LEGENDA MARTISORULUI

Odata, cobori-ntr-un sat

Soarele print, din cer lasat
Prin lume el sa rataceasca,
Cu oameni veseli sa horasca.

Dar bucuria lui fu scurta

Si soarta aspru intrerupta,
Cand fecior cu chip de aur,
Dusmanit de un balaur,

1
Dintre oameni fu rapit
Si-n temnita izgonit.
De dorul soarelui ascuns
Multe lacrimi reci au curs.

Pasari nu au mai cantat

Cerul s-a intunecat.
Dar la drum de razbunare,
Pentru-a Soarelui scapare 2
Pleca viteaz feciorel,
Cu zmeul sa lupte el!
Batu drumuri lungi de vara,
Ploi de toamna-l spulberara,

Gerul iernii se-nteteste,

Dar voinicul se opreste
Num-atunci cand izbandeste!
Gasi zmeul si luptara

3
Zile-ntregi pana in seara.
Iara cand fu doborat
Temnicerul la pamant,
Baiatul puteri sfarsite

Lua in bratele-i ranite

Mandrul Soare si-l ridica,
In inalturi il arunca.
Din ceresca-mparatie

4
Natura astrul o-nvie,
Cu primavara voioasa
Scoate oamenii din casa.
Privii zambind soarele

Ce-si revarsa razele,

Si viteazu-nsangerat
Sfarsi cu sufletu-mpacat.
Picuri rosii de sange curg

5
In zapada se ascund
Si rasar parca chemati
Ghiocei imaculati.
Alb si rosu se-mpletesc

Impreuna de vestesc
Anotimpul primavara
Ce cuprinde toata tara.