Băiatul care a strigat

LUPUL
A fost odată un băiat păstor, care plictisit să stea la oile din sat, ce pășteau la pășunea de
pe deal, și-a spus că se poate distra pe seama sătenilor. El a tras adânc aer în piept și a
strigat: „LUPUUL! LUPUUL! LUPUL NE ATACĂ OILE!!!
La auzul strigătelor, oamenii din sat au
alergat repede pe deal pentru a-l ajuta
pe băiat să alunge lupul. Atunci, insă,
când au ajuns pe pășune, nu au zărit
nici urmă de lup. Iar băiatul a râs,
văzându-le fețele buimăcite.
-Nu striga lupul, băiete, atunci când nu
există niciun lup! I-au atras atenția
țăranii și s-au întors cu toții supărați la
casele lor.
Ceva mai târziu, băiatul a urlat iarăși din toți
rărunchii: „LUPUUL! LUPUUL! LUPUL
NE ATACĂ OILE!!!
Spre marea și răutăcioasa lui plăcere, el i-a
urmărit pe sătenii ce s-au repezit încă o dată
pe deal, pentru a-l ajuta să alunge fiara.
Țăranii i-au atras atenția iarăși, zicându-i:
„Nu mai urla fără rost, decât atunci când se
întâmplă cu adevărat ceva rău.
Nu striga lupul, atunci când nu este niciun
lup prin preajmă!” Băiatul însă a râs de ei, în
timp ce aceștia se întorceau la casele lor.
Mai târziu, băiatul a văzut cu adevărat un lup care se plimba pe lângă turma de oi.
Alarmat, el a sărit în picioare și a strigat cât a putut de tare: "Lupul! Lupul!"
Dar sătenii au crezut că încearcă să îi păcălească din nou, așa că nu au venit.
La apus, toți se întrebau de ce băiatul de
păstor nu se întorsese în sat cu oile lor. Au
urcat pe deal pentru a-l căuta pe băiat. L-au
găsit plângând.

"A fost într-adevăr un lup aici!" Turma s-a

risipit! "Am strigat:" Lupul! "De ce nu ați venit?
Un bătrân a încercat să-l îmbuneze pe băiat
când mergeau înapoi în sat.
"Te vom ajuta să căuți oile pierdute mâine
dimineața", a spus el, punându-și brațul pe
umărul băiatului și continuând, "Nimeni nu
crede un mincinos... nici măcar când spune
adevărul!"
SFÂRȘIT