Tinerii si viata intima

Proiect realizat de elevii

Tinerii şi viaţa intimă
Omul posedă o seamă de instincte între care se află şi
cel sexual, care este unul dintre cele mai puternice. În
forma în care se prezintă astăzi, acest instinct există de
după căderea lui Adam şi a Evei din Rai. Câtă vreme ei
se aflau acolo, instinctul de reproducere nu se
manifesta astfel. Sfânta Scriptură spune că: erau
amândoi goi, şi Adam şi femeia lui, şi nu se
ruşinau (Fac. 2, 25). Aşadar, goliciunea nu le provoca
starea pe care o provoacă astăzi vederea unei asemenea
persoane. Sfinţii Părinţi spun chiar că, dacă Adam şi
Eva nu ar fi căzut, ei s-ar fi înmulţit altfel.
 Astăzi observăm o „nouă viziune" asupra relaţiilor trupeşti.
Această viziune vrea să legitimeze situaţii precum: adulterul,
concubinajul, deviaţiile comportamentale sexuale de tot felul
etc.
Desfrânarea este prezentată astăzi ca ceva normal în toată
mass-media. Sub motto-ul „Trăieşte clipa!", sunt încurajate
relaţiile sexuale între tineri înainte de căsătorie, masturbarea
şi multe alte anormalităţi.
Astăzi, când pornografia se întâlneşte la tot pasul, când
posibilitatea de a păcătui este înlesnită foarte mult, când
viaţa religioasă autentică este privită ca o formă de nebunie,
când anturajul are un mare rol în formarea personalităţii,
când modelele de viaţă ale tinerilor nu mai sunt oamenii
cuminţi, virtuoşi, asistăm la o creştere, în rândul tinerilor, a
desfrânării, odată cu scăderea vârstei începerii vieţii sexuale.
  Biserica respinge desfrânarea, căci este unul dintre cele mai
mari păcate, care îndepărtează pe om de Dumnezeu: Să nu fii
desfrânat! (Ieş. 20, 14), enunţă categoric una din cele zece
porunci. În Sfânta Scriptură întâlnim numeroase îndemnuri de a
ne feri de patima desfrânării, ca una ce ne depărtează de
împărăţia lui Dumnezeu: Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici
închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici
sodomiţii... nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (I Cor. 6, 9-
10).
        În creştinism, trupul este templu al Duhului Sfânt (I Cor. 6,
19), fiind de mare valoare. El participă la lucrarea sufletului în
vederea mântuirii. Fiind o parte a firii umane, şi trupul e
destinat mântuirii. De aceea, noi nu avem voie să-1 folosim ca
un instrument de plăcere, ci doar în vederea mântuirii. Aşadar, el
trebuie disciplinat, trebuie condus de către suflet, trebuie
spiritualizat, şi nu invers.
Din păcate, fecioria este foarte puţin înţeleasă şi
respectată în zilele noastre. Experienţa milenară a
Bisericii a arătat că ea nu numai că nu dăunează
sănătăţii sufleteşti sau trupeşti, ci dimpotrivă: creşte
atât rezistenţa fizică, cât şi lungimea vieţii, sporeşte
sănătatea psihică, precum şi devenirea duhovnicească.
Dumnezeu a sădit în firea fiecăruia sentimentul că
actul intim e un lucru ce se face numai în relaţia de
cuplu stabilă a căsătoriei, atunci când cei doi sunt un
trup, după cuvântul Sfântului Pavel, care spune: De
aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va
alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina
aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în
Biserică (Efes. 5, 31-32).
 Omul este creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa: având
libertate, raţiune, conştiinţă de sine, creativitate, tendinţă de a se
autodepăşi, sete de veşnicie, şi multe alte daruri... Frumuseţea omului
vădeşte (descoperă / dă pe faţă) adesea frumuseţea Dumnezeului care
l-a creat.
 Dumnezeu a creat tot Universul şi l-a urmă a creat şi l-a aşezat pe om
în toată creaţia, aşa cum un împărat vine şi îşi primeşte împărăţia.
Intervenţia lui Dumnezeu în lume nu se limitează doar la simplu fapt
că a creat totul ci veghează permanent asupra omului şi asupra creaţiei.
Dumnezeu intervine secundă de secundă în viaţa noastră pentru a-ne
ajuta, dar fără să ne îngrădească libertatea. Dacă n-am fi în grija Lui
ne-am distruge singuri prin orgolii, egoism şi violenţă.
 Noi oamenii am primit viaţa de la Dumnezeu şi suntem aşa de frumos
creaţi încăt să tindem întotdeauna mai sus... şi mai sus...mai
departe...dorind şi mai mult...şi mai bine...fără să ne săturăm
niciodată. Setea această de viaţă ne-o vom linişti abia când vom simţi
veşnicia prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Studiul sugereaza cu nu este exclus ca un mecanism asemanator
sa functioneze si in cazul organismului uman. Creierul, odata
solicitat pentru actul sexual, isi considera terminata misiunea
de maturizare si ramane in faza de statu quo.

Totusi, nu trebuie sa excludem anumite rezerve, cu privire la

extrapolarea de la comportamentul hamsterilor la cel uman.
Inteligenta animalelor a fost testata strict prin capacitatea de a
gasi iesirea dintr-un labirint, test la care fiintele fara debut
sexual au raspuns mai bine decat celelalte.

Dar inteligenta umana ar trebui testata prin mijloace mult mai

pretentioase decat simpla iesire din labirint. Nu stie nimeni in
ce masura acestea ar fi afectate sau nu de data inceperii
activitatii sexuale.
Pe Dumnezeu îl interesează toată viața noastra,
inclusiv cea intimă, în primul rând pentru că ne
iubește, și în al doilea rând pentru că o percepție
greșită asupra sexualității va influența negativ direct
sau indirect mulți oameni în societate: copiii,
prietenii, familia etc. atât astăzi cât și peste 50 de ani,
Pe Dumnezeu îl interesează viața noastră intimă dar
nu ne obligă în niciun fel la vreo alegere. El doar ne
sugerează prin sfinții Săi, prin preoți, prin toată
Biserica Sa, că pentru a fi fericiți calea cea mai bună
este fecioria, și apoi la vremea potrivită căsătoria. Cei
mai duhnovicești pot alege viața monahală și fecioria
de bună voie până la sfârșitul vieții - o cale mai înaltă.