CURS 3

CONTRACTUL DE ASIGURARE
3.1. Prile care intervin n contractul de asigurare. Coninutul contractului de asigurare
Prin contractul de asigurare, contractantul asigurrii sau asiguratul se oblig s plteasc o prim asigurtorului, iar acesta se oblig ca, la producerea riscului asigurat, s plteasc asiguratului, beneficiarului asigurrii sau terului pgubit despgubirea ori suma asigurat, denumit indemnizaie, rezultat din contractul de asigurare ncheiat n condiiile legii, n limitele i la termenele convenite. Contractul de asigurare se ncheie n form scris. El nu poate fi probat cu martori, chiar dac exist un nceput de dovad scris. n contractul de asigurare se specifica cel puin detaliile de identificare a prilor contractante i numele beneficiarului asigurrii, dac acesta nu este parte la contract. Contractul de asigurare cuprinde: a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul prilor contractante; b) obiectul asigurrii: bunuri, persoane, rspundere civil, credite i garanii, asigurri de pierderi financiare, alte asigurri; c) riscurile ce se asigur; d) momentul nceperii i cel al ncetrii rspunderii asigurtorului; e) primele de asigurare; f) sumele asigurate. Alte elemente pe care trebuie s le cuprind contractul de asigurare se stabilesc prin norme adoptate n baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurrilor. ncheierea contractului de asigurare se probeaz cu polia de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis i semnat de asigurtor ori cu nota de acoperire emis i semnat de brokerul de asigurare. Documentul de asigurare poate fi, dup caz, nominal, la ordin sau la purttor. Dac mprejurrile eseniale privind riscul se modific n cursul executrii contractului, asiguratul este obligat s comunice n scris asigurtorului schimbarea. Asiguratul este obligat s plteasc primele de asigurare la termenele stabilite n condiiile de asigurare. Plata primelor de asigurare se face integral sau n rate pltibile la termenele scadente prevzute n contract, conform negocierii prilor, la sediul asigurtorului sau al mputerniciilor si, n lipsa unei clauze diferite stabilite n contractul de asigurare de ctre pri. Dovada plii primelor de asigurare revine asiguratului, nscrisul constatator fiind polia de asigurare sau alt document probator al plii, prevzut de legislaia n vigoare. Dac nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliaz n cazul n care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prim, nu sunt pltite n termenul prevzut n contractul de asigurare. Asigurtorul este obligat s l informeze pe asigurat despre consecinele neplii primei la termenul de plat a primei de asigurare i s prevad aceste consecine n contractul de asigurare. Asiguratul este obligat s comunice asigurtorului producerea riscului asigurat, n termenul prevzut n contractul de asigurare. n caz de nendeplinire a obligaiei mentionate, asigurtorul are dreptul s refuze plata indemnizaiei, dac din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat i ntinderea pagubei.

Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face i ctre brokerul de asigurare care, n acest caz, are obligaia de a face la rndul su comunicarea ctre asigurtor, n termenul prevzut n contractul de asigurare. n cazurile stabilite prin contractul de asigurare, n asigurrile de bunuri i de rspundere civil, asigurtorul nu datoreaz indemnizaie, dac riscul asigurat a fost produs cu intenie de ctre asigurat sau ctre beneficiar ori de ctre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaz n aceast calitate. Denunarea contractului de asigurare de ctre una dintre pri se poate efectua numai cu notificarea prealabil a celeilalte pri, care trebuie fcut cu cel puin 20 de zile nainte de denunare. n cazul n care contractul de asigurare este modificat prin acordul prilor, denunat sau reziliat, plata ori, dup caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau n baza unei hotrri judectoreti definitive i irevocabile.

3.2. Obiectul i riscul cuprins n asigurare

In cadrul asigurarii de bunuri, societatea de asigurari se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plateasca asiguratului (beneficiarului) o despagubire. Nu este obligatoriu ca asiguratorul sa plateasca intreaga suma pentru refacerea situatiei financiare a asiguratului care a suferit o dauna, deoarece in contract pot exista prevederi care limiteaza suma asigurata. Asigurari de bunuri pot incheia persoane fizice si persoane juridice cu domiciliul, sediul sau resedinta in Romania. Intr-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie sa aiba un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoana are un interes patrimonial daca producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. In cazul in care in contractul de asigurare este mentionat un beneficiar, altul decat persoana asigurata, acesta trebuie sa aibe un interes patrimonial fata de bunul asigurat. O regula generala in asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial sa existe atat in momentul incheierii asigurarii, cat si in momentul producerii riscului asigurat. In asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regula, din statutul de proprietate al persoanei care doreste sa se asigure. Exista situatii in care si alte persoane decat proprietarul pot avea interes fata de un bun, cum ar fi: - proprietate in comun - o persoana care detine un bun in comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la intrega valoare. Aceasta nu inseamna ca, in caz de distrugere a bunului asigurat, aceasta persoana va fi singura despagubita, ci va beneficia de despagubire doar in limita dreptului ei de proprietate; - proprietatea ipotecata - in caz de ipoteca, ambele parti au un interes asigurabil: debitorul ipotecar - in calitate de proprietar, iar societatea ipotecara - in calitate de creditor. In aceste situatii se incheie un contract de asigurare in numele ambelor parti; - proprietatea inchiriata - in cazul in care chiriasul incheie un contract de asigurare, o face in numele si folosul proprietarului, deci nu poate pretinde incasarea despagubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar; - proprietatea aflata in custodie - custodele are un interes asigurabil, in ceea ce priveste bunul pe care il detine in custodie, pentru ca, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice dauna produsa bunului respectiv; - persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determina existenta unui interes asigurabil al acestora fata de bunul respectiv.

In concluzie, pot fi asigurate bunuri apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice, bunuri primite in folosinta sau aflate spre pastrare, reparare, prelucrare, vanzare sau pentru a fi expuse in cadrul muzeelor si expozitiilor si bunuri ce fac obiectul cantractului de inchiriere sau locatie de gestiune.

Riscul asigurat
In asigurarea de bunuri exista o clasificare a riscurilor in: - riscuri civile - asociate cladirilor care folosesc ca locuinte si birouri si a bunurilor din acestea; - riscuri comerciale si industriale - asociate cladirilor ce folosesc ca unitati de productie si comercializare si bunurile aflate in acestea. In general, in asigurarea de bunuri riscurile preluate in asigurare de societatile de asigurare sunt: - incendiu; - traznet; - explozie; - ploaie torentiala; - grindina; - inundatie; - furtuna; - cutremur; - prabusiri si alunecari de teren; - greutatea stratului de zapada cu gheata; - avalanse de zapada; - caderea pe cladiri a altor corpuri; - lovirea de catre un autovehicul. Unele societati de asigurare ofera asigurare pentru masini, utilaje si instalatii, pentru cazurile de avarie accidentala. In astfel de polite sunt acoperite riscuri cum sunt: - ruperi sau deformari in timpul functionarii; - ciocniri sau izbiri cu alte corpuri; - explozii; - efectele unor substante chimice; - scurtcircuit; - etc. Bunurile sau alte valori (numerar, timbre postale) pot fi asigurate si in vederea furtului sau jafului. Unele societati trateaza aceste riscuri ca fiind de sine statatoare, in timp ce altele le asigura complementar, cu plata primei corespunzatoare sau le refuza. Cele mai multe societati de asigurare ofera polite de asigurare pe mai multe nivele care, in functie de riscurile acoperite, pot fi: - polite de asigurare impotriva incendiului; - polite de asigurare standard (acopera riscurile de: incendiu, trasnet, explozie si cadere de corpuri); - polite de asigurare care acopera, pe langa riscurile cuprinse in polita standard, si cateva riscuri suplimentare; - polite de asigurare totale, care acopera toate riscurile (all risks) in care nu sunt nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse.

Desi de mai multe ori termenul de excludere e rezervat clauzelor politei identificate in mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauza a politei, a carei functie este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la daune. In general, in polita de asigurare de bunuri nu se acorda despagubiri pentru pagubele provocate de razboi, invazie, revolutie, nationalizare sau rechizitionare. Alte excluderi se refera la uzura fizica, la pagubele provocate in urma actelor intentionate ale asiguratilor sau la alte evenimente non-accidentale, in urma radiatiei nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu: rugina fierului).

3.3. Elementele asigurrii

Elementele asigurarii sunt: asiguratorul; asiguratul; contractantul asigurarii; beneficiarul asigurarii; contractul de asigurare; riscul asigurat; obiectul asigurat; suma asigurata; prima de asigurare; durata asigurarii; paguba sau dauna; despagubirea de asigurare. Asiguratorul este persoana juridica, societate de asigurari, care in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati isi asuma obligatia sa plateasca acestora (beneficiarilor asigurarii) despagubirea ce li se cuvine pentru cazul de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate ca urmare a calamitatilor naturii sau accidentelor , sa plateasca suma asigurata la survenirea unui eveniment in viata persoanelor asigurate (beneficiarilor) sau sa plateasca despagubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terte persoane. Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platita asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva unor calamitati ale naturii sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica ce se asigura pentru prejudiciul pe care il poate aduce unor terte persoane de a carui producere raspunde potrivit legii. Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica ce poate incheia o asigurare, fara insa ca aceasta sa aiba calitatea de asigurat. Astfel, de exemplu, un agent economic poate incheia o asigurare de accidente pentru personalul ei angajat care este transportat la si de la locul de munca folosind autovehiculele apartinand acestuia. In acest caz, calitatea de asigurati o au lucratorii pentru care a fost incheiata asigurarea, iar agentul economic este contractantul asigurarii. Beneficiarul asigurarii este , de regula, insusi asiguratul. Exista categegorii de asigurari (de exemplu, de persoane si de transport) in care calitatea de beneficiar o pot avea si alte persoane, specificate nominal in contractul de asigurare. Spre exemplu, beneficiar poate fi o terta persoana careia in virtutea contractului sau a legii asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract (caz asigurat). -

Prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce s-a asigurat : anumite bunuri, despagubirile datorate de asigurat ca urmare a raspunderii civile fata de o terta persoana (patrimoniul din care ar urma sa plateasca) sau un atribut al persoanei (viata, capacitatea de munca etc.), adica valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului. Astfel, in asigurarile de bunuri asiguratorul garanteaza asiguratului plata unor despagubiri, in cazul in care anumite calamitati sau accidente ar produce pagube bunului respectiv; in asigurarile de persoane se garanteaza plata unor sume dinainte stabilite, in cazul in care in viata asiguratului ar interveni un anumit eveniment (supravietuire, invaliditate, deces etc.) iar in asigurarile de raspundere civila asiguratorul preia asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le-ar putea avea fata de o terta persoana, ca urmare a faptului ca ia pricinuit acestuia un prejudiciu. Riscul constituie elementul esential si caracteristic al contractului de asigurare. Riscul asigurat este fenomenul sau evenimentul la producerea caruia societatea de asigurari este obligata prin lege sau contract sa achite asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubirea de asigurare la bunuri sau suma asigurata in cazul oersoanelor. Notiunea de risc asigurat are, de regula, mai multe sensuri. Astfel, riscul asigurat este folosit in sensul de probabilitate a producerii fenomenului (evenimentului) impotriva caruia se incheie asigurarea. Cu cat acest fenomen are frecventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea.

3.4. Suma asigurat i prima de asigurare Suma asigurat

Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata reprezinta limita maxima a raspunderii asiguratorului si constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare. In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata nu poate depasi valoarea reala a bunului la data asigurarii(valoarea de asigurare). In cazul asigurarii de raspundere civila, intrucat nu exista o valoare de asigurare, suma asigurata se stabileste prin conventie, iar in cazul asigurarii obligatorii, prin hotarare a Guvernului. In cazul asigurarilor de persoane, suma asigurata nu este limitata, fiind vorba de viata si sanatatea omului nu se poate stabili o limita minima sau maxima de valoare. Aceasta nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunurilor in momentul incheierii contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie sa fie in deplina concordanta cu valoarea reala a acestora. Pentru prevenirea subasigurarii, majoritatea societatilor de asigurare aplica principiul raspunderii proportionale. Prin valoarea bunurilor la data asigurarii se intelege: - la cladiri si constructii - valoarea de inlocuire (costul constructiei sau achizitionarii cladirii respective sau a uneia similare la preturile uzuale pe piata locala) din care se scade uzura (in raport de vechime si starea constructiei); - la mijloacele fixe si obiecte de inventar - valoarea de inlocuire a acestora, din care se scade uzura (in raport de vechime si starea de intretinere a acestora); - la materii prime, materiale, produse finite, marfuri - pretul de cost sau de achizitie al acestora;

- colectii si obiecte de arta - valoarea de circulatie (de piata) determinata pe baza de cataloage sau expertize. In general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru toate bunurile din aceeasi grupa prevazuta in tariful de prime. Pentru obiectele de arta sumele se stabilesc pentru fiecare obiect in parte.

Prima de asigurare
Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul este obligat, in baza contractului sau a legii, sa o plateasca asiguratorului, in schimbul garantiei pe care acesta i-o acorda si se foloseste pentru constituirea fondului de asigurare, a fondurilor de rezerva, pentru finantarea actiunilor de prevenire si combatere a unor evenimente producatoare de pagube si pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asigurarilor. Prima de asigurare este, asadar, pretul platit de asigurat pentru ca asiguratorul sa preia asupra sa riscul. La asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determina prin inmultirea sumei asigurate cu cota de prima tarifara, ce se exprima in procente sau promile. In cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferentiate: - pe tipuri de localitati (municipii, orase, comune); - pe grupe de bunuri (locuinte, mobilier, aparatura audio-video). In cazul unitatilor de productie, a magazinelor si depozitelor, cotele de prima se diferentiaza in functie de natura produselor folosite in procesul productiei in: - produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile; - produse combustibile; - produse inflamabile; - produse explozibile.

3.5. Paguba sau dauna i despgubirea de asigurare

Paguba sau dauna reprezinta pierderea, exprimata valoric, intervenita la bunul asigurat, ca urmare a producerii riscului asigurat. Dauna (paguba) de asigurare se numeste prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat. Se au in vedere numai prejudiciile efective suferite de asigurat, nu si beneficiul nerealizat. In cazul asigurarii de raspundere civila, beneficiul nerealizat de terta persoana pagubita reprezinta pentru asigurat o paguba efectiva, deoarece se include in despagubirile datorate (reparare integrala). Notiunea de dauna este aplicabila numai la asigurarile contra pagubelor (asigurari de daune). Despagubirea de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratorul o plateste asiguratului pentru refacerea bunului distrus de un risc asigurat sau pentru compensarea unui prejudiciu la asigurarea de raspundere civila. Cuantumul despagubirii de asigurare depinde de marimea pagubei si nu poate depasi sums asigurata.

Obligaiile asiguratului
Asigurarul trebuie sa indeplineasca o serie de obligatii specificate in conditia de asigurare, a caror neindeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul asiguratorului de a plati despagubirea.

Exista obligatii corespunzatoare producerii unei daune si obligatii care trebuie urmate de asigurat la producerea unei daune. Una din obligatiile asiguratului este de a intretine si folosi bunul asigurat in bune conditii, in scopul prevenirii riscurilor asigurate. Daca prin nerespectarea acestor obligatii s-ar putea produce pagube, asiguratorul are dreptul sa renunte la asigurare, fara restituirea primelor de asigurare.

Constatarea i evaluarea daunei i stabilirea despgubirii

Cand se produce un risc asigurat, in urma caruia asiguratul inregistreaza o paguba, se declanseaza, automat, mecanismul despagubirii. Despagubirea se face in raport cu starea bunului in momentul producerii evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depasi cuantumul pagubei - suma asigurata, nici valoarea bunului in momentul producerii evenimentului asigurat. La asigurarea de bunuri exista trei principii care se aplica la acoperirea pagubei: - principiul raspunderii proportionale; - principiul primului risc; - principiul raspunderii limitate. Cuantumul pagubei se stabileste in functie de tipul pagubei (totala sau partiala). Prin paguba totala se intelege: - la cladiri - distrugerea cladirilor in asemenea grad incat refacerea lor, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibila sau cheltuielile ar depasi suma asigurata; - la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura (l, kg, m, m2, m3) - acea parte din cantitatea totala care a fost distrusa in intregime sau a disparut; - la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor intr-un asemenea grad incat refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibila sau cheltuielile ar depasi suma asigurata. Prin paguba partiala se intelege: - la cladiri - distrugerea sau deprecierea partiala a lor, astfel incat prin repararea acestora poate fi readusa la starea initiala dinaintea producerii evenimentului asigurat; - la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura (l, kg, m, m2, m3) deprecierea unei parti din cantitatea totala care a ramas dupa producerea evenimentului asigurat si care scade valoarea bunurilor; - la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel incat, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la starea initiala. Cuantumul pagubei reprezinta, in caz de dauna totala: - la cladiri - valoarea de inlocuire a cladirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea data si valoarea resturilor care se pot intrebuinta sau valorifica; - la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura - valoarea reala la data producerii evenimentului asigurat; - la celelalte bunuri - valoarea reala la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiasi data, a restuilor care se pot valorifica. Cuantumul daunei, in caz de dauna partiala, reprezinta: - la cladiri - costul reparatiei din care se scade uzura si valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau intrebuinta; - la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura - valoarea pierderii din cantitate a aceleiasi parti din cantitatea totala care diminueaza valoarea totala; - la celelalte bunuri - costul reparatiilor partilor compoonente sau a pieselor avariate sau costul de inlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzatoare si valoarea resturilor care se pot valorifica.

In limita sumei asigurate, societatea de asigurare acorda despagubiri si pentru: - cheltuielile facute in scopul limitarii daunei; - cheltuielile legate de indepartarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat; - daunele provocate bunurilor mentionate in contractul de asigurare prin distrugerea sau avarierea lor, datorita masurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau impiedicarea consecintelor producerii riscurilor. Din cuantumul pagubei se scad: - franchisa prevazuta in contractul de asigurare; - primele datorate pana la sfarsitul perioadei de asigurare. Exista situatii in care societatea de asigurari poate refuza plata despagubirilor, si anume: - daca dauna a fost provocata, in mod intentionat, de una din urmatoarele parti: - asiguratul sau beneficiarul; - persoane fizice majore care locuiesc impreuna cu asiguratul sau gospodaresc, impreuna cu acesta, bunul asigurat; - un membru din conducerea persoanei juridice asigurate; - reprezentanti ai asiguratului sau beneficiarului. - in cazul in care una din aceleasi persoane enumerate mai sus nu a luat masurile necesare pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, desi putea sa faca acest lucru; - daca cererea de despagubire este facuta cu rea credinta sau daca asiguratul a contribuit, in mod deliberat sau prin neglijanta, la producerea daunei. In cazul in care asiguratul a incheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleasi riscuri, asiguratorul datoreaza numai o parte a despagubirii, si anume acea parte care rezulta din repartizarea proportionala a despagubirii datorate de toti asiguratorii. In felul acesta se urmareste ca despagubirea platita asiguratului sa nu depaseasca valoarea pagubei. Dupa fiecare dauna, suma asigurata se diminueaza cu valoarea despagubirii acordate cu incepere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea continua pentru suma ramasa. Revenirea la suma asigurata initial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentara, contra platii diferentei de prima corespunzatoare.