Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Secerișul
Secerișul
“Floarea grâului
Grăi Domnului:
De mărime, eu-s mai mare,
Decât toate florile
Că eu, Doamne, când rodesc
Toată lumea o hrănesc”.
- Colind
Andreea-Miruna Tutoveanu
EACF II
Secerișul, alături de călușari și sânziene, face parte din ciclul
obiceiurilor de vară.
Pe toată perioada cât se recolta grâul, era interzis jocul horei (în
Timiș).
Munca dura, de regulă, o zi întreagă, cu pauză, la amiază, pentru luat
prânzul și odihnă.
Încă din cele mai vechi timpuri grâul se tăia cu secera, dar unii
gospodari au trecut, mai târziu, la tăiatul cu coasa.
Feciorii secerau, fetele legau snopii (în sudul Transilvaniei).
Fetele secerau, feciorii legau snopii și făceau clăile (în restul
Transilvaniei).
Snopii erau așezați în clăi, în sensul rotației solare.
În timpul muncii, lucrătorii intonau diverse cântece și strigături și erau
acompaniați de lăutari.
Dacă nu se termina de secerat într-o singură zi “un pământ”, seara se
făcea o cruce, din două mănunchiuri, ce se așeza la capătul ogorului, ca
să fie ferit de rău.
Se mai lăsa un mănunchi nelegat până când se relua lucrul.
Foto: AGERPRES FOTO – La secerat (placă fotografică); 1940
“CA LA CRUCEA DE LA BISERICĂ, AȘA SE FACE BUZDUGANUL”