Ion Neculce

Biografia
 n. 1672, la Prigoreni, lângă Târgul Frumos
 fiul vistiernicului Neculce
 mama cronicarului
– Catrina, fata lui Iordache Cantacuzino, vistier mare în timpul
domniei lui Vasile Lupu
 bunica dinspre mamă: Iordăchioaia cea bătrână
 de la ea a aflat o mulţime de ”istorii vechi”
 1686
– se refugiază cu bunica în Ţara Românească
 1699
– se reîntoarce în Moldova
Biografia
 1690-1691
– ocupă diverse slujbe la curtea lui Constantin Cantemir
 1700
– e numit de Antioh Cantemir, vătaf de aprozi
 se căsătoreşte Maria, fiica lui Lupu Bogdan hatmanul
 1705-1707
– Antioh îl numeşte mare spătar
 1706
– Antioh îl numește caimacam
– avea grijă de domnie în lipsa domnului
Biografia

 1710- Dimitrie Cantemir

– mare spătar şi mare hatman
– asistă la întâlniri oficiale, ceremonii, convorbiri şi ospeţe
– participă la bătălia de la Stănileşti, în calitate de comandant
şef al corpului moldovenesc
 după înfrângerea aliaţilor este nevoit să urmeze pe
domn în exil
 reîntoarcerea în Moldova: 1720
– ocupă funcţia de vornic al Ţării de Sus
– judecător de divan
Letopiseţul lui Neculce

 continuă pe Ureche şi pe Costin

 scris după vârsta de 60 ani, după 1733
 însemnarea anilor istoriei:
 „Deci, fraţilor cetitorilor, cu cât veţi îndemna a ceti
pre acest letopisăţu mai mult cu atâta veţi şti a vă
feri de primejdii şi veţi fi mai învăţaţi a dare
răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori de oştire, ori de
voroave, la domni şi la noroade de cinste"
Izvoare

 „singur, din a sa ştiinţă, cât s-au tâmplat de

au fost în viaţa lui; nu i-au mai trebuit istoric
strein, să cetească şi să scrie, că au fost
scrisă în inima sa.“
 “Însă până la Duca-vodă cel Bătrân l-au scris
di pe neşte izvoade ce au aflat la unii şi la
alţii şi din audzitele celor bătrâni boieri"
Motivarea scrierii

 nu poate lăsa nescrise „o samă de istorii"

auzite din bătrâni
– ce ar putea să nu fie chiar „basne“
 le înfăţişează cititorului fără obligaţia din
partea acestuia de a le crede neapărat în
litera lor:
– „Ce cine va vre să le creadă, bine va fi, iară
cine nu le va crede, iarăşi bine va fi, cine cum îi
va fi voia, aşa va face"
Atitudinea faţă de interpolatori

 „Numai aceşti, poate-fi, au fost oameni

neînvăţaţi, de n-au cetit bine la istorii, că au
defăimat pre moldoveni, scriind că sînt
tâlhari. Pentru aceasta dară nimene din
scrisorile lor, nici cele ce ar fi fost
adevărate, audzite sau vădzute a lor, nu le
pot oamenii crede“
Caracteristici

 scrie istoria Moldovei în legătură cu istoria

ţărilor înconjurătoare
– refugiul în Rusia, apoi în Polonia, călătoria la
Constantinopol
 nu rezuma istoria ţării numai la consemnări
de fapte în legătură cu domnitorii şi boierii
 relatează fapte şi despre mulţimile anonime
Caracteristici

 firea domnitorilor
 certurile boierilor pentru ocuparea diferitelor
ranguri boiereşti
 starea poporului, care începuse a se afirma
prin răscoale
– din timpul domniei lui Dumitraşcu Cantacuzino
– din timpul domniei lui Duca-vodă cel Bătrân
O samă de cuvinte
 42 legende aşezate în deschiderea letopiseţului
 “ce sîntu audzite din om în om, de oameni vechi şi
bătrâni”
 conciziune epică, simplitate, naturaleţe şi
spontaneitate orală
 detaşarea artistului, obiectivarea:
– „dzic",
– „precum dzic unii"
– „ase vorbăscu oamenii“
– „iară, oamenii aşe vorbăscu că au apucat unii dintru alţii"
etc.
Legendele

 primele nouă sunt legate de personalitatea lui Ştefan

cel Mare:
– Întemeierea Putnei
– Aprodul Purice
– Dumbrava Roşie
 povestirea despre Vasile Lupu, domnitor care pune
biruri pentru fumărit
 fuga pe fereastră a fiicei lui Radu Mihnea cu o slugă
 legenda despre Petru Rareş
 legenda despre Gh. Ghica
Legenda XIX

 povestirile sunt sărace în informaţii, cronicarul lăsând

interpretarea în seama cititorului:
 „Când au bătut turcii pre Gaşpar-vodă la Ţuţora, întorcându-să
leşii înapoi, tăiat-au un tătar pre Jolcovschi, hatmanul leşescu,
lângă Movilău, precum scrie letopisăţul. Numai tătarul nu l-au
ştiut că este Jolcovschii, hatmanul leşilor. Ce după ce l-au
omorât, au găsit ceasornicul în sân, de aur cu diiamanturi. Şi
aflând tătarul că au fost hatmanul leşăscu, să fie dzis tătarul
acela că nu trebuieşte să trăiască omul în lume, dacă nu va
ave năroc, şi să să fie giunghiat singur.“
Anecdoticul

 logofătul Tăutu, boier de ţară de pe vremea lui

Ştefan cel Mare
– necunoscător al etichetei levantine
– nu cunoştea ritualul băutului cafelei: „Şi au început a
închina: “Să trăiască împăratul şi vizirul!”
 Neculce nu comentează în ceea ce priveşte
caracterul personajului
 îl lasă să se manifeste numai prin comportament
Gheorghe Ştefan

 spre a întoarce jignirea lui Vasile Lupu, ar fi voit să-şi „râdă" de

doamna aceluia, care însă „l-au slobozit şi au început a-l
blăstăma şi a-l sudui şi a-i dzice dulău fără obraz" (legenda a
XXXII)
 rămânând „văduvoi", şi-a luat de soţie „o giupâneasă săracă,
frumoasă, tânără, anume Safta", răpită la drumul mare şi dusă
cu rădvanul la Iaşi (legenda a XXIX-a)
 pribegind în ţări străine, după pierderea domniei, „o urîsă" pe
acea Safta şi o trimise în ţară, „luîndu-şi o slujnică ţiitoare dintru
aceli ţări streine"(legenda a XXXV-a).
O samă de cuvinte-izvor de inspirație

 Gh. Asachi  Vasile Alecsandri

– Ștefan cel Mare înaintea – Altarul Mănăstirii Putna
cetății Nemțului – Dumbrava Roșie
 C. Negruzzi – Visul lui Petru Rareș
– Aprodul Purice
 Dimitrie Bolintinenu
– Volumul Legende istorice
– Mama lui Stefan cel Mare
– Daniil Sihastrul
– Dumbrava Roșie
– Aprodul Purice
Letopisţul Ţării Moldovei de la Dabija Vodă pînă
la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat

 1662-1743: 81 de ani din istoria Moldovei

 14 copii manuscrise
 tipărit de M. Kogălniceanu, 1845
 urmează exemplul înaintaşilor, Ureche şi
Costin, declarând obiectivitatea:
– „să nu gândiţi că doară pre voia cuiva sau în
pizma cuiva, ce precum s-au tâmplat, cu adevăr
sau scris."
Epoca prezentată

 prăbuşirea domniilor moldoveneşti şi

începuturile domniilor fanariote
 intrigi, decădere naţională, umilinţă
– domnul Moldovei şi cel al Ţării Româneşti sunt
chemaţi la sfat în cortul paşei la Hotin, pentru ca
paşa să răcnească la ei şi să „scoată hangerul ca
să-i lovească"
Portretizarea

 personajele sale istorice sunt eroi de

roman
 ştie să le creioneze fizionomia
 sugerează caracterul printr-un gest, tic,
obicei sau acţiune
Istraţie Dabija

 „bă vin mai mult din oală roşie decât din

pahar de cristal, dzicând că-i mai dulce
vinul din oală decât din pahar“
 insinuează cum băutorul de vin „au
scornit şi el acestu obicei rău pe vii: de
pogon câte un leu să de; care să trage
şi până astădzi"
Duca-Vodă cel Bătrân

 6 luni în prima domnie

 „Dece viindu în scaonul domniei, în Ieşi, le era
tuturor cu bine, fiindu şi el din boierii ţărâi domnit, cât
nu să plângè nime nice de o strâmbătate. Dar numai
giumătate de an au domnit, şi i-au şi vinit mazâlia,
pentru povestea unei cărţi ce au scris el la hanul
tătărăscu.”
 „Era om nu prea nalt şi gros, burduhos şi bătrân.
Numai îşi cerne barba. Pe atâta să cunoştie că n-are
acătare minte sau frica lui Dumnedzău“
Duca-Vodă cel Bătrân

 după ce a stors ţara pentru a plăti biruri turceşti, este

ridicat de poloni şi dus pe drumul exilului
– „într-o sanie cu doi cai, unul alb şi unul murg şi cu hamuri
de teiu, ca vai de dînsul! Ocări şi sudălmi, de auzea cu
urechile.
– ajungând spre Suceava la un sat, a poftit lapte
– răspunsul femeii: N-avem lapte să-ţi dăm, că au mîncat
Duca Vodă vacile din ţară. De l-ar mînca viermii iadului cei
neadormiţi! Că nu ştia femeia aceea că este el singur Duca
Vodă ! Iar Duca Vodă, dacă au auzit aşa, au început a
suspinare şi a plînge cu amar."
Duca-Vodă cel Bătrân

 moare în exil, unde „l-au lovit cataroaia de voie re“

 Nastasâia, doamna lui Duca-vodă:
 „Care mai pe urmă au vinit şi mai la mare osândă şi ocară, c-au
amăgit-o un grec de s-au măritat după dânsul. Având e doi
ficiori şi patru fete, n-au socotit cinstea ei, că era mai mult
bătrână decât tânără. Şi după ce-au mărsu dup-acel grec, au
amăgit-o de-au dat bani şi odoară câte-u avut, de-au dat
turcilor de l-au pus beiu la Mana. Şi au mai şădzut vro
săptămână cu dânsa, pan' ş-au făcut cheful … Iar e, la
bătrâneţe, au rămas şi săracă şi ocărâtă de voroava oamenilor,
şi cu o casă plină de copii".
Iliaș Vodă
 „Şi aşe îndată au răpedzit împăratul un ceauş, de l-au luat de la
îngroparea tătâne-său şi l-au dus la saraiu, de l-au îmbrăcat cu
căftan de domnie, de l-au pus domnu în Moldova în locul
Ducăi-vodă, pe cum să pomeneşte mai sus. Iară pănă-l
îmbrăca cu căftanul, foarte rău să spăriiasă, că nu ştiè la ce-l
duce şi la ce. Ce mila dumnedzăiască este mare, de bucură pe
om cându nu gândeşte.”
 „Şi acestu domnu era bun ţărâi şi boierilor, îi avè în cinste.
Numai, fiind născut, crescut în Tarigrad, nu ştiè limba ţărâi, ce
grăiè cu tălmaciu la divan. Ci multe giudeţe a lui, fiindu cu
tălmaci, nu să giudeca bine, şi câteva ispisoace au ieşit pe
urmă rele.”
Grigore Ghica al II-Iea

 „Era acestu domnu Grigorie-vodă la stat mic şi supţire, la faţă

uscat. Numai era cu toane, atâta că la unele să arătă pre
harnic, bun şi vrednic, milostiv şi răbdătoriu. Şi în viiaţa lui era
tot cu mese mari, cu cântări şi cu feliuri de feliuri de muzici în
toate dzilele. Şi pre boieri totdeauna îi pofti e să fie cu dânsul la
primblări"...
 „Era acestu domnu şi curvar. Multe ţiitori fete mari ţine şi apoi
le îndzăstra şi le mărita, cu haine, cu odoară, ca pre nişte fete
de boier. Numai nu să amesteca la fete de casă mare, ce de
căpetenii mai de gios”.
Domniţa Maria, fiica lui Brîncoveanu şi
soţia lui Constantin Duca-vodă

 Orgoliul nemăsurat
 Trece prin faţa norodului care îi blestema
soţul pentru birurile puse:
– „fata Brîncoveanului Vodă, fiind tînără şi
desmerdată de tată-său, se bocea în gura mare
munteneşte, de zicea: « Aolio, aolio, că va pune
taica pungă dă pungă din Bucureşti pînă în
Ţarigrad şi zeu nu ne va lăsa aşa, şi iar ne vom
întoarce cu domnia îndărăpt « ".
Dumitraşco Cantacuzino
 este prezentat în culori negre în ambele domnii
 s-a înconjurat de greci, dându-le acestora şi ranguri
boiereşti, şi funcţii administrative
 îşi luase ca ţiitoare pe una Aniţa, fata unei rachieriţe
 o trimitea la plimbări cu alai curat domnesc
 urmează nelipsita adresare către cititori:
 „Căutaţi, fraţi iubiţi cetitori, de videţi ce este omenia şi curvia
grecească! Că el, de bătrân, dinţi în gură n-ave. Dimineaţa îi
încleie, de-i pune în gură, iar sară îi descleie cu încrop şi-i pune
pe masă. Carne în toate posturile cu turcii depreună mânca.
Oh! Oh! Oh! Săracă ţară a Moldovei, ce nărocire de stăpîni c-
aceştia ai avut! ".
Constantin Mavrocordat

 „Acest domnu Constandin-vodă era un om

pre mic de stat, şi făptură proastă, şi
căutătură încrucişetă, şi vorba lui înecată.
Dar la hire era nalt, cu mîndrie vre sa s-
arate, dar era şi omilenic. Cazne, bătăi rele
la oamini nu făce, nici la sînge nu era lacom,
şi răbdător mult."
Constantin Cantemir

 „Carte nu ştie, ci numai iscălitura învăţasă de o

face. Practica bună avea la voroavă, era sănătos,
mînca bine şi be bine. Semne multe ave pe trup de
la războaie, în cap şi la mîini, de pe cându fusese
slujitoriu în ţara leşască. La stat nu era ma­re ; era
gros, burduhos, rumăn la faţă. Barba îi era albă ca
săpada. Cu boierii trăia, pînă la o vreme bine,
pentru că era om de ţară şi-i ştia pe toţi; tot anume
pe careli cum era. Şi nu era mîndru, nici face
cheltuială ţării, că era un moşneag fără doamnă".
Constantin Cantemir

 sfârşitul mitropolitului Dosoftei în surghiun,

în Polonia
 portretul lui Dosoftei
– "Acest Dosoftei, mitropolit, nu era prost de felul lui.
Şi era neam de mazîl, pre învăţat, multe limbi ştie
elineşte, latineşte, slovineşte, şi altă adîncă
carte şi învăţătură,de­plin călugăr şi cucernic şi
blînd ca un miel. In ţara noastră pe această
vreme nu este om ca acela".
Dimitrie Cantemir

 „…nerăbdătoriu şi mînios, zlobiv la beţie, şi-i ieşisă

numele de om rău. Iar acum, viind cu domnia, nu
ştiu să-ş piiardă numele cel rău: au doar mai la vîrstă
venisă, au doar chivernisisă viiaţa lui, unde nu era
pace? Că aşe să arăta de bun şi de blînd! Tuturor
uşe deschisă şi nemăreţ, de vorovie cu toţi copiii…
Era om învăţat. Numai la giudecăţi nu pre pute lua
sama bine, poate-fi trăind mult la Ţarigrad în
străinătate. Lăcomie nu ave mare, lucrurile lui poftie
să fie lăudate”.
Dimitrie Cantemir

 planul lui era de a statornici o familie

ereditară pe tronul Moldovei
 spre a stinge certurile pentru domnie care
măcinaseră autoritatea Moldovei şi
sărăciseră poporul
Ţarul Petru

 notarea atentă a amănuntelor de ordin fizic

 surprinderea ticurilor individuale
 „Iară împăratul era om mare, mai înalt mai decât toţi
oamenii, iară nu gros, rătund la faţă, şi cam smad,
oacheş, şi cam arunca câteodată din cap, fluturând.
Şi nu cu mărire şi fală, ca alţi monarhi, ce umbla
fiecum, prost la haine, şi numai cu doao, trei slugi,
de-i era de grija trebilor. Şi umbla pre gios, fără alaiu,
ca un om prost!"
Antifanariotismul

 Duca-vodă cel Bătrân

– instituise nişte „hârtii pe ţară" numite „năpăşti“
– năpăşti de câte 6 şi de câte 8 „ughi" pe care le-au „îmbrăcat
pe ţară"
 Dumitraşcu Cantacuzino
– înfiinţează recensământul populaţiei, pentru o mai riguroasă
percepere a impozitelor:
– „Făcut-au acestu Domnu Dumitraşcu- vodă un obiceiu rău
şi spurcat în ţară, care n- au mai fost până atunce, de au
dat hârtii, de scriu feţele oamenilor de la mic pân' la mare”
Indignarea autorului

 „Aşe socotescu eu cu firea me această proastă: când a vre

Dumnedzeu să nu fie rugină pe fier, " şi turci la Ţarigrad să nu fie, şi
lupii să nu mănânce oile în lume, atunce poate nu vor fi nici greci în
Moldova şi în Ţara Românească, nici or fi boieri, nici or mânca aceste
doă ţări cum le mănâncă. Iar alt leac n-au rămas cu condeiul meu să
mai pomenescu, ca să pot gâci. Focul îl stângi, apa o iezăşti şi o abaţi
pe altă parte, vântul, când bate te dai în lături, într-un adăpost şi te
odihneşti, soarele intră în nuor, noaptea cu întunericul trece şi să face
iar lumină, iar la grec milă, sau omenie, sau dreptate, sau nevicleşug,
nici unele de aceste nu sînt, sau frica lui Dumnedzău..."
Semnele prevestitoare

 sfârşitul domniei lui Duca- vodă:

– apariţia unei comete
– un cutremur de pământ
– împrejurarea că „mânca şi lupul oameni".
 „Fost-au şi trii semne mari în dzileli Ducăi-
vodă, când au purces la Beci. Că s-au arătat
o ste pe cer cu coadă, de s-au vădzut multe
dzile. Mânca şi lupu oameni. Fost-au şi
cutremur pre mare...".
Semnele prevestitoare

 obiceiul introdus de Dumitraşcu Cantacuzino

e urmat de „scornirea" unei epidemii de
ciumă:
 „S-au scornit o ciumă mare în toata Ţara în
dzilele acestui Domnu la văleato 7183, de la
luna lui iuni ş-au ţinut pan' la ghenariu. Ş-au
murit mulţi oameni, că nu-i pute îngropa şi-i
arunca prin gropi, de-i năruie"
Relatarea unor fapte hazlii

 venirea lui Petru cel Mare la Iaşi

 Cantemir se sfătuieşte cu feldmareşalul Şeremetev
să scrie o carte în limba turcească sultanului, ca să
se închine aliaţilor
 scrisoarea urma să fie scrisă de un copil, secretar al
lui Şeremetev
 “nu este mai mare blăstămat în lume decât omul
acela ce are o fărâmă de pîine în mînă şi o leapădă
pe aceea şi cearcă să afle alta mai mare”
 „Hai ghidi cahpol”(ce puşlama vicleană eşti!)
Redarea tablourilor de epocă

 prezentarea detaliilor de decor

 indicaţiile ceremoniale
 scena banchetului oferit de Dimitrie Cantemir lui
Petru cel Mare
 „Dumitraşco-vodă au făcut împărăţiei masă frumoasă
în curţile domneşti, în casa ce mare cu cinii (faianţă)
[...] Să ospăta şi să veselie pre frumos cu vin de
Cotnar şi lăuda vinul foarte. Şi încă mai bine le place
vinul cel pelin, şi mult să mira cum spre partea lor nu
să face vin cu pelin aşe bun."
Bătălia de la Stănileşti

 de interes documentar şi literar

 ţarul l-ar fi chemat pe hatmanul Neculce şi i-ar fi zis:
„cuteza-oi eu cu 200 de draguni şi cu 100 de
moldoveni să-l scot pe măria sa şi pre împărăteasa,
că va putea merge călare, să-i scot în Ţara
Ungurească?“
 lucru la care Neculce nu se încumetă
 arată că ar fi imprudent, fiindcă „măria sa este
împărat, şi este un lucru foarte cu grijă, să nu cază la
vro primejdie."
Bătălia de la Stănileşti
 „Deci cum au dat năvală turcii, iar moscalii au şi slobozit
părcanile la pământ, şi au slobozit toţi odată focul şi puşcile
într-înşii. Şi aşe cade turcii, ca când ar cade nişte pere coapte
dintr-un păr, cându-l scutură oamenii. (...) Deci văzându-i turcii
(pe moldoveni) că sînt afară din părcane, aşe le-au dai turcii
năvală, ca o noajă (=haită) de lupi într-o turmă de oi (...) Atunce
moscalii, aflând vreme, odat-au slobozit focul din poarta ce o
făcusă până în fruntea obuzului, şi aşa au doborât pre turci, ca
cum i-ar mătura cu o mătură (...) Şi au început a să bate
precum vrăjmaş, cât întunecasă lumea, de nu să vede omu cu
om, şi se vede numai para cum ieşie din pusei. Ca cum ar arde
unu stuhu mare, trestie, pe nişte vânt mare, ase să vede focul
ieşind din pusei. …Că de ar hi nimerit cât focu slobodzie, n-ar fi
mai rămas nici la turci, nici la moscali omu de poveste".
Sfaturi către boieri

 „Ce, fraţilor, moldoveni, rogu-vă să luaţi aminte, să

vă învăţaţi şi să vă păziţi. Oricât ar fi în cinste la vrun
domnu, bine este să-i slujeşti cu dreptate, că de la
Dumnedzău ai plată. Dar cu domnul niciodată să nu
pribegeşti, măcar cum ar hi, şi nu numai în ţară
streină, ce nici în Ţarigrad cu dânsul să nu mergi,
fiind tu moldovan. Ce să-i slujeşti în ţara ta, că
streinii caută numai pre domnu să-l miluiască şi să-l
cinstească, iar boierii ce sînt pribegi cu domnul, într-
o nemică sînt".
Maxime şi proverbe
 punctarea unei situaţii ori a unei persoane
 Constantin Duca îl „sapă" la turci pe Antioh Cantemir
– „cine sapă groapa altuia, dă într-însa“
– „aşe dă Dumnedzău, că pasărea vicleană dă singură-n laţ"
 Antioh se gândeşte că n-ar fi rău să se pună bine cu
leşii
– „paza bună trece primejdia ră, mielul blând suge la doo
maice, capul plecat sabia nu-l prinde" etc.
 Cutare boier s-a aliat cu un altul, amândoi fiind
neagreaţi de scriitor:
– „După cum să dzice: Calul râios găseşte copaciul scorţos".
Figuri de stil

 Serdarul Ioniţă
– avea „mare rană în inema Iui pentru tăierea tatâne-său“
 Constantin Duca
– „îndată să-mbracă în cămaşă de ghiaţă", în timp ce inima îi era
„aprinsă de voie re" şi i se părea că ave „poalele aprinsă de toate
părţile".
 Mihai Racoviţă
– „Să face a nu-i place să priimască domnia, ca şi fata cie de dzisă
unui voinic: Fă-te tu a mă trage şi eu oi merge plângând. Aşe să
face Mihai vodă că nu-i trebuieşte domnia".
Segmentarea naraţiunii

 capitolul povestind domnia lui Constantin Duca

– deschide o paranteză referitoare la ce se putea întâmpla în
Europa pe acea vreme, încheiată însă aşa: „Să lăsăm cele
străine, să vinim iar la Moldova“
 capitolul consacrat celei de-a treia domnii a lui Mihail
Racoviţă
– vorbeşte despre evenimentele din Persia, unde se ciocneau
interesele turcilor cu ale ruşilor: „Iar lăsând cele streine,
să ne întoarcem a scrie iar pentru Moldova noastră".
Limba

 graiul Moldovei de nord, din prima jumătate a

secolului al XVIII-lea
 profund caracter oral