Fata -esarf

Dimineat se trezi cu o senzatie noua. Era ceva ce o mai traversase. Ceva cunoscut si n acelasi timp altfel. Initial nu realiza ce se ntampl. Dar minile se miscau ca si cnd nu mai erau susinute de oase, oglinda nu mai tipa la imaginea reflectata n ea, respiratia nu mai era sacadata. Revenise. Starea ce-o mai traversase odat prin vara, revenise. Era doar ea. Nimeni nu mai salasluia n trupul si mintea ei. Eliberata. Elibarata. Revenise n carcasa ei. Cei care i populaser trupul binevoisera sa plece. n sfrsit. Ramase linistea si unghiile vopsite n albastru pe care si le privi pentru prima data. Tatuajul lor permanent i va aminti ca traversase alte timpuri si posibilitatea ca ei sa se ntoarca. Sa puna stapnire iar pe ea. Dar pna atunci, n fata - ziua se deschidea. Cerul se curata de nori. Primavara statea la pnda dupa primul colt de strada. Se grabi sa alerge pe scari n jos sa si ia Viata n primire. Coletul o astepta chiar jos la intrare. Cinele cel mare si fioros l pazea. l mngie pe crestet si apuc pachetul cu degete febrile. n clipa aceea, milioane de confetii explodara n culori ce nu aveau nca nume. i odat cu ele, si fata fara chip. si vazu imaginea n pupila dilatata a cinelui. O imensa esarfa, multicolora, plutind in aerul de primavara. nainte s dispara plutind pe deasupra strazii populate de oameni, maini, arbori n asteptare....si aduse aminte ca uitase usa deschis. Un ultim gnd o strafulgera: pisica avea sa se piarda. n cautarea unei esarfe cu mirosul stapnei.