SENZAIILE

Senzaiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoatere a nsuirilor concrete, luate separat, ale obiectelor, cnd acestea stimuleaz receptorul unul singur organ de sim. Termenul senzaie denumete procesul de semnalizare prin simuri i, n acelai timp, rezultatul acestui proces, adic imaginea primar a nsuirilor concrete ale obiectelor. De exemplu, senzaie de acru, senzaie de rou etc. Senzaii vizuale. Sunt produse de undele electromagnetice cu lungimea de unda cuprins ntre 390-800 milimicroni. Dac obiectul reflecta n proporii egale undele din spectrul 390 800 milimicroni, atunci avem senzaia de alb; dac obiectul reflecta undele selectiv, vom avea senzaia culorii respective. Bastonaele din retina sunt specializate pentru lumina diurn, iar conurile pentru lumina cromatic (culori). Senzaii auditive. Sunt produse de vibraii ale obiectelor. Undele sonore cu frecvena ntre 16-20 cicli pe secunda i 20 000 cicli pe secund sunt stimulii pentru senzaiile auditive, n care sunt reflectate caracteristicile undelor sonore. Senzaii cutanate. Iau natere ca urmare a stimulrii receptorilor din piele i sunt de mai multe feluri: tactile si termice. Senzaii olfactive. Sunt determinate de natura chimic a substanelor, stimulii lor fiind substanele volatile; sunt importante pentru c regleaz apetitul. De asemenea, senzaiile olfactive ne avertizeaz asupra prezenei substanelor periculoase i au o tonalitate afectiv accentuat. Senzaii gustative. Sunt determinate de caracteristicile chimice ale substanelor solubile n saliv. Exist 4 gusturi fundamentale: dulce, acru, srat i amar; o mare diversitate de gusturi iau natere din combinarea acestora. Senzaii interne. Receptorii se afla n vase de snge, esofag, stomac, ci respiratorii, inim etc. Ele ne informeaz despre modificrile din interiorul corpului i au important pentru supravieuire. Senzaii de echilibru. Receptorii se afl n labirintul nonauditiv (vestibul i canale semicirculare). Informeaz despre poziia corpului n raport cu centrul lui de greutate, despre micrile capului, despre accelerarea, ncetinirea micrii corpului pe vertical, despre micri de rotaie.

PERCEPIA Percepia este procesul psihic senzorial prin care cunoatem obiectul, n totalitatea nsuirilor concrete, cnd acestea acioneaz asupra organelor de sim. Totalitatea elementelor aflate n cmpul vizual formeaz cmpul percepiei. Elementul perceput clar este obiectul percepiei. Selectivitatea procesului perceptiv const n aceea ca nu se percep cu aceeai claritate toate obiectele din cmpul perceptiv, numai un anumit aspect sau un obiect fiind obiect al percepiei, celelalte din cmp reprezentnd fondul percepiei. Factorii de care depinde selectivitatea sunt de dou categorii:
- factori care in de obiectul percepiei: micarea obiectului, conturare speciala, contrast, indicare verbala;

- factori subiectivi (in de cel care percepe): semnificaia pentru persoana respectiva, (vezi: stare de pregtire perceptiv, vigilen perceptiv, aprare perceptiv), experiena anterioar. Reclamele se bazeaz pe factori ce in de obiectul percepiei. Factorii de care depinde selectivitatea sunt de dou categorii: - factori care in de obiectul percepiei: micarea obiectului, conturare speciala, contrast, indicare verbala; - factori subiectivi (in de cel care percepe): semnificaia pentru persoana respectiva, (vezi: stare de pregtire perceptiv, vigilen perceptiv, aprare perceptiv), experiena anterioar. Reclamele se bazeaz pe factori ce in de obiectul percepiei. REPREZENTAREA Reprezentarea este procesul psihic de cunoatere care reproduce sub forma de imagini concrete obiecte absente pornind de la experiena perceptiv pstrat n memorie. Procesul reprezentrii este opus procesului perceptiv, care presupune ca obiectul sa fie prezent. n timp ce imaginea perceptiv este stabil (dureaz att timp ct dureaz recepia stimulului), cea a reprezentrii este fluctuant. De asemenea, imaginea perceptiv este bogat n coninut, iar cea mintal a reprezentrii este schematica. Clasificarea reprezentrilor a) Reprezentri vizuale b) Reprezentri auditive c) Reprezentri kinestezice (motorii) Dup mecanismul de formare: a) Reprezentri imagini. b) Imagini cu sens i semnificaie, la formarea crora participa i gndirea

c) Imagini construite pe baza ntregii experiene, cu contribuia imaginaiei i a gndirii. d) Simboluri Rolul reprezentrilor n activitatea mintala: - Sunt implicate n identificarea -Ajuta nelegerea, evitndu-se nvarea de cuvinte goale. - Permit comparaii i clasificri ale obiectelor, apropiindu-se de noiuni. - Sunt implicate n imaginaia creatoare i n creativitate. MEMORIA
Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin fixarea (intiparirea si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor senzoriale, ideilor, starilor afective sau miscarilor din trecut. Procesele memorie se desfasoara atat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in legatura cu procesele de gandire si de limbaj, la unii oameni predominand memoria senzorial-intuitiva,la altii cea verbal-abstracta.

Memoria senzoriala consta in parcurgerea drumului de catre excitatia provocata de organele de simt pana la nivelulcortextului,drum a carui durata este intre 0.20-0.30sec.Se refera la scurta inertie a simularii. Memoria de scurta durata consta in fixarea unei parti din simularile senzoriale,care se pastreaza ca imagine la acest nivel,pana la 18 sec.

Memoria de lunga durata(nelimitata)presupune o persistenta foarte mare a informatiei.Se ajunge la acets tip de memorie prin mijlocirea memoriei de scurta durata,prin repetitii,asociatii,incarcatura emotionala,intelegere,legaturi logice.Continuitatea se manifet\sta prin prelucrarea informatiei la nivel cognitiv,semantic(intervenind gandirea si limbajul).Memoria de lunga durata nu este unitara.Se pot distinge memoria episodica si memoria semantica. Memoria episodica se refera la evenimente traite personal de un subiect,fiind alcatuita din fapte si intamplari localizabile in spatiu si timp. Memoria semantica este alcatuita din fapte,idei,concepte cu referire la ceea ce este general,opuse singularului,individuaalului.Imaginea lui Mos Craciun cu sacul cu daruri langa pomul de iarna impreuna cu familia,este o imagine personala spre deosebire de termenii generali fara nici o conotatie specifica de ``Mos Craciun`` si ``pom de iarna.
Asadar memoria se contureaza ca o componenta esentiala a vieti noastre cotidiene. Memoria o regasim ca:

Memorie imaginativa-prin conservarea reproducerea imaginilor trecutului; Memorie verbal-logica-prin conservarea ideilor informatiilor; Mai controversat memorie as\fectiva retrairea emotiilor trecute; Memorie motorie-prin conservarea si actualizarea miscarilor.

In raport cu personalitatea,orice teorie explicativa asupra acesteia trebuie sa recunoasca rolul fundamental al memoriei,fara de care nu s-ar putea sustine persistenta cionstanta trasaturilor de personalitate. Memoria are anumite proprietati care se manifesta diferit la persoane difeite:

Volumul-se refera la cantitatea de informatie ce poate fi stocata.Aceasta difera de la o persoana la alta. Mobilitatea-se refera la capacitatea de a acumula cunostinte noi,de a le corela cu alte cunostinte,de a le modifica. Rapiditatea fixarii vizeaza usurinta intiparirii,efortul presupus pentru realizarea ei. Fidelitatea redarii se refera la masura in care informatia actualizata corespunde cu cea intiparita . Rapiditatea actualizarii se refere la viteza cu care reusim sa actualizam un material invatat.

Memoria: reprezinta capacitatea creierului de a depozita informatia si de a o aduce la nevoie in lumina constiintei. Prin memorie, creierul retien, recunoaste si evoca experienta de viata a individului. Memoria reprezinta o reflectare activa si selectiva a informatiei din afara, patrunsa in creier in etape anterioare. Memoria se afla la baza invatarii. Exista mai multe tipuri de memorie, care in raport cu durata pastrarii informatiei se clasifica in :

memorie senzitiva sau de retinere momentana. Aceasta memorie dureaza fractiuni de secunda sau secunde, exact timpul necesar circulatiei informatiei noi prin centrii nervosi. Spre exemplu, cand citim, memoram litera cu litera numai timpul necesar integrarii lor in cuvinte, dupa care le uitam si retinem cuvantul, pe care de asemenea il uitam, retinand ideea frazei. Un alt exemplu este retinerea pentru cateva secunde a unui numar pe care-l formam prima data la telefon. memoria de scurta durata asigura conservarea informatiei pe durate de ore sau zile; dialogul avut cu un interlocutor, replici si scene mai interesante dintr-un spectacol vizionat, etc. sunt lucruri care sunt retinute in memoria de scurta durata. Memoria permanenta, sau de lunga durata, asigura depozitarea informatiei pe durata cea mai lunga posibila. De exemplu, nu uitam niciodata cine ne sunt parintii, limba materna, sau anumite experiente.

Ca si alte functii superioare cerebrale, memoria nu are un sediu precis. Baza neurofiziologica a memoriei depinde de tipul ei. Pentru memoria senzitiva sunt suficiente circuitele electrice neuronale care vehiculeaza informatia. Memoria de durata scurta si medie si memoria de lunga durata au o baza biochimica si anatomica.