Sunteți pe pagina 1din 62

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI

Prof. Univ. Dr. IOAN MZGA

DREPT COMERCIAL

Bucuresti - 2003 -

CUPRINS Capitolul I Aspecte generale privind dreptul comercial 1. Notiunea, obiectul si evolutia istorica a dreptului comercial 2. Trasaturile dreptului comercial 3. Corelatia ( legatura ) dreptului comercial cu alte ramuri ale dreptului 4. Izvoarele dreptului comercial 5. Faptele ( actele ) de comert Capitolul II Subiectele dreptului comercial. Comerciantul persoana fizica. Fondul de comert 1. Subiectele dreptului comercial 2. Comerciantul persoana fizica 3. Fondul de comert

Capitolul III Societatile comerciale 1. Notiuni introductive 2. Clasificarea societatilor comerciale 3. Constituirea societatilor comerciale 4. Functionarea societatilor comerciale 5. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

Capitolul IV Contractele comerciale 1. Contractul de vnzare cumparare comerciala 2. Contractul de mandat comercial 3. Contractul de comision 4. Contractul de concesiune exclusiva 5. Contractul de franchising 6. Contractul de leasing

Capitolul V Titlurile de credit 1. Notiunea de titlu de credit 2. Cambia 3. Cecul 4. Biletul la ordin Bibliografie

Capitolul I Aspecte generale privind dreptul comercial

1. Notiunea, obiectul si evolutia istorica a dreptului comercial


Comertul reprezinta o activitate care are ca obiect circulatia marfurilor de la producator la consumator. Prin urmare, comertul reprezinta totalitatea operatiunilor cuprinse n intervalul dintre momentul producerii marfurilor si intrarii acestora n circulatie si pna n momentul cnd marfurile respective ajung la consumatori. Circulatia marfurilor de la producator la consumator se realizeaza de catre comerciant. Avnd n vedere notiunea de comert, dreptul comercial ar putea fi definit ca totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale din sfera activitatii de comert, relatii care se nasc ntre comercianti. 1 n ceea ce priveste obiectul dreptului comercial, acesta reglementeaza relatiile social patrimoniale care prezinta caracter comercial. Cu privire la raporturile personale nepatrimoniale care privesc atributele de identificare ale comerciantilor ( firma, emblema, sediul ), n dreptul comercial dobndesc o natura patrimoniala. Ca urmare, ele sunt aparate prin actiuni patrimoniale, fie n daune, fie n concurenta neloiala. Istoria dreptului comercial este legata de istoria comertului, cnd primele forme ale schimbului au aparut odata cu proprietatea. Forma primitiva a schimbului a fost trocul. Pe masura dezvoltarii relatiilor dintre oameni si a formelor de organizare au aparut trgurile care au avut un rol nsemnat n cresterea schimburilor comerciale.
1

Smaranda Angheni Drept commercial, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2000, p.20.

Pentru a-si apara drepturile, n Evul Mediu, comerciantii s-au organizat n corporatii, alegnd din rndul lor consuli care emiteau norme interne ce aveau la baza obiceiul. Normele interne erau adunate n statute. Epoca moderna se caracterizeaza prin aparitia unui drept comercial scris. Prima tara n care s-a trecut de la dreptul cutumiar la legi scrise a fost Franta. n 1807 a fost adoptat Codul Comercial Francez, urmat n 1882 de Codul italian. La 1 noiembrie 1887 a intrat n vigoare Codul Comercial romn.

2. Trasaturile dreptului comercial


a) Comercialitatea: Raportul juridic de drept comercial se caracterizeaza prin comercialitate. Calificarea notiunii de comercialitate apartine dreptului intern al fiecarui stat si se face pe criterii proprii. Determinarea comercialitatii se face pe baza a doua conceptii si anume: conceptia subiectiva si conceptia obiectiva. Potrivit conceptiei subiective ( specifica legislatiei germane ), comercialitatea actului sau faptului de comert este data de calitatea autorului lui, actul fiind comercial daca este savrsit de un comerciant2.n acest caz, actul de comert se caracterizeaza prin trei trasaturi: - este realizat de un comerciant; - este realizat n exercitarea comertului ca profesie; - realizndu-l, comerciantul urmareste exploatarea comertului sau ( profit ).

Dorica Toarca Drept civil si commercial, Ed itura UNEX, Bucuresti, 1996, p.3-4.

Potrivit conceptiei obiective ( sistem adoptat de legislatia franceza ) comercialitatea este detasata de persoana care a savrsit actul de comert respectiv. Comercialitatea este determinata de elementele intrinseci ale raportului juridic respectiv. b) Egalitatea juridica a partilor si specificul normelor de drept comercial: Raportul juridic comercial are la baza egalitatea juridica a subiectelor de drept. Aceasta presupune ca n cadrul relatiilor contractuale vointa unuia dintre parteneri nu se subordoneaza vointei celuilalt, fiecare fiind liber sa negocieze clauzele contractuale. Acesta trasatura a raporturilor de drept comercial este determinata de caracterul normelor juridice care sunt dispozitive si supletive. n raportul juridic comercial, subiectii de drept se pot abate de loa normele juridice, stabilind de comun acord conduita pe care trebuie sa o aiba fiecare. n cazul n care subiectele de drept nu-si aleg o conduita, atunci se aplica normele juridice. Posibilitatea pe care o au partile contractante de a-si stabili conduita este expresia principiului libertatii de vointa consacrat de art. 969 Cod Civil: conventiile legal facute au putere de lege ntre partile contractante. De mentionat ca normele juridice care reglementeaza activitatea de comert se regasesc si n Codul Civil, n Codul de procedura civila, precum si n unele conventii si tratate internationale.

3.Corelatia ( legatura ) dreptului comercial cu alte ramuri ale dreptului


Dreptul comercial se afla ntr-o strnsa legatura cu celelalte ramuri ale dreptului cum sunt: a) Dreptul comercial Dreptul international privat Legatura acestor doua ramuri de drept are loc n situatia n care raportul juridic comercial contine un element de extraneitate, adica raport la care participa persoane fizice ori juridice straine. Trebuie precizat ca aceste raporturi juridice comerciale pot fi guvernate si de alte izvoare internationale, cum ar fi tratatele sau conventiile la care tara noastra este parte. b) Dreptul comercial Dreptul civil n ceea ce priveste asemanarile, att dreptul civil, ct si dreptul comercial reglementeaza vointa a partilor. Ca ramuri distincte, dreptul comercial priveste numai raporturile juridice patrimoniale la care participa persoane ce au calitatea de comerciant, n timp ce dreptul civil are ca obiect toate celelalte raporturi juridice patrimoniale si nepatrimoniale dintre particulari. Legatura dreptului comercial cu dreptul civil rezulta din prevederile art. 1 Cod Civil: n comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica codul civil. Se poate spune ca regulile generale care se aplica raporturilor comerciale sunt cuprinse n codul civil, n timp ce, regulile speciale sunt cuprinse n codul comercial. relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale. Ambele ramuri de drept au la baza principiul autonomiei de

c) Dreptul comercial Dreptul financiar Comerciantul persoana fizica sau juridica este obligat sa-si achite impozitul pe profit, sa plateasca taxe si impozite, care constituie principala sursa de venit a statului, iar toate acestea sunt reglementate de dreptul financiar. d) Dreptul comercial Dreptul administrativ Pentru desfasurarea activitatii comerciale, statul intervine prin institutiile sale cu caracter administrativ si elibereaza autorizatii, licente, acorda avize; toate acestea fiind specifice dreptului administrativ. e) Dreptul comercial Dreptul penal Legatura dintre aceste ramuri de drept apare atunci cnd comerciantii savrsesc fapte considerate infractiuni privind bancruta frauduloasa, administrarea fondurilor societatii, alte sanctiuni prevazute de Legea 31/1990, Legea 26/1990.

4. Izvoarele dreptului comercial


Izvorul de drept comercial reprezinta forma de exprimare a normei juridice care reglementeaza activitatea comerciala. Potrivit art. 1 Cod comercial, n comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica codul civil. Din dispozitiile acestui text rezulta ca n materie comerciala se aplica codul comercial si legile speciale comerciale, iar unde acestea nu dispun se aplica Codul civil. Practica comerciala romna utilizeaza ca izvoare de drept comercial: Codul comercial, legile comerciale speciale, Codul civil si legile civile speciale.
8

Codul comercial este principalul izvor de drept. Codul comercial romn a intrat n vigoare la 1 septembrie 1887 si se aplica si n prezent, dupa modelul Codului de comert italian care a fost publicat la 30 octombrie 1882. El curpinde norme juridice aplicabile n comert la care se adauga legislatia comerciala speciala. Dintre legile comerciale speciale mentionam: Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata si completata cu Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 32/1997 care a fost aprobata cu Legea nr. 195/1997, republicata n 1998 si modificata prin Legea 99/1999; Ordonanta de Urgenta a Guvernului si Legea nr. 314/2001; Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului, republicata n temeiul Legii nr. 12/1998; Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale; Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului modificata si completata prin Legea nr. 99/1999 si prin Legea nr. 289/2001. Legile civile speciale reprezinta un izvor subsidiar de drept comercial. Din acesta categorie mentionam Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. Uzul ( cutuma ) n dreptul romn nu reprezinta izvor de drept, prin urmare aplicarea lui nu are aceeasi forta obligatorie ca legea scrisa. Uzul reprezinta o practica ndelungata care are un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate si se aplica unui numar nedefinit de comercianti, ntr-un anumit domeniu de activitate comerciala si ntr-o anumita zona geografica. Uzurile sunt acceptate de comercianti cu convingerea ca ele au caracterul unui izvor de drept. Uzurile normative sunt practici general obligatorii care constituie izvoare de drept si a caror aplicare este similara celei a normelor juridice.
9

Uzurile conventionale sunt uzuri interpretative si au forta juridica asemanatoare cu clauzele contractuale, temeiul lor bazndu-se pe libertatea de vointa a partilor. Ele vor exprima vointa expresa sau tacita a partilor. n dreptul romn nu exista uzuri legislative sau normative, ci exista numai uzuri conventionale enumerate de articolele: 970, 980 si 981 Cod civil. n dreptul comertului international se folosesc ca uzante comerciale conventionale Regulile Incoterms elaborate de Camera de Comert de la Paris n 1953, modificate n 1990, ce reprezinta o codificare a uzantelor n materia vnzarii internationale de marfuri. n dreptul romn doctrina nu este considerata ca izvor de drept cu toate ca ea constituie un factor de progres n materie comerciala, ntruct, de multe ori solutiile doctrinei stau la baza legiferarii unor acte normative. Cu privire la practica judecatoreasca, aceasta are un rol important n interpretarea legii. Hotarrile instantelor judecatoresti nu sunt izvor al dreptului comercial.

5. Faptele ( actele ) de comert


Codul comercial romn, spre deosebire de Codul comercial italian si Codul comercial francez, reglementeaza faptele de comert, iar nu actele de comert3. Codul comercial romn are la baza conceptia obiectiva a dreptului comercial.

Stanciu D. Carpenaru Drept commercial romn, Editura ALL Educational, Bucuresti, 1998, p.25

10

De mentionat ca, literatura juridica explica comportamentul voit al legiuitorului romn de a supune legilor comerciale nu numai obligatiile rezultate din acte juridice, ci si obligatiile izvorte din faptele juridice licite si chiar ilicite. Actul juridic reprezinta o manifestare de vointa a persoanei fizice sau juridice cu scopul de a naste, modifica sau stinge raporturi juridice. Ct priveste faptele juridice, acestea sunt evenimente si actiuni savrsite fara intentia de a produce efecte care, nsa, se produc. O cerinta a literaturii de specialitate este de a nu se face confuzie ntre faptele juridice, care sunt savrsite fara intentia de a produce efecte juridice si faptele de comert care sunt savrsite tocmai cu intentia de a produce efecte juridice. Codul comercial romn nu defineste faptul de comert, ci face doar o enumerare a acestora n functie de criteriul economic ( art.3 Cod comercial ). Faptele de comert se clasifica n doua categorii: fapte de comert obiective; fapte de comert subiective. a) Faptele de comert obiective produc efecte n temeiul legii, independent de calitatea persoanei comerciant sau necomerciant care le savrseste. Faptele de comert obiective sunt prevazute de art. 3 Cod comercial. Faptele de comert obiective pot fi mpartite n: operatiuni de interpunere n schimb sau circulatie; operatiuni care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie, adica ntreprinderile; operatiuni conexe. n prima subgrupa se ncadreaza: - cumpararea si vnzarea comerciala; - operatiuni de banca si schimb.

11

Cumpararea si vnzarea comerciala se aseamana sub aspectul structurii sale cu vnzarea cumpararea din domeniul dreptului civil, dar se deosebeste de aceasta prin functia economica a contractului, care este interpunere n schimbul banilor. Astfel, pentru ca vnzarea cumpararea sa fie comerciala trebuie sa rezulte intentia de revnzare nca de la data cumpararii, aceasta intentie trebuie sa fie cunoscuta contractantului, intentia de revnzare sa priveasca n principal bunul cumparat asa cum este el, sau transformat n procesul de productie 4. n ceea ce priveste aceasta ultima conditie, s-a pus problema meseriasului care prelucreaza materialul pentru a obtine un anumit produs. Codul comercial face distinctie ntre prelucrarea materialului clientului care constituie act civil si prelucrarea materialului sau - care constituie act comercial. Asa cum se prevede n art. 5 Cod comercial, nu sunt acte de comert cumpararea de produse pentru uzul personal si nici vnzarea produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pamntul sau, cultivat de acesta. Operatiunile de banca si de schimb sunt fapte de comert prevazute de art. 3 pct. 11 din Codul comercial. Operatiunile de banca sunt: depozitul, efectuarea de plati, acordarea de credite, operatiuni asupra titlurilor de credit. Operatiunile de schimb sunt cele privind regimul monetar sau al biletelor de banca, prin evitarea transferului de numerar. Cea de-a doua subgrupa din categoria faptelor de comert obiective o constituie operatiunile care privesc organizarea si desfasurarea activitatii de productie ( ntreprinderile ).

Dorica Toarca Drept civil si commercial, Editura UNEX, Bucuresti, 1996, p.9.

12

Codul comercial enumera la punctele 5-9 ale art. 3 activitatile din ntreprinderi care constituie fapte de comert si anume: ntreprinderile de furnitura, de spectacole, de constructii etc. Potrivit Codului comercial ntreprinderea este o structura de organizare a unei activitati si nu u subiect de drept. Avndu-se n vedere n att sensul economic al notiunii de ntreprindere, ct si unele elemente de ordin juridic, se poate afirma ca ntreprinderea este o organizare autonoma a unei activitati cu ajutorul factorilor de productie resurse, capital, munca de catre ntreprinzator, pe riscul sau, n scopul producerii de bunuri si servicii destinate schimbului n vederea obtinerii de profit. Cea de-a treia subgrupa din categoria faptelor de comert obiective o constituie operatiile conexe ori accesorii. Din categoria faptelor de comert conexe fac parte: - Contractul de report asupra tittlurilor este un act juridic care cuprinde dubla vnzare. Una se realizeaza imediat prin predarea titlului de credit si a pretului, iar cea de-a doua este o vnzare cu termen la un pret determinat. Vnzarea are ca obiect titlul de credit. Alaturi de contractul de report sunt apreciate ca fapte de comert conexe si operatiunile de bursa. - Cumpararile si vnzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale, constituie fapte de comert obiective, dar care nu sunt conditionate de existenta unei intentii de revnzare. - Contractul de comision este considerat fapta de comert n situatii n care actele juridice pe care le ncheie comisionarul au caracter comercial. - Contractul de mandat este acel contract prin care o parte se obliga sa ncheie acte juridice n numele si pe seama celeilalte parti, de la care a primit o mputernicire.

13

- Contractul de consignatie este contractul potrivit caruia o persoana ncredinteaza altei persoane unele bunuri mobile pentru a le vinde n nume propriu, dar pe seama proprietarului bunurilor. - Operatiunile de mijlocire n afaceri comerciale constau n actiunea de intermediere ntre doua persoane pentru a nlesni ncheierea unui act juridic de care partile sunt interesate. Mijlocitorul primeste o remuneratie. Operatiunile de mijlocire sunt fapte de comert numai daca se refera la afaceri comerciale cum este cazul cumpararii n vederea revansarii. - Cambia este un titlu de credit prin care o persoana da dispozitie altei persoane sa plateasca o suma de bani, la scadenta, unei a treia persoane, sau la ordinul acesteia. - Biletul la ordin este un titlu de credit prin care o persoana se obliga sa plateasca, la scadenta, o suma de bani altei persoane sau la ordinul acesteia. Cambia si biletul de ordin sunt considerate, n conceptia Codului comercial fapte de comert independent de natura raportului juridic din care izvorasc contractul de vnzare cumparare poate fi contract civil sau contract comercial. - Cecul este considerat fapta de comert obiectiva numai daca este emis pentru o plata comerciala ( cumpararile de marfuri n scop de revnzare ). - Operatiunile cu privire la navigatie. Codul comercial considera fapte de comert operatiunile referitoare la: cumpararea si vnzarea de vase; nchirierea navelor; dotarea vaselor; expeditiile maritime; ipoteca maritima; mprumuturile maritime. - Depozitele pentru cauza de comert. Codul comercial are n vedere depozitele de marfuri care se fac n docuri si antrepozite ( art. 3 pct. 19 Cod comercial ).
14

- Contul curent este un contract prin care partile convin ca n loc sa lichideze separat si imediat creantele lor reciproce, lichidarea sa se faca la un termen legal sau conventional, prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare. Trebuie precizat ca, contul curent este fapta de comert obiectiva chiar daca este folosit de un necomerciant. - Contractul de gaj este contractul n baza caruia debitorul remite creditorului sau un bun mobil pentru a garanta debitul. Contractul este comercial daca obligatia pe care o garanteaza este comerciala . - Contractul de fidejusiune este contractul prin care o persoana numita fidejusor se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia debitorului, daca acesta nu o va executa. b) Faptele de comert subiective Codul comercial, la art. 7, precizeaza ca sunt fapte de comert si celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila. Prin urmare, art. 4 al Codului comercial instituie prezumtia de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului. Toate contractele si obligatiile alcatuiesc categoria faptelor de comert subiective; ele dobndesc acest caracter datorita calitatii de comerciant a persoanei care le savrseste. Sunt incluse n acesta categorie nu numai obligatiile contractuale ci si cele care rezulta din fapte licite mbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata sau din savrsirea unor fapte ilicite n legatura cu activitatea comerciala a comerciantului. Prezumtia de comercialitate instituita de atr. 4 Cod comercial poate fi nlaturata dovedind natura civila a obligatiei sau caracterul sau necomercial.

15

c) Fapte de comert unilaterale sau mixte n acesta categorie sunt incluse actele sau operatiunile care au caracterul unor fapte de comert numai pentru una din partile contractante, iar pentru cealalta parte, sa fie acte civile. Este cazul unui contract ncheiat ntre un comerciant si un agricultor pentru cumpararea unei cantitati de legume. Potrivit dispozitiilor art. 5 Cod comercial, nu se pot considera fapte de comert vnzarea produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pamntul sau sau cele cultivate de dnsul. Prin urmare, vnzarea produselor agricole constituie un act de comert pentru comerciant si un act civil pentru agricultor. Trebuie precizat ca, faptele de comert unilaterale sau mixte sunt guvernate de legea comerciala pentru ambele parti cu toate ca pentru una din ele actul juridic are caracter civil. Fiind un raport juridic ntre cele doua parti, el nu va putea fi supus simultan la doua reglementari, n acest sens, art. 56 din Codul comercial mentioneaza ca, chiar daca actul este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, n ceea ce priveste acel act, legii comerciale.

16

Capitolul II Subiectele dreptului comercial. Comerciantul persoana fizica. Fondul de comert

1. Subiectele dreptului comercial


Subiectele dreptului comercial sunt participantii la raporturile comerciale, n principal comerciantii, care pot fi persoane fizice sau persoane juridice ( societati comerciale ). Conform art. 7 Cod comercial : Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avnd comertul ca o profesiune obisnuita si societatile comerciale. Prin urmare, sunt comercianti persoanele fizice si persoanele juridice. Persoana fizica este comerciant datorita actelor si operatiunilor pe care le savrseste cu caracter profesional si nu prin apartenenta sa la un anumit grup profesional. ncetarea calitatii de comerciant are loc n momentul n care persoana respectiva nu mai savrseste fapte de comert ca profesiune obisnuita. ncetarea trebuie sa fie efectiva si din ea sa rezulte intentia de a renunta la calitatea de comerciant prin radierea din Registrul Comertului sau retragerea autorizatiei administrative. Societatile comerciale dobndesc calitatea de comerciant cu ocazia constituirii lor ca persoane juridice si se pierde aceasta calitate n momentul n care societatile nceteaza sa mai functioneze ca persoane juridice. Prin dizolvare si lichidare, societatea comerciala si nceteaza activitatea. Dizolvarea are loc prin trecerea termenului stabilit pentru durata
17

societatii, prin imposibilitatea realizarii obiectului de activitate, prin hotarrea adunarii generale si prin faliment. Prin dizolvare, societatea nu mai poate face operatiuni noi, dar poate executa acele activitati legate de lichidare. Personalitatea juridica a societatii nceteaza odata cu ultima operatiune privind lichidarea acesteia.

2. Comerciantul persoana fizica


Pentru dobndirea calitatii de comerciant de catre o persoana fizica, aceasta trebuie sa ndeplineasca mai multe conditii: - sa savrseasca fapte de comert obiective, cele prevazute de art. 3 Cod comercial. Dupa dobndirea acestei calitati, toate actele si faptele juridice ale comerciantului sunt prezumate a fi comerciale ( art. 4 Cod comercial ). Este important ca savrsirea faptelor de comert obiective sa aiba caracter efectiv. Nu este suficienta numai intentia de a deveni comerciant. Persoana n cauza trebuie sa-si asume raspunderea pentru urmarile actelor savrsite n mod direct sau indirect, prin reprezentant. - realizarea actelor de comert sa aiba caracter de profesie. Savrsirea actelor de comert are caracter profesional cnd constituie o ndeletnicire, o ocupatie permanenta a persoanei. Aceasta ocupatie permanenta trebuie sa aiba ca scop final obtinerea unui profit, deoarece nu poate exista activitate comerciala fara profit. - exercitarea faptelor de comert sa se faca n nume propriu. Savrsind fapte de comert n nume propriu, comerciantul actioneaza n raporturile cu tertii ndependent si pe riscul sau. Aceasta conditie delimiteaza, sub aspect juridic, pe comerciant de auxiliarii folositi de acesta n activitatea comerciala.

18

Auxiliarii nu au calitatea de comercianti. Ei savrsesc fapte de comert nu n nume propriu, ci n numele comerciantului. Proba calitatii de comerciant. Cel care neaga calitatea de comerciant a unei persoane fizice trebuie sa faca dovada n acest sens. Dovada calitatii de comerciant se face prin orice mijloc de proba admis de legea comerciala. n situatia persoanei fizice trebuie sa se dovedeasca exercitarea n mod efectiv a comertului si cu caracter de profesiune, facut n nume propriu, potrivit dispozitiilor art. 7 Cod comercial. Nu sunt suficiente unele probe precum nscrierea n Registrul Comertului, plata unor impozite, dobndirea unui fond de comert, deoarece acestea sunt numai prezumtii mpotriva carora se poate face proba contrara. n Constitutia Romniei se precizeaza ca alegerea profesiei este libera. Accesul liber la profesiunile comerciale cunoaste unele limite instituite de lege. n acest sens legea instituie anumite incapacitati, incompatibilitati, interdictii si decaderi din dreptul de a face comert. Incapacitatile. Trebuie facuta distinctie ntre capacitatea persoanei fizice de a face acte de comert ocazionale si capacitatea ceruta pentru a fi comerciant. Pentru ncheierea actelor trebuie ndeplinite conditiile generale ale dreptului civil. n ceea ce priveste capacitatea de a fi comerciant, trebuie avute n vedere prevederile Decretului nr. 31/1954 potrivit caruia capacitatea deplina a persoanei fizice de a-si asuma obligatii savrsind acte juridice capacitatea de exercitiu ncepe de la data cnd persoana devine majora, adica la mplinirea vrstei de 18 ani sau cnd minorul se casatoreste. Capacitatea femeii minore casatorite la 15 sau 16 ani se considera ca, desi dobndeste calitatea de exercitiu, ea nu poate deveni comerciant pna la mplinirea vrstei de 18 ani.

19

Minorul care a mplinit vrsta de 16 ani, n conformitate cu art. 13 din Codul muncii / 2003 poate ncheia contract de munca, iar minorul care a mplinit vrsta de 15 ani poate ncheia contract de munca n calitate de salariat numai cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali. Acestia nu pot dobndi si calitatea de comerciant. n cazul cnd minorul dobndeste un fond de comert pe cale succesorala, art. 13 Cod comercial prevede posibilitatea continuarii comertului n numele minorului de catre parinti sau tutorele acestuia cu autorizatia instantei a carei hotarre trebuie publicata n Monitorul Oficial. Reprezentantul legal al minorului nu poate vinde fondul de comert al acestuia. Cu privire la persoana pusa sub interdictie, conform art. 14 Cod comercial, aceasta nu poate avea calitatea de comerciant si nici nu poate continua comertul, deoarece, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, ea nu poate ncheia actele juridice pe care le reclama activitatea comerciala. n situatia n care persoana pusa sub interdictie ar dobndi pe cale succesorala un fond de comert, parintele sau tutorele nu ar putea continua comertul n numele interzisului, caz n care fondul de comert va fi supus lichidarii. Incompatibilitatile. Activitatea comerciala nseamna obtinerea de profit. Persoanele care exercita unele profesii care servesc interesele generale ale societatii devin incompatibile cu activitatea de comerciant. Astfel, functiile de judecator si de procuror sunt incompatibile cu orice functie publica sau privata, inclusiv cu cea de comerciant, cu exceptia functiilor didactice din nvatamntul superior. De asemenea, nu pot fi comercianti: diplomatii, ofiterii, functionarii publici etc.
20

Totodata, exista incompatibilitate si n privinta celor care exercita profesii liberale: avocatii, medicii, arhitectii etc.. Decaderi. n cazul savrsirii unor fapte grave, comerciantii pot fi decazuti din dreptul de a exercita aceasta profesiune. Astfel, prin Legea nr. 12/1990 modificata prin Legea nr. 42/1991 privind protejarea populatiei mpotriva unor activitati comerciale ilicite, s-au prevazut sanctiuni contraventionale sau penale care se aplica vinovatilor. Legea nr. 12/1990 nu prevede nsa si decaderea din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant. Legea nr. 26/1990, art.21 lit. G, prevede ca n Registrul Comertului trebuie sa se nregistreze mentiunile referitoare la hotarrea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale. Interdictii si autorizatii. Exercitarea profesiei de comerciant este supusa unor interdictii sau necesita eliberarea unei autorizatii. Prin lege s-a stabilit ca anumite activitati nu pot fi exercitate pe baza liberei initiative. Aceste activitati sunt: prospectarea si extractia carbunelui, a minereurilor feroase, metalifere, a sarii si a minereurilor de metale rare; extractia si prelucrarea titeiului si gazelor naturale; prelucrarea tutunului; fabricarea spirtului; fabricarea si comercializarea de echipament militar, de munitii si armament; fabricarea si comercializarea de droguri si narcotice etc. ( Anexa 1 la Hotarrea Guvernului nr. 201/1990 si Hotarrea Guvernului nr. 1323/1990 ) . Desfasurarea unor activitati comerciale este conditionata de eliberarea unor autorizatii administrative. Obligatiile profesionale ale comerciantilor. Prin instituirea obligatiilor profesionale se urmareste apararea intereselor publice a comerciantului, dar si a tertilor. Comerciantii trebuie sa realizeze anumite formalitati de publicitate pentru a face cunoscut opiniei publice aparitia unui nou
21

comerciant. Pentru desfasurarea unei activitati comerciale ct mai bune si pentru a permite efectuarea unui control eficient, comerciantii au obligatia sa tina registre comerciale si de contabilitate, cum sunt: Registrul de casa, n care se vor trece toate ncasarile si platile de orice natura; Registrul jurnal, care constituie pentru comercianti oglinda activitatii zilnice, iar la sfrsitul lunii se vor trece si cheltuielile pentru ntretinerea casei ( art. 24 Cod comercial ); Registrul inventar n care se nscrie inventarul averii mobile si imobile, activul si pasivul ( art. 24 Cod comercial ); Registrul copier, se nscriu scrisorile, telegramele, telexurile etc.( art. 24 Cod comercial ). De asemenea, comerciantii sunt obligati sa desfasoare activitati comerciale n conditii de concurenta loiala n vederea atragerii clientilor ( Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale ).

3. Fondul de comert
Literatura de specialitate defineste fondul de comert ca un ansamblu de bunuri pe care comerciantul le utilizeaza n activitatea sa comerciala. Fondul de comert apare ca o universalitate de bunuri corporale si incorporale. Bunurile corporale se mpart n: a) bunuri imobile prin natura lor, din care fac parte cladirile si bunuri imobile prin destinatie, din care fac parte instalatii, utilaje etc.; b) bunuri mobile corporale si materii prime, materiale, produse obtinute din activitatea comerciala. Bunurile ( drepturile ) incorporabile. n aceasta categorie sunt cuprinse drepturile privind firma, emblema, clientela si vadul comercial, brevetele de inventie, marcile de fabrica, dreptul de autor.
22

Firma constituie un element pentru individualizarea unui comerciant. Ea trebuie sa se caracterizeze prin noutate. Este necesar ca fiecare firma sa se deosebeasca de celelalte. Firma nregistrata la Registrul Comertului da comerciantului drept de exclusivitate. Firma constituie un element de atragere a clientului. Ea poate fi nstrainata numai odata cu fondul de comert. Folosirea ilegala a unei firme constituie infractiune si se pedepseste conform legii 11/1991. Emblema este un atribut de identificare n activitatea comerciala. Potrivit Legii 26/1990, emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen. Ea poate fi o figura g eometrica, un animal etc.. Emblema trebuie sa aiba caracter de noutate si sa se deosebeasca de cele nscrise anterior n Registrul Comertului. Vadul comercial, numai mpreuna cu clientela constituie un element distinct al fondului de comert.

23

Capitolul III Societatile comerciale

1. Notiuni introductive
Legislatia romna nu defineste societatea comerciala. Cea mai apropiata acceptiune se afla n prevederile art. 1491 Cod civil, care arata ca societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se nvoiesc sa puna ceva n comun, n scop de a mparti foloasele ce ar putea deriva. Rezulta ca societatea trebuie sa ntruneasca cumulativ trei componente: ncheierea unui contract; constituirea unui fond comun; scopul asociatilor de a realiza cstiguri si de a le mparti. Ceea ce omite textul articolului este vointa comuna a asociatilor de a colabora pentru obtinerea de cstiguri. Aceste trasaturi specifice societatii civile sunt foarte asemanatoare cu cele ale societatii comerciale. Trebuie mentionat ca, societatea comerciala cu caracter asociativ si fundativ, dobndesc personalitate juridica urmare a operatiunii de nregistrare, numai ca, n timp ce societatea comerciala devine persoana juridica n momentul obtinerii certificatului d nregistrare la Biroul Unic al e Registrului Comertului ( O.U.G. nr. 76/2001 ), asociatia si fundatia dobndesc personalitate juridica prin nscrierea n Registrul asociatiilor si fundatiilor aflate la grefa judecatoriei teritoriale competente ( O.G. nr. 26/2000, care modifica Legea nr. 21/1924 ).

24

Societatea comerciala are ca scop obtinerea de profit, n timp ce asociatia si fundatia sunt entitati fara scop patrimonial ( non profit ). Asociatia se constituie din trei sau mai multe persoane care convin sa puna n comun o contributie materiala, cunostintele sau aportul lor n munca pentru realizarea unor activitati n interes general, comunitar sau personal nepatrimonial. Fundatia se nfiinteaza de una sau mai multe persoane, pe baza unui act juridic, afectnd un patrimoniu n vederea realizarii unui interes general sau comunitar. Ct priveste societatea comerciala, aceasta poate fi definita ca o grupare de persoane care se constituie pe baza unui contract de societate, n care asociatii convin sa puna bunuri n comun, n vederea obtinerii si mpartirii beneficiilor realizate. Contractul de societate. Principala conditie pentru ncheierea contractului o constituie vointa membrilor asociati. Consimtamntul asociatilor trebuie sa fie liber si neviciat. O alta conditie pentru ncheierea contractului o constituie capacitatea partilor care se exprima prin aptitudinea juridica a acestora de a contracta. n dreptul civil, persoanele care nu au capacitatea de a contracta sunt minorii si interzisii. Obiectul si cauza contractului trebuie sa fie licite.

2. Clasificarea societatilor comerciale


Societatile comerciale se clasifica n: - Societati de persoane. Face parte societatea n nume colectiv. Se caracterizeaza prin numar redus de membrii. Raspunderea asociatilor este nelimitata, indiferent de contributia fiecarui asociat la constituirea societatii.
25

Nu este admisa emiterea de actiuni sau obligatiuni. Capitalul social se mparte n parti de interes. Daca n contract nu se prevede altfel, toti asociatii pot sa administreze. Se admit bunuri n natura si creante. Tot din aceasta categorie poate face parte si societatea n comandita simpla. Aceasta cuprinde doua categorii de asociati: comanditatii, care raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile sociale si comanditarii, care raspund numai n limita aporturilor lor la capitalul social. Are aceleasi caracteristici ca si societatea n nume colectiv. - Societati de capitaluri. Societatea pe actiuni se caracterizeaza printr-un numar mai mare de actionari. Capitalul minim este de 25 milioane lei, iar numarul minim de actionari este cinci. Capitalul social este mpartit n actiuni. Asociatii raspund n limita aportului la capitalul social. Aportul poate fi n numerar si bunuri n natura. Controlul societatii revine cenzorilor. - Societatea cu raspundere limitata. Reprezinta o forma intermediara ntre societatile de persoane si cele de capitaluri. Capitalul este divizat n parti sociale. Nu emite actiuni sau obligatiuni. Capitalul minim este de 2 milioane lei. Administrarea societatii poate fi facuta de asociati sau terti. Se admit aporturi n natura si n numerar. Gestiunea este controlata de asociati, iar daca se depaseste 15, vor fi numiti cenzori. Scaderea capitalului sub limita legala atrage dizolvarea societatii. La societatea cu raspundere limitata cu asociat unic, actul constitutiv mbraca forma unui act juridic unilateral. El reprezinta adunarea generala, iar cnd aportul se face n bunuri mobile sau imobile, evaluarea lor se face de catre expert. Asociatul unic este si administrator. El raspunde solidar si nelimitat. - Societatile bancare. n zona noastra activitatea bancara se desfasoara prin Banca Nationala ( BNR ) potrivit Legii nr. 58/1998. Ea are personalitate
26

juridica. Bancile au ca obiect de activitate atragerea de depozite si acordarea de credite n nume si pe cont propriu.

3. Constituirea societatilor comerciale


Procedura constituirii societatilor comerciale s-a simplificat prin Legea nr. 99/1999. La Biroul Unic din cadrul Camerelor de Comert si Industrie se depune cererea tip nsotita de documente care dovedesc varsamintele efectuate si dreptul de proprietate asupra bunurilor aduse ca aport. Biroul Unic are obligatia de : a redacta actul constitutiv ( nu este obligatorie forma autentica, se admite si nscrisul sub semnatura privata, dar cu data certa ); rezerva firma; obtine declaratia pe propria raspundere a administratorilor, fondatorilor si cenzorilor ca ndeplinesc conditiile legale; obtine ncheierea judecatorului delegat; obtine codul unic de nregistrare; comunica ncheierea Directiei generale a finantelor publice; publica n

Monitorul Oficial, simplificat, ncheierea si actul constitutiv; obtine avizele care se vor alatura certificatului unic de nregistrare. Certificatul unic atesta personalitatea juridica a societatii. a) Actul constitutiv poate fi numai contract ( societate n nume colectiv si comandita simpla ); contract si statut ( societate pe actiuni si comandita pe actiuni si cu raspundere limitata ); numai statut ( societate cu raspundere limitata unipersonala ). Contractul si statutul pot fi ncheiate sub forma nscrisului unic denumit act constitutiv. Semnarea actului constitutiv se face de fondatori. El cuprinde n principiu: denumirea, sediul, firma, capitalul varsat, valoarea bunurilor aduse, administratorii, durata, modul de dizolvare si lichidare.
27

Societatile pe actiuni si n comandita pe actiuni, n afara constituirii prin subscriptie simultana ( fondatorii vor contribui cu capitalul minim de 25 milioane lei, fara terti ) este posibila si constituirea prin subscriptie publica ( pentru realizarea capitalului se apeleaza la banii publici ). b) Aportul poate fi n numerar, n natura, n industrie. Aportul n numerar are ca obiect o suma de bani. Aportul n natura are ca obiect bunuri imobile ( cladiri, instalatii etc. ); bunuri mobile corporale ( materiale, marfuri etc. ) sau incorporale (creante, fond de comert etc.). Aportul consta n transmiterea catre societate a dreptului de proprietate asupra bunurilor ori a dreptului de folosinta. Bunul devine proprietatea societatii din momentul nmatricularii ei n Registrul Comertului ( Legea nr. 31/1990 ). Aportul n natura trebuie evaluat n bani. Bunurile incorporale se prezinta drept creante, brevete de inventie, marci etc.. Aportul n creante se considera liberat dupa ce societatea a obtinut suma de bani respectiva. Aportul n industrie consta n munca promisa de asociat n societate potrivit competentei si calificarii sale. Aportul n munca trebuie evaluat si nscris n actul constitutiv. c) Capitalul social este expresia valorica a totalitatii aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii. El are semnificatie contabila si juridica. Semnificatia contabila - n bilant apare la pasiv, iar la dizolvarea societatii se restituie. Bunurile efective care constituie aporturi figureaza n activul bilantului, deoarece ele apartin societatii. Semnificatia juridica capitalul social constituie gajul general al creditorilor societatii. El este fix pe toata durata societatii, putnd fi modificat ( marit sau micsorat ) numai n conditiile legii, prin modificarea actului constitutiv. Plafonul minim al capitalului social este: 25 milioane lei pentru societati pe actiuni
28

sau n comandita pe actiuni; 2 milioane lei pentru societati cu raspundere limitata. Capitalul social nu poate fi folosit pentru plata dividendelor. El trebuie sa fie real. Capitalul social se divide n fractiuni, dupa forma juridica a societatii: parti de interes ( societatea n nume colectiv si societatea n comandita simpla ); parti sociale ( societatea cu raspundere limitata ); actiuni ( societatea pe actiuni sau n comandita pe actiuni ). Patrimoniul societatii l constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinnd societatii. Patrimoniul societatii constituit din activul social si pasivul social este evidentiat n bilantul societatii. Activul social cuprinde bunurile constituite ca aport n societate, precum si cele dobndite n cursul activitatii societatii. Pasivul social cuprinde obligatiile societatii, indiferent de natura lor. Patrimoniul societatii reprezinta o universalitate juridica care cuprinde toate drepturile, obligatiile si bunurile societatii. d) Beneficiile. Orice societate urmareste obtinerea de beneficii. Cotaparte ce se plateste fiecaruia dintre asociati poarta numele de dividend. ntruct o societate comerciala poate nregistra pierderi, asociatii trebuie sa participe si la pierderi. Dividendele se mpart proportional cu cota de participare la capitalul social. Ele se distribuie numai daca sunt beneficii reale. Legea interzice ca un asociat sa perceapa toate cstigurile si sa fie scutit de a participa la pierderi ( clauza leonina ). e) Filiale si sucursale. Priveste extinderea societatii n alte localitati sau n aceeasi localitate. Filiala este o societate comerciala cu personalitate juridica. Cu toate ca este subiect de drept distinct, totusi ea este dependenta si se afla sub controlul societatii mama. Ea participa la raporturile juridice n nume

29

propriu, dobndeste drepturi si si asuma obligatii. Filiala se constituie ntr-o forma de societate cunoscuta. Sucursala nu are personalitate juridica. Este dotata de societate cu fonduri pentru realizarea obiectului ei de activitate. Ea nu poate participa n nume propriu la circuitul juridic. Sucursala se nregistreaza nainte de nceperea activitatii ei, la Biroul Unic din judetul n care va functiona. Daca sucursala se nfiinteaza n aceeasi localitate cu societatea fondatoare, ea va fi nregistrata la acelasi Birou Unic si va fi nmatriculata distinct. Legea nr. 31/1990 republicata se aplica si sucursalelor si filialelor nfiintate de societatile comerciale straine n Romnia.

4. Functionarea societatilor comerciale


Vointa societatii comerciale se manifesta prin organele de conducere, de executie si de control. a) Adunarea generala decide asupra unor probleme obisnuite, ct si asupra unor probleme deosebite. n acest sens, exista adunari ordinare si extraordinare si adunari speciale. Adunarea ordinara se ntruneste cel putin o data pe an. Ea are urmatoarele competente: discuta si aproba bilantul contabil; fixeaza dividendele; alege administratorii si cenzorii; stabileste bugetul de venituri si cheltuieli. Adunarea constitutiva se organizeaza cu prilejul primei adunari a membrilor societatii prin subscriptie publica. n termen de 15 zile de la data nscrierii subscrierii, fondatorii convoaca adunarea constitutiva. Adunarea are urmatoarele atributii: verifica existenta varsamintelor; discuta si aproba actul constitutiv; numeste administratorii si cenzorii.

30

Adunarea extraordinara se ntruneste ori de cte ori este nevoie si hotareste : prelungirea duratei societatii; marirea sau reducerea capitalului social; schimbarea obiectului ori formei societatii; fuziunea cu alte societati; dizolvarea. Adunari speciale se organizeaza de societatea pe actiuni si n comandita pe actiuni pentru detinatorii de actiuni preferentiale cu dividend prioritar si fara drept de vot. Convocarea adunarilor generale si adoptarea hotarrilor Convocarea adunarilor generale se face de catre administrator prin scrisoare recomandata, prin afise la sediul societatii, la cererea actionarilor, la cererea instantei de judecata. Hotarrile adunarilor generale sunt obligatorii si pentru actionarii care nu au participat la adunare sau au votat contra. Actionarii care nu sunt de acord cu hotarrile adoptate privind schimbarea obiectului principal, mutarea sediului sau forma societatii, au dreptul sa se retraga din societate. b) Administrarea societatii. O societate comerciala poate fi administrata de unul sau mai multi administratori. n societatea n nume colectiv, gestiunea este asigurata de unul sau mai multi administratori, fiecare avnd dreptul sa reprezinte societatea. n societatea n comandita simpla administrarea se ncredinteaza unuia sau mai multor asociati comanditati. n societatea pe actiuni administrarea poate fi facuta de unul sau de mai multi actionari. Presedintele consiliului de administratie este si director general, conducnd si comitetul de directie. n societatea n comandita pe actiuni, administrarea societatii este ncredintata unuia sau mai multor comanditati.

31

n societatea cu raspundere limitata administrarea este realizata de unul sau mai multi administratori. Primii administratori pot fi numiti pe 4 ani, iar daca acest lucru nu s-a prevazut, se presupune ca termenul este de 2 ani. c) Cenzorii. n societatile de capitaluri si societatile cu raspundere limitata, controlul gestiunii este ncredintat cenzorilor. Cenzorii trebuie sa ndeplineasca unele conditii: sa exercite personal mandatul care este de 3 ani; majoritatea cenzorilor sa fie cetateni romni; sa depuna o garantie reprezentnd 1/3 din garantia depusa de administratori. Cenzorii au o serie de obligatii, si anume: sa verifice daca bilantul si contul de profit si pierdere sunt legal ntocmite; sa verifice daca registrele sunt tinute la zi; sa ntocmeasca si sa prezinte rapoarte adunarii generale; sa verifice casa.

5. Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale


a) Dizolvarea reprezinta ncetarea personalitatii juridice a societatii pentru care se executa o serie de operatiuni privind lichidarea patrimoniului acesteia. Dizolvarea are loc: pe baza hotarrii asociatilor; prin hotarre judecatoreasca; expirarea duratei de functiune a societatii. Exista si situatii deosebite si anume: reducerea numarului de asociati sub limita minima; pierderea unei jumatati din capitalul social sau reducerea lui sub minimul legal. Efectele dizolvarii sunt: deschiderea procedurii de lichidare; interzicerea oricaror operatiuni comerciale noi; n cazul fuziunii si dizolvarii, dizolvarea se realizeaza fara lichidare; ncetarea existentei din momentul radierii din Registrul de la Biroul Unic al Camerei de Comert si Industrie. b) Lichidarea societatii comerciale se realizeaza cu ajutorul lichidatorilor care prin operatiunile efectuate se finalizeaza ncetarea
32

persoanei juridice a societatii. Principiile lichidarii sunt: se mentine personalitatea juridica a societatii pentru nevoile lichidarii; lichidarea se face n interesul asociatilor; lichidarea este obligatorie. Activitatea lichidatorilor consta n: numele lichidatorilor se depune la Biroul Unic; administratorii continua activitatea pna la preluarea functiei de catre lichidatori; administratorii si lichidatorii au aceeasi raspundere; lichidatorii fac bilantul dupa inventarierea bunurilor; lichidarea activului ( vinderea bunurilor si ncasarea creantelor ) si a pasivului ( plata datoriilor catre creditori ), apoi se trece la repartizarea activului net ntre asociati; lichidatorii si desfasoara activitatea sub controlul cenzorilor; lichidarea se face n cel mult 3 ani de la dizolvare; la sfrsitul lichidarii, lichidatorii solicita radierea societatii din registrul Biroului Unic. c) Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului Reglementarea din Codul comercial privind falimentul este nlocuita cu Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata n 1999. Procedurile se mpart n: proceduri pe baza de plin si proceduri stabilite de tribunal. Legea 64/1995 republicata reglementeaza plata pasivului debitorului care se afla n ncetare de plati, fie prin reorganizarea ntreprinderii si a activitatii acesteia sau lichidarea unor bunuri pna la acoperirea pasivului, fie prin faliment. De asemenea, prevede ca procedura reorganizarii si a falimentului se aplica comerciantilor persoane fizice si societatilor comerciale care, potrivit legii sunt denumite debitori. Conditia aplicarii legii republicata consta n posibilitatea comerciantului de a face fata cheltuielilor cu sumele disponibile. Declansarea procedurii se face de catre: nsusi debitor; creditorii care au o creanta certa, lichida si exigibila; Camera de Comert si Industrie; organele care aplica procedura judecatorului

33

sindic; adunarea creditorilor; comitetul creditorilor; administratorul si lichidatorul. - Instantele judecatoresti. Toate procedurile prevazute de lege sunt de competenta tribunalului pe raza caruia se afla sediul principal al d ebitorului si sunt exercitate de catre judecatorul sindic. - Judecatorul sindic este un magistrat care ndeplineste o functie publica. ndatoririle lui sunt: emite hotarre de deschidere a procedurii; stabileste sedintele creditorilor; desemneaza prin hotarre administratorul sau lichidatorul si judeca actiunile introduse de acestia pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial; confirma planurile de reorganizare sau de lichidare, dupa votarea lor de catre creditori; urmareste ncasarea creantelor din averea debitorului; emite hotarri de ncheiere a procedurii. - Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor. Adunarea creditorilor nu are personalitate juridica. Ea este convocata de administrator sau lichidator. La adunare poate participa si un reprezentant al Camerei de Comert si Industrie. Comitetul creditorilor este alcatuit din 3-5 persoane. El are drept de initiativa atunci cnd nu exista un plan de reorganizare si atunci cnd administratorul sau lichidatorul nu introduc actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial. - Administratorul are ca atributii : supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului; conduce n totalitate sau n parte activitatea debitorului; anuleaza actele frauduloase ncheiate de debitor n dauna creditorilor; sesizeaza judecatorul sindic n legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta. - Lichidatorii. La propunerea judecatorului sindic tribunalul va putea dispune angajarea unui lichidator persoana fizica sau societate comerciala.
34

Lichidatorul are urmatoarele atributii: ntocmeste un raport cu cauzele si mprejurarile care au dus la ncetarea de plati, precum si cu mentionarea persoanelor vinovate, pe care l supune judecatorului sindic; conducerea n totalitate sau n parte a activitatii debitorului; introduce actiuni n aprobarea actelor frauduloase ncheiate de debitor n dauna drepturilor creditorilor; mentinerea sau denuntarea unor contracte ncheiate de debitor; vnzarea bunurilor din averea debitorului; sesizarea judecatorului sindic cu problemele care intra n competenta acestuia. d) Procedura reorganizarii judiciare Debitorul si creditorii acceptati de lege vor putea propune un plan n care sa se prevada reorganizarea si continuarea activitatii debitorului sau lichidarea averii acestuia. Planul va fi supus aprobarii judecatorului sindic. De asemenea, n sedinta, creditorii vor vota planul de reorganizare si planul de lichidare a unor bunuri din averea debitorului. n cazul n care debitorul nu se conformeaza planului, administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, n scris, judecatorului sindic sa aprobe nceperea procedurii falimentului. e) Falimentul. Cazurile n care tribunalul poate dispune declansarea procedurii falimentului sunt: daca planul de reorganizare nu este confirmat; judecatorul sindic poate dispune argumentat ca reorganizarea sa nceteze si sa se treaca la lichidarea debitorului; n cazul cnd debitorul nu se conformeaza planului, judecatorul sindic, debitorul sau oricare dintre creditori poate cere declansarea procedurii falimentului. Efectele lichidarii sunt: - Desemnarea lichidatorului de catre judecatorul sindic, fie o persoana fizica, fie o societate comerciala.

35

- Vnzarea bunurilor debitorului. Bunurile debitorului pot fi vndute individual sau n bloc. Vnzarea ncepe numai dupa afisarea tabelului definitiv al creantelor. Judecatorul sindic va numi o comisie formata din 3 experti, alesi din lista tribunalului pentru a evalua bunurile ce urmeaza a fi vndute. Bunurile mobile vor fi vndute prin licitatie, iar bunurile imobile, prin licitatie si adjudecare. Acestea din urma vor putea fi vndute si direct, la propunerea lichidatorului. Tribunalul aproba vnzarea printr-o ncheiere care se afiseaza la imobilul ce urmeaza sa fie vndut. - Urmarirea bunurilor proprietate personala a asociatilor. n cazul n care datoriile unor societati comerciale n nume colectiv, comandita simpla sau comandita pe actiuni nu sunt stinse prin lichidarea averii societatilor respective, judecatorul sindic va putea dispune executarea silita a asociatilor ( societatea n nume colectiv ) si a comanditatilor ( comandita simpla si pe actiuni ). Fondurile care se obtin din lichidare vor fi utilizate pentru: impozite, taxe, contributii, amenzi, retributii, credite bancare, dobnzi, sume datorate tertilor pentru hrana si ntretinere. Dupa lichidarea bunurilor debitorului, judecatorul sindic va supune tribunalului un raport final si un bilant general. Copii dupa aceste acte se vor comunica tuturor creditorilor si debitorilor si se vor afisa la usa tribunalului. Lichidarea va fi nchisa cnd judecatorul sindic aproba raportul final si cnd toate fondurile au fost distribuite creditorilor, iar cele ramase au fost depuse la banca. n final, debitorul va fi descarcat de obligatiile pe care le avea nainte de nregistrarea cererii sale.

36

Capitolul IV Contractele comerciale

1. Contractul de vnzare cumparare comerciala


Contractul de vnzare cumparare comerciala este actul juridic prin care partile, vnzator si cumparator, se obliga reciproc sa transfere proprietatea unui bun n schimbul platii unui pret. Din acesta definitie rezulta ca vnzarea - cumpararea este un contract bilateral sau sinalagmatic ( da nastere la obligatii n sarcina ambelor parti contractuale ), cu titlu oneros (fiecare parte primeste un echivalent patrimonial pentru prestatia la care se obliga), comutativ ( existenta si ntinderea obligatiilor reciproce este cunoscuta de parti de la ncheierea contractului ), consensual ( contractul ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor ) si translativ de proprietate ( transmite dreptul de proprietate asupra bunului gndit ).

1.a) Formarea, partile si obiectul contractului n aceasta privinta trebuie distins dupa cum contractul se ncheie ntre prezenti sau ntre persoane care nu sunt de fata. n prima situatie, contractul se considera ncheiat n momentul n care se realizeaza acordul de vointa ntre vnzator si cumparator, acord care se constata n forma scrisa. n cealalta situatie, cnd partile nu sunt de fata, acordul de vointa se realizeaza n cadrul unui interval de timp, prin intermediul ofertei si acceptarea acesteia. n dreptul civil roman, momentul

37

ncheierii contractului este acela n care acceptarea a ajuns efectiv la ofertant si acesta a luat cunostinta de continutul ei, n termenul hotart de dnsul sau n termenul necesar schimbului propunerii si al acceptarii dupa natura contractului. Dat fiind, nsa, incertitudinea care care domneste cu privire la momentul luarii efective la cunostinta a acceptarii, n practica se admite ca simpla primire a corespondentei ce contine acceptarea constituie o prezumtie relativa ca ofertantul a luat cunostinta de acceptare. Daca acceptarea ajunge la cunostinta ofertantului dupa expirarea termenului prevazut de oferta, acesta o poate lua n consideratie cu conditia de a nstiinta de ndata pe acceptant, momentul ncheierii contractului fiind, de data aceasta, cel n care ofertantul a facut nstiintarea. Formarea contractului de vnzare cumparare comerciala ridica si problema formei acestuia. Legislatia romna cere ca acesta sa fie ncheiat n forma scrisa, fie sub forma unui nscris unic, semnat de ambele parti, fie sub forma unei oferte scrise, confirmate n scris. a) Orice contract de vnzare cumparare presupune doua parti: vnzator si cumparator. b) Obiectul unui contract de vnzare cumparare comerciala l formeaza marfa vnduta, n schimbul careia cumparatorul plateste vnzatorului pretul stabilit. Marfa vnduta trebuie sa ndeplineasca anumite conditii: sa fie n circuitul civil (n comert) pentru ca numai marfurile aflate n circuitul civil pot forma obiectul unui contract; sa existe n momentul ncheierii contractului sau sa poata exista n viitor.Daca marfa nu mai exista la ncheierea contractului ( a fost distrusa ), vnzarea este nula, iar daca a fost numai partial distrusa, cumparatorul are alegerea ntre a renunta la cumparare si a cere executarea partiala a contractului cu reducerea
38

corespunzatoare a pretului; sa fie determinata sau determinabila. Determinarea se face prin descrierea sa ( denumire, cantitate, calitate, sortiment, marcaj, ambalaj etc.). Obiectul este determinat cnd prin contract se precizeaza elementele care l individualizeaza si este determinabil cnd se prevad doar suficiente elemente cu ajutorul carora va putea fi determinat n viitor de una din parti sau de un tert. Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului si corespunde valorii marfii vndute. El trebuie sa fie: fixat n bani, determinat sau determinabil. Cu alte cuvinte, trebuie sa fie stabilit de parti prin contract, global ori pe unitatea de masura a marfii sau prin referinta la o anumita bursa de marfuri; sincer, adica real, stabilit cu intentia de a fi platit si serios (sa nu fie disproportionat de mic fata de valoarea marfii).

1.b) Obligatiile partilor si raspunderea lor Vnzatorul are doua obligatii principale: sa predea cumparatorului marfa vnduta si sa garanteze mpotriva viciilor acesteia si contra evictiunii. La rndul sau, cumparatorul are obligatia de a plati pretul marfii si de a prelua marfa predata. Acestea sunt obligatiile principale prevazute de lege, dar, prin contract, partile pot, si specificul vnzarii impune, ca partile sa convina si asupra altor obligatii, cum ar fi: predarea unor documente contra carora sa se faca plata pretului; folosirea unui anumit tip de ambalaj; executarea unei anumite marcari; comunicarea momentului cnd se expediaza marfa; trimiterea de instructiuni de expediere; asigurarea mijloacelor de transport; modul de constatare si de comunicare a reclamatiilor de cantitate si calitate; asigurarea pieselor de schimb etc...
39

Asa cum am mentionat mai sus, principalele obligatii ale vnzatorului constau n predarea marfii si garantarea cumparatorului. Predarea marfii vndute este cea mai importanta obligatie la care da nastere contractul de vnzare - cumparare, cu implicatii asupra trimiterii dreptului de proprietate si a riscurilor si consta n remiterea marfii si a documentelor acesteia cumparatorului. Aceasta obligatie o cuprinde si pe cea de a conserva marfa pna la scadenta predarii. Locul predarii, pentru bunuri individual determinate, este locul n care bunul se afla n momentul contractarii. Pentru alte situatii, marfa se preda la sediul vnzatorului. Termenul predarii este cel prevazut n contract. Termenele la care se face predarea marfurilor nu sunt fixate n zile ci, de obicei, prin stabilirea unei perioade cu defalcarea n trimestre si apoi n luni, potrivit specificului marfii si a intereselor partilor. Predarile n avans a marfurilor nu sunt posibile dect cu consimtamntul cumparatorului. Cnd sa ajuns la scadenta, predarea marfii se face n cantitatea stabilita prin contract. De mentionat ca vnzatorul nu este obligat sa predea marfa daca cumparatorul nu se ofera, concomitent, sa plateasca pretul. Aceasta, n cazul cnd nu s-a stabilit un termen pentru plata pretului. Totodata, vnzatorul nu este tinut sa faca predarea marfii n cazul n care cumparatorul este n stare de insolvabilitate, cu exceptia situatiei n care acesta da o cautiune ca va plati la termen marfa. Cea de a doua obligatie a vnzatorului consta n garantarea cumparatorului contra evictiunii si contra viciilor marfii predate. Garantia contra evictiunii. Prin evictiune se ntelege pierderea dreptului de proprietate asupra marfii n totalitate sau n parte, sau tulburarea cumparatorului n exercitarea dreptului de proprietate, prin valorificarea de
40

catre terti a unui drept, ntemeiat inclusiv pe dreptul de proprietate industriala, care exclude n totalitate sau n parte, dreptul cumparatorului asupra marfiice i s-a predat. n legatura cu modul n care functioneaza aceasta obligatie, daca va fi amenintat cu evictiunea, inclusiv prin actionarea n judecata, cumparatorul trebuie sa-l cheme n garantie pe vnzator. Sanctiuni. Legea face deosebire ntre evictiunea totala si cea partiala. n caz de evictiune totala, vnzatorul trebuie sa restituie pretul, ntruct cumparatorul nu mai detine marfa pentru care a platit. Totodata, cumparatorul are dreptul sa i se restituie cheltuielile de judecata si cele efectuate cu ncheierea contractului. De asemenea, el are dreptul la dauneinterese pentru acoperirea prejudiciului suferit din cauza evictiunii, daune egale cu diferenta dintre pretul platit si sporul de valoare dobndit de marfa ntre momentul contractarii si cel al deposedarii. n caz de evictiune partiala, cumparatorul poate fie sa ceara rezolutiunea contractului, fie mentinerea lui cu plata de daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit prin deposedarea partiala. Garantia contra viciilor bunului. Marfa predata trebuie sa fie conforma cu cea contractata, respectiv sa fie de tipul si sa aiba calitatile convenite. Conformitatea marfii se determina n momentul transmiterii riscurilor contractuale, n care scop se face verificarea cantitatii si calitatii acesteia. De aceea, vnzatorul raspunde numai pentru viciile ascunse, mpotriva carora l garanteaza pe cumparator. De precizat ca garantia pentru vicii este n legatura cu calitatea marfii. n activitatea practica, calitatea marfii este stabilita de parti prin contract, standarde, mostre, caiete de sarcini, modele etc., rareori vnzatorul este obligat, ntruct partile nu au convenit altfel, sa predea marfuri de calitate
41

medie. n acelasi timp, partile stabilesc modul n care se fac reclamatiile, care sunt actele doveditoare si rezolvarea reclamatiilor prin reparare sau nlocuire a deficientelor, acordndu-se si o bonificatie de pret. Cnd marfa are o serie de vicii, cumparatorul are posibilitatea sa ceara rezolutiunea contractului sau reducerea pretului. Daca se pronunta rezolutiunea contractului, vnzatorul trebuie sa restituie pretul si cheltuielile vnzarii, iar daca a fost de rea credinta ( a cunoscut viciile ), datoreaza si daune-interese. Plata pretului trebuie facuta n ziua ( perioada ) si la locul stabilit prin contract. n lipsa de alta ntelegere a partilor, plata pretului trebuie facuta la locul si momentul n care se face predarea marfii. n comertul international, care practic nu cunoaste plata n numerar, problema platii pretului se rezolva prin contract, platile convenind att modalitatile de plata acreditiv documentar, incasso etc. , documentele n schimbul carora se face plata ( factura, scrisoare de transport, certificat de calitate etc.), ct si locul platii ( banca din tara vnzatorului, din tara cumparatorului sau dintr-o alta tara ). Neefectuarea platii permite vnzatorului fie sa ridice exceptia de neexecutare, fie sa ceara rezolutiunea contractului pentru neexecutare, fie sa ceara executarea obligatiei cu plata de dobnzi. Preluarea marfii predate consta n ndeplinirea tuturor actelor necesare pentru ca predarea sa fie posibila, precum si n preluarea efectiva a marfii. Preluarea trebuie facuta la termenul convenit prin contract sau din ziua n care cumparatorul este n ntrziere. Preluarea este precedata de verificarea calitativa si cantitativa a marfii predate, care se face n modul, locul si la termenul convenit de parti. Cu privire la consecintele interdependentei dintre obligatiile partilor, mentionam: rezilierea contractului de vnzare cumparare care este
42

modalitatea de desfacere a contractului pentru viitor, n cazul cnd una din parti nu si-a ndeplinit la termenele stabilite obligatiile asumate. Rezolutiunea contractului de vnzare cumparare, spre deosebire de reziliere, rezolutia desfiinteaza contractul cu efect retroactiv, la cererea uneia din parti, pentru neexecutarea obligatiilor de catre cealalta parte. Partea care si-a ndeplinit obligatiile contractuale este ndreptatita sa primeasca despagubiri.

2. Contractul de mandat comercial


Mandatul comercial este contractul prin care o persoana, mandatar, se obliga, n baza nsarcinarii primite de la o alta persoana, mandant, sa trateze acte comerciale. n dreptul romn, contractul de mandat comercial si are izvorul n dispozitiile art. 374-391 din Codul comercial, completat cu dispozitiile art. 1532-1559 din Codul civil. Mandatul comercial are un obiect specific, care consta n tratarea de afaceri comerciale pe seama mandantului. Ct priveste actele, acestea trebuie sa fie comerciale, att pentru terti ct si pentru mandant. Elementele specifice ale contractului de mandat comercial sunt: mandatul comercial decurge din acordul de vointa al partilor; reprezentarea este de natura contractului si nu de esenta lui, deoarece mandatarul poate actiona n numele sau propriu, dar pe contul mandantului; mandatul comercial este ntotdeauna un contract cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerat printr-o suma stabilita n contract; mandatarul este mputernicit sa ntocmeasca toate actele necesare operatiunii cu care a fost investit chiar daca unele dintre ele nu au fost prevazute n mod expres; independenta de actiune a mandatarului
43

permite angajarea mandantului si n cazul unei aparente de reprezentare; mandatul comercial se revoca numai pentru motive temeinice 5. Contractul de manadat comercial se utilizeaza n activitatea de intermediere a agentilor comerciali. Acestia reprezinta temporar sau continuu interesele mandantului n schimbul unei remuneratii. Mandantul are obligatia prevazuta si n contract, sa plateasca remuneratia convenita si sa creeze conditiile necesare pentru executarea mandatului si cnd este cazul sa restituie cheltuielile efectuate de catre mandatar. Trebuie precizat ca manadatarul poate fi un agent, un reprezentant sau curtier. Agentul este un intermediar mputernicit sa mijloceasca n tara sau strainatate, tranzactii comerciale. Activitatea agentului are un caracter profesional si este independenta de durata. Reprezentantul este un agent comercial caruia o firma producatoare sau comerciala din tara sau strainatate i ncredinteaza desfacerea curenta a marfurilor sale. Curtierul este un intermediar care se ocupa cu mijlocirea ncheierii contractelor comerciale, prin punerea n contact a celor doi parteneri interesati. El nu are o activitate contractuala de durata si aceasta se desfasoara pe baza unor dispozitii ntmplatoare. Ca o caracteristica a activitatii desfasurate de acest intermediar consta n faptul ca, nu el personal ncheie contractul, ci numai constata perfectarea lui, pe baza

consimtamntului exprimat de catre parti. n activitatea practica, dovada ncheierii contractului se face prin nregistrarea la intermediar.

Tudor Popescu, Dreptul comertului international, Editura Didactica si Pedagogica, 1983, p.250

44

3. Contractul de comision
Comisionul este un contract prin care o persoana ( comisionar ) se obliga sa trateze acte de comert, n numele sa propriu, dar pe seama altei persoane (comitent), n schimbul unei remuneratii6. Contractul de comision se poate ncheia n doua forme: comisionarul lucreaza n nume propriu, dar n contul comitentului, sau comisionarul actioneaza n numele comitentului. Trasaturile contractului de comision sunt urmatoarele: n raporturile dintre comisionar si comitent exista relatii de mandat; comisionarul are calitatea de parte n raportul perfectat cu tertul, garantnd executarea contractului; privilegiul comisionarului asupra bunurilor ncredintate, ca o garantie a creantelor mpotriva comitentului. Contractul de comision are o larga utilizare n activitatea practica fiind folosit n vnzarea-cumpararea de marfuri, n domeniul transporturilor si n operatiunile asupra valorilor mobiliare. Persoanele care lucreaza pe baza de comision poarta denumirea de comisionar. Acestia si fac o activitate permanenta folosind intermedierea, astfel ei dobndesc calitatea de comerciant si sunt supusi regulilor ce se aplica tuturor comerciantilor. Raporturile ce se stabilesc ntre comisionar si comitent sunt aceleasi care se stabilesc ntre mandatar si mandant. Comisionarul actioneaza n nume propriu si numai el se obliga fata de terti. Comisionarul are obligatia de a ndeplini numai acele operatiuni comerciale pentru care a fost mputernicit. n realizarea acestei obligatii, comisionarul trebuie sa actioneze potrivit mputernicirii sale profesionale.
6

Art. 405 din Codul Comercial roman; art. 94 din Codul comercial francez; art.675 din Codul civil polonez; art. 505 din Codul comercial international cehoslovac.

45

Marfurile nu pot fi vndute de catre comisionar dect n conditiile care au fost stabilite prin contractul de comision. Comisionarul poate sa se abata de la instructiunile primite numai daca este n interesul comitentului, iar consimtamntul acestuia nu a fost obtinut n timpul necesar, asa cum prevede art. 408 din Codul comercial romn. La rndul sau, comitentul este obligat sa plateasca remuneratia cuvenita comisionarului, sa restituie comisionarului cheltuielile efectuate cu ocazia executarii contractului si sa-l despagubeasca pe acesta de eventualele pierderi suferite. De asemenea, comitentul are obligatia sa plateasca comisionul prevazut, care este sub forma unei sume fixe sau a unui procent din valoarea operatiunilor realizate. Comitentul nu are actiuni mpotriva persoanelor cu care a contractat comisionarul si nici acestea nu au vreo actiune mpotriva comitentului ( art. 406 din Codul comercial ).

4. Contractul de concesiune exclusiva


Este operatiunea prin care o persoana numita concedent, vinde marfurile sale ntr-o anumita zona teritoriala unei alte persoane numita concesionar, pe care le cumpara pentru a le revinde clientilor sai. Concesionarul are o dubla calitate: de cumparator si de revnzator, el lucrnd n nume propriu si pe cont propriu. Concesiunea exclusiva este un contract bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ si cu titlu oneros. n acelasi timp, contractul de concesiune exclusiva are un caracter complex ntruct el cuprinde elemente si de la alte operatiuni juridice. n functie de interesele partilor, contractul se poate ncheia n mai multe variante. n primul rnd el se poate ncheia prin introducerea unei clauze de exclusivitate de vnzare sau de aprovizionare. De asemenea, el poate fi completat cu un
46

contract de depozit prin care concesionarul se obliga sa pastreze marfa concedentului. Contractul are urmatoarele trasaturi: concedentul se obliga sa vnda anumite marfuri iar concesionarul sa le cumpere si sa le revnda clientilor sai; activitatea concesionarului se desfasoara n mod independent, el raspunznd doar pentru afacerea ntreprinsa: remuneratia concesionarului consta n diferenta dintre pretul de cumparare si cel de revnzare; durata concesiunii este de un an. Acest tip de contract comercial ofera partilor o serie de avantaje si anume: concedentul si asigura desfacerea produselor si patrunderea pe noi piete fara cheltuieli e investitii. Prin vinderea marfurilor concesionarului se obtine o crestere a vitezei de rotatie a fondurilor circulante; concesionarul beneficiaza de marca de fabrica a concedentului, obtine monopolul comercializarii marfurilor si evita concurenta. Contractul e concesiune are urmatoarele efecte: concedentul are obligatia sa vnda ntr-o zona determinata numai concesionarului. De asemenea, el trebuie sa asigure o aprovizionare ritmica precum si conditii de credit avantajoase; concesionarul este obligat sa comercializeze marfurile care au fost stabilite prin contract si sa nu faca concurenta concedentului prin vnzarea de produse similare ce apartin altor producatori. Pentru realizarea unei eficiente sporite, concesionarul poate fi obligat sa asigure un anumit volum al vnzarilor, sa ia masuri pentru organizarea publicitatii comerciale si sa sa asigure service-ul dupa vnzarea produselor. De mentionat ca, concesiunea exclusiva poate necesita si ncheierea unui contract de depozit, situatie n care concesionarul, ca depozitar, va avea obligatia sa conserve marfurile primite si sa le restituie la termenul stabilit. Contractul de concesiune exclusiva ncheiat pe durata determinata nceteaza prin ajungerea la termen. n cazul cnd contractul a fost ncheiat pe
47

durata nedeterminata, ncetarea acestuia se produce prin rezilierea lui. Rezilierea unilaterala a contractului este conditionata respectarea unei nstiintari prealabile sau de plata unei despagubiri. Concesiunea poate fi rennoita n functie de rezultatele obtinute.

5. Contractul de franchising
Contractul de franchising este unul din contractele moderne privind realizarea de afaceri pe baza colaborarii permanente dintre detinatorul de licenta sau depozitarul unei experiente avansate ntr-un domeniu dat si cel ce priveste dreptul de concesiune care si asuma obligatii legate de difuzarea din teritoriu. Franchisorul l instruieste pe franchiser, i pune la dispozitie sistemul de know how, metodele secrete comerciale, i asigura accesul la sistemele de publicitate si reclama, la retelele de aprovizionare si desfacere si l asigura oriunde este necesar pentru realizarea activitatii propuse. Contractul de frenchising creeaza unele avantaje pentru ambele parti: franchisor-ul poate sa patrunda pe pietele interne si externe fara sa faca eforturi de investitii dar n conditii de eficienta; franchiser-ul utilizeaza mijloacele concedentului, asigurndu-si clientela si operatiunile comerciale. Contractul de franchising nceteaza prin ajungerea la termen si prin reziliere. 7

I. Macovei, Institutii n dreptul comertului international, Ed. Junimea, 1987, pag. 299-303.

48

6. Contractul de leasing
Contractul de leasing este o operatiune prin care o persoana, finantatorul, cumpara unele bunuri de la un vnzator pentru a le nchiria unei alte persoane, utilizator. n contractul de leasing intervin mai multe parti: finantatorul operatiunii, cumparatorul bunului sau creditorul care, n general, este o societate specializata; furnizorul, vnzatorul, producatorul, constructorul sau fabricantul bunului, utilizatorul, locatorul, clientul solicitator sau beneficiarul bunului. Tehnica leasing-ului, ca o operatie complexa justifica interesele celor trei parti pentru realizarea acestui contract modern de comert. Utilizatorul este cel mai interesat n operatiunea de leasing care i ofera un mijloc important pentru finantarea investitiilor, contribuind la rennoirea echipamentului productiv si la sporirea profitului comertului sau. Utilizatorul poate fi o societate comerciala sau un comerciant cu firma individuala care vede n leasing un mijloc de a folosi echipamentul respectiv numai att timp ct profitul acestuia n intreprindere este mare si l va nlocui daca pe piata va aparea un utilaj mai nou cu un profit mai ridicat. Prin operatiile de leasing se nchiriaza temporar bunuri de nvestitii, bunuri imobiliare si servicii. n general, bunurile date nlocatie sunt masinile si utilajele. O caracteristica a contractului de leasing consta n posibilitatea clientului ca la mplinirea termenului sa compare bunul nchiriat. 8

Tudor R. Popescu, Dreptul comertului international, Ed. Didactica si pedagogica, 1983, pag. 255-258, Bucuresti.

49

n activitatea practica leasing-ul se realizeaza astfel: la cererea unei unitati economice care poate fi regie autonoma sau societate comerciala, o alta ntreprindere care este specializata, cumpara masini si utilaje de la o ntreprindere producatoare, bunuri care le nchiriaza unitatii solicitatoare, pe o anumita durata de timp,n schimbul acestei folosinte utilizatorul plateste o redeventa calculata astfel nct sa asigure ntreprinderii cumparatoare amortizarea integrala a bunurilor n cursul perioadei de nchiriere. La scadenta contractului de inchiriere, utilizatorul poate cumpara bunurile nchiriate, poate rennoi locatiunea sau sa nceteze acest raport. Contractul de leasing apare ca un contract complex care realizeaza pe baza contractuala o forma speciala de creditare constnd n bunuri de echipament. Efectele contractului de leasing sunt urmatoarele: vnzatorul este obligat sa livreze si sa instaleze materialul comandat; sa faca instruirea personalului si sa repare defectiunile care provin din vina sa; sa asigure conformitatea materialului livrat si sa garanteze pentru viciile ascunse; sa raspunda pentru ntrzierea n livrare ct si pentru orice defect care ar tulbura folosirea echipamentului. Aceste obligatii ale vnzatorului sunt fata de utilizator. n ceea ce priveste obligatiile finantatorui, acesta este tinut la plata pretului catre vnzator, ca si la fixarea duratei locatiunii. Utilizatorul are ca obligatie esentiala de a plati chiria. Totodata, el este obligat sa ntretina lucrul nchiriat; sa obtina de la vnzator, pe cheltuiala sa, la dat si locul indicat, echipamentul ales de el si cumparat de locatar; de a pastra echipamentul n stare de functionare; de a asigura si de a raspunde n caz de furt, distrugere sau pierdere a bunului nchiriat, care se afla n paza sa.

50

Ratele de chirie se stabilesc pe baza urmatoarelor elemente: pretul real de achizitie a bunului nchiriat; cotele de amortizare; ajutorul financiar acordat clientului; nivelul comisionului. Contractul de leasing nceteaza la expirarea duratei de nchiriere, n cazul cnd utilizatorul nu a solicitat prelungirea locatiei si prin reziliere, daca una din parti nu si-a ndeplinit obligatiile asumate.

51

Capitolul V Titlurile de credit

1. Notiunea de titlu de credit


Titlurile de credit sunt documente negociabile, care permit titularilor sa-si exercite, la scadenta, drepturile mentionate n cuprinsul lor (literale si autonome). 9 n literatura de specilitate titlurile de credit mai sunt denumite efecte de comert, instrumente negociabile, valori mobiliare sau titluri de valoare. Titlurile de credit se caracterizeaza prin formalism (se exprima printrun nscris sau document); literalitate (dreptul mentionat n titlu se realizeaza numai n conditiile indicate prin nscris); autonomie (titlul de credit este independent). Pe plan international titlurile de credit au constituit obiectul unor reglementari n forme. Astfel, la Geneva, au fost adoptate urmatoarele conventii internationale: Conventia din 1930 cuprinznd legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin; Conventia din 1931 cuprinznd legea uniforma asupra CEC-ului; Conventia din 1931 privind reglementarea unor conflicte e legi n materia cecului. n legislatia romna, cambia si biletul la ordin, precum si cecul au fost reglementate prin legile nr. 58 si 59 din 1934, modificate prin Legea nr. 83/1994.

Vezi C. Vivante, Tratatto di iritto comerciale, vol.III, Milano, 1929, pag. 123; V. Patrascanu, O. Sachelarie, Titluri de credit n comertul international, Ed. Scrisul Romnesc, Craiova, 1975, pag. 9 si urm.: Tudor R. Popescu, op. cit., Ed. Didactica si pedagogica, Buc., 1983, pag. 297 si urm.

52

Titlurile de credit folosite n dreptul romn sunt: cambia, cecul si biletul la ordin.

2. Cambia
a) Notiune si trasaturi Cambia este nscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoana, tragator, unei alte persoane, tras, de a plati unui beneficiar, la scadenta si la locul stabilit, o suma de bani determinata10. Cambia implica participarea a trei persoane: tragatorul ( creditorul sau exportatorul, care emite titlul ), trasul ( debitorul sau importatorul, caruia i este adresat ordinul de a plati o anumita suma ), beneficiarul sau terta persoana, c atre care/la ordinul careia se face plata. Trasaturile specifice ale cambiei sunt: cambia este un titlu complet, neputnd fi dovedit prin elemente exterioare; forma cambiei este prevazuta de lege; obiectul ei consta n plata unei sume de bani; cambia se transmite prin gir; cambia este un titlu executor. Ct priveste forma cambiei, trebuie mentionat ca pentru emiterea cambiei este necesara existenta unui document sau act scris. Documentul poate fi nscris sub semnatura privata sau autentic. Cambia fiind negociabila, conditiile de forma asigura ncrederea posesorului n dreptul transmis si responsabilitatea semnatarului titlului. Cambia trebuie sa contina urmatoarele elemente obligatorii ( art. 1 din Legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin ): denu mirea de cambie; mandatul neconditionat de plata a unei sume determinate; numele trasului;

10

Tudor R. Popescu, Op.cit. , p.304; Ioan Macovei, Dreptul comertului international, vol.II, 1980, p.172.

53

scadenta; locul de plata; numele beneficiarului; data si locul emiterii; semnatura tragatorului. Lipsa elementelor obligatorii, potrivit art. 2 din Legea cambiala romna, se sanctioneaza cu nulitatea cambiei. Completarea cambiei se face de catre beneficiar sau de catre girator. Ea se poate completa ntr-un termen de 3 ani de la emiterea titlului, n momentul prezentarii la plata sau dresarii protestului pentru neplata. Completarea titlului cu nerespectarea duratei legale atrage nulitatea cambiei. Ordinul de plata emis de catre tragator nu creeaza obligatii cambiale pentru tras. Trasul devine parte n raportul cambial numai n urma acceptarii ordinului de plata. Din momentul respectiv, el se obliga sa plateasca la scadenta suma indicata. Cambia se prezinta la acceptare de catre posesorul sau sau detinatorul titlului. Acceptarea poate fi ceruta pna la ajungerea cambiei la scadenta. Prezentarea cambiei se face la domiciliul trasului. Pentru ca sa produca efecte, acceptarea trebuie sa ndeplineasca anumite conditii de forma si continut. Acceptarea se mentioneaza pe titlu de catre tras. Ea se concretizeaza prin expresia acceptat, sau alta forma echivelenta, dupa care urmeaza semnatura trasului. Totodata, simpla semnatura n fata cambiei are valoarea unei acceptari.

b) Transmiterea cambiei

Cambia se transmite prin gir, scontare si rescontare.

54

Girul sau andorsarea reprezinta operatiunea prin care cambia circula de la un beneficiar la altul. El se realizeaza prin declaratie sau mentiune cambiala. Posesorul care transmite cambia prin andorsare se numeste girant, iar niul purtator al titlului, primitorul sau beneficiarul se numeste giratar. Girul se mentioneaza pe titlu sau pe spatele cambiei. Girul cuprinde un ordin de plata care se exprima printr-o anumita formula sau o simpla mentiune. Ordinul de plata se semneaza si eventual se dateaza. Girul constituie o modalitate de transmitere a cambiei. De mentionat ca, tot prin gir se transmit si garantiile reale, cum ar fi gajul, ipoteca sau privilegiile prevazute pentru a garanta plata cambiei. Scontarea este operatiunea prin care beneficiarul transmite cambia catre o banca comerciala, n vederea obtinerii sumei indicate n titlu, nainte de ajungerea la termen a acesteia. n momentul primirii cambiei, banca plateste valoarea ei, mai putin taxa scontului. Rescontarea este operatiunea prin care o banca comerciala sconteaza cambia la banca centrala. Taxa de rescont sau taxa oficiala a scontului se retine de catre banca centrala.

c) Garantarea cambiei
Cambia se garanteaza prin gir si aval. Girul. Prin efectul constitutiv al girului, girantul devine obligat cambial. n aceasta calitate, el are obligatia legala de garantare a cambiei. Girantul si asuma obligatia de acceptare si plata fata de toti posesorii cambiei. Avalul. Este actul prin care o persoana numita avalist garanteaza plata cambiei de catre un debitor cambial numit avalizat. Poate fi avalist o
55

persoana straina de cambie sau chiar un semnatar al cambiei. Avalul se da pe cambie, nscriindu-se mentiunea pentru aval sau pentru garantie urmata de semnatura avalistului. Avalul poate fi dat pentru ntreaga suma sau numai pentru o parte. Daca avalistul plateste cambia, el dobndeste toate drepturile ce decurg din cambie mpotriva avalistului, ca si a celor tinuti de catre acesta din urma n temeiul cambiei.

d) Plata
n situatia n care trasul plateste suma care este prevazuta n cambie, acesta i elibereaza pe toti debitorii cambiali. n cazul cnd refuzul trasului de a plati continua, acesta antreneaza raspunderea solidara a tuturor debitorilor cambiali. n conformitate cu Legea uniforma de la Geneva, locul platii trebuie sa fie specificat n titlu. n cazul n care o astfel de mentiune lipseste, legea prezuma ca loc al platii, locul specificat alaturi de numele trasului. n legatura cu plata partiala a cambiei, Legea uniforma de la Geneva se deosebeste de dreptul anglo-american. Dupa Legea uniforma de la Geneva, posesorul cambiei nu poate refuza plata partiala, n schimb, n dreptul anglo-american, posesorul cambiei nu este obligat sa accepte plata partiala. n conformitate cu acest sistem, posesorul cambiei are posibilitatea de a alege ntre a accepta plata partiala si a o refuza. n situatia n care accepta plata n parte, obligatia cambiala se stinge n ntregime. n cazul cnd refuza plata partiala, cambia este considerata ca fiind neonorata prin neplata.

56

e) Protestul
Protestul este un act prin care se constata ndeplinirea formalitatilor necesare pentru exercitarea drepturilor cambiale. Protestul este un mijloc de proba a ndeplinirii de catre posesor a actelor de diligenta cambiala. De mentionat ca actul de protest se ntocmeste de notarul de stat competent, cu respectarea termenului si formei prescrise a protestului. Redactarea protestului se face pe cambie sau pe un adaus. n activitatea practica, protestul poate fi: protestul de neacceptare si protestul de neplata. Protestul de neacceptare consta n prezentarea cambiei si refuzul acceptarii acesteia. Protestul se formuleaza contra trasului. Acest tip de protest trebuie adresat pna n ziua scadentei. Protestul pentru neplata se adreseaza mpotriva trasului, la locul platii si la adresa mentionata n cambie. El se ntocmeste n cadrul termenului prevazut pentru plata. Protestul pentru refuz de acceptare sau de neplata poate fi nlocuit printr-o simpla declaratie. Declaratia de refuz de acceptare sau plata se scrie si se semneaza pe titlu sau adaus. Este recomandabil ca declaratia sa fie datata. Cu privire la cambiile interne, adresarea unui protest este facultativa, n timp ce pentru cambiile externe ntocmirea protestului este obligatorie. Neadresarea protestului unei cambii straine are ca efect liberarea tragatorului si a girantilor ( Legea engleza; Codul comercial uniform american ).

57

3. Cecul

a) Notiune
Cecul este un nscris care contine ordinul adresat de tragator unei banci, de a plati o suma de bani unui beneficiar. Persoanele care participa sunt urmatoarele: tragatorul sau emitentul titlului care dispune efectuarea unei plati; trasul sau banca, ce primeste ordinul de a plati o suma de bani determinata; beneficiarul, purtatorul titlului sau terta persoana care ncaseaza la scadenta suma indicata. Titlul se trage asupra bancii n limita fondurilor de care dispune emitentul. Cecul trebuie sa contina urmatoarele elemente esentiale: denumirea de cec; mandatul neconditionat de a plati o anumita suma de bani; numele trasului; locul de plata; data si locul emiterii; semnatura tragatorului. Titlul n care lipseste unul din elementele esentiale, nu se socoteste ca fiind cec. n practica comerciala internationala se utilizeaza mai multe categorii de cecuri. a) b) n functie de indicarea beneficiarului sau natura lor, cecurile Dupa modul de ncasare, cecurile pot fi: cecuri barate, cecuri

sunt: cecuri nominale, cecuri la ordin, cecuri la purtator. circulare, cecuri certificate, cecuri postale, cecuri de calatorie. Cecul barat are pe fata titlului doua linii paralele. Bararea poate fi generala sau speciala si se face de tragatorul sau posesorul cecului. Bararea generala nu contine nici o mentiune ntre cele doua linii. Cecul cu barare

58

generala se plateste unui client al trasului. Bararea speciala cuprinde ntre cele doua linii numele unei banci. Cecul cu barare speciala se plateste bancii aratate ntre bare. Daca banca este nsasi trasul, plata se face unui client al sau. Bararea generala se poate transforma prin nserarea mentiunii necesare, n barare speciala. Cecul barat evita folosirea si falsificarea titlurilor care au fost pierdute sau furate. Cecul circular este un titlu de credit la ordin. El se emite de o banca autorizata si se plateste la vederea posesorului legitim al titlului. El trebuie sa cuprinda n text denumirea de cec circular si numele beneficiarului. Cecul certificat cuprinde semnatura trasului pe fata titlului. Cecul postal se utilizeaza n localitatile care nu au sucursale ale bancilor de depozit. Cecul de calatorie este un titlu cu o valoare fixa, emis de o banca pentru a fi utilizat de o persoana care efectueaza un voiaj n strainatate. Titlul cuprinde obligatii de plata. El se plateste la ordinul calatorului prin agentiile sau corespondentii bancii. Cecul se caracterizeaza, fata de celelalte titluri de credit la ordin, prin existenta proviziunii, adica a unui disponibil la tras din care urmeaza sa se faca plata. Acest disponibil poate fi constituit fie dintr-un depozit bancar pe care tragatorul l are la tras, fie dintr-un credit bancar pe care banca i-l acorda. n toate aceste cazuri proviziunea trebuie sa fie prealabila, sa aiba o valoare cel putin egala cu cea a cecului, sa fie lichida, certa si exigibila si sa fie disponibila la data efectuarii platii.

59

b) Garantarea si plata cecului

Plata unui cec poate fi garantata printr-un aval, pentru ntreaga suma sau numai pentru o parte din ea. Avalul se poate da de un tert, altul dect trasul sau de catre un semnatar al cecului. De mentionat ca cecul este platibil la vedere. Orice prevedere contrara, se socoteste ca fiind nescrisa. Cu privire la termenele de prezentare la plata, acestea sunt stabilite prin lege. Ele difera n functie de pozitia geografica a locului de emitere si de plata. n urma achitarii cecului, trasul poate cere predarea titlului cu mentiunea achitat.Refuzul de plata trebuie constatat printr-un protest sau o declaratie a trasului scrisa si dat pe cec.

4. Biletul la ordin
Biletul la ordin este un nscris prin care emitentul se obliga sa plateasca la scadenta, o suma de bani, unui beneficiar. Biletul la ordin implica doua persoane: emitentul care emite biletul la ordin prin care se obliga sa faca plata ( debitorul ) si beneficiarul (creditorul), care urmeaza sa primeasca plata sau la ordinul caruia trebuie sa se faca plata. Conditiile esentiale pe care trebuie sa le ndeplineasca biletul la ordin sunt: denumirea de bilet la ordin trecuta n textul titlului; promisiunea neconditionata de a plati o anumita suma; scadenta, caci altfel biletul la ordin este la vedere; locul unde trebuie sa se faca plata; numele celui care

60

( sau la ordinul caruia ) urmeaza sa se faca plata; data si locul emisiunii; semnatura emitentului. Refuzul emitentului de a da viza se constata prin protest a carui data va constitui punctul de plecare al termenului de la vedere. n legatura cu avalul, daca nu s-a prevazut pentru cine a fost prestat, acesta se considera ca fiind dat pentru emitent.

61

Bibliografie:
1.ANGHENI, Smaranda ( coord. ) 2.CARPENARU, D. Stanciu Drept comercial, Ed. Oscar Print, 2000, Bucuresti; Drept comercial romn, Ed. ALL Educational, 1998, Bucureti; 3.DEAK, Francisc CARPENARU, D. Stanciu 4.GEORGESCU, I.L. 5.MZGA, Ioan Contracte civile si comerciale, Ed. Lumina Lex, 1993, Bucuresti; Drept comercial roman, Ed. Lumina Lex, 1995, Bucuresti; Dreptul comertului international, Ed. Sylvi, 1999, Bucuresti; 6.PATULEA, V. TURIANU, C. 7.PETRESCU, Radu Elemente de drept comercial, Casa de Editura si Presa Sansa, 1992, Bucuresti; Teoria generala Ed. a obligatiilor 1994,

comerciale, Bucuresti; 8.POPESCU, Tudor

Romtel,

Dreptul comertului international, Ed. Didactic Bucuresti; si Pedagogica, 1983,

9.STEFANESCU, Brndusa RUCAREANU, Ion 10.TURCU, Ion

Dreptul comertului international, Ed. Didactic Bucuresti; Teoria si practica dreptului comercial romn, vol. I si vol. II, Ed. Lumina Lex, 1998, Bucuresti; si Pedagogica, 1983,

62