Sunteți pe pagina 1din 15

Ministerul Educaiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Drept

Lucru individual
la disciplina Dreptul Financiar pe tema:

CREDITUL

Elaborat de studentul: Taralunga Mihai gr.307,anul III:

Chiinu 2012

Cuprins

Introducere.3 Esenta creditului.4 Intermediarii financiari6 Anatajele,dezavantajele creditului.7 Clasificarea creditului...8 Particularitatile operatiunilor de creditare in RM10 Informatia si documentele prezentate la banca in vederea aprobarii creditului..13 Bibliografie14

Introducere

Pentru definirea creditului, este necesar prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu privire la acest concept, respectiv: - creditul ca ncredere este o concepie care plaseaz la baza relaiilor de credit ideea de ncredere, de unde rezult caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca ncredere se fundamenteaz pe definiiile date acestui concept. Termenul credit i are originea n cuvintele latine creditum, de credere care desemneaz ncrederea n ceva sau cineva. n practic, aceast ncredere se concretizeaz n relaiile dintre creditor i debitor, n sensul c cel din urm trebuie s prezinte o anumit bonitate, astfel nct s genereze ncredere din partea creditorului. - creditul ca expresie a relaiilor de redistribuire reprezint o abordare care pornete de la coninutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei pri din produsul social de la unii din participanii la circuitul economic ctre ali participani la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relaiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele i taxele, care au caracter definitiv, creditul este o form particular a acestor relaii, prin caracterul temporar al transferului din economie. - creditul ca form a relaiilor de schimb reprezint un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moned sunt cedate n schimbul unei promisiuni de plata viitoare Definirea complet a creditului poate fi realizat prin luarea n considerare i corelarea acestor trei abordri. In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Deci, creditul este o "relatie baneasca ce apare in legatura cu acordarea de imprumuturi unor pesoane juridice sau fizice, care urmeaza a se rambursa ulterior, la scadenta" . Caracterizand specificul creditului, Virgil Madgearu scria ca, prin credit se intelege "schimbul de bunuri actuale contra bunurilor viitoare, valorificarea unei obligatii viitoare pentru o afacere prezenta. Deci, creditul este o afacere in care prestatiunea si contraprestatiunea sunt separate in timp" . Operatiunea de acordare a creditului exprima o conexiune directa intre producator si consumator, intre oferta si cerere si intre cei doi agenti economici reprezentativi ai economiei: furnizorul si beneficiarul, aceasta relatie dintre cei doi parteneri definind intreaga relatie a procesului de creditare. Sub un alt aspect, creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici, proces caruia nu-i poate face fata moneda lichida, din aceasta perspectiva creditul reprezentand o parghie a desfasurarii oricarui proces economic. La nivelul agentului economic se constata ca pe langa capitalul propriu, acesta contracteaza si imprumuturi, in particular bancare, sub forma creditului. Largirea si modernizarea productiei spre care tinde orice manager, crearea conditiilor pentru a rezista concurentei si, nu in ultimul rand, obtinerea unui profit care sa-i asigure desfasurarea normala a activitatii sunt de neconceput fara existenta creditului.

Esenta Creditului
Mai intii de toate a-si vrea sa dau definitia creditului. Creditul - operatiunea prin care se ia in stapinire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobinzi ce remunereaza pe imprumutator. Operariunea de creditare priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealalta parte il primeste. Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi cit sub forma unor acorduri personale simple, cit si sub forma de tranzactii formalizate si formulate in cadrul unor contracte complexe. Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit, sunt extrem de diverse. In amplitudinea sa, esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor caracteristice: 1. Subiectele raportului de credit, creditorul si debitorul prezinta o mare diversitate in ce priveste apartenenta la structurile social-economice, motivele angajarii in raport de credit si durata angajarii sale etc. In calitate de creditori se afirma intreprinderile, care manevreaza importante disponibilitati monetare. Pe de alta parte intreprinderile prin repartizarea profitului, constituie fonduri de rezerva, remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a economiei nationale. In acelas timp cresterea venitului populatiei, prin angajarea masiva in procesele economice, prin nivel inalt de productivitate a muncii si prin economisire, a facut din populatie un factor major in operatiuni de creditare, in primul rind in rol de creditor. In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca unul din principalii debitori. In tarile dezvoltate atit intreprinderi si populatia sunt debitori majori, cit si statul este un debitor major. Indatoririle sale se potcompara in volum cu cele ale populatiei si interprinderilor.

2. Promisiunea de rambursare, element esential al raportului de credit, presupune riscuri, si necesita, in consecinta, adesea, angajarea unei garantii. In raporturile de credit, riscurile probabile sunt: - riscul de nerambursare consta in probabilitatea intirzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau dificientelor imprumutatului. - riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinator de depozite, care nu este in masura sa satisfaca cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate.

- garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in care debitorul este in incapacitate. In cazul garantiei simple, garantul are dreptul de a discuta asupra indeplinirii obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului si, in cazul care exista mai multi garanti, sa raspunda numai pentru partea sa. In cazul garantiei solidare garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati, concomitent, sau chiar inaintea debitorului, daca aparent prezinta conditii preferabile de solvabilitate. 3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare varietate. De la termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat intre banci pe pietele mondiale, si incheindu-se cu termene de la 30 la 50 de ani si chiar 100, in cazul imprumuturilor pentru constructia de locuinte. Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate intreprinderilor, sau credite de consum, este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele de termen mijlociu si lung implica adesea rambursarea esalonata. 4. Dobinda, este o caracteristica esentiala a creditului. In acordurile de credit s-a incetatenit clauza dobinzii fixe. Insa in anii 70 a aparut notiunea de dobinda variabila, ce variaza in dependenta de inflatie. Formele dobnzii n sens larg sunt: - dobnda pe piaa monetar care se aplic mprumuturilor pe termen scurt, mprumuturi contractate ntre bnci, respectiv ntre bncile comerciale i banca de emisiune. - Dobnda bancar de baz este dobnda practicat pentru certificatele de depozit sau bonurile de trezorerie. - Dobnda aplicat ntreprinderilor de ctre bnci i de alte instituii financiare i care const din dobnda bancar de baz la care se adauga un agio stabilit in functie de tipul creditului i de situaia economic a debitorului. - Dobnda perceput la operaiile de scontare a efectelor de comer (taxa de scont comercial) dobnd ncasat/pltit pentru operaiunile de rescontare taxa de scont oficial (taxa derescont ). - Dobnzi corelate ca mrime pentru remunerarea diferitelor forme de plasament pe termen scurt i mediu, dobnzi pentru depozitele la vedere i la termen constituite la bnci sau la casele de economii - Dobnzi pe piaa obligaiunilor, tipice pentru plasamentele pe termen lung-Dividendul sau orice alt form de remunerare procentual pentru aciunile deinute la societile pe aciuni;Ratele dobnzii depind de numeroi factori generali ide conjunctur i oscileaz ntre cele dou limite:maxim i minim. Dobnda simpl este suma ncasat pentrunchirierea serviciului adus de un capital n condiiilen care dobnda nu se capitalizeaz; este rara folosit Ds= Cx dx n. Dobnda compus: suma respectiv presupunecapitalizarea dobnzii, adic se calculeaz dobnd la dobnd: Dc= Sn-C; Sn=C(1+ d)n

Dobnda este un venit contractual i forfetar i esteconsiderat brut. Din dobnda brut dac se scadeoprim de risc de insolvabilitate a debitorului icheltuielile de gestiune ale creditorului rez ultdobnda net sau pur.n concluzie, spre deosebire de profit i dividend dobinda este ctigul (venitul) realizat cu orice element de capital real i pe orice pia concurenial atunci cnd riscurile sunt inexistente sau cnd toi factorii de risc au format obiectul unor prime special de asigurare. Nivelul dobnzii la credite i al comisioanelor pentru operaiunile bancare. Nivelul dobnzilor la credite i al comisioanelor pentru operaiunile bancare le stabilete fiecare banc de sine stttor.

5. Tranzactia (Acordarea creditului). Creditul poate fi consimtit in cadrul unei tranzactii unice; acordarea unui imprumut, vinzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit. In ultimul timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, in cadrul caruia imprumuturile efective intervin la intervale liber alese de debitor. Acordarea creditelor, este un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului. In acest sens bancile isi creaza un cadru propriu de informare si documentare, sau apeleaza la agenti specializati care studiaza capacitatea de plata si, respectiv potentialul economic al firmelor. In economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti agenti ultimi sau unitati de cheltuieli), care sunt apreciati dupa rezultatul bugetului lor:

unitatile excedentare, care economisesc (si cauta plasament pentru aceste economii) aceste unitati fiind de fapt familiile; unitatile deficitare ale caror cheltuieli de dezvoltare in principal, sunt superioare propriilor lor acumulari sau economii, aceste sunt intreprinderi non-financiare; unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare, situatii in care se afla administratia si exteriorul.

Este evident ca in aceasta acceptiune se porneste de la considerarea ecuatiei general acceptata: economii = investitii, care exprima orientarea fluxului economic general si deci releva faptul esential ca in economie exista doi poli: imprumutatorul final si imprumutatul ultim, participanti preponderenti ai procesului de redistribuire a capitalului in economie, intre care se desfasoara multiple circuite, un prin circuit este reprezentat de datoria primara.

Intermediarii financiari
Principalii intermediari financiari sunt intermediarii monetari sau bancari (respectiv bancile comerciale si banca de emisiune). Intermediarii financiari bancari emit active secundare, constituite esential prin diferitele forme de moneda in circulatie. O alta categorie de intermediari financiari, intermediarii financiari non-bankari, in principal organisme specializate in colectarea economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de asigurari, nu au putere sa creeze moneda. Acestea emit in principal quasi-moneda si uneori si active financiare specifice, valori mobiliare. Un rol deosebit in creatia datoriiei secundare si efectuarea finantarii indirecte il au intermediarii financiari bancari. Acestea acitoneaza prin operarea unor transformari care sunt necesare sau sunt dorite de clientii lor. In primul rind, intermediarii financiari bancari care transforma active financiare in active lichide promovind preferintele pentru lichiditatile clientilor lor. Detinatorii de acitve finaciare, formele datoriei primare, care, prin natura lor, sunt conitionate si riscante, le ofera bancilor spre achizitie, obtinind active lichide, expresia datoriei secundare. In al doilea rind, intermediarii financiari bancari transforma economiile pe termen scurt in imprumuturi pe termen mediu si lung. Se rezolva astfel o contradictie fundamentala in fluxul economiei-investitie. In timp ce familiile prefera in general sa formeze depozite pe termen scurt, fapt ce corespunde preferintelor lor pentru lichiditate, intreprinderile doresc sa beneficieze de inprumuturi pe termen mediu si lung, in masura sa asigure infaptuirea proiectelor lor de dezvoltare. Astfel aceasta armonizare a capacitatii de finantare a familiilor cu nevoile de finantare a intreprinderilor, care constituie continutul finantarilor indirecte, evita devenirea inutila a unei parti din economii si creaza implicit conditii pentru un inalt nivel al finantarii si deci al investitiilor si dezvoltarii economice.

Avantajele creditului:
- intrare in posesie imediata (creditul ne ofera posibilitatea sa intram in posesie imediata a bunurilor si serviciilor dorite); - flexibilitate (creditul ne da posibilitatea de a face cumparaturi la momentul in care putem avea anumite avantaje,ca de exemplu reduceri la pret,s.a); - siguranta (ofera un mijloc sigur si convenabil de a avea asupra noastra puterea de cumparare); - fonduri de urgenta (ajutor financiar in caz de urgenta); - dovada de credibilitate;

Se minimizeaza efortul de a face plati lunare catre mai multe institutii financiare printr-o singura plata lunara, la o singura banca.

Se reduc platile lunare. in acest caz, dorinta de refinantare este simpla si de inteles, intrucat se doreste o singura rata lunara mai mica decat suma ratelor anterioare. Schimbarea monedei creditului in derulare elimina presiunea exercitata de fluctuatiile cursul de schimb valutar. O parte semnificativa din ratele lunare sunt aferente unor credite de consum purtatoare de dobanda impovaratoare, care se reduce semnificativ optand pentru un credit de refinantare cu garantii. Se evita riscul generat de dobanda variabila. Creditele existente (propuse spre refinantare) sunt credite cu dobanda variabila, iar cresterea indicilor de referinta poate impinge clientul in imposibilitatea achitarii integrale a ratelor. Se poate obtine o suma suplimentara de bani, dar cu mentinerea aceleiasi rate lunare. Prin refinantarea creditelor de consum printr-un credit ipotecar clientul poate beneficia de o dobanda mai mica, dar si de un imprumut mai consistent. Atentie, aceasta alternativa impune insa si o durata de creditare mai mare. Daca nu mai sunteti multumiti de serviciile oferite de banca la care ati facut imprumutul, sau daca costurile indirecte (si care nu sunt legate de creditul in derulare) sunt mult prea mari fata de alte banci. Exista posibilitatea de obtine o perioada de gratie la plata ratelor lunare, interval in care nu o sa achitati bani bancii.

Dezavantajele creditului:
Refinantarea presupune acoperirea unor costuri suplimentare, reprezentate de comisionul de analiza si/sau acordare, comisionul de rambursare anticipata, taxa pentru emiterea scrisorii de refinantare, comisioanele pentru transferul banilor, evaluarea imobilului, asigurarea, taxe notariale etc. Toate procedurile necesita timp si implicare permanenta din partea dumneavoastra. La aceasta se adauga stresul generat de schimbarea efectuata. Refinantarea s-ar putea realiza prin majorarea perioadei de rambusare, lucru care in cazul unora nu reprezinta cu adevarat o solutie, in conditiile in care va plati la banca pe un interval mai mare.

costuri ridicate; cumparaturi pripite; chelturieli nechibzuite;

Clasificarea creditului:
Diversitatea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, in functie de care se disting urmatoarele: 1. dupa natura economica si participantii la relatia de creditare, se remarca: - creditul comercial; - creditul bancar; - creditul de consum; - creditul obligatar; - creditul de consum. 2. dupa calitatea debitorului se delimiteaza: - creditul acordat persoanelor fizice; - creditul acordat persoanelor juridice. 3. dupa calitatea debitorului si a creditorului se disting: - creditul privat; - creditul public. 4. dupa scopul acordarii creditului: - credite de productie; - credite de circulatie; - credite de consum. 5. dupa natura garantiilor: - credite reale; - credite personale. 6. dupa intinderea drepturilor creditorului: - credite denuntabile; - credite nedenuntabile; - credite legale. 7. dupa modul de stingere al obligatiilor de plata: - credite amortizabile; - credite neamortizabile. 8. dupa termenul la care trebuie rambursat creditul: - credite pe termen scurt (pina la 1 an) - credite pe termen mijlociu (intre 1 si 5 ani) - credite pe termen lung.(peste 5 ani)
Orice credit acordat de banc trebuie inclus la una din urmtoarele categorii. n cazul n care creditele pot fi clasificate diferit conform criteriilor date, acestea se refer la o categorie mai dur. A. Standard: n cazul n care nici una din definiiile expuse mai jos nu pot fi aplicate, creditul se va considera standard, dac este credit la termen i snt respectate toate condiiile acordului de credit. B. Supravegheat: Creditul la care exist probleme poteniale, legate de starea financiar a mprumutatului sau de asigurarea creditului. Asemenea credit necesit o atenie deosebit din partea conducerii bncii, deoarece atunci cnd nu vor fi luate msuri privind soluionarea acestor probleme, ele pot duce la micorarea probabilitii privind rambursarea creditului sau probabilitii c banca va obine rambursarea creditului n viitor. C. Substandard: Exist riscul pierderilor mai nalt dect cel obinuit, provocat de unul din urmtorii factori:

1. Situaia financiar a mprumutatului este nefavorabil sau se nrutete. 2. Asigurarea (dac aceasta exist) creditului este insuficient sau se nrutete. 3. Ali factori nefavorabili, care trezesc ngrijorarea prvind posibilitatea mprumutatului de a rambursa creditul n conformitate cu condiiile existente de rambursare. Asemenea credite necesit o atenie deosebit din partea conducerii bncii, deoarece exist probabilitate c banca va suporta pierderi, dac nu vor fi nlturate neajunsurile. D. Dubios: Exist probleme, care pun la ndoial i scad din probabilitatea rambursrii n volumul deplin al creditului n baza circumstanelor, condiiilor i a valorii de pia a asigurrii. Probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar exist anumii factori importani, concrei i bine argumentai, care n curnd se vor realiza i care pot contribui la ameliorarea situaiei de rambursare a creditului. Clasificarea acestui credit n categoria creditelor compromise se amn pn la o determinare mai precis a strii creditului dat. E. Compromis: La momentul clasificrii creditul nu poate fi rambursat. Aceast clasificare nu denot c bncile nu trebuie s ntreprind i n continuare msuri privind achitarea datoriei prin instanele de judecat i prin alte aciuni legale.

Cea mai importanta clasificare este cea in functie de care se disting formele creditului, de la cel comercial, pana la cel de consum: Creditul comercial se caracterizeaza prin urmatoarele: reprezinta creditul pe care si-l acorda agentii economici la vanzarea marfii sub forma amanarii platilor; avantajul acestei forme de credit consta in faptul ca intreprinzatorii isi pot desface productia fara sa astepte momentul in care cumparatorii vor detine bani. Se apr eciaza, astfel, ca se accelereaza circuitul capitalului real; creditul comercial prezinta unele limite, in sensul ca orice intreprinzator va putea vinde marfa pe credit in masura in care acesta detine rezerve de capital care sa ii permita continuarea activitatii. De asemenea, creditul comercial este limitat in functie de regularitatea incasarii contravalorii marfurilor; o limita a creditului comercial deriva din destinatia marfurilor vandute prin acest tip de credit, respectiv cei doi participanti la raportul de credit trebuie sa apartina aceluiasi sector de activitate.

Creditul comercial se manifesta sub doua forme: - creditul cumparator; -creditul vanzator. Creditul cumparator: -se manifesta sub forma platilor in avans; - aceste credite apar ca o prefinantare de catre beneficiari a produselo r pe care intentioneaza sa le achizitioneze; - sunt frecvente in ramuri precum: agricultura si constructiile de locuinte. Creditul vanzator: - are ca obiect vanzarea marfurilor cu plata amanata. Creditul bancar Participantii la creditul bancar sunt reprezentati la modul general, de un agent nebancar (producatorul sau agentul economic), pe d e o parte, si banca, pe de alta. Creditul bancar prezinta avantajul unei mai mari flexibilitati comparativ cu cel comercial,

intrucat sumele disponibile pot fi orientate catre diferite forme de activitate economica. Intre creditul comercial si cel bancar exista o puternica legatura, in sensul ca uneori creditul comercial se poate transfo rma in credit bancar, sau acesta poate constitui suport al acordarii unui credit comercial. Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode: - avansuri in cont curent; - linia de credit simpla; - linia de credit confirmata; - linia de credit revolving; - credite cu destinatie speciala. avansurile in cont cu rent: sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casa; nu au destinatie prestabilita si din acest motiv sunt denumite credite de trezorerie; aceste credite nu sunt garantate prin anumite gar antii, ci prin starea de bonitate a clientului. linia de credit simpla reprezinta nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client, intr-un cadru prestabilit. linia de credit confirmata semnifica suma ce poate fi acordata sub forma de credit si care este consemnata intr-un document scris, convenit de banca. linia de credit revolving este un mecanism de creditare care presupune ca pe masura ce au fost rambursate creditele anteriore, se acorda noi credite, fara intocmirea de noi documente. credite cu destinatie speciala sunt cele pentru care constituirea de stocuri sezoniere privind materiile prime agricole, creditele pentru productia de conserve, ori p entru stocarea unor materiale de constructii.

Creditul de consum reprezinta vanzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum person al, de folosinta indelungata si de mare valoare (mobila, autoturisme, articole de uz casnic); intre creditul de consum si creditul bancar exista stranse legaturi, in sensul unor raporturi de determinare;pentru plata in rate, comerciantii recurg la credite bancare; in conditii de insolvabilitate, cumparatorul este obligat sa restituie bunurile, iar uneo ri, in functie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele achitate.

Creditul obligatar constituie o forma a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de imprumut (obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul acoperirii deficitului bugetar; In economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importanta, care se masoara ca pondere a datoriei publice fata de produsul intern brut;

Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfel: - modalitati de lansare; - modalitati de rambursare; - tipuri de obligatiuni.

Pentru efectuarea creditarii eficiente, e necesara efectuarea urmatorilor pasi:

a. b. c. d. e.

definirea scopului creditarii; analiza informatiei si documentelor prezentate la banca in vederea aprobarii creditului; analiza creditelor ; asigurarea rambursarii creditelor; urmarirea creditelor .

Definirea scopului creditarii. Agentii economici inregistrati in palata de stat de inregistare pe linga ministerul justitiei in mod stabilit care au deschis contul de decontare in banca, pot beneficia de credite pe un termen nu mai mare de 12 luni (credit pe termen scurt) pentru efectuarea platilor necesare legate de activitatea curenta, de la un an pina la 5 ani (credit pe termen mediu), credite investitionale si ipotecare, mai mult de 5 ani in cazuri exceptionale in baza unor programe binedeterminate.

Credite pot fi oferite in urmatoarele scopuri:

cerearea unor fonduri fixe noi (capitalul de baza), extinderea, reconstructia, reutilizarea tehnica a acelora in actiune si restabilirea celor uzate si in vederea majorarii capitalului de circulatie al agentilor economici; acumularea rezervelor sezoniere (provizorii) de valori material-marfare, de productie nefinisata, de productie finita si marfuri; evidenta cambiilor; satisfacerea necesitatilor de consum ale populatiei; rascumpararea patrimoniului de stat; alte scopuri, la unele necoincidente dintre incasari si plati in procesul circulatiei capitalului propriu.

Dupa scopul utilizarii creditele se clasifica in modul urmator:

1. credite acordate agriculturii, industriei alimentare - astfel de credite se elibereaza in scopul finantarii producerii in agricultura si in industria alimentara; 2. credite acordate pentru constructie si imbunatatire funciara - se elibereaza pentru finantarea constructiilor si imbunatatirii funciare; 3. credite de consum - se elibereaza petroanelor fizice pentru cheltuieli gospodaresti de familie si alte cheltuieli personale;

4. credite acordate industriei energeticii si a combustibilului - se elibereaza pentru finantarea producerii de resurse energetiece si agenti energetici (gaz, benzina electricitate, etc.; 5. credite acordate bancilor - se elibereaza altor banci, deasemenea presupune acordarea de overdrafte temporare; 6. credite acordate guvernului - se elibereaza Guvernului RM si municipalitatilor. 7. credite acordate industriei comertului - sunt eliberate pentru finantarea industriei, comertului si in scopuri profesionale; 8. credite acordate pentru procurarea imobilului - sunt acordate pentru procurarea imobilului; 9. credite acordate pentru constructia drumurilor si transportare - sunt eloverate pentru constructia drumurilor si dezvoltarea domeniului transportarii; 10. alte credite acordate clientilor.

Creditul nu poate fi utilizat pentru acoperirea bresilor financiare, lipsei de spirit gospodaresc si pierderi.

Informatia si documentele prezentate la banca in vederea aprobarii creditului Pentru primirea unui imprumut agentul economic prezinta la banca urmatoarele: a. cererea clientului de acordare a creditului; b. informatia de baza despre client: darile de seama - contabile pentru anul precedent (inclusiv bilanturile lunare); contractele privind actiunile creditare; business-planul pentru perioada curenta; prognozarea circulatiei mijloacelor banesti in perioada de folosire a creditului, pe linga aceasta, in cazul creditarii pentru activitatea de investire trebuie prezentata argumentarea tehnico-economica, documentatia de proiect si deviz, concluzia respectiva a organului corespunzator, concluzia expertizei ecologice, proiectul resurselor de finantare; c. argumentarea tehnico-economica a creditului si termenul rambursarii acestuia In dosarul personal al creditului se afla umatoarele documente: 1.permisiunea de acordare a creditului, eliberata de organul competent 2.contractul de credit cu toate completarile, precum si dispozitiilie directiei operatiuni bancare 3.documentele prezentate de client

4.documentatia privind asigurarea creditului a. in caz ca se depune gaj:


contract de gaj; certificat de inregistare notariala; nota informativa despre controlul la fata locului a averii si estimatia gajului; alte documente prezentate la intocmirea gajului; informarea ce confirma posibilitatea realizarii gajului.

b. in cazul ca se da garantie, se depune cautiune:


garantie, cautiune legalizata notarial; analiza situatiei financiare a garantului, cautionatarului; aviz despre inregistrarea garantiei sau contractului cu banca-garant despre ordinea executarii scrisorii de garantie.

c. in cazul ca este de acord cu cesiunea numerarului:

acord despre cesiunea numerarului

Bibliografie

1 .http://www.bankingnews.ro/avantaje-credit-de-refinantare.html 2. www.bank.md 3. Ziarul Eco.md 4. economie.moldova.org 5. Moneda si Credit Nicolae Dardac