Pãstorul Arhidiecezei 1

Catedrala Sfântul Iosif,

1884-2009
Anul acesta, la 15 februarie, se împlinesc 125 de ani de la consacrarea Catedralei noastre.
Iatã ce scria C. Auner, în 1916, în Revista Catolicã: „Cu puþin înainte, la 15 Februarie 1884, sosi
acea zi memorabilã, cea mai fericitã din viaþa lui Paoli, acum arhiepiscop. Rare ori un om a
urmãrit un gând cu mai multã tenacitate ºi a luptat cu atâtea piedici, rare ori un om a avut mai
multã încredere în Pronia dumnezeiascã, ca Paoli cu clãdirea catedralei. A sosit în fine ziua
inaugurãrii”. La Sfânta Liturghie din „ziua inaugurãrii” Episcopul Paoli, ctitorul Catedralei Sfântul Iosif,
spunea în predica sa: „Este dar de crezut cã tu, Dumnezeule, pe care cerurile cele prea înalte nu te pot
coprinde, þi-ai ales lãcaºul acesta drept locuinþa ta? Însã, aºa fiind în realitate, precum credinþa ni-o învaþã,
îndrepteazã cu bunãtate privirile tale de pe tronul gloriei tale sublime, ºi pleacã urechile spre rugãciunea mea.
Aci va veni nefericitul, apãsatul a-ºi vãrsa inima înnaintea ta, ºi a se ruga la tine în deosebitele întîmplãri ºi necazuri ale vieþii:
ascultã-l Doamne ºi mângãiã-l. (...)
Veni-vor aici cei sãraci ºi smeriþi, vor veni cei bogaþi ºi puternicii sã-þi cearã scãparea din rele ºi abundenþa bunurilor, fie sufleteºti,
fie trupeºti. Ascultã, Doamne, rugãciunile lor, ba chiar rugãciunile oricãruia care va veni a-þi cere graþie în acest sfânt lãcaº, încât
oamenii toþi sã recunoascã cum-cã þi-ai ales locul acesta drept locuinþã a ta, ºi cã tu faci sã fie fericiþi pe pãmînt ºi în cer aceia cari vor
veni adesea sã ºazã într-însul”.
Nu la mult timp dupã sãrbãtoarea consacrãrii Catedralei, Episcopul Paoli avea sã noteze urmãtoarele: „Din raþiunea unei prudenþe
înalte, ceremonia deschiderii catedralei se fixase pe o zi de muncã, Vineri 15 Februarie. Cu toate acestea afluenþa mulþimii de toate
clasele, care þinu sã asiste la serbare, era aºa de mare, cã douã ore înaintea începerii slujbei nu mai era chip de a pãtrunde în
bisericã. Am oficiat liturghia pontificalã, înconjurat de clericii seminarului meu ºi de majoritatea misionarilor, cari veniserã sã împartã
bucuria mea. Am þinut douã discursuri, unul italienesc dimineaþa dupã evanghelie, iar celãlalt românesc, dupã prânz, la vecernie.
Locuri de cinste fuseserã rezervate persoanelor de rang. M. Sa Regele era reprezentat prin ºeful casei militare ºi mai mulþi
adjutanþi în mare þinutã. Între autoritãþi se putea observa: întreg corpul diplomatic, preºedintele consiliului de miniºtri, ministrul
afacerilor strãine, ministrul de finanþe, preºedintele senatului, prefectul poliþiei, primarul capitalei ºi o mulþime de alþi, pe cari ar fi
prea lung de a-i numãra”.
Episcopul Paoli avea aceastã devizã: „In victoria pax” (în traducere liberã, „pacea este rodul victoriei”). Cum acoperea, în gândirea
acelui episcop, cum umplea sau cum cuprindea aceastã devizã fiinþa catedralei pe care a construit-o ºi a sfinþit-o, nu e uºor de
rãspuns. ªi totuºi, dacã ne gândim la ceea ce ºtia ºi el ºi ºtim ºi noi, cã o catedralã este primul loc sacru al diecezei, mama tuturor
bisericilor, centrul unitãþii tuturor comunitãþilor catolice de pe teritoriul ei canonic, loc de proclamare constantã a Cuvântului lui
Dumnezeu ºi de celebrare continuã a Sfintelor Sacramente, semn vizibil al comuniunii locale ºi universale sub slujirea urmaºului
Sfântului Petru de la Roma, putem sã înþelegem cã pacea este rodul victoriei obþinute din atâtea lupte ale slujirii.
„In victoria pax” pot spune cei care primesc Botezul, cãci harul învinge pãcatul; din sclavi devenim fii ºi moºtenitori. „In victoria
pax” pot spune cei care primesc Mirul, cãci duhul rãului este învins în noi de Duhul lui Dumnezeu. La fel pot spune cei care se
împãrtãºesc la masa euharisticã, pentru cã prezenþa lui Cristos, astâmpãrând foamea ºi setea noastrã sufleteascã, ne ridicã în
lumina pãcii cereºti.
ªi în celelalte taine, Pocãinþa, Maslul, Preoþia ºi Cãsãtoria, victoria milostivirii ºi iubirii lui Dumnezeu deschide, pentru tot omul,
zãgazul pãcii: „In victoria pax”. ªi dacã mã gândesc nu la tainele-sacramente ci la tainele obiºnuite ale inimii omeneºti, cine ar putea
sã se încumete sã schiþeze izbânda lor, pacea lor? Inima Catedralei, Isus din Sfânta Tainã a altarului, ar putea sã ne spunã câte
victorii au avut loc în inimile celor care au pãºit în acest spaþiu sfânt ºi câtã pace a izvorât din izbânzile cele fãrã de numãr. Mulþi
ºi-au gãsit pacea în catedrala Sfântul Iosif, învingându-ºi prin rugãciune suferinþele, disperãrile, fricile ºi tot ce poate apãsa inima
omului. „In victoria pax”: se scapã de tot fiorul rãului ºi se intrã în adâncul pãcii sufleteºti doar atunci când simþi Prezenþa Celui
Preasfânt, ºi aceastã simþire þi-o dã Catedrala.
În acest timp, în care ne luptãm în procese ca sã scãpãm catedrala noastrã de orice pericol care ar putea veni din partea clãdirii
de 19 etaje, îl invocãm pe sfântul Iosif sã ne ajute în lupta cu puterea întunericului ºi sã ne mijloceascã harul, ca ºi noi, asemenea
Episcopului Paoli, sã simþim cât mai curând mângâierea ºi lumina acestor cuvinte: „In victoria pax!”
Binecuvânteazã-i, Doamne, pe toþi cei care vor intra în acest lãcaº ºi împãrtãºeºte-i pe ei cu pacea ta!
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
2 Magisteriu

Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
Migraþia, ocazie de întâlnire între civilizaþii (18 ianuarie)
Astãzi este Ziua Mondialã a Migranþilor ºi Refugiaþilor. Fiindcã
anul acesta se celebreazã Anul Paulin, gândindu-mã tocmai la
sfântul Paul ca mare misionar itinerant al Evangheliei, am ales ca
temã: „Sfântul Paul migrant, apostol al neamurilor”. Saul - acesta
e numele sãu ebraic - s-a nãscut într-o familie de evrei emigraþi la
Tars, important oraº al Ciliciei, ºi a crescut într-o întreitã culturã -
ebraicã, elenistã ºi romanã - ºi cu o mentalitate cosmopolitã. Când
s-a convertit din persecutor al creºtinilor în apostol al Evangheliei,
Paul a devenit „ambasador” al lui Cristos înviat pentru a-l face
cunoscut tuturor, în convingerea cã în el toate popoarele sunt
chemate sã formeze marea familie a fiilor lui Dumnezeu.
Aceasta este ºi misiunea Bisericii, mai mult ca oricând, în acest
timp de globalizare. În calitate de creºtini, nu putem sã nu simþim
nevoia de a transmite mesajul de iubire al lui Isus, în special tuturor
celor care nu-l cunosc sau se gãsesc în situaþii dificile ºi dureroase.
Astãzi mã gândesc în mod special la migranþi. Realitatea lor este,
fãrã îndoialã, feluritã: în unele cazuri, mulþumim lui Dumnezeu,
este seninã ºi bine integratã; alteori, din pãcate, este dureroasã,
dificilã, iar uneori chiar dramaticã. Comunitatea creºtinã priveºte
la fiecare persoanã ºi la fiecare familie cu atenþie, ºi cere de la
sfântul Paul forþa unui reînnoit elan pentru a favoriza, în orice parte
a lumii, convieþuirea paºnicã între bãrbaþi ºi femei de etnii, culturi
ºi religii diferite (...)
Fiecare dintre noi, dupã propria vocaþie ºi acolo unde trãieºte
ºi lucreazã, este chemat sã mãrturiseascã Evanghelia, cu o grijã
din ce în ce mai mare pentru acei fraþi ºi surori care, din alte þãri,
din diferite motive, au venit sã trãiascã în mijlocul nostru, preþuind
astfel fenomenul migraþiilor ca ocazie de întâlnire între civilizaþii.
Sã ne rugãm ºi sã acþionãm pentru ca aceasta sã se realizeze
mereu în mod paºnic ºi constructiv, în respect ºi în dialog, prevenind
orice tentaþie de conflict ºi de samavolnicie.
Prin convertirea lui Paul înþelegem semnificaþia
convertirii evanghelice (25 ianuarie)
În Evanghelia acestei duminici rãsunã cuvintele primei predici
a lui Isus în Galileea: “Timpul s-a împlinit; împãrãþia lui Dumnezeu
este aproape: convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie!” (Mc 1,15). ªi
tocmai astãzi se comemoreazã Convertirea sfântului Paul. O
coincidenþã fericitã, mai ales în acest An Paulin, graþie cãruia putem
înþelege adevãrata semnificaþie a convertirii evanghelice -
metanoia - privind la experienþa apostolului (...) Convertirea lui
Paul s-a maturizat în întâlnirea cu Cristos înviat; aceastã întâlnire
a fost decisivã pentru a-i schimba radical existenþa. Pe drumul
Damascului s-a întâmplat pentru el ceea ce Isus cere în Evanghelia
de astãzi: Saul s-a convertit deoarece, datoritã luminii divine, “a
crezut în Evanghelie”. În aceasta constã convertirea sa ºi a noastrã:
în a crede în Isus mort ºi înviat ºi în a ne deschide luminii harului
sãu divin (...)
Convertirea înseamnã, ºi pentru fiecare dintre noi, a crede cã
Isus “s-a dat pe sine pentru mine”, murind pe cruce (cf. Gal 2,20);
ºi cã, înviat, trãieºte cu mine ºi în mine. Încredinþându-mã puterii
iertãrii sale ºi lãsându-mã prins de mânã de cãtre el, pot ieºi din
nisipurile miºcãtoare ale orgoliului ºi ale pãcatului, ale minciunii
ºi ale tristeþii, ale egoismului ºi ale oricãrei false siguranþe, pentru
a cunoaºte ºi a trãi bogãþia iubirii sale.
Invitaþia la convertire, pusã în valoare de mãrturia sfântului
Paul, rãsunã astãzi, la încheierea Sãptãmânii de Rugãciune pentru
Unitatea Creºtinilor, deosebit de importantã pe plan ecumenic.
Noi, creºtinii, nu am ajuns încã la þelul deplinei unitãþi, dar dacã
ne lãsãm convertiþi continuu de Domnul Isus, vom ajunge cu
siguranþã. Fericita Fecioarã Maria, Mama Bisericii Una ºi Sfântã,
sã ne obþinã darul unei adevãrate convertiri, pentru ca sã se
realizeze cât mai curând dorinþa fierbinte a lui Cristos: “Ca toþi sã
fie una!”.

Moartea lui Cristos a dat sens suferinþei noastre (1 februarie)

(...) Isus suferã ºi moare pe cruce din iubire. În felul acesta, dacã ne gândim bine, a dat sens suferinþei noastre, un sens pe care mulþi
bãrbaþi ºi femei din orice epocã l-au înþeles ºi însuºit, simþind seninãtate profundã ºi în amãrãciunea unor dure încercãri fizice ºi morale.
ªi tocmai „forþa vieþii în suferinþã” este tema pe care episcopii italieni au ales-o pentru obiºnuitul Mesaj cu ocazia actualei Zile pentru
Viaþã. Mã alãtur din inimã cuvintelor lor, în care se simte iubirea Pãstorilor pentru lume ºi curajul de a vesti adevãrul, curajul de a spune
cu claritate, de pildã, cã eutanasia este o falsã soluþie la drama suferinþei, o soluþie nedemnã de om. Adevãratul rãspuns nu poate fi, de
fapt, a da moartea, oricât de „dulce”, ci a mãrturisi iubirea care ajutã la a înfrunta durerea ºi agonia în mod uman. Sã fim siguri de
aceasta: nici o lacrimã, nici a celui care suferã, nici a celui care îi stã aproape, nu se pierde înaintea lui Dumnezeu.
Fecioara Maria a pãstrat în inima ei de mamã secretul Fiului sãu, a împãrtãºit cu el ceasul dureros al pãtimirii ºi rãstignirii, susþinutã
de speranþa învierii. Sã-i încredinþãm ei persoanele care sunt în suferinþã ºi pe cine se strãduieºte în fiecare zi în susþinerea lor, slujind
viaþa în orice fazã a ei: pãrinþi, lucrãtori sanitari, preoþi, cãlugãri, cercetãtori, voluntari, ºi mulþi alþii. Pentru toþi sã ne rugãm.
Adaptare dupã www.oecumene.radiovaticana.org
www.oecumene.radiovaticana.org
 Pelerin la Vatican 3

Vaticanul
Benedict al XVI-lea, fan al generaþiei digitale
Noi tehnologii, noi relaþii. Pentru o culturã a respectului,
dialogului ºi prieteniei. Iatã titlul Mesajului Papei pentru cea de-a

în arena globalã:
43-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, din 24 mai. Tinerii sunt
cei cãrora li se adreseazã, în principal, Benedict al XVI-lea în acest
document, prezentat, pe 23 ianuarie, la Sala de Presã Vaticanã.
ªi nu întâmplãtor. „Generaþia digitalã” este în atenþia Papei
pentru cã de la aceasta porneºte impulsul de a evangheliza
Internetul, „adevãrat dar pentru umanitate”, o generaþie care poate
face din reþeaua electronicã un „loc” capabil sã promoveze marile
Sfântul Pãrinte
valori ale existenþei ºi nu un spaþiu de banalizare a raporturilor
umane.
Dedicat noilor tehnologii, documentul analizeazã lumea
pe You Tube
digitalã, apreciind aspectul pozitiv al acesteia ºi subliniind
responsabilitãþile pe care le implicã gestiunea unui astfel de
instrument.
Înainte de toate, a spus, avantajele noilor tehnologii trebuie
sã fie „puse în serviciul tuturor fiinþelor umane”. Pontiful îi
încurajeazã pe cei care lucreazã în acest sector sã promoveze „o
culturã a respectului, a dialogului ºi a prieteniei”.
Dar nu ezitã sã spunã un „Nu!” categoric celor care se servesc
de Internet pentru a alimenta „ura ºi intoleranþa”, pentru a degrada
„frumuseþea ºi intimitatea sexualitãþii umane, pentru a-i exploata
„pe cei slabi ºi lipsiþi de apãrare”. În acest ultim caz, Benedict al
XVI-lea mulþumeºte acelor reþele digitale care „cautã sã promoveze
solidaritatea umanã, pacea, dreptatea ºi drepturile omului” mai
cu seamã în zonele lumii unde posibilitatea de acces la Internet
este penalizatã de o discrepanþã tehnologicã greu de remediat.
„Ar fi o gravã pierdere pentru viitorul umanitãþii – afirmã Sfântul
Pãrinte – dacã noile instrumente ale comunicãrii, care permit a ideea ºi experienþa de prietenie”. „Ar fi trist – se citeºte în Mesaj –
împãrtãºi cunoºtinþe ºi informaþii într-un mod mai rapid ºi eficient, dacã dorinþa noastrã de a susþine ºi dezvolta online prieteniile
nu ar fi fãcute accesibile celor care sunt deja marginalizaþi s-ar realiza în dauna disponibilitãþii pentru familie, pentru vecini
economic ºi social”. ºi pentru cei care se întâlnesc în realitatea de fiecare zi, la locul
de muncã, la ºcoalã, în timpul liber. De fapt, atunci când dorinþa
Avantajele spaþiului cibernetic, în viziunea Pontifului de conexiune virtualã devine obsesivã – adaugã – consecinþa
Dedicând un capitol din mesaj celor care se conecteazã la este cã persoana se izoleazã, întrerupând interacþiunea socialã
Internet, în fiecare zi ºi de mai multe ori pe zi, pentru necesitãþi realã. Aceasta sfârºeºte prin a deranja chiar modelele de odihnã,
profesionale sau pentru divertisment, Papa subliniazã aspectele de tãcere ºi de reflecþie necesare pentru o dezvoltare umanã
pozitive numite „dorinþã de conexiune” ºi „instinct de comunicare”, sãnãtoasã”.
care se regãsesc în „înclinaþia” naturalã a fiinþelor umane de a
intra în relaþie cu alþii. În fond, observã Pontiful, „aceastã dorinþã ªi Papa a ajuns pe YYouou TTube
ube
de comunicare ºi de prietenie este înrãdãcinatã” în natura noastrã Pe 23 ianuarie a fost activat canalul vatican pe You Tube.
ca „reflex al participãrii noastre la iubirea comunicativã ºi Materiale ale Centrului de Televiziune Vaticanã ºi ale Radio Vatican
unificatoare a lui Dumnezeu, care vrea sã facã din umanitate o sunt puse astfel la dispoziþia persoanelor din toate þãrile, de orice
singurã familie”. orientare religioasã ºi ideologicã, care au interes faþã de ceea ce
Printre beneficiile spaþiului cibernetic, a enumerat: posibilitatea spune Papa ºi Biserica Catolicã. Adresa este: www.youtube.com/
ca familiile sã rãmânã în contact chiar dacã sunt despãrþite de vatican
distanþe enorme; accesul facilitat ºi imediat al studenþilor ºi al Intrând pe site-ul You Tube (www.youtube.org), se poate avea
cercetãtorilor la documente, izvoare ºi descoperiri ºtiinþifice ºi acces direct la documente video ºi audio despre activitatea
posibilitatea acestora de a lucra – prin intermediul Internetului – Papei. De pildã, prin You Tube, cei interesaþi pot asculta ºi Radio
în echipã, chiar dacã se aflã în zone diferite ale lumii. Vatican în limba românã, accesând vocea „Radio Vaticana”,
aflatã pe pagina iniþialã a site-lui, sau accesând direct adresa:
Avertizãri privind pericolele www.oecumene.radiovaticana.org/rom/index.asp
Totodatã, Papa nu ezitã sã semnalizeze pericolele, punân-
du-i în gardã mai ales pe tineri. Sfatul este de „a nu banaliza ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
4 Catedrala Sfântul Iosif - 125 ani

La 19 august 1870
Sfântul Pãrinte Papa Pius al IX-lea CATEDRALA
SFÂNTUL IOSIF
l-a ales ºi l-a numit ca episcop
administrator apostolic al Vicariatului Valahiei
pe cãlugãrul pasionist Ignazio-Felice Paoli,
un om providenþial care a avut ideea construirii
Catedralei Sfântul Iosif ºi care a depus eforturi 125 DE ANI
DE LA
supraomeneºti pentru ridicarea acesteia.
Trei ani mai târziu,
au început lucrãrile de construire a catedralei,
iar la 19 septembrie 1875
a fost pusã piatra de temelie.
CONSACRARE
Dupã numeroase piedici ºi greutãþi,
la 15 februarie 1884 a avut loc
inaugurarea solemnã a catedralei.
Era o zi de vineri. Mai târziu,
arhiepiscopul Paoli avea sã declare cã a fost
cea mai fericitã zi din viaþa sa.
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

La aniversarea catedralei...
“...mã gândesc la cei mulþi care în trecut, în prezent - ºi
sper cã ºi în viitor - au venit, vin ºi vor veni cu drag în
catedralã pentru a se ruga, pentru a-L adora pe Cristos
Euharisticul, pentru a participa la sfintele celebrãri din timpul
sãptãmânii ºi mai ales din duminici ºi sãrbãtori, pentru a
primi sfintele sacramente.
Pentru mulþi, catedrala este în viaþa lor mai mult decât
propria casã, cãci în ea mai lesne Îl cautã ºi Îl gãsesc pe
Dumnezeu. Mulþi, participând zilnic la liturghie, spun ca ºi 15 februarie 1884
evreii care se îndreptau spre templul din Ierusalim:
“Bucuratu-m-am când mi s-a spus: În casa Domnului
-
vom merge...” (Ps 122,1).
Îmi place sã insist ºi sã subliniez cã aceastã catedralã
15 februarie 2009
este o bisericã iubitã, cãutatã, frecventatã de aceiaºi
credincioºi ani ºi zeci de ani la rând. Câþi au devenit creºtini,
de-a lungul anilor, primind taina Sfântului Botez în catedralã,
câþi au fãcut aici prima Sfântã Spovadã ºi Împãrtãºanie în
ziua solemnã rãmasã înscrisã cu litere de neºters între cele
mai frumoase amintiri din viaþa lor? Câþi au primit darurile
“Unde am fi noi,
Duhului Sfânt în taina Sfântului Mir, ºi câte cãsãtorii solemne
nu s-au oficiat aici, dând Bisericii familii creºtine cu viaþã cei de astãzi,
frumoasã?
ªi apoi, în cei 125 de ani de existenþã, catedrala a fost fãrã
martorã ºi la hirotoniri de preoþi, ºi la consacrãri de episcopi,
care au ºtiut sã pãstreze aprinsã flacãra credinþei atât în
timp de pace, cât ºi în timp de prigoanã, chiar cu preþul
aceastã Catedralã?”
vieþii.” (Arhiepiscop Ioan Robu)
Pr
Pr.. Eugen Bortoº, parohul catedralei Sfântul Iosif
 Catedrala Sfântul Iosif - 125 ani 5
Evenimente deosebite care au avut loc
în catedrala Sfântul Iosif
15 august 1920 - a fost consacrat, pentru Episcopia de Iaºi,
Monseniorul Alexandru Theodor Cisar, preot al Arhidiecezei de
Bucureºti; episcop consacrator a fost Arhiepiscopul Raymund
Netzhammer.
25 iulie 1943 – a fost consacrat Monseniorul Marcu Glaser,
Vizitator Apostolic pentru Transnistria. Participanþi: nunþiul Andrea
Cassulo, arhiepiscop Alexandru Theodor Cisar, episcopii Mihai Robu,
Vasile Aftenie ºi Marton Aron.
5 aprilie 1948 - Monseniorul Canonic Anton Durcovici a fost
consacrat episcop pentru dieceza de Iaºi. Participanþi: nunþiul apostolic
Gerard Patrick O’Hara, arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar ºi
episcopul Marcu Glaser.
19 noiembrie 1950 - în condiþii grele, de clandestinitate, în capela
de botez a Catedralei, a fost consacrat episcop preotul greco-catolic
Alexandru Todea, viitor mitropolit de Blaj ºi cardinal. Consacrator a
fost episcopul Iosif Schubert, ºi el consacrat episcop tot în
clandestinitate, la Nunþiaturã.
15 august 1953 - arhiepiscopul mitropolit Alexandru Theodor
Cisar, reîntors la Bucureºti dupã domiciliul forþat la Orãºtie, a celebrat
o Sfântã Liturghie pontificalã, sãrbãtorindu-ºi jubileul de aur al
hirotonirii preoþeºti.
22 decembrie 1984 – are loc prima Sfântã Liturghie pontificalã
de instalare a Monseniorului Ioan Robu, dupã o vacanþã de 30 de
ani a scaunului arhiepiscopal ºi mitropolitan. Ioan Robu fusese
Mihail Koglniceanu consacrat episcop la Roma, în Capela Paulinã, de cãtre Eminenþa
era atât de impresionat Sa cardinalul Agostino Casaroli, Secretar de Stat al Sanctitãþii Sale
de mãreþia Catedralei Sfântul Iosif, Ioan Paul al II-lea, în ziua de 8 decembrie 1984.
încât a declarat 8 mai 1999 - papa Ioan Paul al II-lea, în timpul vizitei sale în
de la tribuna Parlamentului cã România, a participat, în catedralã, la Sfânta Liturghie celebratã în rit
“este cel mai frumos edificiu religios oriental de cãtre toþi episcopii greco-catolici din þarã în frunte cu
care existã în România” mitropolitul de Blaj, Lucian Mureºan, acum arhiepiscop major. Tot
(Monitorul oficial nr. 24 aici, în capela de botez, l-a salutat pe cardinalul Alexandru Todea,
din 19 decembrie 1884). unul din marii mãrturisitori ai credinþei pe pãmânt românesc.
8 decembrie 2003 - arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu l-a
consacrat episcop pe vicarul sãu general, Cornel Damian, numit
episcop auxiliar de Bucureºti. Conconsacratori au fost nunþiul apostolic
Jean Claude Perriset ºi episcoul de Iaºi, Petru Gherghel.
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

22-24 iulie 2002 - prin strãdania cãlugãrilor ioaniþi, a fost adusã

în catedralã o relicvã a sfintei Tereza de Lisieux;
2-5 mai 2004 - pãrinþii franciscani minori conventuali din
Pagini realizate de A.C.

Moldova s-au îngrijit de aducerea, spre venerare, a unei relicve a

sfântului Anton de Padova;
10-11 iunie 2007 - statuia Sfintei Fecioare Maria de la Fatima,
în timpul pelerinajului sãu în România, a poposit ºi în catedrala
Sfântul Iosif;
mai 2008 - trupul Fericitului Ieremia Valahul, în drumul de întoarcere
pe meleagurile natale, a fost adus ºi în catedrala Sfântul Iosif.
6 Din viaþa arhidiecezei
Rãspuns la telegrama de felicitare
trimisã Sfântului Pãrinte Papa
cu prilejul Solemnitãþii Naºterii Domnului
Din Vatican, 2 ianuarie 2009
Excelenþa Voastrã,
Sfântul Pãrinte doreºte sã vã adreseze mulþumiri pentru
scrisoarea plãcutã trimisã ºi pentru cuvintele pãtrunse de
respect ºi veneraþie pe care i le-aþi adresat. Sanctitatea Sa
preþuieºte mult acest gest ºi îl roagã pe Pruncul Isus, aflat
în iesle, sã vã copleºeascã cu daruri bogate ºi protecþie
cereascã pe Excelenþa Voastrã, pe Episcopul Auxiliar ºi
întreaga mult iubitã turmã a credincioºilor din Bucureºti.
Aºadar, invocând mijlocirea Mamei lui Isus, garanþie a
darurilor de Sus, Sanctitatea Sa vã împarte cu bucurie
Binecuvântarea Apostolicã atât Excelenþei Voastre, cât ºi
Episcopului Auxiliar ºi întregii comunitãþi pe care o pãstoriþi.
Aceasta sã vã aducã în noul an mare mângâiere ºi impuls
pentru viaþa creºtinã.
Fericit de faptul cã mi s-a oferit prilejul de a vã comunica
toate acestea, adaug cele mai bune urãri din partea mea
ºi vã salut cu respectul cuvenit.
+ Ferdinandus Filoni
Substitut al Secretariatului de Stat
Conferinþã despre
implicarea laicilor în domeniul social
„Implicarea laicului în domeniul social” a fost tema conferinþei, din
luna ianuarie, organizatã sub egida Academiei Durcovici. Conferinþa
a avut loc miercuri, 28 ianuarie, la Institutul Sfânta Tereza, din Bucureºti,
ºi a fost susþinutã de doamna Maricica Cihodaru, preºedintã a
Asociaþiei Aproapele. Absolventã a facultãþii de Teologie romano-
catolicã ºi asistenþã socialã a Institutului romano-catolic Sfânta Tereza,
din Bucureºti (promoþia 1997), doamna Cihodaru este implicatã în
domeniul social din anul 1996.
„Acþiunea caritativã – a explicat doamna
Cihodaru - este o colaborare cu Dumnezeu.
Caritatea nu este altceva decât un mod de viaþã,
un mod de a pune la dispoziþia aproapelui talanþii
primiþi, pentru a intra în dinamismul gratuitãþii lui
Dumnezeu”. Activitãþile de voluntariat, a mai
arãtat preºedinta Asociaþiei Aproapele, nu se
reduc doar la gesturile de caritate pe care le
RUGÃCIUNE PENTRU UNIT ATE:
UNITA
ÎPS Ioan Robu, „Sã pãstrãm legãtura ºi mãsura iubirii”
„Pentru a face ecumenism, trebuie sã ne convertim, sã ne
cunoaºtem bine ºi sã fim fideli rugãciunii pentru idealul refacerii unitãþii”,
a afirmat ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti, la
încheierea celebrãrii ecumenice care a avut loc sâmbãtã, 24 ianuarie,
în catedrala Sf. Iosif, în cadrul Octavei mondiale de rugãciune pentru
unitatea creºtinilor.
Amintind îndemnurile documentului „Unitatis redintegratio”
(Refacerea unitãþii) al Conciliului Vatican II, arhiepiscopul Ioan Robu a
subliniat cã, în dialogul cu ceilalþi ºi despre ceilalþi, trebuie pãstratã
întotdeauna „mãsura cuviinþei ºi mãsura iubirii”. „În ultimul timp – a explicat
arhiepiscopul -, a apãrut, uneori la radio, uneori pe site-uri sau în diferite
broºuri, un limbaj ofensator, degradant, un limbaj care poate aparþine
secolului al XI-lea”. „Cred – a afirmat Excelenþa Sa, adresându-se
reprezentanþilor cultelor creºtine prezenþi la celebrare - cã trebuie sã fim
foarte sensibili faþã de acest fenomen ºi sã nu-l încurajãm nici prin tãcerea
noastrã, ci, dimpotrivã, sã luãm atitudine, cãci este extrem de periculos”.
„În lumea noastrã – suntem creºtini botezaþi – dacã admitem sã
vinã încã o datã din urmã valul urii ºi al insultelor, atunci suntem în
afara istoriei adevãrate a mântuirii. Dacã vom admite sã creascã rãul,
atunci nu suntem fideli chemãrii pe care Dumnezeu ne-a dãruit-o”, a
mai spus arhiepiscopul Ioan Robu. „Cred – a afirmat arhiepiscopul în
încheierea intervenþiei sale - cã rugãciunea trebuie sã rãmânã mai
departe drumul nostru, o rugãciune pentru unitate, aºa cum este fãcutã
în Octava mondialã de rugãciune”.
(A.C.)
putem face, dar îl ajutã pe voluntar la construirea identitãþii
personale, îi cizeleazã caracterul, îi dã forþã în situaþii dificile. Pe
lângã aceasta, voluntariatul are ca obiectiv binele comun: „Pentru
creºtin, voluntariatul devine o ocazie serioasã pentru a fi semn vizibil
ºi concret al dragostei lui Dumnezeu”. „Astãzi - a afirmat în încheiere
doamna Cihodaru -, mai mult ca oricând, trebuie sã fim atenþi la
legile propuse de stat, care trebuie sã respecte drepturile celor mai
sãraci ºi cu voce mai slabã. Mãrturia creºtinã a voluntariatului trebuie
sã aibã mereu în centrul sãu demnitatea persoanei”.
Asociaþia Aproapele este o organizaþie
umanitarã, nonguvernamentalã, înfiinþatã în
2003. Misiunea ei este aceea de a sensibiliza
ºi de a trezi conºtiinþa oamenilor faþã de
problemele semenilor, de a forma ºi educa
persoanele pentru propria dezvoltare ºi pentru
sprijinirea celorlalþi, de a educa la
interculturalitate ºi pace.
(A.C.)
 Din viaþa arhidiecezei 7
Întâlnirea mondialã a famililor: Ciudad de Mexico
În ianuarie 2009, Mexicul a fost în prim-planul vieþii Bisericii prin congresul teologico-
pastoral, 14-16 ianuarie, ºi prin celebrãrile, din 17-18 ianuarie, de la Sanctuarul Sfintei Fecioare
de la Guadalupe, în cadrul Întâlnirii Mondiale a Familiilor.
Biserica noastrã localã a fost reprezentatã de o delegaþie de 12 persoane, condusã de
PS Cornel Damian, responsabil cu pastoraþia familiilor în cadrul Conferinþei Episcopale Române.

Zile de har
„Cele trei zile de congres, în care au fost dezbãtute mai multe subiecte pe tema
familiei, ne-au îmbogãþit mintea. Participarea la celebrarea Rozariului ne-a umplut
sufleteºte. Era prima datã când recitam aceastã rugãciune marianã împreunã cu
lume atât de diferitã, de pe toate continentele. În faþa bazilicii din Guadalupe ne
simþeam priviþi de Maica Domnului ºi ocrotiþi sub mantia ei.
Eminenþa Sa, cardinalul Ennio Antonelli a amintit cã iniþiatorul întâlnirilor mondiale
ale familiilor a fost papa Ioan Paul al II-lea. În momentul în care vorbea despre acest
fapt, într-un gest simbolic, a îndreptat mâna spre cer, spunând cã de-acolo „papa ne
priveºte”. ªi cerul a fost generos. Norii s-au deschis, lãsând loc unei raze de soare,
ceea ce a impresionat asistenþa.
Sãrbãtoarea de sâmbãtã seara, în care membrii fiecãrei delegaþii s-au prezentat
în costume naþionale, ne-a umplut de emoþie. În plus, am fost mândri sã purtãm,
alãturi de celelalte familii din România, drapelul nostru.
Ne-a impresionat ospitalitatea mexicanã. Înaintea ºi în timpul festivitãþii de sâmbãtã am constatat bucuria celor prezenþi,
dorinþa lor de a fi împreunã, de a face fotografii. Chiar dacã nu reuºeam sã comunicãm întru totul prin cuvinte, aveam un limbaj
comun: „limbajul Iubirii”. Ne-am simþit aproape, conºtienþi cã suntem parte din Biserica lui Cristos.
Ne-am întors acasã cu dorinþa ºi hotãrârea de a ne implica mai mult în viaþa parohiei noastre” (Andreea ºi Ioan Robu, Bucureºti).

O reþea de familii
„Dintre mãrturiile prezentate la Ciudad de Mexico,
cel puþin douã au aparþinut unor familii sãrace, care
au destãinuit marea lor jertfã pentru a-ºi creºte ºi
educa copiii. Spusele lor m-au ajutat sã înþeleg cât de
importantã este munca în familie, acasã, cât de
importantã este comunicarea simplã, directã dintre
pãrinþi ºi copii. Deºi foarte sãrace din punct de vedere
material, familiile respective au arãtat, prin mãrturia
lor, cã a fi familie unitã, la bine ºi la greu, e o imensã
bogãþie. În acel moment m-am gândit la bogãþia
familiei pentru simplul fapt de a fi familie. Ca pãstor,
am convingerea cã ajutorul dat familiilor pentru a descoperi aceastã bogãþie, dincolo de standardul social, profesional, intelectual al
membrilor sãi, e o lucrare de mare preþ.
Profesorul Pierpaolo Donati, din Milano, a arãtat, în expunerea sa la congres, cã modalitatea cea mai simplã ºi fireascã de a veni
în întâmpinarea familiilor este de a le ajuta sã se susþinã reciproc, prin crearea unei reþele de familii. În acest sens a subliniat rolul
asociaþiilor creºtine” (Ep. Cornel Damian).

Promovarea familiei
La sfârºitul întâlnirii, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a transmis, prin internet, un mesaj. Printre altele, spunea: „Astãzi, mai mult ca
oricând, e necesarã mãrturia ºi implicarea publicã a tuturor celor botezaþi pentru a fi afirmatã din nou demnitatea unicã ºi de neînlocuit
a familiei, bazatã pe cãsãtoria dintre un bãrbat ºi o femeie ºi deschisã vieþii (...). Trebuie sã fie promovate ºi acele mijloace legislative ºi
administrative care sã susþinã familiile ºi drepturile lor inalienabile, ca (familia) sã poatã duce mai departe misiunea sa extraordinarã”.
Înainte de a da binecuvântarea sa apostolicã papa a anunþat cã cea de-a VII-a întâlnire mondialã va avea loc la Milano, în 2012.

A consemnat pr
pr.. FFABIAN
ABIAN MÃRIUÞ
8 Biserica în lume

Creatorul pilulei îºi deplânge realizarea

Chimistul austriac Carl Djerassi, unul dintre cei trei cercetãtori care au contribuit la crearea
primei pilule contraceptive orale, îºi deplânge realizarea. Djerassi, acum în vârstã de 85 de
ani, a scris un comentariu în care caracteriza declinul demografic din Europa drept un
„scenariu de groazã” ºi o „catastrofã” produsã în parte de inventarea pilulei.
Realizând cã ceea ce a creat este periculos ºi vãtãmãtor pentru lumea modernã, chimistul
însuºi a pornit un asalt asupra “pilulei”, declarând în ziarul austriac Der Standard cã invenþia
lui este în parte rãspunzãtoare pentru dezechilibrul demografic din Europa. Pe continent, a
susþinut el, nu existã acum „nici un fel de legãturã între sexualitate ºi reproducere”. „În
Austria catolicã, o þarã care are în medie 1,4 copii per familie, aceastã rupturã este acum
completã”. „Comparativ cu obezitatea, scãderea natalitãþii este mult mai gravã, dar nimeni
nu-i acordã o mare importanþã”. Tinerii austrieci comit „suicid la nivel naþional dacã nu vor sã procreeze”. ªi dacã nu vor sã facã asta,
atunci vor trebui sã ia în considerare, pentru viitor, „politici inteligente de imigraþie”, a opinat cercetãtorul.
Arhiepiscopul de Viena, Cardinalul Christoph Schönborn, a amintit pentru televiziunea austriacã faptul cã în 1968, când Papa Paul
al VI-lea a condamnat în enciclica sa Humanae vitae contracepþia artificialã, a fost perceput, de cei mai mulþi, în mod negativ. Dar
Papa Paul al VI-lea a prevãzut atunci cã pilula va cauza o dramaticã scãdere a ratei natalitãþii.
„O persoanã dincolo de orice suspiciune, precum Carl Djerassi... afirmã cã fiecare familie trebuie sã aibã trei copii pentru a
menþine nivelurile populaþiei, dar suntem foarte departe de aceasta”, a spus Cardinalul.

Biserica Catolicã din TTurcia,

Se sperã în relaþii bune
cu noul Patriarh al Moscovei
Pe 1 februarie, în Catedrala
Cristos Mântuitorul, din Moscova, a
avut loc ceremonia de întronare a
Preafericitului Kiril, noul Patriarh al
Moscovei ºi al Întregii Rusii. La
eveniment a participat ºi o delegaþie
a Sfântului Scaun, condusã de
Cardinalul Walter Kasper, preºe-
dintele Consiliului Pontifical pentru
Promovarea Unitãþii Creºtinilor.
Cardinalul a transmis noului Patriarh
un mesaj din partea Sfântului Pãrinte
ºi i-a oferit un potir “ca semn al dorinþei atingerii comuniunii
depline cât mai rapid posibil”.
Mesajul exprimã stima pe care Papa i-o poartã noului
ierarh ºi îl asigurã pe acesta de rugãciunea sa: „Mã rog ca
Tatãl nostru ceresc sã vã dea plinãtatea darurilor Duhului Sfânt
în misiunea Dvs ºi sã vã sprijine sã cãlãuziþi Biserica în iubirea
ºi pacea lui Cristos”. Alexei al II-lea, predecesorul actualului
Patriarh, a lãsat o moºtenire eclezialã caracterizatã de „înnoire
ºi dezvoltare” ºi „a menþinut un spirit de deschidere ºi de
cooperare cu ceilalþi creºtini, ºi cu Biserica Catolicã în
particular, pentru apãrarea valorilor creºtine în Europa ºi în
toatã lumea. [...] Sunt sigur cã Preafericirea Voastrã va continua
sã construiascã pe aceastã solidã temelie, pentru binele
credincioºilor Dvs ºi al creºtinilor de pretutindeni “. [...] „Sper,
din toatã inima, cã vom continua sã cooperãm pentru gãsirea
de cãi care sã încurajeze ºi sã întãreascã comuniunea în
Trupul lui Cristos, în fidelitate faþã de rugãciunea Mântuitorului
ca toþi sã fie una, pentru ca lumea sã creadã” mai spune
Sfântul Pãrinte în mesajul sãu.
urcia,
un tezaur care nu trebuie pierdut
La începutul acestei luni, episcopii catolici din Turcia
s-au aflat la Roma, în vizitã ad limina (întâlnire a episcopilor cu
Papa, odatã la cinci ani). Cu aceastã ocazie, Suveranul Pontif
i-a îndemnat pe creºtini ºi pe musulmani sã coopereze la
promovarea pãcii ºi a dreptãþii. Totodatã, Papa a cerut
autoritãþilor de la Ankara sã recunoascã Biserica Catolicã, din
punct de vedere juridic, o mãsurã care „este în avantajul întregii
societãþi turce”.
Vorbind pentru Radio Vatican despre situaþia catolicilor
din aceastã þarã, preºedintele Conferinþei Episcopale din Turcia,
Episcopul Luigi Padovese, vicar apostolic de Anatolia, a spus: „În
Turcia, comunitatea catolicã se exprimã în diverse rituri ºi diverse
confesiuni. Numeric vorbind, acum este foarte redusã, dar
importantã atât pentru trecutul istoric cât ºi pentru teologia ºi
liturgia care le deosebeºte ºi le calificã. Este un tezaur care nu
trebuie pierdut”. Referindu-se la efectele pe care le-a avut cãlãtoria
apostolicã a Papei din 2006, Episcopul Padovese a spus: „Cu
siguranþã, cãlãtoria Papei, a contribuit la instaurarea unui climat
mai senin (...) chiar dacã persistã acte sporadice de vandalism.
Aceasta aratã cã încã mai existã sentimente anticreºtine, dar e
vorba, totuºi, de grupuri marginale”.
Cu ocazia Anului Paulin, Episcopii din Turcia au fãcut
publicã o Scrisoare pastoralã, adresatã tuturor creºtinilor din
þarã, convinºi cã acest an poate contribui la un dialog ecumenic
mai intens, „dupã cum se observã din faptul cã împãrtãºim
aceeaºi atenþie faþã de Apostolul Neamurilor, exprimat în diferite
ocazii, cum ar fi iniþiative culturale sau celebrãri comunitare,
promovate împreunã cu Biserica Ortodoxã... Sunt momente
importante, care ne ajutã sã fim conºtienþi cã nu suntem singuri.
Este elocvent ceea ce am dorit sã amintim în Scrisoarea
pastoralã ºi anume cã, înainte de a fi catolici, ortodocºi sau
protestanþi, suntem creºtini...”.
 Biserica în lume 9
Despre dialogul dintre catolici ºi evrei
Pe 17 ianuarie a fost celebratã Ziua Dialogului dintre Catolici ºi Evrei. Conferinþa Rabinilor
Italieni a decis ca anul acesta sã nu participe la eveniment din cauza controverselor suscitate
de reformularea rugãciunii pentru evrei, din Vinerea Sfântã, în Liturghierul din 1962, care invocã
recunoaºterea „lui Isus Cristos, Mântuitor al tuturor oamenilor”.
Referitor la acest aspect, cardinalul Walter Kasper, preºedintele Consiliului Pontifical
pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor ºi preºedinte al Comisiei speciale pentru raporturile
religioase cu evreii în cadrul aceluiaºi Consiliu Pontifical, a declarat: „Desigur este un semn
de îngrijorare, dar trebuie sã spun cã evreii italieni nu au un dialog direct cu Vaticanul, ci cu
Conferinþa Episcopalã Italianã. Dialogul nostru la nivel universal cu evreii, mai ales în Statele
Unite, în Canada, dar ºi în alte pãrþi în lume, ºi chiar cel pe care îl avem cu Marele Rabinat
de la Ierusalim, decurge foarte bine ºi ei participã, în aceste zile, la dialog. Sunt doar evreii Card. Walter Kasper
din Italia cei care au o sensibilitate specialã, cei care au întrerupt dialogul. Noi sperãm sã
poatã reveni la un dialog serios”.
Despre opinia unor exponenþi ai comunitãþii ebraice italiene, conform cãreia reformularea rugãciunii implicã o prezumþie de
superioritate a creºtinismului, Cardinalul a declarat: „Ei protesteazã împotriva aºa-zisei superioritãþi a creºtinismului, dar trebuie sã
spun cã acest cuvânt – superioritate - nu aparþine terminologiei noastre. Noi spunem cã Vechiul Testament, pe care îl avem în
comun, este împlinit de Noul Testament, de Isus Cristos; dar aceasta este o poziþie pe care am avut-o întotdeauna. Toþi ºtiu cã în sfera
cristologiei suntem divizaþi. Este esenþial ca doi parteneri, care au poziþii diferite, sã se respecte în privinþa acestor puncte. Este, deci,
important sã avem un dialog, dar este ºi mai important, în acest context, sã avem o bazã comunã ºi pe aceastã bazã sã vedem
valorile comune care sunt foarte importante pentru actuala societate secularizatã. Suntem chemaþi, cu tãrie, sã dãm o mãrturie
comunã pentru familie, pentru drepturile omului, pentru pace, pentru dreptate. Nãdãjduiesc ca ºi evreii italieni sã împãrtãºeascã cu
noi aceastã angajare, în respectul poziþiilor celuilalt”.

Un an de rugãciune pentru viaþã

Conferinþa Episcopalã
Spaniolã a propus un an
de rugãciune pentru viaþã,
care se celebreazã
începând cu 2 februarie,
sãrbãtoarea Întâmpinãrii
Domnului, ºi are ca temã
cuvintele îngerului Gabriel:
Binecuvântat este rodul
trupului tãu.
Anul de rugãciune este
o iniþiativã a Subcomisiei
Episcopale pentru Familie
ºi Apãrarea Vieþii, al cãrei
preºedinte este episcopul
de Cartagina, Mons. Juan
Antonio Reig Pla. Iniþiativa
a fost prezentatã la nivel naþional în cadrul Adunãrii Plenare a
Episcopilor, din luna noiembrie a anului trecut, ºi aprobatã de
Comitetul Executiv al CCE.
Mons. Reig Pla a explicat cã aceastã iniþiativã “este urgentã în
contextul noilor legi, care spun cã vor sã promoveze viaþa în Spania,
atât asupra avortului cât ºi asupra eutanasiei”.
Episcopul i-a invitat pe cei din dieceza pe care o pãstoreºte, ºi
mai ales familiile cu copii ºi cu persoane bolnave, sã se roage ºi sã
„ofere sacrificii spirituale” pentru aceastã intenþie, iar preoþilor parohi
le-a cerut sã promoveze recitarea Rozariului ºi adoraþia la
Preasfântul Sacrament.
Mesajul Papei pentru Postul Mare 2009
Mesajul Papei pentru Postul
Mare, din acest an, propune spre
meditare o frazã din evanghelia
dupã Matei: "Dupã ce a postit
patruzeci de zile ºi patruzeci de
nopþi, în cele din urmã i s-a fãcut
foame" ( Mt 4,2). În centrul
Mesajului se aflã postul ca
practicã creºtinã de pocãinþã.
În fiecare an, mesajul Suveranului Pontif le aminteºte
credincioºilor îndatorirea pe care o au de a-ºi deschide
inima ºi de a fi generoºi faþã de cei aflaþi în nevoie. Anul
acesta, Papa invitã la redescoperirea adevãratului post
creºtin ca expresie a iubirii: a se lipsi de ceva pentru a dãrui
sãracilor.
Mesajul a fost prezentat, în ziua de 3 februarie, în Aula
Ioan Paul al II-lea, a Sãlii de presã a Sfântului Scaun. La
conferinþa de prezentare au intervenit cardinalul Paul Josef
Cordes, preºedintele Consiliului Pontifical Cor Unum, mons.
Karel Kasteel, secretar, mons. Giampiero Del Toso,
subsecretar al aceluiaºi departament vatican, ºi doamna
Josette Sheeran, director executiv al Programului Alimentar
Mondial al Naþiunilor Unite. Ziariºtii prezenþi la conferinþa
de presã au avut la dispoziþie textul Mesajului tradus în
limbile italianã, francezã, englezã, germanã, spaniolã,
portughezã, polonã, românã, rusã ºi chinezã.
Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Sfânta Scripturã

Duminica a V-a (B)

V-a

Activitatea publicã a lui Isus LECTURA A 2-A

EV ANGHELIA
EVANGHELIA
care, în sinagoga de la Fraþilor, dacã vestesc Evanghelia, nu e o
Ieºind din sinagogã, Isus a intrat în casa
Cafarnaum, a debutat cu acea laudã pentru mine, fiindcã stã asupra mea
lui Simon ºi Andrei împreunã cu Iacob ºi Ioan.
învãþãturã proclamatã cu putere ºi datoria. Cãci vai mie de nu voi vesti Evanghelia!
Soacra lui Simon zãcea la pat cu febrã, iar ei
Dacã fac aceasta din voia mea, am rãsplatã; dar
de îndatã i-au vorbit despre ea. El s-a apropiat cu eliberarea unui om de duhul
dacã o fac din poruncã, e o slujire ce-mi este
ºi, prinzând-o de mânã, a ridicat-o. Atunci necurat care îl stãpânea, cuprinde, încredinþatã… Deºi sunt liber faþã de toþi, m-am
febra a lãsat-o ºi ea a început sã-i slujeascã. în fragmentul evanghelic al acestei fãcut rob tuturor, ca sã câºtig pe cât mai mulþi.
În seara aceea… au început sã aducã la El toþi duminici, alte câteva aspecte care Cu cei slabi m-am fãcut slab, ca sã-i câºtig pe
bolnavii ºi îndrãciþii ºi toatã cetatea era adunatã întregesc o zi obiºnuitã de muncã cei slabi; tuturor toate m-am fãcut, ca în orice fel
la uºã… Dimineaþa, încã pe întuneric,
a Mântuitorului: vindecarea sã mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru
sculându-se, a ieºit din casã ºi s-a dus într-un
loc singuratic ºi se ruga. Simon ºi cei care erau
soacrei lui Petru ( Mc 1,29-31), Evanghelie, ca sã fiu pãrtaº de ea (1Cor 9,16-23).
cu el l-au cãutat ºi, gãsindu-l, i-au spus: „Toþi vindecãrile multiple înfãptuite la
te cautã” (Mc 1,29-39). asfinþitul soarelui (Mc 1,32-34) ºi Dacã Isus a avut o atât de sensibilã conºtiinþã
plecarea din Cafarnaum cãtre alte a misiunii de a împlini voinþa Tatãlui, apostolii, iar
localitãþi unde avea sã repete aceastã primã experienþã. Pavel (Paul) ne este oferit în a doua lecturã a
Demn de notat pentru aceste fapte ale lui Isus este cadrul în care ele se desfãºoarã. acestei duminici drept exemplu, se vor chemaþi
Pãrãsind sinagoga, evanghelistul Marcu ne conduce în casa lui Simon ºi a lui Andrei. sã rãspundã exigenþei de a vesti ºi de a vindeca
Cu alte cuvinte, noi pãrãsim un cadru iudaic tradiþional pentru a intra într-altul, casa lui într-o mãsurã cât mai apropiatã celei a
Simon-Petru, care evoca Biserica. Într-adevãr, „casa” va deveni, foarte curând, locul Mântuitorului. Totuºi, strigãtul Apostolului, vai mie
noilor reuniri ale comunitãþii ecleziale. Cei care îl însoþesc pe Învãþãtor nu vor avea de nu voi vesti Evanghelia, nu trebuie înþeles
parte aici de o învãþãturã, ci de o vindecare. Aceasta este, însã, descrisã în termenii într-un sens juridic. În cuvintele sale cititorul
„învierii”. Isus, într-adevãr, se apropie de femeia culcatã ºi o face „sã se ridice” (verbul trebuie, mai curând, sã discearnã teama de a
utilizat aici este folosit de obicei de cãtre evangheliºti pentru a indica Învierea, mai întâi nu corespunde acelei iubiri imense arãtate lui
cea a lui Isus). Gestul lui Isus elibereazã femeia de febrã, iar ea de cãtre Cristos. Astfel, dupã cum Cristos
începe sã slujeascã. În Bisericã, viaþa cotidianã este organizatã l-a iubit pe Pavel în mod gratuit, Pavel îi
în jurul acestor doi poli: binefacerea ºi slujirea. Iar slujirea este iubeºte ºi îi slujeºte pe creºtini. Aceastã
un har, un act de libertate. gratuitate va fi mândria lui ºi rãsplata lui,
Vindecãrile care urmeazã au valoare de universalizare a bucuria interioarã a iubirii (v. 18).
acþiunii binefãcãtoare a lui Isus: ceea ce a înfãptuit în sinagogã Se ºtie ce rol important a jucat acest
în folosul omului posedat, iar în casã, în folosul soacrei lui Simon, text al Apostolului în reflecþiile conciliului
acum înfãptuieºte, în public, în folosul tuturor celor care vin la El. Vatican II. El traseazã, pentru viaþa Bisericii
Dupã ce a isprãvit, Isus iese din Cafarnaum pentru a-L din toate timpurile, o cale luminoasã ºi
reîntâlni pe Tatãl. El a ieºit de la Tatãl pentru a le proclama principii ale cãror consecinþe practice nu
tuturor Vestea cea Bunã a Împãrãþiei, deoarece, într-adevãr, vor fi epuizate niciodatã: libertate
toatã lumea îl cautã. interioarã, disponibilitate, adaptabilitate,
gratuitate în iubire.

Duminica a VI-a (B)

EV ANGHELIA
EVANGHELIA
A venit la Isus un lepros, l-a rugat ºi, îngenunchind, i-a spus: „Dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. Lui Isus i s-a fãcut milã ºi, întinzând mâna, l-a atins
ºi i-a spus: „Vreau, curãþã-te!” ªi îndatã lepra s-a îndepãrtat ºi a fost curãþat. Atunci l-a trimis afarã zicându-i cu asprime: „Vezi sã nu spui nimãnui
nimic, ci mergi, aratã-te preotului…” Însã acela, plecând, a început sã vesteascã tuturor… ªi veneau la El de pretutindeni (Mc 1,40-45).

Vindecarea leprosului, relatatã în fragmentul evanghelic al
duminicii a ºasea de peste an, are, în seria vindecãrilor înfãptuite
de Isus, ceva aparte. Leprosul l-a provocat, oarecum, pe Isus
exhibându-i rãul care îl face sã sufere. Or, Cel care proclamã
pretutindeni cã Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape nu poate
pactiza cu impuritatea profundã pe care lepra o înfãþiºeazã privirii.
Isus, totuºi, acceptã provocarea acestui om astfel încât în loc sã
fie contaminat de el, îi redã sãnãtatea. ªi, dacã îl vindecã, este
pentru a-i reda libertatea. În felul acesta, el va reveni în comunitate
dupã ce se va fi supus instituþiilor ei (constatarea preotului, jertfa
pentru vindecare). ªi totuºi Isus îi interzice sã vorbeascã despre
vindecarea sa bineºtiind cã doar o viaþã corectã va reprezenta
mãrturia cea mai autenticã a dobândirii libertãþii. În plus, oferind
jertfa pe care Moise a prescris-o, el se va situa, în adevãr, în faþa
lui Dumnezeu care, singur, purificã de leprã ºi de oricare
impuritate… În cele din urmã, am putea observa cã cel vindecat
 Sfânta Scripturã 11
nu povesteºte atât ce i s-a întâmplat, cât mai ales cã el vesteºte Cuvântul. Or, aceastã proclamare
marcheazã fidelitatea omului faþã de Cuvântul care l-a marcat ºi l-a transformat. Astfel, leprosul
apare ca cel care prefigureazã pe predicatorii evangheliei, cei care trebuie sã fim noi: oameni pe
care întâlnirea cu Cristos i-a transformat ºi i-a purificat, oameni care vor vesti Cuvântul celor pe care
îi vor întâlni… dupã ce vor fi evitat orice ambiguitate.
LECTURA A 2-A
Cât de actual este un astfel de text. Fraþilor, fie cã mâncaþi, fie cã beþi, fie cã faceþi altceva,
Oprindu-ne ºi numai pentru câteva momente toate sã le faceþi spre slava lui Dumnezeu. Nu fiþi piatrã
asupra pãrþii sale finale, am putea medita de poticnire nici iudeilor, nici pãgânilor, nici Bisericii lui
asupra vocaþiei creºtine ca imitare a lui Isus Dumnezeu, dupã cum ºi eu întru toate mã strãduiesc sã
Cristos, asupra umilinþei care nu este plac tuturor, necãutând folosul meu, ci pe al celor mulþi,
nicidecum un dispreþ de sine ci, întâi de toate, ca sã se mântuiascã. Fiþi imitatorii mei, precum ºi eu sunt
recunoaºterea celuilalt. În mod deosebit textul al lui Cristos (1Cor 10,31-11,1).
paulin ne invitã la o reflecþie asupra libertãþii creºtine. Aceasta este, în mod
fundamental, capacitate ºi posibilitate de slujire, „instrument” al slavei lui Dumnezeu ºi al reuºitei omului. Ea se dobândeºte prin victoria
continuã asupra noastrã înºine ºi ritmatã de neobosita caritate creºtinã. Ea este respectuasã faþã de ceea ce existã ºi creatoare faþã de
viitor.

Duminica a VII-a (B)

EV ANGHELIA
EVANGHELIA paralizat nu este oare expresia unei inimi infirme?). Apoi, Isus ia
Intrând Isus din nou în Cafarnaum… S-au adunat mulþi…, iar El le vestea iniþiativa unei clarificãri prin care scoate în evidenþã autoritatea sa
Cuvântul. ªi au venit aducând la El un paralitic purtat de patru bãrbaþi. ªi, manifestatã prin cuvânt (cea de Fiu al omului) ºi prin act (vindecarea).
neputând sã-l aducã pânã la El din cauza mulþimii, au dezvelit acoperiºul Odatã clarificate aceste aspecte, mai poate fi acuzat de hulã, El
unde era El ºi, fãcând o deschizãturã, au lãsat în jos targa pe care zãcea care mântuieºte de pãcat ºi inimile ºi trupurile? ªi de aici decurge o
paraliticul. Vãzând credinþa lor, i-a spus paraliticului: „Fiule, îþi sunt iertate întrebare fundamentalã, care i-a
pãcatele!” ªedeau acolo unii cãrturari care se întrebau în inima lor: „De ce preocupat pe oamenii din toate
vorbeºte acesta astfel? Huleºte!…” Cunoscând Isus în duhul sãu cã ei se
generaþiile, inclusiv pe cei de
întreabã astfel în sine, le-a spus: „… Ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea
de a ierta pãcatele pe pãmânt – i-a spus paraliticului – îþi spun: ridicã-te, astãzi: cine este cu adevãrat Fiul
ia-þi targa ºi mergi la casa ta!” El s-a ridicat… (Mc 2,1-12). Omului care are autoritatea de a
ierta pãcatele, iertare pe care o
Prin vindecarea pe care o înfãptuieºte în favoarea unui paralitic, Isus face un manifestã printr-o vindecare cât
pas mai departe în pedagogia sa de a-ºi revela identitatea mesianicã ºi de a se poate de vizibilã? Aceastã
înfãptui pe deplin lucrarea mântuitoare pentru care a venit în lume. În centrul iertare a pãcatelor pe pãmânt
pericopei acestei duminici stã fraza: Ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a are, într-adevãr, valoare de
ierta pãcatele pe pãmânt…, care articuleazã toate aspectele evenimentului anticipare mesianicã, ºi, în plus,
relatat. Astfel, privirea lui Isus discerne, în ingeniozitatea purtãtorilor tãrgii pe ea reveleazã oceanul de
care era aºezat paraliticul, o adevãratã credinþã. Acestei credinþe Mântuitorul îi milostivire pe care Tatãl o revarsã
rãspunde oferindu-i celui suferind iertarea pãcatelor, iertare care dobândeºte, asupra noastrã prin lucrarea
în acest context, valoare de vindecare ce merge pânã la rãdãcinile rãului (trupul Fiului.

Acest scurt pasaj se situeazã într-un paragraf al epistolei 1 Corinteni în care Apostolului i
LECTURA A 2-A
se aduc acuze cu privire la anumite atitudini care, în opinia acuzatorilor, ar fi schimbãtoare ºi
Fraþilor, Dumnezeu îmi este martor:
nu ar fi în conformitate cu ceea ce el predicã. Rãspunsul sfântului Pavel este pe cât de prompt cuvântul meu cãtre voi nu este ºi da ºi nu nu.
pe atât de limpede ºi hotãrât: limbajul, adicã predica sa, nu a fost niciodatã ezitant sau Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cel
schimbãtor precum zilele. Pentru a se justifica Apostolul face apel la fidelitatea lui Isus. Ar fi propovãduit de noi… nu a fost când da ºi
imposibil pentru el sã fie când da , când nu de vreme ce îl predicã pe Cel care este mereu Da Da. când nunu, ci în El numai da a fost. Cãci toate
În acest da, Isus a lãsat sã ajungã pânã la noi toatã iubirea lui faþã de Tatãl ºi faþã de oameni. fãgãduinþele lui Dumnezeu, în El sunt da da…
În plus, de vreme ce Dumnezeu l-a sãlãºluit pe Duhul Sfânt în inimile noastre, El (Duhul) le Iar Cel care ne întãreºte împreunã cu voi,
conferã apostolilor asigurarea cã predicã cu fidelitate Evanghelia. în Cristos, ºi ne-a uns este Dumnezeu, care
Credinciosul de astãzi, ca de altfel ºi cel din toate timpurile, poate avea încredere în mesajul ne-a ºi pecetluit ºi a dat arvuna Duhului în
pe care Biserica, de la apostoli pânã astãzi, i-l transmite, mesaj garantat atât de fidelitatea totalã inimile noastre (1Cor 1,18-22).
a lui Isus faþã de Tatãl cât ºi de prezenþa dãtãtoare de viaþã a Duhului Sfânt în inima apostolului.
Acesta este, însã, chemat, ca ºi Cristos, la a rãspunde cu fidelitate: sã fie da faþã de Dumnezeu.
Pentru aceasta el poate conta pe Duhul Sfânt. Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
12 Universul familiei

Reformarea
cuvintelor (XIV)
Pentru susþinãtorii pro-life, darul vieþii e
sacru - unul dintre postulatele ºi adevãrurile
fundamentale ale umanitãþii.
În numele cãrei libertãþi ar putea cineva sã
distrugã viaþa altcuiva?
Viaþa nu se posedã. E un bun de mare preþ,
dat omului spre administrare.
A nega sacralitatea vieþii duce la a nega
însuºi fundamentul libertãþii umane.

Pro-life (pro-vita)

Ce susþine pro-life? Maica Tereza de Calcutta, în discursul O reflecþie asupra toleranþei

În cuvintele papei Ioan Paul al II-lea
gãsim o sintezã a doctrinei pro-life: “A
acþiona în favoarea vieþii înseamnã a
contribui la reînnoirea societãþii prin
edificarea binelui comun. Aºadar, nu e
posibilã construirea binelui comun fãrã a
recunoaºte ºi a ocroti dreptul la viaþã, pe
care se întemeiazã ºi se dezvoltã toate
celelate drepturi inalineabile ale fiinþei
umane. Nici nu poate avea baze solide o
societate care - în timp ce afirmã valori ca
demnitatea persoanei, dreptatea ºi pacea
- se contrazice în mod radical acceptând
sau tolerând cele mai diferite forme de
dispreþuire sau tolerare a vieþii umane, mai
ales când este slabã ºi marginalizatã.
Numai respectul faþã de viaþã poate
întemeia ºi garanta bunurile cele mai
preþioase ºi mai necesare ale societãþii,
ca democraþia ºi pacea” (Evangelium
vitae, 101). În alte cuvinte pro-life susþine
dreptul la viaþã de la zãmislire la sfârºitul
sãu natural, apãrarea vieþii în toate
formele sale, mai ales cele mai precare.
þinut la Oslo, în Norvegia, în octombrie
În ºirul reflecþiilor de pânã acum,
1979, cu ocazia decernãrii premiului Nobel
dedicate reformãrii cuvintelor, ne-am mai
pentru pace, califica avortul ca forma cea
oprit asupra termenului toleranþã. Îl
mai barbarã de mizerie umanã ºi îl
reluãm, de data aceasta din dorinþa de a
considera drept principalul pericol care
arãta legãtura sa cu dreptul de a alege,
ameninþã pacea lumii. “Presimt - afirma
pro-choice, ºi cum se opune dreptului la
Maica Tereza - cã în zilele noastre cel mai
viaþã susþinut de pro-life.
mare demolator al pãcii este avortul,
Auzim vorbindu-se din ce în ce mai
deoarece este un rãzboi direct, o ucidere
mult, de toleranþã, în numele democraþiei
directã, un omicid direct fãcut chiar de
ºi al pãcii. Toleranþa, de fapt, ca noþiune
mâna mamei (…) Dacã o
mamã ajunge sã-ºi ucidã
copilul, nu mai existã nimic
care sã mã împiedice ca eu
sã te ucid pe tine ºi tu sã mã
ucizi pe mine”.
În lumina acestor învãþãturi,
lupta pentru protejarea ºi
promovarea vieþii e strâns
legatã de bunãstarea omenirii.
Acuzele de fundamentalism ºi
intoleranþã aduse miºcãrii pro-
life, la o succintã analizã, sunt
total nefondate.

tehnicã, descrie limita maximã de eroare
permisã ca un ansamblu sã fie funcþional.
Dacã privim la societate ca la un
ansamblu, ar fi firesc sã ne întrebãm pânã
unde poate merge toleranþa?
Toleranþa
într-un regim dictatorial
într-un
Într-o societate masificatã,
totalitarã, de felul comunismului, totul
poate fi decis printr-un decret. O acþiune
poate fi permisã sau interzisã în funcþie
de raþiunile legislatorului. Sã ne gândim
la China de azi, unde legislatorul a
impus familiilor de a avea un singur
copil, iar cine depãºeºte aceastã limitã
suportã consecinþele, o pedeapsã
drasticã. În acest caz, persoana
consideratã în unicitatea sa nu
conteazã nicidecum, nici alegerea
fãcutã de familie de a avea mai mulþi
copii. Conteazã numai decretul
legislatorului care, din diferite raþiuni,
(pentru China ar fi cele demografice, în
fapt e vorba de o formã de neo-
malthusianism), a instaurat toleranþa
“zero”. E vorba de un regim opresiv care
încalcã atât condiþia fireascã a omului
de a fi fiinþã iubitoare, deschisã vieþii,
dar ºi libertatea sa.
Toleranþa
oleranþa
în societatea de consum
În societãþile aºa-zise de consum
altele sunt coordonatele. Existã o vie
conºtiinþã a libertãþii individuale, o
conºtiinþã care, paradoxal, merge pânã
la dispreþul libertãþii ca atare. Acest dispreþ
genereazã nihilismul cu consecinþa sa
implicitã: lipsa unui rost în viaþã, care
afecteazã multe persoane din “lumea
bunãstãrii materiale”.
În cazul din urmã toleranþa nu se mai
raporteazã la societate/stat, ci la individ.
Când avortul sau alte acte contrare vieþii
ºi integritãþii sale sunt legiferate, faptul nu
e impus, comandat, ca în situaþia din
China, ci e o alegere pe care o face
femeia, sau familia(soþ/soþie), într-un
cadru legal. Paradoxul ivit e cã avortul este
susþinut în numele libertãþii, chiar dacã pe
primul plan sunt puse alte motivaþii:
situaþie economicã precarã, teama de a
avea un copil, dorinþa de afirmare
Universul familiei 13
profesionalã (a femeii) etc... Mai
putem aminti mentalitatea
misoginã, de genul “e treaba ta!”,
prin care bãrbatul lasã totul pe
seama femeii, caz în care femeia
traverseazã o dureroasã
singurãtate, lipsã de dialog ºi
coresponsabilitate în sânul
cuplului conjugal...
Aceastã înºiruire de motivaþii
sunt o faþetã a ceea ce desemnãm
prin anti-life mentality. Mentalitatea
duce cu sine tendinþa de aliniere
la un standard de viaþã. Toleranþa
devine astfel un modus vivendi. Se
tolereazã moartea celui nevinovat
sau neputincios în vederea unei
vieþi presupus mai uºoare, mai
comode, mai sigure.
Aºa descoperim o ciudatã
împlinire a sensului etimologic al
cuvântului toleranþã. Termenul
poate însemna a suporta.
Descompus însã în tolle (a duce cu
sine) ºi errare (a rãtãci, a se
deplasa fãrã o þintã precisã, a
greºi, a fi în eroare) termenul sugereazã cã a oricãrei existenþe umane, demascând
e mai lesne sã accepti eroarea, sã o duci orice pãcat ce suprimã viaþa.
mai departe, decât sã te opui acesteia. “Biserica este chematã sã arate, din
Expresii de genul: „dacã aºa gândeºte nou, tuturor, cu cea mai clarã ºi puternicã
lumea, eu de ce-aº gândi în alt fel”, „dacã convingere, voinþa ei de a promova cu
aºa acþioneazã lumea, eu de ce-aº orice mijloace viaþa umanã ºi de a o apãra
acþiona altfel”, “dacã aºa se comportã împotriva oricãrei uneltiri la fiinþa ei, în
lumea, eu de ce nu m-aº comporta la oricare stadiu de dezvoltare s-ar afla.
Pentru aceasta Biserica condamnã,
fel” aratã cum toleranþa - adicã
ca fiind o gravã ofensã adusã demnitãþii
perpetuarea greºelii - devine
umane ºi dreptãþii, toate acele activitãþi
„normalitate”. Privitã din perspectivã
ale guvernelor sau ale altor autoritãþi
moralã situaþia e gravã. Pe tarâm creºtin,
publice care încearcã sã limiteze, în orice
religios, orice atentat la viaþã nu e simplã
mod, libertatea soþilor în a se hotãrî cu
eroare, ci pãcat de moarte.
privire la existenþa copiilor. Ca urmare,
orice violenþã, exercitatã de aceste
Rolul Bisericii
autoritãþi în favoarea anticoncepþiei ºi
în promovarea pro-life
chiar a sterilizãrii ºi a avortului procurat,
Cum susþinãtorii pro-choice duc o trebuie condamnatã ºi respinsã cu toatã
campanie deschisã împotriva vieþii, forþa. În acelaºi mod, trebuie detestate,
mascatã de aºa-zisul drept de a alege, pentru cã sunt nedrepte, manevrele
suþinãtorii pro-life vor sã apere ºi sã internaþionale care contribuie cu ajutoare
promoveze omul. Fiind de partea vieþii (cf. economice pentru promovarea
Familiaris consortio, 30 – adicã prin însãºi popoarelor, dar care sunt condiþionate de
esenþa sa pro-life ) Biserica este, prin programarea anticoncepþionalelor,
vocaþia sa maternã, în slujba vieþii. Prin sterilizãrii ºi provocãrii avor-
urmare, are o obligaþie moralã de a sprijini tului” (Familiaris consortio, 30).
necondiþionat viaþa, luptând împotriva
oricãrei forme de mutilare sau eliminare Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ
14
În întâlnirea sa cu Domnul, Sfântul Paul a primit misiunea sã
meargã la pãgâni ºi în lumea întreagã pentru a predica Evanghelia
lui Cristos.
El vorbeºte despre faptul de a fi „apostol al lui Isus Cristos
prin voinþa lui Dumnezeu”: „Paul, apostol al lui Cristos Isus prin
voinþa lui Dumnezeu, ºi fratele Timotei, cãtre Biserica lui
Sfântu
Sfântul
Dumnezeu care se aflã în Corint ºi cãtre toþi sfinþii care sunt în
întreaga Ahaia: har vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi
de la Domnul Isus Cristos” (1Cor 1,1). Experienþa de a fi primit din
ºi misiunea
ºi s
misiunea sa
partea lui Dumnezeu o misiune pentru lumea întreagã l-a format
ºi i-a dat lui Paul, Apostolul mai mereu bolnav, o forþã într-adevãr
supraomeneascã. Deºi era în lanþuri ºi adeseori calomniat, nu
se lasã bãtut. Traverseazã regiuni periculoase ºi singuratice,
înfruntã cãlãtorii pe mare pentru a predica în lumea întreagã
Evanghelia lui Isus Cristos. Are ambiþia de a merge chiar acolo
unde nici unul nu a dezvoltat o muncã misionarã. A voit sã ducã
mesajul creºtin mai ales în oraºele importante ale Imperiului
Roman. Dupã ce a vizitat cele mai importante oraºe greceºti,
avea în minte sã ajungã pânã în Spania „via Roma” pentru a-ºi
dezvolta ºi acolo opera misionarã. Simþea în sine impulsul de
nestãvilit de a propovãdui tuturor oamenilor mesajul lui Isus
Cristos rãstignit ºi înviat.

Inter venþia eliberatoare a lui Dumnezeu

Intervenþia
Ne întrebãm de ce s-a angajat Paul cu atâta dãruire sã-i
convingã pe coreligionarii sãi ºi pe grecii din cetãþile elenistice
sã accepte mesajul lui Isus Cristos. Iudeii erau persoane
evlavioase ºi încercau cu pietate sã împlineascã voinþa lui
Dumnezeu. Domnul Dumnezeu le-a vorbit ºi le-a arãtat cum
trebuie sã trãiascã într-un mod drept. Ei erau poporul ales,
de care Dumnezeu era ataºat într-un mod deosebit. Grecii erau
persoane religioase care aveau zeii lor. În ciuda acestor evidenþe,
Paul a depus o muncã istovitoare pentru cã era convins cã acest
Isus Cristos are, atât pentru iudei cât ºi pentru greci, un Mesaj
care poate sã le deschidã ochii ºi sã-i conducã la adevãrata
viaþã. Prin Isus Cristos, a fãcut o experienþã atât de profundã a
eliberãrii ºi a mântuirii, încât se simþea mereu determinat sã
porneascã la drum, cãtre toþi oamenii, pentru a le propovãdui
mesajul eliberator al Acestui Isus. În îndeplinirea acestei munci,
s-a aflat adesea în mari dificultãþi ºi necazuri, cum le mãrturiseºte vaste. Dar, în ciuda a toate, porneºte la drum pentru a traversa
corintenilor: „Cãci nu vreau, fraþilor, ca voi sã rãmâneþi în Imperiul Roman ca sã predice peste tot Vestea. Chiar în tensiunea
ignoranþã cu privire la necazul care a venit asupra noastrã în între slãbiciunea personalã ºi puterea mesajului, experimenteazã
Asia, cum am fost copleºiþi peste mãsurã ºi peste puterile misterul Crucii. Precum Domnul Isus Cristos dobândeºte cea mai
noastre, aºa încât ne pierduserãm speranþa de a mai trãi” (2Cor mare victorie în neputinþa sa cea mai profundã (Patimile), tot astfel,
1,8). Dar tocmai în aceste situaþii, el experimenteazã, în acelaºi sfântul Paul poate afla cum Duhul Sfânt lucreazã tocmai prin
timp, intervenþia eliberatoare a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-l slãbiciunea sa ºi conduce pretutindeni oameni la credinþã. În aceºti
lasã sã cadã, îl lasã în necazuri, dar îl elibereazã din nou din termeni el le aratã corintenilor experienþa pe care o face îndeplinind
ele: „El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte ºi ne elibereazã ºi porunca de a propovãdui pãgânilor Vestea cea îmbucurãtoare: „Cãci
în el sperãm cã ne va mai elibera” (2Cor 1,10). dupã cum prisosesc pãtimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos
prisoseºte ºi mângâierea ºi mântuirea noastrã” (2Cor 1,5).
Paul experimenteazã Dar nu totdeauna se poate lãuda cu suferinþele sale. Suferã ºi
slãbiciunea ºi neputinþa pentru neputinþa ºi slãbiciunea sa, ºi de aceea îl roagã pe Cristos sã
Paul, în timpul misiunii sale, experimenteazã în propriul trup fie eliberat de ele. Experimenteazã slãbiciunea ºi neputinþa sa ca un
misterul morþii ºi învierii lui Isus. κi cunoaºte propria boalã, ghimpe în trup, ca un mesager al satanei care-l loveºte cu pumnul.
propria slãbiciune, propria neputinþã înaintea unei lumi atât de Domnul Cristos rãspunde astfel cererii sale „Dar el mi-a zis: îþi este

ll Paul
Paul
sa apostolicã
a apostolicã
suficient harul meu, cãci puterea mea se aratã în slãbiciune. Aºadar,
mã voi lãuda cu bucurie în slãbiciunile mele ca sã locuiascã în mine
puterea lui Cristos” (2Cor 12,9). Apostolul Neamurilor acceptã propria
slãbiciune, frica ºi persecuþiile pentru Cristos ºi este sigur de un
singur lucru: „De aceea, mã bucur în slãbiciuni, jigniri, în necazuri, în
lipsuri, în persecuþii, în lipsuri îndurate pentru Cristos, pentru cã atunci
când sunt slab, atunci sunt puternic” (2Cor 12,10).
Experienþa Apostolului, pildã de urmat
Pentru noi, aceastã experienþã a Apostolului Paul este un ajutor
sã suportãm tensiunile interioare atunci când ne trãim credinþa ºi-o
propovãduim altora, ºi când experimentãm fragilitatea fiinþei noastre
umane. Pentru mulþi apostoli ºi ucenici ai timpurilor noastre,
experienþa Apostolului Paul în propovãduirea sa nu este numai o
mângâiere, ci o încurajare pentru a-ºi înþelege slãbiciunea ºi
neputinþa, ºi pentru a nu se condamna pe ei înºiºi atunci când
15
activitatea lor pastoralã pare a fi în zadar ºi sã vadã cã ºi în
aceste situaþii lucreazã Cristos. Atunci când suntem slabi ºi
egoismul nostru este învins, un singur lucru este important: sã
fim deschiºi harului lui Isus Cristos ºi sã nu contãm pe propriul
succes ºi pe propria noastrã putere de propovãduire. În misiunea
sa apostolicã, Paul experimenteazã, pe de o parte, încântarea
gloriei lui Isus Cristos care strãluceºte ºi pe chipul nostru. Pe de
altã parte, experimenteazã fragilitatea proprie ºi de aceea scrie:
„Dar noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca puterea
imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi” (2Cor 4,7).
De multe ori ºi noi aflãm cu durere cã suntem vase slabe ºi
nesemnificative pentru comoara pe care o purtãm în noi. Dar
tocmai când egoismul nostru se prãbuºeºte, comoara poate
strãluci cu atât mai luminos în noi ºi prin noi, pentru alþii.
“...avem aceastã comoarã în vase de lut “
ªi noi, apostolii lumii de astãzi, suferim de neliniºti, descurajãri.
Deseori, ne reproºãm cã predicãm altora vestea cea
îmbucurãtoare, noi neavând personal în suflet aceastã bucurie.
Sfântul Paul ar interpreta aceastã experienþã în sensul cã ºi el are
în propriu sãu trup patima ºi moartea lui Isus Cristos: „Pretutindeni
purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui
Isus în trupul nostru” (2Cor 4,10). Indiferent care ar fi cauza suferinþei
sau a necazurilor sau a golului nostru interior, toate acestea sunt,
pentru Paul, un semn al Patimii ºi Morþii lui Isus care fac sã se
prãbuºeascã egoismul nostru pentru ca viaþa lui Isus sã
strãluceascã în trupul nostru. „Cel care l-a înviat pe Domnul Isus
ne va învia ºi pe noi împreunã cu Isus ºi ne va aºeza lângã el
împreunã cu voi” (2Cor 4,14). Astfel, reuºim sã înþelegem foarte
bine ºi noi experienþa apostolului. Simþim cum experienþele lui Paul
indicã o cale pentru mulþi care suferã din cauza lor înºiºi, o cale
care consistã în a deveni, chiar în suferinþele ºi problemele noastre,
deschiºi faþã de misterul lui Isus Cristos, al Crucii ºi al gloriei sale.
Speranþa ce ne mângâie sufletul
În aceste experienþe personale putem vedea mai de aproape
secretul lui Paul, putem sã „furãm” cuvintele sale, pentru cã ºi noi
simþim lupta pe care a dus-o ºi el cu propriul sãu trup slab. Într-un
fragment al scrisorii sale spune cã este asaltat din toate pãrþile:
„Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntem
în cumpãnã, dar nu disperaþi; persecutaþi, dar nu abandonaþi;
doborâþi, dar nu uciºi” (2Cor 4,8-9). Sfântul Paul nu-ºi ascunde
propriile experienþe limitate. În toatã fragilitatea existenþei noastre,
strãluceºte o speranþã care nu poate fi înlãturatã nici de umbre ºi
strâmtorãri, nici de rãni ºi necazuri. Este vorba de o speranþã care,
chiar în mijlocul suferinþelor noastre, ne revarsã siguranþa de a nu
fi singuri, de a nu fi abandonaþi, de a nu fi niºte faliþi. Bunul
Dumnezeu poate lumina cu strãlucirea sa toate colþurile cele mai
întunecate ale vieþii noastre ºi ne poate lãrgi strâmtorãrile. Gãsim
secretul figurii apostolului Paul tocmai în aceste experienþe
personale ale sale ºi în lucrãrile sale, pentru a gãsi cuvintele drepte,
pentru a exprima într-un mod adecvat aceste experienþe ale
noastre de faliment, de mizerie ºi de transformãri.
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
16 Oameni ai credinþei

Levi -
aºteptarea nu l-a descurajat
Levi, publicanul Banchetul lui Levi
Matei vorbeºte despre chemarea sa la apostolat (9,9-13), în Levi se hotãrãºte sã ofere o cinã fastuoasã, prilej cu care
timp ce Marcu (2,13-17) ºi Luca (5,27-32) vorbesc, în relatarea invitã foarte mulþi oaspeþi: un mare numãr de publicani, foºti
paralelã, despre un anume Levi, fiul lui Alfeu. De obicei, specialiºtii colegi de-ai lui Levi, dar ºi alþi oaspeþi obiºnuiþi, oameni de
Noului Testament considerã cã este vorba despre unul ºi acelaºi rând; mulþi oaspeþi proveneau din latura religioasã a societãþii,
personaj: Matei-Levi, publicanul (colectorul de impozite sau farisei ºi cãrturari. La banchet au venit ºi apostolii lui Isus. Acest
perceptorul), care apare, sub aceastã formã, în toate listele cu cei lucru demonstreazã cã Levi era o persoanã importantã în
doisprezece apostoli. Pe de altã parte, a purta douã nume era un ambientul respectiv. Erau prezenþi acolo mulþi publicani ºi
lucru obiºnuit pe vremea lui Isus. oameni pãcãtoºi, aºa cum noteazã
În plus, conform unei tradiþii Matei ºi Marcu. Aceºtia erau dornici
bisericeºti foarte vechi, Matei este sã-l asculte pe Isus ºi curioºi sã mai
considerat autorul primei evan- afle câte ceva nou de la el. Deodatã
ghelii, scrisã în aramaicã ºi cu fariseii ºi cãrturarii au început sã
puternice influenþe ebraice. murmure, aºa cum au fãcut-o ºi cu
Publicanii nu aveau deloc un alte ocazii: „De ce ia masa Isus
nume bun pe vremea lui Isus ºi nici împreunã cu publicanii ºi
dupã aceea, numele lui Levi fiind pãcãtoºii?” Se ºtie cã fariseii erau
asociat cu categoria vameºilor ºi, zeloºi în a observa legea, ºi erau
prin urmare, cu cei care încalcã adepþii înverºunaþi ai prescripþiilor
legea fãrã scrupule, cu duºmanii rituale ºi externe. Într-un cuvânt,
lui Dumnezeu ºi ai întregului popor. fãceau totul numai sã fie vãzuþi ºi
Acest lucru se datora taxelor admiraþi; inima lor, în schimb, era
exagerate practicate de vameºi ºi strãinã de toate acestea.
abuzurilor lor de tot felul. În plus,
în literatura rabinicã meseria „Îndurare vreau ºi nu jertfã”
publicanilor este menþionatã În scena a doua, Isus le
printre profesiile necinstite. rãspunde cu un proverb luat din
înþelepciunea popularã. În acelaºi
Chemarea lui Levi timp, Isus le sugereazã cã misiunea
În aceastã atmosferã nefericitã sa pe pãmânt este asemenea
îºi desfãºura Matei activitatea de zi cu zi. ªi totuºi, Isus din Nazaret misiunii unui medic. El trebuie sã-i viziteze ºi sã se intereseze,
îºi îndreaptã atenþia asupra lui ºi îi spune sã-l urmeze. Noteazã asemenea unui medic, de cei care au mai multã nevoie de
evanghelia lui Matei cã el s-a ridicat imediat de la locul unde se ajutorul sãu, de înþelegerea sa, dar ºi de o vorbã bunã pentru
afla, l-a urmat lãsând toate lucrurile aºa cum erau. A fost o a înþelege propria greºealã, pentru a o recunoaºte ºi, în
chemare fulger, cum fulger a fost ºi rãspunsul lui Levi! consecinþã, pentru a se reîntoarce la Dumnezeu ºi a face
Urmeazã, în puþine cuvinte, douã scene care, actualizate, pocãinþã. Cu alte cuvinte, misiunea sa constã în a salva ºi nu
sunt pline de învãþãminte pentru noi, cei de astãzi. Avem, mai în a-i condamna pe oameni (cf. In 3,17; 8,15; 12,47; Lc 19,10).
întâi, scena prin care Levi pregãteºte un mare banchet de adio, Este semnificativ cum se referã evanghelistul Luca la chemarea
iar apoi rãspunsul lui Isus, plin de înþelepciune ºi curaj creºtinesc, lui Levi: ”Nu am venit sã-i chem la convertire pe cei drepþi, ci
adresate celor care aºteptau o mângâiere; printre aceºtia se pe cei pãcãtoºi!” Isus a venit pentru toþi oamenii ºi toþi aud în
afla în primul rând Levi, fiul lui Alfeu. În aceastã paginã din adâncul cugetului lor chemarea lui Isus “la convertire”, pentru
Scripturã se vede adevãrata faþã a lui Isus: bun, iertãtor, plin de cã toþi simþim în noi nevoia unui Salvator, a unui Mântuitor.
milã, înþelegãtor, blând, rãbdãtor, binevoitor ºi mai presus de Luca, adãugând expresia “la convertire”, voieºte prin aceasta
toate iubitor de oameni. Omul a fost luat aºa cum este el! “Nu la sã ne aminteascã faptul cã invitaþia lui Isus implicã o vindecare
ceea ce se uitã omul, spune Domnul în cartea lui Samuel, se totalã ºi radicalã a omului, o cãinþã sincerã ºi o convertire
uitã ºi Domnul. Omul cautã la faþã, pe când Domnul cautã la profundã.
inimã!” (1Sam 16,7). Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Sfântul Gabriel s-a nãscut la Assisi, în
ziua 1 martie 1838, ºi, în aceeaºi zi, a fost
botezat cu numele de Francisc. A trãit în
Assisi pentru puþin timp deoarece tatãl
sãu, Sante Possenti, a fost transferat la
Spoleto, în calitate de membru (ne-
specializat) al curþii de apel. Aici moare
mama, Agnese Frisciotti, la vârsta de 42
de ani, iar Francisc ºi ceilalþi doisprezece
fraþi ai sãi au fost crescuþi de tatãl lor, ajutat
de fiica mai mare, Maria Luisa, ºi de
guvernanta Pacifica.
Balerinul saloanelor din Spoleto
Francisc Possenti era visul oricãrei fete
pentru cã se îmbrãca mereu cu haine bine
alese, era un tânãr frumos ºi mereu plin
de viaþã. Organiza, deseori, partide de
vânãtoare, ieºiri la iarbã verde ºi mergea
cu plãcere la teatru împreunã cu tatãl ºi
surorile lui. Deseori ieºeau la dans, iar în
oraº era supranumit „balerinul” pentru cã
dansa foarte bine ºi cã era un bun
animator al seratelor din saloanele din
Spoleto. Dumnezeu l-a înzestrat ºi cu o
inteligenþã sclipitoare; îi plãcea foarte mult
sã studieze literatura (în special Manzoni,
Grossi, Tommaseo) ºi scria poezii în limba
latinã ºi italianã, cu care a câºtigat multe
premii. Era un tânãr bun la suflet, generos
ºi sensibil la suferinþele celor sãraci ºi, mai
ales, iubea rugãciunea. A studiat mai întâi
la Fraþii ªcolilor Creºtine, apoi la iezuiþi. La
18 ani a decis sã intre în ordinul
pasioniºtilor, care cultivã o deosebitã
devoþiune a patimilor Domnului Isus
Cristos.
27 februarie
27 februarie ––
Sfântul Gabriel
Sfântul Gabriel
al Maicii
al Maicii Îndurerate
Îndurerate
(1838-1862)
(1838-1862)
Sfântul Gabriel al Maicii Îndurerate
Pe 22 august 1856, în timpul unei
procesiuni cu icoana Sfintei Fecioare
Maria din domul din Spoleto, Francisc
Possenti a trãit un impuls nestãvilit sã
devinã monah ºi preot. Prima dorinþã
ºi-a împlinit-o, alãturându-se cãlugãrilor
pasioniºti din Morrovalle, în 1856. Cea de
a doua nu a mai împlinit-o, deoarece a
murit de tânãr.
Primit în casa de noviciat la Morrovalle,
în ziua de 21 septembrie 1856, a îmbrãcat
rasa cãlugãreascã ºi ºi-a luat numele de
Gabriel al Maicii Îndurerate. „Paradisul
meu, scria Sfântul Gabriel, sunt durerile
scumpei mele Mame cereºti”. Viaþa
religioasã îi oferã liniºtea sufleteascã; nu
se înspãimântã de orele lungi de
rugãciune, de penitenþele aspre ºi de
posturi pentru cã gãsise ceea ce cãuta.
Dupã un an de zile, a depus jurãmântul
de viaþã cãlugãreascã ºi a fost trimis sã-ºi
completeze studiile filosofice sub
îndrumarea pãrintelui Norberto Cassinelli
care îi va fi alãturi pânã la moarte. La 10
iulie 1859, împreunã cu câþiva confraþi, a
sosit la Isola del Gran Sasso (Teramo), unde
urma sã se pregãteascã pentru preoþie
studiind teologia. Pe 25 mai 1861, în
catedrala din Penne (Pescara), Sfântul
Gabriel a primit tonsura ºi ordinele minore.
La sfârºitul anului 1861, se îmbolnãveºte
de tuberculozã ºi orice tratament s-a
dovedit a fi nefolositor. Cãlãtoria lui pe
acest pãmânt se apropia de sfârºit, dar el
nu se descuraja, spunând deseori „aºa
vrea Dumnezeu, aºa vreau ºi eu”.
În dimineaþa zilei de 27 februarie 1862,
Sfântul Gabriel i-a salutat pe toþi confraþii,
le-a promis cã îºi va aminti de ei în Paradis,
Sfântul lunii 17
le-a cerut iertare ºi, totodatã, le-a cerut sã
se roage pentru el, dupã care a murit.
În timpul ultimei sale boli, Sfântul
Gabriel al Maicii Îndurerate l-a rugat pe
îndrumãtorul sãu spiritual, Norberto
Cassinelli, sã þinã departe de el jurnalul
sãu personal pentru a nu cãdea în ispita
de a-l reciti ºi de a se lãsa cuprins de trufie
pentru harurile deosebite pe care Maica
Domnului i le dãduse. Pãrintele Norberto
nu numai cã l-a îndepãrtat, dar l-a ºi
distrus, fãrã ca mãcar sã fi citit vreun rând,
astfel ne-a privat de „istoria unui suflet”,
interesantã ºi utilã prin cunoaºterea
bogãþiei sufleteºti a acestui sfânt.
Nimic excepþional nu apãrea în viaþa
acestui sfânt. Lucrurile mici, de fiecare zi,
deveneau mari datoritã dragostei cu care
le împlinea. Spunea adesea: „Dumnezeu
nu se uitã la cât faci, ci la cum faci;
perfecþiunea noastrã nu constã în a face
lucruri extraordinare, ci în a le face bine
pe cele obiºnuite”.
Sfântul Gabriel a fost declarat fericit de
cãtre Papa Pius al X-lea, în anul 1908, iar
în 1920, Papa Benedict al XV-lea l-a
proclamat sfânt.
Sfântul tinerilor
Sfântul Gabriel este iubit de cãtre
bolnavi, pentru cã el a fost mereu
bolnãvicios, dar a iubit viaþa, cum puþini
ºtiu s-o preþuiascã; este iubit de cãtre
studenþi pentru cã a murit ca student ºi
studiind a gãsit mereu motive pentru a
aprecia viaþa; este iubit de cãtre tineri
pentru cã viaþa lui este istoria unui tânãr
îndrãgostit de familie, de studiu, de viaþã,
de prieteni ºi de succes.
Prezentare de Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
18 Istorie ºi spiritualitate
„Carismele”
Monseniorului
Vldimir Ghika
Viaþa ºi activitatea Monseniorului Vladimir Ghika ar putea fi înþelese cu greu dacã s-ar exclude influenþa persoanelor consacrate, pe care
le-a întâlnit în decursul timpului. Fiind luna februarie care, în sãrbãtoarea prezentãrii lui Isus în Templu, aminteºte persoanele consacrate, vã
propun sã aruncãm o privire asupra relaþiei slujitorului lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, cu aceste persoane. Nu vom putea aminti toate
persoanele care au fost prezente în viaþa sa, dar ne vom opri la cele care au marcat unele momente cheie ale parcursului sãu spiritual.
Dominicanii
Dominicanii. Între anii 1899-1904, la Roma, Vladimir Ghika - pe
atunci încã laic - urmeazã cursurile de filosofie ºi teologie la Colegiul
Sfântul Toma de Aquino al pãrinþilor dominicani, viitoarea universitate
pontificalã Angelicum. Studiile sunt încununate de obþinerea titlurilor
academice, dar ºi de hotãrârea de a deveni catolic, fãcând
profesiunea de credinþã în faþa unui pãrinte dominican, în biserica
dominicanilor, Sfânta Sabina, din Roma. Sunt semnale care susþin
cã Vladimir, ca laic, ar fi fost chiar terþiar al Ordinului Predicatorilor.
Fiicele Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul. Aflându-se
la Salonic, între anii 1904-1905, Vladimir o cunoaºte pe sora Pucci,
superioara surorilor de caritate ºi coordonatoarea spitalului
acestora. Dimitrie Ghika o descrie pe aceastã sorã, în memoriile
sale, ca fiind: „imagine a energiei tenace ºi a activitãþii creatoare...”.
În 1906, la îndemnul ºi cu ajutorul lui Vladimir, „buna maicã Pucci”
se va stabili în România, unde va sluji cu un devotament
nemãrginit, pânã la moarte, pe cei bolnavi.
Benedictinii
Benedictinii. Între 1922-1939, Vladimir Ghika se stabileºte la
Abaþia benedictinã Sfânta Maria, la Paris. Locul îi oferã spaþiul
necesar pentru meditaþie, astfel încât sã poatã discerne ºi asimila
toate experienþele spirituale pe care le trãieºte în acel timp.
Prezenþa misticilor ca modele ºi ca sfetnici este hotãrâtoare. Practic,
acum are loc dialogul cu acea sorã contemplativã care îl convinge
sã facã pasul decisiv spre preoþie: „O singurã liturghie pe care aþi
celebra-o ar fi infinit mai preþioasã pentru suflete decât tot binele
pe care l-aþi face acestora prin activitatea dumneavoastrã”.
Lazariºtii
Lazariºtii. La 7 octombrie 1923 va fi hirotonit preot de cãtre
cardinalul Dubois, arhiepiscopul Parisului, în capela lazariºtilor –
ramura masculinã a congregaþiei misiunilor, întemeiatã de sfântul
Vincenþiu de Paul. Va menþine mereu legãtura cu preoþii lazariºti
ºi cu Conferinþele Sfântului Vincenþiu de Paul.
Bazilitanii
Bazilitanii. Cu ocazia hirotonirii sale, le va oferi celor veniþi la
celebrare o imagine a sfântului Iozafat, episcop ºi cãlugar bazilitan,
martirizat în Ucraina anului 1623. Împreunã cu rugãciunea scrisã pe
spate, aceastã imagine este ca un motto al noii sale vieþi sacerdotale.
Mai târziu, când greco-catolicii au fost interziºi în România, Monseniorul
Ghika i-a susþinut din toate puterile pe bazilitanii de la Bixad.
Casa Sfântului IoanIoan. Au trecut 85 de ani de la aprobarea,
de cãtre Sfântul Scaun, la 24 februarie 1924, a Statutelor Operei
Fraþilor ºi Surorilor Sfântului Ioan, societate auxiliarã de misiuni,
întemeiatã de Vladimir Ghika. ªi acum, în documentele oficiale
ale cauzei de beatificare la Roma, slujitorul lui Dumnezeu,
Vladimir Ghika este recunoscut ca fondator de comunitate
religioasã. Pãrintele Vladimir a cheltuit multã energie pentru
proiectul de viaþã spiritualã pe care l-a coordonat la Auberive,
cu planuri de lãrgire a activitãþii ºi în România.
Spiritualitatea lui Charles de Foucauld
Foucauld. Aceasta este cea
care l-a determinat sã lucreze în cartierul foarte sãrac al Parisului,
Villejuif, începând cu 1927: „prezenþa vie a Sfântului Sacrament
ºi a unui preot sãrac printre cei sãraci”. Ulterior, în misiunea lui
se va face o parohie unde vor lucra mulþi preoþi.
Carmelitanii
Carmelitanii. Cu ocazia cãlãtoriei în Japonia, în 1933, a ajutat
surorile calemelitane sã întemeieze prima mãnãstire carmelitanã
în aceastã þarã. De altfel, amiciþia spiritualã cu surorile Micii Tereza
a Pruncului Isus era mai veche.
Franciscanii
Franciscanii. Personalitatea sfântului Francisc de Assisi a avut,
cu siguranþã, o puternicã influenþã asupra lui Vladimir Ghika, care
încã de pe vremea laicatului sãu, fusese primit în rândul terþiarilor
franciscani.
Aceastã enumerare, fãrã a intra în amãnuntele relaþiei cu
persoanele consacrate, aratã o altã faþetã a bogãþiei spirituale
a Monseniorului Ghika. Comunitãþile enumerate, prezente
aproape toate in România, se pot mândri cu contribuþia pe
care carismele lor au adus-o la definirea personalitãþii
slujitorului lui Dumnezeu. Poate cã, în viitor, vom putea oferi
cititorilor revistei ºi articole cu privire la relaþia specificã pe care
a avut-o cu una sau alta dintre aceste congregaþii. Pânã atunci,
ne unim în rugãciune pentru ca bunul Dumnezeu sã ne ajute
sã purtãm cauza de beatificare la bun sfârºit.
Postulatura Monseniorului VLADIMIR GHIKA
(www .vladimirghika.ro)
(www.vladimirghika.ro)

2 februarie - Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate
Congregaþia lui Isus: Jubileu de 400 de ani
Pe 24 ianuarie, Congregaþia lui Isus (Congregatio Jesu) a
sãrbãtorit Jubileul de 400 de ani de la fondarea primei case de
cãtre Maria Ward, fondatoarea congregaþiei.
Cu aceastã ocazie, în Capela Institutului Congregaþiei
(Mãnãstirea Sfânta Agnes) a fost celebratã o Liturghie solemnã,
prezidatã de Arhiepiscopul Ioan Robu. Au fost prezenþi Mons.
Vittorio Blasutti, pãrintele Eugen Bortoº, parohul Catedralei Sfântul
Iosif, alþi preoþi din Arhidiecezã.
Fondatoarea Congregaþiei, Maria Ward, s-a nãscut în Anglia,
la 23 ianuarie 1585 ºi a murit la 30 ianuarie 1645.
Dupã 400 de ani, Congregatio Jesu este prezentã, prin cele peste
1850 de surori, în 21 de þãri . Apostolatul are ca obiectiv rãspândirea
ºi slujirea Cuvântului lui Dumnezeu ºi angajarea, cu dãruire, în
domeniul educaþional, social ºi medical. În România, sunt 150 de
surori, în 13 comunitãþi, rãspândite în toate zonele þãrii.
(A.C.)
Zile mondiale 19
Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate
celebratã în Catedrala Sfântul Iosif
În fiecare an, în sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului, Biserica
celebreazã Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate. „Aceastã zi
îi oferã întregii Biserici ocazia de a-i mulþumi lui Dumnezeu pentru
darul persoanelor consacrate”, a amintit nunþiul apostolic în
România, Excelenþa Sa Francisco-Javier Lozano, în cadrul sfintei
Liturghii celebrate, în seara zilei de 2 februarie, în catedrala Sfântul
Iosif. Nunþiul Apostolic le-a transmis, totodatã, persoanelor
consacrate, salutul ºi binecuvântarea Sanctitãþii Sale Papa Benedict
al XVI-lea.
Sfânta Liturghie a fost prezidatã de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu,
arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti. La celebrare au luat parte
ºi episcopul auxiliar de Bucureºti, mons. Cornel Damian, nunþiul
apostolic, pãrintele Eugen Bortoº, parohul catedralei, preoþi
diecezani ºi religioºi, alãturi de un mare numãr de persoane
consacrate ºi de laici.
(A.C.)

11 februarie - Ziua Mondialã a Bolnavului

Pe 11 februarie 2009,
Lourdes, bolnavii ºi oamenii sãnãtoºi cu ocazia
Zilei Bolnavului,
11 februarie 2009 – a 151-a aniversare a apariþiilor Sfintei Fecioare de la Lourdes, ºi totodatã Ziua s-a celebrat o Sfântã
Mondialã a Bolnavului. O zi a îndurãrii divine, manifestatã prin intermediul Sfintei Fecioare. Aceastã Liturghie
dublã aniversare nu îi priveºte doar pe cei bolnavi, ci pe toþi credincioºii care pot da o mânã de ajutor la Biserica
celor bolnavi, împlinind prin acest gest misiunea de caritate la care ne îndeamnã Biserica. Sfinþii Petru ºi Paul
Boala reprezintã o perioadã de crizã, niciodatã aºteptatã sau “meritatã”, în care cãutãm cu (Bãneasa). Aceasta a fost
disperare ajutorul lui Dumnezeu ºi pe al aproapelui, într-un mod în care nu o facem atunci când urmatã de o masã
suntem sãnãtoºi. Suferinþa bolilor trupeºti genereazã, simultan, ºi suferinþe ale sufletului - frãþeascã pentru
singurãtatea celui bolnav, disperarea ºi neîncrederea în bunãtatea divinã, poate chiar reproºul persoanele bolnave,
adus lui Dumnezeu - “de ce eu?”. Biserica aminteºte mereu cã momentele de crizã ale vieþii organizatã de
noastre, în special bolile, pot fi înþelese ca momente în care Dumnezeu ne iubeºte, iar pe cei pe Centrul Social –
care îi iubeºte, îi încearcã. Pentru a privi boala ca lecþie de viaþã ºi de iubire, omul are nevoie de Asociaþia Caritas
ajutorul omului, ca instrument activ al lui Dumnezeu. Bucureºti.
Lourdes este, de mulþi ani, loc de pelerinaj al bolnavilor, care vin cu încredere în milostivirea
Sfintei Fecioare faþã de cei suferinzi. Vindecarea trupeascã ºi sufleteascã sunt acþiunea lui
Dumnezeu nu doar prin minunile de la Lourdes, ci ºi în fiecare situaþie în care omul îl ajutã, într-un
fel sau altul, pe omul suferind - iar modalitãþile sunt nenumãrate. Dintre acestea, voluntariatul
este instrumentul de caritate prin care orice persoanã poate oferi ceva din ale sale (material, timp,
abilitãþi, disponibilitate etc.), în adevãratul spirit al caritãþii ºi al mesajului marian de la Lourdes.
Aceastã dublã aniversare înseamnã o invitaþie practicã la caritate faþã de suferinþa trupeascã
ºi sufleteascã a aproapelui. Cazuri concrete poate identifica fiecare în mediul sãu, în comunitatea
din care face parte. Dumnezeu a ales-o pe Sfânta Fecioarã ca vindecãtoare a bolilor trupeºti ºi
sufleteºti, iar omul poate ºi trebuie sã fie un colaborator activ al acestei misiuni divine. Pentru CRISTINA ENESCU
faptele de caritate este necesarã voinþa, dorinþa de a-þi ajuta aproapele. Asociaþia Caritas Bucureºti
20 Arta de a trãi
Societatea în care trãim este apreciatã
ca fiind una hedonistã, în care primeazã
plãcerea ºi bunul plac. Tentaþiile ne atacã
cu înverºunare din toate pãrþile. De peste
tot ni se oferã cu bunãvoinþã „ponturi”
pentru obþinerea maximei plãceri. Filme,
spectacole, site-uri de Internet, reviste,
muzicã, vestimentaþie - toate au acelaºi
mesaj care insistã asupra sexualitãþii.
Într-o astfel de societate, cei mai
afectaþi sunt tinerii, care nu reuºesc ºi,
poate, nici nu-ºi pun problema cã ar trebui
sã se opunã acestei invazii a cultului
plãcerii.
Înainte, nu li se spunea nimic tinerilor
despre sexualitate. Astãzi, educaþia
(informarea) sexualã începe de la vârste
(uneori prea) fragede. Înainte, familia ºi
societatea impuneau o cenzurã moralã
dictatã de o pudoare sincerã. Astãzi,
sexualitatea ºi erotismul sunt arborate
peste tot, cu o dezinvolturã dezarmantã.
Poate cã era necesarã îndepãrtarea
acestui tabú, dar nu trebuia sã se cadã în
cealaltã extremã. Astãzi, adolescenþi cu
vârste tot mai mici încep, deja, sã aibã
relaþii intime, iar dacã nu au astfel de
experienþe, apar în ochii colegilor drept
anormali sau ridicoli. Sexul, devenit
activitate cu drept de liberã practicã,
degradeazã fiinþa umanã ºi îi conduce pe
tineri într-un labirint din care cu greu
reuºesc sã iasã, deoarece sunt îndepãrtaþi
Cãsãtorie
de probã
de puncte importante de reper: familie,
credinþã, Bisericã.
Cu o astfel de moºtenire post-
decembristã, într-o societate care a preluat
aproape totul de la occidentali, o societate
care sporeºte tot mai mult îndoiala asupra
instituþiei cãsãtoriei sacramentale, a apãrut
un antidot al eventualelor probleme de
conºtiinþã: cãsãtoria de probã.
“
Nu putem trãi numai de
probã, nu putem iubi numai de
probã, nu putem accepta un
bãrbat, o femeie numai de probã.
Nu existã cãsãtorie de probã, aºa
dupã cum nu existã moarte de
probã (Papa Ioan Paul II, tinerilor
din Montreal)
Despre sexualitate
“
“ªi l-a creat Dumnezeu pe om dupã
chipul Sãu; dupã chipul lui Dumnezeu l-a
creat; bãrbat ºi femeie i-a creat. (...)
Dumnezeu s-a uitat la tot ce fãcuse; ºi iatã
cã erau foarte bune!” (Gen 1,27,31).
Astãzi, sexualitatea este prezentatã ca
plãcere, ca marfã, ca joc, ca exploatare,
ca seducþie, ca rãzvrãtire, ca sursã de
senzaþii tari. Dar “... sexualitatea este o
componentã fundamentalã a personalitãþii,
un mod al sãu de a fi, de a se manifesta,
de a comunica cu ceilalþi, de a simþi, de a
exprima ºi de a trãi dragostea umanã”
(Congregaþia pentru Educaþie catolicã –
Orientãri asupra iubirii umane).
ªi singurul cadru în care unirea sexualã
poate fi exersatã, în mod conºtient ºi
responsabil, este cãsãtoria. „Sexualitatea
umanã este nucleul însuºi al persoanei
umane ca atare. Ea se realizeazã în mod
uman, numai dacã este parte integralã din
iubirea cu care bãrbatul se dãruieºte femeii
cu toatã fiinþa sa ºi invers, pânã la moarte.
Locul unic care face posibilã o astfel de
dãruire este cãsãtoria sau contractul de
dragoste conjugalã ori alegerea conºtientã
ºi liberã cu care bãrbatul ºi femeia se unesc
într-o comunitate intimã, de viaþã ºi de
dragoste, voitã de însuºi Dumnezeu
(Gaudium et spes, 23).
În lumina Evangheliei, actul conjugal
exprimã angajarea pe viaþã a soþilor, unul
faþã de altul; el nu poate fi trãit de cei
botezaþi decât în cadrul cãsãtoriei creºtine,
pentru cã aceasta simbolizeazã unirea
indisolubilã dintre Cristos ºi Bisericã.
Societatea impune
altfel de modele
ªi totuºi, în ultimii ani, tot mai mulþi tineri
aleg sã trãiascã împreunã apelând la aºa-
zisa cãsãtorie de probã. ªi la noi, acest
fenomen a început sã câºtige teren în

detrimentul cãsãtoriei sacramentale.
Potrivit datelor Institutului Naþional de
Statisticã, în 2002 s-au înregistrat 129018
cãsãtorii, cu 3% mai puþine decât în 1990.
O dovadã a faptului cã ºi românii preferã
cãsãtoriile de probã este recensãmântul
populaþiei, din 2002: pentru prima datã
s-a impus necesitatea înregistrãrii uniunii
consensuale, ca tip de aranjament marital
neconvenþional. 828.000 de persoane au
rãspuns cã trãiesc în concubinaj, ceea ce
înseamnã 3,8% din populaþia României.
Aproape jumãtate dintre cei care au ales
acest tip de convieþuire au între 20 ºi 34
de ani.
Unele studii de sociologie au arãtat cã,
trãind împreunã înainte de cãsãtorie, riscul
de divorþ creºte cu 5%. Cei care au trecut
prin experienþa cãsãtoriilor de probã sunt
mai predispuºi la conflicte, abuz ºi violenþã
ºi ajung mai greu la fericirea ºi împlinirea
conjugalã. Tot sociologii au spus, într-o
formã lipsitã de menajamente, cã aºa-
zisele cãsãtorii de probã sunt, în multe
cazuri, „pregãtirea pentru divorþ”.
De ce aceastã preferinþã?
ªi totuºi, de ce sunt preferate cãsãtoriile
de probã? Pentru cã e o modã? La mode
est l’homme. Deci, moda o alege omul, în
funcþie de propriul sistem de valori.
Pentru cã funcþioneazã spiritul gregar: toþi
o fac, trebuie sã fac ºi eu la fel? S-ar putea
ca în unele cazuri sã funcþioneze. Dar
generaþiile mai tinere sunt atât de voluntare
ºi þin atât de mult la propriul punct de vedere,
încât e destul de greu sã facã o astfel de
alegere doar pentru cã aºa fac ceilalþi.
Pentru ca tinerii sã afle dacã sunt
potriviþi unul pentru celãlalt sau pentru cã
e privitã ca o pregãtire pentru cãsãtoria
sacramentalã? Varianta este exclusã.
Incompatibilitãþile nu se rezolvã ºi poate nici
nu se observã, voit sau nu, în timpul aºa-
zisei cãsãtorii de probã.
Aceastã formã de convieþuire este
provizorie ºi nu poate fi consideratã o
pregãtire pentru cãsãtorie. Înseamnã viaþa
comunã, dar fãrã angajarea reciprocã ºi
fãrã angajarea celor doi în faþa lui
Dumnezeu, a Bisericii ºi a comunitãþii.
Aceastã formã de convieþuire nu este o
pregãtire pentru fidelitatea cerutã de
cãsãtoria sacramentalã. Mai mult chiar, ea
poate sã exprime refuzul legãturii unice ºi
indisolubile la care soþii creºtini se
angajeazã, unul faþã de celãlalt, în
sacramentul cãsãtoriei. ªi în multe din
aceste cazuri, cãsãtoria este amânatã pe
termen nelimitat.
Termenul castitate
nu a ieºit din uz
Iubirea sincerã ºi curatã duce la
stãpânire de sine ºi la respect reciproc. Este
adevãrat cã relaþiile sexuale fac parte din
limbajul iubirii omeneºti, dar dacã sunt
premature, pot dãuna realizãrii depline a
acestei iubiri. ªi înfrânarea face parte din
limbajul iubirii! Aceastã virtute este la fel de
importantã atât în perioada premergãtoare
cãsãtoriei, ca ºi în viaþa de cãsãtorie.
Pentru creºtin, curãþia prematrimonialã
este o virtute ºi un privilegiu. Virtutea
castitãþii este strâns legatã de virtutea
cardinalã a cumpãtãrii, care urmãreºte ca
pasiunile ºi simþurile sã fie conduse de
raþiune. Ori omul comandã pasiunilor sale
ºi trãieºte în pace, ori pasiunile comandã
omului ºi acesta devine neliniºtit.
Pãrerea sociologului
De ce nu se mai cãsãtoresc tinerii?
Multe cupluri care au ales uniunea
consensualã sunt formate din tineri care
considerã cã aceasta este formula de
convieþuire optimã pentru vârsta ºi statutul
lor prezent. Sociologii susþin cã preferinþa
pentru aceastã formã de convieþuire
(cãsãtorie de probã sau concubinaj sau
uniune consensualã) este datã de factori
economici, sociali ºi de schimbarea
mentalitãþii.
Printre posibilele cauze ar fi: eman-
ciparea societãþii româneºti sub influenþa
modelului occidental; cerinþele ridicate de
calificare ºi educaþie (sunt mai mulþi ani
de ºcolarizare); dorinþa tinerilor de a face
carierã; lipsa unei locuinþe ºi a surselor
pentru un trai decent; lipsa susþinerii din
partea statului care sã stimuleze
întemeierea unei familii; bani insuficienþi
pentru oficializarea relaþiei în condiþii
decente.
Poziþia Bisericii
„Astãzi se observã, alarmant,
extinderea unei «culturi» sau a unei
mentalitãþi suspicioase în ceea ce priveºte
familia ca valoare necesarã pentru soþi,
pentru copii sau pentru societate. Sunt
atitudini ºi mãsuri, prevãzute în legislaþii,
Arta de a trãi 21
care nu ajutã familia fondatã pe cãsãtorie
ºi îi neagã astfel drepturile. În þãrile unde
procesul decreºtinãrii este mai difuz, se
evidenþiazã numeroase crize ale valorilor
morale ºi, în particular, pierderea identitãþii
cãsãtoriei ºi familiei creºtine” (Consiliul
Pontifical pentru Familie, Pregãtirea la
Sacramentul Cãsãtoriei, 11)
Biserica nu condamnã iubirea, ci
distorsiunea sexualitãþii: libertinajul,
incestul, pedofilia, homosexualitatea,
vagabondajul sexual, contrare naturii
lucrurilor. Biserica le spune tuturor cã nu
au dreptul de a se uni în afara cãsãtoriei.
Cãsãtoria creºtinã presupune maternitate
ºi paternitate responsabile. De aceea,
tinerii care nu au mijloace de întreþinere
nu pot întemeia o familie. Aºa stând
lucrurile, mulþi dintre ei aleg iubirea liberã,
plãcerea. Drama constã în faptul cã, în
aceastã situaþie, ei se îndepãrteazã de
Bisericã ºi cã îºi pot pierde credinþa.
Biserica sugereazã o „pregãtire
îndepãrtatã” la cãsãtorie, o pregãtire chiar
din timpul adolescenþei. „Tinerii trebuie
instruiþi în mod corespunzãtor ºi la timp, în
primul rând în sânul familiei înseºi, în
privinþa demnitãþii, funcþiei ºi exercitãrii
dragostei conjugale pentru ca, formaþi întru
curãþie, la timpul potrivit sã poatã trece de
la o logodnã demnã, la cãsãtorie”
(Gaudium et spes, 49).
Sã te pãstrezi pentru cel care îþi va fi
soþ sau soþie nu este un lucru desuet, ci
este, de fapt, unul dintre cele mai
valoroase daruri pe care le poþi oferi celui
de care doar moartea te va despãrþi.
Criticul american Irving Babbitt (1865-
1933) spunea: „Când o civilizaþie se
descompune, se descompune din cauza
sexului nesãbuit”. Dacã ne uitãm în jurul
nostru ºi ne minunãm de câte grozãvii
vedem cã se întâmplã, poate cã ar trebui
sã luãm în serios afirmaþia lui Babbitt.
ªtiu cã nu voi fi în asentimentul multor
persoane, dar cred cã principala cauzã ce
duce la uniunea consensualã sau
cãsãtoria de probã sau concubinaj este,
dincolo de pãrerile sociologilor ºi de
negãrile tinerilor, înstrãinarea, îndepãrtarea
omului de Dumnezeu ºi de principiile
moralei creºtine pe care o apropiere de
Divinitate ne-ar face sã le respectãm!
CRISTINA ªOICAN
22 Social

“Prins într-o alergãturã continuã ºi înecat de rutina

zilnicã, uiþi de lucrurile cu adevãrat importante, uiþi cât de
puþin te “costã” sã faci bine, ºi cã nu te simþi niciodatã mai
împlinit decât atunci când poþi sã ajuþi pe cineva, total
Voluntariatul:
dezinteresat.
ªi când te gândeºti cã de 2% din timpul tãu liber poate
depinde viitorul unui copil, realizezi cã e atât de puþin efort
caritate
pentru o cauzã frumoasã”
(www.voluntariat.ro/ce_este_voluntariatul). ºi solidaritate
Alexandra I. este voluntarã în
cadrul Asociaþiei Caritas Bucureºti.
Voluntariatul este una din formele de þiune declaraþia Naþiunilor Unite conform
Are un job foarte bine plãtit la o
caritate cele mai accesibile, reprezentând cãreia noi, oamenii, avem puterea de a
televiziune, o familie frumoasã, deci
o îndeplinire concretã a cuvintelor Mân- schimba lumea.
suficiente ocupaþii. Într-o zi, a realizat
tuitorului „cum V-am fãcut eu vouã, sã Ce costã oferirea câtorva ore din
cã, dincolo de toate acestea, simte
faceþi ºi voi” ºi a tuturor îndemnurilor sale programul unei sãptãmâni pentru activitãþi
nevoia sã facã ceva mai mult, ceva
spre ajutorarea aproapelui. Modalitãþile de voluntariat? Mai nimic. Impactul poate
cu un impact pozitiv asupra altor
de activitate voluntarã sunt multiple. fi, însã, copleºitor.
oameni. În mãsura posibilitãþilor,
Îngrijirea bolnavilor, ajutarea Implicarea la nivel individual este un
Alexandra oferã ceva din timpul,
persoanelor vârstnice în activitãþile element vital în cadrul societãþii ºi tot
cunoºtinþele, aptitudinile ei pentru a
domestice sau de socializare, susþinerea mai mulþi tineri se oferã pentru activitãþi
ajuta în activitãþile sociale ºi caritabile
pregãtirii ºcolare a copiilor sãraci sau de voluntariat, împinºi de motivaþii
ale Caritas Bucureºti. Rãsplata este
cursuri de formare profesionalã sau de precum:
enormã, spune ea; sentimentul de a
limbi strãine, activitate în cadrul diferitelor - bucuria de a putea ajuta un alt om
ajuta în mod real viaþa dificilã a unor
proiecte sociale ºi de caritate – existã o (adeseori într-un anonimat complet, lipsit
oameni dezavantajaþi de boalã sau
multitudine de posibilitãþi prin de gloria publicitãþii);
sãrãcie nu se comparã cu nicio
care orice persoanã (tineri sau - satisfacþia de a lãsa în urmã ceva
recompensare materialã.
vârstnici, oameni cu slujbã mai mult decât activitãþile desfãºurate în
sau pensio-nari) poate cadrul slujbei plãtite a fiecãruia;
schimba în bine ceva din - dezvoltarea capacitãþilor comuni-
viaþa unor semeni caþionale, organizatorice, de lucru în
aflaþi în suferinþã. echipã sau aptitudini specifice activitãþii
Implicarea volun- respective de voluntariat.
tarã, ajutorul
Deloc întâmplãtor, este extrem de
specializat, chiar
apreciatã experienþa de voluntariat în
ºi bunãvoinþa ºi
CV-urile tinerilor. Implicarea voluntarã
disponibilitatea
certificã un profil moral ºi uman special,
de ajutor arãtatã
disponibilitate ºi flexibilitate, putere de
aproapelui sunt
muncã, voinþã ºi seriozitate.
valori care pot,
Activitãþile de voluntariat, organizate,
realmente,
sunt multiple; esenþiale sunt bunãvoinþa
schimba viaþa
ºi dorinþa de a ajuta, precum ºi
unor oameni greu
conºtientizarea faptului cã îndemnul spre
încercaþi. „Cre-dinþa
caritate al Mântuitorului trebuie trãit în
fãrã fapte, moartã
mijlocul vieþii noastre celei de toate zilele,
este”, iar activitatea
dupã puterile fiecãruia, dar ca o
de volun-tariat nu
îndatorire moralã deasupra oricãrei
este altceva decât o
alteia.
exprimare fapticã a
credinþei noastre. CRISTINA ENESCU
Vo l u n t a r i a t u l Manager Proiect
transformã în ac- Asocia
Asociaþþia Caritas Bucure
Bucureººti

Psihologul rãspunde
Mi-e teamã sã conduc, chiar nu reuºesc sã fac
acest lucru. Am încercat de mai multe ori ºi-mi
spun mie însãmi cã la cei 32 de ani pe
care-i am nu se poate sã nu fiu
autonomã din acest punct de
vedere. Am permis de
conducere de mai mult timp,
dar numai când mã gândesc
sã mã urc în maºinã pentru a
conduce, mã cuprinde un
adevãrat atac de panicã.
Devin agitatã, îmi bate inima
foarte tare ºi îmi tremurã picioarele. Ce trebuie sã fac? Se poate rezolva
problema? Aþi mai întâlnit cazuri ca acesta?
A conduce maºina presupune asumarea unei mari responsabilitãþi,
fiind vorba nu numai de viaþa personalã, dar ºi de a altora. Prin urmare,
nu puteþi conduce pânã când nu vã simþiþi aptã în totalitate sã executaþi
toate manevrele specifice ºofatului. Fiind vorba de atacuri de panicã,
situaþia este serioasã. Dar nu trebuie sã disperaþi! Cel mai probabil,
principala cauzã a stãrii de nervozitate este tocmai nesiguranþa, teama
cã nu veþi reuºi sã stãpâniþi maºina. Pe lângã aceasta, va trebui sã fiþi
capabilã, din punct de vedere psihic, sã rezolvaþi toate solicitãrile pe
care le puteþi întâlni în trafic. Timpul de reacþie este esenþial atunci când
conduceþi. Toate acestea, însã, nu se pot dobândi decât în timp. Multe
persoane, mai ales femei, au aceeaºi problemã. Un episod în care o
micã abatere a fost taxatã de ceilalþi ºoferi din trafic cu remarci negative
ºi claxoane interminabile poate sta la baza inhibiþiilor de mai târziu.
Cazurile similare pe care le-am mai întâlnit au fost depãºite prin
faptul cã persoanele respective au început sã conducã, mai întâi cu un
ºofer experimentat în dreapta (acesta trebuie sã fie calm, înþelegãtor,
empatic, rãbdãtor), pentru ca apoi sã conducã singure, în locuri
neaglomerate, în zile care oferã un confort emoþional (sfârºit de
sãptãmânã, sãrbãtori). Prin urmare, aceasta ar fi o primã sugestie. O
altã variantã ar fi aceea de a mai lua niºte lecþii de condus de la un
instructor auto, în cadrul cãrora sã vã conducã prin locuri aglomerate,
arãtându-vã cã situaþiile de acolo pot fi rezolvate cu calm ºi concentrare.
La fel, cu el puteþi exersa manevrele mai dificile, pe care nu le stãpâniþi
pe deplin. Orice moment de neatenþie poate însemna producerea unui
accident, fiind necesarã gestionarea întregului trafic, pentru a putea fi
evitate ºi greºelile celorlalþi. De asemenea, trebuie sã vã autoconvingeþi
cã nu sunteþi singura persoanã în trafic, ºofatul fiind posibil pentru toþi
cei care au permis de conducere ºi cã de altfel aþi trecut prin mai multe
probe care v-au calificat ca posesor de permis de conducere ºi implicit
ºofer – asta înseamnã cã se poate! Când veþi depãºi aceste etape ºi
veþi decide sã faceþi pasul cel mare ºi sã conduceþi singurã... trebuie
sã vã fie clar cã toþi ºoferii au trecut prin aceeaºi experienþã. Alegeþi un
traseu bine cunoscut, mai puþin circulat, ºi conduceþi cu vitezã micã,
fiind atentã la trafic. Aºa veþi cãpãta încredere!
Ultimul, dar ºi cel mai important, sfat este acela de a nu pleca în
trafic la volanul maºinii, pânã nu sunteþi ferm convinsã cã aþi rezolvat
problemele actuale (în primul rând pe cele legate de atacul de panicã).
Pr
Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE
Social 23
Sfatul medicului
SLUJIREA
Chemarea Domnului de a-l sluji într-o stare sau alta
de viaþã se concretizeazã în viaþa fiecãrui om.
Medicul slujeºte în spirit creºtin prin devotamentul
sãu faþã de bolnavi. Fiecare din pacienþii sãi îl reprezintã
pe Domnul Isus Cristos într-o formã de suferinþã sau
alta, fizicã sau sufleteascã.
Ziua internaþionalã a bolnavului reaminteºte acest
lucru, în fiecare an, celor care se strãduiesc, pe tãrâm
medical sã aline suferinþele.
Un zâmbet, un cuvânt spus aproapelui ca
încurajare, rãbdarea cu copiii prea zburdalnici ºi
gãlãgioºi, dialogul prietenesc cu tinerii care-ºi cautã
un drum în viaþã, un sfat binevoitor unui pãrinte îngrijorat
de viitorul familiei sale, toate reprezintã forme de slujire
pe care un medic, ca bun creºtin practicant, le poate
oferi semenilor sãi.
Devotamentul în îngrijirea bolnavilor cronici, a
bãtrânilor neputincioºi, uneori arþãgoºi ºi egoiºti sau a
persoanelor cu handicap fizic, motor, sau a bolnavilor
psihici sunt forme de slujire care solicitã multã stãpânire
de sine ºi în special dragostea delicatã a inimii.
Un exemplu strãlucit în aceastã privinþã îl oferã
medicul japonez Paul Tahashi Nagai.
Student la medicinã, citindu-l pe Pascal, s-a
convertit, devenind catolic practicant. Ca medic
radiolog, profesor universitar, a contractat leucemie
cronicã ºi, cu toatã boala care îl chinuia, a rãmas la
Nagasaki sã îngrijeascã bolnavii supravieþuitori ai
bombardamentului atomic.
La prima comemorare a exploziei atomice, care a
distrus cartierul creºtin Urakami din Nagasaki, Paul
Nagai a spus printre altele: „Urakami a fost jertfa de
ispãºire a urii oarbe care a sfâºiat omenirea în
groaznicul rãzboi mondial. Din cenuºa oraºului nostru
sã ridicãm ochii spre cer. Ferice de acei care, ca miei
nevinovaþi, au fost sacrificaþi pentru pace. Pentru cei
morþi ºi pentru cei vii sã ne dea Domnul o pace durabilã
pe tot pãmântul.” Paul Nagai a murit la 43 de ani, la 1
mai 1951, dupã patru ani de grea suferinþã în care a
scris câteva cãrþi ca sã-ºi poatã câºtiga existenþa ºi
întreþine cei doi copii.
Menþionãm „Lanþul Rozariului”, amintirea soþiei sale
Midori. „Clopotele din Nagasaki”, un jurnal al acelor
zile ale morþii, capodoperã tradusã în mai toate limbile
ºi transpusã pe ecran. „Lãsaþi aceºti copii”, un testament,
adio pentru copiii sãi, Kayano ºi Makoto.
Cadrele medicale din societatea noastrã nu ar trebui
sã-ºi caute împlinirea profesionalã ºi bunãstarea pe
meleaguri strãine ci sã înveþe din exemplele de dãruire
ºi slujire ale înaintaºilor.
Dr
Dr.. BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
24 Micul prinþ

Ioan Bosco s-a nãscut, la

15 august 1815, în sãtucul Becchi,
comuna Castelnuovo,
Vi s u l din Italia. Când Ioan avea vârsta
de doi ani, tatãl lui s-a îmbolnãvit grav
ºi a murit. Mama lui, Margareta,
lu i avea pe atunci 34 ani, ºi a trebuit
sã-i creascã singurã pe cei trei fii ai
sãi: Ioan, Iosif ºi Anton. Ioan era cel
IIo
oan Bosco mai mic. Într-o searã, pe când Ioan
avea 9 ani, a avut un vis...

Într-o curte mare, aproape de casã, era mulþi

copii: unii râdeau, alþii se jucau, alþii înjurau... Ioan se repezi sã-i batã
cu pumnii pe bãieþii
care înjurau.
Deodatã
apãru un bãrbat
impunãtor,
nobil,
cu o mantie albã
ºi faþa luminoasã.

Atunci apãru lângã Priveºte!

el o femeie Iatã unde trebuie sã
fermecãtoare, lucrezi. Sã creºti umil,
îmbrãcatã cu puternic ºi viguros ºi,
o mantie albã, ce se va întâmpla cu
aceste animale, tu
Ioan, nu cu pumnii, strãlucitoare. va trebui sã faci
ci cu dragoste ºi bunãtate Bãieþii cu care se cu fiii mei.
vei dobândi prietenia lor. bãtuse Ioan,
Îþi voi da o învãþãtoare, deveniserã niºte
ca sã devii înþelept. animale sãlbatice.

Vei înþelege Când Ioan se trezi

Când Ioan totul la timpul din somn, totul
privi din nou, potrivit. dispãruse.
Nu înþeleg Mâinile parcã îl
vãzu cã toate aceste
animalele dureau din cauza
lucruri.
sãlbatice pumnilor pe care
deveniserã îi dãduse în vis, iar
niºte miei faþa îi ardea din
blânzi. cauza palmelor
primite.
Mai târziu, Ioan Bosco
Cine ºtie, poate vei ajunge preot.
a devenit preot ºi
Dimineaþã, a început sã se ocupe
la micul dejun, de copiii orfani ºi sãraci
Ioan de pe strãzile
le povesti oraºului italian Torino,
fraþilor, mamei în în Oratoriul sãu.
ºi bunicii
Adaptare de CRISTINA GRIGORE
visul din timpul
dupã „Viaþa lui Don Bosco în imagini”,
Nu trebuie sã crezi în vise! nopþii. www .donbosco.ro
www.donbosco.ro

Gândul meu pentru tine/ri
Dragã prietene,
Cred în iubire. Cred cã numele cel mai frumos
ºi mai înãlþãtor dat lui Dumnezeu este Iubire.
Cred cã iubirea nu poate exista fãrã comuniune,
fãrã dialog, fãrã a te deschide altuia.
Cred cã iubirea trece prin cruce.
Cred în credinþã. Cred cã numai credinþa în Dumnezeu
alungã din sufletul omului nesiguranþa
ºi oferã speranþã ºi optimism.
Cred cã omul se poate realiza pe deplin
atunci când se încrede în Dumnezeu
ºi se poate împlini cu adevãrat
atunci când îl iubeºte pe aproapele
asemenea lui Dumnezeu.
Cred cã numai credinþa în Dumnezeu
îl conduce pe om la fapte concrete de iubire.
Cred în speranþã. Cred cã speranþa este sora mai micã
ce se þine de mânã cu credinþa ºi iubirea.
Cred cã speranþa îl ajutã pe om
sã priveascã departe,
sã depãºeascã obstacolele
ºi sã se ridice dupã ce a cãzut.
Cred cã cine nu sperã, chiar dacã este tânãr, se poate
asemãna cu un bãtrân care a pierdut totul.
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului,
vã invitã sã participaþi,
în data de 21 februarie,
ora 14:30, la
Teatrul Þãndãricã, la
F E S T I VA L U L
PRIETENIEI!
Sunt aºteptaþi toþi tinerii,
plini de voie bunã!
Detalii despre festival
ºi alte informaþii
gãsiþi pe
site-ul nostru
www.tic.ro.
Suflet tânãr 25
Acasã la tinerii din Cioplea
Dacã treci în vreo searã pe aleea Râmnicu Sãrat din capitalã, ai
ocazia sã întâlneºti la nr. 5 al acestei strãzi un grup de tineri. De cele
mai multe ori îi poþi gãsi râzând. Aºa sunt ei, tinerii de la parohia Sfânta
Fecioarã Maria Reginã, plini de viaþã ºi de idei.
ªi eu am trecut, într-o duminicã de vacanþã ºcolarã, dupã slujba de
la ora 18, sã petrec un timp în compania lor. Dacã ar fi sã mã iau dupã
numãrul tinerilor din actele parohiei, ar fi trebuit sã întâlnesc peste 120
de tineri sau adolescenþi. Dar eu am gãsit mai puþin de douãzeci. Nu e
deloc rãu pentru o searã de vacanþã. „ Sunt câþiva tineri care se întâlnesc
aici, la parohie, stau împreunã, joacã tenis împreunã ºi petrec un timp
împreunã”, îmi spune pãrintele Veniamin Aenãºoaiei, parohul acestei
comunitãþi. „ Însã, marea majoritate a tinerilor preferã sã stea în
anonimat, pentru cã e mai comod”.
Dar, de fapt, ce înseamnã implicarea tinerilor în parohia Cioplea?
Dupã ce am stat puþin de vorbã cu ei, printre glume ºi lucruri serioase,
am descoperit cã pentru ei nu e doar o simplã obiºnuinþã sã vinã la parohie.
„Aici, pe lângã facultate, prieteni ºi ieºiri, am posibilitatea sã mã implic în
ceva constructiv”, îmi spune Alexandra Ivaºcu. Are 19 ani ºi a venit în grupul
de tineri cu doar 3 ani în urmã. ªi atunci doar din curiozitate. Dar, dupã ce
a participat la o întâlnire naþionalã a tinerilor, organizatã la ªumuleu-Ciuc,
a mers apoi, cu parohia, la Festivalul Prieteniei.
La Cioplea au fost ºi perioade în care tinerii veneau în numãr mult
mai mare dar, dupã spusele Alexandrei „mulþi veneau numai pentru
note la ºcoalã”. Din septembrie 2008 se ocupã de tineri pãrintele diacon
Sebastian Vârgã. „Când am ajuns aici am gãsit o echipã foarte unitã,
chiar dacã eu, de mic trãind la þarã, aveam altã impresie despre
bucureºteni”, spune pãrintele diacon. Tinerii de aici rãspund mereu
prompt la toate activitãþile pe care trebuie sã le organizeze precum
împodobitul brazilor de Crãciun, vizitele la bãtrâni, participãrile la
festivaluri ºi concerte etc.
Responsabilul parohial cu tinerii, Ovidiu Cazamir, spune despre
grupul pe care îl susþine cã este mic, dar dinamic. „La cateheze, tinerii
vin în funcþie de anotimp. În medie vin cam 8-9 tineri la fiecare catehezã,
dar au fost ºi cazuri în care au venit 20”, se mândreºte el cu grupul lui.
Pãrintele paroh spune cã „ tinerii care vin în mod obiºnuit la bisericã
trebuie sã-i atragã ºi pe ceilalþi, realizând astfel o relaþie de cunoaºtere
între ei. Eu mã îndoiesc cã sunt foarte mulþi tineri care sã fie conºtienþi cã
mântuirea se zideºte împreunã, ºi pentru noi, ºi pentru ceilalþi”.
Am mai vorbit cu tinerii din Cioplea ºi despre internet: cum îl folosesc,
cât îl folosesc... Dacã vreþi sã aflaþi ºi voi ce mi-au povestit, citiþi pe site-
ul nostru www.tic.ro .

Reporterul Suflet tânãr, Anton Balint,

împreunã cu parohul Veniamin Aenãºoaiei
Tinerii din parohia Cioplea Paginã realizatã de ANTON BALINT
26 Lecturi
Giovanni Cavalcoli -
Lupta cea bunã
a creºtinului
împotriva diavolului
Viruºii, fie electronici, fie biologici, sunt
o preocupare frecventã pentru omul zilelor
noastre. Deseori uitãm, însã, cã, la fel cum
calculatorul ni se poate virusa încetând sã
mai funcþioneze ori executând comenzi
aiurea, tot aºa ºi sufletul ne poate fi afectat
de un “virus” specific, Diavolul. Ne gândim
prea puþin la el, mulþi îl ignorã ori îi neagã
existenþa, aratã prof. Giovanni Cavalcoli
o.p. în cartea sa Lupta cea bunã a
creºtinului împotriva diavolului. ªi apoi, cine
mai are timp, în lumea noastrã grãbitã ºi
super-tehnologizatã, sã se gândeascã la
diavol?
Faptul nu-i întâmplãtor, dimpotrivã,
se înscrie în strategia mai amplã prin care
“Cel cu coarne” încearcã sã distrugã opera
creaþiei. În alocuþiunea Existenþa ºi acþiunea
diavolului, din 15 noiembrie 1972, Papa Paul
al VI-lea se întreba: “Care este nevoia cea
mai mare a Bisericii de azi? Sã nu vã parã
simplist ori de-a dreptul superstiþios ºi naiv
rãspunsul: Biserica are mare nevoie de
ocrotire împotriva Celui Rãu, numit în mod
curent diavol ”. Cartea lui Cavalcoli se
deschide cu o subtilã analizã a epocii
noastre din perspectiva modului în care
aceasta se raporteazã la pãcat. «Omul
modern, când ºi când religios, în relaþia sa
cu Transcendentul ºi Divinul, evitã
manifestãrile de facturã “barocã” ºi preferã
un comportament mai apropiat de
secularism ºi de valorile pãmânteºti». În
continuare, Cavalcoli aratã cã «tradiþia
spiritualã creºtinã grupeazã multele surse
de ispitire la rãu în trei mari principii:
“carnea”, “lumea”, “diavolul”», ºi cã acesta
din urmã, diavolul, nu intervine decât atunci
când vede cã celelalte douã cauze – poftele
trupului ºi trufia lumii – nu sunt suficiente
ca sã-l ducã pe om la pãcat.
Însã “diavolul nu doarme niciodatã”
spune o veche zicalã. Când, cu ajutorul
Librãria Sf. Iosif
recomandã
V. Petercã
ãclie pentru
Fãclie
paºii mei
Ed. ARCB,
Bucureºti, 2008
(Editura ARCB, 2008)
harului, sufletul cautã sã se întãreascã în
virtute, Satana intrã în acþiune, direct sau
prin oameni, sub diferite forme care merg
de la simpla sugestie pânã la posedare, de V. Albisetti
la “nevinovatul” ghicit în cãrþi sau în cafea, Devino
la magia neagrã ºi pânã la cultul satanic. ceea ce eºti
«Diavolul – aratã Cavalcoli – fiind el însuºi o Un parcurs de
persoanã, îndeamnã la rãu ca persoanã. psihospiritualitate
Altfel spus, diavolul “ne vorbeºte”, ne inspirã creºtinã
gânduri contrare credinþei ori moralei. Ed. Pauline,
[Acestea] sunt percepute ca venind de la un Bucureºti,2008
alt “eu”, adicã de la o altã personalitate care,
independent de voinþa noastrã, ne vorbeºte, Filme DVD cu subtitrare
zãmisleºte idei ºi proiecte total strãine în limba românã
obiceiurilor ºi înclinaþiilor noastre fireºti.»
Întocmai asemenea viruºilor pomeniþi la
început, diavolul se adapteazã permanent
la mentalitatea curentã, încât sã poatã lovi
exact în punctul slab. «În vremurile noastre,
sensibile la valorile raþiunii, ºtiinþei ºi
organizãrii sociale, diavolul acþioneazã
indirect ºi deghizat – însã la fel de eficient –
folosindu-se de însãºi aceastã sensibilitate
(...) Diavolul ºi-a adaptat metoda de lucru
la schimbãrile istorice, la mentalitatea,
C ã r þ i l e º i fimele DVD s u n t
obiceiurile ºi mijloacele de exprimare ale disponibile la Librãria Sf. Iosif
omului modern. Activitatea diavolului e - str
str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti;
orientatã exclusiv cãtre religie. Tocmai de - tel. 021 2015457; 021 2015475;
aceea, apariþia unei “societãþi secularizate” - e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro,
– dupã expresia teologului Cox – dovedeºte libraria@arcb.ro;
cât de puternic ºi viclean e diavolul: acum - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e
îºi împlineºte lucrarea sub masca
“performanþelor seculariste” atât de mult lasã învins de diavol doar cel care nu vrea
râvnite ºi promovate de aºa-zisa civilizaþie sã i se împotriveascã”, Cavalcoli prezintã,
modernã. Iar mijloacele de comunicare în în încheiere, numeroasele surse bogate în
masã – presã, televiziune, radio etc. – se har pe care Biserica le pune la dispoziþia
fac, de multe ori fãrã sã vrea, ori fãrã sã celor care vor sã poarte “lupta cea bunã”
ºtie, mijloace de abilã comunicare a ispitelor punându-ºi speranþa «în pãtimirea,
diabolice.» moartea ºi învierea lui Isus Cristos care l-a
Fireºte, ispita nu-i totuna cu pãcatul. învins o datã pentru totdeauna pe
Ispita e propunere, pãcatul e acceptarea “conducãtorul acestei lumi” – Satana.»
propunerii. Subliniind de la bun început cã,
aºa cum spunea deja Toma de Aquino, “se LIANA GEHL
 Educaþie media 27

Sfinþi patroni
ai mijloacelor de comunicare socialã
Sfântul Bernardin de Siena
Siena,,
patronul publicitarilor
Sfânta Clara de Assisi,
patroana televiziunii Nãscut la Massa Marittima, la
8 septembrie 1380, dintr-o familie
În ajunul Crãciunului din anul nobilã, Albizzeschi, rãmas orfan
1252, Clara era grav bolnavã. Toþi de pãrinþi la o vârstã fragedã, a
membrii comunitãþii conventului fost crescut la Siena de douã mãtuºi.
din San Damiano erau reuniþi în La vârsta de 22 de ani a decis sã
biserica mãnãstirii pentru a celebra îmbrace haina franciscanã. Apãrãtor al
Naºterea Domnului. Clara zãcea devoþiunii la sfântul nume al lui Isus (pentru care a trecut prin douã
neputincioasã pe un pat din infirmerie, procese canonice, acuzat de erezie, dar din care a ieºit mereu
într-o atmosferã umedã ºi friguroasã, nevinovat), punea sã se ºtanþeze monograma „JHS” pe tãbliþe de
învãluitã de întunericul nopþii. În gând, îi spunea lui Dumnezeu lemn pe care le oferea credincioºilor pentru a le sãruta, la sfârºitul
cât de mult ar fi vrut sã poatã participa ºi ea la Liturghia care discursurilor sale. Din acest motiv a fost proclamat, de papa Pius al
era celebratã în acel moment în bisericã. Deodatã, în mod XII-lea, la 19 octombrie 1956, “Patron pe lângã Dumnezeu al tuturor
inexplicabil din punct de vedere omenesc, a început sã audã divulgatorilor de mesaje promoþionale, numiþi, de obicei, publicitari”.
cântãrile pe care fraþii le înãlþau în biserica mãnãstirii, iar pe A fost canonizat în 1450.
peretele din faþa ei putu urmãri imagini cu ieslea ºi Liturghia
de Crãciun din bisericã. Datoritã acestei „transmisiuni în
direct”de care a avut parte, Clara de Assisi (declaratã sfântã Sfântul Gabriel Arhanghelul,
în 1255) a fost proclamatã „patroana cereascã a televiziunii”, patronul telecomunicaþiilor
la 21 august 1958, de cãtre papa Pius al XII-lea.
Este îngerul care a adus
vestea mult doritã a
Sfântul Francisc de Sales, Mântuirii neamului
patronul jurnaliºtilor omenesc. Pentru a-
ceasta, la 12 ianuarie
În 1593, Francisc de 1951, Papa Pius al XII-
Sales, un tânãr francez lea l-a proclamat
de numai 26 de ani, era
patron ceresc al tele-
preot la Genova.
comunicaþiilor ºi al celor
Vãzând cã predicarea
care lucreazã în acest sector.
de la amvonul bisericii
Arhanghelul Gabriel este sãrbãtorit
nu prea dãdea roade, a
împreunã cu sfinþii arhangheli Mihail ºi Rafael, la 29 septembrie.
început sã publice foi
volante, pe care le strecura el
însuºi pe sub uºile caselor sau le În 2003, un site italian dedicat sfinþilor (www.santiebeati.org)
lipea pe ziduri. De atunci a decis sã continue opera de a lansat o campanie publicã pentru desemnarea unui sfânt patron
evanghelizare prin texte scrise. Consacrat episcop la vârsta de al internetului. Pe primele douã locuri, la diferenþe foarte mici,
32 de ani, fu numit episcop titular de Geneva trei ani mai târziu. s-au clasat fericitul Giacomo Alberione, fondatorul Familiei Pauline,
A fost îndrumãtor spiritual al sfântului Vincenþiu de Paoli ºi al dedicatã apostolatului prin mijloacele de comunicare
sfintei Ioana Francisca de Chantal, împreunã cu care a fondat socialã, ºi sfântul Ioan Bosco, fondatorul Ordinului
în 1610 Ordinul Vizitaþiunii. A murit, la Lyon, la 28 decembrie 1622, Salezian. Sfântul Scaun încã nu
în urma unui atac de apoplexie. Canonizat în anul 1665, a fost a desemnat un sfânt patron
proclamat Doctor al Bisericii de cãtre papa Pius al IX-lea, în anul pentru internet.
1877, ºi este sãrbãtorit, în calendar, la data de 24 ianuarie. A
fost proclamat patron al jurnaliºtilor ºi scriitorilor la 26 ianuarie
1923, de cãtre Papa Pius al XI-lea. CRISTINA GRIGORE
28 Din istoria Bisericii

Fraternitatea Sfântul Pius al X-lea

În ultima perioadã, Fraternitatea Sacerdotalã Sf. Pius al X-lea s-a aflat în atenþia presei internaþionale ºi româneºti, datoritã deciziei
Papei Benedict al XVI-lea de a ridica excomunicarea pentru patru episcopi consacraþi de Monseniorul Marcel Lefebvre, ºi aducerii în
atenþia opiniei publice a unor declaraþii, fãcute în noiembrie 2008 de cãtre unul dintre cei patru episcopi lefebvriºti, referitor la camerele
de gazare din lagãrele naziste. La solicitarea redacþiei revistei Actualitatea creºtinã, Pãrintele Ieronim Iacob,
revistei de istorie ecleziasticã Pro Memoria, a oferit câteva lãmuriri.
Cine a fost Marcel Lefebvre?
Monseniorul Marcel Lefebvre (1905-1991), episcop francez,
consacrat în anul 1947, cu o îndelungatã activitate pastoralã în
Africa, a participat la Conciliul Vatican II în calitate de superior al
Congregaþiei Pãrinþilor Duhului Sfânt. Caracter rigid ºi spirit hiper
critic cu privire la reînnoirea liturgicã, colegialitatea episcopalã,
ecumenism ºi libertate religioasã, Lefebvre a devenit curând liderul
vocilor contrare spiritului conciliar.
Dupã Conciliu, în anul 1970, pentru a menþine vie tradiþia
liturgicã a sfântului Pius al V-lea, a fondat Fraternitatea Sacerdotalã
Sfântul Pius al X-lea ºi a deschis un seminar pentru formarea
preoþilor sãi în acest spirit, la Ecône, în Elveþia.
Refuzul reformelor liturgice promovate de Conciliu i-a adus
suspendarea „a divinis”, adicã de la celebrarea sacramentelor, în
1976. În fine, dupã un lung ºi dureros drum al împotrivirilor,
episcopul Marcel Lefebvre a fost excomunicat pentru cã a
consacrat patru noi episcopi, fãrã acordul Sfântului Pãrinte, în anul
1988. Lefebvre a murit trei ani mai târziu, în 1991, iar urmaºul sãu
la conducerea fraternitãþii, Monseniorul Bernard Fellay, a început
dificilul parcurs al întoarcerii în sânul Bisericii Catolice.
Ce înseamnã pentru Biserica Catolicã gestul papei de ridicare
a excomunicãrii pentru cei patru episcopi?
Ridicarea excomunicãrii episcopilor lefebvriºti, fãcutã publicã
pe 24 ianuarie 2009, dupã expresia Suveranului Pontif, este un
act de „milostivire pãrinteascã”, în vederea refacerii unitãþii. Papa
ºi-a exprimat dorinþa ca gestul sãu sã fie urmat de angajarea
serioasã a acestor episcopi pentru realizarea comuniunii depline
cu Biserica Catolicã. Episcopii în cauzã trebuie sã facã paºii
necesari, mãrturisindu-ºi adevãrata fidelitate ºi adevãrata
recunoaºtere a magisterului ºi a autoritãþii Papei ºi a Conciliului
Vatican II. Rãspunsul papei Benedict al XVI-lea vine dupã ce
File de istorie
Iacob director coordonator al
conducãtorii fraternitãþii, în repetate rânduri, ºi-au manifestat
adânca suferinþã cauzatã de situaþia în care se aflã.
„Cu acest act – este scris în decretul papal – se doreºte
consolidarea relaþiilor reciproce de încredere, întensificarea ºi
stabilitatea raporturilor Fraternitãþii Pius al X-lea cu Scaunul
Apostolic”. În intenþiile Papei, „acest dar al pãcii, la terminarea
sãrbãtorilor Crãciunului, vrea sã fie în acelaºi timp un semn pentru
promovarea unitãþii în dragoste a Bisericii universale ºi înlãturarea
scandalului diviziunii”.
Printre cei patru episcopi ai Fraternitãþii Sacerdotale
Pius al X-lea este ºi Monseniorul Richard Williamson care, în
noiembrie 2008, a fãcut câteva declaraþii, considerate de presã ºi
de opinia publicã drept „antisemite”. Opinia unui episcop –
proaspãt „împãcat” cu Biserica mamã – poate reprezenta opinia
oficialã a Bisericii Catolice?
Opiniile unui ierarh catolic cu privire la chestiuni istorice, politice,
economice etc. nu reprezintã linia oficialã a Bisericii Catolice.
Autoritatea sa este calificatã ca fiind „bisericeascã” doar atunci
când se referã la chestiuni de credinþã ºi moralã. Poziþia
episcopului Williamson cu privire la victimele holocaustului nu este
împãrtãºitã nici de Fraternitatea cãreia îi aparþine. Monseniorul
Bernard Fellay, superiorul acesteia, cerându-i iertare Suveranului
Pontif pentru afirmaþiile colegului sãu întru episcopat, a spus cã
acestea „nu reflectã în nici un caz poziþia Fraternitãþii”.
La audienþa de miercuri, 28 ianuarie, Papa Benedict al XVI-lea
ºi-a exprimat „deplina ºi indiscutabila solidaritate cu fraþii noºtri
destinatari ai primei alianþe”, evreii, care s-au simþit ofensaþi de
afirmaþiile episcopului Williamson. „Numai drumul dificil al ascultãrii
ºi al dialogului, al dragostei ºi al iertãrii – a spus Sfântul Pãrinte –
conduce popoarele, culturile ºi religiile lumii la þinta doritã, aceea a
fraternitãþii ºi a pãcii întru adevãr”.
(A.C.)

Preot OTTO CANISIUS FARRENKOPF

FARRENKOPF,, SJ (1888-1967)
Preotul iezuit Otto Canisius Farrenkopf s-a nãscut la 5 februarie la 1888, la Buchen-Baden (Germania) ºi a urmat studiile teologice
în Olanda, Anglia ºi India. A fost sfinþit preot în 1918, activând ulterior ca duhovnic în Ucraina, Austria ºi în România, la Bucureºti (1925-
1948). A fost colaborator permanent al publicaþiilor arhidiecezane Farul nou, Raiul copiilor ºi Raiul tineretului.
A fost arestat în 1949 ºi eliberat în 1952, fixându-i-se domiciliu obligatoriu la Gherla, alãturi de alþi confraþi iezuiþi. A fost din nou
arestat în 1953, respectiv 1955, pentru faptul cã ar fi redactat lucrarea „Sfânta Fecioarã în veci mântuitoare. Însemnãri din lupta Bisericii
Catolice împotriva comunismului”. A fost judecat de un tribunal militar ºi achitat în 1955. Va fi totuºi rãpit de securiºti ºi internat abuziv
în Ospiciul de nebuni de la Târnãveni (1955-1963) cu complicitatea unei comisii medicale!
Rãmâne un exemplu, fãrã precedent, de victimã a Securitãþii în anii persecuþiei comuniste. Emigreazã în Germania ºi moare la
Stuttgart, la 15 august 1967.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª