CAPITOLUL 5

Sudarea materialelor metalice

5. Sudarea materialelor metalice
Sudarea este o metodă de îmbinare nedemontabilă a două corpuri metalice, prin stabilirea unor legături între atomii
marginali ai celor două corpuri, în anumite condiţii de temperatură şi presiune.

5.1.1 Principiul fizic al sudării

Atomii dispuşi pe suprafaţa unuia dintre corpuri să reacţioneze cu atomii celuilalt corp. Această condiţie poate fi
realizată prin două metode:
- alăturarea şi încălzirea părţilor care trebuie sudate;
- exercitarea unei presiuni intre cele două corpuri.
prin încălzire este depăşită temperatura de topire se realizează o baie de metal topit provenit de la ambele corpuri.

5.1.2 Structura îmbinărilor sudate

Fig.5.1 Structura îmbinărilor sudate prin

topire
5.1.3 Sudabilitatea materialelor metalice
 
Sudabilitatea este o proprietate tehnologică care determină in condiții de sudare date, capacitatea materialelor de a
realiza îmbinări sudate.

Sudabilitatea este condiţionată de

- compoziţia chimică,
- proprietăţile materialului Ce [%] Sudabilitate
- condiţiile de sudare.
<0,35 excelentă
0,36...0,40 foarte bună
Pentru evaluarea sudabilităţi se determină carbonul echivalent
Pentru carbonul echivalent este necesară cunoaşterea comp.ch. 0,41...0,45 bună
Relaţia carbonului echivalent conform I.I.W. 0,46...0,50 condiţionată
(International Institute of Welding) este: 0,50...0.65 posibilă
necorespunzăto
>0,65
  are
Tabelul 5.1. Caracterizarea
5.1.4 Materiale de adaos pentru sudare sudabilităţii oţelurilor carbon şi
  slab aliate
Pentru a fi corespunzător, materialul de adaos trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:
- să aibă o compoziţie chimică apropiată de cea a materialului de bază;
- să dea suduri cu proprietăţi mecanice apropiate de cele ale metalului de Baza
- prin solidificare să dea structuri omogene, cu granulaţie fină;
- să corespundă condiţiilor de mediu în care lucrează piesa;
- să fie uşor prelucrabil.
 5.1.5 Clasificarea procedeelor de sudare

5.2.2.1 Sudarea cu arc electric descoperit - cu electrod învelit

Pentru sudare sunt folosiţi electrozi:

-cu vergeaua metalicăcu diametre de 1,5; 2, 3, 4, 5, 6mm,
-lungime de 300...500mm
-Tensiunea Ua = 20...40V
-curentul de sudare Is = 50...1000A.

Fig.5.2 Principiul sudării manuale

cu arc electric descoperit

Electrozi cu înveliş acid (A)
-formează o zgură fluidă,
-sudarea preponderent în poziţie orizontală
-pătrundere bună,
-suprafaţă netedă
-treceri line spre metalul de bază.
-se desprinde uşor de cordon.
-Se recomandă pentru oţeluri cu conţinut scăzut de
carbon (max. 0.25%C).
Electrozi cu înveliş celulozic(C)
-gaze abundente în regiunea arcului electric
-cantitate mică de zgură, care se îndepărtează uşor
-Arcul electric se menţine uşor.
-Pierderile prin stropi sunt relative mari,
-cordonul are un aspect neregulat.
Fig.5.3 Electrozii utilizaţi la sudarea
manual cu arc electric descoperit
Electrozi cu înveliş bazic(B)
-are o structură compactă
-se înlătură mai greu.
-Învelişul este higroscopic fiind necesară uscarea (H
difuzibil ↓)
-Sudura - rezistentă la fisurarea la rece şi la cald.
-pentru construcţii din oţel de mare rezistenţă, cu conţinut
ridicat de carbon şi elemente de aliere.
-Alimentarea arcului se face în curent continuu, cu
polaritate inversă.
Electrozi cu înveliş rutilic (R)
-conţin o mare cantitate de rutil (TiO2).
-Zgura rezultată este densă şi vâscoasă,
cu un aspect poros, uşor de îndepărtat.
-Arcul electric se menţine foarte bine, cu pierderi minime.
-Sunt utilizați pentru orice poziţie de sudare.
-Alimentarea se face in curent continuu sau alternativ.
5.2.2.2 Sudarea cu arc electric acoperit (sub strat de flux)
 
Procedeul de sudare se desfăşoară complet acoperit, arcul electric nefiind vizibil.
- impune automatizare, - avans ale sârmei de sudură
- deplasare a arcului
- de obicei sursa curent continuu cu Is = 1000 A
- material de adaos, sârmă de 2 mm înfăşurată pe un tambur (bobină).
- strat flux cu grosimea de cca. 20mm.

Avantajele sudării sub strat de flux sunt : Exemple de produse sudate prin acest procedeu:
-protecţie faţă de aerul din mediul înconjurător;
-permite densităţi mari de curent 100-200 A/mm2 ; - suduri executate în şantiere navale;
-pătrundere bună; - cazane cu pereţi groşi, ţevi, construcţii metalice;
-viteză de topire mare; - grinzi, lonjeroane de camioane, macarale,batiuri.
-productivitate mare;
-fum, gaze, noxe puţine;
-rezistenţă şi aspect bun al cordonului de sudură.
Fig.5.4 Sudarea cu arc
electric acoperit sub strat
de flux
FILM
1
https://
www.youtube.com/wat
ch?v=Zc3Fu1AVCjc
FILM
https://
2
www.youtube.com/watc
h?v=H6QGLGJ-BOE
5.2.2.3 Sudarea în mediu de gaz protector cu electrod fuzibil (MIG/MAG)
 
Sudarea în mediu de gaz protector se împarte în două mari categorii, sudarea în mediu de gaz inert MIG (Metal Inert
Gas) şi sudarea în mediu de gaz activ MAG (Metal Activ Gas).
Fig.5.5 Sudarea prin
procedeul
MIG/MAG 
FILM
3
https://
www.youtube.com/
watch?v=9YXSFn
GbcNw

FILM
https://
4
www.youtube.com
/watch?v=pVyYvc
EqkcQ
Parametrii tehnologici primari la sudarea prin procedeele MIG-MAG, oscilează între
- intensitatea curentului de sudare: IS = 50...500 A;
FILM
- tensiunea arcului: Ua = 16...40 V; 5
- viteza de sudare: vS = 30... 150 cm/min; https://
www.youtube.com
- diametrul sârmei electrod: de = 0,6...3 mm, mai des folosit fiind d = 0,8...1,6mm; /watch?v=m8ajB
- debitul de gaz Qg = 10...25 l/min. WZbjkQ
 Tabelul 5.2. Proprietăţi fizico – chimice ale gazelor de protecţie utilizate la sudare
Densitate normală Punct de Activitate
Simbol kg/m 3
Relativă faţă de Fierbere chimică
aer ⁰C
Ar 1,784 1,380 -185,9 Inert
He 0,1784 0,1380 -268,9 Inert
CO2 1,977 1,529 -78,5 Oxidant
N2 1,251 0,968 -195,8 Nereactiv
H2 0,090 0,070 -252,8 Reducător
O2 1,429 1,105 -183 Oxidant

Tabelul 5.3. Alegerea gazului de protecţie în funcţie de metalul de bază

Comportarea
Procedeul Gazul de protecţie Materialul de bază
chimică
Ar Toate, înafară de oţeluri
MIG inertă He
Aluminiu,cupru
Ar + He(23...75%)
Ar + O2(1...3%)
Oţel Inox
Ar + CO2(2...5%)
Ar + CO2(6...25%)
Ar + CO2(2...5%) + O2(1...3%)
MAG oxidantă Ar + O2(4...9%)
Oţel carbon şi slab aliat
Ar + CO2(26...40%)
Ar + CO2(5...20%) + O2 (4...6%)
Ar + O2(9...12%) Oţel carbon
CO2 Oţel carbon şi slab aliat
5.2.2.4 Sudarea în mediu de gaz protector cu electrod nefuzibil (WIG/TIG)
 
Sudarea cu electrod nefuzibil în mediu de gaz inert, este un procedeu de sudare cu arc electric care foloseşte
un electrod nefuzibil din wolfram (tungsten), arcul electric formându-se între acest electrod şi materialul de
bază. Zona îmbinării sudate este protejată de un gaz inert (de obicei argonul). Sudarea se poate realiza cu sau fără
material de adaos.
Procedeul WIG/TIG este adesea folosit pentru sudarea oţelurilor inoxidabile şi a materialelor neferoase
precum aluminiul, magneziul şi aliaje ale cuprului

Fig.5.6 Procedeul
de sudare WIG

FILM
6
https://
www.youtube.com/watc
h?v=wC1lkBDak2I

Pistoletul - răcire cu aer (până la 200A),

- răcire cu apă (până la 600A)
Electrodul - distanţa dintre electrod şi piesă este de 1,5 - 3mm.
- temperatură de topire ridicată (3420°C)
- Diametrul între 0,5 şi 6 mm
Gaz utilizat - cel mai frecvent argonul (dar si heliu- pentru Cu si Al)

Procedeul WIG/TIG este utilizat în special pentru sudarea oţelurilor inoxidabile şi a mat. neferoase
5.2.2.5 Sudarea cu hidrogen atomic
 
Sudarea cu hidrogen atomic este procedeul la care arcul electric se formează între doi electrozi din wolfram, fixaţi în
două ajutaje vecine, prin care se suflă un curent de hidrogen.

Hidrogenul asigură protecţia metalului topit prin faptul că el este reducător atât în stare moleculară cât şi atomică.
Procedeul se mai numește şi sudare arc-atom, din cauza disocierii hidrogenului.

Domenii de utilizare:
- sudarea oţelurilor slab aliate, Acest procedeu nu se aplica la sudarea
- înalt aliate, cuprului si al aliajelor de cupru
- inoxidabile,
- oţelurilor de scule,
- aliajelor de nichel şi crom-nichel,
FILM
- aluminiului;
7
- încărcarea cu aliaje dure; https://www.youtube.com/watch?v=Kz-S5wLGHwI
- sudarea tablelor subţiri cu margini răsfrânte, fără material de adaos;
- sudarea tablelor de aluminiu;

Fig.5.7 Sudarea cu hidrogen atomic:

1 – suflai;
2 şi 3 – electrozi din wolfram;
4 – hidrogen;
5 – piesă;
6 – material de adaos;
7 – transformator;
8 – butelie cu hidrogen;
9 – reductor de presiune;
10 şi11 – furtun;
12 – reglare curent de sudare;
13 şi14 – conductori.
5.2.2.6 Sudarea în baie de zgură (în cochilă)
Sudarea în baie de zgură, este un procedeu de sudare manuală cap la cap cu arc electric a pieselor cu secţiune
mare, care se execută prin menţinerea băii lichide şi cristalizarea într-un spaţiu constrâns de o cochilă metalică.
Procedeul se foloseşte la înnădirea barelor din oţel-beton utilizate ca armături în beton-armat, precum şi la sudarea
componentelor masive turnate din oţel.
 3.2.3 Sudarea prin topire cu energie chimică

5.2.3.1 Sudarea aluminotermică

 
Acest procedeu, denumit şi sudarea cu termit sau sudarea prin turnare, utilizează energia termochimică degajată de o
reacţie exotermă de înlocuire a unui metal din oxizii săi, de către un altul, mai electronegativ. Cel mai des se utilizează
reacţiile exoterme de înlocuire a fierului din oxizi, de către aluminiu: 
Fe2O3 + 2Al → Al2O3 + 2Fe + Q
3Fe3O4 + 8Al → 4Al2O3 + 9Fe + Q

Fig.5.9 Sudarea
aluminotermică a şinelor
de cale ferată
FILM
8
https://
www.youtube.com/watc
h?v=gXp3aRKO4Yc

Fig.5.10 Creuzetul
pentru sudare
aluminotermică

FILM
9
https://
www.youtube.com/watc
h?v=TstoubOQImQ
5.2.3.2 Sudarea cu flacără oxi – gaz
  Fig.5.11
Sudarea cu flacără de gaze face parte din categoria procedeelor de Flacăra
sudare care utilizează energia termo-chimică. Sursa de energie oxiacetilenică
termică folosită pentru a încălzi local piesele la temperatura de topire o
formează flacăra de gaze.
https://
FILM 10 www.youtube.com/watch?v=QE
WEMCwSMuw
- Nucleul albastru luminos corespunde disocierii acetilenei şi începutului arderii carbonului :
C2H2 + O2 → 2 C + H2 + O2
2 C + H2 + O2 → 2 CO + H2 + 450 000 kJ/kmol
Nucleul are o formă conică şi este înconjurat la exterior de un strat de carbon liber incandescent care-i conferă
luminozitatea caractristică.
- Flacăra primară este sediul reacţiei de ardere primară cu formarea oxidului de carbon şi degajarea unei cantităţi mari
de căldură. Are caracter reducător datorită CO şi H2 şi se evidenţiază datorită transparenţei sale.
2 CO + H2 + O2 → 2 CO2 + H2O + 850 000 kJ/kmol FILM 11
- Flacăra secundară corespunde arderii complete cu oxigen din aerul înconjurător. https://
www.youtube.com/w
atch?v=DWJQudCiU
es
GAZE
CONBUSTIBILE:
1. Acetilena
2. Metil-acetilena-propadiena
(MAPP)
3.Metanul
4.Hidrogenul
Fig.5.12 Sudarea cu flacără
oxi-gaz şi trusa de sudare
5.3.2.1 Sudarea cap la cap prin rezistenţă electrică
 
Sudarea electrică prin presiune cap la cap constă în realizarea îmbinării în stare plastică sau topită, sub acţiunea unei forţe.
Încălzirea se realizează prin rezistenţa de contact a părţilor frontale ale pieselor de îmbinat, care sunt prinse între
două dispozitive de strângere prin care se transmite atât curentul electric de la secundarul transformatorului de sudare, cât
şi forţa necesară pentru realizarea îmbinării (fig.5.13).

Fig. 5.13 Sudarea cap la cap prin rezistenţă electrică

FILM 12 https://www.youtube.com/watch?v=VgPcHrpnmoQ
5.3.2.2 Sudarea longitudinală a ţevilor prin rezistenţă electric ă
 
Ţevile pot fi clasificate în funcţie de metoda de obţinere ca fiind fără cusătură sau sudate. În afara procedeului de
laminare, extrudare şi tragere, ţevile se mai pot fabrica şi prin sudare, fie pe generatoare, fie elicoidal.

Prin intermediul unor perii de contact din grafit (patine), curentul

electric furnizat de transformatorul de sudură, este transmis în material. Prin
efect Joule – Lenz, materialul se încălzeşte la o temperatură suficient de
mare ca să poată fi sudat prin presiunea exercitată de rolere de strângere
– sudare.

Ţeava rezultată este debitată la lungimi fixe şi este apoi calibrată prin
tragere cu dorn fix sau flotant. În final se efectuează controlul etanşeităţii
prin proba de presiune

Fig.5.14 Sudarea longitudinală a

ţevilor prin rezistenţă electrică

FILM 13 https://www.youtube.com/watch?v=dOLPKSI3FaI

FILM 14 https://www.youtube.com/watch?v=G_fiw760FEI
 5.3.2.3 Sudarea în puncte prin rezistenţă electrică
 
Sudarea în puncte este un procedeu de sudare
electrică prin presiune prin conducţie a două sau
mai multe piese suprapuse, strânse între doi
electrozi de contact şi care se realizează între
suprafeţele de contact, în locurile prin care trece
curentul electric. Acest procedeu de sudare se
bazează pe efectul Joule – Lenz, de trecere a
curentului electric prin coloana de metal cuprinsă
între vârfurile electrozilor de contact.

Fig.5.15 Principiul sudării în puncte

FILM https://www.youtube.com/watch?v=QukDmosWaMk
5.3.2.4 Sudarea 15linie
în prin rezistenţă electrică

Sudarea în linie este un procedeu

asemănător sudării prin puncte cu
deosebirea că în locul electrozilor se
folosesc role de apăsare a pieselor supuse
sudării (fig.5.17).
Ca şi electrozii folosiţi la sudarea prin
puncte, rolele sunt confecţionate din
materiale de bază de cupru, bune
conducătoare de electricitate şi căldură, şi
sunt răcite forţat cu apă.

https://www.youtube.com/watch? FILM 16
v=gtn_wOUGEmA Fig.5.17 Principiul sudării în linie şi aparat pentru sudarea în linie
 5.3.3. Procedee de sudare cu energie mecanică
5.3.3.1 Sudarea prin frecare
 
La procedeul de sudare prin frecare încălzirea suprafeţelor de îmbinat se realizează pe seama forţelor de frecare
dezvoltate între două suprafeţe aflate în mişcare relativă. Căldura degajată datorită frecării depinde de forţa care
presează reciproc piesele, de coeficientul de frecare şi de viteza relativă de deplasare.

Fig.5.18 Sudarea prin

frecare a pieselor cilindrice

FILM 17
https://www.youtube.com/watch?
v=-
aEuAK8bsQg

Fig.5.19 Sudarea prin frecare

a suprafeţelor plane

FILM 18
https://
www.youtube.com/watch?v
=aNbQH8XBgxQ
 5.3.4 Sudarea prin explozie.
Sudarea prin explozie se aplică în special pentru placarea tablelor sau pieselor mari
Prin aplicarea acestui procedeu se pot realiza îmbinări ale unor materiale care nu pot fi sudate prin nici o altă
metodă, ca de exemplu oţel cu aluminiu, cupru, titan sau alte combinaţii de materiale incompatibile din punct de
vedere metalurgic
Cel mai frecvent, pe o tablă suport din oţel nealiat sau slab aliat se plachează prin explozie o altă tablă mai
subţire, care are proprietăţi fizico – chimice cu totul diferite de cele ale materialului de bază.

Fig.5.21 Placarea prin

explozie a tablelor

Viteza de propagare a undelor este mai mică decât viteza de ardere a materialului exploziv. În aceste condiţii, pe
interfaţa tablelor se produc oscilaţii de amplitudine şi energie mari, ciocniri violente care determină vălurirea şi
topirea locală a suprafeţelor materialelor.
FILM 19 https://www.youtube.com/watch?v=XN5TR_Vssj0
FILM 20 https://www.youtube.com/watch?v=2pr94Lk5a5k
 5.5.2 Procedee de tăiere
5.5.2.1 Tăierea cu gaze prin ardere cu jet de oxigen
 
Tăierea cu oxigen ocupă în prezent primul loc în tehnica tăierii termice şi se realizează pe baza arderii metalului
încălzit în prealabil până la o temperatură apropiată de cea de topire. În prezenţa unui jet de oxigen insuflat pe oţelul
incandescent se amorsează reacţia exotermă:
 
3 Fe + 2O2 = Fe3O4 + Q.
 
Materialul destinat tăierii se încălzeşte cu ajutorul unei flăcări de gaze până când începe arderea lui în oxigen, după
care se proiectează un jet de oxigen pe canalul axial al becului de tăiere (fig.5.22). Metalul arde în acest jet, cu o
degajare intensă de căldură, Q. Jetul de oxigen trebuie să aibă viteză suficientă pentru ca oxidarea să fie localizată la
o porţiune cât mai îngustă şi pentru a arunca zgura în afară.

Fig. 5.22 Tăierea oxigaz cu insuflare

de oxigen

FILM 21
https://
www.youtube.com/results?sea
rch_query=Cutting+Gas+Oxy
gen+combustion
5.5.2.2 Tăierea oxielectrică (oxiarc)
 
Tăierea oxielectrică , numită şi tăiere oxiarc, se bazează pe proprietatea metalelor de a arde în oxigen. Deoarece
arcul electric are o temperatură înaltă , mult superioară flăcării de gaz, încălzirea până la temperatura de ardere se
produce într-un timp foarte scurt

Pentru tăiere se folosesc electrozi tubulari, prevăzuţi cu un canal prin care trece jetul de oxigen pentru tăiere si
produce arderea şi tăierea metalului.
Electrozii au un canal axial, cu diametrul de 1,5-3,5 mm; diametrul exterior al electrozilor este de 5,5 şi 7,5 mm, iar
învelişul are grosimea de 0,75-1,25 mm pe rază (fig.5.23)

Fig.5.23 Tăierea oxiarc

 5.5.2.3 Tăierea cu plasmă

Plasma se formează în cazul când un gaz, de exemplu argonul, este trimis peste un arc electric şi apoi este obligat
să iasă printr-un orificiu mai mic.
Aparatele cu care se obţine plasma se numesc plasmatroane. Procedeul se bazează pe întreţinerea unui arc
electric între capătul unui electrod din wolfram şi o duză de cupru prevăzută cu un orificiu. Duza şi electrodul
sunt răcite cu apă, pentru a împiedica topirea lor (fig.5.24).
Jetul de gaze care părăseşte duza, formează jetul de plasmă. Temperatura jetului de plasmă poate atinge cca.
16000°C.
Alimentarea arcului se face în curent continuu cu tensiunea de mers in gol peste 250V. Totdeauna la
electrodul din wolfram se leagă polul negativ. Gazele folosite sunt argon, azot sau un amestec de argon şi
hidrogen, argon şi azot etc.

FILM 22
https://
www.youtube.com/watch?v=mJJy
dOxHwZU

FILM 23
https://
www.youtube.com/watch?v=lV
NkZGa13gM

Fig.5.24 Tăierea cu plasmă

 5.5.3 Tăierea prin topire cu radiaţii
5.5.3.1 Tăierea cu fascicul laser

FILM 24
https://
www.youtube.com/watch?v=aRLPl
mMWbUw

5.5.3.2 Tăierea cu fascicul de electroni

Alcătuite, în general din patru subansamble principale,
şi anume:

1)dispozitivul de producere şi dirijare a fasciculului de

electroni (tunul electronic);

2) instalaţia electrică de alimentare şi producere a

tensiunilor de accelerare;

3)instalaţia de realizare a vidului;

4)instalaţia electrică de comandă şi reglare.

În funcţie de puterea instalată a echipamentului, se pot

realiza tăieri pe adâncimi de 0,05...150mm.
 5.5.4 Procedee de metalizare
5.5.4.1 Metalizare cu arc electric şi sârmă
În procesul de metalizare cu arc electric, două sârme conductibile electric, sunt topite cu ajutorul unui arc electric.
Materialul topit este atomizat cu un jet de aer comprimat şi proiectat către suprafaţa piesei. Particulele topite, la impactul
cu suprafaţa se vor solidifica rapid, pentru a forma o acoperire.

Fig 5.26
Metalizarea cu
arc electric şi
două sârme

5.5.4.2 Metalizarea cu flacără şi sârmă

Fig.5.27
Metalizarea cu
sârmă topită cu
flacără oxigaz

FILM 25
https://
www.youtube.
com/watch?v=
oGPeyjRhk0I
5.5.4.3 Metalizarea cu flacără şi pulberi
 
Materialul sub formă de pulbere este topit într-o flacără oxiacetilenică sau alt gaz combustibil şi cu ajutorul aerului
comprimat este proiectat spre suprafaţa piesei sub formă de particule foarte fine.

Procesul de metalizare în flacără realizat corect este denumit „proces rece” deoarece temperatura substratului este
menţinută scăzută pe durata metalizării, evitând deformări, schimbări de structură etc.

Sunt produse unele pulberi metalice de fuziune care după operaţia de pulverizare sunt supuse unei retopiri cu o
flacără oxiacetilenică sau în cuptor la 1000 -1100 ⁰C rezultând un strat cu legătură metalurgică şi lipsit de porozitate.

FILM 26 https://www.youtube.com/watch?v=lqi-Zd5yA5M

Fig.5.29 Procedeul şi pistoletul de metalizare cu flacără şi pulberi