Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei SCURTU, IOAN

Istoria contemporan a Romniei (1918-2005) / loan Scurtu. Bucuresti, Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2005 216 p.; 20,5 cm Bibliogr. ISBN 973-725-454-6 94(498) 1918/1989" (075.8)

Coperta I: Catedrala ncoronrii din Alba-Iulia

Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2005

Redactor: Tehnoredactor: Coperta:

Constantin FLOREA Mihaela STOICOV1C1 Stan BARON

Bun de tipar: 12.12.2005; Coli tipar: 13,5 Format: 16/61x86 Editura si Tipografia Fundaiei Romnia de Mine Splaiul Independenei nr.313, Bucuresti, sector 6, O. P. 83, Telefon / Fax. 316.97.90 www. SpiruHaret.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

IO AN SCURTU

ISTORIA CONTEMPORANA A ROMNIEI (1918-2005)

EDITURA FUNDAIEI ROMNIA DE MINE Bucuresti, 2005

C PR S U IN

Introducere.................................................................................. 1. Noul cadru de evoluie a Romniei dup 1918. Analiz comparativ cu alte state ale Europei a)Populaia ............................................................................ b)Caracteristicile vieii politice ............................................... c)Viaa cotidian...................................................................... d)Stiina si cultura ................................................................... 2. Dinamica economiei naionale a)Trsturi generale ................................................................ b)Evoluia principalelor ramuri ale economiei naionale ....... c)Economia romneasc n 1938 ........................................... 3. Viaa politic a)Puterile statului ................................................................... b)Funcionarea regimului democratic .................................... c)Regimul de autoritate monarhic ........................................ 4. Politica extern a Romniei n perioada interbelic a)Principalele caracteristici si aciuni ..................................... b)Nicolae Titulescu - activitatea diplomatic ....................... c)Situaia internaional a Romniei n anii 1938-1939 ......... d)Pierderile teritoriale din 1940 ............................................... 5. Romnia n anii celui de-al doilea rzboi mondial a)Evoluia regimului politic n perioada 1940-1944 .............. b)Eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei. Continuarea rzboiului n Est ................................................................. c)Actul de la 23 August 1944 ................................................

9 12 15 15 16 17 20 22 30 41 58 66 78 83 90 92 97

d)Participarea Romniei la rzboiul antihitlerist .................... e)Confruntri politice n perioada 23 August 194430 Decembrie 1947 ................................................................ 6. Romnia sub ocupaia sovietic (1948-1958) a)Impunerea regimului Stalinist .............................................. b)Represiune, rezisten, colaboraionism, lupt pentru putere 7. Romnia n anii 1958-1964 a)Retragerea trupelor sovietice (1958) .................................... b)Desovietizarea Romniei. Declaraia din aprilie 1964 ....... 8. Societatea romneasc n perioada 1964-1974 a)Politica intern; liberalizarea si limitele ei ........................... b)Politica extern; implicarea Romniei n marile probleme ale lumii ............................................................................. 9. Anii cultului personalitii (1974-1989) a)Situaia intern: realizri si crize ......................................... b)Politica extern. Schimbarea raportului de fore pe plan internaional ...................................................................... c)Revoluia din Decembrie 1989 ........................................... d)Bilan dup patru decenii .................................................... 10. Evoluii dup Revoluia din Decembrie 1989 a)Revenirea la regimul democratic, pluripartidist .................. b)Constituia din 1991. Alegerile din 1992 ........................... c)Noi confruntri politice. Schimbarea" din 1996 ............... d)Evoluii politice n anii 2000-2005....................................... 11. Locul Romniei n Europa dup anul 1900 a)La nceput de secol ............................................................ b)Marea Unire din 1918 ....................................................... c)Romnia interbelic ......................................................... d)Sfsierea Romniei Mari. Participarea la cel de-al doilea rzboi mondial.................................................................... e)Sovietizare si desovietizare ................................................. f) Revoluie si reform ........................................................... Bibliografie selectiv ..................................................................

106 106 113 129 134 142 146 149 152 157 159 165 172 178 184 190 199 200 202 206 210 213 216

INTRODUCERE

Anul 1918 a marcat ncheierea procesului de formare a statului naional unitar romn, ca urmare a Unirii Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu patria-mam. Conferina Pcii de la Paris a confirmat, prin tratate internaionale, destrmarea imperiilor multinaionale din Europa si apariia de noi state sau ntregirea teritorial a altora, ntre care si Romnia. Evoluia rii noastre n perioada interbelic a demonstrat c actele de Unire au avut consecine pozitive asupra ntregii societi, pe multiple planuri: economic, cultural, politic etc. Sfrmarea integritii teritoriale a statului romn prin notele ultimative sovietice, din iunie 1940, si prin dictatul de la Viena, din luna august a aceluiasi an, a creat o situaie dificil tuturor romnilor, dar mai ales celor czui sub ocupaia sovietic si maghiar. In iunie 1941, Romnia a intrat n rzboi alturi de Germania mpotriva Uniunii Sovietice, cu scopul de a elibera Basarabia si nordul Bucovinei, care au fost reintegrate statului romn n iulie 1941. Desfsurarea operaiunilor militare n Est, nfrngerile suferite pe front, perspectiva ca ara noastr s devin teatru de rzboi au impus lovitura de stat de la 23 August 1944, prin care Romnia a iesit din Ax si s-a alturat coaliiei Naiunilor Unite. In urma nelegerilor dintre Marile Puteri, din anii 1943-1945, statele din zona central si sud-est european (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romnia, Bulgaria, Iugoslavia, Albania) au intrat n sfera de influen a Uniunii Sovietice. In 1944. Romnia a fost practic ocupat de Armata Rosie, pn n 1958. Dup aceast dat, socialismul internaionalist, impus de sovietici, a devenit un socialism naional, adaptat la realitile romnesti. S-a nregistrat si o activizare a politicii externe, fapt ce a conferit Romniei un autentic prestigiu internaional
l

Treptat, mai ales dup 1974, regimul politic s-a deteriorat, ca urmare a exacerbrii cultului personalitii lui Nicolae Ceausescu. Dup 1981, situaia material a populaiei a devenit tot mai grea, iar starea de nemulumire s-a generalizat. In 1989, regimurile comuniste" din Europa au czut rnd pe rnddup principiul domino-ului. La 22 decembrie, n urma unei ample aciuni populare, dictatura a fost nlturat si n Romnia. Ca urmare a Revoluiei din Decembrie 1989, s-a revenit la regimul democratic, societatea romneasc parcurgnd o lung perioad de tranziie spre noi structuri economice si sociale, spre integrarea european si euro-atlantic. Spre deosebire de nvmntul preuniversitar, unde elevii nva dup manuale elaborate pe baza unor programe aprobate de Ministerul Educaiei si Cercetrii, nvmntul superior se caracterizeaz printr-o abordare larg, deschis a unor specializri menite s asigure formarea cadrelor cu nalt calificare. Lucrarea Istoria contemporan a Romniei trateaz 11 teme majore, n conformitate cu structura unui semestru universitar. Ele au constituit obiectul preocuprilor stiinifice ale autorului de-a lungul mai multor ani, materializate n studii publicate n reviste de specialitate, capitole din lucrri monografice sau generale, studii introductive la culegeri de documente, precum si alte materiale. Evident, studenii nu trebuie s se limiteze la acest curs, ci s studieze o bibliografie ct mai larg, s-si formeze propriile lor opinii referitoare la problematica istoriei contemporane a Romniei.

Not: Capitolul 10 (Evoluii dup Revoluia din Decembrie 1989), a fost scris de Georgiana Margareta Scurtu.

1. NOUL CADRU DE EVOLUIE A ROMNIEI DUP 1918. ANALIZ COMPARATIV CU ALTE STATE ALE EUROPEI

Ca urmare a Unirii Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei, n 1918. Romnia si-a modificat locul n Europa, transformndu-se dintr-o tar mic n una de mrime medie. Suprafaa sa a crescut de la 138.000 km" n 1915 la 295.049 km~ n 1918, ocupnd locul 10 n Europa. Romnia era, dup Polonia, cel mai mare stat n spaiul cuprins ntre Marea Baltic si Marea Egee. Potrivit datelor vremii, Polonia avea 389.000 km", Cehoslovacia -140.000 km2, Ungaria - 93.000 km2, Iugoslavia - 248.000 km2, Bulgaria - 103.000 km2, Albania - 28.000 km2, Grecia - 130.000 km2. Aceast schimbare de statut teritorial a permis o mai larg implicare a Romniei n viaa internaional, mai ales, n timpul ministeriatului lui Nicolae Titulescu (1932-1936). a) Populaia Romnia avea 7,9 milioane locuitori n 1915; populaia sa a crescut la 14,7 milioane n 1919, ajungnd la 18 milioane n 1930 si 20 milioane n 1939. Din punctul de vedere al numrului de locuitori, Romnia se afla pe locul 8 n Europa, dup URSS., Germania, Marea Britanic, Frana, Italia, Polonia si Spania. In perioada interbelic, Polonia avea circa 30 milioane locuitori, Cehoslovacia - 14,7 milioane, Ungaria - 8,5 milioane, Iugoslavia - 14 milioane, Bulgaria - 5,5 milioane, Albania - l milion, Grecia - 6,5 milioane. Pe provincii istorice, n 1930, situaia era urmtoarea:
Teritoriul Populaia Suprafaa

Romnia Oltenia Muntenia Dobrogea Moldova Basarabia Bucovina Transilvania Banat Crisana-Maramures

18.052.896 1.519.389 4.028.303 811.332 2.427.498 2.863.409 853.524 3.217.677 941.521 1.390.243

knr

295.049 24.978 52.505 23.262 38.058 44.422 10.442 62.229 18.715 21.338

17,8 12,9 15,1 21,1

100 8,2 7,9 3,5

6,3 7,2

Dup cum se observ, provincia cea mai populat era Muntenia, urmat de Transilvania; cel mai mic numr de locuitori aveau Dobrogea si Bucovina. Conferina pcii de la Paris (1919-1920) a pus la baza deciziilor sale principiul naionalitilor. S-a urmrit ca noile granie europene s includ n cadrul statelor naionale un numr ct mai mic de minoriti. Pe harta Europei au aprut noi state: Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, Austria, Cehia s-a unit cu Slovacia, lund astfel fiin Cehoslovacia; la rndul su, Romnia si-a ntregit teritoriul, iar Serbia a creat, mpreun cu Croaia si Slovenia, Regatul Srbo-Croato-Sloven (Iugoslavia). Datorit evoluiei istorice de-a lungul secolelor, mai ales n Evul Mediu, popoarele si apoi naiunile s-au amestecat pe arii geografice ntinse, astfel c nu s-a putut realiza, la sfrsitul primului rzboi mondial, o deplin departajare statal pe criterii etnice. Practic, nu exista ar fr minoriti naionale. Ponderea acestora era de circa 34% n Cehoslovacia, 31% n Polonia, 23% n Iugoslavia, 18% n Bulgaria, 11% n Austria, 10% n Ungaria etc. In Romnia - potrivit recensmntului din 1930 - populaia total era de 18.057.028 locuitori, dintre care: 12.981.324 romni (71,9%), 1.425.507 unguri (7,9%), 745.521 germani (6,15%), 728.115 evrei (4%), 582.115 ruteni si ucrainieni (3,2%),. 409.150 rusi (2,3%), 366.384 bulgari (2%), 262.501 igani (1,5%), 154.772 turci (0,9%), 105.750 gguzi (0,6%), 51.842 cehi si slovaci (0,35), 51.062 srbi, croai si sloveni (0,3%), 48.130 polonezi (0,3%), dup care urmau, cu procente mai mici, greci, ttari, armeni, albanezi, huani si alte neamuri. Aceste date concrete artau c ponderea minoritilor naionale era de 28,1%; acestea se aflau n toate provinciile istorice romnesti, cu o pondere mai mare n Bucovina, Dobrogea si Transilvania. Datorit dispersrii lor teritoriale, precum si politicii statului romn, n ara noastr nu s-au dezvoltat miscri separatiste, care s pun n pericol unitatea naional, asa cum s-au nregistrat n Cehoslovacia, Polonia sau Iugoslavia. n ce priveste religia locuitorilor, situaia se prezenta astfel: ortodox -13.108.227 (72,6%), greco-catolic - 1.427.391 (7,9%), romano-catolic -1.234.151 (6,8%), mozaic - 756.930 (4,2%), reformat-caivin -710.706 (3,9%), evanghelic-luteran - 398.759 (2,2%), mahomedan -185.486 (1%), unitarian - 69.267 (0,4%), baptist - 69.562 (0,3%), lipovean - 57.288 (0,35%) si cu sub 0,1% adventist - 16.102, armeano10

gregorian - 10.005, armeano-catolic -l .440, alte religii si secte - 7.434, Jiber-cugettori -6.604, nedeclarat - 6.686. Provincia cea mai omogen din punct de vedere religios era Oltenia (99% - ortodocsi), iar cea mai mozaicat era Transilvania, unde se ntlneau aproape toate confesiunile. Dup 1918, un numr important de romni a rmas n afara granielor statului romn. Potrivit unor date statistice, numrul acestora era de peste un milion, dintre care 250.000 triau n Rusia (Uniunea) Sovietic, 230.000 n Iugoslavia, 60.000 n Bulgaria, 23.000 n Ungaria, 40.000 n Albania, 13.000 n Cehoslovacia, 200.000 n S.U.A., 100.000 n Australia, 70.000 n Canada. Procesul de emigrare si imigrare a cuprins circa 10.000 de persoane pe an. Au plecat din Romnia n Ungaria njur de 200.000 de persoane, care au optat pentru cetenia maghiar, iar 42.000 de turci, mai ales din Dobrogea si sudul Basarabiei, s-au stabilit n Turcia. Au venit n Romnia peste 200.000 evrei (mai ales din Polonia si Rusia Sovietic), 30.000 aromni (din Grecia, Bulgaria si Albania), 10.000 romni din S.U.A. si Canada. n perioada interbelic, indicele demografic a cunoscut o evoluie pozitiv. Cu un spor natural de 35 la 1.000 de locuitori, Romnia se afla pe primul loc n Europa (ultimul loc era ocupat de Suedia, cu 15 nasteri la 1.000 de locuitori), n acelasi timp, Romnia ocupa prima poziie n privina mortalitii infantile, cu 20 decese la 1.000 de nou nscui (pe ultimul loc se afla Suedia, cu 4,7 decese la 1.000 de nou nscui), n cele dou decenii ale perioadei interbelice, Romnia a cunoscut un spor demografic de 4,4 milioane de locuitori, ajungnd n 1939 la o populaie de aproape 20 milioane. Repartizarea demografic dup mediile de locuire era n 1930 urmtoarea: 77,78% n mediul rural, 22,2% n cel urban. Interesant este c, la sfrsitul perioadei interbelice, ponderea populaiei rurale a crescut la 81,8%, acest fapt datorndu-se ratei de natalitate mai mare n lumea satelor. Totusi, n cifre absolute, populaia urban a crescut de la 2.087.612 locuitori (n 1919) la 3.621.666 locuitori (n 1939). Structura populaiei era similar cu cea a statelor vecine: locuiau la sate 78,6% din cetenii Bulgariei, 77,7% din cei ai Iugoslaviei, 65% din cei ai Poloniei etc. n Ungaria populaia rural avea o pondere de 52%, iar n Cehoslovacia de 40% (dintre care 60% n Slovacia). Potrivit recensmntului din 1930, Romnia avea sase orase cu peste 100.000 de locuitori. Pe primul loc se afla capitala rii, Bucuresti (640.000 locuitori), urmat la mare distan de Chisinu (115.000), Cernui

(l 13.000), Iasi (103.000), Cluj (101.000), Galai (101.000). Bucurestii erau cel mai mare oras din zona sud-est european, fiind considerat micul Paris", datorit stilului arhitectural, bulevardelor largi si luminoase, vitrinelor atrgtoare, dar si instituiilor sale de nvmnt si cultur. Structura populaiei dup profesiuni era similar cu cea a mediului de locuire. Recensmntul din 1930 indica urmtoarele date concrete:
Total Exploatarea solului Industrie Comer si credit Transport Instituii publice Sntate, sport, divertisment Alte categorii, nedeclarai Numr de locuitori 13.070.300 1.715.000 722.100 505.500 866.500 198.600 974.900

%
72,4

9,5 4,0 2,8 4,8 1,1 5,4

Covrsitoarea majoritate a populaiei Romniei se ocupa cu agricultura, n timp ce n industrie lucra mai puin de 10% din totalul acesteia. O pondere foarte mic o avea populaia din servicii, care nici mcar nu a fost recenzat ca atare, n aceast perioad, ponderea populaiei care se ocupa cu agricultura era n Bulgaria de 80%, n Iugoslavia - 78%, n Cehoslovacia - 29%, Ungaria - 51%, Polonia - 65%. ara cu cea mai puin populaie care se ocupa de exploatarea solului era Anglia (5,6%); n aceast ar, 46,2% dintre locuitori erau angrenai n activiti industriale.

b) C aracteristicile vieii politice

Viaa politic din Romnia a fost puternic marcat de introducerea votului universal. Constituia a fost modificat n iulie 1917, iar decretullege pentru reforma electoral a aprut n noiembrie 1918. Se prevedea ca Adunarea Deputailor s fie aleas prin vot universal, egal, direct, secret si obligatoriu de toi brbaii majori (peste 21 ani). Pentru Senat se cerea vrsta minim de 40 de ani. Se cuvine precizat faptul c si actele de Unire conineau dezideratul votului universal. Astfel, Declaraia privind unirea Basarabiei cu Romnia, din 27 martie 1918, prevedea c alegerile parlamentare se vor face pe baza votului universal, direct si secret". Rezoluia Adunrii Naionale de la Alba lulia din l decembrie 1918 cerea: nfptuirea desvrsit a unui regim curat democratic pe toate terenurile vieii publice. 12

Vot obstesc, direct, egal, secret, pe comune, n mod proporional, pentru ambele sexe, n vrst de 21 de ani". Legislaia romneasc se nscria n ansamblul reformelor nfptuite n Europa acelei perioade. O analiz comparativ privind vrsta la care se acorda dreptul de vot si situaia femeilor arat urmtoarele:
ara Romnia Albania Austria Bulgaria Cehoslovacia Grecia Iugoslavia Polonia Turcia Ungaria Camer Senat Drept de votpentm femei

24/B

21 21 21 21 21 21 21 21 18

30/F

29/B

40 40 21 26 40 30 -

da

da da -

30/F

da/dup 30 de ani

Votul universal a chemat la viaa politic activ milioane de ceteni. Sistemul partidelor politice s-a diversificat. Alturi de vechile partide de guvernmnt - Liberal si Conservator - si-au desfsurat activitatea Liga (Partidul) Poporului, Partidul rnesc, Partidul Nationalist-Democrat, Partidul Social-Democrat (devenit Partidul Socialist) n vechiul Regat. Lor li s-au alturat partidele din provinciile unite: Partidul Naional Romn din Transilvania, Partidul rnesc din Basarabia, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina ; n anii 1920-1923, acestea au fuzionat cu partide din vechiul Regat. S-au constituit partide ale minoritilor naionale: Partidul German, Partidul Maghiar, Uniunea Evreilor Pmnteni etc. Treptat, s-au creat partide extremiste, de stnga (Partidul Comunist din Romnia) si de dreapta (Liga Aprrii Naional-Crestine, Legiunea Arhanghelul Mihail, Partidul National-Socialist German etc.). Regimul politic din Romnia a evoluat pe o cale democratic, specific marii majoriti a statelor europene. Imediat dup adoptarea actelor de Unire a nceput aciunea de integrare a provinciilor istorice respective n cadrul statului naional unitar romn. Astfel, la 9/22 aprilie 1918 a fost publicat decretul prin care se ratifica unirea Basarabiei cu Romnia; n aceeasi zi, doi reprezentani ai acestei provincii au fost inclusi n guvernul Romniei; pentru administrarea teritoriului dintre Prut si Nistru funcionau Directorate Ministeriale cu sediul la Chisinu, conduse de directori numii prin decret regal, n ziua de
13

13/26 decembrie 1918 au fost promulgate decretul privind ratificarea unirii Transilvaniei cu Romnia si cel pentru numirea n guvernul Romniei a trei reprezentani ai acestei provincii; un alt decret, din aceeasi zi, stabilea c pn la definitiva organizare a Romniei ntregite" conducerea serviciilor publice din Transilvania era ncredinat Consiliului Dirigent. Prin decretele regale din 19 decembrie 1918/1 ianuarie 1919 se ratifica unirea Bucovinei; erau numii doi reprezentani ai acesteia n guvernul Romniei si se asigura rezolvarea problemelor specifice acestei provincii de ctre Secretariatele de Serviciu cu sediul la Cernui. Toate decretele menionau c afacerile strine, armata, cile ferate, posta, telegraful, telefoanele, circulaia financiar, vmile, mprumuturile publice, sigurana statului intrau n atribuiile exclusive ale guvernului Romniei. Organele administrative locale aveau menirea de a facilita procesul de integrare a Basarabiei, Transilvaniei si Bucovinei n cadrul statului romn Iar disfuncionaliti si cu luarea n consideraie a particularitilor create de-a lungul vremii; ele lucrau sub conducerea guvernului Romniei. Pe aceeasi linie se nscrie adoptarea calendarului gregorian (stilul nou) pe ntreg cuprinsul rii, utilizat pn atunci numai n Transilvania si Bucovina - ziua de l aprilie 1919 stil vechi devenind 15 aprilie stil nou. n noiembrie 1919 au avut loc primele alegeri generale pa baza votului universal din istoria Romniei, n urma crora cetenii au ales un singur Parlament. Este semnificativ faptul c presedintele Consiliului de Ministri desemnat n urma acestor alegeri a fost ardelean - Alexandru Vaida-Voevod, care a depus jurmntul n ziua de l decembrie 1919, cnd se mplinea exact un an de la Unirea Transilvaniei cu Romnia, n sedina solemn din 29 decembrie 1919, desfsurat sub presedinia lui Nicolae lorga, Parlamentul a votat legile prin care se ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu patria-mam. Existena Parlamentului - care ntrunea reprezentani ai milioanelor de ceteni de pe ntreg cuprinsul rii, a guvernului - n care intrau fruntasi al ntregului spaiu romnesc, fcea inutil meninerea organelor administrative provinciale, n consecin, la 4 aprilie 1920 s-a hotrt desfiinarea Consiliului Dirigent din Transilvania, a Secretariatelor de Serviciu din Bucovina si a Directoratelor Ministeriale din Basarabia, ceea ce a asigurat mai mult operativitate si funcionalitate aparatului de stat. 14

In ziua de 15 octombrie 1922 a avut loc ncoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria la Alba-Iulia, n faa Catedralei Ortodoxe (special construit pentru acest eveniment), act ce semnifica consfinirea unei realiti istorice: Marea Unire, nfptuit n 1918, mplinirea celui mai scump ideal al poporului romn.

c) Viaa cotidian
Viaa de zi cu zi a romnilor a cunoscut o evoluie dinspre tradiionalism spre modernitate, n peisajul statului romn au fost integrate orasele si satele din Basarabia, Bucovina si Transilvania, fiecare cu specificul su. Ocupaiile s-au diversificat, mai ales ca urmare a dezvoltrii industriei si a schimbrii condiiilor de munc. Familia a continuat s fie mediul cel mai propice pentru viaa cotidian a romnilor, indiferent de etnie. Locuina, mbrcmintea, moda au cunoscut evoluii spectaculoase, mai ales n mediul urban. Alimentaia a rmas cea tradiional, doar n familiile foarte nstrite nregistrndu-se o diversificare notabil. Asistena medical a rmas precar, fapt ce explic procentul foarte ridicat al mortalitii infantile. Viaa politic a intrat n cotidian, mai ales datorit campaniilor electorale (n perioada 1919-1939 au avut lor 11 alegeri parlamentare).

d) Stiina si cultura
Stiina de carte este un element important n aprecierea gradului de civilizaie a unui popor, n 1930, circa 57% dintre romni stiau s scrie si s citeasc; cei mai muli n Transilvania (68,3%), cei mai puini n Basarabia (38,1%). Pn n 1940, aproximativ 65% dintre locuitorii Romniei erau stiutori de carte, n alte state europene situaia se prezenta astfel: Bulgaria -60%, Ungaria - 84%, Polonia - 67%, Cehoslovacia - 92%. Numrul cel mai mare al stiutorilor de carte se nregistra n Frana (94%). Caracteristica esenial a Romniei era puternica dezvoltare a nvmntului liceal si a celui universitar, precum si afirmarea unor mari personaliti n domeniile stiinei, artei si culturii. Realitatea istoric arat c, dup 1918 - prin noul cadru creat ca urmare a unirii Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei - Romnia a cunoscut o evoluie pozitiv, fiind una dintre rile cu cea mai puternic dezvoltare economic, politic si cultural din Europa.

15

2 DINAMICA ECONOMIEI NATIONALE

a) Trsturi generale Unirea din 1918 a dus la ntrirea potenialului economic al Romniei, a creat condiiile necesare fructificrii la scar naional a bogiilor solului si subsolului, a accentuat ponderea industriei n ansamblul economiei naionale. Legturile economice tradiionale au cptat un cadru geografic-statal adecvat, au fost lichidate barierele vamale ridicate de fostele imperii pe teritoriul romnesc, ceea ce a asigurat pieei interne o deplin unitate. Comparativ cu anul 1914, suprafaa arabil a Romniei a crescut de la 6,6 milioane la 14,6 milioane ha, cea acoperit cu pduri de la 2,5 milioane la 7,3 milioane ha, reeaua cilor ferate de la 4.300 km la circa 11.000 km, fora motrice a industriei s-a mrit cu 235%, cele mai importante progrese nregistrndu-se n industria electric (429,4%) si chimic (320%). n perioada imediat urmtoare Unirii, n faa economiei romnesti se puneau dou probleme eseniale: aceea a refacerii, a vindecrii rnilor pricinuite de rzboi si de ocupaia strin, si aceea a integrrii la scar naional a tuturor ramurilor economice, a valorificrii noului cadru politico-statal furit n 1918. Nivelul de la care se pleca era foarte sczut: n 1919 se realiza doar 20-25% din producia anului 1913, ceea ce nsemna - dup aprecierea economistilor - o involuie de 10-15 ani. Practic, ntreaga economie era dezorganizat: Romnia, care nainte de rzboi era unul dintre cei mai mari exportatori de cereale din Europa, a fost nevoit s importe n anul 1919 gru pentru hrana populaiei. Politica guvernamental s-a caracterizat prin aplicarea doctrinei prin noi nsine", care viza asigurarea independenei economice a Romniei, modernizarea structurilor economiei naionale, prin cresterea 16

interveniei statului n viaa economic, fapt reflectat si n sporirea ponderii ministerelor economice n structura guvernamental. b) Evoluia principalelor ramuri ale economiei naionale Industria a beneficiat de un sprijin susinut din partea statului. Msurile viznd refacerea produciei au urmrit n acelasi timp si realizarea unui organism economic unitar si funcional, nc din ianuarie 1919 a luat fiin Direcia Refacerii n cadrul Ministerului Industriei si Comerului, prin care guvernul s-a implicat n achiziionarea si transportul mrfurilor din strintate, acordnd prioritate produselor absolut necesare economiei naionale (utilaje, materii prime etc.). Un rol important 1-a avut Societatea Naional de Credit Industrial, constituit n 1923, care, prin politica de credite, a sprijinit dezvoltarea industriei. Cu ajutorul statului au fost nfiinate mari ntreprinderi metalurgice cu procese tehnologice complexe, ntre care Fabrica de Srm de la Cmpia Turzii (1922), Uzinele Titan-Ndrag-Clan (1924), Copsa Mic-Cugir (1925), precum si ntreprinderi constructoare de masini din rndul crora se remarc: Malaxa-Bucuresti (1926), I.A.R.-Brasov (1926). Potrivit datelor statistice, aproape 60% din totalul ntreprinderilor industriale existente n 1930 fuseser nfiinate dup 1918. n intervalul 1923-1938 industria romneasc s-a dezvoltat ntr-un ritm de 5,4% pe an, unul dintre cele mai ridicate din ntreaga lume. n perioada interbelic, Romnia ocupa primul loc n Europa si locul sase din lume la producia de petrol (nivelul maxim de extracie fiind de 8,7 milioane tone n 1936); locul al doilea n Europa la extracia de aur (5.355 kg. n 1937), dup Suedia; acelasi loc (dup Uniunea Sovietic) la extracia de gaze (256.491.042 m j n 1937). Romnia dispunea de o industrie petrolier la nivel mondial, n ceea ce priveste extracia, prelucrarea, transportul; n rafinriile din ar se prelucra 95% din ieiul extras. Romnia producea negru de fum, cauciuc sintetic, precum si opt tipuri de locomotive, vagoane de toate categoriile (cltori, mrfuri, cisterne), autobuze, motoare electrice, aparate de radio, cazane cu aburi de variate tipuri, elice si piese speciale pentru construcii navale, instalaii petroliere la nivelul tehnicii mondiale. Dintre realizrile de vrf ale perioadei de dup Marea Unire se remarcau avioanele romnesti construite la I.A.R.-Brasov, cu performane similare celor produse de statele foarte dezvoltate din punct de vedere economic. Astfel, avionul I.A.R.-80 cu un plafon de 11.500 m si
17

o vitez de 530 km pe or se clasa pe locul 3 n Europa, iar 1.A.R.-81 se afla, sub raportul vitezei de zbor, pe locul 4 din lume. Potrivit aprecierilor fcute de economisti, n 1938 producia autohton satisfcea 80% din necesitile de produse industriale ale Romniei. Transporturile au cunoscut si ele o evoluie pozitiv. S-a realizat, mai ales ntre anii 1929-1933, o reea rutier modern, s-a introdus transportul interurban cu autobuzul (nc din 1921). Progrese importante au fost nregistrate n domeniul transporturilor feroviare, prin modernizarea sistemului de semnalizare si dirijare, acoperirea necesarului de vagoane si locomotive. S-au construit noi linii pentru cile ferate (Ilva Mic-Vatra Dornei, Caransebes-Resia, Tulcea-Babagad, Eforie Sud-Mangalia); a nceput construirea liniilor Bumbesti-Livezeni si Salva-Viseu, care se vor termina dup anul 1944. Romnia dispunea de un important transport prin conducte (de circa 760 km) care legau zona petrolier din Valea Prahovei cu Bucurestiul, Constana si Oltenia. De asemenea, dispunea de un transport aerian modern; n 1920 Romnia a creat, mpreun cu Frana, cea dinti companie aviatic internaional din lume (pentru traseul Paris-Viena-BudapestaBelgrad-Bucuresti-Istanbul). Transportul pe ap era asigurat de Navigaia Fluvial Romn si de Serviciul Maritim Romn, companii care se bucurau de ncrederea cltorilor romni si strini. n 1927 s-a inaugurat prima central telefonic automat (n Bulevardul Dacia din Bucuresti), iar prin construirea Palatului Telefoanelor (ca urmare a concesiunii acordate firmei americane International Telephone and Telegraph din New York), care a intrat n funciune n 1933, Romnia dispunea de aparatur la nivelul tehnicii mondiale. Agricultura a rmas principala ramur a economiei naionale, n structura proprietii agrare s-au produs mutaii substaniale. Din cele 9.242.930 ha ct reprezentau mosiile de peste 100 ha, s-au expropriat 6.123.789 ha., adic 66,1%. Prin aplicarea reformei agrare, 1,4 milioane familii au primit 3,7 milioane ha de teren arabil, la care se adugau 2,7 milioane ha, reprezentnd izlazuri comunale. Lotul mediu al unei gospodrii rnesti era de 3,8 ha, n timp ce o gospodrie independent din punct de vedere economic trebuia s aib minimum 5 ha. Proprietatea mic (sub 10 ha) deinea 73,7% din totalul suprafeei agricole a rii. O puternic frn n calea modernizrii agriculturii a fost suprapopulaia agricol, adic 18

acea fora de munc disponibil din lumea satului, care nu-si gsea plasament n alte ramuri economice. S-au depus eforturi, pe linie guvernamental, pentru sprijinirea micilor proprietari, dar rezultatele au fost modeste. O anumit contribuie au adus la dezvoltarea agriculturii Institutul de Cercetri Agronomice, Camerele de Agricultur, Consiliul Superior al Agriculturii, Institutul Naional de Zootehnie. A nceput producia intern de batoze, semntori si alte masini agricole, care n 1938 satisfcea 80% din necesitile Romniei. Producia la hectar a cunoscut o crestere sensibil n perioada 19211938 (de la 8,56 chintale la 12,5 chintale la gru, si de la 8,1 chintale la 13,6 chintale la porumb), dar ea a rmas n continuare cu mult sub media european. Producia global a sporit de la 7,1 milioane tone la 13,6 milioane tone n 1929 (nivelul maxim din perioada interbelic). Romnia se afla pe primul loc n Europa si pe locul al cincilea pe glob la producia total de porumb, pe locul al patrulea din Europa si pe locul al zecelea din lume la producia de gru, pe locul nti din lume la producia de floarea soarelui. Finanele au cunoscut evoluii fluctuante, n 1920 s-a realizat unificarea monetar prin retragerea din circulaie a rublelor (n Basarabia) si coroanelor (n Transilvania si Bucovina). Dup repetate ncercri de revalorizare a leului la cursul din 1914, n 1929 s-a realizat stabilizarea monetar la un curs de 32 de ori mai mic dect cel antebelic. Treptat, s-a nregistrat un proces de devalorizare, care a ajuns n 1936 la 36%, iar n 1938 la 56%. Leul a rmas o moned liber-convertibil, participnd la operaiunile de burs din Europa si S.U.A. Datoria extern a crescut de la 2,9 miliarde lei n 1921, la 141 miliarde lei n 1933 (cel mai nalt nivel), scznd apoi la 80 miliarde lei n 1938. Dac n 1933 datoria extern absorbea 38,4% din buget, n 1938 ponderea acesteia s-a redus la 7%, astfel c achitarea ei devenise suportabil pentru contribuabilii romni, n 1941, cnd Romnia a suspendat plata datoriei externe, aceasta era de 63 miliarde lei. ntre 1922-1940, transferul peste grani de profit si de capital, mpreun cu anuitile datoriei publice externe, s-a ridicat la 406 miliarde lei, adic de 13,4 ori bugetul naional pe anul 1938, cel mai substanial buget din perioada interbelic. O problem cu care s-a confruntat economia romneasc a fost aceea a capitalului strin, n 1916, ponderea acestuia n industria Romniei (vechiul Regat) era de circa 80% (n industria petrolului procentul atingea 98%). Ca urmare a efortului de dezvoltare prin fore proprii, a cresterii 19

puterii economice a rii, prezena capitalului strin n industrie s-a redus la 37% (n industria petrolului acesta avea 70% din totalul capitalului). Comerul exterior al Romniei s-a aflat la un nivel foarte sczut n 1919, dup care a cunoscut cresteri notabile. Balana comercial a fost n general activ, n anii crizei economice s-a practicat o politic de forare a exportului, desi preurile produselor romnesti cunosteau o scdere sensibil (n anul 1929, valoarea unei tone exportate era de 4.000 lei, iar n 1932 de l .800 lei; dac n 1929 se exportau 6,6 tone de produse romnesti pentru o ton de produse strine, n 1933 raportul era de 15,6 tone pentru o ton). Ca urmare a mutaiilor survenite n economia naional, cerealele au pierdut primul loc la export, fiind nlocuite de produsele petroliere (cu o pondere de 42% din totalul exportului romnesc). O alt caracteristic o constituia cresterea controlului de stat asupra comerului exterior, care din 1934 viza 9/10 din totalul acestuia. In acelasi timp s-au nregistrat o crestere a importului de materii prime (de la 9,6%, n 1930, la 33,8% n 1939) si o scdere a importului de produse fabricate (de la 65%, n 1930, la 33% n 1939). c) Economia romneasc n 1938 Mutaiile survenite n perioada interbelic au demonstrat o evoluie pozitiv a economiei naionale, n 1938, industria ptoductoare de mijloace de producie deinea o pondere de 45,5%, iar cea productoare de mijloace de consum de 54,5% din totalul produciei industriale, ceea ce indica o sensibil apropiere ntre cele dou mari grupe. Pe ramuri, valoarea produciei se prezenta astfel: l ) chimic (inclusiv petrol); 2) metalurgic; 3) textil; 4) electrotehnic; 5) pielrie; 6) hrtie si arte grafice; 7) alimentar. Contribuia ramurilor economiei naionale la produsul social si la venitul naional, n 1938, era urmtoarea:
Ramura Industrie Agricultur si silvicultur Construcii Transporturi Circulaia mrfurilor Alte ramuri Produsul social % 39,0 30,1 Venitul naional % 30,8 38,1

5,4 6,4
11,2 14,9

4,4 6,5 5,3

7,9

Ramurile neagricole (industria, construciile, transporturile) aveau o pondere de 50,8% n produsul social si de 41,7% n venitul naional. Aceste
20

date arat limpede c Romnia ncetase s mai fie un stat agrar, devenind un stat agrar-industrial. Predominante erau ntreprinderile industriale mici. Enciclopedia Romniei constata c 98,8% din totalul ntreprinderilor aveau mai puin de 20 de persoana, n timp ce ntreprinderile cu peste 200 de persoane aveau o pondere mai mic de 0,1%. De-a lungul ntregii perioade interbelice s-a meninut o suprapopulaie rural, adic o for de munc disponibil n lumea satelor, care nu-si gsea plasamentul dorit n activiti economice din mediul urban. Provinciile istorice unite n 1918 s-au integrat armonios n economia rii, unde le era locul firesc. O atest puternica dezvoltare, dinamismul vieii lor economice. Astfel, din numrul societilor anonime industriale existente n 1939 n Transilvania, aproape trei sferturi erau nfiinate dup 1918. Indicatorul cel mai sintetic privind dezvoltarea economic a unei ri este venitul naional pe locuitor, n 1938, acesta se prezenta astfel: Romnia - 110 dolari (alte surse indic 94 de dolari); Turcia - 62 dolari, Grecia - 76 dolari, Portugalia - 81 dolari, Bulgaria - 89 dolari, Polonia -94 dolari, Iugoslavia - 106 dolari, Ungaria -108 dolari, Frana - 146 dolari, Anglia - 490 dolari, S.U.A. - 512 dolari (cel mai nalt din lume la acea dat). Aceste date arat limpede c, desi era n urma unor state dezvoltate ale lumii, Romnia se gsea ntr-o situaie avantajoas comparativ cu statele vecine, de care o lega un destin istoric comun. nfrngnd numeroase obstacole - ntre care distrugerile din timpul primului rzboi mondial, ravagiile crizei economice din 1929-1933, presiunea monopolurilor strine - Romnia a cunoscut n perioada interbelic o dezvoltare economic semnificativ.

21

3 VIAA POLITIC

a) Puterile statului Constituia din 1923, care de fapt prelua textul legii fundamentale din 1866, prevedea la art. 33: Toate puterile statului eman de la naiune, care nu le poate exercita dect numai prin delegaiune si dup principiile si regulile asezate n Constituiunea de fa". Ea avea la baz principiul separrii puterilor n stat n: putere legislativ, putere executiv si putere judectoreasc. Puterea legislativ (Parlamentul). Dup 1918 s-a meninut Parlamentul bicameral, dar au survenit importante modificri n privina modului de alegere a acestuia, ca urmare a introducerii votului universal. Constituia din 1923 prevedea: Puterea legislativ se exercit n colectiv de rege si Reprezentaiunea Naional. Reprezentaiunea Naional se mparte n dou Adunri: Senatul si Adunarea Deputailor" (art. 34). Se fcea precizarea c membrii Adunrilor reprezint naiunea" (art. 42). Adunarea Deputailor se compunea din deputai alesi de cetenii romni majori, prin vot universal, egal, direct, obligatoriu si secret pe baza reprezentrii minoritilor. Legislaia electoral prevedea c dreptul de vot, ca si drepturile politice n general, era acordat numai pentru brbaii majori (de la 21 de ani n sus), n privina femeilor, se stabilea c legi speciale, votate cu majoritate de dou treimi, vor determina condiiunile sub care femeile pot avea exerciiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egaliti a celor dou sexe". Pentru a fi eligibil n Adunarea Deputailor, potrivit Constituiei din 1923, se cerea: a fi cetean romn, a avea exerciiul drepturilor civile si politice, a avea vrsta de 25 de ani mplinii, a avea domiciliul n Romnia. Senatul se compunea din senatori alesi si senatori de drept. Prima categorie era aleas de cetenii romni care aveau vrsta de 40 de ani mplinii,
22

precum si de membrii consiliilor judeene si de membri: consiliilor comunale si urbane (cte unul de fiecare jude), de membrii Camerelor de Comer, de Industrie, de Munc si de Agricultur - cte unul din fiecare circumscripie si pentru fiecare categorie; de fiecare Universitate - cte un senator, ales prin votul profesorilor. Erau membri de drept ai Senatului, n virtutea naltei situaii deinute n stat si n biseric: mostenitorul tronului de la vrsta de 18 ani mplinii, el avnd drept de vot deliberativ de la vrsta de 25 ani mplinii; mitropoliii rii, episcopii eparhioi ai Bisericii Ortodoxe Romne si Greco-Catolice; capii confesiunilor recunoscute de stat, cte unul de fiecare confesiune, dac au fost alesi sau numii conform legilor rii si reprezint un numr de peste 200.000 de credinciosi, precum si reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat; presedintele Academiei Romne. Mandatul acestor senatori nceta o dat cu calitatea sau demnitatea ce le atribuia dreptul. Deveneau senatori de drept: fostii presedini ai Consiliului de Ministri, ntruct aveau o vechime de patru ani n aceast funcie; fostii ministri avnd o vechime de cel puin sase ani; fostii presedini ai Corpurilor legislative, care au exercitat aceast activitate cel puin n cursul a opt sesiuni ordinare; fostii senatori si deputai alesi n cel puin zece legislaturi independent de durata lor; fostii prim-presedini ai naltei Curi de Casaie si Justiie, care au ocupat aceast funcie sau pe cea de presedinte la Casaie cinci ani; generalii n rezerv si n retragere; cei care au exercitat comanda unei armate n faa inamicului, ca titular, timp de cel puin trei luni; cei care au ndeplinit funcia de sef al Marelui Stat Major sau de inspector general de armat (comandant de armat), n timp de pace, cel puin patru ani; fostii presedini ai Adunrilor Naionale de la Chisinu, Cernui si Alba lulia, care au declarat Unirea cu Romnia. Cresterea numrului senatorilor de drept a fcut ca interesul partidelor politice pentru acest corp legiuitor s fie sczut. In practic, lupta electoral s-a desfsurat, n principal, pentru obinerea unui numr ct mai mare de locuri n Adunarea Deputailor, care era o oglind fidel a rezultatelor nregistrate la urne. Durata mandatului, att al deputailor, ct si al senatorilor, era de 4 ani. Legea electoral din 27 martie 1926 a sporit numrul senatorilor de drept, adugnd si pe presedintele Consiliului Dirigent din Ardeal. Elementele esenialmente noi introduse de aceast lege se refereau la centralizarea rezultatelor si repartiia mandatelor. Dac pn atunci acestea 23

se centralizau la nivel de jude, fiind proclamai alesi candidaii care au ntrunit cel mai mare numr de voturi, noua lege stabilea c voturile se centralizeaz la nivelul rii si apoi se calculeaz procentul obinut de fiecare grupare n parte fa de numrul total al votanilor pe ntreaga ar; gruparea care obinea cel mai mare numr de voturi, dar cel puin un procent de 40% fa de celelalte grupri, era declarat grupare majoritar, iar celelalte, grupri minoritare; pragul electoral era de 2%, dar legea admitea o excepie: se preciza c din numrul total al mandatelor stabilit pe ntreaga ar se reduceau mandatele atribuite gruprilor minoritare n circumscripiile unde acestea au ntrunit majoritatea absolut, chiar dac pe ntreaga ar nu au obinut procentul de 2%. Apoi, mandatele se repartizau astfel: gruparea majoritar primea jumtate din numrul mandatelor, iar cealalt jumtate se mprea ntre toate grupurile, inclusiv cea majoritar, proporional cu procentele de voturi obinute de fiecare dintre ele. n cazul n care nu se declara nici o grupare majoritar, mandatele se mpreau ntre toate gruprile proporional cu procentul obinut de fiecare dintre ele. Numrul total al deputailor a fost stabilit la 387, iar cel al senatorilor la 254 (dintre care 113 alesi la colegiul universal). Aceast lege afecta egalitatea votului, deoarece puterea de desemnare a votului dat gruprii majoritare era mai mare dect al celui dat gruprilor minoritare. Iniiativa legislativ aparinea executivului (regelui) si parlamentarilor. Proiectul de lege se discuta n comisia de specialitate, apoi n comisiile reunite, dup care se depunea n plen. Aici se vota luarea n considerare a proiectului, apoi urmau discuia si votarea pe articole. Dezbaterea se ncheia prin votul general, care putea fi prin ridicare si sedere, prin viu grai sau prin scrutin secret (cu bile). Parlamentul avea drept de control asupra puterii executive. Potrivit Constituiei, fiecare membru ai Adunrii avea dreptul de a adresa ministrilor ntrebri si interpelri, la care acestia erau obligai s rspund. Fiecare Adunare trimitea ministrilor petiiile ce-i erau adresate de ceteni; ministrii erau datori s dea explicaii asupra acestor petiii ori de cte ori Adunarea o cerea. Dac parlamentarii nu erau mulumii de activitatea guvernului sau a unor ministri, puteau depune moiune de cenzur; adoptarea acesteia atrgea dup sine demisia celor pusi n cauz. Deputaii si senatorii se bucurau de imunitate parlamentar: Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunri nu poate fi urmrit sau prigonit pentru opiniile si voturile emise de dnsul n cursul exerciiului 24

mandatului su" (art. 54). Un alt articol din Constituie prevedea: Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunri nu poate, n timpul sesiunii, s fie nici urmrit, nici arestat, n materie de represiune, dect cu autorizarea Adunrii din care face parte, afar de cazul de flagrant delict. Dac ar fi arestat preventiv sau urmrit n timpul cnd sesiunea era nchis, urmrirea sau arestarea trebuie supuse aprobrii Adunrii din care face parte, ndat dup deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare. Detenia sau urmrirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunri este suspendat n timpul sesiunii, dac Adunarea o cere" (art. 55). Puterea executiv (Guvernul). Conducerea treburilor curente ale statului era asigurat de guvern. Constituia din 1923 prevedea la art. 92: Guvernul exercit puterea executiv n numele regelui". Modul de alctuire a guvernului nu era foarte clar stabilit prin Constituie. Legea fundamental prevedea c Ministrii ntrunii alctuiesc Consiliul de Ministri, care este prezidat, cu titlul de presedinte al Consiliului de Ministri, de acela care a fost nsrcinat de rege cu formarea guvernului", n legtur cu persoana pe care regele o putea desemna pentru constituirea guvernului existau dou interdicii: a) Nu poate fi ministru dect cel care este romn sau cel puin care a dobndit naturalizarea" (art. 94). b) Nici un membai al familiei regale nu poate fi ministru" (art. 95). De regul, regele ncredina unei persoane mandatul de a forma guvernul, iar aceasta alctuia lista ministrilor pe care o prezenta suveranului pentru a o aproba prin decret. Faptul c regele era capul puterii armate", iar militarii nu aveau dreptul s fac politic, a creat obiceiul ca suveranul s-1 propun pe ministrul aprrii naionale. Legea pentru organizarea ministerelor a fost publicat abia n august 1929. Aceasta stabilea c regele desemneaz persoana nsrcinat cu formarea guvernului. Decretul de numire a presedintelui Consiliului se contrasemneaz de presedintele de Consiliu demisionat sau revocat; el poate fi contrasemnat si de noul presedinte de Consiliu". Decretul de numire a ministrilor era contrasemnat de presedintele Consiliului. Primul ministru si ministrii intrau n funciune dup depunerea urmtorului jurmnt n faa regelui: Jur s respect Constituiunea si legile rii, s apr drepturile ei si s pstrez secretele de stat" (art. 3). Serviciile statului erau grupate pe ministere, iar ministrul era seful administraiei ministerului su. Erau stabilite prin lege zece ministere, si 25

anume: Ministerul de Interne, Ministerul de Externe, Ministerul de Finane, Ministerul de Justiie, Ministerul Instruciunii Publice si al Cultelor, Ministerul Armatei, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Ministerul Industriei si Comerului, Ministerul Muncii, Ministerul Sntii si Ocrotirii Sociale. Se preciza c ministerele si subsecretariatele de stat nu se puteau nfiina si desfiina dect prin lege; numrul subsecretariatelor de stat nu putea depsi numrul ministerelor; repartizarea lor pe ministere se fcea prin decret regal. Potrivit art. 28, Presedintele Consiliului de Ministri este seful guvernului". Legea stabilea atribuiile fiecrui minister n parte, precum si structura acestora. Ulterior, prin decrete regale s-au nfiinat noi ministere, iar altele s-au scindat; de asemenea, s-au instituit noi funcii: vicepresedintele Consiliului de Ministri (n octombrie 1932) si ministri de stat (din octombrie 1930). n fapt, s-a ajuns, dup numai doi ani de la adoptarea legii din august 1929, la o dublare a numrului de ministri si secretari de stat. Puterea judectoreasc (Justiia). Cea de-a treia ramur a puterii de stat era justiia. Potrivit articolului 40 din Constituie, Puterea judectoreasc se exercit de organele ei. Hotrrile lor se pronun n virtutea legii si se execut n numele regelui". Pentru ntregul stat exista o singur Curte de Casaie si Justiie; aceasta avea dreptul s judece constituionalitatea legilor si s le declare inaplicabile pe cele care erau contrare Constituiei. Judectorii erau inamovibili, Constituia subliniind: Cel vtmat n drepturile sale, fie printr-un act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune fcut n cutarea legilor si regulamentelor, fie prin rea-voin a autoritilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instanele judectoresti pentru recunoasterea dreptului su. Organele puterii judiciare judec dac actul este ilegal, l pot anula sau pot pronuna daune civile pn la data restabilirii dreptului vtmat, avnd si cderea de a judeca si cererea de despgubire, fie contra autoritii administrative, chemate n judecat, fie contra funcionarului vinovat" (art. 107). n iunie 1924 a fost adoptat Legea pentru unificarea judectoreasc, prin care se prevedea organizarea de judectorii urbane, rurale si mixte, de tribunale (n capitale de jude), a 12 Curi de Apel, precum si a unei nalte Curi de Casaie si Justiie, care judeca situaiile excepionale (constituionalitatea legilor, acuzaiile aduse ministrilor).
26

n fiecare capital de jude exista un tribunal cu una sau mai multe seciuni; fiecare seciune avea un presedinte, cel puin doi judectori de sedin, unul sau doi supleani, precum si grefieri, ajutori de grefieri si impiegai. Pe lng judectorii de sedin, fiecare tribunal avea judectori cu nsrcinri speciale (de instrucie, sindic, pentru tutel, pentru infraciunile minorilor). Pe lng tribunalele din Tulcea, Constana, Silistra si Durostor funciona cte un Cadiat" care judeca dup legile si uzurile musulmane afacerile civile dintre mahomedani, privitoare la organizarea familiei, puterea printeasc, divor, cstorie, succesiuni. Pe lng fiecare tribunal funciona o Curte de Jurai, care judeca afaceri criminale, delicte politice si de pres. Ministerul Public sau Parchetul se compunea: la nalta Curte de Casaie, dintr-un procuror general si sase procurori; la Curile de Apel, dintr-un procuror general si un numr de procurori prevzui de fiecare Curte; la tribunale, dintr-un procuror cap de parchet si un substitut. Procurorul general al Curii de Casaie avea dreptul s atace cu recurs toate actele judectoresti contrare legii. Consiliul Suprem al Magistraturii era alctuit din: colegiul presedinial al naltei Curi de Casaie; primii presedini ai Curilor de Apel sau presedintele (unde exista o singur secie); inspectorii judectoresti; ministrul de justiie sau delegatul su. Consiliul si ddea avizul asupra confirmrilor, numirilor si naintrilor magistrailor, asupra altor chestiuni puse de ministrul de justiie; a validrii examenelor de magistrat; a confirmrii celor propusi s fie declarai inamovibili etc. Legea prevedea c magistraii nu puteau ocupa o alt funcie public, nu puteau fi alesi n Parlament sau n consiliile comunale si judeene, nu puteau s fie administrator sau cenzor n societi comerciale. Se excepta calitatea de profesor la Facultatea de Drept sau la o scoal superioar din orasul de resedin al magistratului. Monarhia (Regele). Dup 1918, Romnia a continuat s fie un stat cu regim monarhic-constituional. n sistemul politic al rii, regele ocupa un loc central. Potrivit legii fundamentale din 1923, Puterile constituionale ale regelui sunt ereditare n linie cobortoare direct si legitim a Majestii Sale regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen din brbat n brbat prin ordinul de primogenitur si cu excluderea perpetu a femeilor si cobortorilor lor" (art. 77). 27

La urcarea pe tron, regele depunea urmtorul jurmnt: Jur a pzi Constituiunea si legile poporului romn, a menine drepturile lui naionale si integritatea teritoriului" (art. 82). Articolul 88 din Constituie stabilea prerogativele suveranului: Regele numeste si revoc pe ministrii si. El sancioneaz si promulg legile. El poate refuza sancionarea sa. El are dreptul de amnistie n materie politic. Are dreptul de a ierta sau de a micsora pedepsele n materii criminale, afar de ceea ce se statorniceste n privina ministrilor. El nu poate suspenda cursul urmrii sau al judecii, nici a interveni prin nici un mod n administraia justiiei. El numeste sau confirm n funciile publice potrivit legilor. El nu poate crea o nou funciune fr lege special. El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fr s poat vreodat modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El este capul puterii armate. El confer gradele militare n conformitate cu legea. El va conferi decoraiunile romne conform unei anumite legi. El are dreptul de a bate moned conform unei legi speciale. El ncheie cu statele strine conveniunile necesare pentru comer, navigaiune si alte asemenea; ns pentru ca aceste acte s aib autoritate ndatoritoare, trebuie mai nti a fi supuse puterii legislative si aprobate de ea". Articolul 90 preciza c regele deschide sesiunea Adunrilor legiuitoare prin Mesaj", la care Adunarea si Senatul adopt rspunsurile la Mesaj. Regele pronuna nchiderea sesiunii, putea convoca Parlamentul n sesiune extraordinar. Deosebit de importante erau urmtoarele prevederi: El [regele - n.n.] are dreptul de a dizolva ambele Adunri deodat sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie s conin convocarea alegtorilor pn n dou luni de zile si a Adunrilor pn n trei luni. Regele poate amna Adunrile; oricum, amnarea nu poate depsi termenul de o lun, nici a fi rennoit n aceeasi sesiune fr consimmntul Adunrilor". Articolul 34 stipula c Puterea legislativ era exercitat colectiv de ctre rege si Reprezentaiunea Naional", alctuit din dou Aduiri. Potrivit articolului 35, Iniiativa legilor este dat fiecreia din cele trei ramuri ale puterii legislative".
28

Articolul 39 glsuia: Puterea executiv este ncredinat regelui, care o exercit n mod regulat prin Constituiune", iar la articolul 92 se preciza: Guvernul exercit puterea executiv n numele regelui, n modul stabilit prin Constituiune". La articolul 40 citim: Puterea judectoreasc se exercit de organele ei. Hotrrile lor se pronun n virtutea legii si se execut n numele regelui". Conform articolului 87, Persoana regelui este inviolabil Ministrii lui sunt rspunztori. Nici un act al regelui nu poate avea trie dac nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine rspunztor de acel act", n Constituie se fcea precizarea: n nici un caz ordinul verbal sau scris al regelui nu poate apra pe ministru de rspundere" (articolul 97). De asemenea, la articolul 98 se spunea: Fiecare din ambele Adunri, precum si regele au dreptul de a cere urmrirea ministrilor si a-i trimite naintea naltei Curi de Casaie si Justiie, care singur, n seciuni - unite, este n drept a-i judeca". Regele avea iniiativa, alturi de Adunrile legiuitoare, de a revizui Constituia n total sau n parte (articolul 129), iar revizuirea se fcea de Adunri n acord cu regele" (articolul 130). Legea fundamental avea la baz principiul potrivit cruia regele domneste, dar nu guverneaz", ns prevederile concrete erau susceptibile de interpretri diferite, n fond, nu exista ramur a activitii de stat n care monarhul s nu fie implicat. Regele Romniei era, dup 1914, Ferdinand I, care a adus o contribuie important la realizarea Marii Uniri si la dezvoltarea rii ntregite. El a fost influenat de o camaril (regina Maria, Barbu Stirbey) si s-a bazat pe Ion I.C. Brtianu, pe care-1 considera zodia bun a Romniei". Ferdinand I nu a fost un arbitru" n disputa dintre partidele politice, deoarece a nclinat ntotdeauna balana n favoarea P.N.L. n 1918, 1919 si 1925, principele mostenitor Carol a renunat la calitatea sa. La 31 decembrie 1925, Consiliul de Coroan a acceptat renunarea lui Carol, n ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naional Constituant a primit renunarea lui Carol si a proclamat ca succesor pe Mihai; deoarece acesta era minor, s-a hotrt instituirea unei Regene. S-a apelat la articolul 83 din Constituie, care prevedea: Regele, n via fiind, poate numi o Regen, compus din trei persoane, care, dup moartea regelui, s exercite puterile regale n timpul minoritii succesorului tronului. Aceast numire se va face 29

cu primirea Reprezentaiunii Naionale". Regena exercita, totodat, si tutela asupra succesorului tronului n timpul minoritii lui". La 20 iulie 1927 a ncetat din via regele Ferdinand, astfel c a intrat n funciune Regena, deoarece Mihai I era minor (avea doar 6 ani). Dup trei ani, n ziua de 6 iunie 1930, principele Carol a sosit n ar, iar la 8 iunie a devenit rege sub numele de Carol al II-lea. Fostul suveran a devenit mostenitorul tronului si a primit titlul de Mare Voievod de Alba lulia". Obiectivul central al aciunii lui Carol al II-lea a fost cresterea rolului monarhiei n viaa de stat. Acest obiectiv a fost atins la 10 februarie 1938, cnd - ntr-o atmosfer politic extrem de tensionat - a recurs la o lovitur de stat, impunnd apoi, la 27 februarie 1938, o nou Constituie prin care prerogativele suveranului erau mult sporite. Regimul su - de autoritate monarhic - a durat pn la 6 septembrie 1940, cnd a fost nevoit s abdice. La tron a revenit fiul su Mihai, dar principalele prerogative regale fuseser preluate de generalul Ion Antonescu, devenit conductorul statului". b) Funcionarea regimului democratic nc din 1866, elita politic din Romnia a optat pentru adoptarea unei Constituii croite" dup modelul belgian, adic cel mai democratic din Europa acelei perioade. Ulterior, s-a desfsurat o acerb disput n jurul formelor fr fond", adic al unei legislaii moderne, impus unei societi aflate la nceputul emanciprii sale politice. Disputa s-a atenuat dup primul rzboi mondial, dar problema n sine a rmas: n ce msur legile democratice adoptate s-au aplicat efectiv si ct de real era democraia n Romnia. n iulie 1917, Constituia a fost modificat, introducndu-se votul universal, egal, direct si secret pentru toi cetenii (brbai). Decretul-lege din noiembrie 1918 detalia prevederile constituionale, aducnd precizri importante. Pentru a fi ales n Adunarea Deputailor sau n Senat, pe lng condiiile de vrst se cerea: a fi cetean romn; a avea exerciiul drepturilor civile si politice; a avea domiciliul real n Romnia. Cetenii primeau certificat de alegtor; cei care nu-si exercitau fr temei legitim" dreptul de vot erau amendai cu sume variind ntre 20 si 500 lei. Introducerea votului universal a avut ca rezultat cresterea spectaculoas a numrului de alegtori, mutarea centrului de greutate al vieii electorale de la oras la sat si schimbarea modului de desfsurare a luptei politice. Dac pn la rzboi, n regimul votului pe colegii, existau
30

circa 100.000 de alegtori cu vot direct, dup adoptarea legii electorale, numrul acestora a crescut la cteva milioane (4,6 milioane n 1937). n 1914, un deputat era ales de aproximativ 400 de ceteni; decretul-lege din 1918 stabilea c un deputat era ales de 30.000 de ceteni, iar prin decretullege din 1920 - de 50.000 de ceteni, adic de 125 de ori mai muli comparativ cu perioada antebelic. Circa 80% din populaia Romniei tria n sate, astfel c rnimea a devenit principala mas electoral, iar centrul de greutate al confruntrilor politice n timpul alegerilor s-a mutat de la oras la ar. S-a schimbat si modul de desfsurare a campaniei electorale; dac pn n 1914 un candidat i putea vizita la domiciliu pe toi alegtorii din circumscripia sa, n condiiile votului universal el trebuia s se adreseze zecilor de mii de oameni, s participe la numeroase ntruniri electorale, s tin discursuri n medii foarte variate (la cluburi, la crciumi, n piee publice etc.), s se adreseze unui public extrem de eterogen (mari proprietari, muncitori, rani, intelectuali, negustori etc.). Liderii politici - sefii de partide, ministrii etc. -fceau adevrate turnee electorale n toate provinciile istorice, pentru a convinge alegtorii c reprezint pe toi romnii si nu doar pe cei din anumite zone geografice, n timpul campaniei electorale, orasele si satele Romniei erau mpnzite cu afise, coninnd programele partidelor care se prezentau n alegeri, informaii despre candidaii care cereau voturile cetenilor. Nu lipseau ndemnurile de a nu fi votai rivalii politici, care ar urmri obiective egoiste, n defavoarea rii. La rndul lor, alegtorii au devenit extrem de activi si interesai de promisiunile fcute, stiind c votul lor cntrea greu n balana victoriei electorale a unui partid sau altul, ntrunirile electorale au avut un rol important n cresterea gradului de implicare a cetenilor Romniei n viaa public, aceasta fiind o expresie elocvent a caracterului democratic al regimului politic din perioada interbelic. Cetenii au avut dese prilejuri de a participa la viaa electoral si la alegerile parlamentare, n intervalul 1919-1937, n Romnia s-au desfsurat zece alegeri pentru Adunarea Deputailor si pentru Senat (n 1919, 1920, 1922, 1926,1927,1928,1931, 1932, 1933,' 1937). Este o realitate c evoluia partidelor politice a depins n bun msur de influena lor electoral. Astfel, Partidul Conservator-Progresist si Partidul Conservator-Democrat au disprut din viaa politic n 1922, cnd nu au obinut nici un loc n Parlament. Partidul Poporului a avut un rol politic major n anii 1919-1920, cnd s-a bucurat de o larg susinere 31

popular, dup care a intrat ntr-un accentuat declin. Pentru a nu deveni o amintire istoric", gruparea lui Octavian Goga s-a desprins n 1932 din Partidul Poporului si a constituit o nou organizaie politic - Partidul Naional-Agrar. Abaterea de la linia programatic pe baza creia un partid a obinut ncrederea electoratului a generat reacia unor lideri politici. Spre exemplu, n 1928, Partidul Naional-rnesc, afisnd un larg program de reforme, a obinut 77,76% din totalul voturilor. Dar, foarte curnd, s-a obsen'at c era nou" promis de naional-rnisti a rmas un slogan electoral, n faa acestei situaii, Constantin Stere a fost nevoit s-si prezinte demisia din Partidul Naional-rnesc. In scrisoarea trimis lui luliu Maniu, presedintele partidului, n aprilie 1930, acesta aprecia: De la venirea la crm a Partidului Naional-rnesc, abateri succesive de la principii si o serie de msuri si acte, pe care - cum stii, domnule presedinte - am avut mereu onoarea si durerea s le dezaprob ca necompatibile cu metodele de guvernare democratic si parlamentar, ca si cu ideologia noastr, au creat n jurul partidului o atmosfer destul de neprielnic, pentru ca s poat fi cu succes dezlnuit o companie de nimic justificat, care a dus guvernul prezidat de dumneavoastr ntr-un impas", n mai 1931, Constantin Stere avea s ntemeieze Partidul rnesc-Democrat. n noiembrie 1932, Partidul Naional-rnesc a fost prsit de gruparea lui Grigore lunian, care a constituit Partidul Radical-rnesc. O expresie a regimului democratic sunt partidele politice care reprezint curente de opinie, interese ale anumitor grupuri socioprofesionale, etnice etc. n perioada interbelic, Romnia a avut un larg evantai de partide politice: de dreapta (Partidul Conservator-Progresist, Partidul Conservator-Democrat), de centru (Partidul National-Liberal, Partidul Poporului), de centai-stnga (Partidul rnesc, Partidul Naionalrnesc), de stnga (Partidul Socialist, Partidul Social-Democrat), de extrem-stng (Partidul Comunist din Romnia), de extrem-dreapt (Legiunea Arhanghelul Mihail - Garda de Fier); de asemenea, au activat partide ale minoritilor naionale (Partidul Maghiar, Partidul German. Partidul Evreiesc s.a.). Fiecare partid avea un program si ideologie, propunea soluii proprii privind dezvoltarea statului romn. Cetenilor li se ofereau o multitudine de variante", putnd opta, prin vot, asupra uneia sau alteia.
32

Dinamica partidelor politice a reflectat, n bun parte, capacitatea acestora de a propune soluii adecvate pentru problemele cu care se confrunta Romnia. Este un fapt c Partidul National-Liberal s-a aflat la putere circa l O ani din 20 ai perioadei interbelice ntruct a fost, efectiv, cel mai bine organizat, cu viziunea cea mai clar asupra evoluiei Romniei dup Marea Unire, a avut un program cuprinztor, precum si lideri cu experien politic si netgduit capacitate organizatoric. Acest partid si-a legat numele de adoptarea Constituiei din 1923, de legile de unificare (administrativ, judectoreasc, electoral, privind nvmntul, cultele etc.), de cele viznd dezvoltarea economiei naionale (legea minelor, a energiei, a apelor etc.). n perioada interbelic, alternana la putere a fost o realitate: 19181919 - Partidul National-Libral; 192-1921 - Partidul Poporului; 19211922 - Partidul Conservator-Democrat; 1922-1926 - Partidul NationalLiberal; 1926-1927 - Partidul Poporului; 1927-1928 - Partidul NationalLiberal; 1928-1931 - Partidul Naional-rnesc; 1931-1932 - o coaliie (Uniunea Naional); 1932-1933 - Partidul Naional-rnesc; 1933-1937 - Partidul National-Liberal. Nu a existat nici o situaie n care un partid s stea la putere peste limita de 4 ani a Parlamentului pe care se sprijinea. Prin alternana la putere s-au experimentat diferite formule de abordare a problemelor cu care se confrunta Romnia. De exemplu, guvernele national-librale din primul deceniu interbelic au promovat centralizarea administrativ, iar cele naional-rniste din 1928-1930 au urmrit o descentralizare prin crearea a sapte directorate ministeriale". Liberalii au acionat n spiritul doctrinei economice prin noi nsine", iar naional-rnistii a porilor deschise". Cetenii s-au putut astfel convinge care erau rezultatele practice ale unor asemenea politici. Chiar si liderii partidelor politice au putut constata unde se poate ajunge cu o anumit politic, iar atunci cnd au neles c ea nu era benefic pentru ar au renunat la ea. Este cazul naional-rnistilor, care, dup ce n prima guvernare (1928-1931) au recurs la masive mprumuturi externe, n 1933 au constatat c efortul pentru rambursarea acestora era ruintor pentru Romnia, drept care au suspendat unilateral plata datoriilor externe, cernd reesalonarea plilor si au abandonat doctrina porilor deschise". S-a ncercat si formula unor guverne de coaliie, mai ales n timpul regelui Ferdinand, care dorea s realizeze un consens" al principalelor partide politice ntr-o aciune comun, constructiv. Eforturile suveranului 33

nu au dat rezultate, liderii politici nereusind s depseasc rivalitile si disensiunile. Guvernul din 1919-1920 s-a creat ca urmare a faptului c nici un partid nu avea majoritate parlamentar, astfel c el se sprijinea pe un bloc parlamentar", care s-a dovedit a fi destul de fragil. Regele Carol al II-lea a promovat ideea guvernului de uniune naional cu scopul de a diminua rolul partidelor politice si de a se implica el nsusi n activitatea executivului. Guvernul din 1931-1932, prezidat de Nicolae lorga, s-a dovedit a fi un experiment nereusit, astfel c regele va utiliza noi forme si metode pentru a-si atinge obiectivele politice. Parlamentul a fost expresia tuturor partidelor si curentelor politice: conservatori (1919-1922), liberali (1919-1937), averescani (1919-1937), rnisti (1919-1926), naional-rnisti (1926-1937), socialisti (19191922), social-democrai (1928-1937), comunisti (1931), legionari (19311933). Adunarea Deputailor si Senatul au dezbtut si adoptat legi fundamentale pentru statul romn (Constituia din 1923, legile pentru reforma agrar din 1921, legile pentru organizarea administrativ din 1925, 1929, 1936, legile economice din 1924 si 1929, legile privind nvmntul din 1924, 1928, 1932 etc.). n acelasi timp, parlamentul a fost un important for de dezbateri asupra tuturor problemelor privind situaia intern si internaional a Romniei. De asemenea, parlamentul a exercitat un control asupra activitii guvernamentale, prin ntrebri si interpelri; un guvern, cel prezidat de Take lonescu, a primit vot de blam din partea Adunrii Deputailor, n ianuarie 1922, si a trebuit s demisioneze. Analiznd compoziia social a Parlamentului, constatm c dou treimi (67%) din totalul deputailor si senatorilor erau avocai, proprietari si universitari. Un cunoscut specialist n problematica sociologiei politice, Mattei Dogan, aprecia: Compoziia social a parlamentului poate fi ilustrat printr-o piramid cu vrful n jos. Intr-adevr, categoriile sociale cele mai numeroase - rani, muncitori, funcionari, artizani - nu erau, n mod practic, reprezentate". Aceast structur era expresia unei realiti a societii romnesti, n care gradul de cultur politic era mai sczut, comparativ cu rile occidentale, cu vechi tradiii democratice. Monarhia a constituit o important instituie a regimului democratic din Romnia, cutnd s medieze ntre puterile statului, astfel nct s se asigure o dezvoltare normal a vieii economice, politice, sociale etc. Soluiile date n rezolvarea crizelor de guvern au satisfcut, adeseori, starea de spirit a populaiei. Astfel, n 1919, cnd nici un partid nu a cstigat 34

alegerile, regele Ferdinand a numit un guvern de coaliie, n 1920 1-a adus la putere pe Alexandru Averescu, cel mai popular om din Romnia n acel moment, n 1922 a ncredinat puterea lui Ion I.C. Brtianu, cunoscut pentru excepionalele sale caliti de lider politic si de stat. n 1928, Regena a oferit mandatul de premier lui luliu Maniu, presedintele Partidului Naional-rnesc, n care o bun parte a populaiei si punea mari sperane. Desigur, era n interesul instituiei monarhice s intervin n anumite momente pentru a da satisfacie opiniei publice si a evita escaladarea tensiunilor politice si sociale. Regele era atent la dinamica raporturilor de fore si cuta s dea soluii adecvate. De regul, formarea unui nou guvern era precedat de consultrile suveranului cu liderii partidelor politice, care-i ofereau sugestii, prezentndu-i propriile programe si aciuni pe care le preconizau. Sub raport formal, spiritul Constituiei era respectat, regele uznd de prerogativele sale de mediator" ntre forele politice, n fapt, cel mai adesea, decizia era deja luat, iar noul guvern se forma nu pe baza concluziei desprinse din aceste consultri, ci a celor stabilite naintea nceperii lor. Presa din Romnia perioadei interbelice a constituit, cu adevrat, o a patra putere n stat". Numrul periodicelor a cunoscut o crestere considerabil: de la 13 n 1917 (ca urmare a rzboiului) s-a ajuns la l .233 n 1922 si 2.351 n 1935. Cele mai multe periodice erau consacrate vieii politice, fiind editate att n Bucuresti, ct si n provincie. De exemplu, n 1929, apreau la Cluj 69 periodice, cu un tiraj de 228.050 exemplare, dintre care 14 n limba romn (54.950 exemplare) si 55 n limbile minoritilor naionale (173.000 exemplare). Un studiu alctuit n 1934 arta c n acel an reveneau 3,7 periodice la 100.000 de etnici romni si 6 periodice la 100.000 de ceteni aparinnd minoritilor naionale. Presa a fost un important instrument de control asupra activitii guvernamentale, de combatere a abuzurilor si ilegalitilor comise de oamenii politici aflai la putere sau n opoziie. De asemenea, presa - mai ales prin articolele de fond si prin diverse alte materiale, semnate de personaliti precum: N. lorga, Pamfil Seicaru, Stelian Popescu, Nae lonescu, Grigore Gafencu etc. - a contribuit la educaia civic a romnilor. Progresele nregistrate n anii interbelici n domeniul evoluiei democratice a vieii politice din Romnia au fost cu adevrat remarcabile, dac facem o comparaie cu perioada anterioar primului rzboi mondial. 35

Formele" legale au fost mai bine acoperite" de fondul" societii romnesti, care a fcut progrese importante pe calea modernizrii si a cresterii gradului de educaie civic a populaiei. Totusi, carenele regimului democratic au fost vizibile si au influenat viaa politic a Romniei. Au fost preluate unele practici nedemocratice din trecut, au aprut altele noi, s-au manifestat oscilaii si inconsecvene care au pus adesea sub semnul ntrebrii nsusi fondul" democratic al legislaiei n vigoare, n primul rnd al Constituiei. Votul universal a fost acordat unor ceteni fr experien politic: pn n 1914, rnimea - care alctuia circa 85% din populaia Romniei -vota prin delegai, care alegeau cte un deputat pe jude la colegiul al III-lea. La aceast realitate se adaug faptul c o bun parte a electoratului (circa 40%) nu stia s scrie si s citeasc, astfel c votul era dat mai mult sub impresia de moment, dect pe baza unei cunoasteri reale a programelor si ideologiilor prezentate de partidele politice. De altfel, pentru ca alegtorii s deosebeasc diferitele partide politice, acestea adoptau semne electorale sugestive: steaua (Partidul Poporului), secera (Partidul rnesc), crucea (Partidul National-Liberal) etc. Opiunile electorale au fost extrem de contradictorii, ceea ce arat c nu exista o cunoastere clar a ofertelor politice". Spre exemplu, Partidul National-Liberal a obinut 6,8% din voturi n 1920, apoi 60,3% n 1922, a sczut la 7,3% n 1926, pentru a urca la 61,7% n 1927, a ajunge la 6,5% n 1928. Partidul Naional-Trnesc a cstigat 22,1% din voturi n alegerile parlamentare din 1926, a urcat la 77,7% n 1928, pentru ca n 1931 s obin doar 13,6%. Si mai spectaculoas a fost evoluia Partidului Poporului: 42,4% n 1920, 6,5% n 1922, 52% n 1926, pentru ca n 1927, cu doar l ,9%, s nu ating pragul electoral de 2%. Aceste oscilaii se datoresc si faptului c existau ceteni care nu aveau anumite opiuni politice, dar, fiind obligai prin lege s se prezinte la urne, votau cu partidul aflat la guvern, mai ales c acesta avea aproape ntotdeauna lista cu numrul l, adic prima pagin a buletinului de vot. Evident, au existat si presiuni, acte de violen, numeroase ilegaliti comise de aparatul de stat, care au influenat rezultatul alegerilor, asigurnd victoria partidului aflat la putere. O caren fundamental a democraiei romnesti a fost meninerea vechiului sistem, introdus de Carol I, prin care guvernul face parlamentul". Regele destituia guvernul si numea un altul, apoi dizolva 36

parlamentul si anuna organizarea alegerilor pentru Adunarea Deputailor si pentru Senat. Guvernul proceda la destituirea vechilor autoriti locale (primari, prefeci) si numirea unor oameni de ncredere aparinnd partidului instalat la putere; noile autoriti acionau pentru asigurarea victoriei electorale a guvernului. Prin acest sistem, parlamentarii si datorau n cea mai mare parte mandatul aciunii guvernamentale. Vechea butad a lui P.P. Carp: Maiestate, dai-mi guvernul si v dau parlamentul", a fost n bun msur o realitate si dup 1918. n perioada interbelic s-a nregistrat un adevrat carusel guvernamental, n primul deceniu de dup Marea Unire s-au perindat la crma rii 11 guverne, iar n cel de-al doilea, 14 guverne, deci n total 25 guverne n 20 de ani. Au existat doar dou guverne care s-au meninut ptai ani (1922-1926 si 1934-1937), dar si sase guverne care au durat cteva sptmni, iar alte opt s-au aflat la crm ntre o lun si dou luni. Evident, c aceste dese schimbri de guverne au afectat coerena politicii de stat si, nu o dat, au derutat marea mas a cetenilor. Partidele politice triau mai ales prin sefii lor: acestia si constituiau grupuri de interese care nu ineau seama de organismele statutare de conducere. Partidul National-Liberal a cunoscut perioada sa de glorie atunci cnd a fost prezidat de Ion I. C. Brtianu (1909-1927), personalitate marcant a istoriei romnilor. Acesta nu convoca dect arareori forurile statutare de conducere, lund decizii dup consultri personale cu diferii fruntasi, pe care stia s-i utilizeze cu miestrie: I.G. Duca pentru organizarea partidului; Alexandru Constantinescu pentru manevre de culise mpotriva opoziiei; Vintil Brtianu pentru probleme economice si financiare etc. Dup moartea lui Ion l.C. Brtianu, Partidul National-Liberal a cunoscut o evoluie descendent, urmasii si, Vintil Brtianu (1927-1930), I.G. Duca (1930-1933) si mai ales Constantin l.C. Brtianu (1934-1947) neputnd s umple golul lsat prin decesul liderului su, survenit n 1927. n Partidul Naional-rnesc, figura central era luliu Maniu presedintele acestui partid: 1926-1933, 1937-1947. Sub aparenta unei amabiliti desvrsite si a unei democraii extrem de largi n raporturile cu ceilali fruntasi ai partidului, acesta urmrea cu o perseveren rar ntlnit s obin adeziunea la un punct de vedere pe care si-1 stabilea dinainte. Purta negocieri zeci de ore (pertractri" cum zicea el), ddea cuvntul tuturor s-si exprime opiniile, dar nu reinea dect ideile care convergeau spre soluia gndit de el, pe care evita s o exprime. Atunci cnd se ajungea la 37

concluzia pe care o dorea, domnul prezident", cu un aer smerit, declara c, aceasta fiind voina democratic exprimat", el si-o nsuseste. Partidul Poporului a trit prin personalitatea generalului Averescu; atunci cnd mitul Averescu" a ajuns la apogeu (1919-1920), Liga (Partidul) Poporului s-a bucurat de o urias aderen, n octombrie 1919, a avut loc un Congres extraordinar al acestei organizaii la care toi vorbitorii s-au pronunat pentru participarea la alegerile parlamentare. Singurul care s-a opus a fost Alexandru Averescu, deoarece era meninut starea de asediu, iar propaganda electoral nu se putea desfsura normal. El a declarat c cei care doresc pot participa la alegeri, dar fr a utiliza numele su. n faa acestei situaii, Congresul a hotrt abinerea Ligii Poporului de la alegeri. Treptat, mitul Averescu" s-a diminuat, deoarece cetenii au constatat c generalul nu a adus ndreptarea" pe care o sperau, n timpul guvernrii din 1920-1921. Partidul, care tria n umbra personalitii generalului Averescu, a intrat ntr-un con de umbr. Situaia era si mai frapant n cazul Ligii Aprrii Naional-Crestine, condus de A.C. Cuza (1923-1935), si al Legiunii Arhanghelul Mihail, al crei cpitan" era Corneliu Zelea Codreanu (19271938); acestia decideau soarta organizaiilor respective si a membrilor lor. O alt caren a democraiei romnesti a fost cresterea rolului puterii executive n dauna celei legislative. La originea acestei situaii se afla modul n care se constituiau majoritile parlamentare; acestea depindeau de guvern, care aranja" listele de candidai si mobiliza aparatul de stat pentru a le asigura victoria n alegeri. Nu o dat, ministrii au cerut majoritii parlamentare s voteze proiecte de lege cu care unii deputai sau senatori nu erau de acord. Spre exemplu, n 1921, mai muli parlamentari, aparinnd Partidului Poporului, nu erau de acord cu unele prevederi ale legii agrare, n faa acestei situaii, ministrul de Interne, Constantin Argetoianu, a procedat astfel, dup cum singur mrturiseste: n cele doutrei zile care au precedat votul am lucrat grupurile si n ziua scrutinului am pus oamenii mei s cear votul pe fa cu apel nominal. M-am asezat n momentul scrutinului pe treptele biroului, n faa bncilor - era s zic a ieslelor - si la chemarea fiecrui nume din partidul nostru, m uitam n ochii chematului si sub uittura mea n-a ndrznit nici unul s zic contra", n decembrie 1928, dup alegeri, luliu Maniu a cerut tuturor parlamentarilor national-rnisti s-si depun demisia n alb la conducerea partidului. Deoarece presedintele Partidului Naional-rnesc era n acelasi timp si seful guvernului, este limpede c, n fapt, executivul controla 38

activitatea legislativului si nu invers, adic asa cum cerea Constituia. Din 1934, guvernul Ttrescu a nceput s utilizeze metoda decretelor-lege, care erau apoi supuse n bloc" spre aprobare parlamentului. Monarhia si-a adus propria contribuie la degradarea regimului democratic din Romnia, mai ales prin folosirea abuziv a dreptului de dizolvare a parlamentului. Conform Constituiei, parlamentul era ales pe 4 ani, dar, n fapt, doar dou corpuri legiuitoare (alese n 1922 si 1933) s-au meninut ntreaga legislatur, n perioada 1919-1937, durata medie de existen a unui parlament a fost de 2 ani, nregistrndu-se si situaii cnd acesta a fost dizolvat dup patru luni (n 1920) si un an (n 1927). Astfel, s-a ajuns ca n perioada interbelic s se perinde nu mai puin de zece corpuri legiuitoare, cele mai multe neavnd timpul material pentru dezbaterea si adoptarea legilor necesare diferitelor domenii de activitate social. Aceste carene ale regimului democratic au creat, treptat, n opinia public o reacie negativ fa de instituiile democratice, fapt ce a permis ascensiunea forelor de extrem dreapt, n primul rnd a Miscrii Legionare; n acelasi timp, s-au intensificat manevrele regelui Carol al II-lea viznd instaurarea unui regim autoritar. Partidele politice au nceput s fie privite ca niste coterii politice", adic grupuri de interese care lupt ntre ele pentru ct mai multe avantaje materiale obinute de partizanii proprii. Si parlamentul a cunoscut un proces accelerat de degradare, n 1936, deputatul Grigore lunian sublinia c prin acceptarea guvernrii prin decrete-lege se ddea parlamentului un certificat de paupertate moral si intelectual", iar mine se va veni cu abolirea acestei instituiuni, care se dovedeste inutil si costisitoare". El se referea la faptul c guvernul depusese, spre ratificare, un numr de 46 decrete-lege. Cheltuielile suportate de bugetul statului pentru ntreinerea parlamentarilor erau destul de mari. n 1933 s-a stabilit ca un deputat sau senator s primeasc o indemnizaie de 6.000 lei pe lun, plus 700 lei pe zi lucrtoare, ceea ce nsemna c, n timpul sesiunilor, ei aveau circa 19.000 lei, iar n vacana parlamentar 6.000 lei. Un calcul estimativ arat c un parlamentar cstiga 13.600 lei pe lun. n 1939, deputailor si senatorilor li s-a stabilit o indemnizaie fix de 15.000 lei pe lun, iar diurnele au fost desfiinate, n acel an, un profesor universitar avea un salariu de 17.000 lei, iar un profesor de liceu cu gradul I primea 8.500 lei. Cu alte cuvinte, un parlamentar avea un salariu mai mic dect un profesor universitar si aproape dublu fa de un profesor de liceu.
39

Procesul de degradare a regimului democratic n anii '30 nu a fost specific Romniei, ci ntregii Europe. Treptat, n majoritatea statelor europene s-au instaurat regimuri autoritare, de diferite nuane, nc din 1929, Romnia era nconjurat de ri cu asemenea regimuri, exceptnd Cehoslovacia, dar care, n martie 1939, a fost lichidat ca stat. n concluzie, regimul democratic din Romnia a fost o realitate, dar el a avut numeroase carene, care s-au accentuat spre sfrsitul perioadei interbelice. Cu toate imperfeciunile sale, democraia romneasc a rezistat mai mult comparativ cu cea din majoritatea statelor europene, Romnia fiind una dintre ultimele ri n care s-a instaurat un regim totalitar. Dup patru ani de guvernare liberal, n decembrie 1937 au fost organizate alegeri parlamentare, care s-au ncheiat cu un rezultat nedecis, deoarece nici un partid politic nu a obinut cel puin 40% din totalul voturilor pentru a beneficia de prima electoral. Pe primul loc s-a situat PNL cu 35,92%, urmat de PN - 20,40%, Totul pentru ar (Miscarea Legionar) - 15,58% si Partidul Naional Crestin - 9,15%. n aceste condiii, regele 1-a numit n funcia de presedinte al Consiliului de Ministri pe Octavian Goga, lider al Partidului NaionaCrestin, dar 1-a inclus n guvern, la Ministerul de Interne, pe Armnd Clinescu, adversar nversunat al Miscrii legionare. Parlamentul a fost dizolvat nainte de a se fi ntrunit, anunndu-se noi alegeri pentru nceputul lunii martie 1938. Campania electoral a cunoscut un curs violent, ministrul de Interne lund msuri mpotriva legionarilor, iar acestia ripostnd mpotriva forelor de ordine. Corneliu Z. Codreanu declarase c n 48 de ore dup biruina Miscrii Legionare, Romnia va avea o alian cu Roma si Berlinul", fapt ce nsemna schimbarea politicii externe a rii, care era orientat spre Frana, Marea Britanic si Societatea Naiunilor. Guvernele de la Londra si Paris au intervenit pe lng regele Carol al II-lea, cerndu-i s mpiedice ascensiunea legionarilor spre putere. La rndul lor, liderii partidelor democratice erau ngrijorai att de declaraiile lui Codreanu, ct si de hotrrea Miscrii Legionare de a instaura un regim totalitar si de a pedepsi" pe cei care i s-ar opune. Apreciind c momentul era favorabil unei lovituri de stat, Carol al II-lea a decis s acioneze rapid, pentru a prelua principalele prghii ale puterii n propriile mini si a se prezenta ca un salvator" al naiunii.
40

c) Regimul de autoritate monarhic Instituionalizarea si funcionarea noului regim, n dimineaa zilei de 10 februarie 1938, regele Carol al II-lea 1-a primit n audien pe Octavian Goga. Suveranul a ascultat propunerile primului ministru privind rezolvarea problemelor cu care se confrunta Romnia si n primul rnd aciunile iniiate de guvern care aveau menirea de a asigura cstigarea alegerilor pralamentare de ctre Partidul Naional-Crestin. La sfrsitul audienei, regele a subliniat necesitatea unui guvern de uniune naional, solicitnd sprijinul lui Octavian Goga. nelegnd c nu se mai bucura de ncrederea suveranului, Ocavian Goga si-a prezentat demisia. Acionnd rapid, Carol al Il-lea a chemat n audien sefii de partide. Constantin I.C. Brtianu, Constantin Argetoianu, Alexandru Averescu, Nicolae lorga au acceptat ideea unui guvern de autoritate, care s restabileasc ordinea n ar. luliu Maniu s-a pronunat pentru meninerea sistemului democratic, n care rspunderea politic revine partidelor pentru a acoperi" Coroana. Grigore lunian, presedintele Partidului Radicalrnesc, nu s-a putut prezenta la Palat, deoarece se afla n strintate. Corneliu Zelea Codreanu nu a fost chemat n audien, desi partidul su se situase pe locul al treilea n urma alegerilor parlamentare din decembrie 1937. De asemenea, conform obiceiului, nu au fost covocai liderii partidelor aparinnd minoritilor naionale si nici presedintele Partidului Social-Democrat, n noaptea de 10/11 februarie 1938 s-a constituit un nou guvern, prezidat de patriarhul Miron Cristea, din care fceau parte, ca ministri secretari de stat, sase fosti presedini ai Consiliului de Ministri (Arthur Vitoianu, Alexandru Averescu, Alexandru Vaida-Voevod, Nicolae lorga, Gheorghe Ttrescu, Gheorghe Gh. Mironescu). Dintre primii ministri care erau n via, luliu Maniu si Octavian Goga au refuzat s accepte demnitatea oferit de Carol al II-lea, iar Barbu Stirbey nu a fost solicitat de rege. n prima sedin de guvern, regele a prezentat textul unei proclamaii pe care o adresa rii, n care se afirma c Romnia trebuie salvat si sunt hotrt s o fac", c va depolitiza viaa administrativ si gospodreasc a statului, va alctui schimbrile constituionale care s corespund noilor nevoi ale rii si nzuinelor de astzi ale unei Romnii ce trebuie s se ntreasc". De asemenea, a fost discutat proclamaia guvernului, care detalia ideile din cea semnat de rege. 41

n aceeasi noapte de 10/11 februarie 1938 s-a hotrt introducerea strii de asediu pe ntreg cuprinsul rii, autoritile militare avnd dreptul de a face percheziii oriunde si oricnd va cere trebuina", de a cenzura presa si orice publicaiuni", de a mpiedica apariia oricrui ziar sau publicaiune, sau numai apariia unor anumite stiri sau articole", de a dizolva orice adunri, oricare ar fi numrul paricipanilor si oriunde s-ar ntruni", n aceeasi noapte au fost numii noi prefeci de judee din rndul ofierilor superiori si a fost revocat convocarea corpului electoral. La 20 februarie, Consiliul de Ministri a aprobat textul noii Constituii, care a fost supus cetenilor spre bun stiin si nvoial", votul fcndu-se prin declaraiune verbal naintea biroului de votare", inndu-se liste separate cu cei care au votat mpotriv. Plebiscitul s-a desfsurat la 24 februarie, covrsitoarea majoritate a populaiei - mai ales cea din mediul rural - neavnd timpul material necesar pentru a cunoaste textul noii Constituii. Cu toate acestea, s-a anunat c din cei 4 303 064 ceteni care s-au prezentat la vot, 4 297 221 au votat pentru si numai 5 843 (0,13%) au fost mpotriv. Noul regim a fost instituionalizat prin Constituia promulgat la 27 februarie 1938. Aceasta meninea unele principii, ca: suveranitatea naional, separaia puterilor n stat, responsabilitatea ministerial. Recunostea unele drepturi si liberti democratice, precum: libertatea constiinei, a nvmntului, muncii, presei, ntrunirilor, de asociaie, libertatea individual, inviolabilitatea domiciliului, egalitatea n faa legii. Elementele noi - definitorii pentru regimul instaurat la l O februarie -se refereau la prerogativele regelui. Acesta devenea un factor politic activ, implicndu-se nemijlocit n activitatea guvernamental. El era declarat capul statului" si, n aceast calitate, exercita puterea executiv prin guvern; acesta era numit de suveran si rspundea numai n faa sa, ministrii nemaiavnd o baz parlamentar. Regele putea refuza, fr motivare, sanciunea legilor adoptate n parlament; n timpul ct Adunrile legiuitoare erau dizolvate si n intervalul dintre sesiuni, regele putea s emit decrete cu putere de lege; semnarea tratatelor politice si militare cu statele strine nu mai avea nevoie de acordul parlamentului. Erau, totodat, meninute drepturile pe care suveranul le avusese prin Constituia anterioar: convocarea Adunrilor legiuitoare, deschiderea sesiunii prin Mesaj, pronunarea nchiderii sesiunii, amnarea convocrii si decizia de dizolvare a acestora; de asemenea, potrivit art.46, regele avea dreptul de a micsora 42

pedepsele n materii criminale, de a numi si confirma n funcii publice; el era capul ostirii, avea dreptul de a declara rzboi si a ncheia pace, conferea grade militare si decoraii romne, acredita ambasadorii si ministrii plenipoteniari, putea bate moned. Desi regele beneficia de drepturi foarte largi, s-a meninut principiul formulat n constituiile anterioare: Persoana regelui este inviolabil. Ministrii si sunt rspunztori. Actele de stat ale regelui vor fi contrasemnate de un ministru, care, prin aceasta nssi, devine rspunztor de ele" (art.44). Aveau drept de vot cetenii de peste 30 de ani ( n loc de 21 ani, cum se prevzuse n Constituia din 1923). Alegtorii erau mprii n trei categorii, n funcie de ndeletniciri - agicultur si munc manual; comer si industrie; ocupaii intelectuale - prin care se ncerca o organizare corporatist a parlamentului. Mandatul deputailor era prelungit de la 4 la 6 ani, iar al senatorilor de la 4 la 9 ani. Regele avea dreptul de a numi jumtate din numrul membrilor Senatului, Ia care se adugau senatorii de drept, n rndul crora au fost inclusi toi principii majori ai familiei regale. Parlamentul a devenit un organ mai mult decorativ, despuiat de principalele lui atribuii. Membrii Adunrilor legiuitoare erau obligai s depun jurmnt de credin fa de rege. Deputaii si senatorii aveau dreptul de a adresa ntrebri ministrilor, la care acestia erau obligai s rspund, dar nu puteau da vot de blam unui ministru sau guvernului. Adunrile legiuitoare aveau dreptul de a vota bugetul, dar dac nu-1 adoptau n timp util", acesta putea fi stabilit de puterea executiv. Astfel, o prghie esenial - care orienta politica economic a statului - putea fi scoas de sub decizia parlamentului. Deputaii si senatorii aveau dreptul de iniiativ legislativ, dar numai pentru legile de interes general", care si acestea puteau fi respinse prin veto-ul opus de rege. n discursul rostit cu prilejul promulgrii noii Constituii, patriarhul Miron Cristea a lansat un atac vehement la adresa partidelor politice, aducnd elogii regelui Carol al II-lea: Astzi s-a distrus hidra cu 29 de capete electorale, care a nvrjbit fr folos pe toi spre paguba rii ntregi. Astzi s-a rupt pienjenisul de pe ochii cetenilor Romniei ntregite, ca s vad limpede de unde vine mntuirea: de la eroica hotrre a Majestii Tale". Un nou pas pe calea instituionalizrii noului regim s-a nregistrat la 30 martie 1938, cnd s-a constituit Consiliul de Coroan, ca organ permanent, alctuit din membri desemnai de rege, care primeau o 43

remuneraie. Consiliul avea un rol consultativ, hotrrile sale nefiind obligatorii pentru suveran, n Consiliul de Coroan au fost numii fostii presedini ai Consiliului de Ministri care fcuser parte din precedentul guvern, precum si ali oameni politici devotai regelui Carol al II-lea. Membrii Consiliului de Coroan purtau numele de consilieri regali, iar la ceremoniile oficiale aveau locul rezervat dup cel al presedintelui Consiliului de Ministri. La 30 martie 1938 s-a publicat decretul-lege pentru dizolvarea tuturor asociaiilor, gruprilor sau partidelor politice; decretul prevedea c acestea si vor putea relua activitatea n condiiile si cu formele prevzute ntr-o lege special ce se va ntocmi n acest scop". Acest act temerar, prin care se urmrea lichidarea unei componente fundamentale a regimului democratic, nu a provocat aproape nici o reacie din partea opiniei publice, iar opoziia liderilor unor partide a fost declarativ si ineficient. n ziua de 14 aprilie 1938 a fost publicat decretul privind aprarea ordinei n stat, care preciza c dizolvarea unei grupri sau asociaii cu caracter politic atrgea dup sine n mod automat nchiderea cluburilor sau localurilor de ntruniri ale acestora. Noul regim a procedat la reorganizarea administrativ a rii. La 14 august 1938 a fost decretat reforma administrativ, pe baza creia, alturi de vechile uniti - comuna, plasa, judeul -, s-a introdus una nou: inutul. Au fost create zece inuturi - Olt, Arges, Mrii, Dunrii, Nistru, Prut, Suceava, Alba-Iulia, Crisurilor, Timis -, n fruntea crora se aflau rezideni regali, numii prin decret de ctre Carol al II-lea. Acestia se bucurau de largi mputerniciri, principala lor sarcin fiind aplicarea ntocmai a hotrrilor guvernamentale, asigurarea ordinei si linistei publice n inutul respectiv. Conform noii legi, primarii nu mai erau alesi, ci numii pe o perioad de 6 ani. Reorganizarea a cuprins si domeniul social: sindicatele au fost dizolvate, iar prin decretul-lege din 12 octombrie 1938 s-au creat breslele de lucrtori, funcionari particulari si meseriasi, care aveau ca obiect aprarea si dezvoltarea intereselor profesionale ale membrilor, iar acestea erau limitate prin nssi natura lor la acela de ordin industrial, comercial, agricol, tehnic, cultural si social", excluzndu-se activitile politice. De asemenea, decretul meniona c breslele si exercit activitatea numai pe plan naional", ele nu vor putea fi afiliate organizaiilor cu caracter internaional sau s fie reprezentate la manifestaiuni sau congrese internaionale fr autorizaia expres a Ministerului Muncii". Primul 44

Congres al breslelor s-a desfsurat n ziua de 1 mai 1939, sub presedinia lui Mihai Ralea, ministrul muncii. Regimul a acordat o atenie special tineretului: prin decretul-lege din 15 decembrie 1938, toi bieii ntre 7 si 18 ani si toate fetele ntre 7 si 21 de ani erau obligai s fac parte din Straja rii, al crei comandant suprem era regele, cruia strjerii trebuiau s-i jure credin. Deviza strjerilor era Credin si munc pentru ar si rege". La 19 octombrie 1939 a fost nfiinat Frontul Naional Studenesc, n care au fost nscrisi, n mod automat, toi studenii. Cu toate msurile luate, cu toat propaganda desfsurat, regimul nu reusea s pun n miscare masele de ceteni. Armnd Clinescu nota: Guvernul st pe scen si lucreaz. Cetenii stau n bnci si aplaud uneori. Dar nu particip la aceast aciune. Ei nu sunt intim legai de aceste aciuni". De aceea, pentru a da un suport politic regimului su, Carol al II-lea a hotrt sa constituie, la 16 decembrie 1938, Frontul Renasterii Naionale (F.RN.). Urmrind s dezintegreze vechile partide prin atragerea unor cadre n posturi de conducere, decretul preciza c F.R.N. era unica organizaie politic n stat", orice alt activitate politic dect aceea a F.R.N. fiind socotit clandestin; numai F.R.N. avea dreptul de a fixa si depune candidaturi n alegerile parlamentare, administrative si profesionale. Seful suprem al F.R.N. era regele; n ntreaga reea a partidului organele de conducere erau numite pe scar ierarhic, nefcndu-se nici un fel de alegeri. La ceremonii si activiti oficiale membrii F.R.N. purtau uniforme albastre sau albe (n funcie de vreme), n concepia guvernanilor, F.R.N. avea menirea de a fi instrumentul de realizare a unei democraii purificate". n ziua de 9 mai 1939 a fost publicat decretul-lege asupra reformei electorale, care detalia prevederile din Constituie; se fcea precizarea c aveau drept de vot numai stiutorii de carte, ceea ce nsemna o serioas limitare a numrului de alegtori, n acelasi timp, primeau drept de vot si femeile, pentru prima dat n istoria Romniei. Dac n decembrie 1937 au avut drept de vot 4 649 163 ceteni, pe baza noii legi electorale numrul acestora s-a redus la 2 025 123. Totodat, numrul deputailor s-a micsorat de la 387 la 258 (cte 86 pentru fiecare profesiune"); Senatul era alctuit din 88 de senatori alesi si 88 numii de rege, la care se adugau senatorii de drept. Alegerile desfsurate n zilele de l - 2 iunie au fost cstigate de F.R.N., singura organizaie care a depus liste de candidai.
45

O dat cu deschiderea parlamentului, la 7 iunie 1939, procesul de instituionalizare a regimului instaurat la 10 februarie 1938 s-a ncheiat. O analiz concret a instituiilor si a modurilor lor de funcionare, a regimului n ansamblul su, conduce la concluzia c acesta avea un caracter antidemocratic, hibrid, n care regele era figura dominant, intervenind efectiv n activitatea de guvernare. Ministrii proveneau din vechile partide democratice, rolul central avndu-1 gruparea naional-rnist condus de Armnd Clinescu si cea naional-liberal n frunte cu Gheorghe Ttrescu. Oameni ca Mihai Ralea, Petre Andrei, Grigore Gafencu, Mihai Ghelmegeanu, Miti Constantinescu, Victor Slvescu, Victor lamandi, care s-au format si afirmat n timpul regimului democratic, nu puteau deveni peste noapte instrumente ale dictaturii. Realitatea arat c dup 10 februarie 1938 n Romnia nu s-a instaurat un regim de dictatur, n care regele, proclamat capul statului" decide, iar ministrii execut. Se desfsura mai curnd un proces de consultare n care, de regul, punctul de vedere al lui Carol al II-lea era acceptat de guvern. Nu au fost puine cazurile n care regele a trebuit s cedeze n faa ministrilor. Astfel, Carol al II-lea scria n cartea sa intitulat n zodia Satanei despre sedina Consiliului de Coroan din 6 septembrie 1939: Att Clinescu, ct si eu a trebuit s ne nchinm n faa acestei preri a majoritii", de a proclama neutralitatea Romniei. Iar n nsemnrile sale zilnice, regele nota: Miercuri, 11 octombrie 1939: Astzi mi-am clcat oribil pe inim naintnd lui Argetoianu cererea de suspendare a Serviciului Social. Legea a fost defectuoas, dar opera n sine a fost ct se poate de frumoas si am crezut cu toat puterea ntr-nsa". Vineri, 13 octombrie 1939: E o zi trist pentru mine; se pune n aplicare suspendarea Serviciului Social. Ceea ce visasem, ceea ce fusese un ideal pe care-1 ntrezream n vremuri de bejenie, a fost ndeprtat din cauza unor nemulumiri pe care eu continui a le considera ca fictive si care, desigur, au fost pricinuite de o prea mare dorin a lui Gusti s fac bine; 1-am frnat ct am putut, dar tot mi-a scpat printre degete. Multe trebuie s mai ndure un suveran si aceast chestiune m-a costat muli ani din viaa mea". Importante sunt si aprecierile unui om politic cu experien, ministrul Vaier Pop: n aparen, Romnia era organizat ca un stat totalitar, cu o Constituie autoritar, cu un partid unic, cu regele sef de partid, cu toat lumea mbrcat n uniform, cu salutul roman etc. Toate acestea erau ns o simpl spoial, care nu putea ascunde realitatea pentru observatorul perspicace; Romnia fcea antisemitism de circumstan, regim totalitar cu 46

masoni si democrai cunoscui si ncerca o apropiere de Germania cu anglofrancofili s.a.m.d. Regele era nconjurat de oameni de aceleasi credine, iar situaia Elenei Lupescu era mai tare dect oricnd". De altfel, n audiena din 23 iulie 1940, Vaier Pop i-a declarat limpede lui Carol al II-lea: Regimul totalitar din Romnia este numai o form fr coninut, mai mult o parodie dect o realitate". Analiza concret a regimului instaurat la 10 februarie 1938 conduce la concluzia c acesta a fost un regim de autoritate monarhic. Politica economic a regimului s-a caracterizat prin cresterea interveniei statului, exprimat n msurile viznd coordonarea activitii economice, n comenzile masive fcute industriei, n achiziionarea unor mari cantiti de cereale si stocare lor, n angajarea unor mprumuturi pe piaa intern, n dirijarea comerului exterior si controlul circulaiei valutare. Viaa economic a fost influenat de: evoluia situaiei internaionale, care a impus acordarea unei atenii prioritare narmrii n vederea aprrii granielor; reorientarea comerului exterior n condiiile dispariiei unor piee tradiionale pentru Romnia; ngreunarea transporturilor intenaionale; stocarea de ctre diferite state a unor produse, ndeosebi strategice. A fost reorganizat Ministerul Industriei si Comerului, care la 7 aprilie 1938 s-a transformat n Ministerul Economiei Naionale, cu sarcina de a realiza ndrumarea, coordonarea si ncurajarea dezvoltrii forelor de producie, distribuirea produciei prin comerul intern, orientarea si supravegherea importului, ntocmirea legilor economice pe trm industrial, comercial si bancar. Prin decretul din octombrie 1939, Ministerul Economiei Naionale putea hotr sindicalizarea tuturor ntreprinderilor dintr-o ramur industrial, stabilind sarcini concrete de producie si de desfacere a mrfurilor. Pe linia cresterii rolului statului n economia naional se nscrie decretul din ianuarie 1940, prin care s-a nfiinat Comisariatul General al Petrolului pe lng Ministerul Economiei Naionale, care se ocupa de extracia si prelucrarea ieiului, precum si de transportul, nmagazinarea n rezervoare, vnzarea si distribuirea produselor, satisfacerea nevoilor armatei si populaiei civile, exportul de petrol s.a. Deciziile acestui Comisariat erau executorii. Consiliul Superior Economic a fost mputernicit, prin decretul-lege din l iunie 1938, s ntocmeasc si s adopte, n conformitate cu conjunctura economic, planurile si programele de raionalizare si de valorificare a produciei naionale care, dup ce erau 47

aprobate de Consiliul de Ministri, deveneau obligatorii pentru toate ministerele. Consiliul Superior Economic putea face propuneri de coordonare a liniilor generale n politica schimburilor, tarifelor si contribuiilor fiscale n vederea mbuntirii situaiei economice a rii, aviza proiectele de tratate si convenii cu caracter economic, financiar sau social. Numirea membrilor Consiliului se fcea direct de ctre rege. In cursul anului 1938, producia industrial a continuat s creasc, ns declansarea celui de-al doilea rzboi mondial, la l septembrie 1939, a dus la restrngerea posibilitilor de aprovizionare a industriei romnesti cu materii prime si semifabricate (bumbac, cauciuc, metale s.a.), astfel nct unele ntreprinderi textile si metalurgice, dup ce si-au consumat stocul de rezerve, au fost nevoite s-si nchid porile. De asemenea, starea de nesiguran generat de rzboi a fcut ca volumul investiiilor n scopuri productive s scad. Efortul principal a fost ndreptat spre producia de armament si echipament de rzboi - att de necesare n conjunctura internaional devenit deosebit de nefavorabil Romniei. Principala ramur a economiei naionale a continuat s fie agricultura. Metodele agrotehnice avansate de cultivare a pmntului s-au extins; au cunoscut o anumit dezvoltare cultura plantelor tehnice - in, cnep, rpit -, precum si legumicultura si cresterea vitelor. Concentrrile si rechiziiile masive au lipsit ns agricultura de o bun parte a forei de munc, ceea ce a dus la o accentuat scdere a produciei ncepnd din 1939. Prin decretul -lege din 1939, Ministerul Agriculturii si Domeniilor mpreun cu Ministerul Aprrii Naionale erau autorizate s gseasc mijloacele cele mai potrivite pentru organizarea agriculturii n vremuri excepionale, avnd ca obiectiv asigurarea aprovizionrii armatei si populaiei civile. n domeniul financiar s-au urmrit echilibrarea bugetului, cresterea veniturilor statului, n special pe baza impozitelor indirecte. La sfrsitul anului 1939 s-au fcut simite simptomele inflaiei, care a luat amploare n anii urmtori, n mai 1940, Banca Naional a fost autorizat s reevalueze stocul de aur, operaie n urma creia leul a fost depreciat cu 50% fa de nivelul anului 1929. Comerul exterior a fost marcat de decretul din l octombrie 1939, care a stabilit c n interesul aprrii naionale si al aprrii economiei si produciei romnesti" nici un export nu putea fi executat dect pe baza unei autorizaii de export netransmisibil. 48

Deteriorarea situaiei internaionale a fcut ca principalele produse de export ale Romniei - petrolul si cerealele - s devin obiect de puternic disput ntre marile puteri. Romnia era una dintre cele mai mari ri productoare de petrol din Europa, iar acest produs cptase o importan deosebit pentru aprovizionarea masinii de rzboi; de asemenea, dispunnd de mari cantiti de cereale pentai export si avnd nevoie de produse fabricate, ea constituia o pia sigur si rentabil pentru rile industrializate. Guvernanii romni continuau s promoveze o politic orientat spre Frana si Marea Britanic, opunndu-se strngerii legturilor cu Germania. Dar viaa a demonstrat c Romnia a fost abandonat de marile democraii occidentale". Carol al II-lea a cutat s opun rezisten penetraiei capitalului german, dar posibilitile de contracarare a ofensivei hitleriste au devenit tot mai limitate, n acest sens este sugestiv faptul c -ntr-un context internaional extrem de dificil, generat de ocuparea Cehoslovaciei -a fost semnat la 23 martie 1939 un tratat economic romno-german, care prevedea o puternic dezvoltare a realiilor dintre cele dou ri si o serie de avantaje unilaterale pentru Germania; totusi, cnd atmosfera s-a mai limpezit, autoritile de la Bucuresti au tergiversat aplicarea lui. Cresterea rolului Germaniei pe arena european a influenat si situaia economiei romnesti. Astfel, dup ocuparea Austriei si Cehoslovaciei, monopolurile germane au preluat cea mai mare parte a pachetelor de aciuni deinute n Romnia de capitalistii din cele dou ri. In esen, n-a avut loc o sporire a aportului de capital german, care s duc la o efectiv dezvoltare a foielor de producie, ci s-a nregistrat o preluare, mai mult sau mai puin forat, a ntreprinderilor existente sau o substituire a capitalului, determinate de nelegerile intervenite ntre marile trusturi internaionale. Desi a crescut sensibil, ponderea capitalului german n economia romneasc era nc modest. In industria petrolului - ramur n care lupta dintre monopolurile strine a fost cea mai acerb - capitalul german a sporit de la 0,18% n 1938 la 5.81 % n 1940. n condiiile n care masina de rzboi hitlerist subjugase o parte nsemnat a Europei, la 27 mai 1940 a fost semnat pactul petrolului", prin care Germania obinea prioritate la exporturile romnesti, ara noastr primind n schimb armament si echipament de rzboi. Desi preurile la petrol cresteau vertiginos pe piaa mondial, Romnia s-a angajat s vnd acest produs la preurile antebelice, ceea ce nsemna o mare concesie fcut hitleristilor. Pe msur ce Germania obinea victorii pe front, penetraia monopolurilor germane n

4 9

economia romneasc se accentua, acestea prelund masiv aciunile aparinnd capitalistilor din statele nvinse. Politica social a vizat, n principal, sprijinirea marii burghezii interesate n dezvoltarea industriei grele si n cea privind nzestrarea armatei. Aceast grupare, ce avea n frunte pe nsusi regele Carol al II-lea, era dependent de sprijinul statului, principalul creditor si cumprtor al produselor realizate. Politica guvernamental fa de rnime a vizat acordarea unui sprijin n vederea modernizrii produciei si sporirii disponibilitilor pentru export. Prin decretul din 5 decembrie 1938 s-a nfiinat Banca pentru Industrializarea si Valorificarea Produselor Agricole, care acorda credite pentru producia si valorificarea produselor obinute de pe proprietile mai mari de 5 hectare. Totodat, statul a acordat unele faciliti pentru cumprarea de masini agricole, pentru exportul de produse animaliere si vegetale. Prin decretul-lege privind mobilizarea agricol din septembrie 1939, gospodriile mosieresti beneficiau de oameni special recrutai pentru muncile agricole. Muncitorimea a suportat si ea consecinele negative ale deteriorrii situaiei internaionale si izbucnirii rzboiului mondial. Astfel, n martie 1940, Ministerul Muncii a fost autorizat s prelungeasc ziua de lucru la 10 ore n ntreprinderile industriale, oricnd necesitile o impuneau, iar n iulie 1940 s-a adoptat un decret pentru stabilirea regimului muncii n mprejurri excepionale, care hotra prelungirea zilei de lucru peste durata ei normal de 8 ore (fr a preciza cu ct), suspendarea vremelnic a repausului duminical si srbtorilor legale, precum si a concediului de odihn n ntreprinderile care lucrau pentru armat. Totodat, a fost interzis dreptul la grev. Intelectualitatea a continuat s aib o situaie material superioar celorlalte categorii sociale. n general, anii 1938 - 1940 s-au caracterizat prin accentuarea procesului de stratificare social, a crui dominant a fost detasarea puternic a unei grupri a marii burghezii industriale si bancare, n frunte cu regele Carol al II-lea. Partidele politice si atitudinea lor fa de regimul lui Carol al II-lea. Desi au fost scoase n afara legii, prin decretul-lege din 30 martie 1938, partidele politice au continuat, n fapt, s-si desfsoare activitatea, evident c ntr-un cadru mult mai restrns dect n perioada anterioar. 50

Partidele mici, care n perioada anterioar sprijiniser politica lui Carol al II-lea, Partidul Agrar (Constantin Argetoianu), Frontul Romnesc (Alexandru Vaida-Voevod), Partidul Nationalist-Democrat (Nicolae lorga) au primit favorabil actul dizolvrii partidelor politice si msurile ce au urmat. La rndul su, Carol al II-lea a ngduit ca aceste organizaii si grupri s-si continue oficios activitatea, concretizat n inerea legturii permanente ntre conducerile centrale si organizaiile judeene, editarea unor ziare proprii sub titulatur independent" etc. Membrii acestor partide si grupri au ocupat funcii si demniti, constituind o surs de cadre pentru regim. Alte partide mici si-au ncetat activitatea: Partidul Poporului, Partidul Conservator, Partidul Radical-rnesc si Partidul NaionalCrestin, datorit faptului c sefii lor au decedat, iar partizanii acestora fie au abandonat activitatea politic, fie au aderat la alte organizaii. Aceast situaie a avut ca efect simplificarea sistemului partidist din Romnia. Organizaiile politice ale minoritilor naionale si-au continuat activitatea. Partidul Maghiar si-a luat numele de Comunitatea Maghiar si a aderat la Frontul Renasterii Naionale n ianuarie 1939. n locul fostilor conductori intransigeni", n frunte cu Gyrfas Elmer si Bethlen Gyrgy, au fost promovai Bnffy Miklos si Szasz Pal, care aveau legturi cu Curtea regal si cu unele cercuri ale burgheziei romnesti. Sperana lui Carol al II-lea c va colabora cu acesti lideri, fcndu-le numeroase concesii si acordndu-le adevrate privilegii, s-a dovedit a fi nentemeiat. In fapt, Comunitatea Maghiar din Romnia era dirijat de la Budapesta si promova politica Ungariei, ndreptat mpotriva integritii teritoriale a statului romn. Liderii Comunitii Maghiare au primit cu satisfacie dictatul de la Viena din 30 august 1940, care ncorona" activitatea lor, desfsurat de-a lungul perioadei interbelice. Partidul German a fuzionat n noiembrie 1938 cu Partidul Poporului German, constituindu-se Comunitatea Germanilor din Romnia, care, n ianuarie 1939, a aderat la Frontul Renasterii Naionale, ncercarea lui Carol al II-lea de a atrage de partea sa pe liderii minoritii germane a esuat, acestia fiind tot mai mult contaminai de hitlerism. Este semnificativ faptul c Fritz Fabricius, presedintele Comunitii Germanilor din Romnia, ndeplinea si funcia de presedinte al Uniunii Germanilor Minoritari din Europa; n aceast calitate, el era subordonat direct al lui Rudolf Hess, lociitorul lui Adolf Hitler. Prin intervenia direct a Berlinului, care a 51

urmrit s pun capt definitiv disputelor dintre Fabricius si Bonfert, cei doi au fost destituii si, dup un scurt interimat al lui Wolfram Brukner, n fruntea Comunitii a fost numit, la 27 septembrie 1940, Andreas Schmidt, ginerele naltului demnitar nazist Gottlob Berger. Principalul partid de opoziie era PartidulNaional-rnesc condus de luliu Maniu. Acesta a fcut repetate declaraii mpotriva regimului instaurat de Carol al II-lea, protestnd contra msurilor de restrngere a drepturilor si libertilor democratice. luliu Maniu a declarat c actul de dizolvare a partidelor politice era neconstituional si a precizat: Nu ne socotim dizolvai, ci ne simim obligai a continua activitatea noastr". El a decis ca toi cei care acceptau demniti din partea regelui s fie considerai exclusi din Partidul Naional-rnesc. ntre acestia s-au aflat Petre Andrei si Mihai Ralea, membri ai Comitetului Executiv al partidului. Tactica lui luliu Maniu a fost aceea de a hrui regimul, de a-1 critica n orice mprejurare si de a-1 compromite. El nu urmrea mobilizarea opoziiei mpotriva politicii lui Carol al II-lea, ci de a-1 lsa pe rege s se macine ca urmare a propriilor greseli si a incompetenei n gestionarea bunurilor statului. Presedintele Partidului National-Liberal, Constantin I.C. Brtianu, a adoptat iniial o atitudine pozitiv fa de regimul de autoritate monarhic. El a admis ca fostii presedini ai Consiliului de Ministri, provenind din Partidul National-Liberal, s fac parte, cu titlu personal, din guvernul de la 10 februarie 1938. Dar, dup publicarea decretului din 30 martie 1938, privind dizolvarea partidelor politice, Constantin I.C.Brtianu a neles c suveranul nu se limita doar la aciuni mpotriva Grzii de Fier, ci era decis s permanentizeze noul regim, distrugnd sistemul democratic, n consecin, el a protestat mpotriva decretului-lege din 30 martie, afirmnd: Mai curnd sau mai trziu, tot la aciunea de partide trebuie s se revie, pentru a da vieii naionale un ritm normal". Mai mult, conducerea Partidului National-Liberal a hotrt, la 5 aprilie 1938, excluderea din acest partid a celor care au semnat decretul de dizolvare, ntre acestia numrndu-se si Gheorghe Ttrescu. n funcia de secretar general al Partidului NationalLiberal a fost ales Constantin (Bebe) Brtianu. Pe de alt parte, ca urmare a disensiunilor ntre gruparea brtienist si cea ttrescian, ponderea liberalilor n viaa politic s-a diminuat.
52

O caracteristic esenial a vieii politice din Romnia de dup 10 februarie 1938 a fost ameliorarea relaiilor dintre Partidul Naionalrnesc si Partidul National-Liberal, ajungndu-se la desfsurarea unor aciuni comune, care nu erau de conceput n perioada anterioar, n aceast colaborare, Partidul Naional-rnesc, prin liderul su luliu Maniu, juca rolul de prim vioar", n timp ce Constantin I.C. Brtianu se mulumea cu un rol secund. n fapt, Partidul Naional-rnesc si Partidul National-Liberal si-au continuat activitatea, chiar dac erau formal dizolvate. O parte a presei naional-rniste si naional -liberale a continuat s apar sub titulaturi independente; ntre conducerile centrale si organizaiile locale s-a meninut o legtur permanent; liderii celor dou partide au putut avea contacte cu reprezentanii presei occidentale, iar emisarii lor au circulat nestingherii peste grani. Msurile coercitive au ocolit, de regul, pe naionalrnisti si pe naionali-liberali. Totusi, pe anumite termene - de regul dou-trei luni - unele cadre, ntre care Virgil Madgearu, Ilie Lazr, Ghi Popp, Comeliu Coposu, I.Manolescu-Strunga, au fost reinute, n ceea ce-1 priveste pe secretarul general al Partidului Naional-rnist, Virgil Madgearu, acesta a primit domiciliu obligatoriu la 22 martie 1940 si a fost eliberat numai dup ce, la 17 aprilie 1940, Ion Mihalache a acceptat demnitatea de consilier regal, pe care a deinut-o pn la 16 iunie 1940. Liderii Partidului Naional-rnesc si ai Partidului National-Liberal au fcut tot ce le-a stat n putin pentru a specula toate slbiciunile de ordin intern si extern ale regimului, adoptnd o atitudine protestatar, fr a se angaja ntr-o lupt ferm contra regimului patronat de Carol al II-lea, apreciind c acesta se va prbusi de la sine. Partidul Social-Democrat a cunoscut importante convulsii interne, ca urmare a faptului c unii dintre conductorii si au sprijinit regimul lui Carol II-lea: ntre semnatarii apelului de nfiinare a Frontului Renasterii Naionale s-au aflat si Gheorghe Grigorovici, loan Flueras, Eftimie Gherman; din parlamentul ales la 1-2 iunie 1939 fceau parte 11 deputai si 14 senatori din partea social-democrailor; Gheorghe Grigorovici a ndeplinit, n perioada noiembrie 1938 - iulie 1940, funcia de subsecretar de stat la Ministerul Muncii, fiind primul socialist care a fcut parte din guvernul Romniei. n aceste condiii, fora Partidului Social-Democrat s-a diminuat considerabil. Activitatea partidului si a militanilor si a fost coordonat de 53

Constantin Titel-Petrescu, care era si directorul ziarului Lumea nou", n anii 1938 - 1940, Partidul Social-Democrat a fost mai mult un club de dezbateri teoretice si nu a organizat aciuni practice n rndul muncitorimii. Concepia fruntasilor acestui partid a rmas una democratic, ostil msurilor de restrngere a drepturilor si libertilor cetenesti promovate de guvernani. Partidul Comunist din Romnia a cunoscut unele evoluii semnificative. Funcia de secretar general a fost ndeplinit de Boris Stefanov pn n aprilie 1940, cnd Cominternul a hotrt nlocuirea lui cu Stefan Foris. Partidul Comunist s-a meninut pe linia politic anterioar n problema naional, pn n mai 1940, cnd, printr-o directiv a Internaionalei Comuniste, i s-a cerut s reintroduc n programul su lozinca autodeterminrii pn la desprirea de statul romn nu numai a Basarabiei, dar si a Bucovinei, Transilvaniei si Dobrogei. n activitatea practic, Partidul Comunist a urmrit stimularea conflictelor sociale, pentru obinerea unor revendicri materiale de ctre muncitori, a desfsurat o intens activitate n rndul breslelor, a iniiat unele manifestri politice ndreptate mpotriva regimului, n acelasi timp, Partidul Comunist a cutat s profite de aciunile organizate de guvernani, cum a fost Congresul breslelor din l mai 1939, pentru a-si lansa propriile lozinci politice. Garda de Fier s-a aflat, dup 10 februarie 1938, ntr-o situaie extrem de grea. Regimul nsusi a fost o reacie mpotriva ascensiunii Miscrii Legionare. Corneliu Zelea Codreanu a neles pe deplin sensul aciunii lui Carol al H-lea, drept care la 21 februarie a decis dizolvarea partidului Totul pentru ar. Cu acest prilej cpitanul" preciza: Generaia noastr vede bine mnusa care i s-a aruncat. Mnusa aruncat va rmne ns jos. Noi refuzm s o ridicm. Ceasul biruitei noastre nc n-a sunat. E nc ceasul lor". Prin acest act cpitanul" spera s evite represiunile pe care stia c regele le va declansa mpotriva Grzii de Fier. Dar, Carol al II-lea si colaboratorii si - n primul rnd Armnd Clinescu - erau ferm hotri s treac la distrugerea Grzii de Fier. Pretextul 1-a constituit o scrisoare pe care Codreanu a adresat-o lui Nicolae lorga la 26 martie 1938, prin care-i amintea faptul c, cu ani n urm, ndemnase tineretul romn s fac comer, pentru a-i nltura pe evrei, iar acum cerea cu vehemen desfiinarea comerului legionar. Codreanu conchidea: Esti un necinstit sufleteste cci i-ai btut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate [...]. 54

De acum si pn voi nchide ochii, domnule lorga, si dup aceea, te voi privi asa cum merii". Nicolae lorga a artat scrisoarea lui Armnd Clinescu, iar acesta 1-a sftuit s se adreseze justiiei. Pe aceast baz, lui Codreanu i s-a intentat un proces, n urma cruia, n ziua de 16 aprilie, a fost condamnat la 6 luni nchisoare. Chiar n timpul procesului au fost efectuate descinderi la sediile Grzii de Fier si la locuinele unor lideri legionari. A urmat un nou proces intentat lui Corneliu Zelea Codreanu si altor gardisti, ncheiat la 27 mai 1938, cnd cpitanul" a fost condamnat la 10 ani de munc silnic pentru crima de reproducere n public de secrete interesnd securitatea statului", pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale" si pentru crim de rzvrtire". Din ordinul ministrului de interne Armnd Clinescu, zeci de legionari si simpatizani ai acestora au fost timisi n lagre de internare amenajate la mnstirile Tismana si Dragomirna, precum si la Scoala de Agricultur din Miercurea Ciuc. ntre cei internai n ultima localitate s-au aflat Nae lonescu si Mircea Eliade. Cunoscnd pericolul ce-i pndea, muli legionari au semnat declaraii de fidelitate fa de Carol al II-lea, iar Corneliu Zelea Codreanu si implora camarazii s nu ntreprind vreo aciune care ar avea ca rezultat uciderea sa n nchisoare. Situaia internaional a evoluat n favoarea Germaniei, care sprijinea Garda de Fier. Dup acordul de la Miinchen (29 septembrie 1938) - care consfinea politica de cedare n faa agresorului promovat de Marea Britanic si Frana - Carol al II-lea a ntreprins o vizit la Londra si Paris pentru a vedea dac putea conta pe sprijinul marilor democraii" occidentale; cu acest prilej el a putut constata c, n fapt, Romnia fusese abandonat. La ntoarcerea spre ar, Carol al II-lea a fcut o vizit neoficial n Germania, unde a avut, la 24 noiembrie, o ntrevedere cu Adolf Hitler. Discuia s-a desfsurat ntr-o atmsofer de nencredere reciproc. Revenit n ar, Carol al II-lea, de comun acord cu Armnd Clinescu, a hotrt suprimarea lui Corneliu Zelea Codreanu si a altor legionari (asasinii lui Duca si ai lui M. Stelescu). n noaptea de 29/30 noiembrie 1938, acestia au fost strangulai n timp ce erau transportai de la nchisoarea din Rmnicu Srat la cea din Jilava. Izbucnirea celui de-al doilea rzboi mondial, la l septembrie 1939, a avut ca prim rezultat ocuparea Poloniei de ctre trupele germane si de ctre cele sovietice. Faptul c guvernul de la Bucuresti prezidat, de la 7 martie 1939, 55

de Armand Clinescu, a acceptat retragerea pe teritoriul Romniei a presedintelui, guvernului si armatei Poloniei a creat o stare de tensiune ntre Bucuresti si Berlin, n acest context, la 21 septembrie un grup de legionari, dirijai de Horia Sima, noul lider al Grzii de Fier, a trecut la asasinarea lui Armnd Clinescu. Dup ce au anunat la radio c primul ministru a fost pedepsit", asasinii s-au predat autoritilor. Ei au fost mpuscai si expusi pe locul unde fusese lichidat Armnd Clinescu. Trecerea la totalitarism. Prbusirea lui Carol al II-lea. Agravarea situaiei internaionale 1-a determinat pe Carol al II-lea s iniieze, la nceputul anului 1940, politica de reconciliere'" naional. Aceast tactic evidenia incapacitatea regimului de a rezolva prin propriile-i fore gravele probleme ce stteau n faa Romniei, nruirea speranelor lui Carol al II-lea de a lichida vechile partide, n special Partidul Naional-rnesc si Partidul National-Liberal, precum si falimentul F.R.N., care nu reusise s devin o organizaie viabil. Prin politica de reconciliere", regele urmrea s nglobeze n F.R.N., n guvern si n celelalte organe de stat pe reprezentanii gruprilor politice din opoziie. Presedinii Partidului Naional-rnesc si Partidului National-Liberal n-au acceptat propunerea regelui. La rndul su, Miscarea Legionar s-a artat receptiv la politica de reconciliere". n urma tratativelor purtate de unii fruntasi ai Grzii de Fier cu reprezentani ai guvernului si ai parlamentului, un numr mare de legionari au fcut declaraii de renunare la convingerile lor politice si de loialitate fa de Carol al II-lea si de regimul su. Prin mai multe decizii ale Ministerului de Interne, ncepnd cu luna martie 1940 s-a trecut la eliberarea n mas a legionarilor din lagre si nchisori. O mare parte a gardistilor care fugiser n Germania de teama represaliilor s-a ntors n ar. La 18 aprilie. Carol al II-lea a primit o delegaie de legionari, iar n ziua de 18 iunie a avut o discuie cu Horia Sima, oficializnd astfel reconcilierea" realizat. Asadar, politica de reconciliere" a avut ca principal rezultat realizarea acordului dintre guvern si Miscarea Legionar. Luna iunie 1940 marcheaz o important evoluie a regimului politic din Romnia. Sub impactul evenimentelor internaionale - caracterizate prin victoriile militare ale Germaniei - regimul de autoritate monarhic a evoluat spre totalitarism. Chiar n ziua capitulrii Franei, 22 iunie 1940, Carol al II-lea a decis transformarea F.R.N. n Partidul Naiunii, care a fost declarat partid unic si totalitar", n acest partid erau obligai s se nscrie toi funcionarii publici, membrii organelor de conducere ale asociaiilor profesionale, membrii consiliilor de administraie ale ntreprinderilor publice si private s.a. n aceeasi zi a aprut decretul-lege pentru 56

aprarea ordinei politice unice si totalitare a statului romn", care prevedea pedepse grele pentru cei care fceau propagand n vederea schimbrii organizrii politice a rii, care ar fi constituit organizaii secrete sau ar fi reconstituit asociaii dizolvate, precum si pentru orice fapte care ar fi urmrit s discrediteze Partidul Naiunii - organizaia politic unic" recunoscut de lege. Notele ultimative sovietice din 26 si 27 iunie 1940, urmate de ocuparea Basarabiei si nordului Bucovinei de ctre Armata Rosie, au marcat nceputul sfrsitului pentru regele Carol al 11-lea. El a continuat s spere c prin manevre politice va putea menine n minile sale crma statului. La 28 iunie 1940, Horia Sima a fost numit n funcia de subsecretar de stat la Ministerul Cultelor si Artelor, Garda de Fier devenind astfel, pentru prima dat de la nfiinarea sa, for politic de guvernmnt. Peste cteva zile, la 4 iulie, 1-a nvestit pe Ion Gigurtu, agreat la Berlin, cu fomarea unui nou guvern. Astfel, baza politic a regimului se modifica radical, persoanele aparinnd gruprii lui Gheorghe Ttrescu si celei a defunctului Armnd Clinescu fiind nlturate. In acest guvern, legionarii au primit dou ministere si un subsecretariat de stat. Aceste spectaculoase schimbri politice, care exprimau dorina lui Carol al II-lea de a se adapta noilor realiti de pe continent, nu aveau sori de izbnd. La 15 iulie, Hitler a trimis regelui o scrisoare extrem de dur, n care-i cerea pe un ton ultimativ ca Romnia s nceap negocieri cu Ungaria si cu Bulgaria, pornind de la ideea cedrii de teritorii n favoarea acestora. La 20 iulie o delegaie, n frunte cu Horia Sima, s-a prezentat la Palat, cernd regelui s ncredineze puterea Miscrii Legionare. Evident, regele nu a acceptat. Persevernd pe drumul pe care pornise, Carol al II-lea a dat publicitii, la 8 august, decretul-lege privitor la starea juridic a locuitorilor evrei din Romnia, ncercnd s se nscrie astfel n noua ordine european" impus de Germania. Decretul interzicea evreilor venii n Romnia dup 30 decembrie 1918 s ocupe funcii publice, s fie militari de carier, s fac parte din consilii de adminstraie, s dein proprieti rurale etc. n expunerea de motive se aprecia c gangele romnesc" era un element principal de asezare a naiei*. In mijloacele de propagand n mas patronate de regim au nceput s predomine cuvintele totalitarism", naionalism", realism european", iar democraia era repudiat cu vehemen. Totusi, sansele de supravieuire politic a lui Carol al II-lea se diminuau de la o zi la alta.
57

4. POLITICA EXTERNA A ROMNIEI N PERIOADA INTERBELIC

a) Principalele caracteristici si aciuni Problemele organizrii lumii dup prima conflagraie mondial au constituit obiectul Conferinei de pace de la Paris (1919 -1920). Prezent la aceast Conferin, Romnia a acionat pentru obinerea confirmrii pe plan internaional a hotrrilor adoptate n cursul anului 1918 de poporul romn privind iaurirea statului naional unitar romn. Conferina pcii de la Paris era chemat s dea consacrare juridic internaional noului statut teritorial si politic al statului romn, prin recunoasterea principiului naionalitilor si al autodeterminrii popoarelor, prin respectarea drepturilor legitime ale poporului romn asupra teritoriului su naional. n practic ns lucrurile s-au dovedit a fi mult mai complicate si dificile. Desi, potrivit tratatului din 4/17 august 1916, Romnia trebuia s se bucure la Conferina pcii de drepturi egale cu celelalte ri semnatare, ea a fost inclus n rndul statelor cu interese limitate", putnd participa la dezbateri numai atunci cnd era invitat, dreptul de decizie aparinnd Consiliului celor Patru" (Marea Britanic, Frana, Italia si SUA), n Comisia teritorial, inclusiv n Comitetul pentru studierea chestiunilor teritoriale privind Romnia, delegaii romni nu au fost admisi. Dup ample discuii, ncepute n Comisia teritorial la 11 februarie 1919, Consiliul Suprem a stabilit, la 11 iunie 1919, grania dintre Romnia si Ungaria, iar la 13 iunie 1919, cea dintre Romnia si Regatul SrboCroato-Sloven, prin care se recunostea actul istoric al unirii Transilvaniei cu Romnia. Marile Puteri au pregtit tratatul de pace cu Germania fr a ngdui delegaiei romne s-si exprime punctul de vedere, desi armata romn purtase lupte grele cu cea german n anii 1916-1917, mpotriva creia repurtase strlucitele victorii de la Mrsti, Mrsesti si Oituz, iar
58

Romnia avusese de suportat jaful ocupanilor germani si uriase pierderi materiale. Delegaia romn, ca si cele ale altor state mici, a fost nevoit s semneze tratatul de pace cu Germania, la Versailles, n ziua de 28 iunie 1919, fr s-1 fi putut studia si formula observaii. Deoarece Consiliul celor Patru" inteniona s procedeze ntr-o manier similar si n privina celorlalte tratate, n mai 1919, Ion I.C.Brtianu, seful delegaiei romne, a luat iniiativa unei note verbale colective adresate lui Georges Clemenceau, presedintele Conferinei de pace, de ctre delegaiile romn, polon, srb, cehoslovac si greac, prin care se cerea ca proiectele tratatelor s le fie communicate din timp, pentru a le putea analiza. Dar Consiliul a acceptat s prezinte, la 29 mai, doar un rezumat al proiectului tratatului de pace cu Austria, urmnd ca a doua zi s remit delegaiei austriece textul complet al acestuia, n urma unui nou protest, adresat de Ion I.C.Brtianu n numele delegaiilor menionate, s-a obinut amnarea pentru 2 iunie a remiterii proiectului ctre delegaia Austriei. Documentul coninea unele clauze menite s faciliteze amestecul Marilor Puteri n treburile interne ale Romniei. Astfel, sub pretextul grijii pentru respectarea drepturilor minoritilor naionale, Marile Puteri si rezervau libertatea de a decide msurile ,pe care le vor crede necesare" pentru a ocroti drepturile si interesele acestor minoriti. De asemenea, Romnia era obligat s semneze o convenie prin care acorda, timp de 5 ani, liberul tranzit" pentru toate mrfurile, mijloacele de transport si supusii Puterilor Aliate si Asociate", fr nici un fel de vam. n cuvntul rostit la sedina plenar a statelor aliate asupra proiectului de tratat, si ntr-un memoriu adresat Consiliului, Ion I.C.Brtianu afirma c Romnia este hotrt s asigure drepturi minoritilor, dar c ea nu poate s primeasc un regim special, la care nu erau constrnse toate statele suverane. Totodat, el a artat c Romnia era gata s ia msurile necesare pentru a usura tranzitul si a dezvolta comerul cu celelalte naiuni, n conformitate cu legislaia sa intern. ntruct Consiliul nu a acceptat obieciile formulate, Ion. I.C.Brtianu a prsit, la 2 iulie 1919, Conferina pcii, n ziua de 10 septembrie, Marile Puteri au semnat tratatul de pace cu Austria, la Saint Germain en Laye, punnd Romnia n faa faptului mplinit. In urma notelor ultimative ce i s-au adresat, de a semna fr discuii si fr rezerve tratatul, Ion I.C. Brtianu si-a dat demisia din fruntea guvernului Romniei. Dup noi presiuni diplomatice - care au mers pn la ameninarea cu excluderea delegaiei 59

romne de la Conferina pcii - la 10 decembrie 1919, guvernul prezidat de Alexandru Vaida-Voevod a semnat tratatul de pace cu Austria. Tratatul consfinea autodeterminarea popoarelor, dezagregarea monarhiei habsburgice si recunostea unirea Bucovinei cu Romnia, n acelasi timp, el oferea o baz legal pentru amestecul Marilor Puteri n treburile interne ale statelor succesorale, inclusiv ale Romniei. La 18 decembrie 1919, Marile Puteri au trasat frontiera dintre Romnia si Polonia, care a fost acceptat de cele dou ri. n ziua de 10 decembrie 1919, Romnia a semnat la Neuilly sur Seine tratatul de pace cu Bulgaria, care stabilea c hotarul dintre cele dou ri era cel fixat n 1913. Vii discuii a suscitat proiectul tratatului de pace cu Ungaria, deoarece delegaia maghiar, precum si unele cercuri politice si financiare din Marea Britanic, Frana, Italia si din alte ri se pronunau mpotriva destrmrii Ungariei milenare". Pe de alt parte, delegaia romn, susinut de numerosi lideri politici, a demonstrat pe baz de date concrete, faptul c Transilvania este un strvechi teritoriu romnesc, c populaia acesteia si-a exprimat n cadrul Adunrii Naionale de la Alba lulia din l decembrie 1918 hotrrea de a se uni cu Romnia. n 1919 a avut loc un conflict armat ntre Romnia si Ungaria. Guvernul comunist de la Budapesta - acionnd de comun acord cu cel bolsevic de la Moscova - a refuzat s-si retrag trupele din Transilvania si a atacat armata romn, aflat n munii Apuseni, n urma unor lupte grele (16 - 18 aprilie), atacul a fost respins, iar la 20 iulie armata romn a trecut la o contraofensiv, ocupnd Budapesta la 2 august. Dup restabilirea ordinei, trupele romne s-au retras n limitele teritoriului naional. Tratatul de pace cu Ungaria, a fost semnat la Trianon, n ziua de 4 iunie 1920. Prin acest tratat se recunoaste unirea Transilvaniei cu Romnia. Cu acelasi prilej a fost isclit un tratat care - ca si n cazul celui cu Austria -coninea prevederi speciale privind liberul tranzit" si minoritile. La 28 octombrie 1920, Romnia, pe de o parte, si Marea Britanie, Frana, Italia si Japonia, de cealalt, au semnat tratatul de la Paris prin care se recunostea unirea Basarabiei cu Romnia. Desi, n ansamblul lor, tratatele de pace ncheiate au purtat amp enta Marilor Puteri nvingtoare, acestea au luat n consideraie situaia de fapt a prbusirii Imperiului habsburgic si a celui arist, pe ruinele crora au aprut 60

state noi, iar altele - ntre care si Romnia - si-au ntregit unitatea teritorial. Marile Puteri si-au asigurat posibilitatea de a interveni n treburile politice si n viaa economic a Romniei, au impus clauze care au apsat greu asupra poporului romn. Romnia a trebuit s preia 500 milioane coroane aur din datoria fostei monarhii habsburgice, s plteasc un miliard de coroane aur reprezentnd contravaloarea bunurilor statului austriac si maghiar rmase pe teritoriile Bucovinei si Transilvaniei, s achite suma de 230 milioane franci drept cot de eliberare". n mod firesc, Romnia avea dreptul la despgubiri de rzboi din partea statelor inamice care i-au jefuit teritoriul n timpul ocupaiei din 1916 - 1918. Desi pierderile Romniei se cifrau la 72 miliarde lei aur, Comisia reparaiilor - constituit pe baza deciziilor Coferinei de Pace de la Paris -i-a recunoscut doar 31 miliarde lei aur. Conferina de la Spa, din iulie 1920, a hotrt ca Romnia s primeasc 1,1% din reparaiile germane si 10,55% din reparaiile Orientale (exigibile de la Austria, Ungaria si Bulgaria). Acordurile ulterioare - planul Dawes", planul Young", conferina de la Haga - au fcut ca Romnia s nu primeasc din partea nici unui stat fost inamic suma integral a despgubirilor ce i se cuveneau. Dup ratificarea internaional a actelor de Unire din 1918, politica extern a guvernelor a fost orientat, n ntreaga perioada interbelic, spre stabilirea unor relaii de colaborare cu toate statele, aprarea unitii si integritii teritoriale a Romniei, realizarea unui sistem de aliane viznd meninerea pcii si combaterea revizionismului, asigurarea securitii pentru toate statele. Aceast orientare politic corespundea intereselor fundamentale ale poporului romn. n ansamblul raporturilor internaionale de la sfrsitul primului rzboi mondial un loc important 1-au ocupat problemele navigaiei pe Dunre si prin strmtorile Mrii Negre. Statutul definitiv al Dunrii, semnat la Paris n ziua de 23 iulie 1921, prevedea c navigaia pe acest fluviu era liber si deschis tuturor pavilioanelor, n condiii de perfect egalitate. Din organele create cu acest prilej, fceau parte, pe lng statele riverane, Marea Britanic, Frana si Italia, care si-au asigurat un rol preponderent n controlul navigaiei pe fluviu. Convenia de la Lausanne (24 iulie 1923) privind regimul strmtorilor Mrii Negre - Bosfor si Dardanele - stipula demilitarizarea acestora si libera navigaie pentru toate vasele comerciale ale tuturor 61

statelor, att n timp de pace, ct si n timp de rzboi; totodat, se prevedea c statele neriverane Mrii Negre nu puteau s intre prin strmtori cu mai multe nave dect cuprindea flota celui mai puternic stat riveran. In Comisia internaional a strmtorilor a fost aleas si Romnia. n iulie 1919 s-a creat Societatea Naiunilor, din rndul creia Romnia fcea parte ca membru fondator. Aceast organizaie internaional avea menirea de a aciona pentru evitarea unei noi conflagraii mondiale si aprarea pcii. Pactul Societii Naiunilor, care prevedea angajamentul statelor membre de a respecta si menine integritatea teritorial si independena politic a celorlalte state, oferea Romniei o garanie cuprinztoare pentru aprarea statu-quo-ului su teritorial si politic. Romnia a acionat n sensul cresterii rolului acestei organizaii n viaa internaional, militnd pentru adoptarea unor msuri concrete de dezarmare, de descurajare a forelor revizioniste, n iunie 1932, Comitetul pentru dezarmare moral a adoptat punctul de vedere romnesc, cuprins n Memorandumul Pella", privind adaptarea legislaiilor naionale la cerinele fundamentale ale vieii internaionale. Ca o expresie a preuirii de care se bucura politica extern a Romniei, reprezentanii acesteia au fost alesi n conducerea unor organisme ale Societii Naiunilor, iar Nicolae Titulescu a ndeplinit, doi ani consecutiv, n 1930 si 1931, funcia de presedinte al Adunrii generale a acestui mare for internaional. Acionnd n spiritul Pactului Societii Naiunilor, Romnia a iniiat sau a contribuit la realizarea unor aliane bi si multilaterale. Astfel, la 3 martie 1921 a fost semnat Convenia de alian dintre Romnia si Polonia, prin care cele dou state se angajau s se ajute reciproc n cazul unui atac neprovocat la grania de Rsrit; tratatul a fost rennoit la 26 martie 1926, cnd a cptat si un coninut mai larg, prevznd ajutorul mutual n cazul oricrei agresiuni externe. Exponentul cel mai autorizat al diplomaiei romnesti din perioada imediat urmtoare primului rzboi mondial a fost Take lonescu, care a militat pentru crearea unui sistem de aliane cuprinznd Polonia, Cehoslovacia, Romnia, Iugoslavia si Grecia, a unui bloc de la Marea Baltic la Marea Egee", care s se opun oricror aciuni revizioniste. Dar contradiciile dintre Polonia si Cehoslovacia, precum si dintre Iugoslavia si Grecia au fcut ca planul su s nu reuseasc, n faa acestei situaii, ministrul romn s-a raliat lui Eduard Benes, aducndu-si contribuia la 62

realizarea unui sistem de aliane bilaterale ntre Cehoslovacia, Romnia si Iugoslavia, cunoscut sub numele de Mica nelegere. Creata n iunie 1921, Mica nelegere si propunea s promoveze o larg colaborare cu toate rile, pe baza respectrii independenei si suveranitii naionale, a statuquo-ului teritorial consfinit prin tratatele de pace de la Trianon si Neuilly. Mica nelegere a fost prima alian cu caracter regional constituit n Europa dup primul rzboi mondial, care se baza pe Pactul Societii Naiunilor si urmrea s creeze un climat de pace si securitate n centrul si sud-estul Europei. O coordonat fundamental a politicii externe a Romniei a constituit-o continuarea orientrii tradiionale spre Frana si Marea Britanic. La 10 iunie 1926 a fost semnat tratatul de alian dintre Romnia si Frana, potrivit cruia, n cazul unui atac neprovocat, cele dou ri se vor consulta asupra msurilor ce trebuia luate n scopul salvgardrii intereselor legitime naionale si al meninerii ordinii stabilite prin tratatele de pace". n cadrul aceleiasi politici, de aprare a pcii si statu-quo-ului teritorial, se nscrie tratatul din 17 septembire 1926, dintre Italia si Romnia, prin care aceste state se angajau s se ajute reciproc n czui unui atac neprovocat din partea unei tere pri. Dar, semnarea de ctre Italia a tratatului de alian cu Ungaria din 5 aprilie 1927, n care se punea deschis problema revizuirii granielor, precum si spijinirea revizionismului horthyst de ctre Mussolini au fcut ca tratatul romno-italian s-si piard eficiena si apoi, n 1934, chiar valabilitatea. Romnia a militat pentru statornicirea unor relaii de bun vecintate cu toate statele. Raporturile sale cu Iugoslavia, Cehoslovacia si Polonia, concretizate si n tratatele menionate, au cunoscut o larg dezvoltare. Relaiile cu Bulgaria s-au reluat imediat dup ncheierea tratatului de pace, fiind impulsionate de vizita primului ministru bulgar Stamboliiski n Romnia (ianuarie 1921). n octombrie 1920 au fost reluate relaiile diplomatice si consulare cu Ungaria, dar politica revizionist promovat de guvernul de la Budapesta, intensa propagand ostil Romniei desfsurat de revizionistii maghiari pe plan internaional au fcut ca relaiile dintre cele dou ri s se dezvolte lent si ntr-o atmosfer de suspiciune reciproc. n ceea ce priveste raporturile romno-sovietice, acestea fuseser rupte n ianuarie 1918 din iniiativa prii sovietice, n nota trimis cu acel prilej guvenului romn, Consiliul Comisarilor Poporului al Rusiei fcea' 63

cunoscut c a hotrt s declare sechestrat pentru oligarhia romn depozitul de aur al Romniei pstrat la Moscova. Puterea sovietic si asuma rspunderea de a pstra acest tezaur pe care l va preda n minile poporului romn. Este de remarcat faptul c Romnia - n pofida presiunilor fcute de Frana si Marea Britanic - nu s-a alturat interveniei militare mpotriva statului sovietic. In 1920-1924 s-au iniiat unele contacte viznd normalizarea relaiilor ntre Romnia si Rusia (Uniunea) Sovietic. Astfel, la nceputul anului 1920, ntre primul ministru romn, Alexandai VaidaVoevod, si comisarul poporului pentru afaceri externe, Gheorghi V.Cicerin, a avut loc un schimb de radiograme, convenindu-se asupra iniierii unor tratative directe ntre cele dou ri, care ns n-au mai avut loc. Tatonri similare s-au nregistrat si n 1921, fr a se ajunge la rezultate concrete. In martie 1924 s-a organizat o conferin romno-sovietic la Viena, capitala Austriei, care a esuat ns datorit faptului c Uniunea Sovietic a refuzat s recunoasc actul unirii Basarabiei cu Romnia. Un moment important n viaa internaional 1-a reprezentat Pactul de la Paris (Briand-Kellogg) din 27 august 1928, primul tratat internaional care a interzis recurgerea la rzboi pentru rezolvarea diferendelor internaionale; statele semnatare se angajau s rezolve problemele dintre ele exclusiv prin mijloace pasnice. Guvernul romn a aderat la acest pact, dup care a semnat protocolul de la Moscova, din 9 februarie 1929, prin care Romnia, Uniunea Sovietic, Polonia, Estonia si Letonia se angajau s-1 pun imediat n vigoare n raporturile reciproce. Instaurarea hitlerismului la putere n Germania, n ianuarie 1933, a nsemnat oficializarea politicii de revans teritorial si de revizuire a tratatelor de pace de la Versailles de ctre una din Marile Puteri europene. Celelalte state revizioniste - n primul rnd Ungaria - erau ncurajate n aciunea lor viznd sfrmarea sistemului de la Versailles. n noile condiii, Romnia a militat pentru crearea unui sistem de securitate colectiv n Europa, cresterea rolului Societii Naiunilor, ntrirea alianelor existente si crearea altora noi. Exponentul cel mai autorizat al acestei orientri politice a fost Nicolae Titulescu, care a deinut funcia de ministru de externe al Romniei n anii 1932-1936. In februarie 1933 a fost semnat, la Geneva, Pactul de reorganizare a Micii nelegeri de ctre ministrii de externe ai Romniei, Cehoslovaciei si Iugoslaviei, respectiv Nicolae Titulescu, Eduard Benes si Bogoliub 64

Jevtic, potrivit cruia se crea un Consiliu Permanent, asistat de un Consiliu Economic, fapt care a ntrit aceast alian cu caracter antirevizionist. Dup ample negocieri, s-a constituit nelegerea Balcanic, prin Pactul semnat la Atena, n ziua de 9 februarie 1934, de reprezentanii Greciei, Romniei, Iugoslaviei si Turciei, nelegerea - deschis adeziunii oricrui stat balcanic dornic de colaborare pe baza respectrii principiilor Societii Naiunilor, a prevederilor tratatelor de pace - a militat si pentru consolidarea securitii, prin eliminarea posibilelor prilejuri de dezacord ntre statele din zon, pentru garantarea reciproc a frontierelor balcanice. La 3 iulie 1933, Romnia a semnat, la Londra, Convenia de definire a agresiunii si a teritoriului, la elaborarea creia a contribuit din plin si Nicolae Titulescu. Acest document consolida, din punct de vedere juridic internaional, situaia Romniei, ntruct prevedea c prin teritoriu se nelege teritoriul asupra cruia un stat si exercit n fapt autoritatea. Aceast definiie l determina pe Nicolae Titulescu s aprecieze c era o nou confirmare a apartenenei Basarabiei la Romnia, n virtutea aceluiasi principiu - de consolidare a securitii si a statu-quo-ului teritorial si a pcii generale - Romnia a aderat la Pactul de neagresiune si conciliaiune semnat la Rio de Janeiro (10 octombrie 1933). Negocierile dintre Nicolae Titulescu si Maksim Litvinov au dus la stabilirea relaiilor diplomatice ntre Romnia si URSS, n ziua de 9 iunie 1934. Cu acest prilej, cei doi ministri de externe au avut un schimb de scrisori, care cuprindeau angajamente solemne viznd garania reciproc a respectrii suveranitii naionale si independenei politice, neamestecul n treburile interne, anagajamentul de a nu permite existenta si activitatea pe teritoriul propriu a unor organizaii ce-si propuneau lupta armat mpotriva celuilalt stat. Militnd pentru realizarea securitii colective a statelor europene, Nicolae Titulescu a contribuit la realizarea pactelor de asisten mutual ntre Frana, URSS si Cehoslovacia. Urmtorul pas trebuia s fie pactul de asisten mutual ntre Romnia si URSS, pentru ncheierea cruia Nicolae Titulescu primise mandat din partea guvernului romn n anul 1935. Au urmat negocieri ntre Nicolae Titulescu si Maksim Litvinov, s-a perfectat un protocol la 21 iulie 1936. Aceste tratative aveau loc pe fondul deteriorrii tot mai accentuate a situaiei internaionale. Aciunile agresive ale statelor revizioniste si politica conciliatorist a guvernelor Franei si Marii Britanii au avut consecine negative pentru pacea mondial. Atacul Italiei asupra Etiopiei n 1935 si 65

ocuparea zonei Rhnane de ctre Germania n 1936 au dus la esuarea politicii de securitate colectiv. Deasupra Europei se adunau nori negri, care prevesteau declansarea unei noi conflagraii mondiale. b) Nicolae Titulescu - activitatea diplomatic De-a lungul timpului, romnii au avut mari diplomai, ntre care David Corbea Ceausul, Nicolae Milescu Sptarul, Ion Ghica, Mihail Koglniceanu, Take lonescu, Grigore Gafencu, Mihai Antonescu, Corneliu Mnescu, Stefan Andrei. Din rndul acestora se detaseaz - prin pregtirea intelectual si prestigiul internaional - Nicolae Titulescu, personalitate care si-a pus amprenta asupra politicii externe a Romniei din perioada interbelic. Absolvent al Facultii de Drept din Paris, cunoscut prin calitatea si exigena dasclilor si, Nicolae Titulescu a dobndit cunostine solide, pe care le-a transmis, pentru un timp, si studenilor romni, n calitatea sa de profesor la Universitatea din lasi si la cea din Bucuresti. Apoi, pe msur ce viaa - mai ales dinamica vieii internaionale - impunea abordri noi, Nicolae Titulescu a devenit el nsusi un creator n domeniu, impunndu-se att prin contribuiile teoretice, ct si prin activitatea sa practic. Prin inteligena si puterea sa de munc, prin perseverena cu care si promova ideile si aciunile, prin calitile sale de orator, care-1 ajutau s-si conving auditoriul, Nicolae Titulescu s-a impus rapid n viaa politic a Romniei. Debutul dateaz din 1913, cnd a rostit un impresionant discurs de la tribuna Adunrii Deputailor. A doua zi, Take lonescu, marele om politic si orator, scria n ziarul La Roumanie: Un mare, un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna romneasca, si acest talent este al nostru. Nu numai c Titulescu a fcut ieri nceputul cel mai strlucitor n istoria elocinei parlamentare a Romniei, dar acest nceput 1-a clasat deopotriv gnditor si orator". Nicolae Titulescu s-a afirmat n viaa politic ntr-o perioad complex din istoria romnilor, cnd n prim-plan se afla desvrsirea unitii naionale. Izbucnirea primului rzboi mondial, n iulie 1914, punea n faa clasei politice din Romnia problema de a opta ntre cele dou tabere aflate n conflict: Antanta si Puterile Centrale. Opiunea era dificil, deoarece Rusia (care fcea parte din Antanta) anexase Basarabia, iar Austro-Ungaria (o for de baz a Puterilor Centrale) stpnea Transilvania 66

si Bucovina. Nicolae Titulescu a participat la marile manifestaii din anii 1914-1916, cernd intrarea Romniei n rzboi alturi de Antanta, pentru eliberarea frailor din Transilvania si Bucovina. A rostit cuvinte memorabile, precum cele din 1915: Ardealul nu e numai inima Romniei politice; privii harta: Ardealul e inima Romniei geografice. Ardealul e leagnul care i-a ocrotit copilria, e scoala care i-a fcut neamul, e farmecul care i-a susinut viaa." Vestea intrrii Romniei n rzboi, n august 1916, i-a umplut inima de bucurie. Dar, foarte curnd, bucuria s-a transformat n amrciune, ca urmare a nfrngerilor suferite de armata romn si a ocuprii Olteniei, Munteniei si Dobrogei de ctre trupele Puterilor Centrale. Au urmat marile victorii din vara anului 1917, de la Mrsti, Mrsesti si Oituz; apoi din nou, o perioad grea, determinat de iesirea Rusiei din rzboi, n noiembrie 1917. Dup ncheierea pcii de la Buftea - Bucuresti (mai 1918), Nicolae Titulescu a plecat la Paris, unde 1-a sprijinit pe Take lonescu n ntemeierea Consiliului Naional Romn si propagarea intereselor Romniei n rndul opiniei publice europene. Anul 1918, nceput sub negre auspicii, a devenit unul dintre cei mai luminosi din istoria romnilor. Prbusirea celor dou mari imperii multinaionale - rus si habsburgic - a facilitat nfptuirea integral a aspiraiilor naionale ale romnilor. Astfel, la 27 martie, Sfatul rii, ntrunit la Chisinu, a decis Unirea Basarabiei cu Romnia; la 28 noiembrie, Congresul general al Bucovinei, convocat la Cernui, a votat unirea acesteia cu patria mam, iar la l decembrie, Marea Adunare Naional de la Alba lulia a hotrt unirea Transilvaniei cu Romnia. S-a furit astfel statul naional unitar, prin voina liber exprimat a romnilor din teritoriile respective, dar si prin sacrificiul militar fcut de Vechiul Regat. Noile granie urmau s fie confirmate prin tratate internaionale la Conferina pcii de la Paris. Nicolae Titulescu a fcut parte din delegaia Romniei la aceast Conferin, a negociat tratatul de pace cu Ungaria, pe care 1-a semnat n ziua de 4 iunie 1920 n palatul Trianon. Si-a legat astfel numele de unul dintre cele mai importante acte din istoria Romniei. n iulie 1920, Nicolae Titulescu a condus delegaia romn la Conferina de la Spa, unde s-au stabilit reparaiile de rzboi datorate de Germania si aliaii ei; cu toate eforturile depuse, el nu a putut obine pentru Romnia mai mult de 1% din reparaiile germane si de 10,5% din cele orientale (datorate de Austria, Ungaria si Bulgaria). 67

Dup 1919, politica extern a Romniei a fost orientat spre Frana si Marea Britanic, spre afirmarea si consolidarea Societii Naiunilor, ca o chezsie a meninerii pcii si statu-quo-u\ui teritorial, stabilit prin tratatele de pace. Nicolae Titulescu a fost unul dintre artizanii acestei politici, n 1922 a fost numit ministrul Romniei la Londra si reprezentantul rii noastre la Societatea Naiunilor. A stabilit relaii extrem de utile n lumea diplomatic, a putut cunoaste psihologia marilor puteri, precum si a celor mici, a depistat, de la nceput, contradiciile franco-engleze si impactul lor asupra evoluiei vieii internaionale. Astfel, n 1922, Titulescu a devenit o personalitate reprezentativ a diplomaiei romnesti si europene; timp de un deceniu si jumtate va avea un cuvnt greu de spus pe arena internaional. Prin capacitatea si puterea sa de influen, el a determinat politica rii, impunndu-si adesea punctele de vedere chiar n faa titularului Ministerului de Externe. Un ziar care aprea la Geneva scria la nceputul anilor '30: Titulescu nu este un simplu diplomat. El este de mai muli ani seful in partibus al diplomaiei rii sale. Nimic uimitor n aceasta, deoarece domnul Titulescu cunoaste ntreaga Europ si a fost amestecat n toate negocierile mari de dup rzboi, a fost consultat cu regularitate de ctre conductorii si. De la Bucuresti la resedina domnului Titulescu, telefonul funcioneaz ziua si noaptea". ntr-adevr, n calitate de reprezentant al Romniei la Societatea Naiunilor, a participat la toate sesiunile Adunrii Generale si la elaborarea rezoluiilor acesteia. S-a considerat un soldat al rii mele n transeele pcii" si de aceea a susinut cu ndrjire interesele Romniei. A facut-o cu convingere, dar si cu elegan. Pentru el, argumentele primau - istorice, geografice, morale etc. - si de aceea, discursurile sale erau urmrite cu un deosebit interes, iar efectul lor era impresionant. Cunostea la perfecie patru limbi de circulaie internaional -franceza, engleza, germana, italiana - si se adresa preopinentului pre limba lui", efectul asupra adversarului fiind adesea devastator. Un colaborator al su, Alexandru Duiliu Zamfirescu, scria: Jovialitatea sa natural putea la nevoie s fac loc mniei, real sau simulat, cu un sirag de argumente rostogolite, de acuzri vijelioase ca apele mari, nct nssi oratori ncercai ai' forurilor internaionale de mai trziu se scuturau nfundndu-si capul n umeri de parc i lovea grindina." Aceast extraordinar for de izbire" nu era doar expresia talentului oratoric, ci si al unei capaciti de argumentare dus pn la ultimele resorturi. Sub 68

aparena unor intervenii spontane, impuse de o anumit situaie concreta, se afla o temeinic documentare, desfsurat pe parcursul multor zile, sptmni si chiar luni. De aceea, Titulescu nu a fost prins niciodat pe picior gresit". Cunoscndu-si foarte bine adversarii, pregtindu-se din timp pentru ripost, Titulescu astepta momentul potrivit pentru a interveni. El nsusi mrturisea c datoria sa era s aduc aici fapte precise si documentate si s nu m las ispitit, oricare ar fi rolul ingrat care astfel mi revine, de formule nflcrate, care pot s emoioneze, dar care niciodat nu lumineaz." Au devenit celebre duelurile lui cu contele Appony, ministrul de externe al Ungariei, care nu o dat a rmas fr replic. Confruntarea politic a fost extrem de dur, dar niciodat Titulescu nu 1-a considerat pe Appony un dusman personal al su. Spre surprinderea multora, dup un schimb de replici extrem de dure rostite n sala de sedine a forului de la Geneva, cei doi mari diplomai se retrgeau la bufet unde-si serveau, la aceeasi mas, cafeaua. Titulescu aprecia c Societatea Naiunilor avea un rol decisiv n meninerea pcii si rezolvarea prin negocieri a tuturor problemelor litigioase, mpreun cu ali diplomai, care fceau parte din aceeasi loj masonic, Titulescu s-a implicat profund n viaa acestei organizaii, ajungnd una dintre personalitile de frunte ale diplomaiei europene si chiar mondiale. De aceea, nu a fost surprinztor faptul c, n septembrie 1930, si-a pus candidatura la funcia de presedinte al Adunrii Generale a Societii Naiunilor. Succesul a fost deplin. A ntrunit 46 de voturi din cele 50 exprimate, desi i erau suficiente 26 (jumtate plus unul). Rezultatul exprima - dup cum aprecia reprezentantul Venezuelei - mrturia simpatiei pe care persoana sa a gsit-o printre noi. Este totodat un omagiu adus naltelor sale caliti personale si sentimentelor cu care a colaborat atia ani la munca Societilor Naiunilor". A fost reales pentru a doua oar, n octombrie 1931, cu unanimitatea voturilor. Un ziar englez scria cu acel prilej c alegerea lui Titulescu ca presedinte al Adunrii doi ani succesivi este fr precedent si mpotriva tradiiei Ligii. Este un tribut de cinste personal care-1 aduce pentru modul remarcabil n care a condus si a controlat Adunarea de anul trecut." Evident, calitile excepionale ale lui Titulescu au avut un rol extrem de important n alegerea sa n cea mai nalt demnitate existent atunci pe plan internaional. Dar, n acelasi timp, era si expresia noului statut
69

geopolitic dobndit de Romnia dup 1918, cnd a devenit o ar de mrime medie pe plan european si cu o politic extern activ si constructiv. Abandonnd, nc din 1921, activitatea n cadrul unui partid politic, N. Titulescu a cultivat relaii amicale att cu guvernanii, ct si cu opoziia. Cnd venea n ar fcea vizite tuturor liderilor politici, cu cei mai muli discutnd la per tu" si mi", fapt ce crea o not de intimitate si prietenie. Devenise o personalitate emblematic; astfel, n momente critice pentru viaa politic, numele su era evocat ca al unui salvator". Potrivit unor informaii, n 1927, dup moartea regelui Ferdinand, cnd tronul a revenit unui copil de sase ani, tutelat de o Regen, Ion I. C. Brtianu, presedintele Partidului National-Liberal si al Consiliului de Ministri, se gndea la proclamarea Republicii si alegerea lui Nicolae Titulescu n funcia de presedinte, n timpul crizelor guvernamentale din 1928 si 1931, Nicolae Titulescu a fost solicitat s prezideze un guvern de uniune naional". Nu a ocupat asemenea demniti, prefernd s se consacre politicii externe, unde -avea deplin libertate de miscare. Nicolae Titulescu era deplin constient de valoarea sa si pretindea s fie consultat n toate problemele de politic extern. Atunci cnd a fost ocolit, nu a ezitat s provoace o criz guvernamental. Astfel, n octombrie 1932, Alexandru Vaida-Voevod, presedintele Consiliului de Ministri, a iniiat tratative cu guvernul sovietic, iar s-1 fi anunat pe Titulescu. ndat ce a aflat, acesta si-a prezentat demisia din funciile publice pe care le deinea. Deoarece conflictul era puternic mediatizat n presa intern si internaional, Vaida a fost nevoit s prezinte demisia guvernului pe care-1 prezida, n noul guvern, condus de luliu Maniu, funcia de ministru de externe al Romniei era ocupat de Nicolae Titulescu, pe care acesta o va deine pn n august 1936. Nicolae Titulescu s-a dovedit un ministru extrem de exigent. El afirma c ministerul pe care-1 conducea nu era un salon, ci un stup de albine harnice", n acest spirit, a desfiinat sistemul naintrilor automate si a introdus concursul ca baz a oricrei promovri; prezida el nsusi comisiile de concurs, punnd accentul pe pregtirea profesional, inteligena si aptitudinile candidatului. A stabilit si un mod de comportare a diplomatului romn, cu prevederi foarte riguroase, de la obligaiunile zilnice pn la persoanele cu care se putea cstori. Ca ministru de externe al Romniei, Nicolae Titulescu si-a petrecut cea mai mare a timpului n strintate, fiind ntr-un contact permanent cu 70

lideri politici europeni, cunoscnd la faa locului" strile de spirit, depistnd la vreme orice miscare diplomatic si putnd interveni la timp si eficient. A desfsurat o diplomaie preventiv", evitnd astfel ca Romnia s fie pus n faa faptului mplinit". n concepia sa, orice politic extern serioas se ntemeiaz pe bune raporturi cu statele vecine". In acest sens a acionat pentru dezvoltarea unor relaii strnse cu Iugoslavia, Cehoslovacia si Polonia, pentru normalizarea raporturilor cu Ungaria, Bulgaria si Uniunea Sovietic. A adus o contribuie esenial la consolidarea Micii nelegeri, la ntemeierea si afirmarea nelegerii Balcanice. A avut un rol decisiv n stabilirea relaiilor diplomatice ntre Romnia si Uniunea Sovietic, n 1934. A vizitat Budapesta si Sofia, cutnd s netezeasc asperitile dintre ara noastr si vecinul din Vest si cel din Sud. Aliana cu Frana era pentru Nicolae Titulescu un factor esenial n lupta pentru meninerea sistemului de la Versailles". Aceast opinie era mprtsit de aproape ntreaga clas politic romneasc si avea o ndelungat tradiie, ntemeiat pe afinitile de origine, limb, cultur. De aceea, Titulescu declara fr ezitare: Nu cunosc prietenie mai dezinteresat ca aceea ce st la baza raporturilor franco-romane". Dar el nu nelegea ca Romnia s se afle la remorca Franei. Atunci cnd constata unele abateri ale diplomaiei franceze de la litera si spiritul tratatelor de pace, Titulescu nu ezita s intervin energic, atrgnd atenia asupra faptului c Romnia nu putea accepta asemenea derapaje". El stia c pacea este indivizibil" si c orice concesie fcut ntr-o anumit zon putea avea consecine imprevizibile asupra ntregului continent. Semnificativ este reacia sa fa de propunerea lui Mussolini, din februarie 1933, privind ncheierea pactului celor patru", prin care Italia, Germania, Frana si Marea Britanic se angajau s colaboreze pentru reglementarea tuturor chestiunilor europene, inclusiv n privina unor eventuale revizuiri teritoriale. Reacia lui Nicolae Titulescu - mputernicit de toate statele Micii nelegeri - a fost extrem de vehement. El nu a ezitat s declare: Dac Frana renun la sfnta sa misiune de protectoare a micilor puteri ne vom lipsi de ea! Nu suntem ntr-att de prsii de zei nct s nu mai putem gsi prietenii mai loiale si mai curajoase. Si chiar de-ar fi s rmnem singuri, nu ne vom nchina n faa deciziei clubului pcii al vostru. Iar eu, eu am misiunea s v previn n mod caritabil c revizuirea tratatelor va aduce rzboiu, urmat de bolsevizarea Europei".
71

Titulescu devenise exponentul tuturor forelor pacifiste si antirevizioniste din Europa. Constient de acest rol, el intra fr a cere audien n biroul ministrului de externe al Marii Britanii ori n cel al ministrului Franei, nu ezita s ridice tonul atunci cnd reprezentanii acestor mari democraii nu ineau seama de interesele statelor mici si erau gata s fac tranzacii oneroase pe seama lor, clcnd n picioare tratatele si conveniile internaionale. Apusese demult vremea cnd un Ion C. Brtianu, nsoit de Mihail Koglniceanu, erau admisi la un Congres internaional - cel de la Berlin din 1878 - pentru a fi auzii, dar nu ascultai". Acum, glasul lui Nicolae Titulescu era si auzit si ascultat". Primul ministru Edouard Daladier a fost nevoit s declare la 6 aprilie 1933 c Frana rmne fidel principiului egalitii naiunilor, egalitate care implic asocierea la toate negocierile statelor interesate". Recunoscnd calitile si rolul european al lui Nicolae Titulescu, Edouard Herriot avea s aprecieze: Acest ministru al unei ri mici face o politic n stil mare. Ce om uimitor!" Instalarea lui Hitler la putere n Germania n ianuarie 1933 si adoptarea revizionismului ca principal orientare politic a unuia dintre cele mai mari state europene, a ridicat n faa susintorilor sistemului de la Versailles" problema gsirii cilor si mijloacelor de meninere a pcii. Din aceast perspectiv a aprut ideea securitii colective al crei susintor nflcrat a fost Nicolae Titulescu. Pe aceast linie s-a nscris Convenia pentru definirea agresorului si a agresiunii, semnat la Londra n iulie 1933. Nicolae Titulescu a struit si a obinut o definiie de teritoriu: Prin teritoriu trebuie s se neleag teritoriul asupra cruia un stat si exercit de fapt autoritatea". Ministrul de externe romn aprecia c astfel se fcuse un pas important spre recunoasterea de ctre Uniunea Sovietic a apartenenei Basarabiei la Romnia. Titulescu s-a ridicat cu hotrre mpotriva politicii de revizuire a granielor, atrgnd atenia asupra faptului c revizuirea nseamn rzboi". Evident, el avea n vedere, nainte de toate, situaia Romniei, ntr-un discurs rostit n Adunarea Deputailor, la 4 aprilie 1934, Nicolae Titulescu afirma: Izvort din poruncile unitii noastre naionale, politica noastr extern are ca scop principal pstrarea ei, iar ca metod constant de lucru, coordonarea progresiv a aciunii noastre cu cea a statelor cu interes comun, pn la integrarea ei n grupuri internaionale, din ce n ce mai mari. De la naional prin regional la universal, iat lozinca Romniei peste grani 72

[...] Revizuirea nu este pentru Romnia numai amputarea mosiei strmosesti. Revizuirea este amputarea atribuiilor istorice ale neamului nostru, tocmai n clipa n care el si-a desvrsit unitatea". Un an si jumtate mai trziu, la 3 decembrie 1935, replicnd lui Gabriel Bthlen, liderul Partidului Maghiar din Romnia, care n fapt susinea politica revizionist a guvernului de la Budapesta, Nicolae Titulescu declara: Minoritile nu au avut si nu vor avea un aprtor mai cald n drepturile lor de egalitate dect n mine [...] Dac ns este vorba ca prin minoriti s ajungem la revizuire, v repetm: Nu, niciodat, nici revizuire, nici exageraii n virtutea unui tratat [cel al minoritilor, din 1920], care nu a avut niciodat sensul pe care preteniile dumneavoastr de naiune dominatoare 1-a dat n trecut si l d si astzi". Pentru concretizarea politicii de securitate colectiv, Titulescu a acionat n scopul ncheierii unor tratate de asisten mutual ntre un numr ct mai mare de state, care s constituie o plas urias asezat peste rile revizioniste, astfel nct ele s nu se poat ridica mpotriva statu-c/uo-ului teritorial, n acest spirit, ministrul de externe romn a susinut semnarea n mai 1935 a pactelor de asisten mutual ntre Frana si Uniunea Sovietic, precum si ntre Cehoslovacia si Uniunea Sovietic. Conform principiului potrivit cruia prietenii prietenilor nostri sunt prietenii nostri", Nicolae Titulescu avea n vedere ncheierea unui pact de asisten mutual ntre Romnia si Uniunea Sovietic. n cea de-a doua parte a anului 1935 si n prima jumtate a lui 1936, pe arena internaional au survenit mutaii importante, n octombrie 1935, Italia a atacat Abisinia, iar Consiliul Societii Naiunilor a cerut aplicarea unor sanciuni economice mpotriva agresorului. Cu acest prilej s-a putut observa c, n fapt, forul cu sediul la Geneva nu putea asigura independena statelor membre. Mai mult, atunci cnd a luat cuvntul de la tribuna Societii Naiunilor, mpratul Hail Slasie a fost huiduit de ziaristii italieni aflai n tribuna rezervat publicului, iar singurul diplomat care a intervenit, pentru a cere restabilirea linistii, a fost Nicolae Titulescu. In mai 1936, Abisinia a fost anexat de Italia, act acceptat de Societatea Naiunilor. La 7 martie 1936, Germania a ocupat zona demilitarizat a Rhenaniei, nclcnd astfel tratatul de pace de la Versailles si acordurile de la Locamo. Nicolae Titulescu a reacionat prompt: Dac repudierea unilateral a tratatelor de pace ar putea fi acceptat fr consecine, aceasta 73

ar fi sfrsitul securitii colective si al Societii Naiunilor. Am intra ntr-o lume din care ne credeam iesii pentru totdeauna si care ar fi guvernat nu de fora dreptului, ci de dreptul forei". Previziunea sumbr a lui Nicolae Titulescu s-a dovedit, din pcate, exact. Marea Britanic a protestat formal; la fel si Frana, desi aceasta era direct afectat de ocuparea Rhenaniei. Titulescu considera c principalul vinovat pentru adoptarea acestei atitudini capitularde era ministrul francez de externe, Pierre Laval, pe care nu se sfia s-1 caracterizeze astfel: Pentru acest minunat pursnge care este Frana, Pierre Laval este un rndas ngrozitor ce a luat locul tradiionalului jocheu de ras la care acest pursnge are dreptul". Peste cteva luni, n iulie 1936, a izbucnit rzboiul civil din Spania; Germania si Italia au susinut rebeliunea" generalului Franco, n timp ce Frana si Marea Britanic au adoptat politica de neintervenie. Nicolae Titulescu era convins c o victorie a lui Franco echivala cu o ncurajare pentru guvernanii de la Roma si Berlin de a face noi pasi pe calea rzboiului; de aceea, a dispus ca 100 de tunuri si 15 avioane - comandate de guvernul romn n Frana - s fie trimise n sprijinul Republicii Spaniole. Pe acest fond - caracterizat prin esuarea politicii de securitate colectiv, ca urmare a politicii conciliatoriste promovate de guvernele de la Londra si Paris - Nicolae Titulescu depunea eforturi pentru ncheierea pactului de asisten mutual cu Uniunea Sovietic, n iulie 1935 el a obinut din partea regelui Carol al II-lea si a guvernului Ttrescu mputerniciri depline pentru negocierea unui asemenea pact. Pe aceast baz a nceput, n septembrie 1935, convorbirile cu Maksim Litvinov, comisarul poporului pentru afacerile externe al Uniunii Sovietice. Desi ntlnirile dintre cei doi ministri aveau loc noaptea si n cel mai strict secret, ele au fost sesizate de agenii statelor revizioniste, care se simeau lezate de o eventual nelegere romno-sovietic. Deosebit de vehemente au fost cercurile guvernamentale de la Berlin, care acuzau Romnia c ducea o politic de ncercuire" a Germaniei. La rndul lor, oficialii de la Budapesta susineau c Romnia devenea un agent al Rusiei Sovietice n Europa". Oarecum surprinztor, guvernul Poloniei se declara mpotriva unui pact romno-sovietic, susinnd c el avea s sporeasc ostilitatea Germaniei fa de statele din aceast zon a Europei. n ar existau cercuri politice ostile unui asemenea pact, deoarece el ar fi permis trupelor sovietice s intre pe teritoriul Romniei si apoi s o ocupe, ntre criticii cei mai ferveni ai politicii lui Titulescu se aflau 74

Gheorghe Brtianu, Corneliu Zelea Codreanu, A.C. Cuza, Octavian Goga, Constantin Argetoianu. Dincolo de o anumit afinitate ideologic ntre acestia, se afla preocuparea unei pri a clasei politice de a gsi noi ci si mijloace pentru aprarea integritii teritoriale a Romniei, n opinia lor -mai ales a lui Gh. Brtianu - Romnia nu trebuia s se apropie de Uniunea Sovietic, ci s caute o alian cu Germania, ar care se afla n plin ascensiune, tinznd s devin principala putere a Europei. Gh. Brtianu reusise s-si creeze importante relaii la Berlin, iar la 16 noiembrie 1936, avea s fie primit de Hitler, care i-a declarat c dac Romnia s-ar elibera de tendinele bolsevice [...] interesul Germaniei ar spori s vad n acest col al Europei o Romnie independent si puternic". La rndul su, Nicolae Titulescu replica adversarilor si, declarnd c era gata s negocieze un pact de asisten mutual si cu Germania, dac aceast ar era dispus s garanteze integritatea teritorial a Romniei. Numai c, n fapt, Titulescu nu era recunoscut ca un interlocutor valabil la Berlin, el fiind declarat, mai mult sau mai puin oficial, persona non grata. Principalele fore politice din Romnia - att cele de la guvern, ct si din opoziie - continuau s mizeze pe o singur carte: a alianei cu marile democraii occidentale (Marea Britanic si Frana), socotind Germania un dusman potenial, cu care nu se puteau stabili relaii de colaborare. Faptul c cele mai active fore antisovietice erau de dreapta si de extrem dreapt i-a oferit lui Litvinov prilejul de a afirma c politica lui Titulescu nu era si cea a Romniei, care ar aluneca spre fascism, n faa acestor aprecieri, Titulescu s-a deplasat la Bucuresti, unde a obinut, la 14 iulie 1936, un document prin care guvernul Ttrescu si reafirma orientrile de politic extern si reconfirma deplinele puteri acordate ministrului de externe de a ncheia un pact de asisten mutual cu Uniunea Sovietic. Revenit la Montreux, unde se desfsura Conferina privind Strmtorile Mrii Negre, Titulescu i-a prezentat lui Litvinov noile mputerniciri. Comisarul sovietic i-a declarat: De data aceasta vd c nu suntei singurul care vrei pactul de asisten cu URSS". Cei doi au trecut la redactarea proiectului pactului de asisten mutual, ajungnd la urmtorul text: 1. Asistena mutual n cadrul Societii Naiunilor (ca de ex. n tratatul cehoslovac sau francez) care s nu vizeze n mod special un stat, ci, n general, orice agresor.
75

2.Intrarea n aciune a fiecrei din cele dou ri se va face numai cnd Frana va fi intrat n aciune. 3.Guvernul URSS recunoaste c, n virtutea diferitelor sale obligaii de asisten, trupele sovietice nu vor putea trece niciodat Nistrul fr o cerere n acest sens din partea guvernului regal al Romniei, la fel cum guvernul regal al Romniei recunoaste c trupele romne nu vor putea trece niciodat Nistrul n URSS fr o cerere formal a guvernului URSS. 4.La cererea guvernului regal al Romniei, trupele sovietice trebuie s se retrag imediat de pe teritoriul romn la est de Nistru, dup cum, la cererea guvernului URSS, trupele romne trebuie s se retrag imediat de pe teritoriul URSS la vest de Nistru". Documentul, datat 21 iulie 1936, avea semntura lui Litvinov - care n dreptul punctelor l, 3 si 4 a scris acceptat", iar n dreptul punctului 2 a notat: Nu se accept" - si a lui Nicolae Titulescu, care a menionat: Nu pot semna convenia fr articolul 2". n fapt, punctele-cheie erau 3 si 4, acceptate de Litvinov, fapt ce-1 determina pe Titulescu s aprecieze c Nistrul era recunoscut ca frontier, fr ca Basarabia s fie cedat Romniei de URSS". n timp ce Titulescu era mputernicit de guvernul romn s ncheie acest pact, Litvinov a propus amnarea semnrii lui pn n septembrie 1936; de asemenea, el a cerut ca documentul s nu fie transmis prin cifru la Bucuresti, ci s fie prezentat personal de Titulescu regelui si guvernului Romniei, n fapt, Litvinov nu avea mputerniciri din partea oficialitilor sovietice pentru semnarea unui asemenea pact de asisten si nici nu le putea obine. Motivul este unul singur: n 1924, cnd Biroul Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a decis nfiinarea Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovenesti, s-a prevzut c grania de Apus a acestei republici avea s fie pe rul Prut, ceea ce nsemna decizia de anexare a Basarabiei la momentul oportun", n consecin, guvernul sovietic nu putea acorda mputerniciri ministrului su de externe s semneze un document care prevedea, de patru ori, c grania ntre Romnia si URSS era pe rul Nistru. Esuarea politicii de securitate colectiv i-a creat lui Nicolae Titulescu o situaie extrem de dificil. Glasul su pe plan internaional era tot mai puin ascultat, iar n ar criticile la adresa activitii sale se intensificau. Dup 7 martie 1936, cercul de foc" se strngea n jurul ministrului de externe romn, iar momentul debarcrii sale era aproape. El 76

devenise inta atacurilor presei si oficialitilor din Germania, Italia, Ungaria, Polonia si chiar Frana si Marea Britanic. Nu o dat, aceste atacuri erau suburbane, viznd fizicul su, relaiile homosexuale, obiceiurile din viaa cotidian etc., etc. In fapt, era atacat politica extern a Romniei promovat de Nicolae Titulescu. Presa de dreapta si extrema dreapt din ar era si mai virulent, cernd demisia ministrului de externe, el fiind prezentat ca promotorul unor interese strine, ale iudeo-masoneriei, cu consecine nefaste pentru Romnia. Dar rolul decisiv l aveau liderii politici, care ineau n minile lor friele politicii naionale. Gheorghe Ttrescu, presedintele Consiliului de Ministri, nu mai era dispus s se lase dominat de ministrul su de externe si propusese n mai multe rnduri regelui nlocuirea lui Titulescu. Pe de alt parte, Carol al II-lea se simea eclipsat de personalitatea lui Titulescu si aprecia c sosise vremea s se dispenseze de un colaborator incomod si s preia n minile regale" conducerea politicii externe a Romniei. Camarila regal era tot mai ostil lui Titulescu; Elena Lupescu nu putea uita faptul c acesta se inea la distana" si a evitat s-i fac o vizit la vila din Aleea Vulpache. Socotind c terenul era deja pregtit, Carol al II-lea si Gheorghe Ttrescu au pus la cale lovitura de graie". Sub pretextul c se impunea omogenizarea guvernului", Ttrescu si-a depus mandatul la 29 august 1936, iar regele 1-a nsrcinat cu construirea unui nou cabinet, n fapt, era vorba de o remaniere guvernamental, n urma creia Nicolae Titulescu a fost nlturat din funcia de ministru de externe, n locul su a fost numit Victor Antonescu, fruntas al Partidului National-Liberal. Titulescu, neavizat despre aceast remaniere, a fost anunat printr-o telegram c nu mai este ministru de externe al Romniei. Aflat la Cap Martin, el a declarat presei: Noul guvern nu mai are nevoie de serviciile mele. E dreptul su. As fi preferat, totusi, s fi fost pus dinainte n curent cu inteniile sale, cci nu eu as fi fost cel care s fi ncurcat cu persoana mea pe cineva". Dup ce, n repetate rnduri, Titulescu si prezentase demisia, iar Carol al II-lea si Ttrescu au struit s revin, satisfcndu-i cererile, de aceast dat regele si primul-ministru s-au rzbunat ntr-o manier balcanic". Dup remanierea din 29 august 1936, Carol al II-lea, Gheorghe Ttrescu si Victor Antonescu au fcut repetate declaraii potrivit crora politica extern a Romniei nu avea un caracter personal, nu era expresia 77

voinei unui singur om, si c ea va continua pe linia tradiional, bazat pe marile democraii occidentale (Frana si Marea Britanic), pe Mica nelegere si nelegerea Balcanic, pe relaii amicale cu toi vecinii, inclusiv cu Uniunea Sovietic n vederea definitivrii pactului de asisten mutual. Uniunea Sovietic s-a folosit de nlturarea lui Nicolae Titulescu din guvern, pentru a susine c politica extern a Romniei se schimbase si c semnarea pactului de asisten mutual nu mai era de actualitate". Astfel, Litvinov nu se mai simea angajat de cele convenite cu omologul su romn la 21 iulie 1936. O dat cu nlocuirea lui Nicolae Titulescu la 29 august 1936, se ncheia o etap important din istoria relaiilor diplomatice ale Romniei, caracterizat prin iniiativ, consecven, dinamism si autentic prestigiu mondial. Prin numirea n fruntea Ministerului de Externe a unei personaliti sterse, puin cunoscute pe plan internaional, Carol al II-lea si Gheorghe Ttrescu au urmrit retragerea Romniei din prim-planul diplomaiei, n contextul esurii securitii colective europene, si promovarea unei politici ct mai prudente, viznd strict interesele naionale. c) Situaia internaional a Romniei n anii 1938-1939 n 1936-1938, pe cerul Europei se adunau nori grei, care prevesteau declansarea unei noi conflagraii mondiale. Anexarea Austriei de ctre Germania, n martie 1938, si acordul de la Munchen, din septembrie acelasi an, au constituit evenimente care au ncurajat Germania pe drumul declansrii unei noi conflagraii mondiale. Miinchen-ul a ncheiat o etap n viaa politic internaional si a deschis o alta - n care raiunea politic era tot mai mult nlocuit cu fora brutal. Tranzacia de la Mnchen a impus tuturor statelor s reexamineze rezultatele politicii anterioare, s reevalueze raportul de fore creat, s descifreze perspectivele vieii internaionale. Dezmembrarea Cehoslovaciei a avut consecine extrem de negative pentru Romnia, care a pierdut un aliat credincios si principala surs de aprovizionare cu armament. De asemenea, acest act a marcat dezagregarea Micii nelegeri, care constituia unul din punctele de sprijin ale politicii externe romnesti n lupta mpotriva revizionismului horthyst. n acest cadru internaional se nscriu vizitele lui Carol al I-lea la Londra (15-18 noiembrie) si Paris (19-21 noiembrie), pentru a solicita sprijin economic si politic, n vederea respingerii presiunilor Germaniei, n 78

mod concret, el a cerut extinderea relaiilor comerciale, ndeosebi prin sporirea exportului romnesc, acordarea unor credite pentru nzestrarea armatei romne, sporirea livrrilor de armament. Dar cele dou guverne au evitat s-si ia vreun angajament, ceea ce a nsemnat, n fond, c Romnia nu putea conta pe sprijinul Marii Britanii si Franei. Politica extern promovat de guvernele din perioada interbelic, bazat pe ideea c cele dou mari state occidentale vor apra si vor sprijini Romnia, primea o grea lovitur. La ntoarcerea n ar, regele s-a oprit n Germania unde, n ziua de 24 noiembrie, a avut convorbiri cu Hitler. Carol a propus intensificarea cooperrii economice romno-germane si a sugerat ca Reich-ul s nu mai sprijine preteniile revizioniste ale Ungariei. Hitler s-a declarat de acord cu extinderea relaiilor economice ntre Romnia si Germania, dar a evitat s se pronune mpotriva revizionismului horthyst. Prezent la convorbire, ministrul de externe german, von Ribbentrop, a rezumat astfel spusele fuhrer-ului: Ideea fundamental a politicii noastre n momentul de fa trebuie s fie de a ine n sah att Ungaria ct si Romnia, pentru a le folosi, n funcie de evoluia situaiei, n interesul german". La 12 februarie 1939 au nceput la Bucuresti tratative n vederea ncheierii unui acord economic ntre Romnia si Germania. Dar propunerile delegaiei germane vizau subordonarea economic a Romniei, adaptarea" economiei noastre la nevoile Berlinului. Delegaia economic romn opunea o drz rezisten cnd, la 14 martie 1939, trupele naziste au invadat Cehoslovacia, clcnd n picioare acordul de la Munchen. La rndul lor, armatele maghiare au intrat n Ucraina Subcarpatic, pe care au anexat-o n ntregime. Marea Britanic si Frana, desi garantaser frontierele Cehoslovaciei, s-au mulumit s fac declaraii c aceasta era ultima agresiune pe care o mai tolerau. Reich-ul a profitat din plin de climatul politic creat prin ocuparea Cehoslovaciei pentru a exercita puternice presiuni asupra Romniei. Dup discuii agitate, la 23 martie 1939 a fost semnat Tratatul economic romno-german, prin care cpeteniile de la Berlin au urmrit subordonarea rii noastre Reich-ului nazist. Prin acest tratat, Germania a cptat largi posibiliti de a ptrunde n economia romneasc, de a o aservi si exploata. Guvernul Armnd Clinescu a fcut concesii economice n sperana c va reusi s evite ocuparea militar a Romniei. Ulterior, a fcut tot ce i-a stat n putin pentru a tergiversa aplicarea lui si acapararea 79

economiei romnesti de ctre Germania. Pe de alt parte, n contextul renunrii treptate la conciliatorism, Marea Britanic si Frana au semnat cu Romnia acorduri economice menite s contrabalanseze efectul tratatului din 23 martie 1939. De asemenea, la 13 aprilie, guvernele de la Londra si Paris fceau cunoscut c au decis s garanteze integritatea teritorial a Romniei si Greciei. Aceste garanii aveau numai o valoare teoretic, ntruct ele nu au fost urmate de vreun acord tehnic, care s stabileasc n mod concret ajutorul pe care cele dou ri urmau s-1 primeasc. n acest timp, guvernul romn a ncercat s obin o ameliorare a relaiilor cu Uniunea Sovietic. Armnd Clinescu a cutat s reia politica promovat de Nicolae Titulescu fa de vecinul de la rsrit, spernd c va reusi s ajung la ncheierea unui pact de neagresiune romno-sovietic, pe baza recunoasterii statu-quo-ului teritorial. La 8 mai 1939, ministrul de externe romn, Grigore Gafencu, a avut o discuie la Bucuresti cu Potemkin, adjunctul comisarului poporului pentru afacerile externe, n cadrul creia si-a exprimat dorina mbuntirii relaiilor dintre Romnia si Uniunea Sovietic. La 11 august, Carol al 11-lea a purtat tratative cu Ismet Inonii, presedintele Turciei, solicitnd ca guvernul turc s mijloceasc o apropiere romno-sovietic, mergndu-se pn la ncheierea unui pact de neagresiune ntre cele dou ri. Dar, semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, numit Tratat de neagresiune ntre Uniunea Sovietic si Reich-ul German", la 23 august 1939, a anulat aceste eforturi. Vestea ncheierea pactului sovieto-german a fost primit cu o vie neliniste de cercurile politice si diplomatice din Romnia, mai ales c ziarele americane tceau referiri la un protocol adiional secret al acestui pact, viznd modificri teritoriale n zona estic a Europei, ntre Marea Baltic si Marea Neagr, ntr-adevr, acest protocol prevedea la punctul 3 c Partea sovietic subliniaz interesul pe care-1 manifest pentru Basarabia. Partea german si declar totalul dezinteres politic fa de aceste teritorii". Practic, la 23 august 1939, Germania a acceptat cererea Uniunii Sovietice viznd anexarea prii de rsrit a Moldovei si dezmembrarea Romniei. In ajunul celui de-al doilea rzboi mondial, funcionarea alianelor politice si militare ale Romniei era anulat prin aciunea unor factori externi. Desi continuau s existe de jure, Societatea Naiunilor, tratatele de pace, principalele instrumente de garanie si de recunoastere pe plan internaional a 80

unitii de stat a Romniei erau de facto desfiinate, n viaa internaional se instaurase politica de for si dictat, de nesocotire a voinei popoarelor. La l septembrie 1939, Germania a atacat Polonia, act care a marcat dezlnuirea celei de-a doua mari conflagraii mondiale a secolului al XX-lea. In ziua de 3 septembrie, Marea Britanic si Frana au declarat rzboi Germaniei, fr s intervin efectiv n lupt. La 17 septembrie, trupele sovietice au intrat n Polonia, ocupnd aproape dod treimi din teritoriul acesteia, n conformitate cu planul Molotov-Ribbentrop. ntrunit la 6 septembrie, Consiliul de Coroan a hotrt ca Romnia s observe strict regulile neutralitii stabilite prin convenii internaionale fa de beligerani n actualul conflict". Aceast neutralitate a avut un caracter activ, fiind favorabil, n esen, alianelor anglo-franceze si victimelor agresiunii, oficialitile si poporul romn manifestndu-si solidaritatea cu Polonia, czut victim agresiunilor german si sovietic. Tratatul de alian dintre Romnia si Polonia nu avea n vedere o agresiune din partea Germaniei, iar guvernul polonez nu acceptase propunerea prii romne (din martie 1939) de a i se da un caracter erga omnes. De asemenea, se cuvine menionat faptul c, n mprejurrile critice de la nceputul lunii septembrie 1939, Polonia nu a cerut ajutorul militar al Romniei, solicitnd doar ca ara noastr s acorde ospitalitate presedintelui Republicii si membrilor guvernului polonez. Avnd n vedere situaia extrem de dificil n care se gsea Romnia, se poate aprecia si mai bine realitatea c guvernul si poporul romn au fcut tot posibilul pentru a nlesni rezistena Poloniei n faa agresiunii, n ciuda protestelor vehemente ale Germaniei, guvernul romn a intervenit pentru a asigura libera trecere prin strmtorile Mrii Negre a vaselor ncrcate cu material de rzboi destinate victimelor agresiunii si a ngduit tranzitul acestuia pe teritoriul Romniei. Cu toate presiunile guvernului hitlerist, guvernul prezidat de Armnd Clinescu a acordat sprijin direct aciunii de tranzitare a tezaurului Bncii Poloniei pe teritoriul Romniei si de evacuare a lui prin portul Constana. De asemenea, o parte a tezaurului polonez a fost pstrat n Bucuresti, fiind restituit n 1947. n acele momente grele pentru poporul polonez, Romnia si-a deschis grania pentru refugiaii, precum si pentru autoritile civile si militare. Circa 100.000 de polonezi, dintre care 60.000 de militari, au trecut grania n Romnia, unde s-au bucurat de ospitalitatea si simpatia poporului nostru. La 16 septembrie, guvernul romn a oferit presedintelui si 81

guvernului Poloniei ospitalitatea sau dreptul de trecere prin Romnia". Pe aceast baz, n noaptea de 16/17 septembrie, au intrat n ara noastr Ignacy Moscicki, presedintele Republicii Polonia, maresalul Rydz Smigly, seful Cartierului General al armatei poloneze, loseph Beck, ministrul de externe, si alte persoane oficiale. Cu ajutorul guvernului romn, o parte dintre acestia au plecat n Occident, unde au continuat lupta pentru eliberarea Poloniei. Atitudinea guvernului romn a nemulumit profund Berlinul, care a pus la cale asasinarea lui Armnd Clinescu n ziua de 21 septembrie 1939. Opinia public a vzut n acest gest terorist mna Germaniei si o ncercare din partea conductorilor ei de a subjuga Romnia. In perioada septembrie 1939 - februarie 1940, diplomaia romn si-a concentrat eforturile n direcia realizrii unui bloc al neutrilor. Dup o serie de tatonri, guvernul romn a propus, la 28 octombrie 1939, crearea unui bloc n care s intre, alturi de rile membre ale nelegerii Balcanice (Romnia, Iugoslavia, Turcia, Grecia), Bulgaria, Italia si Ungaria. Aceste state urmau s menin o neutralitate desvrsit n cadrul conflictului european si s pstreze o atitudine binevoitoare fa de acel membru al blocului care ar fi devenit victima unei agresiuni. Iniiativa era n interesul tuturor popoarelor din aceast zon, deoarece viza aprarea independenei si suveranitii lor naionale. Dar, n urma presiunilor fcute de Germania asupra guvernelor de la Roma, Sofia si Budapesta, aceast iniiativ a esuat. Mergnd pe calea adaptrii la realiti", regimul lui Carol al Il-lea a nceput s reorienteze politica extern a Romniei. Efortul de reorientare a fost dramatic, deoarece n relaiile internaionale factorul decisiv era fora. Nicolae lorga se adresa n acele zile studenilor si: n momentul cnd trei ri: Austria, Cehoslovacia, Polonia au disprut, trei ri care au fost sprijinite de o baz naional ce era socotit sacr si desigur c ideea aceasta naional este sacr pentru inima fiecruia dintre dumneavoastr - n momentul cnd cineva se supr pe undeva, s-ar putea ca orase ntregi s fie desfiinate prin aruncarea de bombe din avioane care zboar si la sapte mii de metri deasupra pmntului, fiind invizibile - cel mai viteaz mijloc de lupt cum este si mijlocul de a distruge o flot ntreag cu vase care nu ies la suprafa si se poate ntmpla s scape dup ce au svrsit marea crim, distrugnd si marile averi cuprinse n pereii vaselor acestora - n momentul cnd anumite ameninri s-au ndreptat si asupra noastr", se impunea fortificarea constiinei naionale, mai ales a tineretului. 82

Keicn ului Astfel, dup ce trupele hitleriste au cotropit Danemarca

e l a I i e 1 9 4 0

"
C angaja S S reasca ex rt

," n P P "l petrol n 1940 P rT, fenS1V "eterica* declansat de Germania ! P gie1 Iande1 Luxembur nt ' ' g"lu> Si Franei, la 27 PaCtUl Petr lu]ui iar la 29 e s a IT " "> -ai, Consiliul de Coroan a cel de af Zr o Tf * ** " ?i Sa Se Orienteze sPre ponderea m n " r e m a n i e r " g u ve entale a crescut ponderea mmistnlor cu orientare filogerman.
d) Pierderile teritoriale din 1940

"

22

'""

194

'

a produs

Pnncipalul Su pilon de

acorda vre r "'' ***** Se afla n Pbilitatea de a H T " ? " e v e n t u a ] atea c ar fi dont, fapt CUmente AStfel prOCeSUl de izolare nch ' Politic a mniei 6 nemaiputnd conta e u " P " W extern. O iluzie politic P omovat promovata guvernani, romni timp de dou decenii s-a prbusit r e a l e 6Xteme al URSS informane vo n ' TolZnare BaSarab iei nordului , 6Xteme URSS , * Bucovinei. La 23 iunie al1940, ' V ?hulenburg' a asadorul Germaniei la Moscova, c de 7 mC1 BaSambiei "U mai Permite nici ama "-e". spuns Ca Gemania e " e fidel ' 939' dar c Prete e sovietice a fost i a limitat reten ille ' P t " r o Ste cee Coroanei austnece". 25 iunie' Gemania * decla acordul Mo va nr i et lC - ' 7 g at a Ca " n s P lr i t u l cu problemei R C0nducerea romn pentru o clarificare pasnic a problemei Basarabiei, n sensul rusesc". romn1" S6ara Zllf.de 26 iunie 1940' ghemul sovietic a adresat guvernului oman o nota ultimativ prin care-i cerea s napoieze cu orice pre
83

Uniunii Sovietice Basarabia" si s transmit Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei". La Consiliul de Coroan convocat n dimineaa zilei de 27 iunie, 11 participani s-au declarat mpotriva acceptrii notei ultimative, 4 au fost pentru discuii cu partea sovietic, iar 13 au fost pentru cedare. Guvernul romn a transmis la Moscova dorina sa de a purta negocieri asupra tuturor problemelor emannd de la guvernul sovietic". Dar, printr-o nou not ultimativ din noaptea de 27 iunie, guvernul URSS a apreciat c rspunsul guvernului regal al Romniei" era imprecis, deoarece nu se spune direct c el primeste propunerea guvernului sovietic de a-i restitui nentrziat Basarabia si partea de nord a Bucovinei", ntrunit din nou, Consiliul de Coroan a decis s accepte ultimatumul sovietic, numai sase dintre participani fiind mpotriv si unul abinndu-se. La 3 iulie 1940, trupele sovietice s-au instalat pe noile granie ntre Romnia si U.R.S.S. Poporul romn a primit cu mult durere actul ocuprii Basarabiei si nordului Bucovinei, n ar declarndu-se doliu naional si avnd loc slujbe n care se cerea sprijinul lui Dumnezeu, pentru ca dreptatea s revin pe pmnt, n timp ce toate partidele politice din Romnia si-au exprimat opoziia sau mcar regretul pentru cedarea Basarabiei si nordului Bucovinei, Partidul Comunist din Romnia a salutat eliberarea" acestor teritorii de sub jugul capitalistilor si mosierilor romni". Noul guvern, prezidat de Ion Gigurtu, a declarat la 5 iulie c orientarea Romniei spre Ax era un fapt mplinit". Dar Hitler aprecia c sosise vremea s treac la satisfacerea preteniilor teritoriale ale Ungariei si Bulgariei pe seama Romniei. La 15 iulie, fuhrer-ul i-a adresat lui Carol al II-lea o scrisoare n care, pe un ton ultimativ, cerea ca Romnia s se ncadreze definitiv n linia politic a Reich-ului si s consimt la cedri teritoriale fa de vecinii si, subliniind c revizuirea devenise inevitabil: Orice ncercare de a nltura, prin manevre tactice de vreun fel sau altul pericolele care amenin ara dumneavoastr trebuie (s sufere) si va suferi un esec. Sfrsitul, mai devreme sau mai trziu - si poate n foarte scurt timp - ar putea fi chiar distrugerea Romniei". Cedarea Cadrilaterului. n ziua de 3 august 1940, Hitler a cerut guvernului romn s cedeze Bulgariei partea de sud a Dobrogei -Cadrilaterul. La tratativele romno-bulgare, ncepute la Craiova n ziua de 19 august, partea romn a satisfcut integral cererile teritoriale ale Bulgariei, grania dintre cele dou ri fiind stabilit prin Acordul semnat la 7 septembrie 1940 pe linia trasat nainte de 1913. 84

Dictatul de ia Viena. La sugestia imperativ a Berlinului s-a hotrt organizarea unor tratative romno-maghiare, care au nceput n ziua de 16 august 1940 la Tumu Severin. Delegaia romn a propus ca baz de discuie efectuarea unui schimb de populaie, nsoit de mici rectificri de frontier, n timp ce delegaia maghiar a cerut cedarea a 2/3 din teritoriul Transilvaniei, nsumnd 3,9 milioane locuitori, dintre care peste 2,2 milioane erau romni. Tratativele s-au desfsurat cu intermitene pn la 24 august, cnd s-a consemnat esecul lor. Hotrt s-si asigure posibilitatea stpnirii resurselor petroliere romnesti, precum si a produselor agro-alimentare din rile sud-est europene, necesare desfsurrii rzboiului, guvernul nazist nu era interesat ntr-un conflict armat romno-ungar. De aceea, Germania si Italia au decis s recurg la metoda dictatului direct, n ziua de 26 august, von Ribbentrop i-a propus lui Ciano convocarea la Viena a ministrilor de externe ai Romniei si Ungariei, pentru a primi sfaturile amicale" ale Axei, n vederea gsirii unei soluii. La 27 august, Hitler a fixat grania ntre cele dou ri, dup ce cu o zi nainte ordonase msuri militare speciale, pentru o eventual intervenie n Romnia. In acest scop au fost puse n alert zece divizii de infanterie si dou divizii de tancuri. La 28 august, fuhrer-ul a ordonat ca patru divizii blindate si dou motorizate s fie gata de aciune n vederea ocuprii zonei petroliere din Romnia. De asemenea, se avea n vedere deplasarea unor trupe de parasutisti si de desant aerian pentru ocuparea rapid a celor mai importante zone strategice din ara noastr. n ziua de 29 august, ministrii de externe ai Germaniei si Italiei au comunicat delegaiei romne si celei maghiare, sosite la Viena, c discuiile erau inutile, deoarece nu se putea ajunge la un acord, astfel nct decizia va fi luat de arbitri". Pe aceast baz se foloseste termenul de arbitrajul" de Ia Viena. Pentru a avea calitatea de arbitri", acestia ar fi trebuit s fie neutri, impariali, dezinteresai, adic s fi luat decizii pe baza faptelor obiective. In realitate, Germania si Italia se aflau, prin politica lor revizionist si revansard, de partea Ungariei horthyste, iar agresiunile militare si subjugarea popoarelor constituiau o trstur definitorie a politicii hitleriste si mussoliniene. nc de la 13 ianuarie 1939, Ungaria fcea parte, alturi de Germania si Italia, precum si de Japonia, din Pactul Anticomintern. Toate
85

acestea artau limpede c nu era vorba de un arbitraj", ci de un adevrat dictat" impus Romniei. n discuiile cu reprezentanii rii noastre, Ribbentrop si Ciano au declarat categoric c dac acestia nu vor accepta cedarea unei pri a Transilvaniei, Romnia avea s devin obiectul unei aciuni militare, s fie invadat si stears de pe harta Europei. Ei au cerut, n mod ultimativ, guvernului romn s accepte arbitrajul". n acest timp au avut loc deplasri de trupe sovietice spre Prut, urmate de unele incidente la grania dintre Romnia si Uniunea Sovietic. Pe de alt parte, guvernul de la Moscova a fcut cunoscut c sprijinea revendicrile teritoriale ale Ungariei pe seama Romniei. ntrunit n grab, Consiliul de Coroan a hotrt - cu 21 voturi pentru, 10 contra si l abinere - primirea arbitrajului". Aceast decizie a fost luat sub imperiul forei, cu gndul de a salva existena statului romn aflat ntr-una din cele mai critice situaii din ntreaga sa istorie. Dup ce au primit acceptul Bucurestilor si Budapestei, ministrii de externe ai Germaniei si Italiei au prezentat harta pe care era trasat noua grani ntre Romnia si Ungaria. ara noastr era obligat s cedeze 42 243 km2 cu 2.667.007 locuitori. Dup pronunarea sentinei a avut loc, n noaptea de 30/31 august, un nou Consiliu de Coroan, care a luat act de hotrrea arbitrilor". Imediat ce au aflat de cele hotrte la Viena, cetenii de pe ntreg cuprinsul rii, de la orase si sate - muncitori, rani, intelectuali, funcionari, ofieri si soldai, zeci si sute de mii de oameni, aparinnd tuturor categoriilor sociale, au exprimat, n cadrul unor mari manifestaii de strad, protestul si indignarea fa de acest act dictatorial impus de puterile totalitare, nc din seara de 30 august, romnii din orasul Cluj au iesit n strad cu steaguri tricolore, scandnd lozinci ca: Nici un petec de pmnt", Vrem s murim aprndu-ne fruntariile", Ardealul s nu fie ciuntit!". Ei au expediat guvernului o telegram n care declarau c resping cu hotrre dictatul de la Viena si sunt gata s apere cu viaa pmntul strmosesc. n Bucuresti, mii de ceteni adunai n faa statuii lui Mihai Viteazul - simbol al unitii naionale a tuturor romnilor - au demonstrat sub lozinca: Nu dm Ardealul" si au intonat cntecele patriotice Desteapt-te, romne!" si Pe-al nostru steag e scris Unire". La Brasov, manifestaiile de protest au mbrcat att forma demonstraiilor de strad, ct si a grevelor, participanii cernd rezisten 86

armat mpotriva dictatului. La Oradea, manifestaiile de strada au avut un puternic caracter antirevizionist si antihitlerist; mpreun cu soldaii si ofierii care erau silii s prseasc orasul fr lupt, cetenii romni au demonstrat n faa consulatului german. Mari manifestaii au avut loc la Timisoara, Sibiu, Cugir, Deva, Hunedoara, Alba lulia, Orstie, Constana, Iasi s.a. Prbusirea lui Carol al H-lea. Schimbarea regimului politic. Ridicndu-se cu energie mpotriva dictatului din 30 august 1940, populaia condamna n acelasi timp regimul lui Carol al 11-lea, care se dovedise incapabil de a apra integritatea teritorial a Romniei, n mai puin de trei luni, Romnia pierduse 99.738 km2 (33,8% din suprafa) si 6.821.000 locuitori (33,3% din populaie). Guvernul Gigurtu a ncercat s stvileasc manifestaiile populare, ordonnd autoritilor s intervin pentru restabilirea ordinii. Dar, n numeroase cazuri, autoritile nsesi s-au alturat manifestanilor care condamnau dictatul de la Viena si politica lui Carol al i-lea de acceptare a acestuia, n ultima zi a lunii august si n primele zile ale lunii septembrie, poporul romn si-a cucerit drepturile si libertile democratice care, de la l O februarie 1938, i erau interzise: dreptul de ntrunire, de organizare, libertatea cuvntului, a presei. In ziua de 2 septembrie 1940, regele nota o discuie avut cu Vaier Pop: Este extrem de ngrijorat de situaie. Valul de nemulumiri creste vertiginos, zice el, chiar n armat. Dup el chestiunea prezint o deosebit gravitate cci ura se ndreapt mpotriva mea. Trebuie, zice el, ct mai repede o schimbare de guvern. Va trebui gsit ceva, cineva de prestigiu si autoritate, cum ar fi dup prerea lui generalul Antonescu. Am rmas uluit de aceast propunere". Generalul Ion Antonescu intrase n dizgraia lui Carol al II-lea si a camarilei sale nc din 1934, cnd a dezvluit deturnarea unor fonduri destinate aprrii naionale. La sfrsitul lunii iunie 1940, generalul adresase regelui o scrisoare, prin care se declara mpotriva cedrii Basarabiei si nordului Bucovinei, oferindu-se s salveze ce mai este cu putin de salvat, din Coroan, din ordine si din granie"', el cerea suveranului s nu mai asculte de forele oculte" care ne-an adus unde ne gsim". Drept rspuns, Carol al II-lea a decis internarea generalului Ion Antonescu la mnstirea Bistria (judeul Vlcea).
87

n mprejurrile de dup dictatul de la Viena, regele a trebuit s apeleze la Ion Antonescu, deoarece acesta se bucura de ncrederea armatei si a principalelor partide politice, n acelasi timp, generalul nu se ddea n lturi din faa greutilor, fiind decis s-si asume rspunderi personale pentru meninerea fiinei statale a Romniei si restabilirea ordinii publice. Informat asupra hotrrii regelui, luliu Maniu a avut o ntrevedere cu Ion Antonescu la Ploiesti, n cursul discuiei, cei doi au czut de acord s acioneze pentru detronarea Iui Carol al II-lea si formarea unui guvern de uniune naional, n zilele de 2-4 septembrie, Ion Antonescu a dus tratative cu luliu Maniu, Constantin I. C. Brtianu si cu Horia Sima, n vederea constituirii unui cabinet de uniune naional", n fapt, liderii naionalrnisti si naional-liberali nu doreau s-si asume rspunderea conducerii rii n asemenea mprejurri dramatice, urmrind s-1 determine pe generalul Ion Antonescu s preia sarcina de a redresa - att ct era posibil n acele mprejurri - situaia. luliu Maniu si C.I.C. Brtianu au adoptat tactica tergiversrilor, cerndu-i lui Ion Antonescu ca mai nti s obin abdicarea lui Caro! al II-lea. La 3 septembrie, legionarii au ntreprins o serie de atacuri armate mpotriva autoritilor de stat, a unor uniti militare, soldate cu mori si rnii. La 4 septembrie, generalul Ion Antonescu a fost nsrcinat de Carol al II-lea cu constituirea unui nou guvern. Informndu-1 pe ministrul german Fabricius asupra misiunii si a planurilor sale, acesta 1-a sftuit", n numele Reich-ului, s-si asume puteri depline, s nlture camarila si s acioneze pentru detronarea monarhului. La rndul su, Ion Antonescu a cerut asigurarea garaniilor" date Romniei de Germania si Italia la 30 august 1940 si s-a artat dispus s acioneze pentru adncirea relaiilor economice romno-germane. n urma acestor discuii, ministrul Fabricius telegrafia la Berlin: Cred c n persoana lui (Antonescu) am gsit un om n fiitntea guvernului romn, care este ferm hotrt s execute importantele noastre cereri aici". Ion Antonescu i-a pretins lui Carol al II-lea, n seara zilei de 4 septembrie, s-i acorde puteri depline. Dup multe ezitri, dndu-si seama c nu mai avea pe cine s se sprijine pentru a opune rezisten, regele 1-a nvestit, n dimineaa zilei de 5 septembrie, pe Ion Antonescu cu depline puteri pentru conducerea statului romn", n aceeasi zi a fost suspendat Constituia si au fost dizolvate Corpurile legiuitoare. Prin aceste decrete se punea de fapt capt regimului de la 10 februarie 1938.

In seara zilei de 5 septembrie, Ion Antonescu i-a cerut regelui s abdice, nelegnd c partida era iremediabil pierdut, n dimineaa zilei de 6 septembrie, Carol al II-lea semnat un Apel ctre ar prin care anuna c a trecut asupra fiului su grelele sarcini ale domniei", n aceeasi zi, principele mostenitor Mihai a depus jurmntul n calitate de rege, asigurndu-se astfel meninerea instituiei monarhice. Printr-un nou decret, semnat de regele Mihai, Ion Antonescu era rinvestit eu drepturi depline". Regele rmnea cu urmtoarele prerogative: era capul ostirii; avea dreptul de a bate moned; conferea decoraiile romne; primea si acredita ambasadorii si ministrii plenipoteniari; numea pe primul ministru, nsrcinat cu depline puteri; avea drept de amnistie si graiere. La 6 septembrie 1940, regimul politic din Romnia intra ntr-o nou etap a evoluiei sale, n care figura dominant era generalul Ion Antonescu.

89

5. ROMANIA IN ANII CELUI DE-AL DOILEA RZBOI MONDIAL

a) Evoluia regimului politic n perioada 1940-1944 n ziua de 14 septembrie 1940 s-a format un guvern din antonescieni si legionari, iar Romnia a fost proclamat stat naional-legionar. Ion Antonescu era presedintele Consiliului de Ministri si conductorul statului, iar Horia Sima deinea funcia de vicepresedinte al Consiliului de Ministri si de sef al Miscrii Legionare, unica organizaie politic legal. n calitatea pe care o deinea, Antonescu a concentrat n minile sale atributele eseniale ale puterii politice. El avea dreptul de iniiativ legislativ, de a numi membrii guvernului si de a angaja statul pe plan extern. Ca urmare a dizolvrii parlamentului si a restrngerii atribuiilor regale, practic, el nu rspundea n faa nimnui pentru actele sale de politic intern si extern. Generalul ar fi dorit un guvern de uniune naional, n care s fie reprezentate toate partidele, ndeosebi P.N.. si P.N.L. luliu Maniu si Constantin I.C.Brtianu au decis s-i acorde sprijin pentru nlturarea lui Carol al II-lea, dar au refuzat s fac parte din guvern, invocnd absena fundamentului democratic. Astfel, ncepea un regim de dictatur antonesciano-legionar (avnd concursul Germaniei), cu trsturi specifice: excluderea separaiei puterilor n stat, anularea libertilor si drepturilor cetenesti, desfiinarea instituiilor fondate de Carol al Il-lea, conducerea prin decrete-legi, ncurajarea naionalismului si antisemitismului. Legionarii, participnd la guvernare, si-au creat instituii proprii, care de fapt le dublau pe cele ale statului (poliie, tribunale, fore paramilitare); ei nu ezitau s contracareze unele decizii luate de Antonescu pe plan politic si economic, fapt ce a creat n ar o stare de agitaie si de confuzie. Totodat, ei urmreau s-si sporeasc numrul de simpatizani, folosind diverse modaliti populiste: ceremonii publice, n memoria legionarilor ucisi n anii 1938-1939, propaganda prin pres si radio, editarea
90

si difuzarea unor calendare, cri, brosuri prin care erau proslvite legiunea si cpitanul, nfiinarea n cartierele muncitoresti a unor magazine si cantine legionare, promisiuni de mrire a salariilor si de mbuntire a condiiilor de munc etc. Curnd dup 14 septembrie 1940 s-a ajuns la o confruntare ntre principalele fore aflate la guvernare: gruparea antonescian, care dorea respectarea legilor n vigoare si luarea unor msuri pe cale juridic mpotriva celor vinovai de dezastrul rii", si gruparea condus de Horia Sima, care urmrea construirea unui stat dup modelul teoretic (ideologic) preconizat de legionari, ruperea complet cu trecutul, venirea legionarilor la putere fiind considerat o piatr de hotar" n istoria Romniei. Confruntarea dintre cele dou grupri a devenit public dup 27 noiembrie 1940, ca urmare a asasinrii de ctre legionari a 64 deinui politici la nchisoarea Jilava, precum si a profesorilor universitari Nicolae lorga si Virgil Madgearu. Pentru a clarifica situaia din Romnia, Adolf Hitler i-a invitat n Germania pe Ion Antonescu si pe Horia Sima. Seful Miscrii Legionare nu a dat curs invitaiei, rmnnd n ar pentru a pregti nlturarea lui Antonescu. n cadrul discuiei cu Hitler, din 14 ianuarie 1941, generalul a fcut un amplu rechizitoriu mpotriva Miscrii Legionare, care crease o stare de tensiune n ar; la rndul su, fuhrer-ul i-a dat mn liber lui Antonescu, n vederea restabilirii ordinii n Romnia. n zilele de 21-23 ianuarie 1941, legionarii, dornici s obin ntreaga putere n stat, au organizat o rebeliune, atacnd si ocupnd instituii administrative, secii de poliie, centre de comunicaie. Au fost devastate 3.400 imobile si instituii, au fost omorte 374 persoane (dintre care 118 evrei si 74 militari). Valoarea pagubelor nsuma un miliard de lei. Generalul Antonescu, avnd acordul Berlinului, a recurs la armat si a nfrnt rebeliunea legionar, a arestat circa 8.000 de rebeli, care au fost condamnai la diferite pedepse. Circa 700 de legionari, n frunte cu Horia Sima, s-au refugiat n Germania, fiind apoi folosii de Hitler ca mijloc de santaj n raporturile cu Ion Antonescu. Dup evenimentele din ianuarie 1941, Miscarea Legionar a fost scoas n afara legii. La 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern, din militari si tehnicieni, avnd ca obiective principale asigurarea ordinii publice si administrarea eficient a rii. Ion Antonescu a instaurat un regim totalitar, n care conductorul statului deinea puterea legislativ, 91

executiv si controla justiia; el conducea prin decrete-legi, numea sau concedia orice funcionar al statului, iniia sau modifica legile, dirija politica extern. Spre deosebire de regimurile fasciste, acesta nu avea o ideologie si nu se baza pe un partid politic. Un accent deosebit era pus pe ordinea si sigurana public, eseniale pentru existena societii; era ignorat rolul politicienilor si al partidelor, n timp ce armata si aparatul de siguran erau folosite ca importante instrumente n conducerea statului. Autoritara guvernare antonescian s-a reflectat la toate nivelurile administraiei; n teritoriu, prefecii aveau putere absolut si executau dispoziiile primite de la guvern. Antonescu a minimalizat instituia monarhic, socotindu-1 pe regele Mihai I doar un simbol si lipsindu-1 de dreptul de a se implica n conducerea rii. Omul numrul doi n stat era profesorul Mihai Antonescu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri si ministru al afacerilor externe. Pe plan intern au fost luate o serie de msuri: militarizarea ntreprinderilor, controlul statului asupra economiei, interzicerea organizaiilor politice si sindicale. Regimul antonescian a promovat o politic antisemit, acionnd mai ales mpotriva evreilor din Basarabia si Bucovina, pe care i acuza de comunism. S-au nregistrat adevrate pogromuri (Iasi, Odessa). Comisia internaional pentru studiul holocaustului n Romnia nu a putut stabili numrul de mori, dar a apreciat, n raportul su publicat n 2005, c n Romnia si n teritoriile aflate sub controlul su au fost ucisi sau au murit ntre 280.000 si 380.000 de evrei romni si ucrainieni. n holocaust au pierit si aproximativ 135.000 de evrei romni care triau n Transilvania de nord, aflat sub conducere maghiar, precum si 5.000 de evrei romni care se aflau atunci n alte ri din Europa". Se cuvine menionat faptul c Ion Antonescu nu a admis soluia final" (exterminarea tuturor evreilor) cerut de Hitler. Principalii lideri ai opoziiei, luliu Maniu si Constantin I.C.Brtianu, erau supravegheai, dar mpotriva lor nu s-au luat msuri coercitive. Ion Antonescu a avut repetate ntlniri cu liderii naionali-rnesti si liberali, a purtat cu ei o bogat coresponden privind problemele eseniale ale Romniei. b) Eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei. Continuarea rzboiului n Est Principalul obiectiv al politicii externe promovate de Ion Antonescu a fost refacerea graniei de Rsrit a rii, n cadrul ntlnirii cu Hit!er, din 12 92

iunie 1941, generalul Antonescu, informat de hotrrea Germaniei de a ncepe rzboiul mpotriva Uniunii Sovietice, a decis ca Romnia s participe la acest rzboi. La 22 iunie 1941, generalul Antonescu a dat ordinul de zi ctre armat, n vederea luptei pentru eliberarea teritoriilor ocupate de Uniunea Sovietic n urm cu un an. Pe frontul din Moldova erau dislocate trei armate, totaliznd un efectiv de 314. 253 militari, si anume: Armata a 11-a german, aflat sub conducerea generalului Eugen von Schobert; Armata a 3-a romn, aflat sub comanda generalului Petre Dumitrescu; Armata a 4-a romn, sub comanda generalului Nicolae Ciuperc. Intre 22 iunie si l iulie 1941, aciunile militare s-au redus la incursiuni realizate de trupele germane si romne n vederea pregtirii pentru ofensiva hotrtoare. La 2 iulie, Armata a 11 -a german a forat Prutul, iar la 7 iulie a ajuns pe Nistru si la Moghilev. Armata a 3-a romn a primit ordinul de a organiza aciunea de eliberare a nordului Bucovinei. Atacul a, fost declansat la 3 iulie, peste dou zile, la 5 iulie, a fost eliberat orasul Cernui, iar la 8 iulie Hotinul. Armata a 4-a romn a acionat n centrul si sudul Basarabiei. La 16 iulie 1941, trupele romne au intrat n Chisinu. In ziua de 25 iulie a fost eliberat ultimul punct deinut de ctre sovietici pe malul drept al Nistrului - orasul Cetatea Alb. Astfel, teritoriile romnesti rpite de U.R.S.S. n iunie 1940 au fost reintegrate n graniele Romniei, n luptele pentru eliberarea Basarabiei, a prii de nord a Bucovinei si a inutului Hera, forele terestre romne au nregistrat 4.112 mori, 12.129 rnii, 5.506 disprui. La 21 august 1941, generalul Antonescu a fost avansat de regele Mihai la gradul de maresal; la rndul su, regele primise acest grad din partea lui Antonescu la 10 mai 1941. n timpul retragerii din nordul Bucovinei si din Basarabia, sovieticii au provocat imense distrugeri de bunuri materiale si spirituale. Dezastrul din cele dou inuturi prsite de rusi era impresionant: cmpuri paraginile, nici o ntreprindere n stare de funcionare, firele telefonice distruse, sosele impracticabile, fntni otrvite, ci ferate arate cu pluguri speciale pentru a li se distruge terasamentele, scoli pustii, biserici fumegnde. Ion Antonescu voia s fac din Basarabia o provincie model. O cunostea bine, cci nainte de 1940 deinuse aici funcii importante pe linie militar. La 29 iunie 1941, conductorul statului a semnat decretul-lege cu privire la organizarea Basarabiei si Bucovinei, n concepia guvernanilor 93

de la Bucuresti, se constituiau dou provincii separate; ele urmau s fie administrate direct de guvern si subordonate conductorului statului; aveau buget propriu; erau conduse de cte un guvernator, care reprezenta autoritatea suprem a provinciei respective. Administraia romneasc s-a instalat la Chisinu n ziua de 20 iulie 1941. Prin decretul din 4 septembrie 1941, generalul Constantin Voiculescu a fost numit guvernator al Basarabiei, iar generalul Corneliu Calotescu guvernator al Bucovinei. Guvernatorul era nvestit cu atribuii att civile, ct si militare, n subordinea sa se afla un secretar general, care dirija practic ntreaga echip executiv. Fiecare sector era condus de un Directorat, care rezolva problemele curente si era structurat pe urmtoarele seciuni: Afaceri, Administraie, Finane, Agricultur si Domenii, Economie Naional, nvmnt si Culte. Basarabia era mprit n 9 judee: Bli, Cetatea Alb, Cahul, Chilia, Ismail, Lpusna, Orhei, Soroca, Tighina. Bucovina forma un tot unitar si cuprindea iniial judeele: Cmpulung, Cernui, Rdui, Storojine, la care s-a adugat apoi Hotinul din Basarabia. Judeele erau administrate de prefeci, iar plasele - de primpretori. Plasa era celul administrativ, iar comuna - persoan juridic, cu buget propriu. Att prefectul, ct si prim-pretorul trebuiau s fie titrai (s aib studii universitare). Prin acelasi decret-lege din 4 septembrie 1941, guvernul romn a anulat efectele ucazului sovietic din 8 martie 1941, astfel c toi locuitorii Basarabiei si nordului Bucovinei si-au recptat cetenia romn. Au urmat reconstrucia Basarabiei si nordului Bucovinei, vindecarea rnilor ocupaiei si ale rzboiului. O atenie deosebit a fost acordat agriculturii, n toamna anului 1941 s-au nsmnat aproape toate suprafeele arabile si s-au efectuat lucrri de ndiguire a ostroavelor Dunrii. S-au luat msuri n vederea cresterii numrului de animale, n domeniul industriei s-au ntreprins aciuni care s asigure relansarea produciei, n decursul celor trei ani de administraie romneasc, prin eforturile conjugate ale localnicilor si specialistilor din patria-mam, se refacuser si, n bun parte, se modernizaser, cu utilaje germane, 1.037 uniti industriale, cu o capacitate de cel puin cinci cai-putere si avnd minimum zece lucrtori. Guvernatorul Basarabiei a luat msuri pentru a redresa viaa comercial. In domeniul finanelor s-a aplicat un regim de nlesnire a plii taxelor si impozitelor, n scopul refacerii factorilor productivi. S-au reparat 94

drumurile si podurile, introducndu-se mijloace ct de ct moderne de transport. In nvmnt a fost reconstruit si sprijinit reeaua de scoli naionale, n septembrie 1941, n Basarabia funcionau 25 de licee teoretice cu 6.740 locuri, 39 de scoli practice cu 8.160 locuri si 2.266 scoli primare. Prin decretul din 19 august 1941, regiunea dintre Nistru si Bug (Transnistria) era pus sub administraie civil romneasc. Guvernator al Transnistriei a fost numit profesorul universitar Gheorghe Alexianu. S-au purtat tratative germano-romne privind administrarea acestui teritoriu. Germanii doreau ca frontiera de nord a Transnistriei s urmeze linia Moghilev-Iampol-Rbnia. Dar Antonescu a cerut si a obinut o linie mai avansat: Hotin-Vasiliui-Rbnia (cu orasele Moghilev si lampol). Conductorul statului nu urmrea anexarea Transnistriei la Romnia, ci doar crearea unui teritoriu - tampon ntre spaiul romnesc si cel rusesc (ucrainean). La 30 august 1941, la Tighina, s-a semnat o convenie romnogerman privind asigurarea, administrarea si exploatarea economic a teritoriului dintre Nistru si Bug. n Transnistria, cile ferate erau puse sub conducerea comandamentului german. Dup ocuparea Odessei, Romnia a ncercat o reconstrucie a Transnistriei. Aceasta urma s fie populat cu romni aflai n enclavele din Ucraina, Crimeea, Caucaz (cei mai muli deportai anterior din Basarabia de sovietici). n Transnistria au fost evacuai numerosi evrei, mai ales din Basarabia si Bucovina, care au murit n timpul holocaustului (octombrie 1941 -octombrie 1942). Cnd trupele sovietice de tancuri au rupt frontul n nordul Transnistriei, n ianuarie 1944, administraia romneasc s-a retras din acest teritoriu, fr a mai lua legtura cu comandamentul german. Continuarea rzboiului n Est. Dup eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei si a inutului Hera, armata romn a participat la luptele din Crimeea, reusind ca n octombrie 1941 s cucereasc Odessa, n toamna anului 1941, Antonescu a retras armata de pe front, considernd c obiectivul urmrit (revenirea Ia patria-mam a teritoriilor pierdute n iunie 1940) a fost atins. La 8 noiembrie 1941 s-a organizat trecerea armatei pe sub Arcul de Triumf din Bucuresti, fapt ce semnifica ncheierea participrii Romniei la rzboi.
95

ns, la solicitarea lui Hitler, Ion Antonescu a decis s continue rzboiul, naintarea trupelor romne dincolo de Nistru a fcut ca Romnia s ajung n stare de rzboi cu statele coaliiei Naiunilor Unite: Marea Britanic (decembrie 1941) si S.U.A. (iunie 1942). Au urmat marile operaii militare din Crimeea (octombrie 1941-iunie 1942), Stalingrad (iulie 1942februarie 1943), Caucaz (august 1942-primvara lui 1943), Cuban (19431944), Crimeea (octombrie 1943-mai 1944) s.a. n 1943, din cei un milion de militari romni aflai pe front, aproape jumtate au czut mori, rnii sau prizonieri. Spulberarea mitului invincibilitii germane, evident nc din 1942, a tensionat relaiile romno-germane si a amplificat pagubele materiale si pierderile umane. Dezastrul de la Stalingrad 1-a convins pe Antonescu c Germania nu dispunea de mijloace pentru a nfrnge Uniunea Sovietic si c trebuia gsite soluii pentru salvarea Romniei, ncepnd cu primvara anului 1943, el 1-a autorizat pe Mihai Antonescu, care ndeplinea (din iunie 1941 ) pe lng funcia de ministru de externe si pe cea de primministru interimar, s demareze contacte cu puterile occidentale. Cu stirea lui Ion Antonescu, ministrul de externe Mihai Antonescu a negociat ncheierea pcii separate cu Naiunile Unite, sondnd terenul la Berna, Stockholm, Vatican, Lisabona, Madrid, Ankara, Cairo. La rndul su, liderul opoziiei democrate, luliu Maniu, a adresat memorii n acelasi scop Londrei si a iniiat tratative care s-au desfsurat n capitalele unor ri neutre. Acestea nu s-au finalizat cu rezultate concrete, deoarece S.U.A. si Marea Britanic hotrser la Casablanca, n ianuarie 1943, s impun Germaniei si aliailor ei formula capitulrii necondiionate". Pe de alt parte, guvernele de la Londra si Washington au decis s nu poarte discuii separate cu Germania si cu aliaii ei, ci s acioneze de comun acord cu Kremlinul. La conferinele de la Moscova si Teheran din 1943 s-a convenit asupra sferelor de influen care reveneau S.U.A., Marii Britanii si Uniunii Sovietice, n privina Romniei, cuvntul decisiv l avea guvernul sovietic. n martie 1944, trupele sovietice au ajuns la Nistru, iar n aprilie au ptruns n nordul Moldovei. Pn la acea dat, armata romn pierduse 600.000 de oameni, iar pericolul transformrii rii n teatru de rzboi devenise iminent, n aprilie 1944, U.R.S.S. a transmis guvernului romn condiiile de armistiiu, care prevedeau: iesirea Romniei din rzboi, ntoarcerea armelor mpotriva Germaniei, acceptarea frontierelor estice din iunie 1940, eliberarea prizonierilor si plata unor despgubiri de rzboi. Dictatul de la Viena era considerat nedrept, iar Moscova promitea ajutor 96

pentru eliberarea prii de nord-vest a Transilvaniei (anexat de Ungaria). Antonescu a respins aceste condiii, considerndu-le inacceptabile. El a decis continuarea negocierilor cu sovieticii la Stockholm pentru ameliorarea condiiilor de armistiiu. c) Actul de la 23 August 1944 Soarta rii i-a preocupat pe politicienii romni de la guvernare si din opoziie. Marile pierderi de pe front si agravarea situaiei Romniei au determinat forele din opoziie s nu se limiteze doar la negocieri cu occidentalii, ci s se coalizeze pentru a gsi soluii de salvare a situaiei. In aprilie 1944, Partidul Social-Democrat si Partidul Comunist au ncheiat un acord de Front Unic Muncitoresc. La 20 iunie 1944 s-a constituit Blocul National-Democrat, alctuit din Partidul Naional-Trnesc, Partidul National-Liberal, Partidul Social-Democrat si Partidul Comunist, n Declaraia semnat de luliu Maniu, Constantin I.C.Brtianu, Constantin-Titel Petrescu si Lucreiu Ptrscanu se arta c cele patru partide urmreau: ncheierea armistiiului cu Naiunile Unite, iesirea Romniei din Ax, nlturarea regimului de dictatur, instaurarea unui regim democratic. Dup 20 iunie 1944, ntre Blocul Naional Democrat si cercurile Palatului s-au purtat intense discuii privind modalitile concrete de aciune si structura guvernului ce urma s preia conducerea rii dup nlturarea lui Antonescu. Declansarea ofensivei sovietice pe frontul lasi-Chisinu la 20 august 1944 si activitatea desfsurat de Ion Antonescu n acele mprejurri au determinat o profund preocupare din partea tuturor factorilor politici din opoziie. Deoarece n consftuirile avute se ajunsese la concluzia c cea mai bun soluie era arestarea lui Ion Antonescu la Palatul Regal din Bucuresti, au fost luate msuri speciale: sporirea capacitii de lupt a batalionului de gard, introducerea n garajul Palatului a dou plutoane de tancuri, gata de intervenie n cazul unei aciuni a trupelor germane, formarea unei echipe de rezerv alctuite din militari aparinnd grzii Palatului cu misiunea de a-1 aresta pe Antonescu, n eventualitatea c echipa pregtit de Partidul Comunist nu ar fi putut intra n Palat. n seara zilei de 20 august (ora 23), regele, aflat de dou zile la Sinaia, a urcat la volanul Lincoln"-ului su, pornind, mpreun cu Mircea lonniiu, I.Mocsonyi-Styrcea, generalul Gh.Mihail si colonelul Emilian lonescu, spre Bucuresti. Ajuns la Palat, regele a participat la o reuniune
97

secret, la care erau prezeni luliu Maniu, Constantin I.C.Brtianu, Constantin-Titel Petrescu, Lucreiu Ptrscanu, Grigore Niculescu-Buzesti, Constantin Sntescu, Aurel Aldea, colonelul Dumitru Dmceanu, loan Mocsonyi-Styrcea si colonelul Emilian lonescu, unde s-a discutat situaia legat de plecarea lui Antonescu pe front" si s-a stabilit ca aciunea s fie declansat n ziua de 26 august, n noaptea de 21/22 august a avut loc la Palat o nou consftuire; au participat cei din noaptea precedent (mai puin Maniu, Brtianu si Petrescu), plus generalul Constantin Anton si comandorul Nicolae Udriki; cu acel prilej a fost reconfirmat data de 26 august pentru rsturnarea lui Antonescu, dar nu a fost exclus posibilitatea devansrii acestei aciuni, optndu-se pentru ziua de 24 august. Aflat pe front, Antonescu a dat ordin, la 22 august, ca trupele romne s se retrag pe linia fortificat Focsani-Nmoloasa-Brila, pentru a opri naintarea armatelor sovietice. In concepia lui, stabilizarea frontului constituia un atu" pentru negocierea si ncheierea armistiiului, care trebuia s asigure noul statut internaional al Romniei. La rndul su, Mihai Antonescu i-a comunicat ministrului plenipoteniar al Turciei n Romnia c guvernul era decis s semneze armistiiul cu Naiunile Unite. La 22 august, ministrul turc a transmis printr-o telegram la Ankara comunicarea lui Mihai Antonescu: Am asentimentul maresalului, al regelui si al sefilor tuturor partidelor de opoziie. Rog un rspuns n 24 ore din partea guvernelor britanic si Statelor Unite la urmtoarele probleme: 1) Vom trimite un delegat romn la Moscova pentru ncheierea armistiiului. 2) Vom intra n contact cu rusii si anglo-americanii n acelasi timp pentru a fixa condiiile armistiiului. 3) Vom discuta condiiile armistiiului de la Cairo cu Aliaii. 4) Presedintele Consiliului de Ministri [ad-interim] al Romniei doreste s stie care dintre aceste trei alternative ar fi preferat de anglo-americani". Pe de alt parte, regele Mihai, sftuit de anturajul su, a hotrt s acioneze decisiv. El dorea s-si asigure cariera politic, separndu-se de Antonescu. De asemenea, Mihai I era convins c, dac maresalul Antonescu ar fi reusit s ncheie armistiiul cu Naiunile Unite, d, suveranul Romniei, ar fi rmas n acelasi con de umbr n care se afla dup 6 septembrie 1940. n momentul n care Aliaii 1-ar fi nlturat pe Antonescu (pentru c l susinuse pe Hitler), regele s-ar fi aflat si el ntr-o situaie incert. De aceea, pentru rege era vital s ia o iniiativ istoric.

98

n noaptea de 22/23 august a avut loc ultima consftuire conspirativ a reprezentanilor Blocului National-Democrat; Lucreiu Ptrscanu a cerut, n numele Partidului Comunist, formarea unui guvern politic prezidat de luliu Maniu. Presedintele Partidului Naional-rnesc a acceptat, n principiu, promind s prezinte lista membrilor cabinetului a doua zi diminea. S-a convenit ca aciunea de nlturare a lui Antonescu s aib loc ct mai curnd", ceea ce nsemna reconfirmarea datei de 26 august, cu posibilitatea unei devansri de dou zile, n funcie de programul maresalului, ale crui deplasri trebuia, n continuare, supravegheate. n zorii zilei de 23 august, luliu Maniu a avut o ntrevedere cu Constantin-Titel Petrescu, Lucreiu Ptrscanu si Constantin Agiu, crora le-a exprimat opinia potrivit creia era preferabil ca armistiiul s fie semnat de Antonescu; ct privea lista guvernului, Maniu a afirmat c nu o putea prezenta, deoarece de la consftuire lipsea presedintele Partidului NationalLiberal, dar c n cursul dimineii avea s-1 ntlneasc pe Constantin I.C.Brtianu. El a dat asigurri c, n dup-amiaza acelei zile, reprezentanii Partidului Comunist si ai Partidului Social-Democrat aveau s primeasc rspunsul cerut. Presedintele Partidului Naional-rnesc 1-a vizitat ntr-adevr pe Brtianu, mpreun cu Constantin-Titel Petrescu, dar nu a discutat lista guvernului, ci necesitatea unui nou demers pe lng Antonescu - care se ntorsese n seara zilei de 22 august de pe front - pentru a i se cere n mod imperativ ncheierea armistiiului, precizndu-i-se c opoziia avea s-1 sprijine. Drept urmare, Gheorghe Brtianu s-a deplasat la Snagov, n jurul orei 10, unde a pledat n sensul celor stabilite. Maresalul Antonescu s-a declarat de acord, cu condiia s obin asentimentul scris al opoziiei. Gheorghe Brtianu a promis s-i aduc, pn la ora 15, scrisori de garanie semnate de Maniu si Brtianu, presedinii celor dou partide istorice. In sedina Consiliului de Ministri pe care a prezidat-o n acea diminea, maresalul Antonescu a anunat c va pleca pe front, n jurul orei 10,30, el 1-a nsrcinat pe colonelul Radu Davidescu, seful cabinetului su militar, s telefoneze la Palat spre a cere o audien pentru ora 16; peste cteva minute, Mihai Antonescu a solicitat si el o audien personal si separat la rege, pentru ora 15,30. n memoriile lor, colaboratorii maresalului susin c acesta era ferm hotrt s comunice regelui ncheierea armistiiului. Decizia maresalului de a pleca pe front a schimbat cu totul datele planului elaborat. Nu se stia ct timp avea s rmn acolo si dac se va 99

ntoarce n Bucuresti pn la 26 august, cnd se hotrse aciunea decisiv, viznd scoaterea Romniei din rzboi. Dup ce au aflat rezultatul misiunii lui Gheorghe Brtianu, presedinii partidelor Naional-rnesc, National-Liberal si SocialDemocrat s-au declarat de acord s dea maresalului documentul scris cerut de acesta, n consecin, Gheorghe Brtianu i-a comunicat lui Mihai Antonescu, cu cteva minute nainte de ora 15, c putea folosi acest argument n audiena pe care ministrul de externe o avea anunat la rege. Dar, n dup-amiaza zilei de 23 august, Constantin I.C.Brtianu a plecat la conacul Florica din Stefnesti (Arges), iar Maniu a apreciat c nu era nici o grab, astfel c scrisoarea de garanie" cerut de maresalul Antonescu n-a mai fost redactat. Dup ce Ion Antonescu s-a anunat n audien, regele, mpreun cu generalul Constantin Sntescu, generalul Aurel Aldea, Grigore NiculescuBuzesti, loan Mocsonyi-Styrcea si Mircea lonniiu au discutat n legtur cu atitudinea ce trebuia adoptat, ntruct nu stiau motivul pentru care maresalul ceruse audiena, s-a convenit ca, n cazul n care acesta ar fi exprimat hotrrea de a ncheia armistiiul, regele s-i cear s comunice imediat Aliailor decizia; dac Ion Antonescu ar fi anunat intenia de a continua rzboiul alturi de Germania sau ar dori s cear ncuviinarea prealabil a lui Hitler, conductorul statului s fie demis din funcia sa si arestat, n acest scop, garda Palatului a fost pus n alarm; ncepnd cu ora 12 toate intrrile n Palat, mai puin cea din aripa Creulescu, pe unde urmau sa intre cei doi Antonesti, au fost baricadate si pregtite pentai respingerea unui eventual atac. Aceste msuri artau limpede c, n fapt, obiectivul fundamental al regelui Mihai era arestarea maresalului. Devansarea momentului trecerii la reinerea lui Antonescu a creat la Palat o stare de neliniste. De aceea, Constantin Sntescu a fost nsrcinat s discute cu luliu Maniu, iar I. Mocsonyi-Styrcea cu Lucreiu Ptrscanu si Constantin-Titel Petrescu. n jurul orei 13, C. Sntescu s-a ntlnit cu Maniu, care a precizat c nu accepta s prezideze noul guvern si a repetat vechea argumentaie. Astfel, dup luni de negocieri si zeci de ntlniri nu se ajunsese la o formul de guvern care s intre n funciune n momentul arestrii lui Antonescu. Totul ncepea s se deruleze sub semnul improvizaiei si al deciziilor de moment. Mihai Antonescu s-a prezentat la Palat la ora 15,30, unde a avut o discuie cu regele, n cursul creia a pledat pentru ncheierea armistiiului cu 100

Naiunile Unite. Regele s-a mulumit s asculte, dup care 1-a rugat s rmn si la audiena acordat maresalului. Conductorul statului a sosit la ora 16,05, fiind introdus n Salonul Galben; aici se aflau regele Mihai, ministrul de externe Mihai Antonescu si generalul Constantin Sntescu, maresalul Palatului. Asupra celor discutate sau prezentat mai multe variante. Regele avea s relateze: Ca de obicei, Ion Antonescu a venit cu ntrziere. Am stat de vorb timp de trei sferturi de or despre situaia politic. Nu eram singur, n birou se afla un general dintre oamenii mei. Tonul discuiei a devenit iritant atunci cnd am abordat situaia dezastruoas de pe front si iminena unei invazii a Armatei Rosii. Iam spus lui Antonescu c trebuie s cerem armistiiul fr s mai ntrziem nici o clip. Mi-a rspuns c nici mcar nu se poate gndi la o astfel de posibilitate si c trebuie s discute problema cu Hitler... I-am replicat c, n faa unei astfel de situaii, noi nu ne mai putem permite s tergiversm. Generalul care m nsoea a mers chiar mai departe, aruncndu-i lui Antonescu: - Dac nu putem s acionm cu dumneavoastr, o vom face cu un alt guvern. La care Antonescu a rspuns furios: - Cum, dumneavoastr credei c voi lsa ara n minile unui copil? Pn n ultima clip, el a refuzat s m considere un adult. Trei subofieri din gard si cpitanul lor asteptau n spatele usii biroului meu. Ei trebuiau s apar la un semnal convenit. Vznd c Antonescu se ncpneaz, i-am spus, cu voce destul de puternic: Dac asa stau lucrurile nu mi mai lsai dect o singur iesire... Acesta era semnalul. Oamenii mei au intrat brusc n ncpere, m-au salutat, apoi s-au ndreptat spre Antonescu. Cpitanul a pus mna pe braul Conductorului care, cel puin surprins, i-a rspuns: Ce nseamn asta? Luai mna! Cpitanul a avut un moment de ezitare: nu mai stia de cine s asculte. Mi-am spus c el va face s esueze totul. Din fericire, unul dintre aghiotanii mei, un colonel care veghea n spatele usii, a intrat urlnd: Executarea! A strigat att de tare nct cei trei subofieri 1-au apucat pe Antonescu, spunndu-i: Suntei n stare de arest. L-au dus la primul etaj si 1-au nchis ntr-o camer blindat n care, altdat, tatl meu si inea coleciile de timbre, nainte de a urca, totusi, Antonescu s-a ntors brusc si 1-a scuipat n fa pe cpitan. - Mine diminea, vei fi cu toii mpuscai!". La rndul su, Ion Antonescu a scris pe o agend, gsit n camera blindat n care era arestat, c a venit n audien la rege, pentru a-i face o expunere asupra situaiei frontului si a aciunii ntreprinse pentru a scoate
101

ara din greul impas n care se gseste. L-a informat pe rege despre discuia avut cu Clodius n seara precedent prin care cerea ca Berlinul s neleag situaia Romniei si s-mi dea deslegarea de a trata un armistiiu, dorind s iesim din aceast situaie ca oameni de onoare si nu prin acte care ar dezonora pentru vecie ara si pe conductorii ei". De asemenea, Mihai Antonescu a artat regelui c este o necesitate s mai astepte 24 de ore, s primeasc rspunsurile pe care le asteapt" de la Ankara si Berna. Eu am confirmat c sunt de acord, n aceste condiii, chiar cu plecarea domnului Mihai Antonescu la Ankara si Cairo pentru a duce tratative directe, n acel moment regele a iesit din camer". Cnd a reaprut avea n spatele lui un maior din garda Palatului cu 6-7 soldai cu pistoalele n mn. Regele a trecut n spatele meu urmat de soldai, unul din soldai m-a prins de brae pe la spate si maresalul Sntescu mi-a spus Domnule maresal, suntei arestat pentru c nu ai vrut s facei imediat armistiiul". Dup arestarea lui Antonescu, regele 1-a numit pe generalul Sntescu n funcia de presedinte al Consiliului de Ministri, iar acesta a ntocmit lista noului guvern. Spre sear, postul de radio a nceput s anune c va transmite un comunicat important pentru ar". Armata aflat n Bucuresti a primit, la 18,30, ordinul de a trece la anihilarea trupelor germane din Capital si din mprejurimi. ncepnd cu ora 22,12 s-a transmis la radio Proclamaia, citit de regele Mihai, al crei text fusese convenit si aprobat, cu mai multe zile n urm, de liderii Blocului National-Democrat: Romni, In ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, n deplin nelegere cu poporul meu, c nu este dect o singur cale pentru salvarea rii de la o catastrof total: iesirea noastr din aliana cu Puterile Axei si imediata ncetare a rzboiului cu Naiunile Unite. Romni, Un nou guvern de uniune naional a fost nsrcinat s aduc la ndeplinire voina hotrt a rii, de a ncheia pacea cu Naiunile Unite. Romnia a acceptat armistiiul oferit de Uniunea Sovietic, Marea Britanic si Statele Unite ale Americii. Din acest moment nceteaz lupta si orice act de ostilitate mpotriva armatei sovietice, precum si starea de rzboi cu Marea Britanie si Statele Unite. Primii pe soldaii acestor armate cu ncredere. Naiunile [Unite] ne-au garantat independena rii si
102

neamestecul n treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-afost rpit. Romni, Poporul nostru nelege s fie stpn pe soarta sa. Oricine s-ar mpotrivi hotrrii noastre libere luate si care nu atinge drepturile nimnui este un dusman al neamului nostru. Ordon armatei si chem poporul s lupte prin orice mijloace si cu orice sacrificii mpotriva lui. Toi cetenii s se strng n jurul tronului si al guvernului, pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se va opune voinei poporului, este un trdtor de ar. Romni, Dictatura a luat sfrsit si cu ea nceteaz toate asupririle. Noul guvern nseamn nceputul unei ere noi n care drepturile si libertile tuturor cetenilor rii sunt garantate si vor fi respectate. Alturi de armatele Aliate si cu ajutorul lor, mobiliznd toate forele naiunii vom trece hotarele impuse prin Dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pmntul Transilvaniei noastre de sub ocupaia strin. Romni, De curajul cu care ne vom apra, cu armele n mn, independena mpotriva oricrui atentat la dreptul nostru de a ne hotr singuri soarta, depinde viitorul rii noastre. Cu deplin ncredere n viitorul neamului romnesc, s psim hotri pe drumul nfptuirii Romniei de mine, a unei Romnii libere, puternice si fericite ". La aflarea stirii c regimul antonescian a fost nlturat, romnii au trit o stare euforic. Ei si puneau mari sperane ntr-o evoluie pozitiv a situaiei interne si internaionale, n asigurarea pcii si a unei existene materiale si spirituale fr ngrdirile impuse de un regim dictatorial. Dar starea euforic s-a risipit n numai cteva ore. n Proclamaia ctre romni li se cerea acestora s primeasc pe Soldaii acestor armate [ale Naiunilor Unite] cu ncredere". Armata romn - n temeiul Proclamaiei regale si al directivelor sefului Marelui Stat Major, generalul Gheorghe Mihail - s-a desprins din frontul pe care l susinuse pn atunci n comun cu trupele germane, pentru a rencepe lupta alturi de forele armate ale acestora [Naiunilor Unite] pentru eliberarea Ardealului de nord". Dar, n acelasi timp, Naiunile Unite continuau s considere Romnia stat inamic, iar Armata Rosie trecuse la 103

ocuparea rii. S-a creat astfel, nc din noaptea de 23/24 august 1944 o stare de confuzie si panic general, pe care sovieticii au exploatat-o din plin n acel context, Armata Rosie a dezarmat si capturat peste 6.00U ofieri, 6.000 subofieri si mai mult de 150. 000 soldai. Linia fortificata Focsani-Nmloasa-Brila a fost trecut, fr nici o rezisten, de armatele sovietice care n cteva zile au ajuns la graniele cu Bulgaria si Iugoslavia. Practic din seara zilei de 23 august 1944, Romnia se afla n stare de rzboi att cu Germania, ct si cu Uniunea Sovietic. Statutul ei internaional era extrem de confuz, iar relaiile sale diplomatice - ca si inexistente. Actul de la 23 August 1944 a mbrcat forma unei lovituri de stat, realizndu-se o schimbare la vrf, fr modificri n profunzimea societii romnesti. .,,-,->* t Cum se ntmpl adesea n istorie, si n cazul actului de la 23 August 1944 a existat o serioas discrepan ntre sperane si realitate. Fptuitorii lui, n frunte cu regele Mihai I, au dorit s scoat ara dmtr-un rzboi distrugtor, s ncheie armistiiul cu Naiunile Unite si sa se revin la regimul democratic, n realitate, dup acest act au urmat ocuparea Romniei de ctre Armata Rosie si impunerea unui regim de tip bolsevic. Evoluia istoric a Romniei, ca si a celorlalte state din zona centrala si sudest european, a fost determinat nu de factori intern., ci de acordunle dintre Marile Puteri - U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanic. Pe plan intern, 23 August 1944 a marcat revenirea Romniei, pentru scurt vreme, la un regim democratic. . Decretul regal din 31 august, publicat la 2 septembrie 1944 si elaborat pe baza Jurnalului Consiliului de Ministri din 30 august, prevedea: Art.1. Drepturile romnilor sunt cele recunoscute de Constituia din 1866 cu modificrile ce ulterior au fost aduse si de Constituia din 29 martie 1923. . Art.II. Sub rezerva celor cuprinse n art.III si IVputerile statului se vor exercita dup regulile asezate n Constituia din 29 martie 1923. Art.III. Un decret dat n urma hotrrii Consiliului de Ministri va organiza Reprezentana Naional. Pn la organizarea Reprezentanei Naionale, puterea legislativ se exercit de ctre rege la propunerea Consiliului de Ministri. Art.IV. O lege special va statornici condiiile n care magistraii sunt inviolabili. Juriul rmne desfiinat. 104

Art. V. Sun) si rmn abrogate decretul regal m:3053 din J) septembrie 1940, publicat n Monitorul oficial, nr. 205 din 5 septembrie 1940; decretul regal nr.3067 din 6 septembrie 1940, publicat n Monitorul oficial nr.206 din 6 septembrie 1940; si decretul regal nr. 3072 din 7 septembrie 1940, publicat n Monitorul oficial nr. 208 din 8 septembrie 1940, toate referitoare la nvestirea presedintelui de Consiliu cu depline puteri si fixarea prerogativelor regale ". Decretul - prin care s-au repus n vigoare 37 articole din cele 138 ale Constituiei din 1923 - a creat baza juridica a msurilor adoptate de noul guvern si, totodat, izvorul de drept pentru msurile ulterioare. In fapt, Decretul constituional din 31 august 1944 a avut un caracter mai cuprinztor dect cele menionate n textul lui, fiind aplicate si alte prevederi ale Constituiei din 1923. De la 23 august 1944, forma de guvernmnt a nregistrat o nou schimbare, fiind circumscris celei stabilite n 1866. Romnia a redevenit o monarhie constituional, suveranul exercitndu-si prerogativele n conformitate cu legea fundamental din 1923. Partidele politice si-au reluat activitatea legal, presa a fost eliberat din chingile cenzurii, iar dreptul de ntrunire a devenit o realitate. Actul de la 23 august 1944 a avut si o mare importan internaional, deoarece a constituit o grea lovitur pentru Germania, contribuind la prbusirea ntregului front hitlerist din Balcani si la scurtarea rzboiului n Europa, ncepnd cu 23 august 1944, armata romn (aproximativ 500.000 de oameni) a trecut la punerea n practic a programului noului guvern, luptnd mpotriva trapelor germane si reusind ca pn la 31 august 1944 s elibereze dou treimi din teritoriul naional. La 12 septembrie 1944, Romnia a semnat Convenia de armistiiu cu Naiunile Unite, prin care i se impuneau condiii grele: plata a 300 milioane de dolari despgubiri de rzboi (n produse); o nalt Comisie Aliat de Control (sovietic) supraveghea respectarea Armistiiului; frontiera romno-sovietic rmnea cea stabilit n iunie 1940. Se mai prevedea c Transilvania sau cea mai mare parte a ei" urma s fie restituit Romniei, sub rezerva recunoasterii acestei situaii prin tratatele de pace; armata romn urma s participe la lupte pe Frontul de Vest cu minimum 12 divizii de infanterie etc.

105

d) Participarea Romniei la rzboiul antihitlerist De la 23 August 1944, Romnia s-a alturat coaliiei antihitleriste, participnd efectiv la rzboi mai nti pentru eliberarea Transilvaniei, obiectiv atins la 25 octombrie 1944. Apoi, trupele romne au participat, alturi de cele sovietice, la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si Austriei (pn la 12 mai 1945). Ostasii romni s-au remarcat n marile operaii militare din zona Debrein, Miskolc, Budapesta, Munii Hegyalya, Bukk. Matra (Ungaria), Praga, Zvolen, Banska-Bystrica, Munii Metalici, Javorina, Tatra etc. (Cehoslovacia). Pe Frontul de Vest au acionat 37 de divizii cu un efectiv de 540.000 de ostasi, care au eliberat peste 8.700 de localiti. Aproape 170.000 de ostasi romni si-au dat viaa pentru victoria coaliiei Naiunilor Unite si nfrngerea Germaniei. Efortul de rzboi al Romniei s-a cifrat (n plan economico-financiar) la peste l milion de dolari S.U.A. (la valoarea anului 1938). La 9 mai 1945, Germania a capitulat, act ce marca ncetarea ostilitilor militare n Europa. Desi s-a situat pe locul al patrulea (dup U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanic), din punctul de vedere al jertfelor de snge pentru nfrngerea hitlerismului, Romnia nu a primit statutul de stat cobeligerant, iar la Conferina de pace de la Paris (1946) a fost tratat ca un stat nvins. Tratatul de pace din 10 februarie 1947 prevedea c grania dintre Romnia si Uniunea Sovietic era cea stabilit n iunie 1940; pe de alt parte, era anulat Dictatul de la Viena din 30 august 1940; grania cu Bulgaria rmnea cea din 1913. e) Confruntri politice n perioada 23 August 1944-30 Decembrie 1947 Contextul internaional de la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial a fost dominat de mprirea sferelor de influent ntre marile puteri aparinnd Coaliiei Naiunilor Unite, n cadrul Conferinelor de la Teheran (noiembrie-decembrie 1943), Yalta (februarie 1945) si Potsdam (iulie-august 1945), liderii U.R.S.S., S.U.A. si Marii Britanii au convenit asupra organizrii lumii postbelice. Winston Churchill, primul-ministru al Marii Britanii, aflat n vizit la Moscova n octombrie 1944, i-a propus lui losif Visarionovici Stalin un acord de procentaj" privind statele din centrul si sud-estul Europei; n privina Romniei, proporia era de 90% pentru Rusia (Uniunea Sovietic) si 10% pentru Aliai (S.U.A. si Marea

106

Britanic). La rndul su, I.V.Stalin era convins c orice armat care ocupa un teritoriu si impunea acolo propriul regim politic. Anii 1945-1947 au fost decisivi pentru soarta Europei. Continentul a fost mprit n dou: partea central si de rsrit (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Romnia, Bulgaria, Albania) a trecut sub dominaia sau influena sovietic, iar partea occidental a devenit Lumea liber". Regimul de la Moscova si-a impus propriul su sistem social-politic n zona ocupat. Partea de vest a evoluat pe o linie democratic, beneficiind de sprijinul S.U.A. n anii 1944-1947 au avut loc ample confruntri politice. P.C.R. a devenit principalul instrument prin care Kremlinul si-a impus linia politic n Romnia. Acest partid a promovat o politic de aliane n scopul atragerii de partea sa a ct mai multor fore si de a izola partidele istorice Partidul Naional-rnesc si Partidul National-Liberal. La 26 septembrie 1944 a fost publicat Proiectul de Platform al Frontului National-Democrat, la care au aderat, alturi de P.C.R. si P.S.D., Frontul Plugarilor, MADOSZ-ul (Uniunea Popular Maghiar), sindicatele si alte organizaii. In octombrie 1944 s-a constituit Frontul National-Democrat (F.N.D.), care a declansat o susinut lupt pentru cucerirea puterii. Sub presiunea F.N.D., la 4 noiembrie 1944 s-a format un nou guvern, prezidat de Constantin Sntescu, care avea un caracter politic; posturile ministeriale s-au mprit ntre F.N.D., P.N.. si P.N.L. Din iniiativa comunistilor s-a declansat campania de nlocuire a primarilor si prefecilor aflai n funcie, cu membri ai F.N.D. Ministrul de interne, naional-rnistul Nicolae Penescu, a refuzat s confirme asemenea alegeri", iar F.N.D. a cerut nlocuirea lui. Dup o nou criz politic, la 6 decembrie 1944, s-a creat guvernul condus de generalul Nicolae Rdescu, din care Penescu nu mai fcea parte, fapt ce reprezenta un succes al F.N.D. n ianuarie 1945, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a fcut o vizit la Moscova, unde a discutat cu I.V.Stalin, care a sugerat nceperea asaltului decisiv" pentru cucerirea puterii politice de ctre F.N.D. La 28 ianuarie 1945 a fost dat publicitii Programul de guvernare al F.N.D., dup care s-a trecut la organizarea unor mari manifestaii mpotriva guvernului Rdescu. n februarie 1945, la F.N.D. a aderat Partidul Naional-rnesc, prezidat de Anton Alexandrescu (desprins din P.N..), si s-a ncheiat un acord de colaborare ntre F.N.D. si gruparea liberal 107

condus de Gheorghe Ttrescu (exclus din P.N.L.). La 10 februarie 1945, Frontul Plugarilor a lansat un apel ctre rani, prin care acestia erau ndemnai s ocupe pmnturile mosierilor si s realizeze de jos" reforma agrar, promind c guvernul F.N.D. va legifera exproprierea marilor proprietari si mproprietrirea stenilor, n ziua de 24 februarie s-a desfsurat n Bucuresti o manifestaie a F.N.D. mpotriva guvernului Rdescu, n timpul creia s-au nregistrat altercaii ntre participani si forele de ordine, 6 manifestani fiind omori. Cu puin timp n urm, ntre 4 si 11 februarie 1945, avusese loc Conferina de la Yalta, la care liderii marilor puteri (U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanic) au confirmat mprirea sferelor de influent. Pe fondul tensiunilor politice din Romnia, la 27 februarie, A.I. Vsinski, primul lociitor al comisarului poporului pentru afacerile externe al U.R.S.S., s-a deplasat la Bucuresti, impunnd regelui Mihai demiterea generalului Rdescu si formarea unui nou guvern, prezidat de dr. Petru Groza. Dup o tergiversare de cteva zile, la 6 martie 1945, regele a confirmat guvernul Groza, alctuit din reprezentanii F.N.D. si ai gruprii Ttrescu. Formarea guvernului Groza marca o schimbare de regim, deoarece fora politic decisiv era P.C.R., care urmrea lichidarea adversarilor politici si instaurarea unor structuri de tip sovietic n Romnia, n mod oficial se afirma c Groza conducea un Guvern de larg concentrare democratic", iar primele aciuni nu lsau s se ntrevad adevrata esen a regimului, n urma unui schimb de telegrame ntre Petru Groza si LV. Stalin, la 9 martie 1945, partea de nord-est a Transilvaniei (care n noiembrie 1944 trecuse sub administraie sovietic) a fost reintegrat Romniei. La 23 martie a fost legiferat reforma agrar, n baza creia au fost expropriate l 470.000 ha, dintre care l. 100.000 ha au fost mprite la circa 990.000 familii de rani. n zilele de 17 iulie-2 august 1945 a avut loc, la Potsdam, Conferina liderilor Uniunii Sovietice, S.U.A. si Marii Britanii. S-a discutat problema organizrii Europei dup ncheierea rzboiului mondial, la 9 mai, prin capitularea necondiionat a Germaniei. Liderul naional-rnist luliu Maniu a trimis la Conferina de la Potsdam mai multe memorii, prin care arta c guvernul Groza nu avea un caracter democratic si denuna msurile acestuia, ndreptate mpotriva opoziiei (cenzurarea presei, mpiedicarea ntrunirilor, arestarea unor adversari politici). Guvernele S.U.A. si Marii Britanii au decis s nu poarte discuii de pace cu Romnia si Bulgaria, 108

deoarece n aceste ri nu existau guverne democratice. Pe de alt parte, Uniunea Sovietic a anunat stabilirea de relaii diplomatice cu Romnia, ncepnd cu ziua de 6 august 1945. Cu o lun n urm, la 6 iulie, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. decisese decorarea regelui Mihai I cu cea mai nalt distincie sovietic - Ordinul Victoria". La rndul su, monarhul romn, sftuit de liderii naional-rnisti si liberali, precum si de reprezentanii SUA si Marii Britanii n Romnia, a cerut primului-ministru s demisioneze (21 august 1945). Sprijinit de oficialitile sovietice, dr. Petru Groza a refuzat, n replic, regele Mihai s-a adresat celor trei Mari Puteri si, pn la primirea rspunsului, nu a mai contrasemnat actele guvernului, intrnd n asa-numita grev regal. n plin criz politic, s-a desfsurat prima Conferin Naional a P.C.R. (octombrie 1945). Programul adoptat viza industrializarea rii, desvrsirea reformei agrare, cresterea rolului statului n economie, n funcia de secretar general al Partidului Comunist Romn a fost ales Gheorghe Gheorghiu-Dej. La 8 noiembrie 1945 - ziua regelui Mihai - a avut loc n Bucuresti o mare manifestaie antiguvernamental. Cu acest prilej s-au produs ciocniri ntre opozanii regimului si muncitorii" adusi s sparg ntrunirea din Piaa Palatului Regal, nregistrndu-se nou mori si mai muli rnii. Forele de ordine au intervenit, opernd numeroase arestri. n decembrie 1945, Conferina ministrilor de externe ai S.U.A., Marii Britanii si U.R.S.S. a decis s acorde sfatul" cerut de regele Mihai; astfel, n ianuarie 1946, n guvern au fost inclusi cte un reprezentant al P.N.. si al P.N.L., iar guvernul trebuia s organizeze alegeri libere, ct mai curnd posibil", n februarie 1946, S.U.A. si Marea Britanic au recunoscut guvernul Groza. Dup ce, n august 1945, marile puteri occidentale declaraser c nu vor semna tratatul de pace cu un guvern nedemocratic, dup sase luni au acceptat prezena delegaiei Romniei la Conferina de pace de la Paris. La rndul su, regele Mihai a primit Legiunea de Merit" din partea lui Harry Truman, presedintele S.U.A. Campania electoral, lung si ncrcat cu acuzaii reciproce, s-a desfsurat practic ntre forele guvernamentale, organizate n Blocul Partidelor Democrate (sub conducerea P.C.R.), si opoziia reprezentat de P.N.. si P.N.L. n timpul campaniei electorale s-a judecat asa-numitul proces al marii trdri naionale", n urma cruia Ion Antonescu, fostul conductor al statului, a fost condamnat la moarte si executat (l iunie 109

1946). Procesul a fost conceput si ca un mijloc de demascare" a partidelor istorice, acuzate c au susinut regimul dictatorial si rzboiul antisovietic. n octombrie 1946, Conferina de pace de la Paris a aprobat textul tratatului cu Romnia, care prevedea reintegrarea nord-estului Transilvaniei la statul romn si anularea Dictatului de la Viena. Guvernul Groza a folosit aceast hotrre a marilor puteri n propaganda sa electoral. Alegerile parlamentare desfsurate n ziua de 19 noiembrie 1946 s-au ncheiat, potrivit datelor oficiale, cu victoria Blocului Partidelor -Democrate. Se pare c rezultatul fusese stabilit naintea scrutinului, n cabinetul ministrului de interne, comunistul Teohari Georgescu. Partidele istorice au contestat vehement rezultatul alegerilor, adresnd memorii de protest guvernului, regelui si Marilor Puteri. La rndul su, Mihai I a acceptat s deschid Adunarea Deputailor, citind Mesajul Tronului, n ziua de l decembrie 1946, act ce semnifica recunoasterea legalitii acesteia. n perioada urmtoare s-a trecut la etatizarea Bncii Naionale (decembrie 1946), instituirea controlului de stat n ntreprinderi (iunie 1947), stabilizarea monetar (august 1947). La 10 februarie 1947 a fost semnat, la Paris, tratatul de pace cu Romnia. Trupele sovietice rmneau pe teritoriul Romniei pn la semnarea tratatului de stat cu Austria. Dup ncheierea tratatului de pace a fost desfiinat nalta Comisie Aliat de Control, care a funcionat n perioada armistiiului. Astfel, nici mcar formal, S.U.A. si Marea Britanic nu mai puteau influena evoluia situaiei din Romnia, care a rmas, practic, sub ocupaie sovietic. n vara anului 1947, guvernul de la Kremlin a cerut statelor aflate sub dominaia sa s resping planul Marshall", propus de S.U.A., prin care se preconiza refacerea Europei devastate de rzboi. Totodat, Uniunea Sovietic a decis s accelereze procesul de lichidare a forelor democratice din aceste ri. Pe acest fundal, sub pretextul c un grup de fruntasi ai P.N.., sub conducerea lui Ion Mihalache, a ncercat s prseasc ilegal ara pentru a constitui un guvern n exil (14 iulie 1947), s-a trecut la arestarea tuturor liderilor naional-rnisti, iar P.N.. a fost desfiinat. Procesul care a urmat (octombrie-noiembrie 1947) s-a ncheiat cu grele condamnri pentru toi arestaii, n august 1947, Constantin l.C. Brtianu, a suspendat activitatea Partidului National-Liberal. Astfel, cele dou partide istorice prseau arena politic. 110

La 6 noiembrie 1947, P.C.R. a renunat la tovarsii de drum", din gruparea Ttrescu, care a fost nevoit s prseasc guvernul pentru a face loc unor comunisti recunoscui pentru fidelitatea lor fa de Moscova: Ana Pauker (la Ministerul de Externe) si Vasile Luca (la Ministerul de Finane). Ultimul obstacol n calea prelurii integrale a puterii de ctre comunisti l constituia monarhia. La 12 noiembrie regele a plecat la Londra, pentru a participa la cstoria principesei Elisabeta a Marii Britanii, nainte de a prsi ara, Mihai I semnase decretul prin care mputernicea guvernul ca, n absena sa, s ntreprind toate msurile necesare conducerii rii, inclusiv numirile si revocrile de funcionari". Era un cec n alb" acordat guvernului, suveranul renunnd la prerogativele sale eseniale. n fapt, Romnia era singura ar din blocul sovietic" care avea regim monarhic. Cehoslovacia si Polonia erau republici nc din 1918, Iugoslavia din 1945, Albania, Ungaria si Iugoslavia din 1946. Evident, regele Mihai nu putea s neglijeze o asemenea realitate. De aceea, la Londra, a avut discuii cu diferii oameni politici. Regele George al VI-lea i-a aranjat o ntlnire particular cu ministrul britanic de externe, pe care Mihai avea s o descrie astfel: Timp de peste dou ore, mama mea si cu mine i-am povestit toate evenimentele din ultimele luni. L-am ntrebat atunci ce intenioneaz s fac pentru a ne veni n ajutor. - Nu vreau s v las sperane desarte. Anglia nu este n msur s fac nici cel mai mic lucru pentru dumneavoastr. Un rspuns dur, dar care avea meritul sinceritii! Pe moment am fost socai. Anglia era totusi una dintre cele trei Mari Puteri victorioase. Am neles atunci multe lucruri referitor la mprirea lumii". Imediat dup ntoarcerea sa n ar, la 22 decembrie, regele a avut o discuie cu dr. P.Groza, care a inut s precizeze c lumea s-a schimbat", c si monarhia este trectoare. Mihai I a declarat: Nu neleg s m opun lucrurilor la care nu te poi opune". In aceeasi zi, suveranul a semnat decretul de numire a fruntasului comunist Emil Bodnras n funcia de ministru de rzboi, n discursul rostit la 24 decembrie 1947, cu prilejul prezentrii noului ministru, dr. P.Groza preciza: Instalarea prietenului Emil Bodnras la acest minister nu este numai un schimb de titulari, ci are rosturile ei adnci". Aceste rosturi" aveau s fie deslusite n numai cteva zile. La 29 decembrie, Comitetul Central al P.C.R. a adoptat planul de msuri politice

si de siguran pentru nlturarea monarhiei si proclamarea Republicii, care urma s fie aplicat n ziua urmtoare. n dimineaa zilei de 30 decembrie 1947, regele i-a primit n audien, la Palatul Elisabeta din Bucuresti, pe dr. Petru Groza si Gh. Gheorghiu-Dej, la cererea acestora. Iat cum a prezentat regele aceast ntlnire, n 1990: n chip de introducere, Groza a crezut de cuviin s ne potopeasc cu glumele sale dubioase, pe care le considera att de spirituale si care nu l fceau s rd decar pe el. Apoi, dintr-o dat, a intrat n miezul problemei: - Am venit s vorbim despre o problem de familie. Am dori deci s discutm despre un divor prin nelegere ... Tonul discuiei a urcat, s-a transformat ntr-o adevrat altercaie verbal. Principalul meu argument a constat n faptul c demersul lor [al lui Groza si Gheorghiu-Dej] era anticonstituional. Numai printr-o consultare popular se va hotr o modificare a Constituiei. -Nu avem timp s procedm n felul acesta, mi-a aruncat Groza... Groza a devenit din ce n ce mai amenintor, afirmnd chiar c ar deine im document despre mine - dosar -pe care l va face public dac ncerc s intru n contact cu englezii sau americanii. Garda mea arestat, telefonul tiat, casa noastr ncercuit, eu nu puteam face absolut nimic. Constrns si forat, am semnat actul meu de abdicare ". n sedina Consiliului de Ministri din acea zi de 30 decembrie, orele 15,30, Petru Groza a fcut o declaraie ct se poate de elegant": Vom ngriji ca fostul rege s plece linistit, asa cum se cuvine, pentru ca nimeni s nu poat avea un cuvnt de repros pentru felul cum poporul nostru a inut s se poarte fa de acela care, nelegnd glasul vremurilor, s-a retras -lucru pentru care poporul romn nu se poate arta nerecunosctor. Deci fostul rege va fi respectat, ca orice alt cetean al acestei ri". A urmat sedina Adunrii Deputailor, la care s-a luat act de abdicarea regelui Mihai, iar Romnia a fost proclamat Republic Popular. Deputaii au ales Prezidul Republicii Populare Romne alctuit din cinci persoane (C.I.Parhon, M.Sadoveanu, St. Voitec, Gh.Stere si I.Niculi), care exercita puterea executiv conferit sefului statului pn la adoptarea unei noi Constituii.

6. ROMANIA SUB OCUPAIA SOVIETIC (1948-1958)

a) Impunerea regimului Stalinist n septembrie 1947 a avut loc la Szklarska Poreba (Polonia) consftuirea Partidelor Comuniste si Muncitoresti la care reprezentanii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice au cerut accelerarea proceselor revoluionare din rile de democraie popular", trecerea la construirea societii socialiste. Consftuirea a hotrt crearea Biroului Informativ al Partidelor Comuniste si Muncitoresti prin care Stalin urmrea s-si impun ct mai rapid si eficient linia politic. In acest spirit, la sfrsitul anului 1947 si nceputul lui 1948 s-a trecut la regimul Stalinist. Un pas decisiv s-a fcut n octombrie 1947, cnd a nceput aciunea de contopire a Partidului Comunist cu Partidul Social-Democrat, n vederea furirii Partidului Unic Muncitoresc. Au fost elaborate Platforma (programul) si Sttuii/, s-a stabilit planul organizatoric pentru operaiunile unificrii. Pregtirea psihologic, politic si ideologic s-a realizat mai ales prin pres, unde se dezbteau principalele documente ce urmau a fi adoptate, se condamnau social-democraii trdtori", n frunte cu Constantin-Titel Petrescu, si se sublinia necesitatea realizrii partidului unic, pentru ca cercurile imperialiste" s nu mai poat manevra mpotriva Romniei, folosindu-se de social-democraii de dreapta. La 4 ianuarie 1948 s-a constituit Comisia central pentru organizarea Congresului de unificare si s-au aprobat instruciunile pentru alegerea organelor de conducere local si a delegailor la Congres. S-a trecut si la contopirea organizaiilor comuniste si social-dmocrate, n perioada 10-20 ianuarie au avut loc alegeri pentru organele de conducere pe ntreprinderi, instituii si circumscripii, precum si alegeri ale delegailor pentru conferinele de plas si judeene; n intervalul 20-25 ianuarie s-au desfsurat conferinele judeene; la care au fost alese comitetele judeene de partid si delegaii la Congresul general. Operaiunea alegerilor a nsemnat, n fapt, 113

completarea organelor Partidului Comunist cu reprezentani ai Partidului Social-Democrat. Din totalul de 8.243 cadre de conducere (la nivel de jude, plas si sector) numai 1.501 proveneau din P.S.D., iar din cei 760 delegai, doar 194 erau social-democrai. Congresul general pentru constituirea partidului unic, numit Partidul Muncitoresc Romn, s-a desfsurat n zilele de 21-23 februarie 1948 n sala Ateneului Romn, n Raportul prezentat de Gh. Gheorghiu-Dej se aprecia c nvtura lui Marx, Engels, Lenin si Stalin este acel far strlucitor care va lumina drumul P.M.R., drum ce duce spre noi victorii ale democraiei populare, spre Romnia socialist", n Rezoluia adoptat de participani se arta: Congresul aprob n ntregime raportul politic general prezentat Congresului de tovarsul Gh. Gheorghiu-Dej, precum si ntreaga activitate depus de cele dou Comitete Centrale n vederea realizrii unitii politice, organizatorice si ideologice a proletariatului. Congresul felicit cu nsufleire clasa muncitoare si, o dat cu ea, ntreg poporul muncitor, cu prilejul traducerii n via a vechii nzuini a proletariatului din Romnia - nfptuirea unitii sale organice n cadrul Partidului Muncitoresc Romn. Avnd n frunte detasamentul su de avangard -Partidul Muncitoresc Romn -, clasa muncitoare din Romnia, legat printr-o strns alian cu rnimea muncitoare, concentrnd n jurul ei intelectualitatea progresist si pe toi oamenii muncii, pseste la ndeplinirea unor sarcini menite s asigure continua ntrire si adncire a democraiei populare si avntul economiei naionale". Congresul a ales Comitetul Central, care n prima sa sedin, din 24 februarie 1948, a ales Biroul Politic si Secretariatul C.C. (format din: Gh. Gheorghiu-Dej - secretar general, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Lothar Rdceanu - secretari). Unificarea a nsemnat preponderena absolut a comunistilor n toate organele de conducere, dup cum rezult si din urmtoarele date statistice:
Organul de partid
Comitetul Central - membri titulari - membri supleani Biroul Politic - membri titulari - membri supleani Secretariatul C.C. al P.M.R.

Total

DinP.C.R

Din P.S.D.

41 16 13 5 5

31 11 10 3 4

10 5 3 3 1

114

n perioada imediat urmtoare Congresului, s-a trecut la aplicarea hotrrilor acestuia, ntreaga conducere politic aflndu-se, practic, n minile Partidului Muncitoresc Romn, care si-a realizat modelul propriu de organizare a societii. Acest model era cel Stalinist, sovietic, impus n toate rile de democraie popular". In epoc s-a folosit denumirea de regim democratic-popular", o formul pleonastic, deoarece demos nseamn popor; ea era utilizat pentru a deosebi acest regim de celelalte democraii (sclavagist, burghez); denumirea a fost preluat din limba rus si impus tuturor rilor ocupate de sovietici n 1944-1945. Astfel, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, R.D. German, Bulgaria, dar si Iugoslavia si Albania au avut regimuri de democraie popular". Din 1948, statutele si programele partidelor aflate la putere n aceste ri menionau c democraia popular se realizeaz prin dictatura proletariatului"; clasa muncitoare (proletariatul) fiind clasa cea mai avansat a societii, exprimnd interesele generale ale poporului, si impunea propria dictatur mpotriva celor care se opuneau naintrii pe calea bunstrii si fericirii poporului"; dusmanul de clas era identificat cu burghezia si mostenirea, care acionau deschis, dar si perfid", reusind uneori s-si strecoare agenii" chiar n conducerea partidului si a statului; de aceea, lupta hotrt, necrutoare", mpotriva dusmanului" trebuia dus cu toate mijloacele, pn la lichidarea lui. Dup abolirea monarhiei se impunea adoptarea unei noi Constituii, care s consacre forma de stat republican. In acelasi timp, se aveau n vedere transformrile economice si politice nregistrate n ultimi ani. La 23 ianuarie 1948, Adunarea Deputailor a adoptat o nou lege electoral, prin care vrsta alegtorilor cobora de la 21 la 20 de ani. Apoi, la 25 februarie 1948, Adunarea Deputailor, aleas la 19 noiembrie 1946, s-a autodizolvat, n vederea organizrii de noi alegeri, pentru Marea Adunare Naional, cu caracter de Constituant. Peste dou zile, la 27 februarie 1948, s-a constituit Frontul Democraiei Populare, menit s asigure unitatea de aciune a forelor democraiei populare din Romnia". Acesta era condus de un Consiliu Naional, compus din urmtorii delegai: Partidul Muncitoresc Romn: Vasile Luca, Lothar Rdceanu, losif Chisinevschi; Frontul Plugarilor: dr. Petru Groza, Anton Alexandrescu, Ion Ontaru; Partidul National-Popular: P. Constantinescu-Iasi, Mihail Dragomirescu, Alexandru Steflea; Uniunea 115

Popular Maghiar: Kuko Alexandru, Ludovic Tkcs, Cziko Ferdinand. Presedintele Consiliului Naional al Frontului Democraiei Populare a fost ales dr. Petru Groza; secretar general - Vasile Luca, iar secretar adjunct -losif Chisinevschi. n comunicatul dat publicitii se preciza: S-a czut de acord asupra principiilor de colaborare pe baza unui program comun. Manifestul-program va fi publicat zilele acestea. Frontul Democraiei Populare participa n alegeri pentru Marea Adunare Naional pe o singur list. S-au luat toate msurile pentru desfsurarea campaniei electorale. Se vor constitui imediat consilii judeene, de plas si comune ale Frontului Democraiei Populare, compuse din cte doi delegai ai partidelor componente". Alegerile, desfsurate n ziua de 28 martie 1948, s-au ncheiat cu victoria F.N.D., care a obinut 93,2% din voturi si 405 mandate. Acestea au fost ultimele alegeri din anii socialismului n care au mai existat si alte liste, alturi de cea guvernamental. Partidul National-Liberal (Petru Bejan) a obinut 7 mandate, iar Partidul Trnesc-Democrat (dr. N. Gh. Lupu) - 2 mandate. Obiectivul fundamental al Marii Adunri Naionale era adoptarea unei noi Constituii. Proiectul acesteia, depus la 8 aprilie, a fost votat, n unanimitate, n ziua de 13 aprilie, nc din primul articol se stabilea noua form de stat: Republica Popular Romn este un stat popular, unitar, independent si suveran". Spre deosebire de Constituiile anterioare, aceast lege fundamental introducea n definiia statului calitatea de ,popular, independent si suveran". Desigur c o asemenea precizare avea un caracter propagandistic, n condiiile n care Romnia era, practic, o ar ocupat de sovietici, care aveau aici Armata Rosie, consilieri, ageni K.G.B., societi mixte (sovromuri), iar liderii politici romni nu ntreprindeau nici o aciune fr avizul prealabil al Kremlinului, n Constituie erau prevzute drepturile si libertile cetenesti. Toi cetenii Republicii Populare Romne, fr deosebire de sex, naionalitate, ras, religie sau grad de cultur sunt egali n faa legii" (art. 16); dreptul de a alege l aveau toi cetenii (brbai si femei) de la 18 ani mplinii, iar cel de a fi ales - de la 23 de ani mplinii. Dup cum se poate observa, limita dreptului de vot se reducea de la 20 de ani la 18 ani. Pentru prima dat, prin Constituie, femeile aveau drepturi egale cu brbaii, n toate domeniile vieii de stat, economic, social, cultural, politic si de drept privat. La munc egal, femeia are drept de salarizare egal cu brbatul" (art. 2l). Se mai prevedea: libertatea 116

constiinei si libertatea religioas"; libertatea individual a cetenilor este garantat"; domiciliul este inviolabil"; libertatea presei, a cuvntului, a ntrunirilor, a mitingurilor, cortegiilor si manifestaiilor este garantat"; cetenii aveau ,,drepf de a se asocia si organiza, dac scopul urmrit nu este ndreptat n contra ordinii democratice stabilite prin Constituie "; cetenii au drept la nvtur". Desigur, proclamarea acestor drepturi era important, dar esenial era aplicarea lor. Din acest punct de vedere, chiar Constituia coninea si anumite restricii n domeniul politic. Astfel, nu aveau drept de vot persoanele interzise, lipsite de drepturi civile si politice si nedemne, declarate ca atare de organele n drept, conform legii" (art. 18); Orice asociaie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzis si pedepsit de lege" (art. 32). Erau lipsii de drepturi numerosi ceteni, adversari ai regimului, sub acuzaia c desfsoar activitate fascist, hitlerist, ostil Uniunii Sovietice. De asemenea, nu erau ngduite organizaiile Antidemocratice"; guvernul fiind considerat a avea un caracter . democrat popular", orice activitate potrivnic acestuia era interzis. Constituia desfiina principiul democratic al separrii puterilor n stat, stabilind c: Organul suprem al puterii n stat n Republica Popular Romn este Marea Adunare Naional" (art. 37). Aceasta era singurul organ legislativ al Republicii Populare Romne" (art. 38). Marea Adunare Naional avea urmtoarele atribuii: alegea Prezidiul Marii Adunri Naionale; hotra formarea guvernului, modificarea Constituiei; stabilea numrul, atribuiile si denumirile ministerelor, desfiinarea sau contopirea; vota bugetul statului, ncheia exerciiile bugetare, fixa impozitele si modul de percepere; decidea n chestiunile rzboiului si ale pcii, consultarea poporului prin referendum; acorda amnistia (art. 39). Durata mandatului Adunrii Naionale era de 4 ani. Deputaii validai depuneau urmtorul jurmnt: ,Jur c voi servi poporul si Republica Popular Romn cu tot devotamentul si puterea mea de munc, c voi pzi si respecta Constituia si legile rii; c voi pstra secretele de stat si voi apra interesele poporului si ale statului, libertile democratice si independena patriei". Jurmntul parlamentarilor, introdus pentru prima dat n Constituia din 1938, nsemna, n fond, obligaia de a aciona n conformitate cu interesele regimului, care se considera expresia voinei populare. Parlamentarii nu puteau promova alte opinii dect cele ale partidului, astfel c Marea
117

Adunare Naional a devenit un instrument n slujba politicii Partidului Muncitoresc Romn. Atribuiile de sef al statului erau exercitate de Prezidiul Marii Adunri Naionale, care era alctuit din presedinte, trei vicepresedini, un secretar si 14 membri, alesi pe o perioad de 4 ani. Prezidiul era rspunztor de ntreaga sa activitate n faa Marii Adunri Naionale si avea unntoarele atribuii: convoca Marea Adunare Naional n sesiuni ordinare si extraordinare; emitea decrete; interpreta legile votate de Marea Adunare Naional; exercita dreptul de graiere si comuta pedepsele; conferea decoraii si medalii; reprezenta R.P. Romn n relaiile internaionale; acredita si rechema reprezentanii diplomatici ai Romniei; primea scrisorile de acreditare si de rechemare ale reprezentanilor statelor strine n intervalele din sesiunile Marii Adunri Naionale; numea si revoca ministrii la propunerea presedintelui Consiliului de Ministri; stabilea gradele militare, rangurile diplomatice si titlurile onorifice la propunerea guvernului; fcea numiri si confirmri n funcii publice, la propunerea ministrilor de resort sau a guvernului; n intervalul dintre sesiunile Marii Adunri Naionale, la propunerea guvernului, declara starea de rzboi si mobilizarea parial sau general; ratifica sau denuna tratatele internaionale la propunerea guvernului. Prezidiul Marii Adunri Naionale era un organism colectiv al crui presedinte nu se individualiza dect prin faptul c semna, mpreun cu secretarul, decretele. Comparativ cu puterile regale, cele ale presedintelui Marii Adunri Naionale erau mai mici, deoarece acesta nu putea refuza sancionarea legilor, nu era capul puterii armate", nu putea numi (si destitui) guvernul, nu putea dizolva parlamentul. Organul suprem executiv" era guvernul (art. 66); acesta era rspunztor pentru activitatea sa n faa Marii Adunri Naionale, iar n intervalul dintre sesiuni, n faa Prezidiului Marii Adunri Naionale. Guvernul conducea activitatea administrativ a statului, coordona si ddea directive generale ministerelor de resort, dirija si planifica economia naional, realiza bugetul statului, asigura ordinea public si securitatea statului; conducea politica general n domeniul relaiilor internaionale; organiza si nzestra forele armate. Teritoriul Romniei era mprit, din punct de vedere administrativ, n comune, plsi, judee si regiuni; organele locale ale puterii de stat erau consiliile populare locale, alese prin vot universal, direct, egal si secret, pe timp de patru ani. Noua Constituie introducea denumirea de regiuni" si de 118

consilii populare" (care o nlocuia pe cea de consilii" din vechile Constituii), prefigurnd o nou organizare administrativ si instaurarea puterii sfaturilor (sovietelor") la nivel local. Constituia avea un titlu special - inexistent n vechile legi fundamentale - intitulat Structura social-economic, n care se preciza: //? Republica Popular Romn, mijloacele de producie aparin statului, ca bunuri ale ntregului popor sau organizaiilor cooperative, sau particulare, persoane fizice sau juridice " (art. 5). De asemenea, se prevedea:,, Bogiile de orice natur ale subsolului, zcmintele miniere, pdurile, apele, izvoarele de energie natural, cile de comunicaie ferate, rutiere, pe ap, n aer, posta, telegraful, telefonul si radioul aparin statului, ca bunuri comune ale poporului. Prin lege se vor stabili modalitile de trecere n proprietatea statului, a bunurilor enumerate n alineatul precedent, care, la data intrrii n vigoare a prezentei Constituii, se aflau n minile particulare" (art. 6). Calea unor noi exproprieri era deschis prin art. 10: ifotfijcute exproprieri pentru cauz de utilitate public pe baza unei legi cu o dreapt despgubire stabilit de justiie'". De asemenea, si prin art. 11, care prevedea: Cnd interesul general cere, mijloacele de producie, bncile si societile de asigurare, care sunt proprietatea particular a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului, adic un bun al poporului, n condiiile prevzute de lege". Art. 15 introducea ideea de planificare centralizat: ,tatul ndnimeaz si planific economia naional n vederea dezvoltrii puterii economice a rii, asigurrii bunei stri a poporului si garantrii independenei naionale ". Prin toate aceste prevederi se anticipa o masiv reorganizare a economiei naionale, n baza concepiei Partidului Muncitoresc Romn, potrivit creia mijloacele de producie aparin statului\ drept care se putea trece la naionalizare si la planificarea economiei naionale. ntr-o form sau alta, asemenea prevederi existau si n Constituiile celorlalte state de democraie popular", adoptate pn n aprilie 1948 -Iugoslavia, Albania, Bulgaria, Polonia, toate inspirate din Constituia URSS. Era o lege fundamental menit s asigure trecerea de la capitalism la socialism. Pe baza noii Constituii au fost alese organele de conducere a starului: Prezidiul Marii Adunri Naionale, alctuit din 19 membri, care avea ca presedinte pe savantul de renume mondial C.I. Parhon. De asemenea, s-a constituit un nou guvern. Dr. Petru Groza a fost rinvestit n funcia de 119

presedinte al Consiliului de Ministri, pe care o deinea de la 6 martie 1945. n noul guvern, Gh. Gheorghiu-Dej era prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri (funcie nou nfiinat), presedintele Consiliului Economic Superior, presedintele Comisiei de Redresare Economic si Stabilizare Monetar, coordonator al activitii ministerelor economice si financiare. Astfel, secretarul general al C.C. al P.M.R. devenea ndrumtorul ntregii politici economice a rii. Obiectivul economic fundamental al Partidului Muncitoresc Romn era naionalizarea principalelor mijloace de producie, nc din decembrie 1946 s-a introdus, prin naionalizarea Bncii Naionale a Romniei, controlul de stat asupra tuturor instituiilor naionale de credit; n iulie 1947 s-a creat o comisie ministerial pentru refacerea economic, ale crei atribuii vizau controlul materiilor prime, produciei si desfacerii mrfurilor. La 4 februarie 1948 au trecut n patrimoniul statului bunurile Eforiei Spitalelor Civile, Asezmintelor Brncovenesti, precum si ale Eforiei Sfanului Spiridon din Iasi. La 27 mai au fost trecute n proprietatea statului bunurile Casei Regale. n octombrie 1947 s-a realizat inventarierea ntreprinderilor particulare, industriale, comerciale si de transport, apoi s-au constituit Comisia Superioar de Naionalizare, comisii judeene de naionalizare si colective pentru fiecare ntreprindere, avnd menirea de a duce la ndeplinire operaiunile de naionalizare pe ntreg cuprinsul rii. Aceste comisii si colective si desfsurau activitatea ca organe ale Consiliului Superior Economic. n zilele de 9-11 iunie 1948 a avut loc Plenara C.C. al P.M.R., care a aprobat lucrrile pregtitoare privind naionalizarea principalelor mijloace de producie. In dimineaa zilei de 11 iunie, proiectul de lege, aprobat de guvern, a fost depus n Marea Adunare Naional. Dup discuii sumare, acesta a fost votat n unanimitate, n aceeasi zi. Potrivit art. l, ,e naionalizeaz toate bogiile subsolului care nu se gseau n proprietatea statului la data intrrii in vigoare a Constituiei Republicii Populare Romne, precum si ntreprinderile industriale, societile de orice fel si asociaiunile particulare industria/e, bancare, de asigurri, miniere, de transporturi si telecomunicaii"''. Legea din 11 iunie a fost completat cu noi acte legislative de aceeasi natur; la 3 noiembrie au fost naionalizate industria cinematografic si cinematografele (n total 383 cinematografe si 120

un platou de 200 m"). In aceeasi zi au fost naionalizate instituiile medicosanitare, astfel c ntreaga asisten medical a trecut n seama statului. Prin naionalizrile realizate n 1948 s-a fcut un pas decisiv pe calea lichidrii proprietii private, desfiinrii economiei de pia concureniale. Cetenii nu mai erau siguri c-si vor pstra averea, trind cu teama c n orice moment ar putea fi expropriai. La l iulie 1948 s-a creat Comisia de Stat a Planificrii, organ guvernamental de planificare economic, iar n decembrie, Marea Adunare Naional a adoptat primul plan anual de dezvoltare economic a Romniei (pe 1949). n domeniul agriculturii, principala decizie luat n 1948 a fost nfiinarea Staiunilor de Masini si Tractoare (S.M.T.) pentru mecanizarea lucrrilor agricole. Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romn din 3-5 martie 1949 a elaborat programul viznd transformarea socialist a agriculturii, prin care s-a urmrit ca aceast ramur a economiei naionale s fie trecut sub controlul statului. Dup modelul sovietic, s-au nfiinat Gospodrii Agricole Colective (G.A.C.) si Gospodrii Agricole de Stat (G.A.S.). Practic, ele erau conduse de ctre stat, care indica tipurile de cultur si fixa preurile bunurilor agricole. Membrii cooperatori aveau voie s-si pstreze mici loturi de pmnt, care nu depseau 0,15 ha. n septembrie 1952 a fost adoptat o nou Constituie, care consacra, pentru prima oar n istoria Romniei, rolul politic conductor al unui partid politic (Partidul Muncitoresc Romn). Anul 1948 s-a caracterizat prin declansarea revoluiei culturale". ntregul aparat de propagand a fost pus n slujba proslvirii Uniunii Sovietice si a denigrrii lagrului imperialist". Acest aparat era dirijat de losif Chisinevschi, secretar al C.C. al P.M.R., si de adjunctul su. Leonte Rutu; ei erau secondai de Sorin Toma, Silviu Brucan, Ion Felea. La 4 ianuarie 1948, Silviu Brucan publica n Scnteia" un vehement articol mpotriva accese/or isterice ale imperialistilor de peste mri si ri", elogiind ,, invincibila si titanica Uniune Sovietic"'. Alturi de economie, stiina, cultura si nvmntul au constituit domenii prioritare n politica Partidului Muncitoresc Romn viznd ruperea cit trecuti/r si formarea omu/ui nou\ Atacul a fost ndreptat mpotriva instituiilor fundamentale: Academia Romn, Scoala, Biserica. n iunie 1948, revista ContemporanuF scria: Academia Romna nu a reprezentat n trecut dect un apanaj al claselor posedante. al mosierimii, si, mai de curnd, al marii finane. Nu meritele stiinifice sau
121

culturale ale unei personaliti au stat la baza criteriilor ce condiionau admiterea de noi membri". Peste puin timp a aprut decretul Prezidiului Marii Adunri Naionale, din 9 iulie 1948 prin care Academia Romn devenea instituie de stat, primind numele de Academia Republicii Populare Romne. Sub egida Seciei Stiin si Cultur a C.C. al P.M.R. s-a elaborat Statutul Academiei R.P.R., potrivit cruia aceasta avea ca sarcin fundamental s contribuie la propsirea general a silinelor, literelor si artelor n R.P.R"; aceast instituie trebuia s pun Ja baza lucrrilor ei folosirea organizat si metodic a cuceririlor stiinei si culturii, precum si consolidarea democraiei populare n drum spre socialism". Academia, ca instituie de stat, depindea de Consiliul de Ministri, cruia i prezenta periodic dri de seam asupra activitii ei. In baza unei hotrri a C.C. al P.M.R., academicienii primeau un spor de retribuie de 15%, precum si automobile pentru folosin personal. Prin decretul Prezidiului Marii Adunri Naionale din 12 august, au fost numii 27 membri titulari activi si 15 membri titulari onorifici ai Academiei Romne. La Secia de Stiine istorice, filozofie si economico-juridice au fost numii membri titulari activi: Petre Constantinescu-Iasi, Barbu Lzreanu si Andrei Rdulescu, iar Constantin Moisil ca membru titular onorific. Printr-un alt decret, din aceeasi zi, a fost stabilit componena Prezidiului Academiei: Traian Svulescu (presedinte), Gheorghe Nicolau (secretar general), Barbu Lzreanu, Simion Stoilov, Eugen Macovschi, Nicolae Porfiri, Stefan Nicolau, P. Constantinescu-Iasi, Mihail Sadoveanu - membri. Potrivit Statutului, nu puteau fi membri ai Academiei persoanele care, prin activitatea lor, s-au pus n slujba fascismului si a reaciunii, dunnd prin aceasta intereselor rii si ale poporului". Pe aceast baz au fost nlturate numeroase personaliti: Lucian Blaga, P.P. Negulescu, Stefan Ciobanu, Ion Petrovici, C. Rdulescu-Motru, Onisifor Ghibu, Nicolae Bnescu, Gheorghe 1. Brtianu, Silviu Dragomir, Dimitrie Gusti, Alexandru Lapedatu, loan Lupas, Simion Mehedini, Ion Nistor, Dragomir Hurmuzescu s.a., n total aproape o sut de persoane, n zilele de 1-2 noiembrie a avut loc sedina de alegere, de ctre Adunarea General a Academiei, a unor noi membri, ntre acestia, Mihail Roller - cu o activitate stiinific nul, dar care era un colaborator de baz al lui losif Chisinevschi la Secia de Stiin si Cultur a C.C. al P.M.R.; Roller a fost ales si vicepresedinte al Academiei, cu misiunea de a reorganiza activitatea n domeniul stiinelor sociale, mai ales al istoriei, ntre noii membri s-au 122

numrat persoane care, la 14 februarie 1945, si exprimaser adeziunea la Frontul National-Democrat, cernd demisia guvernului Rdescu; ntre acestia, Constantin Daicoviciu, Andrei Oetea, Emil Condurachi, Grigore Moisil, Mihai Ralea. n aceeasi categorie intrau si cei fr oper stiinific, dar care-si manifestaser adeziunea la ideile Partidului Muncitoresc Romn: Geo Bogza, Emil Isac, Mihail Andricu. Totodat, au fost primite si personaliti de marc, mai ales n domeniul stiinei tehnice; de asemenea, s-a atribuit titlul de membru post-mortem al Academiei marilor scriitori Eminescu, Creang si Caragiale. Prelundu-se modelul sovietic, s-au creat n cadrul Academiei institute de cercetare. La 15 iulie s-a nfiinat Institutul de Istorie al R.P.R., desfiinndu-se Institutul de Istorie Naional, Institutul de Studii Bizantine, Institutul pentru Studiul Istoriei Universale, Institutul de Cercetri Balcanice, precum si institutele de istorie din Cluj si Iasi. Noul institut avea patru secii (istorie naional, istorie universal, istoria popoarelor slave si balcanice, bizantinologie) si dou filiale: la Cluj si Iasi. Muli oameni de cultur au fcut concesii politice pentru a-si putea continua activitatea stiinific, n mod profesionist. Spre exemplu, cel dinti director al Institutului de Istorie al R.P.R. a fost Andrei Oetea, unul dintre puinii istorici care si proclamase convingerile marxiste nainte de 1944 (el avea s fie nlturat n 1949 si s revin n 1956). Temele de cercetare erau impuse de conducerea partidului si aveau menirea de a sluji obiectivele politice ale acestuia. O alt instituie care a fost supus controlului de partid a fost scoala. Faptul c, prin tradiie, scoala romneasc fcea o educaie moral, patriotic tineretului, nu era agreat de sovietici; de aceea, s-a cerut reformarea" din temelie a ntregului sistem de nvmnt, n ziua de 3 august 1948 a fost votat legea nvmntului, care marca o schimbare fundamental a concepiei n acest domeniu. Legea prevedea c nvmntul era organizat de stat si unitar, fapt ce nsemna desfiinarea scolilor particulare si confesionale. De asemenea, ntregul nvmnt devenea laic, religia fiind desfiinat ca obiect de studiu. Scoala elementar era de 7 clase, iar nvmntul obligatoriu de 4 ani. O atenie special se acorda reducerii analfabetismului si ridicrii nivelului de cultur al poporitlur. Scoala medie dura 4 ani si era mprit n patru tipuri: licee, scoli pedagogice, scoli tehnice si scoli profesionale; accentul era pus pe ultimele dou tipuri de scoli, considerndu-se c ele rspundeau direct
123

necesitilor economiei naionale. Pregtirea superioar se realiza prin universiti, politehnici, institute de nvmnt superior, care se puteau nfiina n diferite centre industriale, miniere si agricole. Se creau scoli pentru muncitorii necalificai (care aveau vrsta ntre 18 si 25 de ani), cu o durat cuprins ntre 6 luni si un an, avnd menirea de a-i califica n meserie. S-au nfiinat faculti muncitoresti, cu durata de 2 ani, pentru cei ce nu aveau liceul; absolvenii acestora puteau urma studiile universitare sau ale instituiilor de nvmnt superior. Pomindu-se de la criterii extraprofesionale, s-a urmrit asigurarea unei anumite structuri sociale a studenilor: n octombrie 1948, s-a adoptat o decizie prin care 30% din locurile din universiti si institutele de nvmnt superior erau rezervate fiilor de muncitori si de rani muncitori (care aveau pn la 3 ha de pmnt). Pe lng aceste transformri de structur, reforma" a urmrit politizarea nvmntului prin introducerea unor discipline de stiine sociale (n spiritul teoriei marxist-leninist-staliniste), eliminarea altora, socotite burgheze (sociologie, psihologie etc.). Epurrile ncepute dup 23 august 1944 au continuat n noile condiii, nc de la l septembrie 1947 au fost nlturai din nvmnt, fiind comprimai": Alexandru Otetelisanu, Teofil Sauciuc-Sveanu, Emil Panaitescu; alii au fost scosi la ,jyensie": Dimitrie Gusti, Gh. Oprescu, Traian Nasta, Florian Stefnescu-Goang s.a. Ulterior, au fost eliminai: Lucian Blaga, Tudor Vianu, G. Clinescu, Liviu Rusu. Locul lor a fost luat de cunoscui stalinisti ca: Mihai Novicov, Savin Bratu, Ion Vitner, C.I. Gulian, Ovidiu S. Crohmlniceanu, Vicu Mndra s.a. Pentru nvmntul general si liceal (mediu) s-a instituit sistemul manualului unic", punndu-se capt manualelor alternative", specifice nvmntului romnesc. Din noile manuale scolare de literatur au fost scoase personaliti precum Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, O. Goga, Ion Barbu, Ion Pillt, Vasile Voiculescu s.a. Eminescu era prezent cu poezia mprat si proletar", iar Cosbuc cu Noi vrem pmnt", accentul punndu-se pe latura social si nu pe cea estetic a creaiei literare. Cel mai afectat a fost domeniul istoriei naionale, nc din 1947 a aprut manualul de Istorie a Romniei, sub redacia lui Mihail Roller, devenit n 1948 Istoria R.P.R. Trecutul istoric al romnilor era aborda' prin prisma a dou idei fundamentale: 1) ajutorul primit din partea slavilor, Rusiei, Uniunii Sovietice; 2) dezvoltarea societii are la baz lupta de clas. Din acest manual pentru nvmntul mediu", momente 124

fundamentale din istoria romnilor lipseau. De exemplu, capitolul Stpnirea roman n Dacia avea urmtoarele subtitluri: \) Hotarele Daciei sub ocupaia roman. Starea populaiei; 2) Lupta de eliberare a populaiei din Dacia. Urmtorul capitol se intitula Migraia popoarelor si trata: 1) Ocupaia populaiei si organizarea social dup eliberarea Daciei; 2) Slavii; 3) Crestinismul pe teritoriul Romniei de azi. Dup cum se poate observa, formarea poporului romn si formarea limbii romne nu figurau ca teme distincte, pentru a nu se reliefa originea roman a acestora. Revoluia de la 1848 era tratat pe felii": n Moldova, n Muntenia, n Transilvania; obiectivul politic urmrit era acela de a nu prezenta caracterul unitar al acesteia pe ntreg spaiul romnesc si de a o scoate din ansamblul procesului revoluionar european nregistrat n 1848. Si mai semnificativ era faptul c n acel manual, care avea aproape 700 de pagini, nu exista mcar un paragraf consacrat Marii Uniri de la 1918, capitolul respectiv -intitulat Romnia n perioada avntului revoluionar creat sub influena Marii Revoluii Socialiste din Octombrie (1917-1923) - avnd urmtoarele subtitluri: \) nsemntatea istorico-mondial a Marii Revoluii Socialiste din Octombrie; 2) Intervenia imperialist mpotriva revoluiei socialiste din Rusia; 3) Situaia economico-social a Romniei dup rzboiul imperialist (1914-1918); 4) Lupta clasei muncitoare ntre 1917-1920; 5) Greva general din 1920; 6) Crearea Partidului Comunist din Romnia; 7) Congresul al ll-lea al Partidului Comunist din Romnia. Biserica nu a scpat nici ea aciunii devastatoare a stalinismului. La 17 iulie 1948 a fost anulat Concordatul cu Vaticanul (semnat n 1927); la l decembrie 1948, guvernul a decretat unificarea bisericii ortodoxe cu cea greco-catolic. Armata a trecut sub controlul factorului politic, al Partidului Muncitoresc Romn. Pentru ca romnii s nu vin n contact cu anumite scrieri care nu conveneau regimului, s-a decis interzicerea unor publicaii, n 1948 numrul acestora ajungnd la 8.000, ntre care cri semnate de Nicolae lorga, Vasile Prvan, Titu Maiorescu. n acelasi timp erau cenzurai Dimitrie Cantemir, Mihail Koglniceanu, Grigore Alexandrescu, C. Negruzzi, Panait Istrati, Liviu Rebreanu, G. Cosbuc, Virgil Madgearu, Victor Slvescu, C. Rdulescu-Motru, H.H. Stahl, Gh. lonescu-Sisesti, Victor Vlcovici etc. Anul 1948 a marcat si declansarea atacului mpotriva unor personaliti n via din domeniul literaturii. Politrucul Sorin Toma, n 125

numerele din 5-10 ianuarie 1948, a publicat n , Scnteia" articolul intitulat ,foezia putrefaciei si putrefacia poezier, n care l ataca n termeni foarte duri pe Tudor Arghezi. Ideologul partidului susinea c poetul avea de ales ntre calea idealului de eliberare a omenirii si aceea a renegrii milioanelor de frai, a mburghezirii morale si mai trziu materiale"; dar Tudor Arghezi a ales calea de a scrie ,pe gustul burgheziei. Opera d-sale reflect lumea moral a burgheziei". Dup aceste aprecieri, urma concluzia: O asemenea estetic nu poate prinde o mai mare valoare de circulaie dect ar putea s aib niste obiecte fabricate ntr-o leprozerie sau niste idei elaborate n casa de nebuni. Ea nu este propriu-zis o estetic, ci un fenomen patologic, un agent al contagiunii pe care societatea sntoas trebuie s-l izoleze". Programul revoluiei culturale" viza: rspndirea nvturii lui Marx, Engels, Lenin si Stalin; combaterea ideologiei imperialiste"; dezvluirea si combaterea rmsielor reacionare burgheze n toate manifestrile ei; popularizarea succeselor obinute de Uniunea Sovietic; publicarea si prelucrarea materialelor sovietice si aplicarea tuturor aspectelor sociale. A nceput o vast campanie de rusifcare, crendu-se editura si librria Cartea Rus" (1946), Institutul de nvmnt superior n limba rus Maxim Gorki". Limba rus a devenit obligatorie n nvmnt, ncepnd cu clasa a IV-a primar. Accentul era pus pe vechimea si profunzimea prieteniei romno-ruse, pe popularizarea valorilor culturale rusesti (sovietice), paralel cu denigrarea celor occidentale, considerate a fi decadente, reacionare. Patriotismul era blamat cu vehemen. Muli crturari au avut de suferit pentru c nu s-au debarasat" de naionalism si nc mai susineau c Mircea cel Btrn, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru loan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu erau personaliti care au marcat pozitiv istoria romnilor. Au existat si unii crturari care s-au adaptat destul de repede vremurilor noi", n 1948 au aprut primele volume scrise n spiritul realismului socialist": Vioara rosie de Victor Tulbure, Am dat ordin s trag, de Ion Clugru, Otrava de Emil Dorian, Potopul de V.E. Galan, Descul de Zaharia Stancu. n acelasi timp se cuvine menionat faptul c n acel an a debutat scriitorul Marin Preda, cu volumul ntlnirea din pmnturi. De asemenea, n 1948, au vzut lumina tiparului lucrri de cert valoare stiinific, ntre care: Termodinamica de Stefan Procopiu si Supplex Libellus Valachorum de David Prodan. 126

Politica extern a Romniei - ca si a celorlalte ri de democraie popular" - se caracteriza printr-o deplin docilitate fa de Moscova, n ziua de 4 februarie 1948 a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare si asisten mutual cu Uniunea Sovietic; acesta prevedea angajamentul prilor de a lua n comun msurile necesare pentru nlturarea oricrei ameninri, de a participa la toate aciunile internaionale avnd drept scop asigurarea pcii si securitii popoarelor; n cazul n care una dintre cele dou Pri ar fi fost antrenat ntr-un conflict armat cu Germania sau cu oricare alt stat care, direct sau indirect, s-ar fi unit cu aceasta, cealalt Parte i-ar fi dat ajutor armat si de alt natur. Prile se obligau s nu ncheie nici o alian si s nu ia parte la nici o coaliie si nici la alte aciuni sau msuri ndreptate mpotriva celeilalte Pri si s se consulte cu privire la toate chestiunile internaionale importante care atingeau interesele lor, s acioneze n spiritul prieteniei si colaborrii pentru a dezvolta si ntri legturile economice si culturale ntre ele pe baza principiilor respectului reciproc, al independenei si suveranitii naionale, al neamestecului n treburile interne ale celuilalt stat. Acest tratat, semnat de Petru Groza si V.M. Molotov, era primul document de acest fel ncheiat de Uniunea Sovietic cu un fost inamic, fapt ce era prezentat de conductorii romni ca un mare succes, n realitate, formulele diplomatice nu puteau ascunde realitatea c Romnia era ocupat de Uniunea Sovietic, iar aplicarea principiilor respectului reciproc, al independenei naionale, al neamestecului n treburile interne" era o pur ficiune. In temeiul nelegerii dintre Petru Groza si V.M. Molotov, din 4 februarie 1948, a urmat acordul de predare a Insulei Serpilor ctre URSS, semnat la 23 mai de Eduard Mezincescu (din partea Ministrului de Externe al Romniei) si N. Sutov (primul-secretar al ambasadei sovietice la Bucuresti). Astfel, Romnia pierdea nc o parte a teritoriului naional n favoarea marelui frate" de la Rsrit. Pe linia subordonrii tuturor statelor aflate n sfera sa de influen, guvernul sovietic le-a sftuit" s ncheie ntre ele tratate de colaborare. In acest spirit, Romnia a semnat tratate cu Bulgaria (16 ianuarie 1948) si Cehoslovacia (21 iulie 1948). La Conferina de la Belgrad, din 30 iulie18 august 1948, privind problemele navigaiei pe Dunre, s-a creat o nou Comisie a Dunrii, cu sediul la Budapesta, din care au fost nlturate statele neriverane; n Comisie rolul hotrtor l avea Uniunea Sovietic. n zilele de 20-29 iunie s-au desfsurat la Bucuresti lucrrile Biroului Informativ al Partidelor Comuniste si Muncitoresti, la care a fost blamat 127

conducerea Partidului Comunist din Iugoslavia, n frunte cu losip Broz Tito (neinvitat la sedin). Sovieticii i-au cerut liderului comunist romn s prezinte raportul de condamnare a lui Tito, iar Gheorghiu-Dej s-a conformat, n decembrie 1947, Romnia semnase un tratat de prietenie cu Iugoslavia, dar, dup hotrrea Biroului Informativ, relaiile romnoiugoslave au cunoscut o puternic deteriorare. n 1949 s-a creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) - organizaie internaional de colaborare economic ntre statele socialiste. Membrii fondatori erau: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romnia, Ungaria, U.R.S.S. Ulterior au aderat: Albania - 1949 (din 1962 nu a mai participat); R.D.G. - 1951; Mongolia - 1962; Cuba - 1972 si Vietnam -1978. Constituit dup modelul si teoriile sovietice, C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea fa de Moscova a rilor membre, att pe plan economic, ct si politic. Obiectivul acestui organism consta n armonizarea planurilor economice si organizarea unor schimburi avantajoase" privind produsele de baz necesare economiilor naionale. rile satelizate fa de U.R.S.S. au fost plasate ntr-o total dependen fa de economia sovietic, cu asentimentul deplin al liderilor comunisti locali (naionali), n special cominternistii vechi, aservii Moscovei. Economia romneasc a fost puternic afectat de existena sovromurilor - societi mixte romno-sovietice, create n 1945, prin care o bun parte din avuia naional a fost exploatat n favoarea U.R.S.S. Acestea au fost desfiinate n 1956. n 1955 s-a creat Tratatul de la Varsovia, prin care armatele statelor socialiste erau puse sub comanda Uniunii Sovietice. Tratatul de la Varsovia era o replic a Organizaiei Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.), constituit n 1949 sub conducerea S.U.A. La 25 septembrie 1954, Romnia a adresat o nou cerere de a fi primit n ONU; forurile de decizie ale organizaiei mondiale nu s-au grbit s satisfac acest demers, ntruct totul depindea de atitudinea celor patru Mari Puteri: SUA, U.R.S.S., Marea Britanic si Frana, n cadrul Conferinei de la Geneva a ministrilor de externe ai celor patru, desfsurat n zilele de 27 octombrie - 16 noiembrie 1955, s-a discutat si problema primirii n ONU de noi state, ntre care si Romnia. Pe baza acordului convenit la 10 decembrie 1955, ara noastr, mpreun cu alte 16 state, a fost admis n ONU. n Consiliul de Securitate, Romnia a avut nou voturi pentru si 128

dou abineri (S.U.A. si Taiwan), n Adunarea General s-au nregistrat 52 de voturi pentru si sapte abineri. n primii ani, delegaia Romniei la ONU a urmat ntru totul linia de conduit a U.R.S.S. De regul, naintea deschiderii Adunrii Generale, ministrii de externe din rile socialiste erau convocai la Moscova (sau alt capital din zona de dominaie sovietic) si instruii" asupra modului de aciune, a votului pe care aveau s-1 dea n problemele aflate pe ordinea de zi. La New York, n timpul sesiunilor, consftuirile se desfsurau zilnic, astfel c, n fapt, U.R.S.S. dispunea de o masin de vot", care era contrapus celei controlate de S.U.A. n plan social s-au produs importante mutaii, n condiiile trecerii de la o economie agrar-industrial spre o societate industrializat, n prima perioad, forma principal de manifestare a mobilitii forei de munc a fost deplasarea dinspre activitile agricole spre cele industriale. Oamenii au fost confruntai, dup 1948, cu rezultatele revoluiei socialiste": desfiinarea proprietii private si, prin aceasta, a burgheziei si mosierimii, ncadrarea ntr-un anumit plan de activitate, impus de stat. Ulterior, mica burghezie a fost si ea afectat, att prin actele de naionalizare si confiscare, ct si prin politica general a regimului, n vidul social creat a fost promovat o clas muncitoare obedient fa de directivele partidului comunist. Pentru tineri, perioada de instruire si pregtire profesional a fost mai scurt, astfel c ei au putut trece, chiar n primii ani de munc, dintr-o categorie socio-ocupaional n alta. Originea social determina evoluia profesional a descendenilor. Muli tineri, provenind din familii de burghezi, mosieri, chiaburi, fosti legionari etc., nu au putut unna scoala, au suferit alturi de prinii lor, nu au avut dreptul de a ocupa anumite funcii n aparatul de stat. n acelasi timp, numerosi tineri din lumea statului au strbtut treptele educaionale, devenind intelectuali. b) Represiune, rezisten, colaboraionism, lupt pentru putere Dup semnarea Tratatului de pace de la Paris, n februarie 1947, trupele sovietice si agenii NKVD aveau ca scop controlul, supravegherea, verificarea si dominaia asupra noilor instituii create si, n special, a organelor de ordine si informaii. Dup 1948, n Romnia au fost trimisi numerosi consilieri sovietici, care aveau misiunea s supravegheze, s
129

ndrume si s controleze ntreaga activitate economic, politic, social, cultural. Ocupaia strin a coincis cu desfsurarea procesului de sovietizare a Romniei. Cu sprijinul Moscovei, s-a format o pleiad de activisti care au devenit instrumente de impunere a noului sistem politic. Stalinismul era, pentru marea lor majoritate, o revelaie a adevrului; muli dintre activistii Partidului Muncitoresc Romn credeau n preceptele acestuia cu o pasiune religioas, fiind convinsi c importul unor instituii de tip bolsevic avea s asigure modernizarea si progresul rapid al Romniei. Impunerea unui model strin, de organizare a statului si a vieii sociale, arogana ocupantului sovietic si slugrnicia oficialitilor romne, msurile adoptate n acei ani au generat o stare de tensiune, reflectat ntr-o miscare de rezisten, care a mbrcat forme variate, de la lupta cu arma n mn la refuzul de a preda cotele ctre stat. ntre 1948 si 1956, n Munii Carpai si n alte zone ale rii, s-a desfsurat o activ rezisten anticomunist armat. Gruprile organizate dup legile conspiraiei, destul de mici (alctuite n medie din 10-40 de persoane), reuneau fosti ofieri deblocai din armat, intelectuali, rani, legionari, fosti membri ai Partidului National-Liberal si Partidului Naional-rnesc etc. Armamentul era, n general, cel folosit n cel de-al doilea rzboi mondial. Asemenea grupuri au activat n regiunile Pitesti, Brasov, Suceava, Galai, Oradea, Cluj, Timisoara, Craiova, Constana. Toate aceste grupri au fost sprijinite de locuitorii din zonele respective, dndu-li-se alimente, mbrcminte si adpost. Ei sperau n victoria democraiei si a statului de drept. Pe de alt parte, dup 6 martie 1945, aparatul de represiune s-a ntrit, cutnd s nbuse din fas orice aciune de ostilitate fa de regim. La 30 august 1948 s-a creat Direcia General a Securitii Poporului, n cadrul Ministrului de Interne; Pantelimon Bodnarenko, zis Pantiusa (ofier N.K.V.D.), care si-a luat numele de Gheorghe Pintilie, a fost numit general-locotenent si sef al Direciei Generale a Securitii Poporului. Adjunctul lui Bodnarenko a devenit Boris Griinberg, alias Alexandru Nikolski, agentN.K.V.D. n martie 1948 a fost arestat grupul din conducerea Miscrii Naionale de Rezisten: Horea Mcelariu, Gheorghe Mnu, Ion Bujoiu, Nestor Chioreanu, Nicolae Ptrascu. n noiembrie 1948, principalii acuzai au fost condamnai la munc silnic pe via, n septembrie-noiembrie 1948 au fost arestai membrii grupului Miscrii Naionale de Rezisten din Oltenia, condus de generalul loan Carlaon. 130

Sloganul lui Stalin, potrivit cruia cu ct societatea avansa pe calea socialismului, cu att mai mult lupta de clas se ascuea", a avut un efect devastator pentru numerosi romni, a cror libertate si via se aflau ntr-un permanent pericol. Pe de alt parte, exista credina c regimul impus de sovietici nu se va menine, c ocupaia strin avea un caracter temporar. Vin americanii" a fost poate cea mai popular lozinc, desi circula mai mult n soapt, fiind contrapus celor oficiale. Ea exprima sperana, care s-a dovedit a fi o grav iluzie, c americanii aveau s-i alunge pe sovietici, iar Romnia va redeveni o ar independent si democratic. Mitul venirii americanilor s-a meninut pn n 1956, cnd romnii au constatat c S.U.A. nu acordase Ungariei sprijinul sperat pentru a se elibera de sub dominaia sovietic. Din acel moment, numerosi romni, inclusiv intelectuali, au nceput s se mpace cu gndul c regimul existent avea s dureze vreme ndelungat. n 1949-1950 au fost arestai toi fostii lideri politici care ocupaser o funcie n stat nainte de 1945, fiind dusi la nchisorile din Sighet, Aiud, Gherla, Rmnicu-Srat etc. Muli dintre ei si-au pierdut viaa n aceste nchisori: luliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe Brtianu, Constantin Argetoianu etc. Numerosi fosti oameni politici si ali adversari ai noii ornduiri au fost supusi unui regim de exterminare la Canalul Dunre - Marea Neagr. O alt form de represiune a fost deportarea n Brgan a celor ce se opuneau politicii de sovietizare a Romniei (circa 50.000 de familii). Pn n anul 1950, toi episcopii catolici romni, de rit latin sau bizantin, au fost arestai: din 12 episcopi greco-catolici, numai unul a scpat cu via din detenie. Muli preoi ortodocsi au fost destituii si arestai, sub acuzaia c erau ostili regimului democrat-popular. Numerosi rani au fost condamnai si nchisi, deoarece refuzau s se nscrie n gospodriile agricole colective. Potrivit datelor oficiale, peste 80.000 de rani au fost arestai, dintre care 30.000 au fost judecai n procese publice si condamnai. Dup ce n 1945 numerosi etnici germani au fost ridicai de la casele lor de Armata Rosie si trimisi n Uniunea Sovietic, n 1951 a urmat un alt val de represiune mpotriva acestei minoriti, peste 5.000 de familii fiind deportate n Brgan. Pe fondul conflictului dintre Stalin si Tito, declansat n 1948, minoritatea srb din Romnia a avut de suferit. Circa 40.000 de srbi au fost dislocai din zona Banatului si colonizai n Brgan. 131

Potrivit unor statistici, n anii 1948-1958, circa 400.000 de oameni au luat drumul nchisorilor si lagrelor de munc, dintre care trei ptrimi fr s fie judecai si condamnai; circa 50.000 de familii au fost deportate, iar alte 100.000 au primit domiciliu obligatoriu. Contra celor care nu prezentau garanii pentru sigurana statului" a fost introdus munca forat, potrivit Codului muncii (1950). Reeducarea prin munc a devenit modalitatea de pedepsire a zeci de mii de persoane. Coloniile de munc se aflau sub administraia Ministerului Afacerilor Interne si erau formate din fosti nali demnitari, industriasi, bancheri, mosieri, judectori, avocai, membrii familiilor criminalilor de rzboi". Distrugerea societii civile, desfiinarea partidelor politice, lichidarea presei libere, scoaterea din librrii si biblioteci a crilor necorespunztoare", controlarea activitii ziaristilor, scriitorilor, artistilor, epurarea armatei, nvmntului si justiiei de cadrele nedemne" pentru noul regim, impunerea unui sistem de legi conceput s lase individul fr aprare n faa justiiei populare" au creat cadrul trecerii la neutralizarea tuturor dusmanilor poporului". ntr-un climat de teroare, de fric si de nesiguran personal, muli au fost nevoii s accepte colaborarea cu regimul, fie din oportunism, fie de groaza pedepselor care-i asteptau dac procedau altfel. Colaboraionismul era o form de neutralizare a individului si de coexisten pasnic cu rul existent. Ceteanul, controlat de ctre partid, ndeplinea ceea ce i se cerea la locul su de munc si n societate. A existat si un colaboraionism dorit, mai ales de unii intelectuali care ocupaser anumite funcii n vechile regimuri si care s-au rorientt" rapid ctre Partidul Comunist, devenind slujitorii devotai ai acestuia. Spre exemplu, Mihail Ralea, fost ministru naional-rnist si fost ministru n timpul lui Carol al 11-lea, a fcut parte din guvernul Groza si apoi, n timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a devenit membru n Consiliul de Stat. n interiorul P.M.R. s-a desfsurat o continu lupt pentru putere ntre diferite grupri, care-si disputau ntietatea n privina funciilor de conducere, nc din 1945 cel vizat era Lucreiu Ptrscanu, pe care att Gheorghiu-Dej, ct si Ana Pauker l considerau un rival de temut. In 1946. n plin campanie electoral, Ptrscanu a fost acuzat de atitudine naionalist-sovin, deoarece, ntr-un discurs rostit la Cluj, a condamnat n termeni energici revizionismul maghiar, n raportul prezentat de Gheorghiu-Dej la Plenara C.C. al P.M.R. din iulie 1946, Lucreiu
132

Ptrscanu era criticat n mod public. La Congresul de unificare din februarie 1948, acesta nu a fost ales n Biroul Politic; mai mult, a fost criticat de Teohari Georgescu, deoarece czuse ,jub influena burgheziei"" si era ,f>robabit ajutat de fore dusmane". Cteva zile mai trziu, Ptrscanu a fost destituit din funcia de ministru al justiiei (pe care o deinea de la 23 august 1944) si arestat. La Plenara C.C. al P.M.R. din 10-11 iunie 1948, acesta era criticat chiar n ,Rezoluia" adoptat: Un exemplu tipic de renunare la politica luptei de clas mpotriva exploatatorilor si de propovduire a colaborrii cu clasele exploatatoare l reprezint poziia politic a lui Ptrscanu [...] Partidul a respins cu hotrre teoriile contrarevoluionare ale,lui Ptrscanu inspirate din ideologia si interesele dusmanului de clas ". Dup o acerb confruntare cu grupul Ana Pauker-Vasile LucaTeohari Georgescu, n 1952, Gheorghiu-Dej a reusit, cu acordul lui Stalin, s-si elimine adversarii. Acestia au fost destituii din funcie pe linie de stat si exclusi din Partidul Muncitoresc Romn. Vasile Luca a fost arestat si a murit n nchisoare (n 1963), Ana Pauker a primit domiciliul obligatoriu, iar Teohari Georgescu a fost ncadrat ntr-o ntreprindere poligrafic. Dup moartea lui Stalin, n 1953, Nichita Sergheevici Hrusciov, noul lider de la Kremlin, a declansat aciunea de schimbare a conductorilor partidelor comuniste din rile fresti", n acest context, Gheorghiu-Dej a decis s-1 lichideze pe Lucreiu Ptrscanu (aprilie 1954), n care vedea principalul rival. Apoi, treptat, Gheorghiu-Dej a reusit s cstige ncrederea lui Hrusciov, mai ales ca urmare a atitudinii avute n timpul evenimentelor din Ungaria (octombrie-noiembrie 1956), cnd a primit din partea liderului de la Kremlin misiunea de a reface partidul comunist din aceast ar, misiune de care s-a achitat cu succes. Sub influena celor petrecute n Ungaria, regimul de la Bucuresti a luat (n decembrie 1956) unele msuri pozitive, ntre care mrirea salariilor pentru muncitori si intelectuali, a burselor pentru studeni, desfiinarea cotelor obligatorii n cereale, pe care, nc din 1946, ranii era constrnsi s le predea statului. De asemenea, unii intelectuali burghezi" au fost reabilitai" si ncadrai n instituii de cercetare stiinific si de nvmnt. In 1957, Gheorghiu-Dej a reusit s-i nlture pe ultimii si rivali -Miron Constantinescu si losif Chisinevschi - care au fost exclusi din Biroul Politic al C.C. al P.M.R. Avnd spatele asigurat", liderul de la Bucuresti a decis s porneasc pe o nou cale, viznd desovietizarea Romniei. 133

7. ROMANIA IN ANII 1958-1964

a) Retragerea trupelor sovietice (1958) Dup ce, n anii 1944-1948, Armata Rosie avusese un rol important n ascensiunea comunistilor spre putere, treptat, prezena ei a nceput s-i incomodeze pe liderii politici romni, care doreau s se elibereze de sub tutela sovietic si s devin conductorii reali ai Romniei, n consecin, dup semnarea tratatului cu Austria, n mai 1955, Gheorghiu-Dej a iniiat unele discuii cu membrii Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romn, viznd retragerea trupelor sovietice din Romnia. Aceast problem a fost dezbtut n august 1955 n Biroul Politic, care a stabilit ca Gheorghiu-Dej s ridice problema retragerii trupelor sovietice n faa lui N.S. Hrusciov, primul-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice si presedintele Consiliului de Ministri al U.R.S.S. Prudent din fire, Gheorghiu-Dej n-a dat curs acestei nsrcinri, ci a preferat s-1 foloseasc pe Emil Bodnras - membru n Biroul Politic si ministrul forelor armate - care, datorit trecutului su, se bucura de o deosebit ncredere din partea Moscovei. In cazul unei reacii dure a lui Hrusciov, Gheorghiu-Dej putea foarte usor s prezinte solicitarea ca o iniiativ personal a lui Bodnras. Conform scenariului stabilit, problema retragerii trupelor sovietice a fost ridicat cu prilejul vizitei lui Hrusciov n Romnia, n zilele de 21-26 august 1955. Referindu-se la acest moment, N.S. Hrusciov avea s scrie: ,fe neasteptate, tovarsul Bodnras a ridicat problema pentru care nu eram pregtit, chiar niciodat nu m gndisem la ea". Luat prin surprindere, Hrusciov a reacionat aspru", dup propria-i mrturisire. Un participant la discuie, Gheorghe Apostol, n acel moment prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romn, meniona c liderul sovietic a srit n picioare, aprins la fa si ne-a calificat pe toi drept naionalisti, antisovieticf. Desi Hrusciov a prsit 134

Romnia suprat, chestiunea retragerii trupelor Armatei Rosii era pus si a devenit obiect de preocupare pentru conducerea sovietic. Se pare c a existat o curgere de informaie" dup aceast vizit a lui Hrusciov, deoarece A.L. Bradford, vicepresedinte al Ageniei United Press, a solicitat presedintelui Consiliului de Ministri, Gheorghiu-Dej, un rspuns n legtur cu retragerea trupelor sovietice din Romnia, pn la l octombrie 1955. Rspunsul - discutat si aprobat de Biroul Politic -meniona c, dac trupele strine aparinnd statelor occidentale ar fi fost retrase din rile apusene n limitele granielor lor naionale, iar gruprile militare create n Occident ar fi fost lichidate, atunci situaia s-ar fi schimbat si este evident c ar fi nlturat si necesitatea prezenei trupelor sovietice n Romnia s aceste trupe ar fi retrase din Romnia'". n noiembrie 1955, cu prilejul aniversrii Marii Revoluii Socialiste din Octombrie, N.S. Hrusciov a invitat la Moscova o delegaie romn, de partid si de stat, n frunte cu Gheorghiu-Dej. Acesta nu a dat curs invitaiei, sub pretextul c era bolnav, iar delegaia a fost condus de Emil Bodnras. Potrivit unor relatri, dup recepia de la Kremlin, acesta a avut o discuie cu Hrusciov n timpul creia primul-secretar al C.C. al P.C.U.S. a spus: Tovarse Bodnras, noi am hotrt s retragem tntpele sovietice de pe teritoriul Romnie". Era o declaraie confidenial, neurmat de vreo aciune practic. Ea se putea nscrie ntr-un plan mai vast privind detensionarea situaiei internaionale. N.S. Hrusciov era convins c n ntrecerea pasnic" dintre cele dou sisteme - cel socialist si cel capitalist - socialismul avea s nving, devenind un model pentru toate popoarele lumii, n spiritul acestei concepii, Comitetul Politic Consultativ al Tratatului de la Varsovia a formulat, la 28 ianuarie 1956, propunerea de ncheiere a unui pact de neagresiune ntre rile Pactului Nord-Atlantic si cele ale Tratatului de la Varsovia. Un pas important pe calea construirii unei imagini pozitive a noii conduceri sovietice a fost marcat de condamnarea cultului personalitii lui LV. Stalin de ctre Congresul al XX-lea al P.C.U.S. (februarie 1956). N.S. Hrusciov s-a pronunat pentru nlocuirea metodelor de comand, violente, practicate de Stalin, cu discuii si consultri politice, n aprilie 1956 a fost desfiinat Biroul Informativ al Partidelor Comuniste si Muncitoresti, considerat o rmsi stalinist, conducerea sovietic iniiind consftuiri ale partidelor fresti", la care se adoptau declaraii comune. 135

Relaxarea intervenit n raporturile dintre U.R.S.S. si statele socialiste a creat popoarelor din aceste ri iluzia c se puteau desprinde din sfera de dominaie sovietic, n toamna anului 1956 au avut loc mari miscri sociale, politice si naionale n Polonia si Ungaria. Dac n Polonia evenimentele au putut fi inute sub control, n Ungaria ele au luat un curs violent. Este semnificativ faptul c, n mesajul su din 25 octombrie 1956, noul lider maghiar Imre Nagy, a anunat nceperea negocierilor cu U.R.S.S., n vederea retragerii trupelor sovietice din Ungaria. La 3 noiembrie, Imre Nagy a declarat neutralitatea Ungariei, dar a doua zi trupele sovietice au trecut la nbusirea revoluiei. La nceput, oficialitile romne au inut sub tcere evenimentele din Ungaria, iar n comunicatul semnat la 28 octombrie 1956 de GheorghiuDej si losip Broz Tito - cu ocazia vizitei delegaiei de partid si de stat romne n Iugoslavia - se aprecia c nu era recomandabil o intervenie din afar n treburile interne ale altor ri. La l noiembrie, N.S. Hrusciov s-a deplasat la Bucuresti, unde a avut discuii cu liderii Romniei si Cehoslovaciei, pe care i-a informat despre decizia Uniunii Sovietice de a pune capt prin for contrarevoluiei" din Ungaria. Dup aceast dat, mijloacele de propagand din Romnia au condamnat energic contrarevoluia" si au susinut represiunea sovietic. Guvernul romn a pus la dispoziie mijloacele de comunicaie ale rii pentru deplasarea trupelor sovietice spre Ungaria. Dup nbusirea revoluiei, la solicitarea conducerii sovietice, n ziua de 22 noiembrie, Gheorghiu-Dej s-a deplasat la Budapesta, unde a participat la refacerea partidului comunist ungar n frunte cu Kdr Jnos. n acelasi timp, Gheorghiu-Dej s-a asigurat c noile autoriti nu aveau s promoveze o politic revizionist, n condiiile n care, n timpul revoluiei, se ceruse anexarea Transilvaniei la Ungaria. Prin activitatea sa depus la Budapesta, Gheorghiu-Dej a cstigat ncrederea lui Hrusciov. La puin timp dup evenimentele din Ungaria, n zilele de 23 noiembrie-3 decembrie 1956, o delegaie guvernamental romn, condus de Chivu Stoica, presedintele Consiliului de Ministri, s-a deplasat la Moscova, unde a purtat ample discuii cu liderii sovietici, mai ales asupra problemelor economice. Potrivit Declaraiei, dat publicitii n ziua de 4 decembrie, s-au abordat si unele aspecte ale colaborrii politice si militare, apreciinduse c staionarea vremelnic a unitilor militare sovietice n Romnia era 136

necesar, n condiiile existenei n Europa a unui bloc militar agresiv -NATO. Pe baza celor convenite la Moscova, n ziua de 15 aprilie 1957, a fost semnat, la nivelul ministrilor de externe, Acordul referitor la statutul juridic al trupelor sovietice, staionate temporar pe teritoriul Romniei, urmat de mai multe convenii speciale, referitoare la acordarea ajutorului reciproc n problemele urmririi si judecrii infraciunilor si n rezolvarea proceselor civile, ivite n legtur cu staionarea trupelor sovietice, la modul si condiiile de folosire a cazrmilor, cldirilor de serviciu, depozitelor, aerodromurilor, cmpurilor de instrucie, energiei electrice, serviciilor comunale, la repararea localurilor folosite de trupele sovietice, la realizarea transporturilor feroviare si telecomunicaiilor, la aprovizionarea cu materiale, la efectivele trupelor sovietice si locurile lor de dislocare. Regulamentul de lucru al Comisiei mixte romno-sovietice, constituit pe baza Acordului din 15 aprilie 1957, a fost aprobat abia peste un an, la 10 aprilie 1958. Comparativ cu conveniile din 1948, se remarc o mai clar reglementare a rspunderilor din partea sovieticilor, care nu mai aveau dreptul de a se amesteca n treburile interne ale Romniei; comandanii erau obligai s solicite acordul sau consimmntul guvernului romn pentru miscarea trupelor, precum si pentru aplicaii si manevre militare. Un alt pas pe calea normalizrii raporturilor ntre cele dou state s-a realizat prin desfiinarea sovrom-urilor si plecarea consilierilor sovietici, ncepnd cu luna februarie 1957. Apreciind c se apropia momentul decisiv pentru abordarea problemei retragerii trupelor sovietice din Romnia, Gheorghe GheorghiuDej a hotrt s nlture din conducerea Partidului Muncitoresc Romn pe ultimii si adversari, pentru a nu risca folosirea acestora de ctre Hrusciov mpotriva sa. Dup ample manevre de culise a fost convocat Plenara C.C. al P.M.R. (28-29 iunie 1957), care a luat n discuie activitatea antipartinic" desfsurat de losif Chisinevschi si Miron Constantinescu. Asa cum era de asteptat, cei doi au fost nlturai din Biroul Politic si din Comitetul Central. Astfel, ntreaga conducere a Partidului Muncitoresc Romn era alctuit numai din oameni devotai lui Gheorghiu-Dej. De asemenea, au fost luate, cum am artat, unele msuri de destindere intern (desfiinarea cotelor obligatorii, cresterea salariilor, mbuntirea asistenei sociale etc.) menite s atrag masele de ceteni alturi de statul socialist. 137

Considernd c avea sanse de reusit, Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut o discuie cu N.S. Hrusciov, n care a artat c adversarii Uniunii Sovietice apreciau c regimul socialist din Romnia se meninea numai datorit tancurilor sovietice; liderul politic romn a sugerat c ar fi fost bine s se demonstreze lumii capitaliste c socialismul se baza pe ncrederea poporului". Era o idee la care Hrusciov s-a dovedit a fi deosebit de sensibil deoarece Uniunea Sovietic era acuzat c impusese regimuri politice nepopulare n zona Europei centrale si de sud-est, care se menineau numai cu sprijinul Armatei Rosii. Recenta intervenie militar sovietic n Ungaria era considerat drept cea mai clar dovad a acestei realiti, n consecin, Hrusciov a ajuns s aprecieze c retragerea trupelor sovietice din Romnia putea constitui un excelent mijloc de propagand pentru guvernul de la Moscova, n sensul c aciona pentru detensionarea situaiei internaionale, oferind un exemplu demn de urmat si de statele din NATO si n primul rnd de SUA. Pe de alt parte, U.R.S.S. dispunea de rachete, de bombe atomice si cu hidrogen care puteau aciona de pe teritoriul propriu, fr a mai fi nevoie de prezena trupelor sovietice n Romnia. Dup ndelungate reflecii, N.S. Hrusciov a decis s vin n ntmpinarea iniiativei lui Gheorghiu-Dej. Liderul sovietic a discutat mai nti cu maresalul Rodion Malinovski, ministrul aprrii al U.R.S.S.., care si-a dat acordul pentru retragerea trupelor sovietice din Romnia. Apoi, N.S. Hrusciov a ridicat problema n Prezidiul Comitetului Central al P.C.U.S., care a aprobat textul scrisorii ctre Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romn, n aceast scrisoare, semnat de N.S. Hrusciov la 17 aprilie 1958, se aprecia: ,JDup prerea noastr, acum nu mai este necesar sederea trupelor sovietice pe teritoriul Republicii Populare Romne ", drept care CC al P.C. U.S. consider c ar trebui s discutm, n timpul cel mai apropiat, problema retragerii forelor armate sovietice de pe teritoriul Republicii Populare Romne, rezolvnd-o pozitiv si publicnd un comunicat corespunztor n presa". n rspunsul din 23 aprilie 1958, semnat de Gheorghe GheorghiuDej, prim-secretar al C.C. al P.M.R., se arta: innd seama de mprejurrile actuale favorabile, suntem de acord cu propunerea de a se renuna la staionarea mai departe a trupelor sovietice n R.P.R". Discuiile dintre Hrusciov si Gheorghiu-Dej, precum si schimbul de scrisori ntre conducerile celor dou ri aveau un caracter secret, nefiind 138

aduse la cunostina opiniei publice- Mijloacele de informare n mas din .Uniunea Sovietic si din celelalte 3" socialiste erau inundate de propunerile iniiate de N.S. Hrus' ov ' care era prezentat ca un mare campion al pcii". O larg publicit#te s"a dat Consftuirii de la Moscova, din 16-19 noiembrie 1957, la care **u participat reprezentani ai partidelor comuniste si muncitoresti din 64 de fari a'e lui' care a adoptat Manifestul pcii. In ziua de 7 ianuarie 1958, ziarul ,f v dcT - organul central al Partidului Comunist al Uniunii Sov'i tice ~ anuna decizia guvernului de la Moscova privind reducerea forelof sale armate cu 300.000 de oameni, ntre care si 41.000 staionai n Re ublica Democrat German si 17.000 n Ungaria. La 31 martie 1958, SoVietul Suprem al U.R.S.S. a lansat un Apel ctre statele lumii, prin care erea ncetarea experienelor cu arme nucleare si aducea la cunostin c Uniunea Sovietic decisese unilateral s nceteze aceste experiene. In ziua de 24 mai 1958, cu rffllejul consftuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale TVatatulu' de la Varsovia, desfsurat la Moscova, s-a adoptat Declaraia prin care se Pr punea realizarea unui pact de neagresiune ntre statele membre le Tratatului de la Varsovia si statele membre ale NATO. Cu acelasi prilej, Comitetul Politic Consultativ a aprobat propunerea guvernului sovietic, pus d acord cu guvemul de la Bucuresti, cu privire la retragerea de pe teritoriul Romniei a trupelor Armatei Rosii. Pe aceast baz s-a semnat un Acord #ntre Ministerul Forelor Armate ale Republicii Populare Romne si Minis"*61 APrrii al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste referitor la modal itatea retragerii trupelor sovietice din Romnia n U.R.S.S., n perioada 15 ju fiie-15 august 1958. Din motive tactice, liderii poliftici romni au preferat ca plecarea Armatei Rosii s fie prezentat ca o iniiativ a guvernului de la Moscova, iar ei accept aceast decizie. Regimul de 'a Bucuresti a elaborat un amplu program cu prilejul retragerii trupelor sovietice, menit s exprime recunostina" fa de Armata Rosie si fa de U.R.S.S., s acrediteze ideea c Romnia era o ar socialist stabi '-la' un P'lon de ndejde al lagrului socialist. Pe parcursul lunilor iunie si iulie*" ' 58 au ost organizate banchete si mitinguri oficiale n numeroase loc '' ' d'n 31" 3 ' a care s'au rostit discursuri n cinstea prieteniei romno-s' sovietice, n staiile de cale ferat au fost adusi mii de ceteni pentru a-i si>a'uta Pe ostasii Armatei Rosii care prseau Romnia, a le nmna buchete de " a 'e ura -drum bun". Prin 139

decret al Prezidiului Marii Adunri Naionale au fost decorai numerosi ofieri sovietici cu ordine ale R.P. Romne, iar ntregul efectiv al unitilor armatei sovietice staionate pe teritoriul Romniei a fost distins cu medalia ,liberarea de sub jugul fascist". Dup retragerea ultimelor esaloane, Comisia mixt romno-sovietic a continuat s funcioneze, pentru a analiza cererile unor ceteni si instituii privind plata despgubirilor si reparaiilor pentru daunele pricinuite de trupele sovietice; n fapt, aproape toate cererile au fost respinse ca nentemeiate sau au fost trimise spre rezolvare oficialitilor romne. Spre exemplu, n sedina din 20 iunie 1958, Comisia mixt romnosovietic a constatat, n unanimitate, c toate evenimentele neobisnuite examinate au fost svrsite de militarii sovietici n mod neintenionat si au un caracter ntmpltor si izolat". In timp ce sovieticii urmreau nediscutarea abuzurilor si ilegalitilor, partea romn dorea s lichideze ct mai rapid problemele legate de prezena trupelor sovietice, nemaistruind n aducerea de probe care ar fi prelungit discuiile. Astfel, la sedina din 29 iulie 1958, n procesul-verbal se consemnau urmtoarele: ,JLund n consideraie retragerea trupelor sovietice staionate temporar pe teritoriul Republicii Populare Romne, precum si faptul c toate problemele care intr n competena Comisiei mixte au fost examinate si rezolvate n ntregime, Comisia mixt romno-sovietic consider c activitatea acesteia nceteaz, urmnd ca fiecare Parte s raporteze despre acest lucru guvernului respectiv". Asa cum era de asteptat, guvernul de la Moscova a cutat s obin maximum de foloase propagandistice prin retragerea trupelor sale din Romnia. Acest act era prezentat ca o iniiativ sovietic, menit s demonstreze sinceritatea politicii de destindere internaional pe care o promova, ca un exemplu pe care ar fi trebuit s-1 urmeze si statele occidentale, mai ales S.U.A. Astfel, ,Jzvestia", referindu-se la retragerea trupelor sovietice din Romnia, precum si la reducerea efectivelor trupelor Armatei Rosii aflate pe teritoriul Republicii Democrate Germane, scria, la 24 iunie 1958, c aceste msuri ar fi trebuit s ndemne Puterile Apusene s nfptuiasc msuri similare si ar fi putut constitui un nceput practic, netezind calea spre o nelegere n problema retragerii forelor armate strine de pe teritoriile altor state. Astzi este clar pentru toat lumea c o astfel de nelegere nu exist numai si numai din vina Occidentului '. La rndul su, N.S. Hrusciov, n discursul rostit la 18 septembrie 1959, de la 140

tribuna Adunrii Generale a O.N.U., a inut s evidenieze semnificaia iniiativelor luate de Uniunea Sovietic pentru consolidarea pcii si diminuarea ncordrii internaionale, menionnd, n acest cadru, si faptul retragerii trupelor sovietice din Romnia. La vremea respectiv, pe fondul confruntrilor dintre Est" si Vest", actul plecrii Armatei Rosii din Romnia nu a fost interpretat la dimensiunile lui istorice reale. Liderii statelor occidentale, dominai de o mentalitate sectar, preocupai s nu acorde nici cel mai mic credit politicii sovietice de destindere internaional, au cutat s minimalizeze semnificaia retragerii Armatei Rosii din Romnia, prezentnd-o ca o simpl aciune propagandistic. Acest spirit s-a regsit n pres si n celelalte mijloace de comunicare n mas din Occident, care s-au limitat la consemnarea evenimentului. Nici liderii rilor socialiste nu au depsit sabloanele ideologice ale timpului, mulumindu-se s prezinte evenimentul n termenii Comunicatului adoptat la consftuirea statelor membre ale Tratatului de la Varsovia. Este ns cert c popoarele rilor aflate sub ocupaia Uniunii Sovietice au privit retragerea Armatei Rosii din Romnia cu sperana c aceasta are s plece si din celelalte state europene. Si poate au receptat acest act cu un sentiment de invidie c romnii reusiser s realizeze ceea ce pentru ei era doar un vis. Acest vis avea s se nfptuiasc abia peste trei decenii si jumtate, dup 1991, ca urmare a destrmrii Uniunii Sovietice. Dincolo de orice speculaii si interpretri, rmne faptul c Romnia a fost singura ar socialist din care s-au retras trupele sovietice. Istoria a demonstrat c, dup plecarea Armatei Rosii, Romnia a pornit pe calea afirmrii independenei si suveranitii sale, a restabilirii legturilor ce-i fuseser interzise dup cderea cortinei de fier". Iesirea de sub hegemonia sovietic a necesitat mult abilitate politic, pentru a nu provoca o reacie dur din partea marelui vecin de la Rsrit. Treptat, statele occidentale au nceput s priveasc cu interes aciunile Romniei, transmindu-i semnale ncurajatoare, n sperana c avea s se realizeze o fisur" n blocul sovietic". Mai ales dup ce au aflat c reprezentanii Romniei s-au opus politicii de integrare economic a rilor socialiste, promovat de N.S. Hrusciov, prin care se urmrea o diviziune socialist a munctr sub egida sovietic, linie pe care liderii celorlalte state membre ale C.A.E.R. au susinut-o cu mult slugrnicie. 141

Din septembrie 1958, la cererea C C al P.M.R., conducerea de la Moscova a nceput s-si retrag consilierii din Romnia (cu excepia ctorva specialisti militari), iar autoritile romne au putut aciona mai relaxat, ncepnd un proces de reconsiderare a tradiiilor si valorilor naionale, de deschidere spre Occident. n acelasi timp, s-au desfsurat intense tratative pentru reglementarea definitiv a problemelor financiare n suspensie ntre Romnia si statele occidentale, fapt ce a permis ncheierea unor acorduri economice pe termen lung si obinerea de credite pentru achiziionarea de tehnologie modern. Pe plan internaional, oficialitile romne au ncetat s se mai alinieze automat - asa cum fceau celelalte ri socialiste - la politica promovat de U.R.S.S. La O.N.U. si n cadrul altor organisme internaionale, diplomaia romneasc a nceput s se individualizeze, adoptnd atitudini proprii, care nu o dat erau diferite de cele ale U.R.S.S. si ale sateliilor ei.

b) Desovietizarea Romniei. Declaraia din aprilie 1964 Dup retragerea Armatei Rosii din Romnia, regimul de la Bucuresti a continuat s aduc elogii Uniunii Sovietice si conductorilor ei, a luat msuri represive mpotriva celor care se opuneau, ntr-o form sau alta, acestei orientri. Timp de circa un an s-au operat arestri, s-au organizat sedine publice de demascare" a dusmanilor socialismului, aciuni ce aminteau de nceputul anilor '50. Ele erau menite s adoarm vigilena" Kremlinului, care trebuia s stie c Romnia constituia o verig puternic" a lagrului socialist. Pe de alt parte, au nceput tatonri n diferite capitale din Occident, n vederea normalizrii relaiilor bilaterale, grav deteriorate dup 1948. Delegaii economice au vizitat S.U.A., Frana, Italia, Republica Federal Germania si alte state, reusind s rezolve problema bunurilor confiscate de Romnia dup cel de-al doilea rzboi mondial. Pe aceast baz s-au ncheiat acorduri ntre statul romn si firme occidentale, viznd mai ales domeniul tehnologiei. Din 1960 a nceput un amplu proces de desovietizare a societii romnesti. Au fost desfiinate rnd pe rnd Institutul Maxim Gorki" (care a devenit Institutul de Limbi Strine), Librria Cartea Rus" (prin nfiinarea Librriei pentru Cartea Strin), Muzeul Romno-Rus (cldirea a intrat
142

ntr-un lung proces de restaurare dup care aici s-a amenajat Muzeul Literaturii Romne). S-a trecut la elaborarea de noi manuale scolare, n care au fost reintroduse personalitile de marc ale istoriei, literaturii si stiinei romnesti. Statul a investit sume considerabile n nvmnt, stiin si cultur, s-au construit mii de scoli, zeci de institute de cercetare, faculti, spitale, policlinici etc. Au fost restabilite contactele culturale cu Occidentul; limbile francez, englez, german s-au reintrodus n scoli (alturi de limba rus). Regimul a devenit mai relaxat; din 1960 s-a trecut la eliberarea deinuilor politici, prin decrete succesive de amnistie, n august 1964 au fost pusi n libertate ultimii 10.000 de deinui politici din Romnia. Cei mai muli au primit pensii din partea statului, iar unii au fost rencadrai n vechile lor locuri de munc, inclusiv n universiti si institute de cercetare stiinific. Politica economic a continuat s pun accentul pe industrializai"6' dar, alturi de industria grea si de cea a construciilor de masini, s-a acordat o mai mare atenie industriei alimentare si celei productoare de bunuri de consum (confecii, nclminte, articole electro-casnice etc.). Direciile obligatorii ale procesului de industrializare erau considerate: electrificarea, mecanizarea complex, automatizarea produciei, chimizarea, cresterea si dezvoltarea industriei constructoare de masini. Industriei romnesti i s-au alocat fonduri considerabile. Au fost create capaciti productive n toate judeele, s-au electrificat majoritatea localitilor rii, au fost construite mari obiective industriale, au aprut noi ramuri si subramuri economice. n fiecare oras s-a dezvoltat cel puin o platform industrial puternic, crendu-se numeroase locuri de munc n industrie, servicii, sistemul sanitar, nvmnt etc. Rata acumulrilor necesare investiiilor si industrializrii a fost de 20-25%, una dintre cele mai ridicate din lume. Dup ncheierea colectivizrii agriculturii n 1962, s-a adoptat un amplu program viznd modernizarea acestei ramuri a economiei naionale si cresterea produciei la hectar. De asemenea, s-au nfiinat ferme legumicole, pomicole, cresctorii de psri, porci, viei etc. Situaia material a populaiei s-a ameliorat, ca urmare a rezultatelor obinute n industrie si agricultur. A nceput construirea unor cartiere de locuine, apartamentele fiind acordate gratuit n folosin muncitorilor. A sporit numrul locurilor n staiunile de odihn si tratament. Satul ' 1 4 3

romnesc tradiional a suferit uriase transformri, nfisarea lui s-a schimbat att din punct de vedere material (construcii, drumuri, curent electric, autobuze etc.), ct si spiritual, prin pierderea dorinei ancestrale a ranilor de a lucra pmntul. La nceputul anilor '60, pe piaa romneasca au reaprut unele produse din statele occidentale. Au fost achiziionate filme, s-au organizat expoziii, concerte, festivaluri la care erau prezente personaliti marcante att din lagrul" socialist, ct si din Occident. Au fost aduse unele modificri la Constituia din 1952, nlturndu-se restriciile n privina exercitrii dreptului de vot de ctre anumite categorii de ceteni. In 1961, n locul Prezidiului Marii Adunri Naionale a fost creat Consiliul de Stat al Republicii Populare Romne, organ al puterii aflat sub controlul Marii Adunri Naionale si rspunztor n faa acesteia pentru activitatea sa. La 21 martie 1961, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales n funcia de presedinte al Consiliului de Stat, iar Ion Gheorghe Maurer a devenit presedintele Consiliului de Ministri. Cei doi lideri politici - Gheorghe Gheorghiu-Dej si Ion Gheorghe Maurer - au fost artizanii politicii de independen si suveranitate a Romniei. Conducerea de la Bucuresti a profitat de conflictul dintre China si Uniunea Sovietic pentru a-si afirma propria sa poziie, diferit de cea a Moscovei, n problemele vieii internaionale, precum si ale raporturilor dintre partidele comuniste si muncitoresti. Un moment esenial, cu larg ecou intern si internaional, s-a nregistrat n aprilie 1964, cnd s-a fcut public si ntr-o manier categoric noua orientare a guvernanilor de la Bucuresti, n Declaraia cu privire la poziia Partidului Muncitoresc Romn n problemele miscrii comuniste si muncitoresti internaionale s-a afirmat c Romnia promoveaz principiile suveranitii si independenei naionale, ale neamestecului n afacerile interne, avantajului si respectului reciproc. Partidul Muncitoresc Romn se pronuna pentru recunoasterea specificitii naionale, istorice, nelegerea si acceptarea diversitii de condiii ale dezvoltrii fiecrei ri. In document se preciza: Respectarea strict a principiului potrivit cruia toate partidele marxist-leniniste sunt egale n drepturi, a neamestecului n treburile interne ale altor partide, a dreptului exclusiv al fiecrui partid de a-si rezolva problemele politice si organizatorice, de a-si desemna conducerea, de a-si orienta membru asupra problemelor politicii 144

interne si internaionale, reprezint condiia esenial pentni soluionarea just a problemelor divergente, ca si a oricror probleme pe care le ridic lupta lor comuna", n acest spirit, Declaraia aprecia: ,JVu exist si mi poate exista un partid printe si un partid fiu, partide superioare si partide subordonate". Cu alte cuvinte, Romnia nu mai recunostea supremaia Uniunii Sovietice si nici rolul conductor al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice n relaiile internaionale. P.M.R. se considera responsabil pentru politica sa numai n faa poporului romn. Declaraia din aprilie 1964 a avut un mare ecou internaional, mai ales n statele occidentale, care au apreciat-o - pe drept cuvnt - ca nceputul unei noi perioade n evoluia politicii interne si internaionale a Romniei, ca un act de independen fa de Moscova.

145

SOCIETATEA ROMNEASC N PERIOADA 1964-1974

a) Politica intern; liberalizarea si lim itele ei

Dup adoptarea Declaraiei din aprilie 1964 a urmat o perioad de liberalizare a societii socialiste din Romnia, nceput n timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, aceast orientare a continuat si dup moartea sa, survenit n martie 1965. n Romnia anilor 1964-1974 s-a crezut ntr-o deschidere larg spre democraie; s-au fcut unele ncercri de materializare a pieei libere, de desctusare a forelor intelectuale, s-au dezvoltat contactele cu Occidentul. Aceast liberalizare avea loc n anumite limite, impuse de existena unui regim de esen totalitar. Noul lider, Nicolae Ceausescu, a iniiat ample aciuni viznd reorganizarea statului si a societii, n iulie 1965, Partidul Muncitoresc Romn si-a luat numele de Partidul Comunist Romn, iar numerotarea congreselor acestuia a nceput cu anul crerii P.C.R. (1921). Astfel, Congresul al IV-lea al P.M.R. a devenit Congresul al IX-lea al P.C.R. Dup 1965 s-a pus accentul pe ideea renunrii la modelul unic" de construire a socialismului, stabilindu-se c se impunea luarea n considerare a condiiilor specifice din fiecare ar. La 21 august 1965 a fost adopt o nou Constituie, prin care Romnia si lua numele de Republica Socialist Romnia. Articolul l al Constituiei prevedea c Republica Socialist Romnia este stat al oamenilor muncii de la orase si sate, suveran, independent si unitar", n decembrie 1967, Nicolae Ceausescu a fost ales n funcia de presedinte al Consiliului de Stat. n 1968 a fost realizat o ampl reform administrativ, prin care s-a renunat la denumirile sovietice (raion, regiune) si s-a revenit la unitatea administrativ tradiional: judeul. Regalitatea socialist' a devenit o preocupare important a liderilor politici din Romnia, n aprilie 1968 au fost demascate abuzurile si
146

ilegalitile din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind reabilitai mai muli activisti de partid, n frunte cu Lucreiu Ptrscanu. Decizia a avut un caracter politic, deoarece nu au fost luate msuri mpotriva celor care au condus aparatul de represiune. Din contr, fostul sef al Securitii, generalul Alexandru Nicolschi, a fost decorat pentru contribuia adus la victoria socialismului". O relaxare a intervenit n relaia dintre stat si biseric. S-au deschis mai multe seminarii teologice si a crescut numrul de studeni la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Au fost renovate mai multe biserici si mnstiri. Prin Legea nvmntului din 1968, a fost stabilit nvmntul general obligatoriu de 10 clase. Din 1965 s-a introdus gratuitatea manualelor scolare pentru toi elevii (clasele I-XII). Au fost nfiinate noi universiti - la Craiova (1965) si Brasov (1971). S-au dat n folosin mai multe cmine studenesti n Bucuresti, Iasi, Timisoara, Cluj. In 1970 a fost inaugurat noul ansamblu de cldiri aparinnd Institutului Politehnic din Bucuresti. S-a nregistrat si o anumit relaxare ideologic. In manualele scolare au fost introduse personaliti dezavuate vehement la nceputul anilor '50: Titu Maiorescu, George Clinescu, Octavian Goga, Tudor Arghezi. Au aprut noi reviste literare, n care se dezbteau problemele creaiei naionale si universale. S-au afirmat puternic romancierii Marin Preda si Eugen Barbu, precum si tinerii poei Nichita Stnescu si Marin Sorescu. Istoria - mai ales cea naional - a renceput s fie cercetat pe baz de documente. Din 1967 s-a editat revista Mjgozz'w istoric", care a avut un rol important n popularizarea istoriei, inclusiv prin publicarea unor documente si memorii inedite. In 1968 s-a creat Societatea de Stiine Istorice din Romnia, iar n 1972 s-a deschis Muzeul Naional de Istorie al Romniei. Au fost publicate lucrri de cert valoare privind istoria veche (Vladimir Dumitrescu, Ion Nestor), medieval (P.P. Panaitescu, Stefan Pascu), modern (David Prodan, Constantin C. Giurescu). Rezultate deosebite s-au nregistrat n domeniul stiinelor exacte si tehnice, remarcabile fiind rezultatele obinute de Octav Onicescu (mecanic), Costin D. Neniescu (chimie), Horia Hulubei (fizic) etc. In domeniul medicinei s-a impus Institutul Naional de Gerontologie si Geriatrie, condus de Ana Asian, care a si creat noi medicamente (Aslavital si Gerovital). Arhitecii si constructorii au putut s-si pun n valoare capacitile creatoare, att prin realizarea unor cartiere de locuine, ct si prin opere 147

unice, precum Palatul Televiziunii Romne, Teatrul de Stat din TrguMures, Palatul Politico-Administrativ din Baia-Mare, Sala Polivalent din Bucuresti, Aeroportul Internaional Otopeni. Contactele culturale s-au multiplicat, muli tineri romni fiind trimisi la studii n statele occidentale; s-au deschis centre culturale" ale Romniei n Italia, Frana, S.U.A., Germania etc. Filmul romnesc era prezent la marile festivaluri, inclusiv la cel de la Cannes. Dup ce, n 1957, Ion Popescu-Gopo obinuse Marele premiu pentru filmul de desene animate ,curt istorie", n 1965, Liviu Ciulei a cstigat premiul pentru regie cu filmul pdurea spnzurailor", iar n 1966 premiul Opera Prima a fost acordat lui Mircea Muresan pentru filmul Rscoala" (adaptare dup romanul lui Liviu Rebreanu). Politica economic a cunoscut dup 1964 o anumit modificare. Conferina Naional a P.C.R. din decembrie 1967 a hotrt o larg descentralizare a activitii economice, planul unic adoptat la nivel naional coninnd numai civa indicatori de baz. S-a pus un accent deosebit pe modernizarea si rentabilizarea ntreprinderilor industriale. Statul romn a contractat importante mprumuturi externe, pe baza crora a achiziionat masini si utilaje moderne pentru economia naional. Au fost construite mari ntreprinderi industriale n aproape toate judeele rii. Au aprut platforme industriale moderne, mai ales n domenii de vrf ca electronica, electrotehnica, petrochimia. Din 1968, Romnia a nceput s produc automobilul Dac/a" (n colaborare cu firma francez ,Jtenault"), iar n 1969 a realizat primul elicopter: I.A.R.-316 (n colaborare cu firma francez Alouette"), n 1970 a intrat n funciune prima turbin a Centralei Hidroelectrice de la Porile de Fier L A nceput aciunea de electrificare a transporturilor pe cile ferate (primul traseu electrificat, Bucuresti-Brasov, s-a dat n folosin n 1968). Agricultura a cunoscut un proces de modernizare prin mecanizarea lucrrilor, folosirea pe scar larg a ngrsmintelor chimice si pesticidelor, asigurarea de specialisti (agronomi, medici veterinari), crearea de staiuni pentru cercetri, n care se obineau noi soiuri de plante si rase de animale cu o productivitate ridicat. Comerul a nregistrat o puternic dezvoltare. Din 1970 a fost organizat, anual, Trgul Internaional Bucuresti, care se bucura de o larg participare a firmelor industriale din Europa, Asia si America. Romnia a nceput s exporte pe scar larg masini si utilaje, unele dintre ele - precum 148

sondele pentru extracia petrolului realizate la Ploiesti si tractoarele produse Ia Brasov - fiind printre cele mai performante din lume. Nivelul de trai a cunoscut o sensibil mbuntire, piaa romneasc fiind, practic, cea mai bine aprovi/ionat din ntregul lagr" socialist. S-a desfsurat un amplu program de construcii de locuine, care erau oferite gratuit cetenilor, mai ales muncitorilor de la marile ntreprinderi industriale. Asistena medical gratuit s-a generalizat. Au fost amenajate noi staiuni de odihn si tratament, ntre care cele de pe litoralul Mrii Negre. Aparatele de radio, televizoarele, masinile de splat, frigiderele, automobilele au intrat n viaa cotidian a romnilor. Cea mai spectaculoas transformare a cunoscut-o satul romnesc. Pe de o parte, tradiia s-a modificat, slbind sau chiar disprnd vechi obiceiuri si portul popular n multe localiti rurale, iar pe de alt parte, asaltul modernizrii a impus aspiraii, mentaliti si moduri de via diferite comparativ cu perioada interbelic. Viaa satului capt ritmuri mai nalte de desfsurare, oamenii fiind mai prezeni n activitatea comunitii. S-au modernizat locuinele, au aprut case construite dup tipare urbane, dotate cu mobil cumprat de la oras, cu sobe de teracot etc. Transformrile radicale pe care le-a cunoscut familia (ca funcie si structur) sub impactul industrializrii si urbanizrii s-au materializat n cresterea duratei scolarizrii si instruirii n general, participarea femeii la activiti economice neagricole, cresterea mobilitii sociale, scderea mortalitii infantile, dezvoltarea sistemului de asigurri sociale, cresterea standardului de via, reducerea costului cresterii si educaiei copiilor, slbirea influenei religiei si a normelor morale. Pe de alt parte, un impact profund negativ 1-a avut decretul Consiliului de Stat din octombrie 1966 prin care s-a interzis ntreruperea cursului sarcinii pentru femeile care aveau mai puin de trei copii. Deoarece n Romnia nu se gseau contraceptive, foarte multe femei au recurs la avorturi spontane, n urma crora nu puine si-au pierdut viaa. b) Politica extern; implicarea Romniei n marile probleme ale lumii Politica extern a Romniei avea la baz patru principii, formulate nc din aprilie 1964, care se bucurau de o larg recunoastere internaional: egalitatea n drepturi, neamestecul n treburile interne, integritatea teritorial si suveranitatea naional, avantajul reciproc. 149

Dup 1964, n timp ce celelalte state socialiste europene urmau nti totul linia Moscovei, Romnia promova o politic de extindere a relaiilor de cooperare cu lumea occidental. Independena Romniei n politica extern s-a materializat n forme multiple: vizita unor lideri occidentali, precum Charles de Gaulle, presedintele Franei (1968), Richard Nixon (1969) si Gerald Ford (1975), presedinii S.U.A.; meninerea unor relaii cordiale cu Iugoslavia; stabilirea de relaii diplomatice cu Republica Federal Germania; meninerea relaiilor diplomatice cu Israelul, n contextul rzboiului dintre acest stat si rile arabe. Romnia a aderat la importante organisme internaionale (Fondul Monetar Internaional, Banca Mondial), a semnat acorduri de colaborare cu Comunitatea Economic European (care reunea statele capitaliste). Ca o recunoastere a politicii internaionale promovate de Romnia, n 1967, ministrul su de externe, Corneliu Mnescu, a fost ales presedintele Adunrii Generale a O.N.U., fiind cel dinti diplomat dintr-o ar socialist care a ocupat aceast nalt funcie. Atitudinea ferm, de condamnare energic a interveniei U.R.S.S. si a altor state membre ale Tratatului de la Varsovia mpotriva Cehoslovaciei, n august 1968, declaraia lui Nicolae Ceausescu, potrivit creia Romnia avea s-si apere cu orice pre independena si integritatea teritorial, au creat un puternic sentiment de solidaritate naional. Poporul romn a susinut aceast atitudine a lui Ceausescu. n acel context, numerosi ceteni romni, inclusiv fosti deinui politici, au intrat n P.C.R. Prin politica promovat si implicarea sa n rezolvarea unor probleme complexe ale contemporaneitii, liderul politic romn a dobndit un autentic prestigiu internaional. Din 1968, succesele obinute pe plan intern si internaional au nceput s fie puse de propaganda de partid pe seama unui singur om: Nicolae Ceausescu. Astfel, a nceput s se creeze un cult al personalitii acestuia. Pe de alt parte, Ceausescu a profitat de acest context pentru a-si consolida puterea. La Congresul al X-lea al P.C.R., din 1969, s-a instituit funcia de secretar general al partidului; acesta era ales de Congres si nu de Comitetul Central, ca pn atunci. Astfel, secretarul general nu mai era, nici mcar din punct de vedere formal, subordonat Comitetului Central. n 1971, dup o vizit n China si n Coreea de Nord, Nicolae Ceausescu, profund impresionat de cultul personalitii celor doi lideri (Mao Ze Dong si Kim Ir Sen), a decis s se aplice pe meleagurile Romniei 150

asemenea practici. Una dintre primele aciuni a fost adoptare? unui plan de msuri viznd activitatea politico-educativ, reafirmarea spiritului muncitoresc revoluionar" n ntreaga activitate economica si social. A fost criticat spiritul intelectual ist" promovat n munca de propagand; s-a nfiinat Consiliul Culturii si Educaiei Socialiste, ca organ de partid si de stat. n funcii de conducere au fost promovai oameni noi", devotai lui Nicolae Ceausescu. n 1973, soia acestuia, Elena Ceausescu, a fost aleas n Comitetul Politic Executiv, devenind, treptat, a doua persoan n conducerea partidului si statului. Prin sistemul rotirii cadrelor", nici un activist nu mai era sigur pe postul su, astfel c muli dintre acestia, pentai a se menine n funciile de conducere, au adoptat o atitudine slugarnic fa de Nicolae Ceausescu. S-au acumulat astfel premisele instaurrii cultului personalitii, care avea s domine societatea romneasc, ncepnd cu 1974, cnd Nicolae Ceausescu a devenit cel dinti presedinte al Romniei.

151

9. ANII CULTULUI PERSONALITII (1974-1989)

a) Situaia intern; realizri si crize Anul 1974 a marcat preluarea tuturor prghiilor de conducere de ctre Nicolae Ceausescu. A fost modificat Constituia, fiind instituit funcia de presedinte al Republicii Socialiste Romnia. La 28 martie 1974, n aceast funcie a fost ales Nicolae Ceausescu. n aceeasi zi, Ion Gheorghe Maurer, care avusese un rol important att n alegerea lui Nicolae Ceausescu n fruntea partidului, n martie 1965, ct si n procesul de liberalizare, de destindere intern si de dezvoltare a relaiilor Romniei cu lumea occidental, a demisionat din fruntea guvernului, n funcia de presedinte al Consiliului de Ministri a fost ales Marea Mnescu, un apropiat al familiei Ceausescu. Congresul al XI-lea al P.C.R., desfsurat n noiembrie 1974, a adoptat Programul Partidului Comunist Romn de furire a societii socialiste multilateral dezvoltate si naintare a Romniei spre comunism, care trasa liniile de evoluie a rii n urmtorii 20-25 ani. Se preconiza dezvoltarea puternic a forelor de producie, a productivitii muncii, a nvmntului, stiinei si culturii, ridicarea nivelului de civilizaie a ntregului popor. Prin ndeplinirea acestui program se considera c se va deschide calea trecerii la faza superioar a socialismului - societatea comunist". Perioada 1974 - 1989 a fost extrem de contradictorie, n economia naional au continuat evoluiile pozitive din perioada anterioar, pn n 1980-1981. S-a extins colaborarea cu firme industriale din statele occidentale, n vederea modernizrii si dezvoltrii unor ntreprinderi romnesti. Procesul de retehnologizare a economiei naionale s-a desfsurat ntr-un ritm accelerat. Stiina romneasc a fost racordat la nivelul exigenelor mondiale, n 1975, Romnia realiza calculatorul Felix-512, cu o capacitate de 300.000 operaii pe secund, n acelasi an, a intrat n
152

funciune prima platform pentru exploatarea ieiului si a gazelor naturale din Marea Neagr, iar pn n 1989 s-au mai dat n folosin alte sase asemenea platforme. A nceput construcia centralei nucleare de la Cernavod (n colaborare cu Canada) si a Uzinei de Ap Grea de la Halnga (lng Drobeta Turnu-Severin). In 1986 s-a inaugurat podul rutier si feroviar ntre Fetesti si Cernavod. A continuat aciunea de electrificare a transportului pe calea ferat, s-au construit zeci de nave fluviale si maritime pentru transportul de minereuri si petrol, n 1980, la Brila, a fost lansat la ap prima nav de pescuit oceanic, urmat de altele, astfel c n 1989 Romnia se plasa pe locul al doilea n lume (dup U.R.S.S.) n privina capacitii si a numrului de vase din acest domeniu. In 1974 s-a inaugurat drumul naional Transfgrsan. n 1979 s-a dat n folosin primul tronson al metroului din Bucuresti, n 1984 s-a ncheiat construcia canalului Dunre-Marea Neagr; astfel, a fost redus traseul pe ap dintre Cernavod si Constana. Romnia a devenit o ar productoare de avioane - n 1982 a avut loc zborul avionului de pasageri ROM-BAC 1-11, construit n colaborare cu o firm din Marea Britanic; pn n 1989 au fost construite 9 asemenea aparate. Din 1987, Romnia a nceput s construiasc avioane de vntoare si bombardament la I.A.R. - Brasov, precum si avioane de bombardament (n colaborare cu Iugoslavia) la Craiova, n 1981, pilotul romn Dumitru Prunariu a efectuat un zbor n spaiul cosmic pe nava sovietic ,oiuz-40". n agricultur au continuat dotarea cu masini si tractoare, folosirea pe scar larg a insectofungicidelor si a ngrsmintelor chimice. S-a trecut la aplicarea unui vast plan de mbuntiri funciare si au fost irigate peste 3 milioane ha. S-au construit noi combinate avicole si de crestere a porcilor. n domeniul social s-a meninut politica de susinere din partea statului a unor utiliti publice (scoli, grdinie, spitale). S-a accelerat programul viznd construcia de locuine, dintre care o parte se repartiza gratuit cetenilor, iar cealalt parte era vndut prin oficiile pentru construirea de locuine proprietate personal. nvmntul si cultura s-au dezvoltat, nregistrndu-se rezultate invidiate de celelalte ri socialiste surori", care continuau s urmeze linia politic si ideologic trasat de Kremlin, n 1980, funcionau 164 lectorate de limba, literatura si civilizaia romneasc n 36 de centre universitare din strintate, n acelasi an, n Romnia studiau circa 15.000 de tineri din 58 de state ale lumii. 153

Ca o apreciere a rezultatelor obinute de istoricii romni, n 1980 s-a desfsurat la Bucuresti cel de-al XV-lea Congres Internaional de Stiine Istorice. S-au publicat lucrri privind rscoala lui Horea (David Prodan), furirea statului naional unitar (Stefan Pascu). Istoria de dup 1918 a nceput s fie abordat pe baz de documente, publicndu-se lucrri eseniale privind partidele politice, monarhia, regimul politic din perioada interbelic, n domeniul literaturii s-au remarcat romancierul Marin Preda (Delirul - 1975, Viaa ca o prad - 1977), criticul literar Alexandru Piru (Istoria literaturii romne din cele mai vechi timpuri pn azi 1981). Au fost publicate 16 volume din Opera complet a lui Mihai Eminescu (ediie iniiat de Perpessicius). Filmul romnesc a evocat activitatea unor mari personaliti (Burebista, Mircea cel Btrn, Stefan cel Mare, Dimitrie Cantemir) si evenimente (Independena din 1877). S-au ridicat numeroase statui (Stefan cel Mare - Vaslui, Mihai Viteazul - Cluj, Avram lncii - Trgu-Mures, Independena - la Calafat si Iasi etc.). S-au construit centre civice" n aproape toate marile orase, hoteluri (Moldova - Iasi, Delta- Tulcea, Bucuresti si Dorobani - n capital), magazine (Unirea, Bucur Obor n Bucuresti, Tomis n Constana, Petrodava - Piatra Neam etc.), centre cultural-sportive (Palatul Sporturilor si Culturii, Palatul Pionierilor - Bucuresti). Au fost restaurate unele monumente istorice si de art (Trophaeum Trajani de la Adamclisi, Curtea Domneasc de la Cmpulung, fostele palate regale de la Cotroceni, Scrovistea si Svrsin, Biserica Neagr din Brasov, mnstirea Hurez - Vlcea etc.). Elevii din Romnia au obinut performane excepionale la olimpiadele internaionale (mai ales la matematic). S-au nregistrat mari succese sportive la campionate mondiale si europene. Sportivi precum Nadia Comneci (care n 1976, la Olimpiada de la Montereal, a obinut prima not de l O din istoria gimnasticii mondiale, a cstigat trei medalii de aur), Ivan Paaichin (caiac-canoie), Ilie Nstase si Ion Tiriac (tenis de cmp) erau cunoscui pe toate meridianele lumii. Evoluiile pozitive, n esena lor, dar care se nscriau n exigenele politicii Partidului Comunist si, mai ales, ale lui Nicolae Ceausescu, s-au curmat aproape brusc la nceputul anilor '80. Nicolae Ceausescu a decis, n 1981, ca Romnia s-si achite, ntr-un termen ct mai scurt, ntreaga datorie extern (circa 10 miliarde dolari), 154

pentru a se asigura deplina independen" a rii si a evita amestecul statelor imperialiste" n treburile sale interne. Pentru procurarea sumelor necesare, s-a recurs la forarea exportului, produsele romnesti fiind adesea vndute sub preul de cost. Aceast politic a dus la deteriorarea rapid a situaiei economice a rii, n timp ce statele occidentale intrau n era electronic", a calculatoarelor, Romnia nu mai investea fonduri n scopul modernizrii industriei si a celorlalte ramuri economice, fapt ce ducea la scderea productivitii muncii. Exportarea bunurilor de prim necesitate a creat o penurie alimentar intern, iar criza petrolului - declansat pe plan mondial la nceputul anilor '80-a avut consecine grave asupra economiei romnesti. Desi situaia economic se deteriora de la un an la altul, Nicolae Ceausescu continua s susin c Romnia cunostea o dezvoltare accelerat. Paralel cu eforturile pentru achitarea rapid a datoriei externe, din iniiativa lui Nicolae Ceausescu s-au derulat programe de construcii uriase, precum Casa Poporului, a doua cldire ca proporii din lume (dup cea a Pentagonului), n domeniul industriei s-au dezvoltat ramuri energofage (aluminiu, ciment, sticl). Desi criza petrolului afecta profund Romnia, Nicolae Ceausescu a continuat aciunile viznd extinderea industriei petrochimice (combinatele de la Pitesti, Midia-Nvodari, Borzesti). Pentru obinerea independenei energetice", s-a pus accent pe construcia de termocentrale, prin folosirea crbunelui de calitate inferioar din Valea Jiului (Rogojelu, Turceni). S-au dezvoltat mari combinate siderurgice (Galai, Clrasi, Trgoviste). n dorina de a realiza construcii noi, de care s-si lege numele, Nicolae Ceausescu a dispus demolarea unui numr considerabil de imobile, ntre care si monumente istorice, inclusiv biserici si mnstiri. n 1984, el a lansat teza noii revoluii agrare", prin care se urmrea obinerea unor producii foarte ridicate. Pentru a face pe plac conductorului, s-a ajuns la o adevrat ntrecere ntre judee, fiecare raportnd producii care depseau cu mult rezultatele reale. nvmntul, stiina si cultura au fost puternic politizate, n 1984, la Congresul al XIII-lea al P.C.R., s-a adoptat Programul ideologic al partidului, care viza aplicarea ntocmai a politicii oficiale n domeniile nvmntului, stiinei si culturii. Desi cenzura era legal desfiinat nc din 1969, n fapt ea se exercita cu mult exigen" prin Secia Propagand a C.C. al P.C.R. Scriitorii, artistii, istoricii reuseau cu mult dificultate s ocoleasc foarfecele" cenzurii de partid, ntregul aparat de propagand a 155

fost pus n slujba proslvirii lui Nicolae Ceausescu. Acesta era prezentat drept cel mai bun fiu al poporului romn", iar perioada de dup Congresul al IX-lea era numit Epoca de aur" a Romniei. Un desnat cult al personalitii era propagat prin pres, radio, televiziune, mari manifestaii populare etc. Ajungnd s se cread un om providenial, atotstiutor, Nicolae Ceausescu a nceput s dea indicaii" nu numai muncitorilor si ranilor, dar si scriitorilor, artistilor, constructorilor, arhitecilor, cercettorilor stiinifici etc. Voluntarismul, decizia conductorului unic au devenit politic de stat. Situaia social din Romnia s-a deteriorat rapid. Unele faciliti din anii '60-'70 au nceput s fie anulate (cele mai multe locuine erau repartizate contracost, devenind proprietate personal, asistena medical gratuit a fost restrns n favoarea consultaiilor la policlinicile cu plat, locurile la odihn si tratament se acordau att gratuit, ct si contracost, muncitorilor - declarai proprietari ai ntreprinderilor - li se oprea o parte din salarii ca pri sociale". Cea mai afectat a fost rnimea. Cstignd extrem de puin n gospodriile agricole colective (numite, din 1966, cooperative agricole de producie), foarte muli rani au fost nevoii s plece la oras, devenind muncitori (de regul, necalificai) n ntreprinderi industriale sau pe santierele de construcii. S-a produs o depopulare a satelor, cu consecine negative asupra forei de munc, n aceste condiii, pentru strngerea recoltei s-a recurs la militari, elevi si studeni. Intelectualitatea resimea dureros lipsa de libertate, de democraie, regimul cenzurii si al supravegherii din partea Securitii. Au existat intelectuali care au beneficiat si n aceast perioad de toate avantajele regimului (burse, stagii de documentare n strintate, participri la reuniuni stiinifice sau culturale internaionale), dar numrul lor era tot mai redus. ntregul popor a fost grav afectat de msurile viznd economisirea energiei electrice (luate n 1984 si 1987), prin care sursele de lumin si cldur erau ntrerupte, populaia fiind supus unui adevrat calvar. Venirea iernii era asteptat de cetenii de la oras ntr-o stare de panic, deoarece atunci cnd gerul era mai puternic, caloriferele deveneau reci, iar gazul metan se ntrerupea. De asemenea, sub pretextul alimentaiei stiinifice si raionale", din 1986 au nceput s se carteleze produsele de prim nece uate (ulei, zahr, carne, ou, pine). Treptat, starea de nemulunire a romnilor a nceput s se generalizeze. Au existat unele miscri de protest, ntre care greva minerilor din 156

Valea Jiului (august 1977) si din Maramures (septembrie 1983), a muncitorilor de la ntreprinderile ,teagul Rosu" si TractoniF' din Brasov (noiembrie 1987). Ele au fost rapid anihilate, fie prin promisiuni, fie prin msuri represive. Unii intelectuali au luat poziie mpotriva regimului Ceausescu, mai ales prin trimiterea unor scrisori si acordarea de interviuri posturilor de radio ,JEuropa Liber" si Vocea Americif. Totusi, o dizident puternic nu s-a putut dezvolta n Romnia. Dup 1987, circulaia n strintate a fost supus unui control sever, iar contactul cu lumea occidental s-a diminuat drastic. In aceste condiii, muli ceteni romni au trecut clandestin grania, fugind n Occident, unde au cerut azil politic; unii dintre acestia s-au manifestat extrem de critic, prin mass-media, la adresa regimului de la Bucuresti. Un fenomen specific Romniei a fost emigrarea minoritilor naionale ctre rile de origine, n timp ce n celelalte ri socialiste emigrarea a fost interzis, n Romnia s-a admis plecarea din ar a unui numr foarte mare de germani si evrei, ntre 1967 si 1989 au emigrat circa 250.000 de germani si evrei. S-a realizat un fel de rscumprare" a lor prin nelegeri cu guvernele statelor respective, care au pltit Romniei anumite sume pentru cheltuielile de scolarizare fcute cu cei ce prseau ara. La vremea respectiv, mai ales dup 1981, emigrarea era considerat de muli romni ca o form de libertate si dac nu puteau prsi legal Romnia (ca evreii si germanii) o fceau clandestin, cu toate riscurile de rigoare. b) Politica extern. Schimbarea raportului de fore pe plan internaional n domeniul politicii externe, Romnia a continuat s se manifeste, dup 1974, ca un factor activ, att la O.N.U. ct si n alte organisme internaionale, precum si n relaiile bilaterale. Aceast politic s-a bucurat de o larg apreciere, n 1975, Romnia a obinut din partea S.U.A. clauza naiunii celei mai favorizate", iar n 1980 a ncheiat noi acorduri de colaborare cu Comunitatea Economic European. Bucurestiul a fost, efectiv, un centru al diplomaiei mondiale. Romnia a adus o contribuie deosebit la negocierea si definitivarea Actului final al Conferinei pentru Securitate si Cooperare n Europa (Helsinki, 1975), la ncheierea acordului de pace dintre Israel si Egipt (semnat la Camp David - S.U.A., n 1978), la stabilirea relaiilor diplomatice dintre China si S.U.A. (1979).
157

La nceputul anilor ' 80 s-a produs o schimbare a raportului de fore pe plan internaional. S.U.A. s-au detasat n cea dinti putere a lumii, n timp ce Uniunea Sovietic a cunoscut o perioad de stagnare. Pe acest fond, echilibrul de fore stabilit la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial a nceput s se clatine. Consecinele s-au resimit si asupra Romniei. Marile puteri s-au folosit de canalul Bucuresti" att timp ct comunicarea direct ntre ele era blocat, iar rzboiul rece" continua s domine viaa internaional. Atunci cnd raportul de fore s-a schimbat, serviciile" Bucurestiului nu au mai prezentat un interes deosebit, astfel c si situaia Romniei a cunoscut un rapid proces de deteriorare pe arena mondial. Presedintele S.U.A., Jimmy Carter, a lansat o vast campanie pentru respectarea drepturilor omului n rile socialiste. Romnia - pn de curnd copilul rsfat al Occidentului" - a devenit obiectul a numeroase critici. Acordarea unor faciliti economice de ctre S.U.A. era condiionat de respectarea drepturilor si libertilor democratice. Nicolae Ceausescu a considerat c aceast politic urmrea amestecul n afacerilor interne ale Romniei, drept care, n 1988, a renunat la clauza naiunii celei mai favorizate" n relaiile comerciale cu S.U.A. Si celelalte state socialiste se confruntau cu dificulti economice, mai ales U.R.S.S. ncercnd s scoat sistemul din criz, Mihail Gorbaciov, instalat la Kremlin n 1985, a inaugurat politica de ,.glasnostr (transparen) si ,perestroka" (reconstrucie). O asemenea schimbare era incompatibil cu un regim totalitar, astfel c situaia U.R.S.S. nu numai c nu s-a mbuntit, ci a cunoscut o deteriorare economic tot mai grav, iar criza politic intern s-a accentuat. Presedintele american George Bush a obinut de la Gorbaciov promisiunea c, n eventualitatea unor aciuni reformatoare desfsurate n rile socialiste europene, U.R.S.S. nu avea s intervin cu fora armat, asa cum fcuse n 1968 mpotriva Cehoslovaciei. Sub influena lui Gorbaciov, n 1987-1989, vechii lideri din unele ri socialiste (Ungaria, Cehoslovacia, R.D.G., Bulgaria) au fost nlocuii cu alii, mai tineri, din esalonul al doilea". Acestia au nceput dialogul cu societatea civil, fapt ce a pregtit trecerea spre un regim democratic. Aciunile lui Gorbaciov au fost primite cu ostilitate de Nicolae Ceausescu. La nivelul conducerii de partid si de stat din Romnia nu s-a putut constitui o echip de schimb". Abia n martie 1989, sase 158

personaliti comuniste, care ocupaser n anii '50-'60 funcii importante n partid, au adresat sefului statului o scrisoare (Scrisoarea celor sase). Documentul era un act de acuzare la adresa politicii dezastruoase a lui Ceausescu si preconiza ,perestroika" n Romnia. Imediat dup difuzarea ei la BBC World Service si ,uropa Liber", semnatarii au fost anchetai si li s-a fixat domiciliu forat. n timp ce socialismul de tip totalitar intrase ntr-o criz profund, Nicolae Ceausescu continua s cread n idealul comunist". Dar principiul dominoului" se declansase, astfel c anul 1989 a marcat prbusirea regimurilor comuniste" din Europa. c) Revoluia din Decembrie 1989 Revoluia se caracterizeaz printr-o larg participare popular, spre deosebire de loviturile de stat, care antreneaz un numr mic de persoane, ce acioneaz rapid - de regul n ntunericul nopii - punnd cetenii n faa faptului mplinit. Revoluia are ca rezultat schimbarea radical a ntregului sistem economic si social-politic, n timp ce lovitura de stat marcheaz o modificare la vrful piramidei politice. Nicolae Blcescu scria c revoluia romn de la 1848 si avea originea n negura veacurilor". Parafrazndu-1 pe ilustrul crturar, am putea aprecia c Revoluia din Decembrie 1989 si are geneza n instaurarea regimului sovietic, de tip Stalinist, la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial. Atunci s-a realizat o mprire a sferelor de influen ntre Uniunea Sovietic, pe de o parte, si S.U.A. si Marea Britanic, de cealalt parte; ea a fost marcat de acordurile de la Moscova (1943), Teheran (1943), Yalta (1945), Potsdam (1945). Este de subliniat c iniiativa acestei mpriri a venit din partea statelor occidentale. Iat ce scria Churchill n memoriile sale despre vizita pe care a facut-o la Moscova, n octombrie 1944, si despre discuiile avute cu Stalin: S-a creat o atmosfer de lucru si eu am declarat: S reglementm chestiunile noastre n Balcani. Armatele dumneavoastr se gsesc n Romnia si Bulgaria. Noi avem acolo interese, misiuni si ageni. S nu ne certm pentru nimicuri, n ce priveste Anglia si Rusia, suntei de acord s ocupai o situaie preponderent, n proporie de 90% n Romnia, pentru ca noi s ocupm, o situaie preponderent de 90% n Grecia si de egalitate 50% - 50% n Iugoslavia? n timp ce se traduceau aceste cuvinte, am luat o jumtate de coal de hrtie si am scris:
159

Rusia - 90% Aliaii-10% Grecia: Marea Britanic (n acord cu SUA) - 90% Rusia-10% Iugoslavia: 50% - 50% Ungaria: 50% - 50% Bulgaria: Rusia - 75% Aliaii-25% Am predat aceast foaie lui Stalin, care asculta traducerea. S-a fcut un moment de tcere. Apoi el a luat un creion albastru si, dup ce a bifat coala, n semn de aprobare, mi-a napoiat-o. Totul a fost rezolvat n mai puin timp dect a fost necesar pentni a-l descrie". Asadar, trgul era fcut: sir Winston Churchill, liderul marii democraii" occidentale care era Marea Britanic, socotise c nu trebuie s se certe" cu dictatorul losif Visarionovici Stalin pentru nimicuri , chiar dac aceste nimicuri" erau niste popoare, ntre care si cel romn. Stalin a stiut s speculeze poziia occidentalilor, impunnd regimul propriu dincolo de procentajele stabilite, n Polonia, Cehoslovacia, estul Germaniei, Ungaria, Iugoslavia, Albania, Bulgaria, Romnia. Popoarele czute sub dominaia sovietic nu s-au mpcat niciodat cu soarta ce le fusese rezervat de Marile Puteri si au luptat pentru propria lor eliberare. Revoluia din Decembrie 1989 si trage seva din aceast miscare de rezisten, care a cuprins categorii tot mai largi de ceteni, decisi s-si asume rspunderea si riscul de a se ridica mpotriva unui regim care devenise tot mai odios, dar care dispunea de un urias aparat represiv. Victoria Revoluiei nu a fost posibil dect ntr-un context internaional fundamental modificat fa de cel din 1945. Dup politica de cedare n faa preteniilor Moscovei din anii 1943-1945, dup politica de expectativ din 1956-1968, statele occidentale, n primul rnd S.U.A., au pornit o puternic ofensiv mpotriva regimului totalitar comunist". Presedintele Jimmy Carter a adus n prim plan problema drepturilor omului si a luat atitudine ferm mpotriva nclcrii acestora n Uniunea Sovietic si n celelalte state socialist-totalitare. Simindu-se ncurajai si sprijinii, muli ceteni, mai ales intelectuali, au nceput s pretind respectarea drepturilor fundamentale, printre care libertatea cuvntului si cea de asociere. Astfel, regimul era 160

Romnia:

mcinat din interior, precum micile carii, ce reusesc, printr-o aciune tenace, s doboare si cel mai gros arbore. Un alt presedinte american, Ronald Reagan, a vizat domeniul economic, lansnd ideea narmrii n spaiul cosmic, asa numitul rzboi al stelelor". Liderul sovietic Leonid Brejnev a czut n plasa ntins, concentrnd tot potenialul material n direcia narmrilor, fapt ce a dus la sectuirea economic a URSS. nceputul sfrsitului a fost marcat de venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, n martie 1985. Noul lider de la Kremlin a iniiat politica de reformare a Partidului Comunist si a statului sovietic prin ,glasnostr si ,perestroka". n fond, exprimarea liber era incompatibil cu regimul totalitar, iar reconstrucia sistemului reprezenta recunoasterea falimentului acestuia. Este greu de stabilit dac Mihail Gorbaciov a fost constient de consecinele politicii sale. Cert este c, odat deschis cutia Pandorei", popoarele nu au mai putut fi inute n fru de regimul dictatorial. Glasnostr nsemna pentru muli nu doar o cosmetizare a imaginii Partidului Comunist, care s-ar fi artat dispus s ntrein un dialog real cu cetenii, ci chiar nlturarea monopolului politic al acestui partid. Drepturile omului treceau n prim-plan, deasupra intereselor de partid, iar opiunile politice, chiar cele anticomuniste, puteau s se manifeste liber. perestroka" nu era doar reconstrucia sistemului socialist-totalitar, ci a societii nssi, prin desfiinarea sistemului centralizat de conducere si asigurarea unui curs liber pentru economia de pia. n mod cert, Gorbaciov a fost un caz unic n istorie. Ajuns la conducerea P.C.U.S. si U.R.S.S., dup trei lideri btrni si bolnavi (Brejenv, Andropov, Cernenko), Gorbaciov, tnr, instruit si cu maniere occidentale, a generat n societatea sovietic o atmosfer de optimism, fiind primit cu o real speran de muli comunisti si chiar de cetenii sovietici. Dar, n numai 6 ani, el a reusit performana de a lichida att partidul, ct si statul n fruntea crora s-a aflat. nc de la nceput, liderul de la Kremlin a acionat pentru schimbarea vechilor conductori, btrni si dogmatici, din fruntea partidelor si statelor comuniste. El dorea s arate lumii - dar mai ales cetenilor sovietici - c noua sa orientare politic, de ,glasnosti" si ,perestroika", se bucura de o larg adeziune n rndul partidelor comuniste. Astfel, n anii 1987-1989, s-a desfsurat o aciune de promovare a esalonului doi" n conducerea partidelor comuniste, care se porneasc pe calea reformelor", n Cehoslovacia, Gustav Husak a fost schimbat, n decembrie 1987, cu 161

Milos lakes, n acelasi an, n Polonia, W. Jaruzelski a acceptat dialogul cu organizaia de opoziie Solidaritatea" condus de Lech Walesa. In Ungaria, Janos Kdar a fost nlocuit, n mai 1988, cu Karoly Grosz. Aceste schimbri erau salutate cu entuziasm de Occident. Uriasul aparat de propagand lucra la turaia maxim". Niciodat, posturile de radio ,wopa Liber" si Vocea Americir nu au fost mai ascultate ca n anii 1987-1989. Dup repetate ntlniri cu presedinii S.U.A. (Ronald Reagan si George Bush), precum si cu cancelarul vest-german, Helmuth Kohl, Mihail Gorbaciov a decis s dezavueze politica de intervenie militar n rile surori", practicat de Stalin, Hrusciov si Brejnev. Pe aceast baz, popoarele din statele Tratatului de la Varsovia erau asigurate c, dac aveau s se ridice la lupt pentru nlturarea dominaiei sovietice, nu riscau s aib soarta Ungariei, din 1956, sau a Cehoslovaciei, din 1968. Miscarea de rezisten mpotriva regimurilor totalitare s-a amplificat, atingnd n 1989 punctul culminant. Acest an, 1989, s-a dovedit a fi decisiv pentru soarta Europei. Evenimentele s-au desfsurat cu o vitez uluitoare. Blocul sovietic" prea un castel construit pe nisip, care se prbusea ca la o comand. Sau - cum au observat unii cercettori - ca un joc de domino, n care cderea unei piese atrage dup sine prbusirea alteia, pn cnd tot edificiul ajunge la pmnt. Era, n fond, sfrsitul rzboiului rece", care divizase lumea timp de patru decenii si jumtate. S-a vorbit despre rzbunarea" Occidentului pentru nfrngerea suferit la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial n faa Uniunii Sovietice. Dac regimului de la Kremlin i-au trebuit patru ani (1944-1948) pn s-si instaureze dominaia deplin asupra statelor din zona central si sud-est european, datorit drzei rezistene ntmpinate din partea popoarelor acestei pri a Europei, n 1989 regimente socialist-totalitare s-au prbusit n doar cteva luni. Evenimentele din 1989 nu s-au desfsurat doar sub impulsul factorilor interni; dimpotriv, conjunctura extern a avut un rol deosebit de nsemnat. Liderii statelor occidentale s-au pus de acord asupra modului de aciune. La 7 iulie 1989, presedintele american, George Bush, i transmitea celui francez, Franois Mitterrand, o scrisoare coninnd schia american de funcionare a lumii", n care se prevedeau desprinderea rilor din centrul si sud-estul Europei din sistemul comunist" si abordarea lor difereniat de ctre Europa de Vest. A avut loc un adevrat rzboi invizibil", s-a consumat o mare btlie n care serviciile secrete au avut un rol de prim importan. Este de 162

menionat faptul c n fruntea celor dou superputeri - S.LJ.A. si U.R.S.S. -se aflau fosti sefi ai serviciilor secrete. Dar, n timp ce George Bush si echipa sa au acionat magistral, fiind ntr-o continu ofensiv, obinnd succese rsuntoare, Mihail Gorbaciov fcea poz", repetnd mereu aceleasi formule (,glasnostr si ,perestroika") si cutnd s se menin deasupra valului, pentru a aprea ca un partener de dialog. Lunile septembrie-noiembrie 1989 au avut o deosebit ncrctur politic si emoional, nc din 24 august, primul ministru ungar i-a informat pe cancelarii vest-german si austriac c avea s deschid frontiera Ungariei cu Austria. La 10 septembrie, Ungaria a permis celor 7000 de refugiai est-germani s plece n Germania de Vest. A nceput astfel exodul est-germanilor, prin Ungaria si Austria, n Germania Federal. Regimul de la Berlin era depsit de evenimente, iar la 18 octombrie, Erich Honecker a fost nlturat de la conducerea Partidului Socialist Unit din Germania, fiind nlocuit cu Egon Krenz. Peste 20 de zile, la 9 noiembrie, zidul Berlinului - care semnifica desprirea Europei n dou: de Vest si de Est - a fost drmat ntr-o atmosfer de mare entuziasm. A doua zi, 10 noiembrie, Todor Jivkov era nlturat din conducerea Partidului Comunist Bulgar si nlocuit cu Peter Mladenov, fost ministru de externe. La 17 noiembrie, circa 300.000 de demonstrani s-au adunat n Piaa Central din Praga, cernd reforme democratice. Mulimile condamnau energic intervenia violent a forelor de ordine, care omorser un student. Ulterior, s-a dovedit c, n realitate, studentul era un securist si c nu fusese ucis, ci transportat ntr-o locuin aflat la 200 km de Praga. Dar atunci, n noiembrie 1989, mulimea nu cunostea aceste jocuri oculte si cerea pedepsirea regimului asasin". Pe fondul acestor mari miscri populare, n insula Malta s-a desfsurat, n zilele de 2-3 decembrie 1989, ntlnirea dintre George Bush si Mihail Gorbaciov. Chiar dac n comunicatul dat publicitii se prezentau doar generaliti, n fapt, pentru toi era clar c liderul de la Kremlin cedase complet n faa Occidentului. Gorbaciov era depsit de evenimente, aprnd ca un boxer complet epuizat, care rmne n ring pentru a ncasa noi lovituri, spre satisfacia spectatorilor. Mult temutul KGB de alt dat, acum reorganizat si reformat de Gorbaciov, prea o masinrie complet dereglat, care continua s funcioneze n virtutea unor vechi automatisme, fr reacii adecvate la problemele noi care se iveau de la o zi la alta. La 11 decembrie 1989, Gustav Husak, ce fusese instalat de sovietici n 1968, a 163

fost eliberat din funcia de presedinte al Cehoslovaciei, deschizndu-se astfel drumul pentru preluarea conducerii de ctre Vaclav Havel, liderul Forumului Civic. Nicolae Ceausescu rmsese ultimul lider comunist care se meninea pe poziie. Situaia nu era ntmpltoare, n fapt, Romnia a cunoscut o evoluie atipic n cadrul lagrului socialist. Dup o perioad de aliniere la politica Moscovei, regimul de la Bucuresti a manifestat o tendin de independen, mai ales dup ce a obinut retragerea trupelor sovietice din Romnia, n 1958. Treptat, s-au nregistrat o diminuare a politicii represive, o deschidere spre Occident, o revenire la valorile naionale, n acea perioad (1964-1980), Romnia era ara socialist care se bucura de cele mai elogioase aprecieri pe plan internaional. Apoi, de la nceputul anilor '80, Romnia a intrat ntr-o perioad de criz profund, marcat de accentuarea cultului personalitii lui Nicolae Ceausescu, apoi si a soiei sale, Elena Ceausescu, de ambiia dictatorului ca ara noastr s plteasc rapid ntreaga datorie extern, fapt ce a dus la sectuirea economiei naionale, la deteriorarea grav a situaiei materiale a populaiei si la cresterea gradului de nemulumire a tuturor categoriilor sociale. n timp ce n statele socialiste vecine se schimbau echipele de conducere si se trecea la aplicarea unor reforme substaniale, n Romnia nu exista o echip a doua", care s-1 nlocuiasc n mod pasnic pe Nicolae Ceausescu, iar propaganda cea mai desnat de elogiere a secretarului general al Partidului Comunist Romn ncerca s ascund o realitate tot mai dramatic, ntre conducerea de partid si poporul romn se spase o prpastie, iar ruptura lua un curs dramatic. n decembrie 1989, valul care arunca peste bord regimurile totalitare ajunsese la graniele Romniei si era nevoie doar de o scnteie pentru ca si aici nemulumirea popular s se reverse. Acea scnteie s-a aprins la Timisoara, n ziua de 17 decembrie, si s-a extins n toat ara". Sute de mii de oameni si-au prsit ocupaiile zilnice, au iesit n strad, cernd nlturarea dictatorului si instaurarea unui regim democratic. A fost un act de curaj, dar si un risc major, pe care peste l .000 de romni 1-au pltit cu viaa. Din anumite puncte de vedere, Revoluia din Romnia a devansat transformrile din alte state, n Comunicatul ctre ar" al Frontului Salvrii Naionale, prezentat n seara de 22 decembrie 1989 de Ion Iliescu, se anuna: Abandonarea rolului conductor al unui singur partid si instituirea unui 164

sistem democratic pluralist de guvernmnt, organizarea de alegeri libere, separarea puterilor n stat, alegerea tuturor conductorilor politici pentni unul sau cel mult dou mandate, elaborarea unei noi Constitutif. Se cuvine menionat faptul c n Cehoslovacia schimbarea efectiv de regim s-a produs la 29 decembrie, cnd Vaclav Hvel a fost ales presedintele acestei ri. n Polonia, hotrrea privind desfiinarea monopolului puterii deinute de Partidul Comunist a fost adoptat de Seim la 30 decembrie 1989, iar Lech Walesa a fost ales n funcia de presedinte al rii la 9 decembrie 1990. n Germania de Est, liderul comunist Egor Krenz era nlturat la 21 ianuarie 1990. La 11 decembrie 1990, Albania anuna si ea abrogarea sistemului partidului unic. Ultima redut a totalitarismului rmsese Uniunea Sovietic, n mod paradoxal, iniiatorul reformelor era unicul secretar general al unui Partid Comunist nc la putere. Statul furit de Lenin si Stalin se destrma de la o zi la alta, fiind asaltat din toate prile. In martie 1991, Gorbaciov a ncercat meninerea acestuia sub forma Comunitii Statelor Independente. Organismele internaionale dominate de Kremlin s-au autodesfiinat (n aprilie 1991 - Tratatul de la Varsovia, iar n iunie 1991 - Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Lovitura de stat nscenat de Moscova la 21 august 1991, a scos n prim-plan un nou lider politic, Boris Elin, fost prim-secretar al Comitetului de partid Moscova si membru n Biroul Politic al P.C.U.S., devenit principalul exponent al curentului reformist, n ziua de 23 decembrie, Gorbaciov era silit s prseasc Kremlinul, iar la 31 decembrie 1991, la miezul nopii, Uniunea Sovietic si nceta si formal existena. Se ncheia astfel un capitol din istoria secolului al XX-lea, marcat de regimurile socialist-totalitare. O experien, adesea extrem de dureroas pentru o treime din populaia globului, lua sfrsit. d) Bilan dup patru decenii Cele peste patru decenii de existen a regimului socialist-totalitar s-au caracterizat prin evoluii multiple, eu elemente pozitive si negative, cu iluzii si decepii, cu oameni care si-au pierdut averea si chiar viaa n anii de represiune, dar si cu alii care au prosperat material si spiritual. Analiza concret arat c proprietatea socialist" nu aparinea poporului; cu toat propaganda desfsurat, muncitorul nu era si nu se simea stpn pe fabrica n care lucra, cu att mai puin ranul, nevoit s renune la pmntul lui pentru a-1 trece la colectiv". Factorul decisiv n 165

privina proprietii l avea birocraia de partid, care impunea tuturor ce s se produc, n ce cantitate, ct s se vnd si chiar la ce pre. Omogenizarea social s-a produs ntr-o anumit msur, disprnd marile discrepane din perioada interbelic. S-a mbuntit nivelul de cultur si de civilizaie al populaiei prin lichidarea analfabetismului, gratuitatea nvmntului pn la nivelul universitar (inclusiv). A crescut numrul de profesori, nvtori, medici, ingineri etc. S-au acordat faciliti scriitorilor, artistilor. Milioane de familii aveau asigurate locuine (apartamente) gratuite etc. Dar, la o analiz mai atent, se constata c omogenizarea se produsese prin lichidarea elitelor, a vrfurilor societii -adic exact a acelor segmente care asigur trinicia dezvoltrii unei societi; atenia prioritar era acordat clasei muncitoare, mai usor de manevrat, n timp ce intelectualitatea era considerat o ptur, fiind privit adesea cu suspiciune. Pe de alt parte, s-a detasat puternic de masa populaiei nomenclatura", alctuit din cadre de partid; aceasta si-a creat privilegii pe care vechea clas politic (din perioada interbelic) nici nu si le putea imagina: vile, masini, policlinici, spitale, magazine cu circuit nchis", deplasri n strintate (,pentru odihn si tratament"} etc. - toate pe cheltuiala statului, adic a ,poporului muncitor". Cu ct privilegiile nomenclaturii erau mai mari, cu att propaganda despre deplina egalitate n drepturf , despre sacrificiile pe care trebuie s le facem cu toii pentni viitorul luminos al copiilor nostrf era mai intens (si mai agresiv). Aceste realiti contraveneau tezelor comuniste. Consideraii teoretice. Esena comunismului consta, dup aprecierea lui Marx, ntr-o puternic dezvoltare a societii, n primul rnd a forelor de producie, a nivelului de cultur si civilizaie al poporului, astfel nct s se ajung la o abunden de bunuri materiale si spirituale. Cel mai de seam teoretician al acestei doctrine aprecia c omenirea va tri n comunism atunci cnd se va aplica lozinca: ,JDe la fiecare dup munca sa, fiecnna dup necesitr. Fr ndoial, comunismul a fost si este o teorie, dar el nu a devenit niciodat o realitate concret. De aceea, credem c regimurile politice din anii 1945 (1948) - 1989 au avut un caracter socialisttotalitar. Partidele comuniste din rile n care au ajuns la putere au declarat c urmreau constituirea (edificarea) unei asemenea societi. Comunismul era proclamat visul de aur al omenirii", iar drumul spre realizarea acestui vis" era considerat foarte lung. 166

La nceputul anilor '50, Romnia Polonia, Ungaria Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria si Albania afirmau c obiectivul lor era construirea bazei tehnico-materiale a socialismului, iar Uniunea Sovietic aprecia c se afl n plin socialism. Dup 15-20 de ani s-a emis ideea c rile respective au trecut la un nou stadiu de evoluie. Uniunea Sovietic considera c a desvrsit construcia" societii socialiste si intra n etapa constmirii comunismuluf\ Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, R.D. German, Iugoslavia, Albania, Bulgaria susineau c au nceput construirea societii socialiste dezvoltate". Romnia - asa cum am artat - a adoptat n 1974 programul Partidului Comunist Romn de furire a societii socialiste multilateral dezvoltate si naintare a Romniei spre comunism". In noiembrie 1989, Nicolae Ceausescu aprecia c cel de al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Romn marcheaz trecerea Romniei la o nou etap de dezvoltare, la realizarea fazei superioare a Programului de furire a societii socialiste multilateral dezvoltate si crearea condiiilor necesare nfptuirii n via a principiilor de munc si via comuniste". Programul-directiv" privind dezvoltarea economic a Romniei viza perioada 1991-2010, ceea ce nsemna c abia la sfrsitul primului deceniu al secolului al XXI-lea urmau s se creeze condiiile necesare" nfptuirii principiilor" comuniste. Cu alte cuvinte, nici mcar Ceausescu nu considera c, n 1989, Romnia avea un regim comunist. In concluzie, apreciem c regimul politic n Romnia, ca si n celelalte state intrate n sfera de dominaie sovietic la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial, a fost un regim socialist totalitar. El a cunoscut importante mutaii, care ns nu i-au afectat esena, sfrsind prin a da faliment n 1989. Muli romni au crezut n visul de aur al omenirii", drept care au aderat la Partidul Comunist.
Evoluia numeric a membrilor PCR Perioada august 1944 octombrie 1945 septembrie 1947 februarie 1948 mai 1950 iulie 1965 decembrie 1989

Numr de membri
circa 1000 257.000 710.000 1.060.000 720.000 1.400.000 4.300.000

167

Nu poate fi exclus ipoteza c muli ceteni s-au nscris n PCR dintr-un anumit oportunism, pentru a obine anumite avantaje (o funcie, o burs n strintate, un apartament, un loc la doctorat etc). Dar este cert c ntre teoria privind comunismul si viaa concret exista o discrepan urias. Societile din zona central si sud-est european nu numai c nu se aflau ntr-o stare nfloritoare, care s le permit satisfacerea dezideratului: ,JDe la fiecare dup munca sa, fiecruia dup necesiti", ci, dimpotriv, intraser ntr-o profund criz de sistem, din care nu aveau cum s ias. n Romnia aceast recesiune a fost agravat de generalizarea spiritului voluntarist, ca urmare a exacerbrii cultului personalitii lui Nicolae Ceausescu, a deciziei acestuia (din 1981) de a achita rapid ntreaga datorie extern a Romniei, fapt ce a dus la sectuirea economiei naionale si nemodernizarea industriei, ntr-o perioad n care, pe plan mondial, se nregistra o adevrat revoluie tehnologic, prin dezvoltarea microelectronicii si a informaticii, n plan social, dup 1982 s-a produs o deteriorare tot mai grav a nivelului de trai, ajungndu-se, cum am artat, la introducerea de cartele si raii pentru alimentele de prim necesitate, reducerea drastic a consumului de energie (mai ales a celui casnic, nenclzirea locuinelor, ntreruperea repetat a curentului electric etc.). Cultura a fost supus unor puternice presiuni ideologice; fondurile pentru achiziionarea de cri si aparatur modern, pentru deplasri n strintate s-au redus considerabil. O asemenea situaie nu avea nimic comun cu teoria lui Marx despre comunism. ncercarea lui Mihail Gorbaciov, de dup 1985, de a reforma sistemul sovietic nu numai c nu a reusit, ci, dinpotriv, a accelerat procesul de prbusire a acestuia, n 1989-1991. Aprecierea caracterului regimului politic din Uniunea Sovietic si din statele intrate sub influena (dominaia) sa, la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial, impune analiza concret -sine ira et studio - a realitilor, a evoluiilor nregistrate pe parcursul a patru decenii si jumtate (1945-1990). Chiar la o analiz sumar se poate conchide c aceste regimuri au cunoscut evoluii importante si contradictorii, parcurgnd mai multe etape: l. Regimul politic instaurat n Romnia n 1945 (ca si n celelalte ri de democraie popular") nu a fost rezultatul firesc al unei evoluii interne, ci al unor factori externi, n primul rnd al ocupaiei sovietice. S-a materializat astfel concepia lui Stalin, potrivit creia o armat care ocup un anumit teritoriu si impune acolo propriul su sistem politic. Dup o anumit evoluie, n timpul creia, n unele ri (ntre care si Romnia), partidele comuniste au colaborat cu o parte a burgheziei (tovarsi de 168

drum"), n 1946-1948 s-a trecut la instaurarea deplin a regimului Stalinist, de tip sovietic, un socialism totalitar si internaionalist. 2.Dup moartea lui Stalin (n 1953) s-a nregistrat o anumit relaxare intern, o tendin de reformare a sistemului totalitar. Pe aceast? linie s-au nscris Raportul Hrusciov la Congresul XX al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, miscarea din Polonia si mai ales cea din Ungaria, toate n 1956. La rndul su, conducerea Partidului Muncitoresc Romn a reusit s obin retragerea trupelor sovietice din Romnia (1958). 3.n anii '60 a avut loc o diversificare a opiunilor, n limitele regimului socialist - totalitar, alturi de conduceri foarte obediente (precum cele din Bulgaria si R.D. German) manifestndu-se tendine centrifuge fa de Uniunea Sovietic. Pe aceast linie s-au nscris Declaraia din aprilie 1964, adoptat de Partidul Muncitoresc Romn, si ncercarea Partidului Comunist din Cehoslovacia de a instaura un socialism cu fa uman" (dup expresia lui Alexander Dubcek) n 1968. In timp ce aciunea romneasc a avut un anumit succes, primvara de la Praga" a fost nbusit de trupele Tratatului de la Varsovia (mai puin ale Romniei, care a condamnat aceast intervenie). 4.Anii '70-'80 s-au caracterizat prin accentuarea factorului naionalist, internaionalismul proletar fiind nlocuit cu patriotismul socialist. Evoluiile au fost contradictorii: n Uniunea Sovietic, dup nlturarea lui Hrusciov (1964), a urmat o lung perioad de stagnare, n era Brejnev"; apoi, din 1985, s-a nregistrat o aciune de reformare a sistemului socialist totalitar (politica de glasnosti" si perestroika") iniiat de Gorbaciov. Asemenea evoluii s-au manifestat si n celelalte state, mai ales n Ungaria si Polonia. O situaie atipic" a cunoscut Romnia, care, sub conducerea lui Nicolae Ceausescu, dup o perioad reformatoare, s-a plasat, dup 1980, pe poziii tot mai rigide si mai conservatoare. 5.Anul 1989 a gsit regimurile socialiste totalitare din Europa central si de sud-est n plin criz, dar cu situaii concrete diferite, n cele mai multe ri, aceste regimuri s-au reformat din interior, prin schimbarea echipelor de conducere. Noii lideri au permis apariia unor forme de

pluralism politic, au iniiat un dialog cu forele reformatoare, democratice. In Romnia, datorit politicii lui Ceausescu si exacerbrii cultului personalitii, regimul a cunoscut o dramatic involuie, cu consecine extrem de negative asupra ntregii societi. Cteva date statistice privind evoluia Romniei ntre 1938 si 1989. La recensmntul din 1930, Romnia avea 18 milioane locuitori, iar n 1938 circa 20 milioane. A urmat o scdere la circa 12 milioane ca 169

urmare a pierderilor teritoriale din 1940, ajungndu-se apoi la aproape 22 milioane n 1989. n intervalul 1938-1989 Romnia s-a transformat dintr-o ar agrarindustrial ntr-o ar industrial, n 1989, producia industrial era de 65 ori mai mare comparativ cu anul 1938. Venitul naional era realizat n proporie de 58,1% n industrie, fat de 30,8% n 1938. O evoluie similar au cunoscut si celelalte state socialiste, inclusiv Uniunea Sovietic. Pe aceast baz unii politologi au lansat conceptul de dictatur de dezvoltare, caracterizat prin intervenia masiv a statului n economie si impunerea unor ritmuri de dezvoltare extrem de nalte. Gradul de prelucrare a materiilor prime si cantitatea de inteligen ncorporat ntr-un produs constituie elementele eseniale n cresterea valorii bunului respectiv, a competitivitii lui pe piaa mondial. Romnia realiza o seam de masini si aparate electrice si electronice, turbine cu aburi si hidraulice, instalaii de foraj, tractoare, auto-camioane, automobile, ngrsminte chimice, mobil, nclminte, confecii etc., care aveau o larg cutare pe piaa mondial.
Evoluia produciei industriale (Din Anuarul Statistic al Romniei, 1990) Produs energie electric iei extras gaz metan ngrsminte chimice nclminte zahr spun tractoare Unitatea de msur 1938 mii. kw/h mii t. mii. mj mii t. mil. per. mii t. mii t. buc. 1.130 6.594 Anul 1989 75.851 9.173 22.222 2.805

311 3 95 9 -

52 693 31
151.745

Ca urmare a dezvoltrii industriei, s-a nregistrat o mutaie esenial n privina raportului acesteia cu agricultura.
Contribuia celor dou ramuri economice la venitul naional Ramura Industria Agricultura
170

1938 30,8% 38,1%

1989 58,1% 15,2%

Aceste date statistice arat c Romnia devenise un stat industrial, bazndu-se pe prelucrarea superioar a materiilor prime. Romnia a cunoscut un proces de urbanizare, caracteristic lumii moderne, n cursul cruia nivelul civilizaiei a crescut, n detrimentul vieii patriarhale, conservatoare n anii 1951-1989 s-au construit circa 4 milioane de apartamente; dac socotim c o familie era alctuit din patru persoane, rezult c aproximativ 16 milioane de ceteni (adic peste 70% din totalul populaiei Romniei) au beneficiat de o locuin nou.
Construcia de apartamente din fondurile statului Perioada 1951-1960 1961-1970 1971-1980 1981-1989 Numr de apartamente 150.167 553.295 1.267.850 1.012.771

Stiina si cultura romneasc au nregistrat o dezvoltare semnificativ, cu deosebire dup 1958. A fost lichidat analfabetismul, nvmntul general obligatoriu a evoluat treptat de la sapte la zece clase, s-au dezvoltat reeaua liceelor de specialitate si cea a nvmntului superior.
Evoluia nvmntului Uniti de nvmnt Populaia scolar Studeni Cadre didactice 1938/1939 15.879 1.781.290 26.489 55.215 1989/1990 27.327 5.544.648 164.507 229.138

Datele statistice indic un progres notabil comparativ cu perioada antebelic. Dar, n acelasi timp, statele capitaliste europene au cunoscut un proces de modernizare mult mai accelerat, astfel c decalajele dintre Romnia si aceste state nu s-au micsorat, ci s-au mrit comparativ cu perioada interbelic. Viaa a demonstrat c o conducere prin partidul unic, lipsa unei alternative, a alegerilor libere dau nastere abuzurilor si voluntarismului, cu consecine negative asupra cetenilor. Istoria a artat c nici un regim totalitar nu poate supravieui n condiiile amplificrii luptei naiunilor pentru libertate.
171

10. EVOLUII DUP REVOLUIA DIN DECEMBRIE 1989

a) Revenirea la regimul democratic, pluripartidist La 22 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu a fost silit s abandoneze puterea, care a fost preluata de Consiliul Frontului Salvrii Naionale (CFSN); n seara aceleiasi zile, acesta a difuzat un Comunicat ctre ar, n care se anunau bazele unui nou regim politic. Presedintele noului organism de conducere al rii a fost desemnat Ion Iliescu, iar n funcia de primministru a fost numit Petre Roman. Revenirea la sistemul democratic, pluripartidist, dup mai mult de patru decenii, a fost marcat prin Decretul nr. 8/31 decembrie 1989, care la articolul l prevedea: Jn Romnia este liber constituirea partidelor politice, cu excepia partidelor fasciste sau a celor care propag concepii contrare ordinii de stat si de drept. Nici o alt ngrdire pe motive de ras, naionalitate, religie, grad de cultur, sex sau convingeri politice nu poate mpiedica constituirea si funcionarea partidelor politice". Activitatea partidelor politice trebuia s se bazeze pe respectul suveranitii, independenei si integritii naionale, al democraiei, n vederea asigurrii libertilor si drepturilor cetenilor si afirmrii demnitii naiunii romne'". Pentru a fi nregistrat, un partid trebuia s-si prezinte statutele de organizare si funcionare, programul politic, s-si declare sediul si mijloacele financiare de care dispunea si s fac dovada c avea cel puin 251 de membri. Se mai preciza c nu puteau fi membri de partid cadrele militare si personalul civil din Ministerul Aprrii Naionale si Ministerul de Interne, judectorii, procurorii si diplomaii, precum si personalul operativ al Radio-Televiziunii Romne.

172

n perioada imediat urmtoare s-a nregistrat o adevrata inflaie" de partide politice, situaie datorat att dorinei sincere a romnilor de a rupe definitiv cu monopartidismul comunist, ct si veleitarismului unor persoane care, profitnd de numrul mic de membri necesar pentru legalizarea unei formaiuni partizane, doreau s se afirme pe scena politic. Au reaprut partidele istorice, interzise de regimul totalitar: Partidul Naional-rnesc (PN), Partidul National-Liberal (PNL) si Partidul Social-Democrat din Romnia (PSDR); acest fenomen nu a fost vizibil doar n Romnia, ci si n Cehia (Partidul Popular, Uniunea DemocratCrestin), Bulgaria (Uniunea Naional Agrarian Nicola Petkov", Pardidul Democrat 1896) si Ungaria (Partidul Micilor Proprietari). La 11 ianuarie 1990 s-a nregistrat Partidul Naional-rnesc Crestin-Democrat (PNCD), avndu-1 ca lider pe Corneliu Coposu, unul dintre colaboratorii apropiai ai lui luliu Maniu. n programul su, formaiunea se pronuna pentru instaurarea unui regim politic constituional bazat pe democraia pluralist; descentralizarea administrativ; alegeri libere; mpiedicarea instaurrii unui regim de dictatur de tip fascist sau comunist, precum si a altor forme totalitare de guvernare; separarea puterilor n stat si instaurarea unui stat de drept; libertatea presei, a cuvntului si a informaiei; garantarea drepturilor si libertilor politice si sociale pentru toi cetenii, indiferent de naionalitate ori credin religioas, n conformitate cu Carta drepturilor omului, Actul final de la Helsinki, precum si cu toate conveniile internaionale la care avea s adere statul romn. Din punctul de vedere al formei de guvernmnt, partidul susinea monarhia constituional. Naional-rnistii erau adepii economiei de pia, bazat pe proprietatea si iniiativa particular, pe libera concuren; ei militau pentru restaurarea proprietii asupra terenurilor agricole, nucleul urmnd s-1 constituie gospodria individual, care urma s devin o ferm de tip occidental. Partidul National-Liberal (PNL), condus de un comitet de iniiativ format din Radu Cmpeanu, I.V.Sndulescu si Dan Amedeo Lzrescu, a fost nscris la 15 ianuarie 1990. Fidel principiilor fundamentale ale liberalismului politic, liberalismului economic si liberalismului culturaF', PNL avea ca principale deziderate: instaurarea unei reale democraii si structurarea unui sistem economic viabil, avnd ca baz economia de pia liber si ca element activ, dinamic - libera concuren", n centrul libertii economice, PNL situa respectul posesiunii particulare, singura form de
111,

proprietate" care permitea si asigura Desctusarea liberei iniiative a indivizilor, independena acestora fa de stat si restrngerea la maximum'''' a influenei etatiste. Partidul Social-Democrat din Romnia (PSDR) s-a legalizat la 18 ianuarie 1990, avndu-i n frunte pe Adrian Dimitriu si Sergiu Cunescu. In programul su, partidul se declara pentru realizarea unei societi fundamentate pe Demnitate, libertate, justiie social, egalitate n drepturi, solidaritate si bunstare" si ntemeierea unui stat de drept sprijinit pe sufragiul universal si pe pluralism". PSDR considera c, n condiiile tranziiei, transformrile economice trebuia s se bazeze pe principiul coexistenei formelor de proprietate (economie mixt-de stat, asociativ si particular), pe mecanismele economiei de pia si pe principiul conducerii co-participative. La 28 ianuarie s-a nregistrat Uniunea Democrat a Maghiarilor din Romnia (U.D.M.R.), care se constituise nc de la 25 decembrie 1989. n cursul lunii ianuarie 1990 s-au mai constituit: Miscarea Ecologiste din Romnia, Partidul Socialist Democratic Romn, Uniunea DemocratCrestin, Partidul Democrat, Partidul Ecologist Romn, Partidul Unitii Democratice, Partidul Uniunii Crestine din Romnia, Partidul Progresist, Partidul National-Democrat, Partidul Liberal (al Libertii) din Romnia, Partidul Ecologist-Umanist din Romnia, Partidul Unitii Democratice din Moldova, Partidul Socialist-Liberal, Partidul rnesc Romn, Partidul Liberal Democrat, Partidul Social Democrat-Crestin Romn, Partidul Libertii si Democraiei Romne, Partidul Democrat Agrar din Romnia si Partidul Republican (n total, 21 de partide constituite doar ntr-o lun). Un moment extrem de controversat a fost transformarea Frontului Salvrii Naionale (FSN) n partid politic, la 6 februarie 1990; presedintele FSN a fost desemnat Ion Iliescu. Faptul c FSN preluase puterea politic la 22 decembrie 1989, construindu-si structuri de conducere n toate judeele rii, precum si n ntreprinderi si instituii, avantaja n mod evident acest partid. Conform platformei-program, FSN era expresia consensului naional realizat n vederea rsturnrii dictaturii si a naintrii Romniei n era liberti?'. Frontul se constituia ca o miscare de centnt-stnga, adresat oamenilor muncii, celor mai largi categorii sociale, orientare ce-l apropie de valorile si obiectivele social-democraiei europene". elul fundamental al FSN era crearea unui stat de drept, ntemeiat pe justiie si echitate social, pe supremaia legif\ In domeniul economic, fundamentele tranziiei vizau descentralizarea, privatizarea, liberalizarea si rentabilizarea, introducerea 174

mecanismelor economiei de pia, paralel cu msuri de protecie social si de asigurare a stabilitii politico-sociale. Din punctul de vedere al proprietii, FSN susinea economia mixt de pia, prin coexistena proprietii publice si a celei particulare. Dup ample confruntri politice, care au luat si forme violente, la 9 februarie 1990 s-a constituit Consiliul Provizoriu de Uniune Naional (CPUN) - organ legislativ ce avea s funcioneze pn Ia alegerile parlamentare si prezideniale din 20 mai. Acesta era compus din 105 reprezentani ai partidelor si formaiunilor politice nou create, 106 reprezentani ai Consiliului FSN, 27 reprezentani ai uniunilor minoritilor naionale si trei reprezentani ai Asociaiei Fostilor Deinui Politici (n total - 241 membri), urmnd ca delegaii partidelor ce aveau s se constituie ulterior s participe ca observatori. La 18 martie 1990, CPUN a adoptat legea privind alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romniei, care prevedea: puterea politic n Romnia aparine poporului si se exercit potrivit principiilor democraiei, libertii si asigurrii demnitii umane, inviolabilitii si inalienabilitii drepturilor fundamentale ale omuluf\ Potrivit articolului 2, ,guvernarea Romniei se realizeaz pe baza sistemului democratic pluralist, precum si a separaiei puterilor legislativ, executiv si judectoreasca'. Articolul 11 stabilea: Candidaturile pentru Parlament si Presedinia Romniei se propun de ctre partide sau alte formaiuni politice, constituite conform legii"'. Alegerile parlamentare si prezideniale au fost fixate pentru ziua de 20 mai 1990. n Romnia, puterea de dup 22 decembrie 1989 si pn la 20 mai 1990 (reprezentat iniial de Consiliul Frontului Salvrii Naionale si, ulterior, de Consiliul Provizoriu de Uniune Naional) a fost de natur revoluionar. Reprezentativitatea CFSN si CPUN era ns alterat de lipsa suportului electoral; n fapt, partidele politice se regseau n CPUN n proporia rezultat din transformarea CFSN si nu conform opiunii cetenilor. Funcia central a CPUN, urmare direct a limitelor regimului provizoriu, a fost aceea de asigurare a condiiilor necesare pentru instituirea unei puteri legitimate, prin organizarea si desfsurarea unor alegeri generale libere, pe baza unei legi electorale democratice. Astfel, tranziia de la puterea revoluionar la puterea legitimat de reprezentativitatea conferit de opiunea cetenilor s-a realizat prin funcionarea efectiv a mecanismelor electorale democratice. 175

Ineditul perioadei provizoratului 1-a constituit rennodarea, dup aproape o jumtate de secol, a pluripartidismului, dar si transformarea lui n preamultipartidism", amplificat de apetitul manifest al vechilor si noilor formaiuni politice de a se confrunta mai mult sau mai puin politic. Procesul radicalizrii luptei politice a fost propriu ntregii perioade a provizoratului si a evoluat n strns legtur cu cresterea exponenial a numrului partidelor politice: la 25 ianuarie 1990 erau nscrise oficial 19 partide politice; la l februarie 1990 - 30; la 16 februarie 1990 - 44; la 18 mai 1990-80. Stilul protagonistilor luptei politice a fost marcat, pe de o parte, de lipsa experienei democratice, a coerenei si claritii programatice, iar pe de alt parte, de nerbdarea cuceririi puterii politice. La acestea se aduga si optimismul nejustifcat de mare privind virtuile pluripartidismului n sine. Dar, desi existau att de multe partide, virtual purttoare ale unor opiuni politice, axul confruntrii electorale 1-a constituit polarizarea ntre adepii si opozanii FSN, disputa ntre ideologia fesenist" si cea antifesenist". Un moment important al structurrii partizane a fost cel din 9 aprilie 1990, dat la care PN-CD, PNL si PSDR au semnat o declaraie prin care anunau c aveau s colaboreze si s si acorde reciproc sprijinul n alegeri, la care fiecare partid avea s se prezinte, totusi, cu liste si cu programe proprii. Campania electoral propriu-zis s-a desfsurat ntr-o atmosfer de confruntare exacerbat, dominat de manifestaii de strad si chiar de altercaii. In unele localiti, candidaii la Presedinie din partea opoziiei au fost mpiedicai s vorbeasc, fiind acuzai c au stat n Occident si au venit n Romnia abia dup Revoluie, cutnd s profite, desi nu mncaser salam cu soia" (aliment devenit emblematic pentru perioada de extreme privaiuni din ultimii ani ai socialismului totalitar). Pe de alt parte, opoziia si-a axat campania electoral pe lupta mpotriva comunismului si neocomunismului", reprezentate de FSN n general si, n particular, de Ion Iliescu, lansnd totodat si sloganul anarhia salveaz Romnia". La 22 aprilie 1990, dup un miting organizat de PN-CD, o parte din participani au blocat Piaa Universitii din Bucuresti. Aceasta se afl chiar n centrul capitalei, deci n zona cu cea mai mare vizibilitate mediatic, iar pe alt parte, aici, n timpul Revoluiei din Decembrie, si pierduser viaa zeci de tineri, devenind astfel un simbol al martiriului. Ocupanii Pieei au declarat-o zon liber de neocomunism", kilometrul O al democraiei". Ei 176

*& *

cereau scoaterea n afara legii a oricrui partid de tip comunist sau neocomunist (cel vizat direct fiind chiar FSN), precum si nlturarea din funciile de conducere a celor care fcuser parte din nomenclatura comunist si din aparatul respectiv n anii 1945-1989; opoziia susinea punctul 8 al Proclamaiei de la Timisoara (din 11 martie 1990), prin care se cerea interzicerea dreptului de a candida n alegeri al persoanelor care avuseser funcii n cadrul PCR sau care fcuser parte din organele Securitii. Cel vizat era Ion Iliescu, fost secretar al CC al PCR, declarat principalul vinovat de deturnarea caracterului anticomunist al Revoluiei din decembrie 1989". Manifestanii erau sprijinii de PN-CD, PNL, PSD, precum si de mai multe organizaii civice. n ziua alegerilor generale, 20 mai 1990, s-a nregistrat o masiv participare la vot a populaiei (de peste 80%); multe circumscripii electorale au fost nevoite s-si prelungeasc activitatea dup ora oficial de nchidere (ora 22), pentru a da posibilitatea tuturor votanilor s-si exprime opiunea politic. Dup cum era de asteptat, lipsa de experien, att a organizatorilor, ct si a electoratului, a creat o serie de dificulti legate de procedura propriu-zis de votare, dar alegerile s-au desfsurat, n ansamblu, n condiii corecte. Pentru parlament, rezultatele au fost urmtoarele:
Procentaj Adunarea Deputailor

Formaiunea politic Frontul Salvrii Naionale (FSN) Uniunea Democratic a Maghiarilor din Romnia (UDMR) Partidul National-Liberal (PNL) Miscarea Ecologist din Romnia (MER) Partidul Naional rnesc - Crestin Democrat (PN-CD) Aliana pentru Unitatea Romnilor (AUR) Partidul Democrat Agrar din Romnia (PDAR) Partidul Ecologist Romn (PER) Partidul Socialist Democratic Romn (PSDR)

Procentaj Senat 67,02 % 7,20 % 7,06 % 2.45 % 2,50 % 2,15% 1,38% 0.53 % 177

66,31 % 7,23 % 6,41 % 2,62 % 2,56 % 2,12% 1,83% 1,69% 0,53 %

In primul parlament pluripartidist al Romniei postbelice (care avea si calitatea de Adunare Constituant) au obinut reprezentare circa 40 de formaiuni politice, legea electoral neprevznd nici un prag de acces n forul legislativ naional. Victoria n alegeri a FSN a fost categoric, fapt comentat mult la vremea respectiv. Opoziia parlamentar se contura ca fiind foarte eterogen si atomizat. Pentru funcia de Presedinte al Romniei au concurat: Ion Iliescu (FSN) - care a obinut 85,07% din voturi, Radu Cmpeanu (PNL) -10,64%, si Ion Raiu (PN-CD) - 4,29%. Dup alegerile din 20 mai 1990, partidele politice si-au retras sprijinul pentru manifestaia din Piaa Universitii. Dar o parte a participanilor a continuat s ocupe Piaa, contestnd rezultatul alegerilor. In zilele de 13-14 iunie 1990 s-au nregistrat evenimente violente, ca urmare a faptului c participanii au ncercat s ocupe unele instituii publice (Ministerul de Interne, Televiziunea), iar guvernanii au apelat la sprijinul cetenilor", al oamenilor de bine". Un masiv grup de mineri s-a deplasat din Valea Jiului la Bucuresti; acestia i-au atacat pe manifestani, obligndu-i s se mprstie, au devastat sediile partidelor istorice (PN-CD si PNL), precum si ale unor ziare. Aceste evenimente au fost puternic mediatizate de posturile de televiziune si presa occidental, discreditnd imaginea Romniei ca stat democratic. La 28 iunie 1990, Parlamentul a nvestit un executiv monocolor (FSN), condus de Petre Roman, nc de la nceput, echipa guvernamental s-a confruntat cu numeroase aciuni greviste, care au avut ca efect paralizarea unor sectoare economice importante (precum transporturile feroviere si maritime). b) Constituia din 1991. Alegerile din 1992 Perioada provizoratului politic" a luat sfrsit, din punct de vedere juridic, o dat cu adoptarea noii Constituii; aceasta a fost votat, dup ample dezbateri, n ziua de 21 noiembrie 1991; din cei 510 senatori si deputai au fost prezeni 509, iar dintre acestia 414 s-au pronunat pentru si 95 contra. Au votat pentru Constituie FSN, PUNR si reprezentanii minoritilor, altele dect cea maghiar, si au votat contra UDMR, PNCD si o parte din PNL. Constituia a fost supus referendumului, la 8 decembrie 1991; desi Opoziia a ceait cetenilor s nu participe la vot. numrul celor care si-au exprimat opiunea a reprezentat 67% din totalul 178

populaiei cu dreptul de a alege, n favoarea noii legi fundamentale a rii s-au pronunat 73% dintre votani. Constituia avea un caracter democratic si consacra sistemul pluripartidist. Articolul 8 prevedea: pluralismul n societatea romneasc este o condiie si o garanie a democraiei constituionale. Partidele politice se constituie si si des/asoar activitatea n condiiile legii, contribuind la definirea si exprimarea voinei politice a cetenilor, respectnd suveranitatea naional, integritatea teritorial, ordinea de drept si principiile democraiei"". Potrivit articolului 37, cetenii ,je pot asocia liber n partide politice, n sindicate si n alte forme de asociere. Partidele sau asociaiile care, prin scopurile ori activitatea lor, militeaz mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitii, a integritii sau a independenei Romniei sunt neconstituionale". Se mai stabilea c nu puteau face parte din partide politice judectorii Curii Constituionale, avocaii poporului, magistraii, membrii activi ai armatei, poliistii si alte categorii de funcionari publici stabilite prin lege organic. Asociaiile cu caracter secret erau interzise. n perioada 1990-1992, FSN a cunoscut o reducere a popularitii, evoluie asemntoare cu cea a forelor politice din statele central si esteuropene n care aceste fore si-au asumat responsabilitatea guvernrii si a asigurrii procesului de tranziie. La aceasta s-a adugat erodarea din interior a autoritii sale, provenit din convingerea fals c un partid odat ajuns la putere si menine de la sine acest statut, fr a se preocupa n mod direct de asigurarea, consolidarea si adaptarea la dinamica relaiilor sociale. Conform Constituiei, presedintele Romniei nu mai putea face parte dintr-un partid politic. De aceea, Ion Iliescu a renunat la funcia de presedinte al FSN, n locul su fiind ales Petre Roman (n iulie 1990). Noul lider s-a declarat reformist", declansnd, ncepnd din martie 1991, o campanie de eliminare a susintorilor lui Ion Iliescu, declarai conservatori". Acutizarea elementelor de instabilitate social si politic a dus la prima criz guvernamental din Romnia postcomunist, n septembrie 1991. Premierul Petre Roman era adeptul terapiei de soc" n abordarea tranziiei economice, atrgnd astfel nemulumirea multor categorii socioprofesionale, printre care si minerii; acestia au declansat o grev n Valea Jiului si au reclamat prezena sefului Executivului printre ei, pentru a le satisface imediat revendicrile; deoarece acesta a refuzat, minerii, care aveau proaspt n minte succesul" din iunie 1990 au venit din nou la
179

Bucuresti, lund cu asalt sediile guvernului (Palatul Victoria), Parlamentului (din Dealul Mitropoliei) si Presediniei (Palatul Cotroceni). n acest context, Petre Roman si-a depus mandatul de prim-ministru. Presedintele Iliescu a iniiat negocieri pentru formarea unui guvern cu o baz politic mai larg, obinnd colaborarea Partidului NationalLiberal si Miscrii Ecologiste din Romnia (MER). Noul guvern, format la 16 octombrie 1991, era condus de Theodor Stolojan si avea misiunea de a gestiona problemele curente ale rii pn la organizarea noilor alegeri generale. La 26 noiembrie 1991, Petre Roman a anunat c FSN retrage sprijinul politic acordat presedintelui Iliescu; o lun mai trziu a luat nastere Grupul pentru Unitatea Frontului, format la nceput din 55 de parlamentari susintori ai presedintelui Iliescu. Divergenele s-au acutizat n legtur cu desemnarea candidatului FSN la alegerile prezideniale; cele dou personaliti care doreau s candideze, Ion Iliescu si Petre Roman, si-au adus public acuzaii reciproce (13 martie 1992), situndu-se pe poziii ireconciliabile. Convenia FSN din 27-29 martie 1992 a marcat ruperea" acestui partid. Petre Roman a fost reales presedintele FSN. Pe de alt parte, gruparea care-1 susinea pe Ion Iliescu a creat un nou partid - Frontul Salvrii Naionale - 22 Decembrie, numit ulterior Frontul Democrat al Salvrii Naionale (FDSN). Ambele partide si-au pus candidai proprii n alegerile parlamentare si prezideniale. Si n rndurile opoziiei s-au nregistrat mutaii importante, aceasta reusind s-si atrag susintori din tabra celor nemulumii de politica regimului Iliescu". Un element important 1-a constituit apariia unor formaiuni dup modelul forurilor civice din Cehoslovacia si Ungaria, care s-au dovedit a fi extrem de eficiente n activitatea lor. Cea mai important formaiune de acest tip a fost Aliana Civic (AC), ntemeiat la 6 noiembrie 1990 si care se definea ca o structur de cooperare a tuturor energiilor sociale care susin valorile credinei si democraiei . Avnd ca deviz ,,/putem reusi dect mpreuna', noua formaiune a desfsurat o ampl si persuasiv campanie n rndurile opiniei publice si de coalizare a ntregii opoziii. S-a ajuns la constituirea, de ctre cele trei partide istorice (PNL, PN-CD, PSDR), a Conveniei Naionale pentru Instaurarea Democraiei. Apoi, la 26 noiembrie 1991, a luat fiin o ampl alian electoral sub denumirea de Convenia Democratic (CD).

Un alt aspect al vieii politice din perioada 1990-1992 1-au constituit translaiile" deputailor si senatorilor, fenomen care a luat amploare, mai ales ca urmare a nmulirii disidenelor politice; s-a nregistrat o adevrat migraie" parlamentar, desfsurat pe direcia a dou fluxuri: primul, ntre grupurile parlamentare existente, formate ca urmare a scrutinului din mai 1990 (care a avut ca urmare modificarea componenei puterii legislative) si al doilea, al unor deputai si senatori ctre grupurile parlamentare constituite prin efracie". Astfel, echilibrul parlamentar a fost afectat printr-o procedur vecin cu eludarea mecanismelor de reprezentare. Parlamentul s-a nnoit" prin apariia de noi grupuri parlamentare si prin ptrunderea unor partide inexistente la data alegerilor din 20 mai 1990: Partidul Naional-Liberal-Aripa Tnr (PNL-AT), Partidul Socialist al Muncii (PSM), Partidul Romnia Mare (PRM); FSN - 20 Mai, Partidul Alianei Civice (PAC), Frontul Democrat al Salvrii Naionale (FDSN). Anul 1992 a fost un an electoral prin excelen, condensnd toate cele trei tipuri de scrutin. Organizate n februarie - martie 1992, alegerile locale au avut, dincolo de semnificaia politic n sine, un caracter inedit, relund, dup o jumtate de secol, tradiia electoral democratic antebelic si ntregind ciclul electoral iniiat n 1990. Campania electoral a fost excesiv politizat, ea reprezentnd un exerciiu" n vederea alegerilor parlamentare si prezideniale din septembrie. Prezena la urne a fost de circa 65%, mai redus fa de mai 1990. Scrutinul a validat noile structuri ale puterii orizontale prin mecanismele democraiei reprezentative, oferind legitimitate puterii locale. De asemenea, s-a conturat si cea mai important for de opoziie (CD), care s-a plasat pe locul al doilea, cu 24,3% din voturi, nregistrnd adevrate succese n mediul urban. Retragerea celui mai important partid din Convenie, PNL, n aprilie 1992, cu doar cteva luni naintea alegerilor legislative, a pus la ncercare unitatea alianei. Liberalii condusi de Radu Cnpeanu si-au explicat plecarea prin motive doctrinare (afirmndu-si poziia tradiional de partid naional, poziie incompatibil, n opinia lor, cu prezena UDMR n structurile CD), dar si prin dezavantajele rezultate din reprezentativitatea partidelor n condiiile utilizrii listelor electorale comune si angajamentului de a se susine un candidat unic la Presedinie, situaie n care PNL se considera minimalizat. Locul Conveniei Democratice a fost luat, la 24 iunie 1992, de Convenia Democrat din Romnia (CDR), la care au mai aderat 181

Partidul Naional-Liberal-Convenia Democrat (PNL-CD), Partidul National-Liberal-Aripa Tnr (PNL-AT) si Federaia Ecologist din Romnia (FER). CDR a depus liste de candidai n vederea alegerilor parlamentare, a adoptat o platform electoral unic, precum si un program de colaborare la guvern si n parlament; la 27 iunie 1992, a desemnat un candidat unic la Presedinie, n persoana lui Emil Constantinescu. Alegerile din 27 septembrie 1992 s-au desfsurat pe baza noii legi electorale, promulgat n iunie 1992, care continua practica sistemului reprezentrii proporionale, dar introducea pragul electoral de 3% din totalul voturilor exprimate; se viza n fapt reducerea numrului exagerat de mare al partidelor reprezentate n parlament, prin eliminarea celor cu rezultate slabe. Pentru alegerea presedintelui Romniei se stabilea un sistem majoritar, cu dou tururi de scrutin. In campania electoral din septembrie au fost angajate circa 80 de partide si formaiuni politice, dar dintre acestea doar FDSN, CDR, FSN, PUNR, PRM, PNL, PR si MER au depus liste de candidai pentru Camera Deputailor si Senat n toate circumscripiile rii. In timpul campaniei electorale, accentul s-a pus pe aspectele pragmatice, viznd modul de rezolvare a crizei economice, disputa doctrinar propriu-zis trecnd pe planul secund. Participarea la urne a fost de 73%, ceea ce arta c apetitul" politic al populaiei se meninea la cote ridicate; dar, n fapt, participarea real a fost sensibil mai redus, dat fiind c circa un milion si jumtate de voturi au fost declarate nule (deci, o participare real de 67%). Clasificarea partidelor, n funcie de sufragiile obinute, a fost urmtoarea:
Formaiunea politic FDSN CDR FSN PUNR UDMR PRM PSM PDAR 182 Procentaj Camera Deputailor Procentaj Senat 28,3 % 21,1 % 20,2 % 20% 10,4% 10,2% 8,1 % 7,7 % 7,6 % 7,4% 3,8 % 3,9 % 3,2 % 3% 3,31 %

In parlament au intrat opt formaiuni politice si .r organizaii ale minoritilor naionale, care au primit un mandat din oficiu, potrivit Constituiei si legii electorale; cum ns CDR era format din sase partide, rezult c totalul partidelor reprezentate n Parlament era de 26 (cu precizarea c trei partide membre ale Conveniei nu atinseser pragu! electoral de 3%: PER, PSDR si PNL-CD). n urma alegerilor s-a redus numrul formaiunilor parlamentare comparativ cu legislatura anterioar. O alt consecin a fost faptul c nici un partid nu a reusit s obin majoritatea mandatelor parlamentare. Primele dou fore politice totalizau fiecare peste 20% din numrul sufragiilor; dispunerea excentric pe esicherul politic (FDSN - centru stnga, CDR - centru-dreapta) putea fi interpretat ca o expresie a multipartidismului pur". Dar n CDR plasamentul centru-dreapta nu era foarte cert pentru toate formaiunile componente (cel puin una - PSDR -mprtsind deschis o orientare de centru-stnga); CDR era practic un cartel electoral (astfel se explic de ce, imediat dup constituirea parlamentului, partidele componente au optat pentru grupuri parlamentare proprii). Alegerile prezideniale au beneficiat de o maxim atenie, chiar mai ridicat dect cele parlamentare, n primul tur de scrutin s-au confruntat sase candidai, iar n cel secund - Ion Iliescu (candidatul FDSN, care a obinut 61,4 % din totalul voturilor) si Emil Constantinescu (candidatul CDR, cu 38,57%). Disputa politic acerb s-a meninut si dup alegerile din septembrie 1992. Acest tip de comportament a fost generat de noua structur minoritar a puterii legislative. La Palatul Cotroceni au avut loc consultri (19-20 octombrie) ntre liderii formaiunilor politice reprezentate n parlament, n vederea alctuirii guvernului. Presedintele Iliescu a anunat la 4 noiembrie c noul prim-ministru era Nicolae Vcroiu, prezentat ca un specialist n domeniul macroeconomic si al mecanismelor economiei de pia, nenregimentat politic. Guvernul, sprijinit de FDSN, a fost nvestit la 21 noiembrie 1992, iar programul su de guvernare a fost supus dezbaterii parlamentare n februarie 1993. Puterea executiv aparinea de drept FDSN, care si-a angajat rspunderea politic n acest sens, n timp ce puterea legislativ aparinea de fapt unei majoriti parlamentare conjunctura! constituite - FDSN, PSM, PUNR, PRM - denumit parlamentul rosu" de ctre opoziie, care acuza partidele componente de neocomunism".

n activitatea de guvernare, FDSN a fost nevoit s fac rabat de la programul su, n favoarea preteniilor si ambiiilor aliailor si parlamentari, pentru a obine susinere n Camera Deputailor si n Senat. Acestia s-au dovedit capriciosi, neezitnd, atunci cnd nu le erau satisfcute preteniile - ocuparea unor posturi cu influen si bine remunerate etc. - s atace extrem de dur att FDSN, ct si pe presedintele Iliescu; repetatele ntlniri, negocieri, acorduri erau - aproape de fiecare dat - urmate, la cteva luni, de noi stri de tensiune si acuze reciproce. Pe de alt parte, opoziia a iniiat patru moiuni de cenzur mpotriva executivului, cu ocazia discutrii programului de guvernare, a grevei generale de la nceputul verii anului 1993, a dezbaterii asupra corupiei si a remanierii guvernului din acelasi an. Aceste tentative au fost foarte plastic formulate n sloganul Mc/ o sesiune fr moiune", n fapt, guvernul minoritar al FDSN a avut n permanen gabiei lui Damocles' deasupra capului. c) Noi confruntri politice. Schimbarea" din 1996 Urmrind s atenueze ostilitatea opoziiei, presedintele Ion Iliescu a ncercat s o atrag n unele aciuni de importan major, mai ales n domeniul politicii externe, viznd integrarea n Uniunea European si n Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). S-au constituit comisii alctuite din reprezentani ai tuturor partidelor politice parlamentare, care aveau un caracter consultativ. La 21 iunie 1995, liderii acestor partide au semnat Declaraia de la Snagov, document care atesta acordul forelor politice din Romnia fa de strategia naional pentru pregtirea aderrii la structurile europene si euroatlantice. O nou dinamic parlamentar s-a nregistrat n cea de-a doua sesiune parlamentar a anului 1995; n urma unei grave defeciuni n relaiile PDSRPRM, soldat cu anularea Acordului semnat la nceputul aceluiasi an, a avut loc o destindere a relaiilor PDSR cu unele partide din opoziie, n privina unor proiecte de legi, PDSR si PNT-CD au cooperat, distana ideologic" dintre ele prnd s se micsoreze. Apropieri asemntoare au fost cele dintre PDSR - PAC - PDAR - PD - FSN. Ilustrativ n acest sens este faptul c sesiunea parlamentului din toamna anului 1995 a fost prima n care opoziia nu a mai naintat o moiune de cenzur. Faptul c opoziia a renunat la aciuni de strad n favoarea dezbaterilor de idei exprima rodajul parlamentar", constientizarea faptului

184

c, ntr-o democraie, puterea si opoziia trebuia s gndeasc un ,jriodits vivendr. In perioada 1992-1996,n cmpul partidist romnesc s-au petrecut anumite m utaii, care aveau s influeneze considerabil confruntarea electoral din1996. n prim-plan s-a aflat scindarea repetat a PNL; sub conducerea lui Radu C m peanu, acest partid a fcut dou greseli fundamentale- a prsit CD (aprilie 1992) si 1-a propus pentru funcia de presedinte al Romniei pe regele Mihai I (iulie - fiind sancionat la 1992) urne de electorat, practic nemaintrunind numrul necesar de voturi n septembrie 1992 pentru a intra n parlament. Dac, 1990, PNL era n principalul partid de opoziie, dup doi ani el a cunoscut o cdere vertiginoas. Cei mai muli liberali l considerau vinovat de aceast stare de fapt chiar pe Radu Cmpeanu, dar acesta refuza s-si asume rspunderea esecului, n februarie 1993, a avut loc Congresul PNL, care 1-a ales n funcia de presedinte al partidului pe M ircea lonescu-Quintus, iar n decembrie1993, Delegaia Permanent a PNL a decis excluderea lui Radu Cmpeanu din partid, n replic, n februarie Cmpeanu a iniiat un 1994, Congres extraordinar al PNL (reunindu-i pe adepii si), fiind la rndul su ales n funcia de presedinte al partidului. A urmat o lung confruntare ntre gruprile Quintus si Cm peanu, n legtur cu denumirea form aiunii politice, transat de justiie: partidul condus de Mircea lonescu-Quintus si pstra numele de Partidul National-Liberal, cel al rivalului su se nscria iar sub num ele de Partidul N aional Liberal m peanu (PNL-C ). In - C decembrie1994, PNL a fost primit n CDR, integrndu-se astfel n marea coaliie a opoziiei, n cadrul creia s-a manifestat ca o for politic minor, acceptnd toate iniiativele noului sef de linie" - PN-CD. La 26 m ai 1993, Partidul Naional-Liberal-Aripa Tnr (creat n iulie 1990) si-a luat numele de Partidul Liberal-1 (PL '93).Dar si sub 993 noua formul acest partid a fost mcinat de contradicii, datorate mai ales ambiiilor politice ale conductorilor si; unii dintre acestia au intrat n organizaia liberal din CDR, astfel c, n octombrie acest partid a 1994, rm as fr grup parlam entar, n perioada 1994-1996, n PL '93 s-au nregistrat noi sciziuni, care au slbit si mai mult polul liberal. Numeroase convulsii a cunoscut Partidul Alianei Civice si (PAC), generate mai ales de atitudinea fa de CDR. Nicolae Manolescu, primul presedinte al Conveniei, nu fusese susinut n cursa pentru Presedinia Romniei, lui fiindu-i preferat Emil Constantinescu, si de aceea refuza ca, 185

postelectoral, partidul su s se ralieze poziiilor forumului comun al opoziiei, n consecin, membrii PAC au intrat n mod individual n partide care fceau parte din CDR, astfel c, n iunie 1993, PAC a rmas fr grup parlamentar n Camera Deputailor, n iulie 1996, PAC si PL '93 au ncheiat un acord, constituind Aliana Naional-Liberal (ANL), o coaliie de conjunctur, n vederea alegerilor parlamentare si prezideniale, ce urmau s aib loc peste cteva luni, dar prezentat de fondatorii ei drept un pol liberal care echilibra esicherul politic. Si FSN a traversat o perioad dificil, fiind n cutarea unei identiti, diferit att de cea a Frontului Democrat al Salvrii Naionale (FDSN), devenit, ncepnd cu iulie 1993, Partidul Democraiei Sociale din Romnia (PDSR), ct si de cea a CDR. O preocupare de baz a lui Petre Roman a fost aceea de a schimba denumirea partidului su, pe care opoziia l acuzase n 1990-1992, de neocomunism (sloganul era FSN=PCR"). De aceea, n mai 1993, FSN a fuzionat cu un partid minuscul, Partidul Democrat, lundu-si numele de Partidul Democrat - FSN. Treptat, s-a renunat la partea a doua a denumirii, intitulndu-se doar Partidul Democrat (PD). Un alt obiectiv urmrit de liderul naional al partidului a fost aderarea la fnternaionala Socialist; pentru a-si facilita daimul spre acest for, PD a ncheiat un acord de colaborare cu PSDR, care stabilise deja relaii cu aceasta. Astfel, n aprilie 1995, s-a constituit Uniunea Social-Democrat (USD), n vederea prezentrii celor dou partide pe liste comune n alegerile locale si generale, n septembrie 1996, n cadrul unei ceremonii, care a avut loc la sediul ONU din New York, PD si PSDR au fost integrate n fnternaionala Socialist, n ntreaga perioad 1992-1996, PD s-a dovedit a fi un partid parlamentar extrem de dinamic, contestnd n permanen activitatea executivului, inclusiv prin iniierea unor moiuni de cenzur. Dispunnd de cadre tinere, active, PD a reusit s-si schimbe imaginea, recomandndu-se ca un partid social-democrat modern", hotrt s fac reforma", deschis la colaborri ct mai largi, inclusiv cu fostii si adversari politici. n cadrul CDR, al crei presedinte era, din noiembrie 1992, Emil Constantinescu, desi au existat friciuni, generate de cele mai multe ori de ambiii personale, a primat solidaritatea de interese, n august 1994 s-au hotrt ierarhizarea partidelor componente n funcie de reprezentarea n teritoriu si desemnarea drept candidat unic la Presedinia rii a conductorului alianei; acest act nu a fost semnat de PSDR, PL '93 si PAC, formaiuni care au prsit CDR (n februarie 1995, respectiv, martie 186

1995). Partidul-forte al coaliiei era PN-CD, care a beneficiat de 100 locuri eligibile pe listele electorale (55,5% din total), conform nelegerii din august 1996. Platforma politic a Conveniei, intitulat Contractul cu Romnia" si prezentat n noiembrie 1995, cuprindea, n esen, promisiunea ca n termen de 200 de zile de la data prelurii puterii, CDR avea s impun adoptarea unui set de legi care s amelioreze simitor viaa romnilor, n special a tinerilor si a pensionarilor. Coalizrile n scopuri electorale au cunoscut o dinamic pregnant. Astfel, n aprilie 1996, USD si PAC au ncheiat un protocol de colaborare n alegerile locale, semnatarii declarnd c au fcut un prim pas pentru ca forele politice de opoziie s asigure, prin colaborare, o campanie electoral civilizat, desfsurarea corect a votrii si victoria listelor proprii n alegeri. Scrutinul local din iunie 1996 a fost o repetiie general pentru cel parlamentar si prezidenial. La aceste prime alegeri, au depus candidaturi 150 de partide; n marile orase s-a nregistrat cea mai mare concuren pentru posturile de primari: 47 n Bucuresti, 24 n Constana, 22 n Cluj, 18 n Arad, 15 n Iasi. La nivelul ntregii ri, pentru cele 2.954 posturi de primari au candidat 18.415 persoane, ceea ce demonstra existena unui miraj" al ocuprii unei poziii influente, neinndu-se seama de faptul c n alegerile locale urmau s fie desemnai n primul rnd bunii gospodari, persoanele capabile s gestioneze n mod responsabil problemele comunitare. Att prezena electoratului la urne (56,47%), ct si rezultatele nregistrate (PDSR-21,90%, urmat ndeaproape de CDR - 17,11%) demonstrau dezamgirea general a populaiei fa de rezultatele obinute n administrarea oraselor si satelor de ctre cei alesi n 1992. Dup alegerile locale au urmat noi regrupri politice. Astfel, n iulie 1996, PDAR, Partidul Unitii Romne (PUR) si MER au pus bazele Uniunii Naionale de Centru (UNC), alian care avea s ncheie n luna august cu ANL un Pact de responsabilitate politic; cele dou aliane se angajau s nu-si aduc acuzaii reciproce n timpul campaniei electorale, iar dup alegeri s ncheie un nou acord, n vederea eventualei guvernrii. In septembrie 1996, USD si ANL au semnat o nelegere prin care si acordau reciproc statutul de partener preferat", invitnd totodat si alte formaiuni politice de opoziie s se asocieze pactului lor de colaborare.
187

Campania electoral pentru alegerile parlamentare si prezideniale din noiembrie 1996 s-a desfsurat pe fondul nemulumirii generale a electoratului fa de politica regimului Iliescu" si al dorinei ntr-o schimbare" a realitilor cotidiene. Tot mai muli romni constatau c, la sase ani de la nlturarea regimului comunist", o duceau mai prost dect n 1989 (an devenit etalon n toate statisticile), c economia se afl doar la 6065% din nivelul aceluiasi an si c inflaia crescuse cu aproape 100%. PDSR era prezentat de opoziie ca un partid al corupilor, al demagogilor si al cinicilor. CDR si-a concentrat campania electoral pe vehicularea unor promisiuni atrgtoare, n primul rnd c va realiza o schimbare" n bine a modului de via al cetenilor si c - bucurndu-se de sprijinul Occidentului - va integra rapid Romnia n Uniunea European si n NATO. La alegerile parlamentare si prezideniale din 3 noiembrie 1996 s-a nregistrat o rat de participare real de peste 71%, iar ponderea sufragiilor utile n ansamblul acesteia a fost mai ridicat comparativ cu 1992, respectiv de 57%. Rezultatele au fost urmtoare:
Formaiunea politic Procentaj Camera Deputailor 30,17% 21,52% 12,93% 6,64 % 4, 46 % 4, 36 % Procentaj Senat 30,7 % 23,08 % 13,16% 6,82 % 4,54 % 4,42 %

CDR
PDSR

USD
UDMR

PRM
PUNR

Pentru funcia de presedinte al Romniei au candidat 16 persoane (mai mult dect dublul candidailor ce fuseser nregistrai la precedentele alegeri), dar principala confruntare s-a dat ntre Ion Iliescu (PDSR) si Emil Constantinescu (CDR). Lupta a fost foarte strns n primul tur de scrutin, acestia obinnd 32,25%, respectiv 28,21% din totalul voturilor valabil exprimate, n vederea turului al doilea al alegerilor, la 5 noiembrie 1996, Emil Constantinescu si Petre Roman (care candidase la Presedinie, clasndu-se pe locul al treilea) au semnat Acordul de colaborare electoral, parlamentar si guvernamental ntre CDR si USD, care avea ca obiective: nlturarea total a regimului Iliescu si a consecinelor acestuia din viaa politic, economic si social a rii. Trecerea efectiv la realizarea unor autentice structuri democratice ale statului si la aplicarea msurilor

188

ndreptate spre scurtarea tranziiei spre economia de pia, condiii eseniale pentru integrarea n structurile euroatlantice a Romniei", luarea unor msuri de urgen, care, n cadrul unei perioade de sase luni, s pun capt degradrii vieii conomico-sociale" etc. Emil Constantinescu a fost sprijinit si de UDMR, ANL, PUNR, PSM, PS, Asociaia Chiriasilor din Casele Naionalizate, Liga Studenilor, principalele centrale sindicale, astfel nct la 17 noiembrie a obinut 54,41% din voturi, devenind presedintele Romniei. In urma alegerilor din noiembrie 1996, esicherul politic romnesc s-a simplificat, n parlament fiind reprezentate doar sase formaiuni politice. Majoritatea relativ a mandatelor din ambele Camere a fost cstigat de CDR, astfel c, formal, democraia romneasc a trecut testul dublei rsturnri", care, potrivit analistilor politici, calific o ar din punct de vedere democratic. Romnia a probat c a putut avea alegeri libere si corecte, chiar n condiiile n care cstigtorul nu a coincis cu organizatorul acestora. Deinnd o majoritate relativ n parlament, CDR a fcut apel la alte dou fore politice - USD si UDMR - pentru a putea forma noul guvern. Misiunea a fost nlesnit de faptul c acestea colaboraser n timpul campaniei electorale, mai ales n perioada dintre cele dou tururi ale alegerilor prezideniale. Astfel, la 12 decembrie 1996, parlamentul a nvestit cabinetul de coaliie condus de Victor Ciorbea; conform algoritmului stabilit, CDR deinea 61% din portofolii, USD -26%, iar UDMR-l 3%. Aceast alian partizan, caracterizat de unii analisti politici ca fiind mpotriva naturii" (ntruct membrii si reprezentau orientri doctrinare diferite), avea s se defecteze" n repetate rnduri. Guvernul format n decembrie 1996 - la fel ca si cel format n noiembrie 1992 - era o coaliie restrns, bazndu-se pe un suport electoral extrem de fragil si pe o majoritate parlamentar datorat exclusiv modului de scrutin proporional. In fruntea PDSR a revenit Ion Iliescu. Izolat si minimalizat pe scena politic, n urma nfrngerii n alegerile prezideniale, Iliescu a nceput o ampl si tenace aciune pentru refacerea din temelie a PDSR. El si-a luat ca principal colaborator pe Adrian Nstase. Aflat n opoziie, PDSR a traversat o perioad de puternice crize interne. La Conferina Naional din iulie 1997 sa produs o sciziune, prin desprinderea unui grup de 12 deputai si doi senatori alesi pe listele PDSR, condusi de Teodor Melescanu, fost ministru de externe, care a format un nou partid - Aliana pentru Romnia (APR). 189

t gruparea '

Aceasta a declansat o ampl campanie mpotriva PDSR, spernd c va cstiga electoratul acestuia. n martie 1998, n cadrul unui Congres Extraordinar, PAC a fuzionat cu PNL, fiind absorbit de acesta. Guvernarea CDR-USD-UDMR a fost puternic marcata de repetate crize interne. In urma unui conflict cu ministri PD, primul-ministru Victor Ciorbea a fost nevoit s demisioneze. El a prsit PN-CD si a constituit Aliana Naional Crestin Democrat. PD a devenit membru cu drepturi depline al Internaionalei Socialiste (din noiembrie 1999) si membru asociat al Partidului Socialistilor Europeni (din martie 1999). Dar poziiile lui Petre Roman erau subminate de Bsescu din Partidul Democrat. d) Evoluii politice n anii 2000-2005 CDR nu a mai prezentat bilanul dup 200 de zile asa cum se angajase. Guvernarea CDR-USD-UDMR a dezamgit populaia, care sperase ntr-o schimbare n bine". Practic, situaia economic s-a deteriorat considerabil, somajul a crescut, nivelul de trai a sczut vertiginos. Romnia nu a fost primit n NATO, iar sansele de aderare la Uniunea European erau minime. Atitudinea cetenilor a iesit puternic n eviden cu prilejul alegerilor locale din iunie 2000. Ele s-au caracterizat prin absenteism, n majoritatea oraselor mari fiind nevoie de un al doilea tur de scrutin pentru desemnarea noilor primari. Scorurile obinute n aceste alegeri au fost: PDSR - 36,74%, PD - 12,89%, CDR -' 10,10%, PNL - 8,40%, ApR -8,29%, UDMR - 4,29%, PRM - 2,80%. n privina voturilor pentru consiliile locale si judeene, pragul electoral de 5%, introdus pentru prima dat, a dus la micsorarea numrului de partide care au obinut astfel de posturi, comparativ cu alegerile din 1996. Cel mai bun rezultat a fost obinut de PDSR, cu 28,65% din totalul mandatelor pentru consiliile locale si 28,87% din mandate pentru consiliile judeene; pe locul secund s-a clasat PD cu 13,75%, respectiv 11,93%; locul trei a revenit ApR cu 11,20%, respectiv 10,07%; n continuare, s-au plasat PNL cu 10,02% si 9,31%; CDR a obinut 6,97%, respectiv 9,08%; a urmat PRM, cu 5,30% si 8,32%; UDMR - 6,17% si 7,86%. n al doilea tur al alegerilor locale, participarea s-a meninut redus (46,93% din cetenii cu drept de vot), iar rezultatele obinute au fost comparabile cu cele din prima rund electoral. Pentru prima dat din 1990, CDR a pierdut n fieful" su tradiional, Bucuresti. 190

Pentru Primria General a cstigat Traian Bsescu, vicepresedintele PD (care a obinut 50,69% din voturi), iar cele sase primrii de sector au fost adjudecate" de reprezentanii PDSR. n iunie 2000, prin Ordonan de Urgen, guvernul Isrescu - de comun acord cu CDR-USD-UDMR - a stabilit pragul electoral pentru alegerile parlamentare la 5% pentru partide, iar pentru alianele politice, acestui plafon urma s i se adauge pentru al doilea partid nc trei procente, iar pentru fiecare membru, ncepnd cu cel de-al treilea, cte un procent din voturile valabil experimentate. Constatnd c sondajele de opinie i erau cu totul defavorabile, n iulie 2000, presedintele Emil Constantinescu si-a fcut cunoscut decizia de a nu mai candida pentru un nou mandat. Aceast hotrre a produs o derut profund n CDR, care s-a vzut lipsit de liderul su politic. n a doua jumtate a anului 2000 s-au petrecut regrupri de fore n vederea participrii la alegerile parlamentare si prezideniale din noiembrie. Astfel, n august 2000, liderii PN-CD, UFD si FER au semnat protocolul de constituire a unei noi aliane politice de centru-dreapta, denumit Convenia Democrat Romn 2000 (CDR-2000), n scopul prezentrii de liste comune la alegerile parlamentare si susinerii unui candidat unic la presedinie, n aceast nou formaiune s-au nscris si Aliana Crestin Democrat (ANCD), precum si Partidul Moldovenilor. Alianele politice nu mai au ecoul scontat n rndul electoratului. CDR-2000, puternic erodat n urma celor 4 ani de guvernare, si pierduse credibilitatea datorit implicrii unora dintre membrii si n diferitele afaceri", care inuser prima pagin a ziarelor, precum si rezultatelor extrem de slabe obinute n redresarea economiei. Sondajele de opinie efectuate n perioada septembrie-noiembrie 2000 artau o intenie de vot a electoratului de 8% pentru CDR-2000, iar procentajul celor care credeau c lucairile n Romnia mergeau ntr-o direcie gresit era de aproximativ 56%. Pe de alt parte, n septembrie 2000, s-a constituit Polul DemocratSocial din Romnia, alctuit din PDSR si Partidul Umanist din Romnia, care au decis participarea pe liste comune la alegerile parlamentare, precum si susinerea lui Ion lliescu, candidatul PDSR, n cursa pentru Cotroceni. ntr-o scrisoare deschis din 14 noiembrie 2000, semnat de un numr important de intelectuali, se solicita nceperea de negocieri urgente" ntre candidaii la presedinie reprezentnd spectrul democratic" (Frunda 191

Gyrgy - UDMR, Mugur Isrescu - independent, susinut de CDR 2000, Petre Roman - PD, Theodor Stolojan - PNL), pentru ca, prin eventuala renunare a trei dintre ei, nainte de primul tur de scrutin, s poat fi opus reprezentantului PDSR un singur candidat, puternic. Aceast iniiativ nu a avut urmri practice, ceea ce demonstra c opoziia si cei care se autoproclamaser exponeni ai societii civile" erau departe de nelegerea realitilor din Romnia. In fapt, ei triau ntr-o lume paralel cu cea concret, pe care pretindeau, totusi, c o reprezint. La alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000 au participat 34 partide politice. Prezena la vot a electoratului a fost relativ bun (65,31%). Pentru prima oar, romnii au votat pe baza crilor de alegtor, constituite dup modelul crilor de identitate. Tot n premier, imediat dup nchiderea urnelor la ora 21, institutele de sondare a opiniei publice au dat primele rezultate estimative, care au fost confirmate, n cea mai mare msur, de rezultatele oficiale finale. Acestea au fost:
Formaiunea politic PDSR UDMR CDR - 2000 Procentaj Camera Deputailor 36,61% 19,48% 7,03% 6,80% 5,04% 4,07% Procentaj Senat 37,09% 21,01% 7,58% 7,48% 5,29% 4,27%

PRM PD

ApR

Asadar, n parlament au intrat doar cinci partide (fa de 13 la nceputul legislaturii 1996-2000 si de 15 la sfrsitul ei, lund n calcul diferitele sciziuni); CDR- 2000 a pierdut nu numai poziia obinut anterior, ci si calitatea de membru al forului legislativ. Ascensiunea puternic a PRM a constituit marea surpriz a alegerilor. Acest partid, care a devenit a doua for politic a Romniei, a fost perceput de electorat ca un partid al incoruptibililor", n timp ce adversarii si nu au ezitat s-1 caracterizeze ca fiind un partid extremist", fascist", naionalist", antioccidental". Ca urmare a alegerilor s-a produs o nou rsturnare, n tradiia votului negativ: drastica depreciere a popularitii CDR, care, din for politic de guvernmnt, a fost exclus si din parlament. Pe de alt parte, s-a nregistrat repropulsarea PDSR pe locul nti n preferinele electoratului; n acelasi timp, nencrederea si dezamgirea fa de clasa politic postdecembrist s-au materializat n acordarea de voturi n favoarea PRM.

192

La primul tur al alegerilor prezideniale, din 26 noiembrie, au participat doisprezece candidai, n al doilea tur de scrutin s-au calificat" Ion Iliescu, presedintele PDSR, cu 36,35%, si Comeliu Vdim Tudor, presedintele PRM, cu 28,34% din opiunile alegtorilor. Candidatul PNL, Theodor Stolojan, a fost votat de 11,78% dintre electori (obinnd, asadar, mai multe sufragii dect partidul care 1-a susinut); premierul n exerciiu. Mugur Isrescu - care a candidat ca independent, susinut de CDR - a ntamit 9,53% din voturi, clasndu-se astfel pe locul patru. Scoruri surprinztor de mici au obinut liderul PD, Petre Roman (2,98%), si Teodor Melescanu (1.89%). Duelul ntre cei doi prezideniabili - Ion Iliescu si Corneliu Vdim Tudor - a avut ca miz democraia si integrarea european, versus autoritarism, naionalism. Comeliu Vdim Tudor a fost supus unui veritabil baraj mediatic", n timp ce Ion Iliescu a fost susinut nu numai de PDSR. ci si opoziia democratic" intrat n parlament (PNL, PD si UDMR), de reprezentanii societii civile (de menionat Apelul iniiat de Grupul pentru Dialog Social Votai mpotriva dictaturii! ), viznd mobilizarea ntregului electorat democratic pentru a participa la al doilea tur de scrutin al alegerilor prezideniale si a vota masiv mpotriva candidatului PRM, care .prin agresivitatea si extremismul su iresponsabil, reprezint cea mai grav ameninare din ultimul deceniu la adresa libertilor individuale si a instituiilor democratice", respectiv mpotriva extremismului si a dictaturii, pentru democraie, toleran si Europa. Dup ce timp de zece ani civistii" luptaser mpotriva comunistului" Ion Iliescu, acum - n noiembrie 2000 -se vedeau nevoii s pledeze n favoarea acestuia. Cel de-al doilea tur al alegerilor prezideniale a avut loc la 7 decembrie 2000, participarea fiind mai redus dect n noiembrie (57,50%); Ion Iliescu a obinut 66,82% din voturi, iar C.V.Tudor - 33,17%. Istoria a nregistrat un fapt inedit n istoria Romniei si a statelor din zona central si sud-est european: un candidat la presedinie s-a rentors dup patru ani n fruntea statului. Opoziia rezultat n urma alegerilor s-a divizat n dou grupuri incompatibile din punct de vedere politic: PRM, pe de o parte, si opoziia democratic" (PD, PNL si UDMR), pe de alt parte, n aceste condiii, formarea unui guvern minoritar PDSR a reprezentat singura soluie posibil. La 28 decembrie 2000 s-a constituit guvernul Adrian Nstase, care a beneficiat de susinerea PNL si UDMR, n urma ncheierii unor protocoale de colaborare parlamentar. Ulterior, n aprilie 2001, PNL a dezavuat
193

colaborarea cu guvernul, declarndu-se adversar hotrt al acestuia, n timp ce UDMR a continuat s susin executivul prezidat de Adrian Nstase. n ianuarie 2001 a avut loc Conferina Naional extraordinar a PDSR pentru alegerea noului presedinte (Ion Iliescu retrgndu-se din partid, funcia de presedinte al rii fiind incompatibil constituional cu apartenena partizan), n unanimitate. Adrian Nstase a fost ales presedinte, ceea ce a reprezentat o premier n viaa politic romneasc postdecembrist, deoarece primul-ministru a devenit si seful partidului de guvernmnt. n iunie 2001, n urma fuziunii dintre PDSR si PSDR, a luat nastere Partidul Social-Democrat (PSD), al crui presedinte a fost desemnat premieail Adrian Nstase. La 27 noiembrie 2001, Consiliul Internaionalei Socialiste a decis s-i acorde nou creatului PSD statutul de membru consultativ, treapt premergtoare celei de membru, calitate pe care a obinut-o n noiembrie 2003. ntrunit n mai 2001, Convenia Naional a PD a avut ca principal punct pe ordinea de zi alegerea unei noi conduceri si a unui nou program; n urma votului. Petre Roman a pierdut presedinia partidului n favoarea lui Traian Bsescu, primarul general al Capitalei. PiN-CD, care a pierdut nu numai guvernarea, ci si intrarea n parlament, a traversat cea mai puternic criz din perioada postdecembrist. nc din noiembrie 2000, conducerea PN-CD, n frunte cu Ion Diaconescu, si-a anunat demisia colectiv, asumndu-si responsabilitatea pentru esecul nregistrat la alegeri. Congresul din ianuarie 2001. desfsurat ntr-o atmosfer extrem de tensionat, a scos la lumin disensiunile acute ntre membrii diferitelor aripi" ale formaiunii. Ales presedinte. Andrei Marga a fost nevoit s demisioneze dup nici sase luni, iar ulterior s-a nscris n PNL. Locul su a fost luat de Victor Ciorbea (revenit n partid n urma fuziunii dintre ANCD si PN-CD), iniial ca presedinte interimar si. din august 2001, ca presedinte ales de Congresul PNTCD. Dar, la doar cteva zile distan, a avut loc un nou congres al nemulumiilor din partid. Conflictul intrapartidic a fost transat o dat cu nregistrarea, n octombrie 2001, unui nou partid: Partidul Popular Crestin. Acesta exista si si desfsura activitatea independent de Partidul Naional-rnesc Crestin Democrat, n noiembrie 2003. Partidul Popular Crestin a fuzionat cu Aliana Popular, organizaie nfiinat de fostul presedinte Emil Constantinescu. Din anul 2000, economia romneasc a cunoscut o anumit redresare. Industria a nregistrat o crestere de peste 5% pe an, iar inflaia s-a 194

diminuat, de la peste 25% la nceputul anilor '90, la 15% n 2003 si 8% n 2004. Muli romni (dup unele surse circa 3 milioane) au plecat la lucru n alte ri (Spania, Frana, Grecia s.a.), unde prestau, de regul, munci necalificate" (culesul de cpsuni, msline etc.), dar obineau cstiguri mult mai mari dect n Romnia. Sumele trimise de acestia n ar, la familiile lor. au contribuit la sporirea cantitii de valut si la echilibrarea cursului de schimb leu-euro (dolar). n perspectiva aderrii Romniei la Uniunea European, a fost revizuit Constituia din 1991, care a fost apoi supus referendumului n zilele de 18-19 octombrie 2003. S-au prezentat la unie 55,7% dintre votani, iar dintre acestia 89,7% au rspuns Da", ntre modificrile aduse se numr si cea privind alegerea presedintelui pe o durat de 4 ani (n loc de 4). n noiembrie 2004, Romnia a ncheiat negocierile tehnice de aderare la Uniunea European. La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004 s-au nregistrat urmtoarele rezultate: Formaiunea politic
PSD + PUR Aliana DA (PNL-PD) PRM UDMR Procentaj Camera Deputailor 36.61 31,33 12,92 6,17 Procentaj Senat 37,13 31,77 13.63 6,23

Tendina de simplificare a spectrului politic, manifestat la alegerile anterioare, a continuat. Cea mai spectaculoas evoluie a avut-o Partidul Democrat care, sub conducerea lui Traian Bsescu, a abandonat programul social-democrat, anunnd c se retrage din Internaionala Socialist. Fr a-si elabora o nou doctrin, acest partid s-a nscris pe un nou culoar politic, acela al partidelor populare europene. PD a ncheiat o alian cu Partidul National-Liberal, condus de Theodor Stolojan, sub numele de Aliana Drenate si Adevr (D.A.). n plin campanie electoral, Stolojan s-a retras din cursa prezidenial, invocnd motive de sntate. La rndul su, Traian Bsescu a anunat c prietenul" su a fost nevoit s abandoneze lupta, deoarece era santajat" de PSD. care ar fi pregtit zeci de dosare mpotriva acestuia, cu scopul de a-1 compromite. Bsescu a jucat la cacialma" si a cstigat. Mai nti 1-a comptimit ntr-att pe Stolojan. nct 1-au podidit
195

lacrimile, n faa camerelor de luat vederi, romnii fiind impresionai de aceast scen, a unui om politic care sufer att de mult pentru un coleg al su. A doua zi. Aliana D.A. a anunat c noul su candidat la presedinie este Traian Bsescu. In alegerile parlamentare pe primul loc s-a situat PSD + PUR, dar Traian Bsescu a declarat c alegerile au fost falsificate si a cerut arestarea si judecarea presedintelui Comisiei Centrale Electorale, considerat a fi principalul vinovat. Susintorii si ameninau c vor declansa revoluia portocalie", dup modelul Georgiei si al Ucrainei, unde opoziia nu a recunoscut rezultatul alegerilor, a recurs la manifestaii de strad, a luat cu asalt instituiile guvernamentale, impunndu-si voina. Aceast atitudine a lui Traian Bsescu a avut un puternic impact asupra electoratului, care se temea c ara ar putea intra n haos, ntr-un moment cnd cu multe eforturi si sacrificii se realizase o anumit stabilita' :. Pe de alt parte, cadrele PSD erau supuse unei puternice presiuni mediatice, fiind acuzate c au participat la marea fraud electoral". Traian Bsescu a criticat extrem de dur sistemul ticlosit" introdus de PSD, n care a nflorit corupia, si s-a adresat romnilor cu promisiunea: S trii bine!" Rsturnnd toate sondajele de opinie, Bsescu a cstigat, la 12 decembrie 2004, cel de-al doilea tur al alegerilor prezideniale, cu 51,23%, devansndu-1 pe Adrian Nstase, care a obinut 48,57% din totalul voturilor exprimate. Dup alegerea sa ca presedinte al Romniei, Bsescu nu a mai ridicat problema falsificrii alegerilor si a tragerii n eap" a celor vinovai, asa cum promisese n campania electoral. La rndul su, Theodor Stolojan (cel att de bolnav n urm cu dou luni) a devenit consilier prezidenial. Cele dou procente obinute n plus la scrutinul prezidenial i-au permis lui Bsescu s rstoarne, practic, rezultatul alegerilor parlamentare si s impun o formul de guvernare proprie. Desi Constituia prevedea c presedintele nsrcineaz cu formarea guvernului pe liderul partidului care a obinut cele mai multe voturi n alegerile parlamentare, Bsescu 1-a numit n aceast funcie pe Clin Popescu-Triceanu, presedintele PNL, dup retragerea lui Stolojan. Pentru a avea o majoritate parlamentar. Triceanu a atras n guvern PUR si UDMR. Bsescu a numit trecerea PUR, care intrase n Parlament pe listele PSD, de partea alianei D.A., ca fiind imoral", dar acest fapt nu 1-a mpiedicat s valideze guvernul propus de Triceanu. Declarndu-se presedinte juctor", Bsescu a intervenit adesea n 196

activitatea guvernamental, cu intenia de a provoca o criz care s duc la alegeri anticipate. Iniial, Triceanu a acceptat aceast tactic, anunndu-si, n iulie 2005, demisia irevocabil", dar ulterior a revenit, declarnd c rmne la postul su. Una dintre primele msuri iniiate de acest guvern a fost introducerea cotei unice de impozitare de 16%, renunnd la impozitul global. Aceast decizie avantaja n mod evident persoanele cu venituri foarte mari. iar pentru obinerea sumelor necesare pentru bugetul de stat s-a recurs la noi taxe si impozite, care afectau marea mas a populaiei. La l iulie 2005 s-a trecut la denominarea leului, astfel c 10.000 lei vechi au devenit l leu nou; totodat, s-au repus n circulaie monedele de l, 5, 10 si 50 bani, care dispruser ca urmare a inflaiei galopante, n toamna anului 2005 Guvernul s-a confruntat cu mari conflicte sociale, din rndul crora s-a remarcat greva profesorilor, care a durat trei sptmni. Dup alegerile parlamentare, partidele politice au cunoscut importante evoluii. Cel mai puternic a devenit Partidul Democrat, sprijinit deschis de Traian Bsescu. Noul lider, Emil Boc, primarul municipiului Cluj-Napoca, a supralicitat devotamentul su fa de presedintele Romniei si a profitat de crizele din interiorul PNL. Sub conducerea lui Clin Popescu-Triceanu, PNL a cunoscut o involuie, ca urmare a disputelor dintre unii lideri (care nu au ezitat s-1 conteste pe presedinte), precum si a uzurii din timpul guvernrii. Aflat n opoziie, PSD a trecut prin mari frmntri interne: Ion Iliescu si-a anunat decizia de a reveni la conducerea partidului, dar la Congresul general din aprilie 2005 a fost devansat de Mircea Geoan, propulsat n funcia de presedinte de grupul reformatorilor". PRM a trecut si el printr-o situaie dificil, ca urmare a schimbrii mesajului politic. Pn n 2004, acest partid a desfsurat o virulent campanie mpotriva corupiei, a accentuat latura naionalist, cu accente antisemite si antiamericane. Pentru a scpa de etichetele puse de adversarii si politici, Corneliu Vdim Tudor s-a prezentat n campania electoral ca un mare prieten si preuitor al evreilor, a renunat la limbajul inchizitorial, care era agreat de o parte a cetenilor, astfel c a nregistrat un recul important. In urma congresului din noiembrie 2005, tribunul" a anunat c partidul su va redeveni ceea ce a fost, adic un partid intransigent fa de hoii si trdtorii de ar".
197

UDMR si-a continuat linia politic stabilit n 1990, si anume de a fi un arbitru n disputa dintre partidele romnesti, pentru a trage maximum de folos pentru etnia maghiar. De aceast dat, UDMR particip efectiv la guvern, avnd ca obiectiv esenial adoptarea Statutului minoritilor, care s permit o enclavizare a judeelor Harghita si Covasna (numite inutul Secuiesc"), unde decizia s aparin maghiarilor, care-si rezervau un adevrat drept de veto fa de hotrrile Guvernului si Parlamentului Romniei. Aceast atitudine nu a fost acceptat de partidele parlamentare si nici de Comisia de la Veneia, dar UDMR este hotrt s nu cedeze. Alegerile parlamentare din noiembrie 2004 au marcat esecul rsuntor al unor lideri politici si partide, aflai altdat n prim-planul vieii publice. Este vorba de Emil Constantinescu, fostul presedinte al Romniei, care a nfiinat partidul Aciunea Popular, si de fostul prim-ministru Petre Roman, presedintele Partidului Fora Democratic. Un esec aser 'ntor a nregistrat si Gheorghe Ciuhandru, ales n august 2004 presedintele PN-CD; dup alegeri, acest partid a renunat la titulatura istoric, lundu-si numele de Partidul Popular. O schimbare de titulatur s-a nregistrat si la Partidul Umanist Romn (PUR), care. n mai 2005, a devenit Partidul Consen'ator. Dincolo de disputele politice s-a meninut un consens al tuturor partidelor politice n privina aderrii Romniei la Uniunea European, la l ianuarie 2007, precum si a ndeplinirii obligaiilor asumate ca membru NATO; unele deosebiri au vizat necesitatea prezenei trupelor romne n zonele de conflict din Afganistan si Irak datorit cheltuielilor foarte mari suportate de statul romn si preocuprii fa de viaa ostasilor respectivi, n decembrie 2005 a fost semnat acordul prin care Romnia punea la dispoziia SUA mai multe locaii pentru trupele americane, angajate n lupta mpotriva terorismului internaional.

198

11. LOCUL ROMNIEI N EUROPA DUP ANUL 1900

a) La nceput de secol n jurul anului 1900, covrsitoarea majoritate a populaiei Romniei -aproape 90% - se ocupa cu agricultura. Pmntul era deinut, n principal, de mosieri, care aveau latifundii de 10.000-15.000 ha, n timp ce marea mas a rnimii nu poseda nici mcar un hectar de familie. O dat cu dezvoltarea masinismului s-a extins extracia petrolului, Romnia avnd cea mai mare producie de petrol din Europa. Comerul romnesc se baza pe exportul de cereale si de petrol; se importau, mai ales, coloniale si articole de lux. Leul romnesc, avnd acoperire n aur, era una dintre valutele forte ale Europei. nvmntul superior asigura formarea unor specialisti de elita. Universitile din Iasi si Bucuresti bucurndu-se de un real prestigiu. Personaliti precum Titu Maiorescu, Victor Babes, Gheorghe Marinescu, Nicolae Paulescu, Spiru C. Haret, Nicolae lorga erau binecunoscute si apreciate pe plan european. Pe de alt parte, marea mas a populaiei (aproape 90%) era analfabet. Elita politic si cultural tria la nivelul celor mai nstrite familii europene, remarcndu-se nu numai prin avere, ci si prin bun gust. Palatele si conacele din Romnia se impuneau prin elegana si confortul lor. Unii lideri politici si oameni de cultur au atras, n repetate rnduri, atenia guvernanilor asupra situaiei mizere n care tria marea majoritate a populaiei - rnimea. Spiru C. Haret, Nicolae lorga, A.C. Cuza. G.D. Creang au scris si au pledat pentru ameliorarea vieii de zi cu zi a plugarilor. Glasul lor n-a fost ascultat, astfel c, n 1907, Romnia s-a confruntat cu cea mai mare rscoal rneasc din Europa secolului al XX-lea. Ea a fost nbusit n snge. Numrul victimelor nu se cunoaste; regele Carol I aprecia c cifra era de ordinul multor mii", iar Alexandru Averescu scria, n 1938, c au fost numai 2.500 n toat ara". Oricum, a fost o mare 199

tragedie naional. Chestiunea rneasc a dominat viaa politic din Romnia pn la nfptuirea reformei agrare, la sfrsitul primului rzboi mondial. Romnia era cel mai mare si cel mai puternic stat din sud-estul Europei. Ea era angajat, din 1883, ntr-o alian cu Germania si AustroUngaria. Dar spiritul public" nu agrea un asemenea aranjament politic, datorit faptului c romnii din Bucovina si. mai ales. cei din Transilvania erau supusi unei politici de deznaionalizare, extrem de agresiv, din partea oficialitilor de la Viena si Budapesta. In 1912, a avut loc primul rzboi balcanic ntre Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Grecia, pe de o parte, si Turcia, de cealalt parte, n 1913, a izbucnit cel de-al doilea rzboi balcanic, prin aciunea militar a Bulgariei mpotriva fostilor aliai. Romnia a decis s intervin, oblignd Bulgaria s cear pace. Conferina de pace s-a desfsurat la Bucuresti, fr participarea Marilor Puteri; cu acel prilej, Romnia a obinut dou judee din sudul Dobrogei (Cadrilaterul). Astfel, suprafaa Romniei ajungea la 137.900 km : . iar populaia la 7.771.000 de locuitori (n 1914). b) Marea Unire din 1918 La 15/28 iulie 1914, a izbucnit primul rzboi mondial, prin atacarea Serbiei de ctre Austro-Ungaria. Consiliul de Coroan, ntrunit, la Sinaia, n ziua de 21 iulie / 3 august, a decis ca Romnia s-si proclame neutralitatea. Aceast hotrre 1-a afectat grav pe regele Carol l, care a susinut intrarea rii n rzboi alturi de Germania si Austro-Ungaria. Peste cteva luni, la 27 septembrie/10 octombrie, Carol I a ncetat din via. Succesorul su. Ferdinand l, a declarat c va fi un bun romn", adic nu avea s se opun spiritului public, animat de dorina eliberrii frailor din Transilvania, aflai sub dominaia ungar. Dup doi ani de neutralitate, la 4/17 august 1916. Romnia a semnat o Convenie politic si una militar cu Frana, Marea Britanie, Rusia si Italia, n baza crora Antanta recunostea dreptul Romniei de a-si anexa teritoriile romnesti din Austro-Ungaria, iar ara noastr se angaja s intre n rzboi mpotriva Puterilor Centrale. Participarea Romniei la rzboi a fost cerut insistent de Frana, aflat n mare dificultate pe frontul de la Verdun. In primele sptmni, ofensiva romneasc n Transilvania s-a desfsurat cu succes, dar nfrngerea suferit n Dobrogea, la Turtucaia, lipsa unei concepii clare privind desfsurarea operaiunilor militare.
200

nerespectarea angajamentelor luate de Aliai, fora mult superioar a inamicului au avut ca rezultat ocuparea a dou treimi din teritoriul Romniei (noiembrie 1916). Totusi, obiectivul strategic al Antantei a fost atins: frontul de Vest a fost degajat, iar Frana a rezistat presiunilor germane. La sfrsitul lui 1916 si nceputul anului urmtor, trupele romne au fost reorganizate si dotate cu armament sosit din Anglia si Frana, astfel c. n vara lui 1917, au tcut fa cu succes ofensivei declansate de Puterile Centrale la Mrsti, Mrsesti si Oituz. A fost zdrnicit planul Puterilor Centrale de a ocupa ntreg teritoriul romnesc si de a nainta prin Ucraina, pentru a nfrnge trupele rusesti si a le scoate din lupt. Revoluia bolsevic din Rusia (25 octombrie/7 noiembrie 1917) a avut consecine grave pentru Romnia. Guvernul sovietic a decis iesirea acestei mari puteri din rzboi, la 26 octombrie/8 noiembrie 1917 si a semnat, mai nti, armistiiul (26 noiembrie/9 decembrie) si, apoi. pacea (18 februarie/3 martie 1918) cu Puterile Centrale. Rmas singur pe frontul de Est, Romnia a fost nevoit si ea s mearg pe calea armistiiului si a pcii (semnat, n Bucuresti, la 24 aprilie/7 mai 1918). O dat cu iesirea Rusiei din rzboi, armata acesteia aflat pe teritoriul Romniei (circa un milion de oameni) a intrat n descompunere; scpai de sub controlul oricrei ierarhii, numerosi militari rusi au recurs la acte de agresiune si vandalism mpotriva populaiei civile si a bunurilor acesteia. Guvernul romn a cerut militarilor rusi s prseasc imediat teritoriul Moldovei, iar cei care refuzau erau dezarmai si alungai cu fora. Lund act de hotrrea guvernului de la lasi. guvernul sovietic a decis arestarea ministrului Romniei la Petersburg, Constantin Diamandi (31 decembrie 1917/13 ianuarie 1918). n urma protestului tuturor sefilor misiunilor diplomatice, acesta a fost eliberat peste dou zile si obligat s prseasc Rusia sovietic. La 13/26 ianuarie, guvernul bolsevic a decis s rup relaiile diplomatice cu Romnia. Desi anul 1918 a debutat n condiii foarte grele pentru ara noastr, el avea s intre n istorie ca anul cel mai benefic si nltor pentru romnii de pretutindeni, anul Marii Uniri. La 27 martie, Sfatul rii, ntrunit la Chisinu. a hotrt unirea Basarabiei cu Romnia, la 28 noiembrie, Congresul General de la Cernui a votat unirea Bucovinei, iar la l decembrie, Adunarea Naional de la Alba Iulia a adoptat Rezoluia privind unirea Transilvaniei cu patria-mam. Astfel, ziua de l Decembrie 1918
2 0 1

marca ncheierea procesului istoric de formare a statului naional unitar romn. La sfrsitul primului rzboi mondial, n baza principiului autodeterminrii naionale, pe harta Europei au aprut noi state: Estonia. Letonia. Lituania, Finlanda, Polonia, Austria. Ungaria, Cehoslovacia. Regatul Srbilor, Croailor si Slovenilor (Iugoslavia). Aciunea romnilor din 1918 se nscria n acest flux european, recunoscut si de Marile Puteri. Conferina Pcii ck la Paris, desfsurat n 1919-1920, a continuat prin tratate noile realiti, inclusiv unirea Bucovinei, Transilvaniei si Basarabiei cu Romnia. Ca urmare a Unirii, n 1919, Romnia avea 295.000 km 2 si o populaie de 14,6 milioane locuitori (n 1939, va ajunge la 20 de milioane). Ea a devenit o ar de mrime mijlocie n Europa, ocupnd locul opt dup numrul de locuitori si locul zece ca suprafa.

c) Romnia interbelic
Perioada interbelic (1918-1939) s-a caracterizat printr-o puternic dezvoltare a vieii materiale si spirituale. Ca si n alte ri europene, n Romnia au avut loc reforme democratice, care au dus la o redistribuire a proprietii si la antrenarea unui mare numr de ceteni la viaa politic activ. Reforma agrar din Romn ;a (legiferat n 1917-1921) a fost cea mai larg din Europa acelei perioade; au fost expropriate 6,1 milioane ha, dintre care aproape patru milioane au fost mprite n loturi la rani: acestia au beneficiat si de circa un milion ha islazuri (psuni) comunale si de aproximativ 500.000 ha pduri comunale. Ca urmare a refonnei agrare, mosierimea a ncetat s mai aib un rol dominant n viaa satului romnesc, n prim-plan impunndu-se ranul proprietar de pmnt. Prin reforma electoral, din noiembrie 1918, s-a introdus votul universal, egal, direct, secret si obligatoriu al tuturor brbailor de la 21 ani n sus. Astfel, numrul alegtorilor a crescut de la circa 100.000, n 1914, la 3,5 milioane, n 1926, si 4.6 milioane, n 1937. Dac, nainte de 1918, un deputat era ales de aproape 400 de ceteni, din 1920, acesta era votat de 50.000 de ceteni, adic de 125 ori mai muli. Centrul luptei electorale s-a mutat de la oras la sat, partidele politice fiind nevoite s nscrie n programele lor satisfacerea dezideratelor de baz ale ranilor. Opiunile politice s-au diversificat, partidele politice s-au multiplicat, viaa public devenind mult mai intens si mai plin n
202

coninut. Partidul Conservator, neputndu-se adapta noilor realiti, a prsit scena politic. Au apait partide noi (Partidul rnesc, Liga Poporului), cu programe atrgtoare; n cadrul Romniei, s-au integrat partidele din Basarabia, Bucovina si Transilvania. Forma de guvernmnt a rmas monarhia constituional; dup moartea regelui Ferdinand (20 iulie 1927) i-a succedat la tron regele Mihai. care, fiind minor, era tutelat de o Regen; la 8 iunie 1930, coroana a fost preluat de Carol al II-lea. Acesta s-a implicat activ n viaa politic, urmrind s discrediteze regimul ntemeiat pe partidele politice si s asigure cresterea rolului monarhiei n viaa de stat. Constituia din 1923 consfinea drepturile si libertile cetenilor, la nivelul standardelor europene. Aplicarea ei a lsat adesea de dorit. Principiul potrivit cruia toate puterile statului eman de la naiune" (art. 33) era grav afectat de amestecul aparatului de stat n campania electoral si n stabilirea rezultatelor alegerilor parlamentare, n perioada interbelic s-a meninut practica, introdus de Carol I, de a numi un guvern si a dizolva parlamentul si, apoi, se organizau noi alegeri generale. Cabinetul si plasa oamenii si n toate verigile vieii administrative, iar acestia acionau pentru cstigarea alegerilor de ctre partidul aflat la putere. Astfel, s-a ajuns ca toate guvernele s obin victoria electoral, chiar si atunci cnd partidul pe care-l reprezentau nu se bucura de o real popularitate. Pentru a obine ct mai multe voturi, partidele politice au recurs pe scar larg la demagogie, ndat ce ajungeau la putere ddeau uitrii promisiunile fcute cnd se aflaser n opoziie. Acest fapt a dus la discreditarea sistemului de guvernare prin partidele politice si a regimului democratic, n general. Fenomenul nu era caracteristic doar Romniei, ci ntregului continent european, n unele ri - Ungaria, Italia, Bulgaria, democraia a capotat dup civa ani de la ncheierea rzboiului, instaurndu-se regimuri autoritare de diferite nuane. Abia dup 1934. n Romnia s-a nregistrat o ascensiune puternic a extremei drepte, pe fondul crizei tot mai evidente a regimului democratic pe plan european, mai ales dup instalarea lui Hitler la putere n Germania (ianuarie 1933). Politica extern a Romniei a avut ca principale obiective meninerea pcii si a statu-quo-ului teritorial stabilit prin tratatele de la Paris (sistemul Versailles"), promovarea unor relaii bune cu toi vecinii, n acest scop, diplomaia romneasc s-a bazat pe sprijinul Franei si al Marii Britanii, a
203

acionat pentru ncheierea unor tratate bilaterale (cu Polonia n 1921, cu Frana si cu Italia n 1926), pentru crearea Micii nelegeri (alctuit, n 1921, din Romnia, Cehoslovacia si Iugoslavia) si a nelegerii Balcanice, printr-un pact semnat de Romnia, Grecia, Turcia si Iugoslavia ( 1934). Dup o perioad tensionat, relaiile romno-sovietice s-au ameliorat; n 1934, ntre cele dou ri s-au stabilit raporturi diplomatice. Romnia a fost o prezen activ la Societatea Naiunilor, susinnd aplicarea Statutului acesteia, n vederea cultivrii unui climat de pace si de cooperare internaional. In 1930 si 1931. ministrul de externe romn, Nicolae Titulescu, a fost ales presedintele Adunrii Generale a Societii Naiunilor, cea mai nalt demnitate pe care a ocupat-o vreodat un romn. Nicolae Titulescu a fost unul dintre promotorii politicii de securitate colectiv n Europa, susinnd ncheierea unor pacte de asisten mutual, care s mpiedice declansarea unor aciuni militare viznd re 1 zuirea tratatelor de pace. n acest spirit, Titulescu a participat la negocierea si semnarea, n 1935, a pactelor de asisten mutual Frana - Cehoslovacia. Frana-URSS si Cehoslovacia-URSS. El a negociat cu M. Litvinov ncheierea unui pact de asisten mutual ntre Romnia si URSS, ajungndu-se, n iulie 1936, la parafarea proiectului acestui document. Dar, ministrul de externe sovietic nu avea mandatul necesar din partea guvernului de la Moscova, astfel c semnarea lui n-a mai avut loc. n fapt, URSS nu accepta s semneze un document care prevedea c grania cu Romnia se afla pe Nistru, ceea ce implica recunoasterea actului unirii Basarabiei cu ara din 27 martie 1918. Politica de securitate colectiv a esuat n 1936, ca urmare a atitudinii conciliatoriste promovat de Frana si Marea Britanic fa de agresiunile Italiei si Gennaniei, care puneau sub semnul ntrebrii tratatele de pace. ncheiate n 1919-1920. Pe de alt parte, guvernele de la Paris si Londra ineau sub o strict observaie situaia din Romnia si nu acceptau ideea ca ara noastr s se apropie de Puterile Axei (Germania si Italia). O asemenea idee era susinut de Miscarea Legionar, care, pe fondul deteriorrii regimului democratic, cstiga tot mai mult teren, n alegerile din decembrie 1937 obinnd 15% din totalul voturilor. Faptul c liderul acesteia declarase c n 48 de ore dup biruina Miscrii Legionare, Romnia va avea o alian cu Roma si Berlinul" a ngrijorat cercurile conductoare de la Paris si Londra, care i-au
204

cerut lui Carol al Il-lea s intervin energic pentru a stopa ascensiunea legionarilor spre putere. Lovitura de stat din 10 februarie 1938, prin care Carol al Il-lea a instaurat regimul monarhiei autoritare, a fost ndreptat, n primul rnd, mpotriva Miscrii legionare. La 27 februarie, a fost adoptat o nou Constituie, iar la 30 martie, partidele politice au fost dizolvate. In aprilie 1938, C.Z. Codreanu a fost arestat, iar n mai 1938, a fost condamnat la zece ani nchisoare sub acuzaia de uneltire contra ordinei sociale"' si de ..rzvrtire", n noiembrie 1938, Codreanu avea s fie asasinat din ordinul ministrului de interne. Armnd Clinescu, principalul colaborator al regelui Carol al 11-lea. n perioada interbelic, economia Romniei a cunoscut o puternic dezvoltare, ca urmare a aplicrii politicii prin noi nsine", a sprijinului acordat de stat prin credite, a politicii vamale protecioniste, a lansrii unor comenzi de mrfuri ctre ntreprinderile particulare. Ramura cea mai dinamic a economiei naionale a fost industria, care s-a dezvoltat ntr-un ritm de 5% pe an, unul dintre cele mai nalte din lume. n acei ani. s-au nfiinat mari ntreprinderi moderne, precum Malaxa" - Bucuresti, IARBrasov. Mociornia" - Bucuresti etc. Romnia producea unele masini si utilaje de nalt tehnicitate, precum locomotive, aparate de radio, cazane cu abur. Cea mai prestigioas realizare a industriei romnesti, din perioada interbelic, a fost avionul IAR-81, care se situa pe locul al treilea din lume n privina vitezei si a plafonului de zbor. Ca urmare a evoluiilor din economie, Romnia s-a transformat, de la mijlocul anilor '30, dintr-o ar agrar ntr-una agrar-industrial. A crescut gradul de prelucrare a materiilor prime, cu consecine benefice asupra procesului de modernizare a ntregii societi. Leul romnesc a rmas o moned liber-convertibil, participnd la operaiunile financiare de pe piaa european. Principalul produs de export al Romniei a devenit petrolul, care a luat locul cerealelor. Cultura romneasc a nregistrat, n perioada interbelic, un salt calitativ, avnd dimensiuni cu adevrat europene. Sculptorul Constantin Brrcusi, muzicianul George Enescu, istoricul Nicolae lorga, medicul Constantin I. Parhon, inginerii Constantin Coand si Lazr Edeleanu, fizicianul-medic Stefan Odobleja, matematicianul Gheorghe ieica si nc muli alii se numrau printre cele mai ilustre personaliti ale Europei si ale lumii. Scoala superioar romneasc era frecventat de numerosi tineri din statele vecine, iar liceul era printre cele mai bune instituii de acest fel din
205

Europa. Analfabetismul s-a diminuat considerabil, numrul stiutori or de caile ajungnd la circa 70%. Imaginea oraselor si a satelor s-a schimbat, viaa romnilor evo und dinspn: tradiionalism spre modernitate. Bucurestii erau considerai iicul Paris", remarcndu-se prin cldirile sale nalte, prin vilele din cart erele rezideniale, prin magazinele cu mrfuri extrem de diversificate, prin elegana doamnelor din Ji'uh li/e", mbrcate dup ultima mod lansat la ~ aris. Londra sau Viena. In sate s-au construit numeroase case, cu dou-trei ce.'iere. scoli, biserici, primrii, cmine culturale etc. Viaa orsenilor, mai ales i :elor care aveau serviciu la sat", era bun. Muncitorii au avut perioade mai grele, mai ales, la sfrsitul rzboiului si n anii crizei economice din 1929-1933. Pentru ameliorarea situaiei lor materiale, acestia au organizat numeroase greve si manifestaii de strad. Guvernanii au replicat uneori n for: n decembrie 1918, au fost ucisi sase muncitori tipografi n Bucuresti: n august 1929, au fost omora 1' 12 de mineri la Lupeni: n februarie 1933, au czut victim represiunii militare trei lucrtori de la cile ferate. La sate, ranii au fost preocupai de cultivarea pmntului primit prin reforma agrar, de asigurarea vieii de zi cu zi, mpovrat de datorii ctre bnci si ctre stat. Legea pentru conversiunea datoriilor agricole, din 1934, a ameliorat ntr-o anumit msur situaia rnimii. Nivelul de dezvoltare este reflectat de venitul naional pe locuitor, care demonstra c Romnia intrase n rndul statelor cu dezvoltare economic medie din Europa. d) Sfsierea Romniei Mari. Participarea la cel de-al doilea rzboi mondial n anii celui de-al doilea rzboi mondial (1939-1945). Romnia a cunoscut o evoluie extrem de complex, adesea dramatic. La 23 auguL 1939, prin ncheierea ridului sovieto-gennan (Molotov-Ribbentrop). soarta Romniei, ca si ~ celorlalte state din zona central si sud-est european, era pecetluit . Cele dou mari puteri totalitare si-au mprit sfereie de dominaie; ; /otocolul adiional secret prevedea interesul deosebit" pe care URSS l manifesta fa de Basarabia si dezinteresul" Prii germane pentru acest teritoriu. Pactul a nceput s fie pus n aplicare peste o sptmn, la l septembrie 1939, cnd Germania a atacat Polonia, iar Uniunea Sovietic a intervenit n aceast ar ncepnd cu 17 septembrie. Astfel, Polonia a fost desfiinat ca stat. In acel moment. Romnia nu se mai bizuia pe nici un sprijin extern. Prin ocuparea Cehoslovaciei, n martie 1959, de ctre Germania, dispruse

Mica nelegere; lichidarea Poloniei nsemna pierderea unui alt aliat. Frana si Marea Britanic au declarat rzboi Germaniei, dar nu si Uniunii Sovietice, desi aceasta ocupase cea mai mare paite a Poloniei. Iugoslavia ncheiase un tratat de alian cu Italia, act ce punea sub semnul ntrebrii existena nelegerii Balcanice. Situaia intern a Romniei devenea tot mai dependent de evoluia vieii internaionale si, mai ales, a rzboiului. La sugestia Berlinului, legionarii au procedat la asasinarea primului ministru Armnd Clinescu, n ziua de 21 septembrie 1939. Acest act a fost urmat de o crunt represiune, aproape 200 de legionari fiind ucisi, din ordinul guvernului prezidat de generalul Gh. Argesanu. Dup cteva luni, n ianuarie 1940, regele Carol al II-lea a lansat politica de reconciliere naional", cernd tuturor romnilor s se strng n junii tromdur. La acest apel au rspuns numai legionarii, condusi de Horia Sima, astfel c, n aprilie-mai 1940, membrii Miscrii au fost eliberai din lagre si nchisori. Regele spera c astfel va cstiga bunvoina lui Hitler si va salva integritatea teritorial a Romniei, ameninat din Lst (Uniunea Sovietic), Vest (Ungaria) si din Sud (Bulgaria). Dar fuhrerul, care-1 acuza pe Carol al II-lea c susinuse politica de ncercuire" a Germaniei, promovat de N. Titulescu (securitatea colectiv), nu s-a artat dispus s fac vreun gest de bunvoin fa de Romnia. Capitularea Franei, la 22 iunie !940, & fost receptat la Bucuresti ca o adevrat catastrof european, cu consecine grave asupra Romniei, ntr-adevr, dup numai cteva zile, la 26 iur.ie, guvernul de la Moscova a trimis guvernului romn o not ultimativ prin care-i cerea s napoieze cu orice pre Uniunii Sovietice Basarabia" si s transmit Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei'". Apreciind c nu se puteau angaja ntr-o confruntare militar romno-sovietic, oficialitile de la Bucuresti au decis s accepte cererile Kremlinului. In sptmnile urmtoare, s-a produs o adevrat rsturnare a liniilor de politic extern si intern promovate t an atunci de Carol al II-lea. Romnia a declarat c se retrage din Societatea Naiunilor si se orienta spre Ax; a acceptat nceperea negocierilor ci Ungaria si Bulgaria pentru rezolvarea problemelor teritoriale"'. "' guvern au fost introduse personaliti cunoscute pentru vederile lor .::iogermane. inclusiv legionari; au fost adoptate decrete-lege cu caracter art semit; Romnia a fost declarat ,3 ta t totalitar" etc. Toate aceste aciuni nu au avut efectul scontat. La 30 august 1940, Germania si Italia au impus, prin arbitrajul" de la Viena. ca Romnia s cedeze Ungariei partea de nord-est a Transilvaniei; de asemenea, rii
207

noastre i s-a cerut s cedeze Bulgariei partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul). Astfel, n cteva luni, Romnia a pierdut 33,8% din suprafa, 33.3% din populaie. n aceste condiii, valul nemulumirilor populare s-a revrsat n strad, Carol al II-lea a ncredinat puterea generalului Ion Antonescu, Constituia din februarie 1938 a fost suspendat. La 6 septembrie 1940. Carol a fost nevoit s treac grele/e sarch : ale domniei" pe umerii fiului su, Mihai. La 14 septembrie 1940. Romnia a fost proclamat stat naional legionar"; la 10 octombrie, o misiune militar german intra n ar, iar la 23 noiembrie, Ion Antonescu semna actul de aderare al rii noastre la Pactul Tripartit (Germania, Italia. Japonia). Antisemitismul a devenit politic de stat, iar legionarii au acionat pentru romnizarea" (de fapt. confiscarea) ntreprinderilor evreiesti. In ar se instaurase haosul: membrii Miscrii Legionare au decis pedepsirea" celor vinovai pentru asasinarea lui Codreanu si a celorlali camarazi; la 26-27 noiembrie au fost ucisi Virgil Madgearu. N. lorga. precum si ali 64 de nali demnitari aflai n nchisoarea Jilava. Adept al ordinii si legalitii. Antonescu a obinut acordul lui Hitler pentiTi a-i nltura pe legionari de la putere. La rndul lor, acestia au pus la cale un puci" mpotriva lui Antonescu. Confruntarea a luat forme violente, n zilele de 21-23 ianuarie 1941. Dup nlturarea legionarilor de la putere. Antonescu a constituit un guvern de ..militari si tehnicieni". Constituia a rmas suspendat, partidele politice - dizolvate. Regimul politic, din perioada i'inuarie 1941 -august 1944, avea un caracter totalitar (Antonescu afirmnd c totalitatea", adic naiunea, primeaz asupra individului), n acea perioad, aproape toate statele europene aveau regimuri autoritare impuse de starea de rzboi; democraia nu mai puten funciona nici mcar n Marea Britanic, recunoscut pentru vechimea si tradiia acestui regim politic. Partidele politice, desi erau dizolvate, si-au putut continua, n anumite limite, cu ngduina Iui Antonescu, activitatea. Neexisnd parlament, guvernarea era asigurat prin decrete-lege semnate de generalul (de la 21 august 1941, maresalul) Antonescu. Antisemitismul a devenit politic de stat, un numr nsemnat de evrei (circa 124.000) pierzndu-si viaa pe parcursul celor patru ani de guvernare antonescian. Totusi, Antonescu nu a aplicat soluia final", cerut de Hitler, astfel c. la sfrsitul conflagraiei, n Romnia tria cea mai numeroas comunitate evreasc din Europa. Desi situaia general a Romniei a fost profund afectat de rzboi, viaa economic s-a redresat dup pierderile teritoriale din vara anului 1940. Guvernul si-a concentrat atenia spre nzestrarea armatei si sporirea 208

bunurilor de prim necesitate. In fapt Romnia a fost una dintre puinele ri din Europa, participante la rzboi, n care nu s-a nregistrat o criz alimentar, n consecin, viaa de zi cu zi a oamenilor se desfsura aproape normal, fapt ce uimea pe muli strini care vizitau Romnia, nsusi Hitler reprosndu-i lui Antonescu faptul c n Bucuresti se bea sampanie", n timp ce germanii nu aveau unt de pus pe pine. Viaa cultural a continuat s se desfsoare la cote nalte, teatral si cinematograful bucurndu-se de o larg audien. Au fost publicate lucrri fundamentale de istoria literaturii romne (G. Clinescu), filosofic (P.P.Negulescu, Nicolae Bagdasar, Lucian Blaga) etc. Obiectivul esenial al politicii lui Ion Antonescu a fost refacerea granielor Romniei, sfrmate n 1940. n acest scop, la 22 iunie 1941, el s-a alturat Germaniei n lupta mpotriva Uniunii Sovietice, iar la 27 iulie 1941, Basarabia si nordul Bucovinei au fost reintegrate n Romnia. La solicitarea lui Hitler, maresalul Antonescu a acceptat continuarea rzboiului dincolo de Nistru. Dup catastrofa de la Stalingrad (februarie 1943), liderii politici romni - att cei din opoziie, ct si cei aflai la putere - au iniiat tratative diplomatice, viznd scoaterea Romniei din rzboi si ncheierea armistiiului cu Naiunile Unite. Negocierile nu au dat nici un rezultat, ntruct Marea Britanic, SUA si URSS deciseser ca Germania si aliaii si s capituleze necondiionat n faa Naiunilor Unite. De asemenea, cele trei mari puteri conveniser ca Uniunea Sovietic s aib cuvntul hotrtor" n privina statelor din zona central si sud-est european. Prin lovitura de stat de la 23 August 1944, iniiat de regele Mihai, cu sprijinul principalelor partide politice (PN, PNL, PSD si PCR), Romnia a iesit din rzboiul purtat alturi de Germania si s-a alturat Naiunilor Unite. Guvernul sovietic nu a luat act" de cele petrecute la Bucuresti si a continuat s considere Romnia un stat inamic, pn la 12 septembrie, cnd s-a ncheiat armistiiul. Convenia de armistiiu consemna ocuparea Romniei de ctre sovietici; nalta Comisie Aliat de Control, cu sediul la Bucuresti, controla, practic, ntreaga via economic, social, politic si cultural din ara noastr. Actul de la 23 august 1944 a avut o mare importan internaional, a marcat prbusirea frontului german din Balcani, a facilitat ofensiva sovietic si a dus Ia scurtarea rzboiului n Europa. Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a fost anulat, dar Basarabia si nordul Bucovinei au fost integrate Uniunii Sovietice, iarCadrilaterul a rmas la Bulgaria. Ca urmare a nelegerilor secrete ntre Marile Puteri aparinnd coaliiei Naiunilor Unite, la sfrsitul rzboiului Uniunea Sovietic si-a impus, treptat, propriul ei regim politic n statele aflate n zona sa de influen: Bulgaria, Romnia, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, precum si n
209

Albania, Iugoslavia, partea de rsrit a Germaniei. La 6 martie 1945, n Romnia s-a instalat guvernul democrat-popular'" condus de dr. Petru Groza; la 19 noiembrie 1946. foiele guvernamentale si-au asigurat victoria n alegerile parlamentare; la 29 iulie 1947, a fost dizolvat principalul partid din opoziie (Partidul Naional-rnesc), iar la 30 decembrie 1947, regele Mihai a fost nevoit s abdice. Romnia rmsese ultima ar din aceast zon a Europei cu un regim monarhic. De altfel, n acel an, 20 de state europene aveau regim republican si numai 11 erau monarhi. e) Sovietizare si desovietizare Au urmat patru decenii de regim socialist totalitar. In 1948 Romnia avea o populaie de 14,8 milioane locuitori, dintre care 87.4% vorbitori de limba romn, 8,6% de maghiar, 2,1% de german etc. Din februarie 1948 s-a instituit sistemul de guvernare prin partidul unic, a fost admis o singur ideologie (marxist-leninist); s-a trecut la naionalizarea industriei, bncilor, mijloacelor de transport etc. Ulterior, au fost trecute n proprietatea statului spitalele, cinematografele, o parte a spaiului locativ, n 1949, s-a adoptat planul de colectivizare a agriculturii, care s-a ncheiat n 1962. Evoluia economiei naionale a fost determinat de concepia Partidului Muncitoresc Romn. Statul a concentrat n minile sale ntreaga avuie naional, fapt care i-a permis s realizeze mari investiii. Acestea au fost ndreptate mai ales spre industrie, astfel c, pe ntreg cuprinsul rii, au aprut mari uzine si combinate, care asigurau prelucrarea superioar a materiilor prime, precum si angajarea celei mai mari pri a forei de munc. La mijlocul anilor 'c3, Romnia a devenit o ar industrial. aceast ramur a economiei avnd cea mai mare contribuie la formarea produsului social si a venitului naional. In anii '70, s-a trecut la construirea unor mari complexe agrozootehnice, organizate pe principii industriale, dup modelul american. Pentru satisfacerea nevoilor de locuine s-au construit, n aproape toate orasele, cartiere noi, cu blocuri de patru-zece etaje; apartamentele erau repartizate gratuit oamenilor muncii". La sfrsitul anilor '50, s-au desfiinat taxele scolare, nvmntul devenind gratuit de la scoala primar pn la universitate. S-au construit scoli, spitale, case de cultur, centre civice" etc. A fost lichidat analfabetismul, au fost eradicate boli sociale, precum malaria si pneumonia, s-a realizat electrificarea rii, a sporit nivelul de cultur si de civilizaie al tuturor cetenilor Romniei. n plan social, ntre 1948-1953. s-a promovat o politic extrem de dur fa de burghezie si mosierime, considerate clase reacionare si exploatatoare". Cetenii aparinnd acestor categorii sociale au fost expropriai, iar
210

muli dintre ei trimisi n nchisori. Statul a promovat o politic de nivelare" a veniturilor, stabilindu-se prin lege proporia de 5:1 ntre veniturile cele mai mari si veniturile cele mai mici. Deosebit de afectat a fost rnimea; pierzndu-si pmntiii, o bun parte a acesteia a fost nevoit s ia drumul oraselor, angajndu-se n fabrici, pe santiere de construcie etc., ntruct cstigurile realizate n Gospodriile Agricole Colective (devenite, n 1966, Cooperative Agricole de Producie) erau foarte mici. Muli rani, devenind muncitori, au primit locuine n oras, schimbndu-si statutul social, ntre 1948-1953, s-a desfsurat o campanie extrem de dur mpotriva intelectualitii burgheze". Principala acuzaie era aceea c promovase naionalismul si avusese o atitudine antisovietic. Sub conducerea trio-ului Ana Pauker-Iosif Chisinevschi-Leonte Rutu s-a desfsurat o aciune de epurare a intelectualilor burghezi" din toate instituiile publice, n primul rnd, din nvmnt. In locul lor au fost adusi tineri scolii n Uniunea Sovietic, educai n spiritul internaionalismului proletar". Dup 1960, s-a nregistrat o tendin de revenire la valorile naionale, inclusiv prin recuperarea" unor personaliti, reintegrate n institute de cercetare si universiti. Pentru intelectualii romni, ngrdirea libertii de gndire si exprimare, impunerea unei ideologii oficiale, limitarea dreptului de cltorie n strintate au constituit dificulti majore n calea propriei realizri. Totusi, nvingnd numeroasele greuti, acestia au continuat s mbogeasc patrimoniul stiinei si culturii naionale si universale, ntre acestia: medicii C.I. Parhon, Ana Asian, Daniel Danielopolu, Theodor Burghele; matematicienii Tudor V. lonescu, Grigore C. Moisil, M iron Nicolescu, Dan Barbilian; specialistii n stiine tehnice Elie Carafbli, Octav Doicescu; istoricii Constantin C. Giurescu, Andrei Oetea, David Prodan; scriitorii Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Marin Preda, Eugen Barbu, Nicolae Labis, Marin Sorescu, Nichita Stnescu; criticii si istoricii literari George Clinescu, Tudor Vianu, Perpessicius; pictorii Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Tuculescu; sculptorii Gheorghe Anghel, Ion Irimescu; regizorii Liviu Ciulei, Lucian Pintilie: actorii Lucia SturzaBulandra, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan; muzicienii George Geo yescu, losif Conta; arhitecii Octav Doicescu, Cezar Lzrescu etc. Chiar n condiiile restriciilor impuse de regim, muli dintre acestia au participat la conferine si congrese internaionale, la concursuri si festivaluri, obinnd succese notabile. Viaa politic intern a cunoscut o perioad de crunt represiune mpotriva adversarilor regimului (1948-1953), dar si de relaxare (19601974). Timp de un deceniu (1946-1956), foarte muli romni au trit cu

sperana c n curnd vin americanif\ care aveau s-i elibereze de sub ocupaia sovietic. De aceea, unii dintre ei s-au angajat ntr-o energic lupt mpotriva regimului si a ocupanilor sovietici, inclusiv printr-o rezisten armata n muni. Evenimentele din Ungaria, din 1956, cnd Occidentul nu a intervenit pentru a apra poporul din aceast ar, care se ridicase mpotriva ocupaiei sovietice, i-au convins pe romni c americanii" erau nelesi cu sovieticii asupra mpririi sferelor de influen si de dominaie a lumii. A urmat o mpcare" ntre ceteni si regim, muli dintre adversarii comunismului devenind colaboraionisti". La rndul su. regimul de la Bucuresti a cptat tot mai mult o coloratur naionalei', mai ales dup ce Gheorghiu-Dej a reusit s-1 conving pe N.S.Hrusciov s retrag tmpele sovietice din Romnia (1958). ,J)eclaraia" Partidului Muncitoresc Romn, din aprilie 1964, a fost interpretat n Occident ca un act de independen a rii noastre fa de Uniunea Sovietic. A unnat o perioad n care Romnia a devenit extrem de activ pe plan internaional, dobndind un real prestigiu, n 1967, ministrul de externe, Corneliu Mnescu, a fost ales presedintele Adunrii Generale a ONU. n 1968, Nicolae Ceausescu a condamnat energic intervenia trupelor a cinci state membre ale Tratatului de la Varsovia n Cehoslovacia. Se cuvine menionat faptul c Romnia a fost prima ar socialist (dup URSS) care a stabilit relaii diplomatice cu R.F. Germania, a fost singurul stat membru al Tratatului de la Varsovia care nu a rupt relaiile diplomatice cu Israelul dup rzboiul de sase zile (1967) si a contribuit la realizarea pcii ntre Israel si Egipt, n 1978. Capitala Romniei a fost vizitat de cele mai mari personaliti politice ale vremii (presedinii SUA. Franei. Germaniei, URSS. R.P. Chineze, Italiei etc.), iar Nicolae Ceausescu a fost ntmpinat cu toate onorurile la Washington, Paris. Bonn, Moscova, Beijing, Londra, Cairo, Tel Aviv, New Delhi etc. Bucurndu-se de ncrederea Occidentului, Romnia a reusit s obin importante mprumuturi externe, pe baza crora si-a retehnologizat economia, n special industria, n anii '60-'70, Romnia producea tractoare, avioane, elicoptere, autoturisme, locomotive electrice, televizoare, combine de recoltat cereale, turbine hidroelectrice, cazane cu abur, oeluri speciale -cele mai multe sub licen - la nivelul tehnicii mondiale. Evoluia pozitiv a politicii interne si externe a Romniei s-a diminuat treptat, pe msur ce cultul personalitii lui Nicolae Ceausescu lua amploare, n 1980, presedintele N. Ceausescu a decis ca Romnia s-si achite rapid si integral datoria extern, pentru a nu mai oferi statelor capitaliste pretextul de a se amesteca n treburile sale interne, mai ales n
212

legtur cu respectarea drepturilor omului. Aceast hotrre, care s-a aplicat ncepnd cu 1981, a avut consecine catastrofale pentru poporul romn; s-a trecut la un export masiv, inclusiv al produselor de prim necesitate, fapt ce a creat o grav criz alimentar si energetic. Starea de nemulumire s-a generalizat, iar dorina ca Nicolae Ceausescu s fie nlturat din fruntea partidului si a statului a devenit tot mai vie. n forme diverse - ncepnd de la bancuri si poezii cu aluzii critice la adresa regimului, si pn la trimiterea de scrisori si difuzarea lor la posturile de radio Europa Liber" si Vocea Americii" -romnii si exprimau dorina de a lichida regimul socialist-totalitar. Criza acestui regim a devenit tot mai evident la mijlocul anilor '80, ea fiind puternic alimentat de schimbarea raportului de fore pe plan mondial. Uniunea Sovietic a intrat ntr-un declin dramatic, iar ncercarea lui Mihail S. Gorbaciov, instalat la putere, n 1985, de a redresa situaia a esuat. Faptul c liderul de la Kremlin a declarat c URSS nu va mai interveni cu fora n statele socialiste -pentru a susine un anumit regim sau pe anumii lideri poliiei - a contribuit la amplificarea miscrilor democratice din aceste state.

f) Revoluie si reform
n 1989, s-a declansat o miscare avnd la baz .principiul dominoitht", adic nlturarea, rnd pe rnd, a regimului totalitar din statele europene, n Romnia, valul schimbrii a ajuns n decembrie 1989, cnd sute de mii de romni au iesit n strad, cernd nlturarea lui Ceausescu si libertate. Dictatorul a fost nevoit s abandoneze puterea, la 22 decembrie, iar la 25 decembrie, dup un simulacru de proces, a fost condamnat la moarte si executat. Revoluia din Romnia a luat o form violent, sngeroas, peste o mie de oameni pierzndu-si viaa. Evenimentele din decembrie 1989 rmn nc n cea"; foarte controversat este mai ales problema teroristilor", care puteau s trag din orice poziii", fcnd numeroase victime, dar care nu au fost identificai. De asemenea, nu se poate spune cu certitudine care este cauza real a faptului c N.Ceausescu a fost singurul sef de stat din fostul lagr socialist care a sfrsit n faa plutonului de execuie. Exist multe ntrebri fr rspuns: S fi fost aceasta o replic pentru sfidrile la adresa Uniunii Sovietice si a Occidentului, mai ales. din ultimii ani ai epocii Ceausescu"? S fi fost pedeapsa meritat" pentru achitarea integral a datoriei externe a Romniei (n aprilie 1989), prin care el urmrea s mpiedice orice amestec strin n treburile interne ale Romniei? S fi fost gelozia pentru prestigiul internaional pe care-1 dobndise, n anii '70? S fi 213

fost o lecie pentru toi cei care ar mai promova naionalismul ca politic de stat? S fi stiut el prea multe si de aceea a trebuit mpiedicat s vorbeasc n timpul unui proces autentic? Sau poate s nu lase mrturiile sale asupra celor pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului'? Pe de alt parte, cum se explic faptul c Revoluia romn a fost transmis n direct" la televiziune, iar mass-media occidental si-a focalizat atenia spre cele petrecute la Bucuresti? S existe vreo legtur cu faptul c exact n acele zile a avut loc o intervenie a SUA ntr-o ar latino-american, n urma creia au murit aproape 20.000 de oameni? Sau poate s se arate ct de sngerosi si primitivi sunt romnii'? Aceste ntrebri, si multe altele, si vor afla rspunsul peste muli ani, cnd principalii actori politici din 1989 nu vor mai fi n via si cnd se vor deschide arhivele secrete din Romnia, din Rusia, SUA, Frana etc. Dup 1989, Romnia - ca si celelalte state foste socialiste din Europa - a cunoscut o perioad de tranziie de la dictatur la democraie. A fost un proces complex si mult mai dificil dect si-au imaginat cei care au salutat cu entuziasm lichidarea comunismului", fiind convinsi c intraser ntr-o ej jc de bunstare si fericire". A fost o grav iluzie, urmat de o crunt dezamgire. In Romnia, lupta politic a luat, nc de la nceputul lui 1990, un curs violent, spiritul negativist - materializat n lozinca Jos"!, lansat de partidele din opoziie si de o seam de intelectuali, care s-au erijat n singurii purttori de cuvnt ai societii civile" - a dus la dezorganizarea ntregii viei economice si sociale. Cteva date statistice pot fi semnificative:

Structura populaiei ocupate, pe activiti economice, n 2000

agricultura 42.7 26,6 19,1 17.5 industrie 22,4 25,0 27,4 25.1 15,9 20,0 comer, turism 13,2

ara Romnia Bulgaria Ungaria Polonia Grecia Frana

9.8
17.1 15.2 23,1 16.8

7.1 4.7

Produsul naional brut pe locuitor, n 1999

Romnia Bulgaria Ungaria Polonia Grecia Frana

ara

valoarea n dolari 5.441 5.070 11.050 8.390 15.800 23.020

Parafrazndu-1 pe Nae lonescu, se poate spune c, dup 1989, romnii au cstigat dreptul ,j njure", adic s critice pe oricine, inclusiv pe seful statului. Dar foarte rapid, liderii politici s-au obisnuit cu noul stiT, astfel c vechiul adagiu cinii latr, caravana merge nainte" a devenit mai actual ca oricnd. Corupia s-a generalizat, structurile mafiote s-au infiltrat n toate domeniile si, n special, n economie. Spiritul distructiv s-a manifestat si n domeniile nvmntului, stiinei si culturii, n procesul de diabolizare a regimului ceausist" s-a acreditat ideea c, din cauza cenzurii si a refuzului intelectualilor autentici" de a face concesii comunismului, nu s-au publicat lucrri valoroase, deoarece ele au fost pstrate n sertar". Dup mai mult de un deceniu, s-a constatat c mult evocatele cri de sertar' nu au aprut, pentru simplul fapt c ele nu au existat. Cei care au avut ceva de spus n domeniul stiinei si culturii au gsit modalitatea de a o face si sub vechiul regim \ Tot ei sunt aceia care au asigurat, dup 1989, dezvoltarea nvmntului, stiinei si culturii. Evident, lor li s-au adugat tinerii, formai n ultimul deceniu si care dovedesc o real dorin de afirmare n domeniul specialitii pe care o profeseaz. Impostorii, extrem de glgiosi, n anii '90, ncep s fie marginalizai. La nceputul secolului al XX-lea, Romnia si-a ameliorat simitor statutul internaional. Din ianuarie 2002, romnii pot cltori n spaiul Schengen fr vize, n noiembrie 2002 Romnia a fost invitat s adere la NATO, iar negocierile de intrare n Uniunea European s-au accelerat, urmnd ca acest obiectiv s fie atins n 2007. Romnia particip la aciuni de meninere a pcii n Afganistan, Irak, Kosovo si n alte zone ale lumii, fiind o component important la lupta mpotriva terorismului internaional, care a devenit o constant a vieii internaionale dup 11 septembrie 2001. La scara istoriei, un secol nu reprezint foarte mult. Dar, n condiiile accelerrii progresului tehnic, ale micsorrii distanelor ca urmare a utilizrii intensive a mijloacelor de comunicaie modern (tren, automobil, avion si, n ultimii ani. Internet), ale interconexiunilor si globalizrii, un secol de istorie poate nmagazina" experiene si realizri pentru care altdat era nevoie de sute si chiar mii de ani. Secolul al XX-lea a fost pentru romni bogat n experiene si realizri, dar si n nfrngeri si insuccese. n fond. Romnia a mers. n tot acest secol, n pas cu Europa", din care nu a ncetat nici o clip s fac parte. Potrivit recensmntului din martie 2002, Romnia avea 21,7 milioane locuitori, dintre care 89,5% romni si 10,5% minoriti naionale (6,6% maghiari, 2,5% igani etc.). Dincolo de unele insatisfacii, rmne faptul c Romnia este un stat care, prin suprafa si numrul de locuitori, prin bogiile sale materiale si spirituale, prin tradiia sa istoric, are certe perspective de a-si aduce propria contribuie la dezvoltarea general a Europei si a lumii n secolul al XXI-lea.
215

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Documente Scurtu loan. Romnia si Marile Puteri (1918-1933). Documente, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 1999. Scurtu loan. Romnia si Marile Puteri (1933-1940). Documente, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2000. Scurtu loan (coordonator), Theodora Stnescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, Istoria romnilor ntre anii 1918-1940. Documente si materiale, Editura Universitii din Bucuresti, Bucuresti, 2001. 2. Lucrri Istoria romnilor, voi. Vili. Romnia ntregit (1918-1940). Coordonator: loan Scurtu, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2003. Giurescu Dinu C., Romnia n al doilea rzboi mondial (1939-1945). Editura AII, Bucuresti, 1999. Hobsbawn Eric, Secolul extremelor, Editura Lider. Bucuresti, [1997]. Scurtu loan, Alexandrescu Ion, Bulei Ion, Mamina Ion, Enciclopedia de istorie a Romniei, Editura Meronia. Bucuresti, 2001. Scurtu loan, Buzatu Gheorghe. Istoria romnilor n secolul XX, Editura Paidea, Bucuresti, 1999. Soulet, Jean-Franois, Istoria comparat a statelor comuniste din 1945 pn n zilele noastre, Editura Polirom, Bucuresti, 1998. Stoica Stan, Dicionarul partidelor politice din Romnia. 1989-2001. Editura Meronia, Bucuresti, 2001.
216