Articole > Echipamente si constructii radio

Comentati acest articol

Tipariti

Montarea, reglarea si service-ul statiilor CB

Alex Farkas YO5AMF

Inceputuri...
Din anul 1991, cand a aparut taximetria priv, am inceput sa ma ocup cu service-ul statiilor CB. Fiind cele mai ieftine mijloace de comunicare intre masini, dupa exemplul din Ungaria, statiile CB au fost rapid introduse in taximetrie si la noi in tara. La aceea vreme nu exista inca reglementari nationale cu privire la utilizarea CB-urilor si au fost procurate de pe piata second hand, o multitudine de tipuri de statii CB. Primele statii erau de tipul JAWES MARK (AM), STALKER IX (AM,FM,SSB) GRAND PRESIDENT (AM, FM, SSB) etc. Din anul 1992 prin firma SC CURPAS IMP.EXP.SRL din Oradea au fost comercializate statii din familia President din Franta, firma fiind distribuitorul unic in Romania a statiilor President. Astfel au aparut statiile Jimmy, Harry, Taylor, Billy, Grand, Jakson, JFK, George, James President. Activitatea comerciala nefiind permisa fara asigurarea service-ului, patronul firmei m-a cautat si ...am incheiat un contract de colaborare, care a functionat multi ani. Piata romaneasca a fost rapid invadata cu aceste modele, "saturatia" s-a produs prin anii 1998-1999, cind s-a trecut la statii cu frecvente protejate la taximetrie. In 1992 am facut o vizita la Balaru-Franta, la firma President, de unde am reusit sa obtin toate manualele de service la modelele aflate in fabricatie. Deasemenea o serie de scheme si descrieri le-am gasit in revistele Radiotehnika (RU) si in Almanah-uri Radiotehnika (RU). Incet, incet, suportul "documentatii" a devenit foarte vast. (la data respectiva nu era inca Internet...). Dupa anul 1999 marea parte a statiilor CB au trecut prin piata "second hand" la TIR-isti. Service-ul acestora este o necesitate reala. Prin tara au aparut foarte multi "specialisti", care peste noapte au devenit asi in problema CB. Consider oportuna, ca experienta acumulata din 1991 si pina in prezent in activitatea de service, sa fie publicata, astfel daca unii dintre Ham-ii nostri dispun de astfel de statii, montarea, reglarea si depanarea acestora in regim de "autoservire" sa fie usurata.

Dotari...
Care sunt necesitatile minimale pentru un atelier service CB? 1. cunostinte de radiotehnica, cu privire la TX, RX , sinteza de frecventa, oscilatoare cu bucla PLL, antene, fideri. 2. documentatii tehnice, scheme sau manuale service. Existenta manualelor de service usureaza si imbunatateste calitatea muncii de depanare. In aceste documentatii sunt trecute toate tensiunile la picioarele dispozitivelor active, sunt descrise procedurile de aliniere PLL, RX si TX., sunt date oscilograme. 3 dotarea tehnica minimala: o sursa stabilizata de 12V/10A cu protectie la scurt si supratensiune, prevazuta cu voltmetru si ampermetru la iesire, un multimetru universal, un watmetru - SWR metru portabil de RF 1- 10W - 100W, o sonda RF atasabila la multimetru, un frecventmetru digital (minim 7 digiti), un generator RF AM-FM (optional), o statie CB de control de buna calitate (AM,FM,SSB, CW), o antena fixa instalata pentru aceasta banda (o verticala 5/8), sarcini artificiale de 50 ohm 10W- 20W...si acces la Internet. Insist asupra existentei in atelier a unei statii de control CB de buna calitate, cu ajutorul careia se pot rezolva 80 -90% din problemele tehnice de depanare. Alte dotari de "lux" cum ar fi: osciloscop-wobulator, generator AF, modulometru AM/FM , dar se poate si fara ele. 4. scule: trusa electronist, ciocan de lipit termostatat, pompa, tresa absorbanta, bormasina electrica cu acumulator, scule mecanice.

Investigatii...
Practica demonstreaza, ca la un utilizator cu un bun simt tehnic minim, defectele cele mai frecvente sunt la microfoane si la antene. Microfonul putem considera un "consumabil" la o utilizare intensa. Antenele fiind expuse la intemperii necesita o intretinere preventiva, periodica. Defectele minore la antene pot provoca defecte majore la emitator (etaj final). Siguranta fuzibila pe firul de alimentare nu trebuie eliminata sub nici un motiv. Ea protejeaza statia prin ardere la o conectare inversata, cu ajutorul "diodei prostului", conectata la intrarea statiei. Din pacate nu exista nici o statie, prevazuta cu o protectie la supratensiune, cu care ne putem intilni la camioane, unde tensiunea la bord este de 24V.

Investigarea rapida...
Se poate face dupa schema alaturata:

se realizeaza bancul de test de mai sus. se porneste statia de control se porneste statia testata se urmareste indicatia ampermetrului din sursa. La receptie curentul absorbit nu trebuie sa depaseasca 0,1-0,2A. Daca curentul este de ordinul amperilor sau sursa cu protectie la scurtcircuit limiteaza, inseamna ca este o suprasarcina mare; dioda de protectie strapunsa (statia a fost alimentata invers) etc. In acest caz se scoate statia de sub tensiune si se trece la scoaterea capacelor si la verificarea cu ohmmetru a circuitului de alimentare. se porneste statia si se deschide squelch-ul, in difuzor trebuie sa se auda zgomotul de fond. Se regleaza volumul si se apreciaza puterea audio. Daca in difuzorul statiei nu se aude nimic se verifica difuzorul statiei. Daca difuzorul este intrerupt se inlocuieste. Daca difuzorul este bun se verifica tensiunea mediana la IC audio, care trebuie sa fie de 6 V. Daca tensiunea mediana este corecta, se verifica contactul normal inchis a comutatorului PTT din microfon, prin care, la receptie difuzorul statiei se inchide la masa. La unele statii acest contact nu este utilizat, deci statia functioneaza la receptie si cu microfonul debransat. Daca acest contact este bun si in difuzor tot nu se aude nimic, se verifica jack-ul de difuzor suplimentar EXT.SP, care poate sa fie defect. (contact slabit). Daca in difuzor se aude zgomotul de fond, se emite cu statia de control (cele doua statii se pun pe canale identice, de ex:CH20) si se urmareste daca se aude emisia. In cazul in care avem receptie, inseamna ca statia functioneaza normal si putem trage prima concluzie: PLL-ul din statie functioneaza normal. Se apasa pe PTT-ul statiei de testat. Se urmareste pe wattmetru puterea de iesire. La statii de 4W ( Harry, Jimmy, Billy, etc), puterea de iesire trebue sa fie intre 3-5W. Daca puterea indicata pe wattmetru este 0W, cu mare probabilitate tranzistorul din etajul final este defect. Masurarea acestuia se poate face cu ajutorul unui ohm-metru, numai dupa dezlipirea terminalelor, verificind jonctiunile B-E si B-C. Se mai verifica si intre C-E daca nu este in scurtcircuit. La inlocuirea tranzistorului final se verifica cu atentie, inainte de a-l pune sub tensiune, daca placuta izolatoare intre tranzistor si carcasa (radiator) nu este deplasata punind in felul aceasta colectorul tranzistorului final la masa. Daca s-a inlocuit tranzistorul final, se va verifica si rezistenta intre masa si baza (cca 10 - 15ohm), care in multe cazuri se arde si astfel nu se mai realizeaza polarizarea etajului final. Rezistenta se inlocuieste cu alta similara. Daca puterea de iesire este mica (1-2W), se masoara tensiunea de colector, care trebuie sa fie 10-12V. Se va incerca reacordarea circuitului colector din bobina, urmarind puterea maxima de iesire. Acest reglaj se va efectua pe Ch 20 (mijlocul benzii). Daca puterea de iesire este corecta conform specificatiilor, se vorbeste la microfon si se urmareste calitatea emisiei cu statia de control. Cu aceasta ocazie se verifica, daca modulatia este corecta. Daca emisia este insotita de piriituri si /sau zgomote, se curata cu un spray de contact comutatorul T/R din microfon. Prin miscarea cablului de microfon daca apar paraziti, inseamna ca acest cablu este defect. Cablul de microfon se defecteaza la intrarea in mufa de microfon sau la intrarea in carcasa microfonului. (niciodata nu am

avut defect in mijlocul cordonului. De obicei se intrerupe ecranajul (tresa), care este si masa (GND). Reparara cablului se poate face prin scurtare, prin taierea portiunii defecte. La aceasta operatie pe mufa se lasa firele colorate taiate si relipirea capatului pregatit, se face "la culoare", astfel nu va exista posibilitatea de inversare a firelor de legatura la mufa. Inainte de montarea colierului de stringere a cablului pe mufa, portiunea de cablu ce vine sub colier, se infasoara cu 3-4 ture de banda polimer, pentru realizarea unei stringeri mai bune. Suruburile de fixare a colierului, precum si surubul de fixare a miezului mufei in carcasa , se pun la loc obligatoriu, altfel mufa se va defecta in scurt timp. Daca nu este modulatie si pe firul cald a microfonului la atingere, avem brum (se asculta in RX de control) se verifica capsula de microfon. Capsulele folosite sunt de doua feluri: electrodinamice si electret. Se verifica ohmetric continuitatea bobinei la capsula electrodinamica. Daca este intrerupta se inlocuieste cu alta capsula. La inlocuirea capsulei se are in vedere ca impedanta capsulei sa fie de 400-500 ohm si sa se incadreze in gabarit. La microfoane cu capsule tip electret, inainte se verifica prezenta tensiunii de alimentare pe capsula. Daca tensiunea este prezenta, defectul se inlatura prin inlocuirea capsulei. La microfoanele cu amplificator si/sau cu echo se verifica bateria din microfon si la nevoie se inlocuieste, (inlocuirea acestora este recomandabila odata pe an). La probele de modulatie se urmareste ca semnalul transmis sa fie clar, cristalin. Daca apar distorsiuni in receptorul de control, prima data se verifica corectitudinea frecventei canalului prin masurare cu un frecventmetru digital (de ex. Ch 22 = 27225khz). Verificarea se poate face pe oricare canal, canalele fiind "legate" intre ele prin sinteza de frecventa. Un dezacord de 200-300Hz este nesemnificativ, dar un dezacord de 3-4khz deja introduce distorsiuni la locul receptiei. Corectarea frecventei se poate face dupa caz, consultind documentatia tehnica. La unele statii exista un condensator semireglabil in zona cuartului din PLL (10240khz), la altele reglajul se face prin "tatonari" schimbind condensatorul marcat cu * de pe schema. In lipsa unui frecventmetru, daca se dispune de o statie de control care functioneaza si in CW (telegrafie) (de ex: un Lincoln President), se emite in AM sau FM si se asculta statia testata in modul CW cu receptorul de control. Se cauta "zero beat", dupa care se citeste frecventa gasita de pe scala aparatului de control. (Atentie la statii Poloneze; frecventele canalelor dupa norma lor sunt deplasate cu 5KHz) Dupa efectuarea acestori operatiuni, 80% din defecte sunt deja localizate.

Defecte mai serioase...

Statia nu emite si nici nu receptioneaza: Defectul in acest caz, in 90% este in sinteza de frecventa. La fiecare sinteza exista un pin care autorizeaza funtionarea TX-ului numai cind bucla PLL este calata. (nivel H pe pin). Inhibarea lucrului pe emisie pe o frecventa cu bucla necalata, se face prin blocarea unui etaj intermediar la emitator in functie de tipul statiei. La unele tipuri de statii aceasta inhibare se realizeaza si la receptie (Jackson President). In astfel de cazuri se masoara tensiunea de eroare (care comanda varicap-ul din VCO). Aceasta tensiune trebuie sa varieze linear odata cu schimbarea canalelor. In procedura de reglaj descrisa in manuale de service se specifica punctul de masura pe care se masoara aceasta tensiune (de ex. 4,5V la Harry President) cu comutatorul de canale pe Ch40. Daca exista o neconcordanta mare intre valoarea masurata si cea prescrisa se poate ajusta bobina din VCO. Daca la aceasta manevra tensiunea VCO nu se modifica inseamna ca IC-ul din sinteza este defect si trebuie inlocuit. Prin Email voi putea trimite la cei interesati, algoritmul de reglaj a buclei PLL pentru mai multe statii uzuale. In zona PLL, VCO se utilizeaza des ceara de albina pentru fixarea mecanica a componentelor acestui etaj. Ideea este laudabila, insa practica demonstreaza ca ceara folosita pentru fixarea mecanica ataca fludorul si se formeaza lipituri reci. Cind suntem confruntati cu un astfel de defect este bine sa 'fortam" zona prin apasari mecanice, la care probabil, ca statia va porni. In acest caz se recositoreste intreaga zona. La unele aparate, de ex. Midland 48, VCO-ul este inchis si delimitat intr-o cutie de tabla, umpluta cu ceara. Este recomandabila incalzirea si golirea cutiei de ceara si efectuarea re-lipirilor dupa golire, deoarece ceara patrunde prin gaurile placii la partea cu lipituri si lipirea devine dificila, ceara "izolind" piciorele pieselor si lipirea nu mai are loc. Dupa lipire, daca statia porneste, compartimentul golit de ceara se poate reumple. Statia receptioneaza, dar nu emite: Daca LED-ul TX nu se aprinde la actionarea PTT-ului se verifica microfonul si mufa de microfon, probabil firul PTT (TX) s-a dezlipit. Daca LED-ul TX se aprinde, dar nu avem la iesire putere de radiofrecventa, se asculta in receptorul de control prezenta purtatoarei la emisie. Daca aceasta exista, cu sonda de RF se parcurge traseul: C -etaj final; B - etaj final ; C - etaj prefinal; B - etaj prefinal. si se pune in evidenta prezenta radiofrecventei. Daca pe C - etaj final avem RF, dar la iesire nu, se verifica filtru de iesire, care probabil are lipituri reci. Acest tip de defect se mai pune in evidenta si prin citirea curentului absorbit pe ampermetrul sursei. (curentul absorbit la emisie este de 3-4A inseamna ca etajul final lucreaza.) Daca curentul este mic la emisie, cu mare probabilitate tranzistorul din etajul final este defect. In acest caz avem tensiune de RF pe baza, dar pe colector nu. Tot asa se verifica si tranzistorul prefinal si rapid se poate identifica etajul unde este defectul. Inainte sa dezlipim tranzistorul considerat defect, trebuie sa ne convingem daca colectorul etajului final si prefinal este alimentat. Alimentarea circuitului colector, de obicei se realizeaza prin alte elemente de circuit: transformator de modulatie in cazul AM, dioda de recuperare, sau printr-un tranzistor regulator prin care se poate regla tensiunea de alimentare si implicit puterea statiei. Daca se constata lipsa tensiunii de colector, se trece la depistarea cauzei in aceste circuite auxiliare. Statia emite, dar receptioneaza slab: Acest tip de defect provoaca o scadere a sensibilitatii receptorului. Daca avem un GSS se poate parcurge traiectul semnalului de la antena pina la detector, punind in evidenta amplificarea etajelor ARF, MIX, AFI cu sonda de RF. Practica demonstreaza ca majoritatea defectelor de acest tip se datoreaza defectarii diodelor de protectie puse in antiparalel la intrarea receptorului. (practic semnalul se pune la masa prin dioda strapunsa). Aceste diode pot fi verificate cu certitudine daca sunt dezlipite din montaj. In lipsa generatorului GSS se poate aprecia "dupa ureche " nivelul zgomotului de fond al receptorului in regim AM ( acest lucru nu este posibil in FM), care

trebuie sa creasca cind conectam antena exterioara la statie. Daca se constata o crestere nesemnificativa a zgomotului se trece la verificarea tensiunilor de colector si de polarizare a etajelor din receptor. Daca aceste tensiuni sunt prezente si tensiunea E-B la fiecare etaj este de 0,6-0,7V inseamna ca din punct de vedere static etajele sunt in ordine. In acest caz se incearca rotirea pe rind a miezurilor bobinelor, incepind cu bobina de intrare. Miezurile se rotesc cu scule adecvate in functie de dimensiunile miezurilor (altfel exista riscul spargerea lor). Se roteste in stinga - dreapta, o jumatate de tura si se urmareste cresterea sau descresterea nivelului semnalului de la GSS sau in lipsa acestuia a zgomotului cu antena pusa. Daca inainte a avut loc o interventie neautorizata bobinele pot fi grosolan dereglate. Inainte de orice reglaj asupra bobinelor, rolul acestora trebuie foarte bine stabilit si pozitia lor localizata, ca sa nu dereglam alte circuite (din emitator, sinteza, etc). La statii, care functioneaza numai in FM verificarea lantului de receptie "dupa zgomot", nu mai este posibila. In cazul modului de lucru FM, nivelul zgomotului de fond este mare din cauza amplificarii si limitarii inainte de discriminator, lucru, ce face ca schimbarea nivelului de zgomot la reglarea bobinelor, sa nu fie sesizabila auditiv. In acest caz este nevoie de un GSS-FM. O atentie mare se va acorda la verificarea-acordarea bobinei din discriminatorul FM. O rotire cu 5-10 grade a miezului in stinga-dreapta la aceasta bobina poate produce o receptie distorsionata si de nivel slab. Daca nu dispunem de un generator GSS-FM, aceasta bobina poate fi acordata cu ajutorul statiei de control, cu care se emite in modul FM, iar in acelasi timp se regleaza fin miezul discriminatorului in stinga dreapta, pina cind receptia devine cristalina. La operatiunea de acord se va utilza o surubelnita speciala pentru acord (din plastic, sau cu virf dintr-o placuta de alama). Este indicat, ca inainte de a incepe rotirea miezului, pozitia initiala a acestuia sa fie memorata si eventualele substante pentru fixare, sa fie dizolvate sau topite prin incalzire cu varful ciocanului de lipit. Miezurile nu trebuie fortate, deoarece dupa ce crapa nu mai pot fi miscate. In cazul cand miezul se rupe, bobina se scoate din circuit si pe partea opusa, miezul este accesabil (unde capatul miezului este intact) si se poate incerca desurubarea, si inlocuirea lor. De obicei reacordarea bobinelor trebuie gandita foarte bine. In mod normal o bobina nu se dezacordeaza grosolan, numai daca s-a intervenit. Daca bobina respectiva nu raspunde la acord, se verifica cu un ohm metru continuitatea ei. In cazul cand bobina este intrerupta, etajul respectiv nu se mai alimenteaza. Bobina defecta se inlocuieste cu una similara. Se poate incerca repararea bobinei dupa decapsulare. Verificarea squelch-ului: Squelch-ul sau in romaneste "poarta de zgomot", elimina inconvenientul perturbator a zgomotului de fond in lipsa unei purtatoare. Tehnic este rezolvat in mare parte prin blocarea etajului AJF in lipsa semnalului receptionat. Acest circuit este prevazut cu un semireglabil, cu care se poate regla plaja potentiometrului de SQ de pe panoul frontal. Squelch-ul trebuie sa fie reglat astfel incit la pozitia minima a potentiometrului de SQ sa apara zgomotul. Dupa o rotire cu 5-10 grade a potentiometrului SQ, zgomotul trebuie sa dispara. Fixarea plajei se poate face din semireglabil SQ. Se emite cu statia de control si se verifica daca poarta de zgomot se deschide la prezenta semnalului. Daca SQ-ul nu functioneaza corespunzator (ramine deschis indiferent de pozitia potentiometrului SQ, sau nu se deschide), in primul rand se va verifica potentiometrul SQ, pe cursorul caruia trebuie sa masuram o tensiune variabila la rotire. Daca nu exista tensiune sau tensiunea nu variaza probabil ca potentiometrul SQ este intrerupt. In acest caz potentiometrul defect se inlocuieste. Daca potentiometrul SQ lucreaza, se urmareste pe schema traiectul semnalului si se localizeaza piesa defecta. Statia emite-receptioneaza pe alt canal: In cazul in care exista o neconcordanta intre canalul afisat si frecventa canalului pe anumite canale, cu siguranta comutatorul rotativ este defect. Acest comutator transmite un anumit cod pe intrarile de programare a sintezei. Aceste coduri nu sunt date nici in manualele de service ele depind de tipul IC din sinteza si sunt special construite. Este recomandabil ca sa ridicam tabelul cu nivele H / L pe fiecare intrare de adresare pe fiecare canal, pe tipuri de statii (sinteze). Defectul de obicei se datoreaza unori lipituri reci de la comutatorul rotativ. Daca dispunem de acest tabel verificarea este foarte simpla. Tabelul are urmatoarea configuratie:

unde nivel "L" inseamna 0V; iar "H" 8-9V in functie de sinteza. Recomandari: este indicat ca pe schema de principu sa notam nivelurile de RF masurate cu sonda de RF, la o statie care functioneaza perfect pe tipuri de statii. Vom avea un mare ajutor in viitor. este recomandabil insemnarea tuturor defectelor cu "probleme" detailat, pe o foaia separata si atasarea acestuia la documentatia statiei respective. In felul aceasta imbogatim baza de date personala, iar timpul pierdut pentru ridicarea defectului buclucas, in viitor... se recastiga .

Despre antene...
In practica Cb-ului se folosesc in mare parte antene cu polarizare verticala in configuratii /4 , 5/8 si /2. Piata este foarte generoasa cu utilizatori, sunt zeci de tipuri si modele. Aceste antene in general nu sunt prereglate, ca atare dupa montare necesita o ajustare. In practica s-a demonstrat ca problema de baza ce se pune la montare este asigurarea unei contragreutati suficient de mari. La antenele mobile, caroseria vehicolului este si contragreutatea, din acest motiv este foarte important ca suportul de fixare a antenei pe masina sa faca contact electric perfect cu tabla de caroserie. La antenele fixe la alegerea tipului se recomanda acel model, care are o suprafata a contragreutatiilor mai mare. Pentru argumentarea celor afiormate mai sus am efectuat unele teste cu diferite tipuri de antene. Rezultatele testelor sunt urmatoarele. Daca o antena cu o contragreutate cu o suprafata mare creaza un camp de 500uV, aceeasi antena cu o contragreutate mica, creaza numai 125uV, la o valoare acceptabila a SWR-ului. Din masuratori practice rezulta ca, la valori acceptabile de SWR, antenele cu o contragreutate mica nu radiaza corespunzator. Se poate trage concluzia ca randamentul antenei depinde in masura mai mica de valoarea SWR-ului si depinde in mare masura de suprafata contragreutatii. Un tehnician priceput poate obtine o valoare a SWR-ului foarte bun, si la o antene cu un randament scazut (contragreutate mica). Masuratorile au fost efectuate la o distanta de cca 15m si la 400m. Antenele au fost fixate pe suporti, iar intre ele nu erau obstacole perturbatoare.

Multi utilizatori de CB-uri, la intrebarea, ce fel de antena ai? raspunde: o antena excelenta cu un SWR de 1:1. Afirmatia asta nu se refera la randamentul antenei ci la faptul ca adaptarea masurata la TX (jos) este foarte buna! La exemplu de mai sus, unde a fost vorba de o antena cu o contragreutate mare, care radiaza bine si creaza un camp de 500uV, si care, cu o contragreutate mica radiaza numai 150uV, la o lungime similara a radiantului. Putem intreba : unde au "disparut" cei 375uV? Daca masuram cu un indicator intensitatea de camp de a lungul cablului coaxial, putem observa, ca mare parte a energiei "pierdute" se afla aici. Cablul coaxial radiaza! Radiofrecventa, in cazul contragreutatii reduse ca suprafata, "cauta" o contragreutate suplimentara in camasa cablului coaxial. In acest caz ecranajul cablului coaxial devine o antena suplimentara, care polueaza cu RF mediul inconjurator. In acest caz un camp de RF cu o intensitate importanta, ajunge la TV, radio, amplificatoare audio, etc perturbandu-le. Cine doreste ca radiatia de RF sa ajunga in spatiu numai prin antena, trebuie sa utilizeze o antena cu o contragreutate mare sau un plan de masa perfect in cazul antenelor mobile. Cum influenteaza suprafata contragreutatii, lungimea antenei si randamentul de radiatie? Mai jos am reprezentat sugestiv, intensitatea campului radiat de antena si masurat pe camasa cablului coaxial, la diferite suprafete de contragreutate si lungime a radiantului.

Din primele doua situatii putem trage concluzia: La un plan de contragreutate de 30x30cm, (mica), antena "cere" o lungime mai mare pentru radiant, ca sa obtinem un SWR bun radiantul trebuie "lungit" de la 266mm la 295mm. Acest lucru nu este posibil in totdeauna. Putem remarca prima constatare: daca o antena la primele masuratori "cere" o lungime mai mare, cu siguranta ca planul de masa nu este bun sau este insuficient. Acest lucru se intimpla des la antenele montate pe diferite console pe masini. Tot din primele doua situatii rezulta ca dupa adaptarea antenei (SWR de la 1:3 scade la 1:1,5), prin alungirea radiantului, campul radiat va creste relativ de 3,5 ori, dar pe camasa cablului masuram in ambele cazuri o valoare a campului de 5 unitati. (valori relative) La urmatoarele exemple putem constata ca datorita suprafetei contragreutatii mai mari se reduce intensitatea campului radiat de cablu de la 3,3 unitati la 1 unitati. Deasemenea radiantul trebuie ajustat de la 285mm la 215mm si obtinem un SWR foarte bun 1:1. In ultimul caz, cand avem contragreutati /4, deci o suprafata echivalenta a unui cerc cu raza de 2,75m, valoarea intensitatii campului radiat de cablu devine aproape zero 0,1 unitati, iar cea radiat de antena 10 unitati. Adaptarea deasemenea este foarte buna 1:1,1. Concluzia finala: indiferent de reclama comerciala pentru un anumit tip de antena, intre doua antene aceea va radia mai bine (va avea un randament mai bun ), care are tija mai lunga. In practica lungimea 150-160cm este cea mai confortabila. O lungime mai mare, de si asigura un randament mai bun este incomoda, mai ales pe camioane. antena cu un plan de masa mai mare (contragreutate mai mare), va fi superioara intotdeauna fata de una cu un plan de masa mai mic. aceasta constatare este foarte importanta la antenele montate pe masini, unde se cere o suprafata metalica cat se poate de mare sa fie "sub" antena. Acest loc indicat este mijlocul geometric al pavilionului, dar trebuie obtinut si acceptul proprietarului, pentru gaurire... Nota: masuratorul, mai bine zis "indicatorul" de camp folosit la teste permitea masurarea campului radiat in valori relative, fiind gradat in unitati de la 1-10.si 1-500.

Reglarea antenei corect montata...

Dupa montarea corecta a antenei pe masina se fac urmatoarele proceduri: tija antenei (radiantul) se introduce in suportul de fixare pina la mijlocul cursei. se stinge surubul imbus. cu SWR mertru conectat intre Tx si antena, in modul de lucru AM sau FM se fac primele masuratori de SWR pe Ch1 si pe Ch40. Valorile obtinute se noteaza. daca antena are un plan de masa bun, valoarea SWR-ului pe Ch40, va fi mai mare. se scoate tija dupa slabirea surubului imbus si se taie 2cm din radiant. se introduce inapoi tija si se stringe surubul de fixare. se repeta masuratoarea pe Ch1 si Ch40. Valorile gasite se noteaza. reglajul fin se va efectua cu usile inchise, prin culisarea in sus-jos a tijei in locas cu antena montata pe mijlocul caroseriei se poate obtine un SWR 1:1,1 pe Ch1 si Ch40. In mijlocul benzii pe Ch20 chiar se poate obtine valoarea 1,0:1,0. la tipurile de antene, unde piesa de fixare a tijei permite introducerea tijei chiar in bobina, se va evita aceasta situatie, deoarece tija devine "miez" si se strica grosolan Q-ul bobinei de adaptare-prelungire si SWR-ul nu se mai poate regla. procedura de mai sus este valabila si pentru antene fixe, la modele care sunt prevazute cu posibilitate de reglaj (varful ajustabil, prin culisare).

Montarea mufei coaxiala pe cablu...

In tehnica CB-urilor se folosete mufa PL (amphenol). In parte din spatele mufei, unde se introduce cablul in mufa, orificiul poate fi de mai multe dimensiuni. Se prefera mufe pentru cablu RG58U. Mufele pentru cablu TV RG59, au diametrul mai mare. deasemenea exista mufe pentru cablu gros RG212. Daca dispunem de mufe pentru cablu RG59 sau RG212, inainte de montare a cablului (insurubare) diametrul exterior al cablului coaxial se "ingroasa" cu banda polimer, dupa care se intoarce tresa pe diametrul marit. Montarea se face respectind secventele de mai jos. Nota: nu incercati cositorirea tresei de mufa; se va topi dielectricul. Contactul tresei cu mufa , prin infiletare se face ferm. Sunt mufe la care fixarea capetelor cablului se face prin stringere. Montarea acestora se face numai cu un cleste special. Aceste mufe sunt de "unica folosinta". Pregatirea capatului cablului in acest caz se face similar, ca in figura de mai jos:

1. se indeparteaza invelisul exterior pe o lungime de 25mm. 2. se lasa 10mm de ecranaj 3. se intoarce peste invelis ecranajul 4. se infileteaza cablul cu ecranajul intors in mufa PL si se cositoreste firul central.

Despre montarea statiilor

Montarea statiei CB pe masina: Statia CB se monteaza pe bord, la un loc, fara sa incomodeze pe conducatorul auto in timpul conducerii. La masini, cu bord modern

este destul de dificil gasirea acestui loc. Fiecare statie este prevazuta cu un suport de fixare, care se poate monta foarte usor cu suruburi autofiletante pe bord. Atentie mare insa la gaurire; in spatele bordului sa nu fie vreun subansamblu electronic sau jgeab de aer, etc. Alimentarea cu curent se realizeaza de preferat, direct de la bornele acumulatorului (la statii cu putere de 10W sau mai mari, obligatoriu). Iesirea cablului din habitac la acumulator, in multe cazuri este dificila. Se foloseste de o sarma oteloasa, capatul careia se bate cu ciocanul. Suprafata obtinuta se gaureste cu un burghiu si se ovalizeaza usor cu o pila, dupa care se ascute cu o pila. Astfel obtinem un varf gaurit. Din habitac se impinge aceasta scula la compartimentul motor prin garniturile de cauciuc, dupa care se fixeaza cablul de alimentare in orificiul varfului si scula, cu cablu de alimentare se trage inapoi in habitac. Siguranta fuzibila de pe firul de alimentare se plaseaza imediat linga borna de acumulator. Acest lucru este foarte important si ne asigura ca masina nu va fi incendiata niciodata din cauza firului tras de noi. Unele statii, nu au mufa de alimentare, cele doua fire ies direct din statie. In acest caz este de preferat montarea pe firul de alimentare a unei mufe mama-tata, ce asigura posibilitatea de demontare a statiei. Practica a demonstrat, ca pentru acest scop se preteaza foarte bine o pereche de mufa video RCA. mufa tata se monteaza la statie, iar mufa mama pe firul de alimentare de la baterie. Statiile mici (4W) pot fi alimentate de la bricheta de bord, print-un cap de bricheta. La montarea statiei pe camion se va avea in vedere, ca tensiunea la bordul camionului este de 24V. Obtinerea tensiunii de alimentare de 12V se face prin utilizarea convertoarelor de tensiune DC/DC 24/12V. Aceste convertoare se fabrica pe scara larga in functie de curentul debitat. Se recomanda alegerea unui convertor de 15-20A, prin care se va putea alimenta si alti consumator. Atentie la afirmatii gen: "leaga la radicasetofon"!!! Sunt radiocasetofoane special construite pentru TIR-uri cu alimentare de la 24V...deci inainte de conectare tensiunea trebuie masurata!!!. Daca pe camion nu exista convertor si situatia impune montarea rapida a statiei, se va trage un cablu de 2,5-3mmp de la punctul de inseriere a celor doua baterii de 12V, dar... obligatoriu cu siguranta de plecare plasata linga borna!!! Montarea antenei pe masina: Antena cu fixare mecanica se monteaza prin gaurirea tablei. Un loc foarte bun si accesibil este capota din spate a bortbagajului. Mijlocul pavilionului este locul ideal din punct de vedere tehnic, insa este si cel mai greu accesibil, necesita demontarea tapiseriei, etc. La camioane locul antenei se va alege din urmatoarele considerente: sa asigure un contact electric cu caroseria sa fie departe, cel putin 10-15cm de alte elemente de caroserie (mai ales bobina antenei). daca antena se pune pe suportul de oglinda, pentru a realiza un contact electric ferm cu caroseria, se va trage un cablu electric de la talpa suportului antenei, pina la surubul de fixare a suportului de oglinda pe usa. (cca 30-40cm) Problema montarii antenei se rezolva usor si elegant prin folosirea antenelor cu talpa magnetica, care nu mai necesita gaurirea caroseriei, dar... apare problema zgarierii masinei. Pentru evitarea zgarierii vopselei de sub talpa magnetica, se poate lipi pe caroserie, sub talpa magnetica o folie autocolanta. Sub talpa magnetica nu se va pune alte materiale; piele, textila, etc deoarece grosimea materialului reduce forta de atragere a magnetului (antena poate pica jos in timpul mersului, la o viteza mai mare) si totodata deregleaza SWR-ul antenei la o grosime mai mare de 2-3mm. (fapt dovedit prin masuratori). Probleme de perturbatii de la motor: In timpul exploatarii statiei pot aparea perturbatii la receptie cauzate de motorul autoturismului. Aproape fiecare statie CB este prevazuta cu un circuit de diminuare a parazitilor de tip impuls generate de motor. Aceste circuite electronice sunt : ANL (automatic nois limiter) si NB (nois blanker). Deci la statie nu avem ce face, trebuie sa localizam sursa de paraziti si sa eliminam cauza. Perturbatiile sunt de doua feluri: paraziti de la aprindere: se poate recunoaste ca dupa scoaterea antenei din statie parazitarea dispare. De obicei apare la masini mai vechi si la cele, la care cablurile de la bujii nu sunt prevazute cu rezistente volumice. Inlocuirea setului de cabluri de bujii rezolva problema. (atentie la "turcisme" din pietie...care nu au asa ceva). parazitii de la alternator: se manifesta ca un vijiit permanent (in unele cazuri si la emisie). Parazitii patrund pe cablul de alimentare si nu dispar la debransarea antenei. Cauza in 90% este blocul de diode. Din cele 6 diode din acest bloc, daca o dioda este defecta alternanta apare "lipsa" la iesirea redresorului trifazic, iar tensiunea obtinuta este pulsatorie. Defectul nu se manifesta la incarcare si la inceput este "combatut" de electricianul auto. Se remedieaza prin inlocuirea diodei (sau a blocului de diode). Operatiunea aceasta este "dificila" pentru un electronist (presupune demontarea alternatorului) si este mai bine sa fie efectuata de un electrician auto... Acest tip de parazitare nu se poate rezolva cu alte masuri. Alte incercari in acest

sens sunt numai pierdere de timp. Alte precautii: Orice manevra la acumulatorul masinii se va face cu statia demontata (decuplarea de la butonul On/Off nu este suficienta la unele statii!!!). Manevre efectuate de electricianul auto cu privire la reglarea curentului de incarcare, multe ori necesita scoaterea cablului de la bornei + , pentru intercalarea unui ampermetru. In multe cazuri manevra este executata cu motorul pornit, ceea ce este un mare pericol pentru intreaga instalatie electrica - electronica. Releul de incarcare, in momentul debransarii acumulatorului, sesizeaza "tensiune mica" si regleaza excitatia alternatorului la maxim. In functie de turatia momentana a motorului in aceasta situatie, tensiunea CC furnizat de alternator poate atinge valori de 30-40V, ceea ce este fatala pentru toate echipamentele si instalatii electronice aflate la bord, care sunt dimensionate la 12V. Montarea statiilor fixe: Pentru alimentarea statiilor fixe (stationare) se va utiliza o sursa stabilizata, prevazuta cu protectie la supracurent si supratensiune de 12V la 6/8A. Se recomanda utilizarea surselor cu element regulator serie, fata de sursele in comutatie. Aceasta din urma, prin armonici generate, in multe cazuri perturba functionarea statiei. Sursa se introduce in priza cu nul de protectie (NP). Montarea antenelor fixe, care au o lungime mare 5-7m se va face pe un pilon bine ancorat, cu respectarea masurilor de protectia muncii. Reglarea antenei, care de obicei se face prin culisarea ultimului segment din varful antenei, se va face in felul urmator: antena se monteaza pe un pilon mic de cca 1,5-2,0m, care se va tine de un om (ajutor). se fac masuratori de SWR pe Ch1 si pe Ch40. Valorile se noteaza. antena se rabateaza, ca varful sa devina accesibil in functie de valorile obtinute, se ajusteaza (se scoate sau se introduce) tija de reglaj. antena se ridica pe verticala si se masoara SWR-ul. operatiunile se repeta pina cand se obtine o valoare SWR sub 1:1,2 antena se monteaza definitiv pe pilonul dedicat definitiv.

Nota: dupa fiecare montare se va nota inaltimea (lungimea) finala a radiantului pe tipuri de antene. La urmatoarea instalare, munca noastra va fi mult usurata. Probleme administrative: Pe linga evidenta intrari-iesiri de statii in atelier, impusa de legislatia cu privire la functionarea Service-ului, se recomanda tinerea unei evidente-fisa (pentru uz personal) cu : numele si prenumele utilizatorului, tipul autovehicolului pe care s-a montat statia. tipul si seria statie. defectul rezolvat, inlocuiri piese, solutii, etc. data ultimei interventii. alte observatii: tipul antenei, locul instalarii, SWR-ul etc.

Aceasta evidenta ne asigura o transparenta si operativitate in activitate si ne va usura munca in viitor. La ora actuala pe internet sunt accesibile manualele de service la o serie de statii CB. Pentru probleme tehnice, documentatii, asimilari de piese, etc va stau la dispozitie cu placere si... dezinteresat, prin adresa de Email: yo5amf@rdslink.ro Alex Farkas YO5AMF Articol aparut la 6-2-2006 18162