(†) NAȘTEREA DOMNULUI (CRĂCIUNUL)

SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI (NUMITĂ ÎN POPOR CRĂCIUNUL), SĂRBĂTORITĂ

ÎN FIECARE AN LA 25 DECEMBRIE, NE ADUCE VESTEA VENIRII ÎN LUME A FIULUI LUI
DUMNEZEU NĂSCUT OM, PENTRU MÂNTUIREA NOASTRĂ.

 Naşterea Mântuitorului a avut loc la nouă

luni după Întruparea Sa de la Duhul Sfânt,
la Buna-Vestire, când Dumnezeu a trimis pe
Arhanghelul Gavriil să vestească Fecioarei
Maria: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Domnul este cu tine!”.
Şi, primind ea graiul îngeresc şi
zicând: ,,Iată roaba Domnului.
Fie mie după cuvântul tău!”,
îndată S-a zămislit Domnul
nostru Iisus Hristos, în
preacuratul ei pântece. Şi, după
nouă luni, s-a dat poruncă de
către împăratul August să se
înscrie toată lumea. Iar Iosif,
logodnicul şi păzitorul
Născătoarei de Dumnezeu, s-a
suit la Betleem împreună cu ea,
ca să se înscrie.
ŞI DE VREME CE MAICA
DOMNULUI TREBUIA SĂ
NASCĂ, NEAFLÂND LOC
UNDE SĂ NASCĂ DIN
PRICINA MULŢIMII
OAMENILOR, A INTRAT
ÎNTR-O PEŞTERĂ SĂRACĂ,
CE ERA ŞI LOC DE ODIHNĂ
A TURMELOR, ŞI ACOLO L-
A NĂSCUT FĂRĂ DURERE
PE DOMNUL NOSTRU IISUS
HRISTOS. L-A ÎNFĂŞAT CA
PE UN PRUNC ŞI L-A PUS ÎN
IESLEA DOBITOACELOR PE
ZIDITORUL TUTUROR, CEL
CE A VENIT SĂ NE
MÂNTUIASCĂ PE TOŢI DE
PĂCATE.
 TROPAR DIN LIMBA GREACĂ ÎNSEAMNĂ: RITM, MELODIE, MOD MELODIC.

 Este o scurtă rugăciune care anunță sau explică într-o formă poetică evenimentul
liturgic prăznuit în acea zi sau care rezumă viața sfântului în ziua respectivă.

,,Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că

întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie,
Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă
Ţie!,,
 CONDACUL NASTERII
„Fecioara astăzi pre Cel mai presus de ființă naște, iar pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii
slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci”
 Acest condac la spus un diacon din Constantinopol

La început nu a fost considerat a fi nici un
cititor talentat, nici cântăreț. El a fost însă iubit
de Patriarhul Constantinopolului din cauza
marii sale smerenii. Odată, în jurul anului 518,
în timp ce slujea în Biserica Maicii Domnului
din Vlaherne, în timpul privegherii de toată
noaptea pentru Sărbătoarea Nașterii Domnului
Hristos, a fost desemnat să citească catisma din
Psaltire. A citit atât de prost încât un alt cititor a
trebuit să-i ia locul. Unii dintre clericii inferiori
l-au ridiculizat pentru acest lucru și, fiind umilit,
s-a așezat într-unul din standurile corului. Învins
de oboseală și întristare, a adormit în curând.
 În timp ce dormea, Maica Domnului i-a apărut cu un sul în mână. Ea
i-a poruncit să mănânce sulul și, imediat ce a făcut acest lucru, s-a
trezit. El a luat imediat binecuvântare de la Patriarh, a montat
amvonul și a cântat într-un mod extraordinar faimosul său Condac al
Nașterii, „Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte…”.
 Împăratul, patriarhul, clerul și întreaga adunare au fost uimiți
atât de profunda teologie a imnului, cât și de vocea sa clară,
sonoră, în timp ce cânta. Conform tradiției, acesta a fost
primul condac cântat vreodată.
COPII VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE