,,Isi ziceau Oamenii,Poporul,Cei Veniti de Departe.

Cu mult timp in urma, daca e sa dam ascultare legendelor, stramosii lor traisera pe Luna. Dar apa le-a fost gonita de o mare seceta si toti Oamenii au murit, cu exceptia lui Pog si a Umei, tatal si mama dintru incepututri. Timp de douazeci si noua de zile si douazeci si noua d nopti au ratacit prin desert, iar cand au ajuns la Muntele Minunilor, s-au catarat pana in varf si s-au prins de un nor. Norul-spirit I-a purtat in spatiu timp de sapte ani, iar la sfarsitul timpului au coborat pe Pamant, unde au descoperit Padurea Lucrurilor Dintai si au luat lumea de la capat. Pog si Uma au dat nastere la mai mult de doua sute de copii si, timp indelungat, Oamenii au trait fericiti, construindu-si case printre copaci, plantand porumb, vanand caprioare fermecate si prinzand peste. Ceilalti, de asemenea, traiau in Padurea Lucrurilor Dintai, iar pentru ce erau gata sa-si impartaseasca secretele, ei I-au invatat p Oameni Marea Stiinta a plantelor si animalelor, care I-a facut sa se simta ca acasa pe Pamant. Oamenii I-au rasplatit pe Ceilalti pentru bunatatea lor si, vreme de cateva generatii, cele doua lumi au trait in armonie. Dar la urma, au venit Salbaticii din cealalta parte a lumii, navigand pe corabiile lorimense de lemn. O vreme, Brabosii s-au aratat prietenosi, dar in cele din urma au invadat Padurea Lucrurilor Dintai si au pravalit multi copaci. Cand Oamenii si Ceilalti I-au rugat sa inceteze, Salbaticii si-au scos betele de fulger-si-tunet si I-au casapit. Oamenii au inteles ca puterea acestor arme era d neegalat, dar Ceilalti au ales sa lupte pana la capat. A fost vremea Teribilului Adio. Unii dintre Oameni au ales sa se alature Celorlalti, cativa dintre Ceilalti s-au alaturat Oamenilor, apoi cele doua mari familii s-au despartit, luandu-o fiecare pe drumul ei. Oamenii si-au parasit locuintele si s-au mutat in Intuneric, calatorind prin Padurea Lucrurilor Dintai, pana cand au asimtit ca patrunsesera pana acolo unde sa;baticii nu-I mai puteau ajunge. Asta s-a repetat de nenumarate ori de-a lungul anilor, caci de indata c apucau sa-si ridice locuintele intr-o noua zona a Padurii si sa se simta ca acasa, apareau Salbaticii. Barbosii se prefaceau mereu, la inceput, ca le sunt prieteni, apoi se apucau, inevitabil, sa le doboare copacii si sa-I omoare pe Oameni, strigand intruna cat de mare erau Dumnezeul lor, si Cartea lor, si puterea lor d neinvins. Oamenii au continuat asadar sa migreze catre Vest, mereu incercand s-o ia inaintea Salbaticilor. In cele din urma, au ajuns la capatul Padurii Lucrurilor Dintai si au descoperit Lumea Plata, cu iernile ei interminabile si verile scurte, infernale. De aici, s-au mutat in Tara din Ceruri, iar cand le-a venit sorocul si acolo, au coborat in Tara Apelor Putine, un tinut ata de parjolit si de retras incat pana si Salbaticii refuzasera sa traiasca acolo. Cand apareau Salbaticii, nu era decat pentru ca se aflau in drum spre alta destinatie, iar cei care se opreau pe acolo din intamplare, inaltandu-si case, erau atat de putini la numar si atat de izolati incat Oamenii puteau cu usurinta sa-I ocoleasca. Aici au trait Oamenii de la inceputul Noilor Vremuri si asa au dus-o atata vreme incat nimeni nu-si mai putea aminti cum fusese inainte

Palatul Lunii Paul Auster