Pãstorul Arhidiecezei 1
Postul Mare, 2009
A intra în Postul Mare sau în oricare alt post înseamnã a
intra încã o datã în luminã, în tine însuþi, în lumea ta interioarã,
pentru a asculta, în singurãtatea inimii chemarea la pocãinþã.
“Dacã vei îndepãrta din mijlocul tãu asuprirea, gestul de
ameninþare ºi cuvintele de ocarã, dacã vei da de mâncare
celui flãmând ºi vei aduce mângâiere celui amãrât, atunci
lumina ta va rãsãri în întuneric ºi întunericul tãu va fi ca ziua
în amiaza mare” (Is 58, 9-10).
Scriptura ºi Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii recomandã, cu insistenþã,
mai ales trei forme de pocãinþã, ºi anume: postul, rugãciunea
ºi pomana. Sfânta Evanghelie din Miercurea Cenuºii ne învaþã
spiritul în care trebuie sãvârºite faptele acestea de pocãinþã:
”Luaþi aminte sã nu sãvârºiþi faptele voastre bune înaintea
oamenilor, ca sã fiþi vãzuþi de ei” (Mt 6,1).
Nimic nu trebuie fãcut cu intenþia de a fi lãudaþi,
admiraþi, apreciaþi de alþii; acesta nu este un drum spre
luminã. ”Deci, când dai de pomanã, nu trâmbiþa înaintea
ta... Tu însã când dai de pomanã, sã nu ºtie stânga ce
face dreapta, pentru ca pomana ta sã fie datã în ascuns”
(Mt 6,2-4). Generozitatea, ca sã acopere o mulþime de
pãcate (1Pt 4,8), nu trebuie trâmbiþatã; ea îºi dã rodul fãrã
zgomot, în tainã. La fel ºi rugãciunea: ”Când vã rugaþi, nu
fiþi ca fãþarnicii... Tu însã când te rogi, intrã în camera ta ºi
închizând uºa, roagã-te Tatãlui tãu care este în ascuns”
(Mt 6,5-6).
În rugãciune, fiinþa ta întreagã îngenuncheazã în faþa lui
Dumnezeu, se aºazã departe de orice gând, uºa tuturor
celorlalte preocupãri fiind închisã, tu fiind deschis numai lui
Dumnezeu; “în ascuns”. “Când postiþi, sã nu vã arãtaþi triºti...
Tu însã când posteºti, unge-þi capul ºi spalã-þi faþa, ca sã nu
te arãþi oamenilor cã posteºti” (Mt 6,16-17). Cine merge spre
luminã, descoperã bucuria la tot pasul; este vorba despre
bucuria iertãrii, cãci toatã fapta de pocãinþã aduce iertarea
pãcatelor, aduce harul lui Dumnezeu.
În Postul Mare suntem chemaþi la convertire; ºi când
trecem acest prag suntem deja în luminã. Postul Mare este
privire îndreptatã spre Sãrbãtoarea Paºtelui; este învãþãturã
despre sensul vieþii noastre; este aducere aminte cã suntem
în trecere spre moarte.
În ziua întâi a Postului Mare ni se pune cenuºã pe cap ºi
ni se spune: “Adu-þi aminte, omule, cã eºti pãmânt ºi în
pãmânt te vei întoarce”. Aceste cuvinte care însoþesc
presãrarea cenuºii pe capetele noastre ne pregãtesc pentru
Calea Crucii din Postul Mare. De la gândul morþii noastre
trecem la gândul morþii lui Cristos. Moartea sa transfigureazã
moartea noastrã. Drumul Crucii l-a dus pe Isus prin suferinþã
ºi moarte la lumina Învierii.
Cu siguranþã vom medita, în acest Post Mare, de mai
multe ori, suferinþele lui Cristos urmând Calea Crucii. ªi tot
de multe ori vom urma calea Euharistiei. Am putea spune
cã Postul Mare ni-l dã pe Isus în moarte ºi înviere, în
Euharistie. Postul Mare ne descoperã încã o datã lumina
milostivirii lui Dumnezeu.
“ Zideºte în mine o inimã curatã, Dumnezeule,
ºi duh drept înnoieºte înãuntrul meu.
Nu mã alunga din faþa ta
ºi Duhul tãu Sfânt nu-l lua de la mine.
Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale
ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor.
Atunci voi propune pãcãtoºilor cãile tale
ºi cei nelegiuiþi la tine se vor întoarce.
Mântuieºte-mã, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele
de pedeapsa sângelui vãrsat
ºi limba mea va preamãri îndurarea ta” (Ps 50,11-15).
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
2 Magisteriu
Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
Sacramentul Iertãrii trebuie redescoperit
în valoarea ºi importanþa sa
(15 februarie)
În aceste duminici, sfântul evanghelist Marcu ne-a oferit spre
reflecþie diferite vindecãri miraculoase. Astãzi ne prezintã una
deosebitã, cea a unui lepros (cf. Mc 1,40-45), care s-a apropiat
de Isus ºi, în genunchi, l-a rugat: “Dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. El,
fãcându-i-se milã, ºi-a întins mâna, l-a atins ºi i-a zis: „Vreau,
curãþã-te!” Imediat s-a petrecut vindecarea omului, iar Isus i-a
cerut sã nu dezvãluie faptul ºi sã se prezinte la preoþi pentru a
oferi jertfa prescrisã de legea mozaicã. În schimb, leprosul
însãnãtoºit nu a reuºit sã tacã ºi le-a povestit tuturor ceea ce i se
întâmplase.
Potrivit vechii legi ebraice (cf. Levitic 13-14), lepra era consideratã
nu numai o boalã, ci ºi cea mai gravã formã de „impuritate” pentru
cult. De aceea lepra constituia un fel de moarte religioasã ºi civilã,
iar vindecarea ei un fel de înviere. În leprã e posibil a întrevedea
un simbol al pãcatului, care este adevãrata impuritate a inimii,
capabilã sã ne îndepãrteze de Dumnezeu. De fapt, nu boala fizicã
a leprei, cum prevedeau vechile norme, ne separã de Dumnezeu,
ci culpa, rãul spiritual ºi moral.
Pãcatele pe care le comitem ne îndepãrteazã de Dumnezeu,
ºi, dacã nu sunt mãrturisite cu umilinþã încrezându-ne în
milostivirea divinã, ajung pânã la a produce moartea sufletului.
Acest miracol capãtã, deci, o puternicã valoare simbolicã. Isus,
cum profeþise Isaia, este Slujitorul Domnului care „a luat asupra
sa suferinþele noastre ºi s-a împovãrat cu durerile noastre” (Is
53,4). În patima Sa, va deveni ca un lepros, fãcut necurat de
pãcatele noastre, separat de Dumnezeu: toate acestea le va
face din iubire, în scopul de a ne obþine reconcilierea, iertarea
ºi mântuirea.
În Sacramentul Pocãinþei, Cristos rãstignit ºi înviat, prin
intermediul slujitorilor Sãi, ne curãþã cu milostivirea Sa infinitã, ne
restabileºte în comuniunea cu Tatãl ceresc ºi cu fraþii, ne dã în dar
iubirea, bucuria ºi pacea Sa. Sã o invocãm pe Fecioara Maria, pe
care Dumnezeu a ferit-o de orice patã de pãcat, sã ne ajute sã
evitãm pãcatul ºi sã recurgem frecvent la Sacramentul Mãrturisirii,
Sacramentul Iertãrii, care astãzi trebuie redescoperit, ºi mai mult
încã, în valoarea ºi importanþa sa pentru viaþa noastrã creºtinã.
Adaptare dupã www.oecumene.radiovaticana.org
www.oecumene.radiovaticana.org
ªi în situaþia de extremã umilinþã,
Isus rãmâne Fiul lui Dumnezeu
(1 martie)
Astãzi este prima duminicã a Postului Mare, iar Evanghelia,
cu stilul sobru ºi concis al Sfântului Marcu, ne introduce în climatul
acestui timp liturgic: „Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu.
Acolo a rãmas patruzeci de zile ºi a fost ispitit de Satana” (Mc
1,12) (…) El, care nu a pãcãtuit ºi nu poate pãcãtui, se supune
încercãrii ºi de aceea poate suferi cu noi slãbiciunea noastrã (cf.
Evr 4,15). Se lasã ispitit de Satana, potrivnicul, care, încã de la
început, s-a opus planului de mântuire al lui Dumnezeu în
favoarea oamenilor.
Aproape în fugã, în povestirea scurtã, în faþa acestei figuri
obscure ºi tenebroase care îndrãzneºte sã-l ispiteascã pe Domnul,
apar îngerii, figuri luminoase ºi misterioase. Îngerii, spune
Evanghelia, „îl slujeau” pe Isus (Mc 1,13); ei sunt opusul Satanei.
„Înger” înseamnã „trimis”. În tot Vechiul Testament gãsim aceste
figuri care, în numele lui Dumnezeu, ajutã ºi îi cãlãuzesc pe oameni.
Este de ajuns sã amintim Cartea lui Tobia, în care apare figura
îngerului Rafael care îl asistã pe protagonist în atâtea vicisitudini.
Prezenþa liniºtitoare a îngerului Domnului însoþeºte poporul lui Israel
în toate evenimentele bune ºi rele.
În pragul Noului Testament, Gabriel este trimis sã-i vesteascã
lui Zaharia ºi Mariei evenimentele fericite care sunt începutul
mântuirii noastre; ºi un înger, al cãrui nume nu îl ºtim, îl avertizeazã
pe Iosif, orientându-l într-un moment de incertitudine. Un cor de
îngeri le aduce pãstorilor vestea cea bunã a naºterii Mântuitorului;
tot îngerii vor fi cei care le anunþã femeilor vestea de bucurie a
învierii sale. La sfârºitul timpurilor, îngerii îl vor însoþi pe Isus la
venirea sa în slavã (cf. Mt 25,31). Îngerii îl slujesc pe Isus care este,
desigur, superior, iar aceastã demnitate este aici, în Evanghelie,
proclamatã în mod clar, deºi discret: ºi în situaþia de extremã
sãrãcie ºi umilinþã, când este ispitit de Satana, El rãmâne Fiul lui
Dumnezeu, Mesia, Domnul.
Dragi fraþi ºi surori, am înlãtura o parte considerabilã din
Evanghelie, dacã am lãsa de o parte aceste fiinþe trimise de
Dumnezeu, care anunþã prezenþa sa între noi ºi sunt un semn al
Sãu. Sã-i invocãm deseori, ca sã ne susþinã în strãdania de a-l
urma pe Isus pânã la a ne identifica cu El.

80 de ani de la înfiinþarea Statului Cetãþii Vaticanului
Vaticanului
Un stat atât de mic
cu o misiune atât de mare
Expoziþia dedicatã celor 80 de ani ai
Statului Cetãþii Vaticanului a fost inauguratã
pe 11 februarie în spaþiul expoziþional din
braþul Carlo Magno al Colonadelor lui
Bernini, în imediata vecinãtate a bazilicii
Sfântul Petru ºi va rãmâne deschisã pânã
pe 10 mai.
Vizitatorii, al cãror acces este liber, pot
vedea de la importante documente ºi hãrþi
geografice pentru delimitarea teritoriului
Statului Cetãþii Vaticanului pânã la obiecte
personale aparþinând papei Achille Ratti
(Pius al XI-lea).
Expoziþia începe ºi se terminã cu o
machetã tridimensionalã, în lemn de
mesteacãn, ce oferã o vedere de ansamblu
a Cetãþii Vaticanului, aºa cum se prezintã
astãzi, dar ºi cu Civitas Vaticana, o hartã
gravatã pe foiþã de aramã. De o
excepþionalã valoare istoricã, expoziþia
prezintã documente rare, fotografii, obiecte
ce azi par curioase ºi mai ales creeazã
ambientul istoric în care au fost semnate
Pactele din Lateran. Pentru prima datã,
publicul poate admira originalul Tratatului
ºi anexele privind locurile extrateritoriale
stabilite în acorduri. Aceastã unicã expoziþie
este împãrþitã în cinci secþii: Vaticanul înainte
de 1929; papa Pius al XI-lea; Pactele din
Lateran; construirea Statului ºi celelalte
Pontificate.
80 de ani purtaþi bine
Dedicatã fondãrii Statului Cetãþii
Vaticanului, ce poartã data 11 februarie
1929, expoziþia are în centru figura lui Pius
al XI-lea, „marele Papã al seminariilor” -
cum l-a definit Ioan Paul al II-lea - ºi sufletul
Statului Cetãþii Vaticanului.
„Iniþiativa vrea sã facã cât mai
binecunoscut Status Civitatis Vaticanae
(Statul Cetãþii Vaticanului)”, subliniazã
Barbara Jatta, care a coordonat
amenajarea expoziþiei, adãugând: „Ideea
care ne-a cãlãuzit a fost aceea de a face
sã se vadã ceea ce, în mod obiºnuit, nu se
vede; când se vorbeºte de Vatican gândul
se duce spontan la piaþa Sfântul Petru, la
bazilicã, la Papa, care reprezintã partea
vizibilã a Vaticanului, dar dincolo de acestea
existã o întreagã micã lume care trãieºte,
lucreazã, realizeazã ºi creeazã tot ceea ce
este necesar pentru ca Sfântul Scaun sã
aibã libertatea, autonomia ºi independenþa
necesare pentru exercitarea misiunii sale.
ªi tocmai aceasta era ideea lui Pius al XI-
lea, ca Statul Cetãþii
Vaticanului sã existe
pentru a permite
Sfântului Scaunsã
îndeplineascã
misiunea care îi este
proprie”.
Automobilul Citroen-Lictoria. Detalii
Pelerin la Vatican 3
Fascinante obiecte de muzeu
Printre exponatele care atrag în mod
deosebit atenþia vizitatorilor se aflã:
pluvialul, amplul veºmânt liturgic în formã
de pelerinã; tiara papei Pius al XI-lea, ce
cântãreºte nu mai puþin de trei kilograme;
telefonul papei Achille Ratti; un fel de
„dulap” care este – nici mai mult nici mai
puþin – radioul original al Papei, din anii
’30, ºi care a fost pãstrat în excelente
condiþii încât este ºi astãzi funcþional;
microfonul de la care Pius al XI-lea a
inaugurat transmisiunile la Radio Vatican,
pe 12 februarie 1931, ca ºi mai multe
exemplare ale cotidianului „L’Osservatore
Romano” din acea vreme.
Bijuterie sau automobil?
Dar exponatul care se bucurã de cea
mai mare simpatie din partea publicului
este automobilul Citroen-Lictoria, în care se
aflã tronul papal în faþa cãruia poate fi
vãzutã o icoanã a Sfântului Cristofor
(protectorul automobiliºtilor). Un autoturism
care pare mai
degrabã o bijuterie ºi
care a fost folosit de
Pius al XI-lea în 1929,
aºadar în anul fon-
dãrii Statului Cetãþii
Vaticanului. Exponatul
oferã vizitatorilor un
element în plus pentru
a înþelege cât mai
bine figura unui Papã
care ar putea fi numit „tehnologic”, al unui
Papã inovator, care a voit Pactele din
Lateran ºi Radio Vatican.
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
4 Actualitate

Înalt Preasfinþitul Ioan Robu se adreseazã Bisericii italiene

Prietenia ºi solidaritatea
trebuie sã învingã
Presa italianã a
relatat des, în ultima Bucureºti, 23 februarie 2009
perioadã, despre
Eminenþa Voastrã,
acte criminale ºi
infracþiuni, sãvârºite
Biserica Catolicã din România respinge ºi condamnã, împreunã cu Voi,
pe teritoriul Italiei,
crimele ºi alte infracþiuni comise în Italia de unii dintre conaþionalii noºtri. Tot
pentru care erau rãul sãvârºit de ei ne doare ºi ne umple de indignare. ªi sunt convins cã acestea
acuzaþi ºi cercetaþi sunt sentimentele tuturor românilor, ºi ale acelora care lucreazã în Italia, în
cetãþeni români. respect faþã de sine ºi faþã de fraþii lor italieni.
Tot prin interme- Am considerat cã este de datoria noastrã sã Vã facem cunoscute acestea,
diul presei a ajuns ºi în acelaºi timp sã Vã mulþumim pentru buna ºi fraterna primire pe care
pânã la noi ecoul Biserica Catolicã din Italia a demonstrat-o mereu faþã de comunitãþile
unui sentiment, pe de o parte, de teamã, româneºti, punând la dispoziþia lor biserici ºi spaþii pentru o activitate pastoralã
a unor italieni faþã de români în general, adecvatã. ªtim, de asemenea, de câte ori Biserica din Italia a luat poziþie în
pe de alta, de ostilitate a unor grupuri sau favoarea imigranþilor în spiritul solidaritãþii ºi al caritãþii fraterne, binecunoscut
grupãri italiene (de exemplu, Forza Nuova) tuturor.
faþã de români ºi poporul român. Suntem convinºi cã tradiþionala prietenie dintre italieni ºi români, precum
Þinând cont de aceastã situaþie, Înalt ºi solidaritatea comunã împotriva oricãrui rãu, vor putea sã prevaleze ºi sã
Preasfinþitul Ioan Robu, în calitate de Pre- învingã orice ispitã de a vedea doar rãul.
În rugãciune fierbinte invocãm asupra popoarelor ºi a Bisericilor noastre
ºedinte al Conferinþei episcopilor catolici
ajutorul, mângâierea ºi binecuvântarea lui Dumnezeu, ca sã nu slãbeascã
din România, a considerat oportun sã se
nicicând speranþa noastrã ºi sã ne elibereze de orice Rãu.
adreseze Bisericii catolice italiene, prin
Lãudat sã fie Isus Cristos!
persoana cardinalului Angelo Bagnasco, + Ioan Robu
Preºedintele Conferinþei episcopilor catolici Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
din Italia. Preºedinte al Conferinþei Episcopale din România

Ecouri în presa italianã

Atât scrisoarea arhiepiscopului Ioan Robu privind situaþia imigranþilor români din Italia, cât ºi vizita, la Roma, a
ministrului de externe al României, Cristian Diaconescu, la invitaþia omologului sãu italian, Franco Frattini, s-au
bucurat de un amplu ecou în presa italianã. Cotidianul roman Il Tempo a prezentat scrisoarea arhiepiscopului
Ioan Robu ºi a citat intervenþia secretarului Consiliului Pontifical pentru Pastoraþia Migranþilor, arhiepiscopul Agostino
Marchetto, potrivit cãruia “acuzarea imigranþilor nu trebuie sã fie generalizatã”, altfel “se instaureazã un climat
care faciliteazã voinþa de a-ºi face dreptate singuri, când de fapt trebuie respectat statul de drept”.
Scrisoarea arhiepiscopului Ioan Robu este “un mesaj de înaltã valoare moralã”, a afirmat ministrul
Franco Frattini la conferinþa de presã de luni seara. Cotidianul Il Corriere della Sera nota atunci cã “nici
mãcar Biserica, ai cãrei timpi sunt mai lungi ºi care nu trãieºte de pe o zi pe alta dupã criterii de telejurnal,
nu a reuºit sã rãmânã indiferentã. (...) Biserica are senzori foarte acuþi faþã de ceea ce se miºcã în societate”.
Ziarul episcopilor italieni Avvenire a dedicat un amplu spaþiu scrisorii menþionate, relatând pe larg ºi
desfãºurarea conferinþei de presã susþinutã la Roma de ºefii diplomaþiei celor douã state, Italia ºi România. Totodatã, scrisoarea a fost
prezentatã ºi într-un material publicat de oficiosul Vaticanului, L’Osservatore Romano.

Dupã ”Situaþia imigranþilor români din Italia: apreciere în presa centralã italianã pentru Scrisoarea arhiepiscopului Ioan Robu”,
Radio VVatican,
atican, 24 februarie 2009, www .radiovaticana.org
www.radiovaticana.org
 Actualitate 5

Justiþia s-a pronunþat:

Cathedral Plaza este ilegalã
Dupã aproape trei ani, au fost confirmate toate susþinerile noastre privind nelegalitatea autorizaþiei
emisã de primarul sectorului 1. Prin patru strãmutãri ale cauzei ºi o excepþie de neconstituþionalitate,
firma Millennium, a amânat cât mai mult verdictul. Acum puterea judecãtoreascã ºi-a spus cuvântul.
La 27 februarie 2009, dupã cum deja vã este cunoscut, Tribunalul Dâmboviþa a anulat autorizaþia
de construire nr. 179/18/B/43074 emisã în 24 februarie 2006, de primarul sectorului 1.
Ilegalitatea întregului proces de avizare ºi autorizare a noii construcþii, situatã în zona de protecþie a
Catedralei Sfântul Iosif ºi a Palatului Arhiepiscopal-Mitropolitan a fost constatatã succesiv de autoritãþi ºi instituþii ale statului. Mai întâi de cãtre
Inspectoratul de Stat în Construcþii, ca autoritate administrativã cu atribuþii specifice, prin Raportul nr. 2910 din 10 mai 2006. A fost apoi sancþionatã
de douã hotãrâri ale Senatului României (Nr. 40 din noiembrie 2006 ºi nr. 5 din februarie 2007). Ilegalitatea ºi inoportunitatea acestei construcþii a
fost amendatã de Parlamentul European prin Declaraþia Scrisã nr. 054 din septembrie 2007. Sfântul Scaun, nenumãrate personalitãþi publice,
peste 153.000 cetãþeni, sub sem-nãturã, ºi o bunã parte din mass-media, au subliniat încãlcarea gravã a legilor ºi au condamnat abuzurile
comise. S-a încãlcat flagrant Convenþia de la Granada, din 3 octombrie 1985, privind protejarea patrimoniului arhitectural, convenþie ratificatã de
România prin legea nr. 157 din 1997.
Vã atrag atenþia asupra unui aspect foarte important. Firma Millennium încearcã sã inducã opiniei publice ideea cã nu existã nici un
fel de ilegalitãþi în avizarea ºi autorizarea construcþiei, fiind vorba doar de o eroare de competenþã în emiterea autorizaþiei de construire.
Nu este adevãrat! Existã suficiente dovezi care aratã gravele ilegalitãþi comise în lungul proces de avizare, care a durat peste ºapte ani
ºi care a culminat cu autorizare profund ilegalã.
De asemenea, ºtiþi cã Firma Millennium cautã, de aproape doi ani, în conivenþã cu primarul sectorului 1, împreunã cu antreprenorul
ºi proiectantul, sã reporneascã ºi sã finalizeze lucrãrile sub falsul motiv de conservare ºi punere în siguranþã a construcþiei?
Tot ei, au încercat, în instanþã, toate combinaþiile posibile de procese, bineînþeles dorindu-le fãrã participarea noastrã. S-a încercat
ocolirea, amânarea ºi, ulterior, anularea deciziei Tribunalului Craiova care, în 10 iulie 2007, a suspendat lucrãrile pânã la finalizarea de
fond a cauzei. Aceastã hotãrâre este definitivã ºi irevocabilã prin respingerea atât a recursului cât ºi a contestaþiei în anulare invocate de
Millennium la Tribunalele din Craiova ºi Piteºti.
Cele 13 procese derulate pânã acum, din dorinþa investitorului de finalizare cu orice preþ a acestui imobil, au fost pierdute de Millennium
prin deciziile magistraþilor din Bucureºti, Târgoviºte ºi Ploieºti.
În mapa de presã ce o aveþi la dispoziþie veþi gãsi atât documentele ce aratã gravele ilegalitãþi din avizarea ºi autorizarea construcþiei,
cât ºi amãnunte asupra acþiunilor mai sus menþionate.
ªtiþi cã în 2006 ºi 2007, în douã procese, am fost dat în judecatã de Millennium, ajungându-se pânã acolo încât sã se cearã, prin
Tribunal, sã mi se interzicã exprimarea oricãrei opinii legate de acest caz, atât în þarã cât ºi în strãinãtate. Cum era ºi firesc, instanþele au
respins aceastã acþiune. Cred cã e caz unic în Uniunea Europeanã ºi performanþã alarmantã ca reprezentantul unor investitori strãini sã
cearã unui tribunal român sã limiteze dreptul cuiva la libera exprimare a opiniilor.
Mã bucur cã astãzi pot sã îmi exprim respectul ºi recunoºtinþa pentru magistraþii din Bucureºti, Craiova, Târgoviºte, Piteºti ºi Ploieºti, ºi
pentru presã care a fãcut posibilã aducerea în prim-planul vieþii publice a unei probleme care depãºeºte cu mult interesele unei comunitãþi
religioase ºi care implicã întreaga comunitate localã a Bucureºtiului, punând în dezbaterea cetãþeneascã tot ce mutileazã faþa oraºului.
Hotãrârea nr. 122 din 27 februarie 2009 a Tribunalului din Târgoviºte, întãreºte forþele spirituale grupate în jurul ideii de adevãr ºi
dreptate, în lupta pentru protecþia patrimoniului cultural istoric ºi arhitectural.
Îmi exprim încrederea cã un curent de opinie tot mai viguros se va dezvolta în viitorul apropiat, pentru ca mutilarea urbanã sã fie de
domeniul trecutului, iar aprobarea cu mare uºurinþã, în dispreþul legii ºi al binelui comun, a unor astfel de proiecte sã nu mai fie posibilã.
Zonele de protecþie a monumentelor istorice trebuie sã devinã un instrument eficace de protecþie realã a valorilor arhitecturale, a monumentelor
istorice în general, pentru conservarea ºi protejarea patrimoniului cultural al þãrii, parte a patrimoniului european ºi universal.
Sperãm ca linia deschisã de instanþele de judecatã de pânã acum, în sensul opririi oricãror lucrãri la un proiect ilegal ºi periculos, sã
fie constant menþinutã ºi în viitor, iar soluþia finalã a litigiului sã reconfirme, prin forþa legii ºi a justiþiei, apãrarea dreptãþii ºi a adevãrului.
De asemenea, sperãm ca publicul din România sa facã întotdeauna opinie pentru pãstrarea ºi apãrarea valorilor patrimoniale ale
acestei þãri, iar cazul Catedrala Sfântul Iosif sã devinã un simbol pentru protejarea valorilor naþionale.
Aºa sã ne ajute Dumnezeu.
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
(Intervenþia arhiepiscopului Ioan Robu în cadrul conferinþei de presã de joi, 5 martie 2009, organizatã de Arhiepiscopia Romano-Catolicã de
(Intervenþia
Bucureºti)
6 Din viaþa Arhidiecezei

Sora vincenþianã Luiza a trecut la Domnul
Sora Luiza (nãscutã Maria Sprânceanã) din
Congregaþia Fiicelor Caritãþii Sfântului Vincenþiu de
Paul a încetat din viaþã în ziua de 6 februarie 2009,
la vârsta de 97 de ani. Nãscutã la Luncaºi (Iaºi), în
anul 1912, a îmbrãþiºat viaþa consacratã la vârsta
de 20 de ani. A lucrat ca Fiicã a Caritãþii din 1929,
iar în perioada comunistã a fost asistentã medicalã
la spitalul Colentina din Bucureºti, continuând sã
trãiascã voturile sãrãciei, castitãþii ºi fidelitãþii faþã de Cristos.
“Deseori venea la biroul parohial cu persoane necunoscute care
erau ajutate de ea sã se converteascã ºi sã înceapã o viaþã nouã. Se
îngrijea nu numai de trupurile bolnavilor, pentru a alina ºi a vindeca
suferinþa umanã, dar ca persoanã consacratã lui Dumnezeu, mereu
se îngrijea ºi de sufletele lor”, a spus Pãrintele Ioan Ciobanu, în cadrul
Liturghiei de înmormântare, care a avut loc la 10 februarie, la biserica
Preasfânta Inimã a lui Isus (francezã). Sora Luiza a fost înmormântatã
în cimitirul Bellu Catolic din Bucureºti. Dumnezeu s-o odihneascã în
pace!
Rolul scripturilor în viaþa sfântului Paul
„Itinerarul ecumenic pe urmele sfântului Paul”, iniþiat
de Congregaþia Fiicele sfântului Paul (surorile Pauline)
în toamna anului trecut, a ajuns la a doua etapã.
Intitulatã „Rolul scripturilor în viaþa sfântului Paul”,
conferinþa care a avut loc luni, 23 februarie, la Librãria
Pauline din Bucureºti a fost susþinutã de Pãrintele
Tarciziu ªerban. În centrul intervenþiei sale, s-a aflat
pericopa paulinã „Ce a fost scris de mai înainte a fost
scris pentru învãþãtura noastrã” (Rm 15,4).
La conferinþã au participat credincioºi catolici ºi
ortodocºi, clerici din ambele Biserici, Catolicã ºi
Ortodoxã, ºi arhiepiscopul de Bucureºti, ÎPS Ioan Robu.
„Itinerarul ecumenic pe urmele sfântului Paul” este
o iniþiativã a Congregaþiei Fiicele sfântului Paul, din
România. Prin aceastã iniþiativã, surorile Pauline doresc
sã ofere, în cadrul Anului Paulin (29 iunie 2008-29 iunie
2009), o ocazie „pentru a-l cunoaºte ºi iubi mai mult pe
Apostolul Neamurilor”.

Orã de rugãciune pentru preoþii din Bucureºti

Biserica Preasfântul Mântuitor (italianã) din Bucureºti a fost miercuri, 18
februarie 2009, gazda primei „Ore de rugãciune”, din acest an, a preoþilor
din cele douã decanate ale capitalei. Cei 40 de preoþi prezenþi, alãturi de
pãstorii Arhidiecezei, s-au rugat împreunã în faþa Preasfântului Sacrament
expus pe altar: „Pentru Pãstorul nostru, arhiepiscopul Ioan, pentru episcopul
auxiliar Cornel ºi pentru toþi preoþii care sunt angajaþi, în prezent, în diferite
forme de apostolat în Arhidieceza noastrã. Dumnezeu sã ne pãzeascã de
toate primejdiile interioare ºi exterioare, pentru a-L sluji cu sinceritate ºi în
unitate! Sã fim cu toþii slujitori sãnãtoºi, buni, curajoºi ºi sfinþi!”
„Ne-am rugat, de asemenea, pentru vocaþii, pentru ca Dumnezeu sã
ne dea preoþi numeroºi ºi, mai ales, buni ºi sfinþi”, a declarat Pr. Daniel
Bulai, parohul bisericii Preasfântul Mântuitor. Într-o atmosferã în care a dominat harul sfinþitor al lui Dumnezeu, cei prezenþi au primit,
la încheierea orei de adoraþie, binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament.
La final, Arhiepiscopul Ioan Robu a subliniat importanþa entuziasmului preoþesc ºi le-a amintit preoþilor prezenþi cã se apropie
timpul Postului Mare, „care trebuie pregãtit bine, pentru a fi trãit aºa cum se cuvine”. ”Postul Mare ne pregãteºte pentru Sãrbãtoarea
Paºtelui, care este evenimentul central al credinþei noastre ºi al întregii Biserici”, a adãugat Arhiepiscopul.
Întâlnirea preoþilor din Bucureºti a continuat apoi în casa parohialã, la invitaþia pãrintelui paroh. Aici, dupã cum a mãrturisit Pr. Daniel
Bulai, „comuniunea sacerdotalã, împãrtãºirea reciprocã a experienþelor pastorale, amintirile frumoase ale celor cu vârstã mai îndelungatã
ºi cadrul de veselie ºi bucurie au fost mãrturii cã astfel de întâlniri întãresc avântul de a lucra cu dãruire pentru Domnul în Biserica sa!”

Un nou fond istoric în arhiva Arhiepiscopiei

Pr. Ieronim Iacob ºi Pr. Emil Moraru, în timpul conferinþei
de la Academia Teologicã Durcovici
Arhiva Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureºti a fost îmbogãþitã
de curând cu un nou fond istoric. Este vorba de fondul episcopilor
pasioniºti, adus de la Roma, din arhiva Congregaþiei Pasioniºtilor, care
cuprinde câteva mii de documente. De cãutarea, selectarea ºi copierea
documentelor s-au ocupat dr. Dãnuþ Doboº ºi Pr. Ieronim Iacob. Anunþul
a fost fãcut de Pr. Ieronim Iacob, în cadrul conferinþei dedicatã aniversãrii
a 150 de ani de la moartea episcopului pasionist Giuseppe Maria
Molajoni (1780-1859). Episcopul Molajoni este fondatorul primei
reºedinþe episcopale de la Bucureºti. Conferinþa a fost organizatã joi,
26 februarie 2009, la Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza,
sub egida Academiei Teologice Durcovici.
 Biserica în România 7
Clarificãri referitoare la problema patrimonialã a Bisericii Greco-Catolice din România
„Diferendele juridice dintre Biserica Ortodoxã Românã ºi Biserica Greco-Catolicã nu se rezolvã prin
promovarea unilateralã a unui proiect de lege”, atenþioneazã Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-
Catolicã (BRU), fãcând referinþã la propunerea legislativã nr. 368/2007, „privind regimul juridic al bunurilor
imobiliare, aparþinând cultelor religioase ortodox ºi greco-catolic din România”.
Printr-un comunicat de presã, din 16 februarie, Arhiepiscopia Majorã de Alba Iulia ºi Fãgãraº a BRU
aduce unele clarificãri referitoare la problema sa patrimonialã. „Cele douã Biserici (Greco-Catolicã ºi
Ortodoxã - n. red.) nu moºtenesc un patrimoniu imobiliar comun, fiecare dintre ele fiind titulara unui
drept distinct de proprietate”. „În instanþã – se mai specificã în comunicat -, Biserica Unitã solicitã numai
recuperarea acelor bunuri care i-au fost confiscate”. Din 1989 ºi pânã astãzi, „Biserica Greco-Catolicã a
recuperat în instanþã 21 lãcaºuri de cult din cele 2.588 confiscate în 1948”.
Iniþiativa legislativã 368/2007, care a fost adusã din nou în discuþie în Parlamentul României, prevede
ca în localitãþile rurale unde existã ambele confesiuni (ortodoxã ºi greco-catolicã), biserica, cimitirul,
casa parohialã ºi terenurile aferente sã rãmânã în proprietatea cultului majoritar. Aceastã acþiune a
suscitat reacþii de protest din partea ierarhilor Bisericii Greco-Catolice din România, precum ºi a unor organizaþii ºi comunitãþi catolice,
care fac apel la respectarea dreptului la proprietate, a libertãþii religioase ºi a egalitãþii în faþa legii.
„Biserica Greco-Catolicã – se citeºte în încheierea comunicatului - rãmâne ca întotdeauna deschisã la colaborarea cu Biserica Ortodoxã
ºi cu Statul român pentru a gãsi soluþiile reparatorii morale ºi patrimoniale care se impun. Cele douã Biserici sunt chemate sã îl mãrturiseascã
pe Hristos în faþa propriilor credincioºi ºi în faþa lumii. Restituirea bisericilor revendicate de Biserica Greco-Catolicã nu va face decât sã
dea mai multã credibilitate mãrturiei creºtine în societatea contemporanã”.

Baia Mare gazduieºte în 2009 Întâlnire a Bisericilor central ºi est-europene,

Întâlnirea Naþionalã
a TTineretului
ineretului Catolic
Peste 2.000 de tineri se vor reuni
în vara aceasta la Baia Mare, în
cadrul Întâlnirii Naþionale a Tineretului
Catolic. Manifestarea, ajunsã la cea de
a XI-a ediþie, este gãzduitã de Episcopia Greco-Catolicã de
Maramureº, ºi se va desfãºura în perioada 22-26 iulie 2009.
Întâlnirea din acest an – informeazã organizatorii printr-un
comunicat de presã - are ca temã „Un foc care aprinde alte
focuri”, iar ca motto, cuvintele sfântului Paul din scrisoarea cãtre
filipeni, „Pentru mine a trai este Cristos” (Fil 1.21).
Pe lângã pelerinii tineri, reprezentanþi ai tuturor episcopiilor
catolice din þarã, la Întâlnire vor participa ºi înalþi prelaþi ai Bisericii
Catolice din România. Principalul loc al manifestãrilor, informeazã
organizatorii, va fi Câmpul Tineretului, aflat în imediata apropiere
a Muzeului Judeþean de Etnografie ºi Artã Popularã din Baia
Mare.
Pe parcursul celor cinci zile vor avea loc Liturghii, meditaþii,
discuþii pe diferite teme, conferinþe, ateliere de creaþie, mese
rotunde, concursuri de imnuri religioase, pelerinaje, programe
la 20 de ani dupã cãderea comunismului
“Dupã cãderea comunismului Biserica se confruntã cu noi
provocãri”, dar “porunca rãmâne aceeaºi: Mergeþi în lumea
întreagã ºi predicaþi evanghelia”, a afirmat Papa Benedict al XVI-
lea în mesajul pe care l-a adresat participanþilor la cea de a III-a
Întâlnire a cardinalilor ºi preºedinþilor Conferinþelor episcopale din
þãrile din Centrul ºi Estul Europei.
Întâlnirea, care are ca temã “Misiunea Bisericii din Centrul ºi
Estul Europei la douãzeci de ani dupã cãderea comunismului
(1989-2009)”, s-a desfãºurat marþi, 10 februarie, la Zagreb, la
aniversarea a zece ani de la beatificarea arhiepiscopului Alojzije
Stepinac (1898-1960), martir din timpul regimului comunist.
Din partea Conferinþei Episcopale Române (CER) participat, la
aceastã întâlnire, Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar de
Bucureºti, ca locþiitor al arhiepiscopului Ioan Robu, preºedinte al CER.
În mesajul sãu, Suveranul Pontif a subliniat cã “misiunea
Bisericii derivã din însãºi natura acesteia, care este mereu
aceeaºi”, iar martiriul ºi mãrturia fericitului Alojzije Stepinac “ne
dã impuls ºi ne încurajeazã”. “Cooperarea reciprocã dintre pãstori
ºi Conferinþele episcopale – a mai spus Papa Benedict al XVI-lea
– este de o mare importanþã pentru desfãºurarea acestei misiuni”,
Pagini realizate de CRISTINA GRIGORE

artistice ºi vizite la obiectivele cultural-istorice din judeþ. iar “aceastã întâlnire, expresie a vitalitãþii Bisericii, dã o nouã
Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic din România este o speranþã pentru eficacitatea misiunii ei în Europa ºi în lume”.
manifestare de tradiþie ce se desfãºoarã încã din 1991, organizatã
sub egida comunitãþii catolice româneºti de ambele rituri. Este,
totodatã, ºi o manifestare cu caracter ecumenic, la aceste Întâlniri
participând, ca invitaþi, ºi tineri de alte confesiuni.
Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic din acest an are ºi
un site oficial, lansat la 19 februarie: www.intc2009.com. Site-ul
cuprinde informaþii referitoare la pregãtirea Întâlnirii, precum ºi
detalii despre Întâlnirile anterioare.
8 Biserica în lume

Se cere sinceritate în trãirea Postului

În sãptãmânalul pe care îl conduce, Octava Dies, purtãtorul de cuvânt al Sfântului Scaun, pãrintele Federico
Lombardi, ne-a adresat invitaþia de a trãi Postul Mare “fãrã mascã”, ca pe o perioadã privilegiatã pentru a ne
regãsi “pe noi înºine ºi adevãrul cu privire la noi”. Reflecþia sa s-a bazat pe expresia utilizatã de Sfântul
Pãrinte, pe 26 februarie, când i-a primit în audienþã pe preoþii din Roma. Atunci, Papa a explicat cã misiunea
pãstorului de suflete este una specialã, deoarece oamenii vin la el “fãrã mascã”, cu adevãrul lor, fãrã sã se
ascundã sau sã fie protejaþi de rolul pe care îl au în societate.
„Postul Mare - a spus pãrintele Lombardi - trebuie trãit în acest spirit: ca timp în care sã ne prezentãm în
faþa lui Dumnezeu fãrã mascã, în care sã încercãm sã aºezãm relaþia cu El în centrul vieþii noastre; timp în
care sã ne simplificãm comportamentul ºi vorbele, reducându-le la ceea ce este într-adevãr important”.
Postul sã fie, aºadar, „un timp în care sã regãsim locul ce i se cuvine lui Dumnezeu ºi atenþia faþã de alþii, prin
gesturi simple, concrete, din viaþa cotidianã: rugãciune, post ºi pomanã. Sã nu pierdem aceastã ocazie”, a conchis pãrintele Lombardi.

Papa va vizita Þara Sfântã Valoarea Bisericilor în Orientul Mijlociu:

În perioada 8-11 mai, Papa Benedict al XVI-lea va vizita Israelul.
Iordania va fi prima oprire din pelerinajul Sfântului Pãrinte, cu
vizitarea Muntelui Nebo, de unde Moise a vãzut Þara Promisã ºi a
locului unde tradiþia spune cã Isus a fost botezat de Ioan. În aceastã
primã etapã, Papa urmeazã sã se întâlneascã cu liderii islamici,
la moscheea Prinþului Hussein.
Nunþiul apostolic în Israel, Monsenior Antonio Franco, a
comentat, pentru agenþia SIR, cã “vizita Papei este aceea a
conducãtorului spiritual al comunitãþii catolice, deci el vine sã-i
viziteze pe fiii sãi care sunt aici, îndeosebi în Iordania ºi în Þara
Sfântã, aºadar Israel ºi teritoriile palestiniene”. El a mai spus cã
vor fi trei întâlniri cu comunitãþile catolice: în Ierusalim, Betleem ºi
Galileea. O oprire în Gaza nu este programatã, dar comunitatea
catolicã din acea regiune va fi prezentã la evenimentele papale.
Prelatul a confirmat cã
Papa îi va întâlni ºi „pe liderii
celorlalte religii, islam ºi
ebraism”, ºi „pe respon-
sabilii statului în Iordania, în
Israel ºi teritoriile palestinie-
ne unde existã o autoritate
palestinianã”.
creºtinii ºi musulmanii discutã împreunã
Pe 23 februarie, Comunitatea Sant‘Egidio a organizat la
Roma o conferinþã cu tema “Valoarea Bisericilor în Orientul
Mijlociu: creºtinii ºi musulmanii discutã împreunã”. Cu aceastã
ocazie, într-un mesaj semnat în numele sãu de secretarul de
stat, Cardinalul Tarcisio Bertone, Papa a afirmata cã religia
creºtinã este o bogãþie pentru þãrile majoritar musulmane.
În mesajul sãu, Pontiful ºi-a exprimat speranþa cã Orientul
Mijlociu va fi “un þinut al dialogului ºi al colaborãrii fraterne, al
respectului reciproc ºi al pãcii, prin contribuþia responsabilã a
tuturor credincioºilor ce trãiesc acolo”. Conferinþa a dezbãtut
“problema crucialã a prezenþei comunitãþilor creºtine în regiuni
cu puternicã supremaþie islamicã”.
Declaraþia Papei i-a încurajat pe participanþi “sã punã în
luminã, inclusiv prin implicarea reprezentanþilor-cheie ai lumii
islamice, modul în care prezenþa creºtinilor în Orientul Mijlociu
reprezintã o adevãratã bogãþie pentru întreaga societate ºi
un garant semnificativ al dezvoltãrii sociale, culturale ºi
religioase”. În mesaj se mai spune cã Papa “invocã
binecuvântarea divinã asupra importantei întâlniri” ºi cã sperã
ca din ea sã reiasã “elemente utile” care sã facã “dialogul
dintre creºtini ºi musulmani mai fratern, în special în regiunile
unde creºtinii sunt o minoritate”.

Liturghie aniversarã pentru Galileo GalileI

Secretarul de stat al Sfântului Scaun a trimis un mesaj pentru Liturghia - fãrã precedent - celebratã în
amintirea lui Galileo Galilei, marcând 445 de ani de la naºterea omului de ºtiinþã. Mesajul Cardinalului
Tarcisio Bertone, despre armonia dintre credinþã ºi ºtiinþã, a fost citit la Liturghia celebratã la jumãtatea lunii
februarie în Bazilica Sfânta Maria a Îngerilor ºi Martirilor din Roma, ce a fost prezidatã de Arhiepiscopul
Gianfranco Ravasi, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã. Iniþiativa a aparþinut Federaþiei Mondiale
a Oamenilor de ªtiinþã, condusã de fizicianul Antonino Zichichi.
Secretarul de stat, citând predica Papei din 6 ianuarie, sãrbãtoarea Epifaniei, afirmã cã în creºtinism
existã un concept cosmologic particular care, în vremurile noastre, “oferã semnele interesante ale unei noi
primãveri” a oamenilor de ºtiinþã, capabili sã preþuiascã credinþa ºi raþiunea ca fiind ambele pline de roade.
Mesajul Cardinalului îl descrie pe Galileo Galilei ca pe un model, dat fiind cã “el a ºtiut cum sã citeascã ºi sã studieze ºtiinþa prin ochii
credinþei”. Cardinalul Bertone i-a asigurat pe participanþii la Liturghie de “apropierea spiritualã a Pontifului” ºi i-a salutat pe oamenii de
ºtiinþã, în special pe reprezentanþii Academiei de ªtiinþe din China.
În predica sa, Arhiepiscopul Ravasi a explicat modul în care “Galilei a fãcut distincþie între douã raþiuni, adevãrul ºtiinþei ºi adevãrurile
folositoare pentru mântuire, ambele transmise prin vocea Duhului Sfânt”. La sfârºitul Liturghiei, Zichichi a anunþat planurile de ridicare
a unei statui în onoarea marelui om de ºtiinþã.
 Biserica în lume 9
Poziþia lui Obama faþã de cultura vieþii este îngrijorãtoare
Obstacolele în calea unei
întâlniri între Patriarhul Kiril ºi Federaþia Mondialã a Asociaþiilor Medicilor Catolici (FIAMC)
Papa nu au fost încã eliminate trage un semnal de alarmã cu privire la noile ameninþãri la adresa
vieþii umane sub administraþia preºedintelui Statelor Unite ale
Episcopul Hilarion de Viena
Americii, Barack Obama. Într-o declaraþie despre preºedinþia lui
ºi Austria, reprezentantul
Obama ºi cultura vieþii, ce a fost fãcutã publicã la jumãtatea lunii
Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângã
februarie, cei care lucreazã în domeniul sãnãtãþii aratã cã noul
organizaþiile internaþionale
preºedinte “ºi-a început mandatul cu acþiuni care vor submina
europene, referindu-se la o posibiliã întâlniri între Patriarhul Kiril
respectul pentru viaþa umanã, demnitatea umanã ºi libertatea
ºi Papa Benedict al XVI-lea, afirmã cã “Posibilitatea unei astfel
religiilor”.
de întâlniri nu a fost niciodatã exclusã de Patriarhul Alexei al II-
Declaraþia aminteºte opoziþia lui Obama faþã de orice limitare
lea, dar existã încã obstacole în calea ei, în special cazurile de
la avort; sprijinul lui pentru libertatea de a alege (viaþa copilului
prozelitism. Credem cã este nevoie sã se lucreze asupra unei
sau avortul); opoziþia lui ca senator faþã de “orice protecþie pentru
poziþii comune ºi, dupã ce a fost stabilitã aceasta, sã se
copiii nãscuþi vii dupã un avort eºuat”. FIAMC vorbeºte ºi despre
organizeze o astfel de întâlnire”. Episcopul Hilarion a declarat
promisiunea lui Obama de a sprijini finanþarea federalã a cercetãrii
cã Patriarhul Kiril va continua politica predecesorului sãu privitor
pe celule-rãdãcinã, care distruge vieþi umane. Acum, cã este
la relaþiile ortodoxo-catolice ºi cã “va face tot ce poate ca sã
preºedinte, s-a angajat deja “într-o serie de acþiuni care aratã cã
elimine obstacolele care împiedicã aceastã întâlnire”. Deºi
este pregãtit sã implementeze sprijinul lui anterior pentru avort”.
Patriarhul Kiril doreºte ca o astfel de întâlnire sã aibã loc cât
FIAMC îi cere preºedintelui sã îºi schimbe sprijinul acordat
mai rapid posibil, el crede cã “nu este nevoie ca ea sã aibã loc
avortului. În declaraþie se adaugã: “În plus, oferim rugãciunile
în faþa camerelor de televiziune”. “Nu putem sã dãm o datã
noastre, încurajarea ºi apelurile cãtre medicii catolici din Statele
deoarece nu vorbim încã de date, ci despre scopul acestei
Unite de a educa publicul ºi a se opune acestor eforturi de a
întâlniri. Dacã este bine pregãtitã, va însemna un adevãrat
promova avortul. În cele din urmã, facem apel la membrii FIAMC
progres în relaþiile noastre bilaterale”, a mai declarat Episcopul
sã fie vigilenþi în a se opune noilor ameninþãri la
Hilarion. El a amintit cã una dintre problemele ce împiedicã
adresa vieþii ºi a demnitãþii umane, care ar
dialogul dintre Biserica Catolicã ºi cea Ortodoxã o reprezintã
putea veni acum din partea oficialilor
“dificila situaþie” creatã de deschiderea de parohii ºi Eparhii
administraþiei Obama în poziþiile din politica
greco-catolice în vestul ºi estul Ucrainei.
externã ºi la Naþiunile Unite”.

O vizibilã degradare a instituþiei familiei

Institutul pentru Politica Familiei, din Spania, avertizeazã cã cele 100.000 de cãsãtorii care s-au destrãmat în primele nouã luni din
2008 indicã o continuã degradare a instituþiei familiei, una dintre principalele probleme ale Spaniei, pentru care liderii politici nu cautã
soluþii. Conform datelor oferite de tribunale, în cel de-al treilea trimestru din 2008 au avut loc peste 24.000 de divorþuri, aproape 1.800
de separãri ºi 47 de declarãri ale nulitãþii.
Aceste cifre indicã, pentru trimestrul trei al anului 2008, o scãdere cu 1% faþã de acelaºi trimestru din 2007. Dar îngrijorãtor este
faptul cã s-a ajuns, în medie, la un divorþ la patru minute. În primele trei trimestre ale anului trecut s-au înregistrat 96.500 de destrãmãri
de cãsãtorii, 89.000 prin divorþ, restul prin separare sau anulare. Statisticile pentru acea perioadã aratã cã Andalusia a fost regiunea
cu cele mai multe destrãmãri (18.052), urmatã de Catalonia (17.489) ºi Madrid (13.197). Preºedintele Institutului pentru Politica Familiei,
Eduardo Hertfelder, a criticat indiferenþa guvernului faþã de problema stabilitãþii familiei. Hertfelder a amintit cã garantarea dreptului la
stabilitatea conjugalã este o sarcinã fundamentalã a guvernului, mai ales acolo unde conflictele sau crizele cãsniciei ameninþã copiii.

Întâlnire a preºedinþilor Conferinþelor Episcopale din sud-estul Europei

În perioada 3-8 martie s-a desfãºurat, în Turcia, cea de-a IX întâlnire a preºedinþilor Conferinþelor Episcopale din sud-estul Europei.
Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

La întâlnirea care a fost, de fapt, un pelerinaj pe urmele apostolului Paul, au fost reprezentate Conferinþele Episcopale din Albania,
Bosnia ºi Herþegovina, Bulgaria, Grecia, Moldova, România, Conferinþa Episcopalã Internaþionalã a sfinþilor Ciril ºi Metodiu ºiTurcia. Au
participat ºi preºedintele Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE), Cardinalul Péter Erdõ, vice-preºedintele acestui organism,
Cardinalul Josip Bozaniæ, ºi Observatorul permanent al Sfântului Scaun pe lângã Consiliul Europei, monseniorul Aldo Giordano.
Evenimentul, promovat de CCEE, a fost gãzduit de monseniorul Luigi Padovese, Vicar Apostolic de Anatolia ºi preºedinte al Conferinþei
episcopale din Turcia. În centrul întâlnirii s-a aflat tema identitãþii creºtine. Plecând de la modelul propus de sfântul Paul care a trebuit sã
predice, cu mai bine de douã mii de ani în urmã, într-un context multicultural ºi plurireligios, contribuind astfel la construirea identitãþii
creºtinului, participanþii au reflectat asupra identitãþii creºtine astãzi, în þãrile din sud-estul Europei.
Pe 7 martie, preºedinþii Conferinþelor Episcopale din sud-estul Europei au fost primiþi de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu
I ºi au participat la vecernia ortodoxã. Conferinþa episcopilor din România a fost reprezentatã de Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Preasfinþitul
Cornel Damian.
10 Sfânta Scripturã

Duminica a II-a Postului Mare (B)

LECTURA A II-A
În aceastã a doua Fraþilor, dacã Dumnezeu este pentru noi,
LECTURA I duminicã a Postului Mare, cine este împotriva noastrã? El, care nu l-a cruþat
Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham liturgia cuvântului ne nici pe însuºi Fiul sãu, ci l-a dat pentru noi toþi,
ºi i-a zis:… „Ia-l pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pe propune spre meditare unul cum nu ne va dãrui toate împreunã cu El? Cine
care îl iubeºti, pe Isaac, ºi du-te în þinutul Moria ºi din cele mai emoþionante va aduce învinuire împotriva aleºilor lui
adu-l acolo ardere de tot pe muntele pe care þi-l episoade ale Sfintei Scripturi, Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care
voi arãta”. Iar când a ajuns la locul [acela]… episod care îl are drept îndreptãþeºte. Cine este acela care va osândi?
Abraham a ridicat acolo altarul ºi a aºezat lemnele protagonist pe Abraham, Oare Cristos Isus, care a murit, ba a ºi înviat,
ºi, legându-l pe Isaac, fiul sãu, l-a aºezat pe pãrintele poporului ales. care este de-a dreapta lui Dumnezeu ºi care ºi
altar… Apoi ºi-a întins mâna ºi a luat cuþitul ca Acestui patriarh cãruia i s-a mijloceºte pentru noi?! (Rm 8,31b-34).
sã-ºi înjunghie fiul. Dar îngerul Domnului l-a strigat cerut într-o zi sã-ºi renege
din cer ºi i-a zis: … „Nu-þi ridica mâna asupra trecutul în schimbul unui Acest fragment al Epistolei cãtre romani
bãiatului ºi nu-i face nimic cã acum am cunoscut „pãmânt nou” (Gn 12,1) ºi al aparþine pãrþii ei centrale. Capitolele 1-4 au
cã te temi de Dumnezeu ºi nu l-ai cruþat pe singurul unei descendenþe atât de demonstrat cã oamenii sunt îndreptãþiþi
tãu fiu pentru mine” … (Gn 22,1-2.9-13.15-18). numeroase „cât stelele de pe printr-un act gratuit al bunãtãþii lui Dumnezeu,
cer” (Gn 15,5) – descendenþã în timp ce capitolele 5-11 vor sã arate în ce fel
ce pãrea sã încolþeascã odatã cu naºterea lui Isaac pe când Abraham ajunsese creºtinii, îndreptãþiþi prin credinþa în Cristos, aflã
deja la adânci bãtrâneþi (Gn 18,11; 21,1-3) –, i se cere, într-o altã zi, sã-l aducã pe fiul în iubirea lui Dumnezeu ºi în darul Duhului Sfânt
sãu jertfã de ardere de tot, gest care echivala nu doar cu jertfirea viitorului sãu, cât garanþia mântuirii. Într-adevãr, omul, unit cu
mai ales cu anularea tuturor promisiunilor fãcute acestui om care a trãit toatã viaþa Cristos, este spiritualizat. Însuºi trupul lui va învia
într-o permanentã supunere faþã de voinþa ºi de planul lui Dumnezeu. Or, acest pentru cã în el locuieºte, încã de pe acum, Duhul
eveniment, care îl ia prin surprindere pe cel care împreunã cu soþia sa credeau cã Sfânt. Prin aceastã locuire a Duhului, creºtinii
pot „râde de bucurie” pentru cã li s-a nãscut fiul pe care îl aºteptau (Gn 21,6), este devin fii ai lui Dumnezeu. Mai mult, ei se pot
prezentat ca fiind o punere la încercare. ªi pentru cã, odatã în plus, Abraham ºi-a adresa Tatãlui cu aceeaºi familiaritate cu care a
arãtat credincioºia ºi supunerea (teama) faþã de Dumnezeu, s-a vãzut rãsplãtit nu fãcut-o Isus (8,14-17).
doar recãpãtându-ºi fiul, ci ca prin urmaºii acestuia, numeroºi „cât stelele cerului ºi Prin urmare, nu întâmplãtor, textul nostru a
cât nisipul de pe þãrmul mãrii”, toate popoarele sã fie binecuvântate (Gn 22,18). devenit, sub condeiul sfântului Pavel (Paul), un imn
Ar fi de prisos sã ne întrebãm cu ce stare de spirit a traversat Abraham aceastã care cântã speranþa creºtinã ºi certitudinea
încercare. O frazã de genul Ia-l pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pe care îl iubeºti..., mântuirii. Mântuirea le conferã credincioºilor
coroboratã la cele spuse mai sus, sugereazã suficient de bine intensitatea luptei pe asigurarea cã vor putea învinge orice încercare
care a avut-o de dus Abraham în sufletul sãu pânã în clipa în care îngerul Domnului ºi cã nimic nu-i va putea despãrþi de dragostea
l-a strigat din cer ºi i-a zis: … „Nu-þi ridica mâna asupra bãiatului... ªi totuºi nu putem lui Dumnezeu în Cristos Isus (8,31-39). Or, toatã
sã nu ne întrebãm, la acest, încã, început de Post Mare, care ar fi semnificaþiile acestui aceastã învãþãturã de viaþã capãtã o luminã vie
episod pentru noi. Dincolo de faptul cã ºi nouã ne-ar putea cere Dumnezeu, atunci când înþelegem ce fel de iubire a manifestat
când ne aºteptãm mai puþin, jertfa a ceea ce avem noi mai de preþ pentru a pune la Dumnezeu faþã de noi. Nu una abstractã, ci una
încercare credincioºia ºi supunerea noastrã faþã de voinþa Lui, sã ne gândim cã, prin care, aidoma celei a lui Abraham, trece printr-o
intermediul lui Abraham, autorii biblici ne ajutã, cel puþin în parte, sã înþelegem ceea jertfã preþioasã, Jertfirea Fiului: El nu l-a cruþat nici
ce a putut trãi Tatãl ceresc atunci când, din iubire faþã de noi, nu l-a cruþat pe însuºi Fiul pe însuºi Fiul sãu, ci l-a dat pentru noi toþi. Aºadar,
sãu, ci l-a dat pentru noi toþi... (v. lectura a doua). cum nu ne va dãrui toate împreunã cu El?!

Duminica a III-a Postului Mare (B)

Lectura a doua a acestei duminici pune în evidenþã acel aspect esenþial,
privilegiat ºi de finalul fragmentului evanghelic: Jertfa rãscumpãrãtoare a lui Cristos, LECTURA A II-A
Jertfa Crucii. În aceastã Jertfã a lui Cristos pe Cruce sfântul Pavel (Paul) descoperã o Fraþilor, iudeii cer semne ºi grecii cautã
logicã paradoxalã a atitudinii lui Dumnezeu. înþelepciune, dar noi vestim pe Cristos cel
În toate timpurile a existat tentaþia de a „îndulci” scandalul Crucii, de a cãuta formulãri rãstignit: pentru iudei, smintealã, iar pentru
„raþionale” nebuniei evangheliei. Pavel, dimpotrivã, în predica sa, deºi a ºtiut sã þinã cont pãgâni, nebunie. Însã pentru cei chemaþi, ºi
de aspiraþiile umane (1Cor 9,22), nu a acceptat niciodatã sã devinã zadarnicã crucea lui iudei, ºi greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu
Cristos (1,17). De aceea, Apostolul a þinut, întotdeauna, sã punã în evidenþã cât mai bine ºi înþelepciunea lui Dumnezeu. Pentru cã
persoana lui Cristos rãstignit pentru cã în Ea se vãdeºte cel mai bine puterea ºi nebunia lui Dumnezeu este mai înþeleaptã
înþelepciunea lui Dumnezeu, în Ea se reveleazã iubirea lui Dumnezeu. (În clipa în care ar decât oamenii ºi slãbiciunea lui Dumnezeu este
fi scos din predica Bisericii mesajul lui Isus Cristos rãstignit, creºtinismul ar deveni o mai puternicã decât oamenii (1Cor 1,22-25).
simplã ideologie lipsitã de acea putere ºi înþelepciune de revelaþie a lui Dumnezeu.)
 Sfânta Scripturã 11
Dincolo de aspectul spectacular al gestului lui Isus, de a-ºi fi fãcut un bici ºi a-i fi EV ANGHELIA
EVANGHELIA
alun-gat pe vânzãtorii de animale de jertfã de pe esplanada Templului, gest cu valoare
Era aproape Paºtele iudeilor, ºi Isus a
profeticã, textul nostru pune în discuþie însemnãtatea acestei Case a Tatãlui ºi mai ales
urcat la Ierusalim. ªi a aflat în templu pe cei
a modului în care Isus Cristos se situeazã faþã de Ea.
care vindeau boi ºi oi ºi porumbei… Atunci,
Încã de la zidirea lui, Templul a fost semnul ºi garanþia prezenþei lui Dumnezeu în
fãcându-ºi un bici de funii, i-a alungat pe
mijlocul poporului sãu. Ierusalimul a devenit Cetate sfântã pentru cã avea în centrul lui
toþi din templu… ºi celor care vindeau
Templul. Cu toate acestea, prezenþa divinã era un har care îi putea fi luat poporului în
porumbei le-a spus: „Luaþi acestea de aici
momentul în care acesta se dovedea infidel faþã de Legãmântul încheiat cu Dumnezeu.
ºi nu faceþi din Casa Tatãlui meu casã de
Astfel, chiar profetul Ieremia va lua atitudine împotriva Templului atunci când constatã cã
negoþ!” ªi ºi-au adus aminte ucenicii lui cã
mulþi dintre contemporanii sãi se încredeau mai mult în liturgia de acolo în detrimentul
este scris: „Râvna Casei tale mã mistuie”.
reformãrii vieþii (7,1-15), iar Ezechiel va vedea slava lui Dumnezeu pãrãsind Ierusalimul
La aceasta iudeii i-au zis: „Ce semn ne arãþi
întinat de fãrãdelegile locuitorilor lui (Ez 8-10). Or, gestul lui Isus se situeazã pe aceastã
de faci acestea?” Isus le-a rãspuns:
linie a respectului faþã de Templu câtã vreme în el se desfãºoarã o liturgie care nu doar
„Dãrâmaþi templul acesta ºi în trei zile îl voi
intersecteazã accidental ºi magic viaþa omului, ci îi conferã o structurã moralã, bazatã pe
ridica”. Atunci au spus iudeii: „În patruzeci
voinþa lui Dumnezeu, voinþã exprimatã în evanghelia Sa. Pentru cã, însã, iudeii s-au arãtat
ºi ºase de ani a fost zidit templul acesta, ºi
mai mult decât reticenþi faþã de mesajul sãu, distrugerea Templului anunþatã de Isus avea
tu îl vei ridica în trei zile?” Dar el le vorbea
drept cauzã, ca ºi în trecut, necredinþa lor. Mai mult, Isus anunþã cã va înlocui, nu peste
despre templul trupului sãu (In 2,13-25).
mult timp, edificiul din mijlocul Ierusalimului cu Templul mesianic. Aceastã trecere de la
vechiul Templu la Templul mesianic este, în viziunea sfântului Ioan, paralelã itinerarului trecerii de la moartea la învierea lui Cristos care, ca ºi
Servitorul suferind, a plãtit cu viaþa preþul fidelitãþii faþã de Templu. Cât priveºte cultul ce va fi celebrat în noul Templu, conform comentariului din
v. 21, el va fi centrat pe „trupul” lui Isus.

Duminica a IV-a Postului Mare (B) Textul acestui pasaj, ca de altfel întreaga Epistolã cãtre efeseni, ne oferã
experienþa misticã a unui om cu totul deosebit, adicã a autorului, ajuns la
LECTURA A II-A deplina sa maturitate. El conþine, prin urmare, o învãþãturã deosebit de
Fraþilor, Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru bogatã ºi pãtrunzãtoare cu privire la destinul omului. Astfel, conform acestui
marea sa iubire cu care ne-a iubit pe când noi eram morþi pasaj, noi suntem destinaþi unei vocaþii extraordinare ºi nu unei vieþi umane
din cauza pãcatelor, ne-a fãcut iarãºi vii cu Cristos. Prin har banale, cu un orizont îngust. Noi avem, deja, parte de plinãtatea învierii ºi a
aþi fost mântuiþi! ªi ne-a înviat împreunã cu El ºi ne-a aºezat slavei lui Cristos. Lumea noastrã, care se construieºte cu atâta dificultate,
în ceruri în Cristos Isus. Astfel El a voit sã arate în veacurile printre atâtea rãzboaie, exploatãri, nedreptãþi, va coincide într-o zi cu
viitoare covârºitoarea bogãþie a harului sãu prin bunãtatea Împãrãþia în care toþi sunt fraþi, uniþi în iubirea lui Dumnezeu.
sa faþã de noi în Cristos Isus… Pentru cã sunteþi fãptura lui, Aceastã viaþã a lui Dumnezeu, care ne este dãruitã noi nu o
creaþi în Cristos Isus spre faptele bune pe care Dumnezeu „meritãm”. Noi nu putem revendica dreptul la prietenia cu Dumnezeu
ni le-a pregãtit dinainte ca sã le sãvârºim (Ef 2,4-10). în urma unei vieþi plinã de fapte bune. Oricare ar fi rectitudinea existenþei
noastre, Dumnezeu ne iubeºte în mod gratuit. Ba mai mult, El are
întotdeauna întâietate în iubirea faþã de noi.Întâlnirea cu Cristos i-a schimbat în mod definitiv viaþa lui Pavel. El ºi-a trãit viaþa cu un
entuziasm pe care nu putea sã nu-l comunice. Pentru el a fi creºtin este o ºansã extraordinarã. În aceste zile ne-am putea întreba fiecare:
cât din viaþa noastrã este transformatã de credinþa pe care o mãrturisim ºi, mai ales, cât este ea de „contagioasã”.

Odatã cu duminica a patra a Postului Mare, semnificaþia Jertfei de pe Cruce a lui

Cristos se precizeazã tot mai mult. Într-adevãr, discursul lui Isus în faþa lui Nicodim, EV ANGHELIA
EVANGHELIA
un reprezentant al ordinii celei vechi pe cale de abolire, are ca punct de plecare Isus i-a spus lui Nicodim: „Dupã cum Moise
episodul din cartea Numerilor 21 cu scopul de a ilustra mai bine modul în care omul a înãlþat ºarpele în pustiu, aºa trebuie sã fie
„atins de moarte” îºi poate redobândi viaþa. Ceea ce va face Dumnezeu pentru a-l înãlþat Fiul Omului, ca oricine crede în El sã aibã
regenera pe om prin Duhul este sã Îl înalþe pe Fiul, pentru ca orice om care crede în viaþa veºnicã. Fiindcã aºa a iubit Dumnezeu
El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. În acest sens, nici un semn nu va fi eficace lumea, încât pe Fiul sãu unul-nãscut l-a dat,
atâta timp cât nu va fi înfãþiºat înaintea lumii acest mare semn al Crucii. Ridicarea lui pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã
Isus este, într-o oarecare mãsurã, comparabilã cu cea a ºarpelui pe care Moise l-a aibã viaþa veºnicã. Pentru cã Dumnezeu nu l-a
ridicat în faþa ochilor israeliþilor care agonizau în pustiu (Nm 21,8-9). Aceastã apropiere trimis pe Fiul sãu în lume ca sã judece lumea,
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU

tipologicã este semnificativã din cel puþin douã motive. Mai întâi pentru cã situaþia ci pentru ca lumea sã fie mântuitã prin El. Cel
omului este la fel de disperatã ca cea din deºert; apoi pentru cã ºarpele de pe stâlp ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede
îi salva pe cei care priveau la el cu o privire de credinþã (ºarpele ridicat devenind un a ºi fost judecat… ªi aceasta este judecata:
„semn de mântuire” - Înþ 16,6). La fel Fiul Omului este sursã de mântuire pentru cei Lumina a venit în lume ºi oamenii au iubit mai
care cred în El. Ei vor avea parte de „viaþa veºnicã”, „viaþã” care nu desemneazã atât mult întunericul decât Lumina; pentru cã faptele
viaþa viitoare, cât, mai ales, o posibilitate deja prezentã pentru cei care cred încã de lor erau rele… (In 3,14-21)
Pr

pe acum (In 5,24).

12 Universul familiei
Cuvântul eutanasie , format din
termenii greceºti eu (bun/bunã) ºi thanatos
(moarte), înseamnã, la origine, trecerea
naturalã ºi seninã, fãrã tulburare, fãrã
remuºcãri, fãrã suferinþã, din aceastã
viaþã. În cultura romanã, eutanasia avea
semnificaþia de moarte frumoasã, eroicã.
Odatã cu epoca modernã, eutanasia
se referã tot mai mult la alinarea suferinþelor
printr- o moarte liniºtitã ºi calmã.
Astãzi termenul a trecut cu mult dincolo
de lupta împotriva durerii ºi se referã la
actul de a ucide deliberat.
Motivaþiile puse la baza acestui act
sunt, de obicei, douã: curmarea
suferinþelor ºi mila. Pe lângã ele a apãrut
ºi o a treia: existã tendinþa ca statul sã aibã
puterea suveranã de a decide asupra
trupurilor membrilor care au devenit inutili
societãþii.
Cazuri de datã recentã, mediatizate ºi
în presã (Terry Schiavo, în Statale Unite ale
Americii, Piergiorgio Welby ºi Eluana
Englaro, în Italia), aratã cã existã tentative
de a introduce în legislaþie moartea
asistatã.
Reformarea
cuvintelor (XV)
Eutanasia
Uciderea directã
ºi voluntarã e neiubire
Aºa cum învaþã Evangelium vitae ,
eutanasia e punerea în act, cu voinþã ºi
ºtiinþã, a unor acþiuni sau omisiuni care sã
cauzeze în mod direct moartea acelei
persoane, care se aflã în stadiul final al
bolii, ºi care a cerut sau cere sã moarã (cf.
n. 65). Aºadar e uciderea voluntarã, prin
mijloace nedureroase, din aºa-zisã milã,
cu scopul de a pune capãt suferinþelor.
Ceea ce e absolut contradictoriu, e aºa-
zisa ucidere din iubire. Iubirea, care prin
natura sa intimã, se aflã în slujba vieþii, e
pusã în slujba morþii.
De fapt, dacã e adevãratã, iubirea nu
poate sluji moartea. De aceea am
preferat sã folosesc termenul neiubire ºi,
prin urmare, sã susþin cã eutanasia este
un act de neiubire, o probã a lipsei de
omenie ºi încredere în om.
Cultura morþii
Existenþa umanã este marcatã de rãu
ºi suferinþã. Nimeni nu vrea sã fie suferind,
nefericit, abandonat. Dar, ori de câte ori
s-a dat curs utopiei de a avea o lume fãrã
imperfecþiuni, s-a produs contrariul. Frica
ºi teroarea ºi-au fãcut loc, iar societatea a
rezultat mai crudã ºi nedreaptã. Rãul nu
poate fi ºters. Chiar ºi din punct de vedere
teologic ºtim cã poate fi eliminatã cauza
rãului, dar nu ºi efectele care, în schimb,
pot fi diminuate, alinate, vindecate. Acesta
este rolul celui care stã la cãpãtâiul unei
persoane suferinde. Iar pentru asta nu-i
neapãrat nevoie sã crezi în Dumnezeu, e
îndeajuns sã crezi în oameni.
Privind realitatea din acest unghi, e
absolut problematicã promulgarea
legislaþiei care sã favorizeze moartea
asistatã. E o clarã neîncredere în om.
Legea nu face, în aceastã situaþie, altceva
decât sã confirme cultura abandonului ºi
a depersonalizãrii.
Eutanasia e inoportunã
Welby, o persoanã conectatã la
ventilatorul autoamat (timp de 9 ani, pânã
la sfârºitul lui 2007) pentru a putea respira,
a fost pacientul care a vorbit de „moarte
oportunã”. Conºtient de starea sa gravã
de sãnãtate, considera cã viaþa sa e lipsitã
de calitate, ceea ce l-a dus ºi la negarea
rostului de a mai trãi. Totuºi, în aceastã
opticã, ºi mai lipsitã de calitate ºi rost e
viaþa persoanelor care se aflã în comã
(eventual ireversibilã) care, deci, nu mai
au nici o posibilitate de a comunica.
Conform logicii lui Welby, dacã
moartea e oportunã, atunci trebuie
aleasã. În ciuda gravitãþii bolii,
problematic, ambiguu ºi nefiresc rãmâne
faptul aºa-zisei libere alegeri. Terry Schiavo
ºi Eluana Englaro, conform judecãtorilor
americani, respectiv italieni, ºi-ar fi
exprimat dorinþa de a nu mai continua sã
trãiascã dacã ar fi sã ajungã în comã. În
virtutea acestei opinãri judecãtorii au
aprobat eutanasia în cele douã cazuri.

Dar oare câþi oameni, odatã puºi în
faþa propriei morþi, îºi schimbã radical
gândul, sau câþi, din cauza stãrii lor, nu-ºi
pot comunica dorinþa de a rãmâne în viaþã
sau câþi, dimpotrivã, ar vrea sã moarã
doar pentru cã sunt loviþi de depresie, sau
lipsiþi de cãldura ºi afecþiunea umanã?
Eutanasia e o cale
de a pune capãt suferinþei?
Rãspunsul e „da”. Eutanasia pune
capãt suferinþei. Dar e un rãspuns rece ºi
înfiorãtor. E o cale uºoarã ºi practicã, dar
doar în aparenþã umanã, ºi cu atât mai
puþin înþeleaptã. ªi ca sã nu lãsãm loc
niciunui echivoc, este o cale inumanã ºi
groaznicã, pentru cã în esenþã e crimã.
Recurgerea la eutanasie e un act
înfricoºãtor de superficial, care nu citeºte
în profunzimea fiinþei umane suferinde, nu
citeºte în inima sa.
Piergiorgio Welby
ajutorul
Învãþãtura Bisericii
contribuþie umanã importantã.
Conform învãþãturii biblice, Dumnezeu îi
dã omului viaþa ca pe un bine de administrat
în mod liber. Omul are atâta libertate încât
se poate împotrivi acestui bine, neglijându-l
ºi chiar suprimându-l. În acest caz însã,
atitudinea sa nu e nici pe departe
responsabilã. Alegând rãul, omul îºi
foloseºte greºit libertatea, care i se întoarce
împotrivã ca un bumerang. Mai mult, se
ridicã împotriva lui Dumnezeu, autorul vieþii.
Atunci când decide sã-ºi ia viaþa, omul
hotãrãºte, de fapt, cu de la sine putere,
cã aceasta nu mai meritã sã fie trãitã.
E ca ºi cum aceasta i-ar aparþine, iar
Dumnezeu nu ar mai fi garantul ei.
Faptul cã nu noi suntem stãpânii
propriei vieþi nu înseamnã cã
Dumnezeu ne ia viaþa când vrea, cum
vrea, în mod arbitrar. Biblia ne învaþã
cã Dumnezeu nu vrea moartea
nimãnui. Clipa morþii e parte a
misterului rãului care a intrat în istoria
umanã ºi care a atins existenþa umanã cu
toatã slãbiciunea sa.
Cã Dumnezeu doreºte viaþa, decurge
ºi din faptul cã scopul omului este viaþa
veºnicã vãzutã ca participare la viaþa sa
dumnezeiascã. ªi dacã viaþa, în sens
plenar, începe odatã cu „obºtescul sfârºit”,
se poate spune cã Dumnezeu „cheamã
la sine”. Dar acest lucru are loc - în mod
obiºnuit - din motive naturale, ºi nu datoritã
unei intervenþii suprafireºti, cu atât mai
puþin datoritã unei intervenþii umane.
Terry Schiavo
A fi în acord cu voinþa lui
Dumnezeu, ºi în clipa morþii,
înseamnã a accepta momentul ºi
modul stabilite de Creator ºi înscrise
în dimensiunea biologicã a fiinþei
umane. Asta dupã ce s-a împlinit
tot ceea ce, omeneºte vorbind, e cu
putinþã pentru pãstrarea vieþii ºi a
sãnãtãþii. Atestarea morþii, cu
medicinei, apare astfel ca o
Din nou limbajul
Refuzul încrâncenãrii terapeutice -
asupra cãreia vom reveni în episodul
urmãtor - nu e în contradicþie cu apãrarea
ºi tutelarea vieþii. Explicaþiile ulterioare vor
avea drept scop înlãturarea suspiciunilor
conform cãrora limbajul poate fi un loc de
manipulare eticã. Din punct de vedere etic,
prin încrâncenarea terapeuticã se înþelege,
de cele mai multe ori, prelungirea artificialã
Universul familiei 13
Eluana Englaro
a vieþii, în condiþii considerate excesive ºi
intolerabile pentru pacient. Ceea ce face
ca un tratament sã fie excesiv ºi
disproporþionat þine de prelungirea voitã a
agoniei, în condiþii de precaritate ºi durere,
în apropierea clipei morþii. Ioan Paul al II-
lea spunea, în cadrul unui congres pe tema
asistenþei acordate muribunzilor (18
februarie 1992), spunea cã „încrâncenarea
terapeuticã” înseamnã folosirea unor
mijloace deosebit de istovitoare ºi greoaie
pentru bolnav, condamnat la o agonie
artificial prelungitã.
Dreptul la o „moarte demnã” nu
înseamnã a decide timpul ºi modul propriei
morþi, prin suprimarea vieþii, când se
apreciazã cã aceasta ºi-ar fi pierdut
valoarea. Moartea nu e, prin comparaþie,
o cezarianã programatã, ca ºi cum din
sânul acestei vieþi trecãtoare ar fi scos omul
bolnav ºi suferind pentru a fi aruncat, pe o
altã scenã, în afara durerii. Valoarea vieþii
rãmâne intactã în orice moment, cãci ea
nu vine de la om, ci i-a fost datã. În limbaj
filosofic, se poate afirma cã omul nu-ºi
poate întemeia ontologic viaþa, cu de la sine
putere, nici la sosirea în lume, nici la
pãrãsirea acesteia.
„Moarte demnã” poate fi dreptul de a
muri în liniºte ºi seninãtate,
omeneºte ºi creºtineºte.
În numãrul viitor vom vorbi
despre modurile demne de
alinare a suferinþei care
reprezintã o alternativã viabilã
la eutanasie.
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ
14 Anul sfântului Paul

Apostolul neamurilor, sfântul Paul, a experimentat în propria

existenþã mântuirea prin Cristos Isus ºi a exprimat acest mister al
mântuirii în imagini mereu noi. Trebuie sã fim capabili sã înþelegem
caracterul metaforic al limbajului sãu ºi experienþa lui din trecut
când face referire la anumite imagini cu scopul de a înþelege cum
a experimentat el mântuirea, acea experienþã eliberatoare, care
poate fi valabilã ºi pentru noi.
Din imaginile prin care sfântul Paul cautã sã descrie misterul
mântuirii nu trebuie sã dezvoltãm o teorie a mântuirii, pentru cã
el nu a elaborat o teologie sistematicã. Teoria cã Domnul Isus pe
Cruce ar fi ispãºit pãcatele noastre pentru a potoli mânia Tatãlui
pentru vina noastrã nu corespunde experienþei lui Paul. Nici chiar
satispassio, conform cãreia Isus ar fi
teza teologicã a aºa-zisei satispassio
luat asupra sa ºi ar fi suportat pedeapsa destinatã nouã, nu este
conformã experienþei ºi interpretãrii pauline a rãscumpãrãrii.
Sfântul Pau
Pau
Locul ispãºirii
În spatele acestor afirmaþii, s-ar putea vedea un Dumnezeu crud,
care ar fi avut nevoie de moartea Fiului pentru a ne putea ierta
ºi mânt
pãcatele. Mulþi aduc în discuþie propoziþia din Scrisoarea cãtre
Romani: „Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfã de ispãºire pentru
ca, prin credinþa în sângele sãu, sã-ºi arate dreptatea trecând cu
vederea pãcatele din trecut” (Rom 3,25). În realitate, propoziþia
trebuie tradusã astfel: Dumnezeu l-a expus public, ca loc de ispãºire,
prin credinþa în sângele sãu. Termenul grec hilasterion aratã, de
fapt, propiþiatoriu (în Vechiul Testament, capacul de aur pus
deasupra Arcei Alianþei). Acesta era acoperãmântul ispãºirii unde falsitatea calomniatorilor, devine locul Iubirii lui Dumnezeu care este
Dumnezeu însuºi îºi avea locul: „Va lua apoi din sângele tãuraºului, mai puternicã decât tot pãcatul.
ºi cu degetul sãu va stropi spre rãsãrit, peste acoperãmântul ispãºirii; Paradoxul Crucii consistã, pentru sfântul Paul, în faptul cã tocmai
iar în faþa acoperãmântului ispãºirii va stropi de ºapte ori cu sânge, în acest loc al cruzimii umane, atât de îndepãrtat de Dumnezeu,
el, cu degetul sãu. Va înjunghia apoi în faþa Domnului þapul de jertfã devine vizibilã dragostea reconciliantã a lui Dumnezeu. Mântuirea
pentru pãcatul poporului; cu sângele acela va face ceea ce a fãcut nu este, pentru Apostolul Paul, un fapt sângeros crud, ci o victorie a
ºi cu sângele tãuraºului, stropind cu el pe acoperãmântul ispãºirii Iubirii divine asupra urii ºi rãutãþii lumii. ªi apropo de aceastã Iubire
ºi în faþa acoperãmântului. Aºa se va ruga el în locaºul cel sfânt a lui Dumnezeu el scrie: „Dar Dumnezeu ºi-a arãtat iubirea faþã de
pentru necurãþia fiilor lui Israel, pentru nelegiuirile lor ºi pentru toate noi prin faptul cã, încã pe când eram pãcãtoºi, Cristos a murit pentru
pãcatele lor” (Lev 16,14-16). Cu aceastã imagine a locului ispãºirii, noi” (Rom 5,8). Mai înainte Paul spusese cã foarte greu ar muri un
sfântul Paul vrea sã ne spunã cã locul mântuirii nu mai este înãuntrul om pentru un altul, chiar dacã acesta ar fi fost un drept, ºi cã nimeni
templului, ci într-un loc deschis, înaintea ochilor tuturor. Din moment nu ar fi murit pentru unul fãrã de lege. În schimb, Dumnezeu a
ce Dumnezeu se identificã cu Cristos rãstignit, Crucea este locul abolit aceastã lege în Isus Cristos. Domnul Isus a murit pentru noi,
nou ºi definitiv al prezenþei sale. Crucea, ca loc în jurul cãruia se pe când noi eram încã pãcãtoºi. Domnul ne-a arãtat iubirea sa
chiar dacã noi eram închiºi în pãcatul nostru ºi puþin atractivi pentru
învârt: pãcatul omului, ura asasinilor, laºitatea celor puternici ai zilei,
alþii. În aceasta constã, pentru Paul, paradoxul Iubirii
rãscumpãrãtoare a lui Dumnezeu, pe care El ne-a arãtat-o în
moartea lui Isus pe Cruce. Este vorba de Iubirea lui Dumnezeu
care-l descumpãneºte pe omul indiferent, care-l deschide pe omul
închis ºi-l face maleabil ºi sensibil pe omul dur, pentru cã este o
Iubire mai puternicã decât toate obstacolele umane ºi orice pãcat.

ªtergerea pãcatului
O altã imagine a mântuirii este, pentru Ssântul Apostol Paul,
ºtergerea pãcatului, sãvârºitã pe Cruce. Isus a murit pentru cã pãcatul
lumii l-a înãlþat pe Cruce. Pe Cruce însã, Domnul Isus a ºters ºi a
detronat pãcatul. Pãcatul a murit cu El ºi ºi-a pierdut puterea asupra
noastrã. Apostolul Paul le-a scris astfel Romanilor: „... Omul nostru cel
vechi a fost rãstignit împreunã cu el, pentru ca trupul pãcatului sã fie
nimicit, aºa încât sã nu mai fim sclavii pãcatului” (Rom 6,6). Deja limbajul

ul
tuirea
folosit ne spune cã el vorbeºte în imagini ºi nu ne este permis de a
deduce din imagini o teorie. Imaginea este clarã: în Omul Isus din
Nazaret, Rãstignit pe Cruce, devine vizibil pãcatul acestei lumi, pentru
cã asupra Lui s-a dezlãnþuit cu furie pãcatul lumii. Totuºi, din moment
ce Isus opune pãcatului asasinilor ºi ai trãdãtorilor sãi, Iubirea sa,
pãcatul moare, pãcatul e ºters pe Cruce. Pãcatul nu mai are nici o
putere asupra noastrã; pe Cruce recunoaºtem o altã lege: nu legea
pãcatului care naºte, numai ºi totdeauna, pãcatul, care rãspunde urii
cu urã, ofensei cu rãzbunarea, ci legea Iubirii care adunã în sine tot
ceea ce se opune iubirii ºi astfel îl transformã. Chiar întunecimile cele
mai groaznice ale pãcatului sunt dominate pe Cruce de razele iubirii
divine ºi astfel luminate. Dacã pãcatul a fost ºters pe Cruce, atunci
ºi-a pierdut puterea asupra noastrã. Dar acesta nu este un act magic.
Crucea nu lucreazã în mod automat mântuirea noastrã. Dacã însã
contemplãm pe Domnul Isus pe Cruce ºi lãsãm sã pãtrundã în noi
Iubirea sa, pãcatul îºi pierde puterea asupra noastrã. O altã lege se
instaureazã în noi: legea Iubirii; devenim capabili de a reacþiona într-
un mod diferit faþã de pãcatul pe care-l descoperim în jurul nostru.
Este Crucea care ne invitã sã reacþionãm într-un mod diferit faþã de
propriul nostru pãcat. Reacþia noastrã normalã este autocondamnarea
sau autopedepsirea. Sunt anumite persoane care se condamnã pe
sine fãrã milã pentru cã ele nu mai corespund idealului pe care-l au
despre sine; acestea ar trebui sã se gândeascã cã dispreþul ºi
condamnarea de sine au fost ºterse pe Cruce. Sã încetãm sã ne
gândim numai la pãcatul nostru ºi sã ne gândim numai la Iubirea
care, pe Cruce, s-a arãtat mai puternicã faþã de orice pãcat.
O nouã creaþie în Cristos
Pe Cruce nu s-a ºters numai pãcatul, ci ºi ideile mondene ale
lumii sale. De aceea Apostolul Paul scrie Galatenilor: „Însã, în ce mã
Anul sfântului Paul 15
priveºte, departe de mine gândul de a mã lãuda cu altceva decât cu
crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este rãstignitã
pentru mine, iar eu pentru lume” (Gal 6,14). Aceasta înseamnã cã
lumea nu mai are nici o putere asupra lui Paul ºi cã ideile lumii sunt
lichidate. Oamenii care cred în Cristos nu se mai intereseazã de pãrerile
lumii; nu se mai intereseazã dacã unul este circumcis sau necircumcis;
nu mai dã nici o importanþã evaluãrilor omeneºti. Crucea a devenit
pentru creºtini imaginea libertãþii; suntem liberi de puterea lumii. Crucea
ridicã modul nostru de a gândi pe un alt plan. Judecãþile umane,
ceea ce este important ºi ceea ce nu este, dependenþa de metodele
ºi normele exterioare, toate acestea au fost ºterse. Crucea – aºa au
descris-o foarte des poeþii creºtini - este o cheie care ne deschide
cerul, care ne schimbã modul pãmântesc de a gândi ºi ne deschide
uºa unui nou mod de a o face. Apostolul Paul numeºte acest nou
mod de a gândi ºi noul „a fi” în Cristos o nouã creaturã. Singurul lucru
care conteazã pentru el este „a fi” o nouã creaturã: „Cãci nici circumci-
zia, nici necircumcizia nu valoreazã ceva, ci numai noua creaturã”
(Gal 6,15). Rãscumãpãrarea înseamnã pentru Paul mai ales, a fi o
nouã creaturã în Cristos: „Deci, dacã este cineva în Cristos, este o
creaturã nouã: cele vechi au trecut, iatã, au devenit noi” (2Cor 5,17).
Aceastã nouã creaþie în Cristos este înfãptuitã mai ales de darul Duhului
Sfânt. Duhul creeazã ºi formeazã omul nou; el face ca diferenþa între
datoria ºi acþiunea efectivã, descoperitã ºi de Paul în sine, sã fie depã-
ºitã. Cine trãieºte în Duh, nu mai este supus puterii trupului ºi a sfâºierilor
sale interioare; mai mult, noua creaþie nu priveºte numai pe individ, ci
mai mult comunitatea. Ea se verificã totdeauna acolo unde prin
credinþã ºi prin Sfântul Botez se naºte o nouã comunitate. Mai mult,
intervine ºi presupunerea cã noi ne vedem reciproc în mod just. Încetãm
sã ne mai privim cu ochelarii prejudecãþilor noastre; în fiecare frate
sau sorã descoperim chipul lui Isus Cristos; descoperim în fiecare chipul
original ºi gloria intactã pe care Dumnezeu în creaþie a dãruit-o fiecãrui
om ºi care prin Cristos Isus s-au întors sã strãluceascã pentru toþi.
Certitudinea iubirii lui Dumnezeu
O altã experienþã a rãcumpãrãrii constã, pentru Apostolul Paul,
în faptul cã Isus Cristos s-a dãruit personal pentru el. Crucea este
pentru el siguranþa cã Dumnezeu îl iubeºte personal ºi nu-l
condamnã. Astfel le scrie Galatenilor: „Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci
Cristos trãieºte în mine. ªi ceea ce trãiesc acum în trup, trãiesc prin
credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi s-a dat pentru mine”
(Gal 2,20). Dãruirea personalã a lui Isus pentru Sfântul Paul – ºi
pentru fiecare dintre noi – este fundamentul pe care Apostolul îºi
edificã viaþa ºi pe care ºi noi putem sã ne-o edificãm pe a noastrã.
Fiecare dintre noi aspirã sã fie important pentru un altul, sã fie
necondiþionat iubit de un altul. Sfântul Paul, Apostolul neamurilor, a
fãcut aceastã experienþã în Crucea lui Isus; ºi ar fi vrut sã le predice
tuturor pânã la marginile lumii aceastã experienþã fericitã care l-a
transformat complet. Acesta este un fapt al Iubirii pe care oamenii
nu-l aud în aceºti termeni în nici o altã religie. Acesta este pentru
sfântul Paul un mesaj tipic creºtin care, de aceea, va fi purtat pânã
la marginile pãmântului, pentru ca toþi oamenii sã-l audã ºi sã-ºi
poatã astfel edifica viaþa pe un fundament solid, pe Iubirea
necondiþionatã a lui Dumnezeu în Cristos Isus.
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
16 Oamenii Bibliei
Iuda Iscarioteanul,
apostolul trãdãrii
uda Iscarioteanul este unul dintre
I personajele Noului Testament care
nu poate servi ca model. În faþa lui
Isus trebuie sã fim sinceri, curaþi în
gânduri ºi cinstiþi în faptele noastre.
Iuda a fost unul dintre cei doisprezece
apostoli ai lui Isus. Evangheliºtii îl descriu
ca fiind fãrã prieteni, mereu singuratic, cu
gândul mereu la bani. Evanghelistul Ioan
prezintã aceastã trãsãturã a lui Iuda: “De
ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu
trei sute de dinari ºi sã se dea sãracilor?”
Sãracii erau doar un pretext pentru Iuda.
Interesant este faptul cã Ioan, în
comentariul sãu, scoate în relief tocmai
caracterul ambiguu ºi avar al lui Iuda: ”A
spus acestea nu pentru cã-i pãsa de
sãraci, ci pentru cã era hoþ!” (In 12,5-6).
Avem expus în acest verset unul din cele
douã motive tradiþionale care explicã
trãdarea lui Iuda, ºi anume lãcomia sa
nemãsuratã dupã bani. Al doilea motiv
este cel legat de satana, care-l ia în
stãpânire. În finalul frazei, Ioan vine cu o
explicaþie despre lipsa de caracter a lui
Iuda: ”El þinea punga cu bani ºi fura din
ce se punea în ea!”
Ne îngrozim de acest comportament
ambiguu al lui Iuda, care nu avea nimic
în comun cu simþul dreptãþii sau cu
atitudinea plinã de milã pe care le predica
Ei i-au rãspuns: Ce ne priveºte? Tu vei vedea!”
Isus. Iuda nu a înþeles absolut nimic din
învãþãtura lui Cristos. De Iuda trebuia mai
degrabã sã-þi fie fricã, pentru cã el nu se
sfia sã-ºi impunã punctul de vedere. Nu
inspira nimãnui nici încredere, nici
bunãvoinþã. Toatã lumea îl detesta pentru
atitudinea sa lacomã ºi hrãpãreaþã.
La Cina cea de Tainã, Isus îi vorbeºte
hotãrât: ”Ceea ce ai de gând sã faci, fã
repede! Dar nici unul dintre cei care erau
la masã nu a înþeles de ce i-a spus acesta”
(In 13,27b-28). Îndepãrtat de la masa
comuniunii, Iuda se retrage, singur în
noapte, punându-ºi în acþiune planul de
trãdare. Matei noteazã cã Iuda a fost
însoþit de ”o mulþime mare, cu sãbii ºi
ciomege, din partea arhiereilor ºi a
bãtrânilor!” (Mt 26,47). Isus a fost vândut
în schimbul unei sãrutãri ºi al sumei de
30 de arginþi. Luca noteazã oarecum
mâhnit: ”Iuda a consimþit ºi cãuta
momentul sã-l dea pe mâna lor!” (Lc 22,6).
Deznodãmântul s-a produs, a sosit
sfârºitul ºi pentru trãdãtor! Dar ce sfârºit!
Pseudo-victoria la care Matei se referã la
moartea lui Isus, se va transforma pentru
Iuda în remuºcãri ºi regrete care încetul
cu încetul îl vor rãpune definitiv. Conºtiinþa
sa nu-i mai dãdea pace: ”Am pãcãtuit
vânzând sânge nevinovat!” ( Mt 27,4).
Prietenii de odinioarã, iudei, au devenit
dintr-o datã reci ºi
nepãsãtori, rãspun-
zându-i victorioºi: ”Ce ne
priveºte? Tu vei vedea!
Iar Iuda, aruncându-le
banii în templu, a plecat
ºi s-a dus sã se
spânzure!” (Mt 27,4b-5).
Evanghelistul Matei
este singurul care ne
relateazã despre moar-
tea lui Iuda (27,3-9). Ne
surprind regretele târzii
”Am pãcãtuind vânzând sânge nevinovat!
(Mt 27,4)
ale lui Iuda, dar spre deosebire de cele ale
apostolului Petru, care au însemnat
întoarcerea sa la Cristos, regretele lui Iuda
l-au condus la disperare. Povestirea lui
Matei este diferitã ºi de relatarea din Fap
1,18-19. De aceea, este de presupus cã
evanghelistul Matei a redat sfârºitul tragic
al lui Iuda inspirându-se dintr-o tradiþie care
circula la Ierusalim sau în împrejurimile
Oraºului Sfânt. Aceastã tradiþie istorisea
tocmai tristul sfârºit al lui Iuda care, pentru
a ieºi din încurcãturã, ºi-a pus singur capãt
zilelor, spânzurându-se.
Lui Iuda i se potrivesc cuvintele: cum i-a
fost viaþa, tot aºa i-a fost ºi sfârºitul! Evreii
au refuzat sã introducã banii de la Iuda în
tezaurul templului, pentru cã, au spus ei,
“este preþul sângelui”. Atunci au þinut un
consiliu, numai între ei, ºi au decis, spre
surprinderea tuturor, sã foloseascã aceºti
bani pentru cumpãrarea Ogorului Olarului,
de unde se folosea argila pentru a face
vase. Ei au decis sã foloseascã acest teren
pentru îngroparea strãinilor. Iatã cum aceºti
bani murdari au ajuns sã foloseascã pentru
un scop bun. Matei face o menþiune
deosebit de pertinentã: ”De aceea se
numeºte ogorul acela, pânã astãzi, Ogorul
Sângelui!”. În Fap 1,19, respectivul ogor
poartã numele aramaic de haqeldama,
adicã plin de sânge.
Ne întoarcem la apostolul Petru ºi la
trãdãtorul Iuda. Amândoi au greºit faþã de
Isus, primul s-a lepãdat de El, iar al doilea
l-a trãdat. Primul a fãcut pocãinþã, iar
Domnul l-a iertat, al doilea l-a trãdat pentru
câþiva dinari, iar apoi, din disperare, ºi-a
pus singur capãt vieþii. Cine l-a cunoscut,
însã, cu adevãrat pe Isus a descoperit cã El
este iubire, milã, iertare ºi îndurare, cãci ”Fiul
Omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã
ceea ce era pierdut!” (Lc 19,10).
Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Sfântul Iosif
în iconografia creºtinã.
Ipostaze inedite
Iconografia tradiþionalã
Un bãrbat înaintat în vârstã, imobil ºi destul de dur, uºor
îngândurat sau cufundat în extaz. Aºa ni-l prezintã iconografia
tradiþionalã pe sfântul Iosif, soþul Fecioarei Maria ºi tatãl purtãtor
de grijã al lui Isus. Cel mai adesea, Iosif este personajul tãcut ce
strãjuieºte ieslea din grota Betleemului sau face companie Pruncului
dumnezeiesc, în atmosfera idilicã a Sfintei Familii. El asumã un
oarecare dinamism doar în reprezentãrile Fugii în Egipt, preocupat
sã grãbeascã pasul animalului de povarã spre tãrâmuri mai puþin
primejdioase.
Noi abordãri artistice la pictorii italieni din seicento
Într-o Adoraþie a pãstorilor (Alessandro Tiarini, c. 1640,
depozitul muzeului “Uffizi”, Florenþa) Iosif nu mai este reprezentat
în obiºnuita contemplaþie ºi nici nu face simetrie Mariei. În acest
tablou, „purtãtorul de grijã”, postat la intrarea sãlaºului în care
s-a nãscut Isus, cu toiagul în mânã, opreºte înaintarea
tumultuoasã a pãstorilor conduºi de înger cãtre Mesia. Mesagerul
ceresc, coborât cu picioarele pe pãmânt, are mai întâi de dat
unele explicaþii lui Iosif. Un tatã preocupat, asemenea tuturor taþilor
de pe lume. Gestul grãitor al mâinii, privirea fixã ºi întreaga sa
posturã aratã cã el nu se intimideazã în faþa curioºilor ºi grãbiþilor
oaspeþi. Aceastã atitudine a lui Iosif nu ºtirbeºte cu nimic realitatea
cooperãrii sale la misterul în care este implicat. Nu contrazice, ci
doar completeazã – rezultat al unei exegeze curajoase – tãcerea
sa din textele sacre. Reprezentându-l astfel pe Iosif, pictorul vrea
sã ne aminteascã faptul cã harul nu distruge natura, dar o
presupune. Tabloul mai este denumit ºi Sfântul Iosif primeºte în
grota din Betleem pãstorii conduºi de înger. Este, de fapt, scena
din planul secundar, care prin ineditul sãu ne atrage imediat
atenþia. Un Iosif care ne cucereºte de îndatã, croit mai pe mãsura
Adoraþie a pãstorilor de Alessandro Tiarini
Sfântul lunii 17
noastrã, ºi a cãrui sfinþenie intereseazã tocmai pentru cã se
împleteºte cu adevãrata umanitate. Un Iosif, în fine, model pentru
taþii ºi purtãtorii de grijã ai pruncilor din lume.
Odihnã în timpul fugii în Egipt de Francesco Albani
ªi mai curajoasã este reprezentarea lui Iosif în tabloul Odihnã în
timpul fugii în Egipt (Francesco Albani, c. 1660, depozitul muzeului
„Uffizi”, Florenþa). Rezemat de un arbore, capul Sfintei Familii pare a
cãuta rãspuns la ceea ce i se întâmplã, în lectura Cãrþii. Nimic mai
firesc: Iosif este un evreu, deci un om al Cãrþii, al Scripturii! Textul sacru
este pentru el nu numai izvor al credinþei, dar ºi ghid pentru situaþiile
dificile ale vieþii. Pentru a spori ºi mai mult neliniºtile capului Familiei
sfinte, pictorul reprezintã celelalte personaje într-o stare sufleteascã
aflatã la antipodul aceleia a lui Iosif. Maria, plãcut surprinsã, admirã
florile pe care i le oferã un înger. Iar Isus, în aceastã atmosferã pacificã,
doarme în braþele Mamei. Peste toate acestea, grupuri de îngeri dau
curs obiºnuitelor îndeletniciri ale orelor de repaus: aºezatul mesei,
aducerea hranei, adãpatul mãgarului etc. Doar el, Iosif, zbuciumat
de cele petrecute În ultimele zile, cautã înþelesuri ºi luminã în paginile
Scripturii. In felul acesta, sfântul Iosif, evreul, devine paradigma
adevãratului creºtin, a aceluia ce se raporteazã constant la Cartea
vieþii pentru a gãsi motivaþii la meandrele existenþei.
Iosif care-mi revine în minte
În Galeria Palatinã a muzeului Pitti din Florenþa, printre atâtea
capodopere, se aflã o mai modestã reprezentare a Fugii în Egipt.
Iosif cu o mânã struneºte mãgãruºul, iar în cealaltã poartã o
voluminoasã paporniþã ce conþine toatã averea Familiei din
Nazaret: o pâine, sculele sale de lemnãrie ºi o Carte/Scriptura.
Aceastã imagine îmi revine în minte ori de câte ori îmi pregãtesc
bagajele pentru a pleca în vreo cãlãtorie.
Pr
Pr.. IERONIM IACOB
18 Istorie ºi spiritualitate
Inter viu cu Pierre Hayet,
Interviu
preºedintele Institutului
Vladimir Ghika (I)
În toamna trecutã, dupã câþiva ani de aºteptare ºi de amânare,
am avut în sfârºit ºansa sã întâlnesc un om altfel decât ceilalþi.
Drumul ne-a condus pe mine ºi o echipã de artiºti, la Auberive,
fosta mãnãstire unde Monseniorul Ghika a încercat sã întemeieze,
în anii 1920, o Congregaþie a Sfântului Ioan. Nu departe, se aflã
arhivele Institutului Vladimir Ghika, unde se pãstreazã numeroase
ºi importante documente referitoare la viaþa Monseniorului. Un
singur om e acolo, Pierre Hayet. L-am întâlnit, în sfârºit.
“Cu cât e mai dificil, cu atât insist mai mult. Merg peste tot,
deschid toate uºile, am un tupeu extraordinar, dupã cum spune
soþia mea. Dar numai aºa poþi reuºi.”
Aceasta este prezentarea pe care o face despre el domnul
Hayet, creatorul unei impresionante arhive, co-fondator ºi actual
preºedinte al Institutului Vladimir Ghika.
“Trebuie sã fii politicos, dar sã nu eziþi niciodatã. Eu am fost
negustor, ºtiu sã vând. Am condus ºi am pus pe roate societãþi
care nu mai mergeau. Aºa am cunoscut foarte multã lume. L-am
contactat chiar pe fiul generalului de Gaulle, pe Philippe de Gaule.”
O viaþã întreagã aproape pentru a
merge pe urmele unei alte vieþi: cea a
Monseniorului Vladimir Ghika, prinþ,
preot ºi martir.
Pierre Hayet îºi începea o
conferinþã despre mentorul sãu
spiritual cu un scurt rezumat al vieþii
acestuia: nãscut la Constantinopol, în
1873, Vladimir Ghika face parte dintr-o
familie românã, ortodoxã, care a dat
zece domnitori Moldovei ºi Þãrii
Româneºti. Între 1879 ºi 1895, el primeºte o
educaþie aprofundatã la Toulouse ºi la Paris.
În 1902 face profesiunea de credinþã
catolicã la Roma ºi studiazã
filosofia ºi teologia.
“În familia Monseniorului
Ghika, unii au considerat asta
îngrozitor”, completeazã Pierre
Hayet, bazându-se pe documente
inedite pe care le are în arhiva lui. “Un
prinþ ortodox sã devinã catolic! Cum
se poate asta?”
Chiar mama lui, prinþesa
Alexandrina Ghika, este contraria-
tã. Pânã în 1923, datã la care este sfinþit preot la Paris, Vladimir
Ghika duce o existenþã de apostol laic.
“Nu se vorbeºte suficient despre asta, dar Monseniorul Ghika
a fost un mare politician”, e de pãrere Pierre Hayet, gândindu-se
la tot ce a fãcut în timpul rãzboiului ºi imediat dupã aceea. Temã
la care va mai reveni.
Dar continuãm cu ºirul vieþii. Începând cu 1923, Vladimir Ghika
animã diverse opere de caritate ºi nu numai, apropiat de elita
intelectualã a epocii, printre care ºi de grupul creat de Raissa ºi
Jacques Maritain. Între 1926 ºi 1929, monseniorul Ghika fondeazã
Opera Fiilor ºi a Fiicelor Sfântului Ioan, la mãnãstirea Auberive (Haute-
Marne). Cum spuneam, Pierre Hayet locuieºte aproape de Auberive,
unde a descoperit prezenþa acestui mare mistic ºi totodatã misionar.
Din afirmaþiile celor care au fãcut parte din Congregaþia Sfântului
Ioan, dar ºi din propriile declaraþii, fãcute în corespondenþã, opera
de la Auberive ar fi fost un eºec. Nu ºi pentru Pierre Hayet.
“Când se spune cã a eºuat la Auberive, eu zic cã nu e aºa. De
aici au pornit atâtea lucruri: de aici a plecat în cãlãtoriile pe care
le-a fãcut în întreaga lume. Mãcar dacã s-ar fi profitat, cum ar fi
trebuit, de rugãciunile lui, de scrierile lui...”
Una dintre aceste scrieri este drama liturgicã Femeia adulterã.
Pierre Hayet ne aratã originalul, scris chiar de mâna Monseniorului
Ghika. ªi descoperim, cu emoþie, programul de la prima
reprezentare, din 1931, vineri 6 februarie, de la Maison des Oeuvres
de Saint Leon, la Paris. O primã ºi, pentru multã vreme, unicã
reprezentaþie, ce a avut loc în cadrul unor manifestãri culturale
creºtine organizate de grupul Art et Foi. Dar Pierre Hayet mai deþine
ºi alte comori.
“Nu vã ascund, oamenii mi-au dat mii de gânduri. Aºa am
publicat o carte cu Doina Cornea, care este un om minunat. Am
petrecut luni întregi sã le transcriem, Christiane ºi cu mine, am
cumpãrat tot ce ne trebuia. Era o nebunie. Ne-am înconjurat de
toate dicþionarele. Pentru cã, trebuie sã ºtiþi, Monseniorul Ghika
foloseºte cuvinte pe care nimeni nu le ºtie… Avem aceastã ºansã,
de a fi trãit împreunã cu soþia mea lucruri minunate. Ne-am
petrecut zile întregi legaþi de cineva pe care nu l-am vãzut, pe
care îl cunoaºtem doar din scrierile lui. Dar ajungi sã îþi spui: e
incredibil. E atât de profund.”
În cursul anilor 1920-1930, Vladimir Ghika este totodatã spiritual
pentru strãinii din Paris, deschizãtor de drumuri la Villejuif ºi membru
permanent al Congreselor Euharistice Internaþionale. (va urma)
ANCA BERLOGEA

Încep înscrierile în clasa I
la Colegiul Sfântul Iosif
Urmând directivele Ministerul Educaþiei,
Cercetãrii ºi Inovãrii, Colegiul Romano-Catolic Sf.
Iosif din Bucureºti îi informeazã pe pãrinþi în
legãturã cu înscrierea copiilor în clasa I, pentru anul
ºcolar 2009-2010.
• 02 martie – 20 martie – depunerea dosarelor
în vederea participãrii la interviu
Dosarele vor cuprinde urmãtoarele:
- cererea tip de înscriere;
- certificat de naºtere al copilului (fotocopie);
- carte de identitate pãrinþi fotocopie);
- adeverinþã medicalã cu menþiunea apt pentru
ºcoalã
- dovada judecãtoreascã a încredinþãrii copilului
(unde este cazul)
- recomandare de la parohia de care aparþin
pãrinþii (plic sigilat)
- caracterizare din partea educatoarei (plic sigilat)
• 23 – 27 martie (orele 16,00 – 19,00) - interviu
cu pãrinþii ºi copiii care au depus cererile.
• 1 aprilie – afiºarea listei cu cererile admise
• 1 – 5 iunie – completarea dosarelor elevilor
înscriºi cu urmãtoarele acte
- copie legalizatã a certificatului de naºtere;
- fiºa psiho-pedagogicã de la grãdiniþã;
- fiºa medicalã a copilului.
NOTÃ
1. Cererile tip se completeazã la secretariatul
Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif
(ªos. Olteniþei 3-7, Bucureºti)
2. În cazul în care nu se depune dosarul complet
în perioada stabilitã, se va pierde locul
3. Au prioritate copiii catolici
Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif
ªos. Olteniþei 3-7, Bucureºti
Tel. 021 332 66 02, Fax: -21 33 22 684
Anunþuri
19
Conferinã despre eticã ºi lumea afacerilor
Academia Teologicã Anton
Durcovici vã invitã luni, 9 martie,
ora 16.30, la conferinþa cu tema
“Când etica merge mânã în mânã
cu profitul. O misiune posibilã!”.
Conferinþa va avea loc în aula
Auditorium maximum a Insti-
tutului Teologic Romano-Catolic
Sfânta Tereza din Bucureºti (etaj
IV) ºi va fi susþinutã de dr. J. Robert
Ouimet, din Canada, important om de afaceri, doctor în ºtiinþe economice
ºi sociale.
Pânã în prezent domnul Ouimet a susþinut conferinþe în peste 70 de
Universitãþi ºi companii în America de Nord, Europa, Orientul Mijlociu ºi
Asia.
Intrarea la conferinþã este liberã.
Academia Teologicã Anton Durcovici
str. G-ral Berthelot 19, Bucureºti
Tel: 201.54.16, Fax: 201.54.77
Invitaþie la lansare de carte,
la un an de la moartea Chiarei Lubich
Miºcarea Focolarelor
Opera Preasfintei Maria
vã invitã la lansarea cãrþii
Cãi ale luminii, de Chiara
Lubich.
Evenimentul va avea loc
sâmbãtã, 14 martie 2009,
orele 11.00, la Biblioteca
Academiei Române, din calea Victoriei 125, Bucureºti.
Cartea va fi prezentatã de Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar al
Arhidiecezei de Bucureºti, ºi de prof. univ. dr. ªtefan Tobler, de la Universitatea
Lucian Blag” din Sibiu. Programul manifestãrii include ºi un recital ºi un
intermezzo muzical. Dupã lansarea de carte va avea loc o recepþie.

File de istorie

Sora Ileane (Elena Protopopescu) (1914-1964)

S-a nãscut în anul 1914, la Ploieºti, ºi a intrat de tânãrã în Congregaþia Notre Dame de Sion, depunând
profesiunea religioasã la Paris, în 1937. În acelaºi an a revenit în România, activând în institutele de la Galaþi, Iaºi
ºi Bucureºti (în calitate de maestrã de novice). În 1949, dupã interzicerea ordinelor ºi congregaþiilor religioase, a
preluat fãrã a purta titlul de superioarã responsabilitatea surorilor sioniste rãmase în România, motiv pentru care
a fost mereu tracasatã ºi supusã anchetelor la Securitate.
La 9 februarie 1957 a fost arestatã, fiind apoi judecatã într-un proces-farsã. Sora Ileane a dat dovadã în timpul
anchetelor de o þinutã demnã, eroicã, acceptând suferinþa în locul colaborãrii cu torþionarii sãi. În iulie 1960, pe neaºteptate,
a fost amnistiatã de restul pedepsei, trãind urmãtorii ani în suferinþã, privaþiuni ºi fiind urmãritã constant de Securitate.
A murit la 11 iunie 1964, fiind înmormântatã în cimitirul Bellu catolic, din Bucureºti.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª
20 Arta de a trãi

Despre
homosexualitate

Ne-am propus sã prezentãm un subiect mult dezbãtut în ultima perioadã. Este vorba de homosexualitate, un comportament care
este împotriva legii divine ºi a legii firii, dar care tinde tot mai mult sã-ºi aroge drept de egalitate cu ceea ce a creat Dumnezeu ºi a vãzut
cã toate „erau bune”. Homosexualitatea „desemneazã relaþiile între bãrbaþi sau între femei care simt o atracþie sexualã exclusivã sau
predominantã faþã de persoane de acelaºi sex. Ea îmbracã forme foarte variate de-a lungul secolelor ºi în diferite culturi. Geneza ei
psihicã rãmâne în mare mãsura neexplicatã” (Catehismul Bisericii Catolice nr. 2357).

Situaþia în lume Ce spune Biblia?

Deºi în cele mai multe þãri ale lumii problema rãmâne
controversatã, câteva state recunosc legalitatea uniunii între per-
soanele de acelaºi sex, cu aceleaºi drepturi ca ale unei familii
constituitã prin legãtura dintre un bãrbat ºi o femeie (o familie
normalã). În anul 2000, Olanda a fost prima þarã care a legalizat
acest tip de cãsãtorie. Cuplurile homosexuale au primit dreptul
de a se cãsãtori, de a divorþa ºi de a adopta copii. În 2003 a ur-
mat Belgia; în 2005, Spania ºi Canada, iar în 2006, Africa de Sud.
Într-un studiu din 2006, Uniunea Europeanã a relevat cã o
majoritate de 49% se opune „cãsãtoriei” între persoanele de
acelaºi sex, dar scorul este strâns, cu 44% în favoarea ei. Olanda
este pe primul, cu un procent de 82% care aprobã aceastã
relaþie, iar România este pe ultimul loc, cu numai 11% în favoarea
„cãsãtoriei” homosexuale.
Deloc neglijabil este faptul cã mulþi dintre cei care susþin
homosexualitatea nu o considerã ca fiind ceva imoral, iar
organizaþiile de apãrare a drepturilor homosexualilor sunt foarte
active. Astfel, apare frecvent câte o nouã propunere legislativã
referitoare la problemele relaþiilor sexuale între persoane de
acelaºi sex.
Biblia prezintã homosexualitatea ca pe un pãcat deosebit de
grav. Prima menþiune apare în Genezã, unde cetãþile Sodoma ºi
Gomora au fost nimicite de Dumnezeu pentru acest pãcat. Chiar
dacã mai erau acuzate ºi de alte pãcate (în Ez 16,49 mai sunt
menþionate îngâmfarea, lipsa de ospitalitate, viaþa de huzur), totuºi,
homosexualitatea era principala lor vinã.
Omul, îndepãrtându-se de Dumnezeu, nu mai ºtie sã
recunoascã în sine imaginea Dumnezeului-Creator, adicã icoana
iubirii intersubiective. „Creatorul i-a fãcut la început bãrbat ºi
femeie” (Mt 19,4; Mc10,6). Conform acestor cuvinte ale lui
Isus, raþiunea diferenþelor omului sexuat stã în faptul cã în felul
acesta „cei doi vor forma un singur trup” (Mt 19,5; Gen 2,24), dupã
însãºi imaginea misterului lui Dumnezeu: „ªi a fãcut Dumnezeu
pe om dupã chipul sãu; dupã chipul lui Dumnezeu l-a fãcut; a
fãcut bãrbat ºi femeie” (Gen 2,27). O masculinitate ºi o feminitate
care, chiar de „la început”, îi ajutã pe amândoi („un ajutor pe potriva
lui”) sã se regãseascã într-o comuniune de persoane. Bãrbatul ºi
femeia, creaþi dupã imaginea lui Dumnezeu, nu-ºi vor da seama
cã „sunt goi„ decât atunci când pãcatul le va întuneca acea
imagine. Asta înseamnã cã pãcatul este, într-un anumit mod,
„întunecarea” masculinitãþii ºi a feminitãþii, adicã a propriei
identitãþi. Sau, mai bine zis, identitatea este ameninþatã când este
întunecatã imaginea. Scriptura subliniazã cã homosexualitatea
este una din consecinþele pãcatului.

Homosexualitatea este geneticã sau reprezintã o alegere?

Referitor la cauzele homosexualitãþii, sunt vehiculate douã
teorii: unii cred cã homosexualitatea este pur biologicã, în timp ce
alþii cred cã este o chestiune de alegere, alegere fiind alternativa
la explicaþia biologicã a homosexualitãþii.
Nu existã cercetãri care sã fi demonstrat cã oamenii se nasc
homosexuali. De fapt, studiile indicã faptul cã existã mai mulþi
factori, inclusiv posibili factori biologici ºi de mediu, care contribuie
la orientarea homosexualã.

Cu siguranþã, dacã existã numai douã opþiuni,
(este biologicã sau este o alegere), este evident
cã ipoteza factorului biologic (sau „înnãscut”)
este cea preferatã de susþinã-
torii homosexualilor. Se presu-
pune cã, dacã homosexua-
litatea este ceva strict fiziologic,
societatea va fi mai înþelegãtoare
ºi mai tolerantã cu homosexualii.
Pentru a solicita ºi pentru a obþine
o mai mare toleranþã ºi un statut
de minoritate oficial recunoscut,
homosexualii favorizeazã expli-
caþia biologicã. Aceasta este foarte des
rãspânditã ºi este frecvent susþinutã ºi de
mass-media.
Alte posibile cauze
Printre cauzele care duc la formarea atracþiilor homosexuale, o
importanþã deosebitã o au cele psihologice ºi cele pedagogice. Dintre
cauzele psihologice amintim absenþa figurii paterne sau figura paternã
refuzatã (tatãl autoritar), absenþa figurii materne (tânãrul este lipsit de
afecþiune), sau figura maternã care o înlocuieºte ºi pe cea paternã.
Printre cauzele pedagogice, trebuie reþinute educaþia greºitã ºi
situaþiile în care tânãrul a fost supus unor violenþe sexuale. De
asemenea, toleranþa sexualã ºi cãutarea unor experienþe transgresive
contribuie la debutul unei personalitãþi homosexuale.
Aceºti factori de dezvoltare, combinaþi cu un temperament genetic
care influenþeazã percepþiile, contribuie la dezvoltarea înclinaþiilor
homosexuale.
Nu existã nici o speranþã?
A crede cã homosexualitatea este determinatã biologic ar fi o
limitare pentru homosexuali, ar însemna cã schimbarea este
imposibilã.
În afarã de grupurile de presiune homosexualã, care încearcã sã
obþinã recunoaºterea unei culturi ºi a unui mod de a trãi homosexual,
homosexualitatea este, de multe ori, o situaþie suportatã ºi vãzutã cu
durere ºi cu neliniºte (Ce pot face sã mã schimb? Ce aº putea sã fac
cu viaþa mea?). Neliniºtea este însoþitã de o senzaþie frecventã de
nesiguranþã. „Nu existã vindecare, viitorul este compromis pentru
totdeauna, nu existã nici o speranþã”, cred unii. Dar sunt ºi cazuri în
care s-au produs schimbãri.
„Fost homosexual este o expresie care aproape întotdeauna
stârneºte mirare ºi chiar comentarii. În general, homosexualii
considerã aceasta o mare minciunã. Ei nu recunosc posibilitatea ca
un homosexual sã devinã fost homosexual. Aceastã atitudine a lor
se întemeiazã pe considerentul cã homosexualitatea este înnãscutã
ºi cã deci nu se poate schimba (...)
Niciunui fost homosexual nu-i place aceastã titulaturã - fost
homosexual (…) De ce atunci eticheta de fost homosexual? Ce scop
are? Este raza de speranþã îndreptatã cãtre toþi homosexualii, cã
homosexualitatea nu este o stare definitivã. Ea afirmã indirect cã existã
o ieºire” (Frank Worthen, fost homosexual).
Arta de a trãi 21
Atitudinea Bisericii Catolice
„Bazându-se pe Sfânta Scripturã, Biserica Catolicã prezintã
(aceste acte) ca depravãri grave. Tradiþia a declarat
întotdeauna cã actele de homosexualitate sunt în mod
intrinsec dezordonate. Ele sunt contrare legii naturale. Închid
actul sexual faþã de darul vieþii. Nu izvorãsc dintr-o
complementaritate sexualã ºi afectivã adevãratã. Nu pot fi
aprobate în nici un caz” (Catehismul Bisericii Catolice, 2357).
Biserica Catolicã promoveazã în schimb respectarea
persoanei homo-sexuale, cãreia, tocmai ca persoanã, i se
cuvine demnitate, primire, ajutor, indiferent de orientarea
acesteia.
Congregaþia pentru Doctrina Credinþei a exprimat cu
claritate poziþia Bisericii Catolice faþã de legalizarea uniunilor
homosexuale ºi faþã de adopþiile de copii de cãtre aceste
perechi: ” În uniunile homos-exuale sunt complet absente
elementele biologice ºi antro-pologice ale cãsãtoriei ºi ale
familiei, elemente care ar putea fonda, din punct de vedere
raþional, recunoaºterea legalã a unor astfel de uniuni. Acestea
nu sunt în mãsurã sã asigure, în mod adecvat, procrearea ºi
supravieþuirea speciei umane.
În uniunile homosexuale este cu totul absentã dimensiunea
conjugalã, care reprezintã forma umanã ºi ordonatã a relaþiilor
sexuale. Într-adevãr, aceste relaþii sunt umane numai atunci ºi
atâta timp cât exprimã ºi promoveazã ajutorul reciproc al sexelor
în cãsãtorie, ºi rãmân deschise transmiterii vieþii (...).
Inserarea copiilor în uniunile homosexuale prin intermediul
adopþiei înseamnã de fapt forþarea acestor copii în sensul cã se
profitã de starea lor de slãbiciune pentru a-i introduce în
ambiente care nu favorizeazã deplina lor dezvoltare umanã.
Cu siguranþã, o astfel de practicã ar fi în mod grav imoralã ºi ar
fi în contradicþie clarã cu principiul, recunoscut de altfel de
Convenþia internaþionalã a
ONU asupra drepturilor
copiilor, conform cãruia
interesul superior care
trebuie tutelat în orice
circumstanþã este cel al
copilului, partea cea mai
slabã ºi lipsitã de apãrare”
(Consideraþii referitoare la
proiectele de recunoaº-
tere legalã a uniunilor dintre
persoane homosexuale, nr.7).
Persoanele homosexuale
treuie respectate în diversi-
tatea lor, dar asta nu exclude
respectul pe care acestea îl
datoreazã „normalitãþii”, heterosexualilor. Acest respect
presupune dezaprobarea paradelor scabroase ºi vulgare,
încetarea transmisiunilor în direct a unor astfel de manifestãri,
o atitudine plinã de decenþã din partea celor care au o astfel
de înclinaþie.
CRISTINA ªOICAN
22 Social
TRAFICUL DE PERSOANE
Temã sensibilã
a lumii actuale
“ªtiu cum au ajuns unele persoane în aceastã situaþie, m-au
abordat ºi pe mine. Am fost suficient de puternicã sã rezist ºi sã
refuz, dar nu am avut curajul sã merg la poliþie ºi sã fac un denunþ
sau sã spun familiei sau profesorilor. Încã îmi este fricã de
consecinþe. Oamenii ãºtia sunt duri ºi nemiloºi”, spune o tânãrã
de 17 ani, din Piteºti.
Eleva din Piteºti este una din multele adolescente care nu au
ºtiut cum sã reacþioneze într-o asemenea situaþie. Problema
traficului de persoane nu este nouã ºi, totuºi, mulþi tineri nu sunt
informaþi pe aceastã temã, ºi adesea ei nici mãcar nu realizeazã
consecinþele negative imense pe care acest flagel le poate avea
asupra vieþii lor.
În timp ce societatea este prea ocupatã cu dezvoltarea
noilor tehnologii, numeroºi oameni de rând se confruntã, peste
tot în lume, cu problema traficului de persoane, sub diferite
forme. Caritas Bucureºti ºi partenerii sãi din Europa de Est (trei
asociaþii naþionale de pãrinþi din Albania, Bosnia Herþegovina
ºi Kosovo) implementeazã împreunã proiectul Un mediu mai
sigur pentru copii: atitudine ºi acþiune a pãrinþilor împotriva
traficului de persoane , proiect cu susþinere financiarã din
partea Catholic Relief Services - USA. Proiectul a început în
octombrie 2006 ºi se aflã în al treilea an de implementare.
Baza acestui proiect se aflã în experienþa dobânditã în cadrul
altor proiecte similare ºi se bazeazã exclusiv pe capacitãþile
ºi resursele de creativitate ale generaþiei tinere, care este
consideratã una din cele mai vulnerabile categorii.
Dezvoltat de Asociaþia Caritas Bucureºti ºi coordonat de dna.
Gabriela Chiroiu, acest proiect implicã elevi de liceu (între 14 ºi 18
ani), în calitate de forþã activã a comunitãþilor locale, împreunã cu
profesorii ºi pãrinþii lor, în scopul sensibilizãrii întregii comunitãþi.
Proiectul se realizeazã în Bucureºti, Dâmboviþa, Bacãu ºi Argeº,
fiind implicate echipe de tineri din 7 ºcoli. Aceºtia, la rândul lor,
trebuie sã identifice alte ºcoli în aria comunitãþii sau a judeþului
lor, în special din zona ruralã, ºi sã se susþinã în aplicarea propriului
plan de prevenire a traficului de persoane, prin crearea de
campanii de informare ºi sensibilizare, prin revitalizarea principiilor
morale creºtine, precum ºi prin identificarea, în cadrul comunitãþii,
a potenþialilor beneficiari, parteneri ºi colaboratori.
Iatã câteva din opiniile elevilor implicaþi în acest proiect:
“A fost o experienþã foarte interesantã. Ne-a fost de ajutor
pentru cã am învãþat cum sã ne ajutãm unii pe alþii” aratã Vlad,
actualmente student, care continuã sã rãspândeascã informaþiile
legate de acest proiect între colegii sãi de facultate.
“Cel mai impresionant lucru a fost reacþia oamenilor faþã de
acest proiect, cred ca i-am putut învãþa ceva prin activitãþile
noastre” spune Bristena.
Din perspectiva coordonatorului de proiect, aducerea
laolaltã a acestor ºcoli ºi a reþelelor de pãrinþi, oferirea de
informaþii utile despre fenomenul traficului de persoane,
precum ºi celelalte activitãþi din cadrul proiectului Un mediu
mai sigur pentru copii au ajutat la sporirea gradului de
responsabilitate în comunitate, precum ºi la încurajarea
implicãrii sectorului neguvernamental în aceastã problemã.
Þãri precum Albania, Bosnia ºi Herþegovina, Kosovo ºi România
trebuie sã facã faþã unor provocãri comune: un trecut comunist,
probleme actuale de tranziþie similare - precum nivelul ridicat
de sãrãcie, ºomaj, ratã ridicatã a criminalitãþii, corupþie,
discriminare ºi excludere socialã, migraþie spre alte þãri în
cãutare de locuri de muncã -, toate acestea pe fondul unor
politici instabile ºi a unui context socio-economic nesigur.
Aceste elemente creeazã un mediu vulnerabil, favorabil
traficului de persoane, în ciuda existenþei unei legislaþii anti-
trafic în vigoare în aceste þãri.
Copiii de vârstã ºcolarã sunt cu precãdere vulnerabili faþã
de pericolul traficului de persoane, în special pentru cã mulþi
dintre aceºtia nu îºi vãd viitorul în propria comunitate ºi/sau
þarã. Un grup deosebit de vulnerabil este populaþia de etnie
rromã – copii care nu au acces la informaþie (în special fete),
cu nivel ridicat al abandonului ºcolar, provenind din familii
dezorganizate etc. Educaþia ºi angajamentul activ al pãrinþilor
ºi al copiilor sunt, aºadar, elemente foarte importante în
informarea ºi prevenirea traficului de persoane, în special în
rândul tinerilor.
Cãutarea de soluþii pentru acest flagel este o preocupare
continuã. Existã multe alte elemente, precum atitudinile,
obiceiurile, comportamentele ºi practicile sociale care pot ajuta
la construirea unui mediu de siguranþã ºi, de asemenea,
dezbaterile deschise, parteneriatele ºi cooperarea cu toþi
factorii implicaþi sau afectaþi de acest fenomen (preoþi, cateheþi,
cãlugãri ºi cãlugãriþe), alãturi de mass-media ºi de iniþiativele
societãþii civile. În acest context este extrem de importantã
îmbunãtãþirea gradului de conºtientizare a problemei, precum
ºi creºterea capacitãþii celor implicaþi de a asigura un mediu
sigur pentru tineri.
Un mediu mai sigur pentru toþi poate fi creat prin dezvoltarea
ºi consolidarea “deprinderilor pentru viaþã” ale copiilor, prin

Copiii de vârstã ºcolarã
sunt cu precãdere
vulnerabili faþã de pericolul
traficului de persoane
creºterea gradului de informare ºi participare, prin prezentarea
valorilor ºi virtuþilor creºtine. În plus, reþelele de comitete de pãrinþi
ºi profesori de religie din cadrul ºcolilor ºi alþi actori sociali implicaþi
în acest domeniu pot beneficia prin acest proiect de o mai bunã
coordonare ºi utilizare a informaþiilor, în lupta pentru prevenirea
traficului de persoane. Reþelele de pãrinþi pot fi, de asemenea,
implicate într-o reþea regionalã mai puternicã, în cadrul cãreia sã
se facã schimburi de bune practici ºi experienþe ºi sã se poatã
accesa baze de date cu informaþii utile în domeniu.
Pentru mai multe informaþii despre cine suntem ºi
activitãþile pe care le desfãºurãm, puteþi vizita site-ul nostru:
www.anti-trafficking.info.
Vã aºteptãm sã vã alãturaþi ºi în calitate de voluntari în cadrul
Caritas Bucureºti, pentru a ne sprijini în proiectele umanitare pe
care le derulãm.
GABRIELA CHIROIU, responsabil proiect
Tatiana Vier
Vier,, voluntar
Social 23
Sfatul medicului
OBEZITATEA
OBEZITA
Obezitatea reprezintã, prin efectele ei, o problemã majorã
de sãnãtate. O întâlnim la toate vârstele ca o consecinþã a
diferitelor cauze, uneori endocrine, dar mai ales ca urmare a
unei alimentaþii neraþionale ºi dezechilibrate.
Sãnãtatea nu înseamnã „gras ºi frumos”. La copii, excesul
de fãinoase ºi dulciuri, supraalimentarea exercitatã de mame
prea grijulii, suplimentarea cu vitamine în exces, nu sunt deloc
favorabile dezvoltãrii normale a copilului. La adult, lãcomia ºi
mesele încãrcate, cu exces de carne, mezeluri, fast-food-uri sau
dulciuri, mese copioase seara, numai una sau douã mese pe
zi, ori dimpotrivã aºa numitul ciugulit între mese, antreneazã
dereglarea metabolismului. Toate aceste abateri de la un regim
alimentar echilibrat, la ore fixe, atestã lipsa disciplinei ºi a
stãpânirii de sine care nu au fost educate în copilãrie.
Sindromul adiposo-genital este întâlnit mai ales la copii ºi
tineri ºi se datoreazã unei dereglãri endocrine ºi reclamã
tratament medical. La menopauzã factorul endocrin îºi spune ºi
el cuvântul, dar este amplificat de proaste obiceiuri alimentare,
diabet, lipsã de miºcare.
Ca atare, pãrinþii sunt datori ca prin exemplul lor ºi prin
instituirea unei discipline alimentare în familie, sã-ºi înveþe copiii,
de mici, sã mãnânce sãnãtos, la ore regulate: un mic dejun
consistent, o masã de prânz la care sã nu lipseascã supa sau
ciorba, o mâncare gãtitã ca felul doi, iar seara ceva uºor; între
cele trei mese principale, fructe sau un mic desert. Este important
ca apa sã fie bãutã la sfârºitul mesei, nu în timpul ei.
Miºcarea contribuie în mare mãsurã la combaterea
obezitãþii. Copilul aleargã, se joacã în aer liber un timp limitat,
nu trebuie încurajat sedentarismul prin joc la calculator, vizionare
de desene animate.
La adult, în special când munca este sedentarã, se
recomandã cel puþin o jumãtate de orã de mers pe jos dimineaþa
spre serviciu ºi o jumãtate de orã la întoarcerea spre casã. Se
asigurã astfel un minim necesar de miºcare zilnicã. În acest caz
stãpânirea de sine ºi disciplina care trebuie respectatã îºi aduc
aportul benefic. Este indicat ca adultul sã-ºi controleze greutatea
cel puþin odatã pe lunã, nu numai pentru evitarea creºterii
ponderale dar ºi pentru a controla pierderea în greutate. Curele
de slãbire nu sunt utile. Dacã, dupã curã, se reiau vechile
obiceiuri, asistãm la creºtere ponderalã superioarã celei de
dinaintea curei.
Obezitatea este cea mai frecventã boalã de nutriþie ºi are
consecinþe grave asupra sãnãtãþii. La nivel emoþional scade
respectul de sine ºi poate duce la depresie. La nivel somatic
respiraþie dificilã, crize de astm mai grave decât la persoane
normoponderale. Articulaþiile sunt afectate de excesul ponderal
mai ales la nivelul genunchilor, al ºoldurilor, al coloanei
vertebrale. Obezitatea este un factor de risc pentru hipertensiune
arterialã, diabet, gutã, afecþiuni biliare, varice ºi hemoroizi.
Dr
Dr.. BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
24 Micul prinþ

Povestea B
Beernadetei,
de lla
a Lourdes
Bernadeta Soubirous s-a nãscut la 7 ianuarie 1844, într-un sãtuc din Franþa.
Deoarece familia ei ajunsese sã trãiascã în sãrãcie, Bernadeta a trebuit sã munceascã încã din
copilãrie, pentru a-ºi ajuta familia: mergea cu oile la pãscut, fãcea curãþenie în casa unei familii.
De la pãrinþii ei, Bernadeta a învãþat sã-l cunoascã ºi sã-l iubeascã pe Dumnezeu. În familia
Soubirous pãrinþii ºi copii lor se rugau zilnic rozariul.
Pe când avea 14 ani, locuia, împreunã cu pãrinþii ºi fraþii ei, Înntr-o casa sãrãcãcioasã. ªi deºi
era deja destul de mare, încã nu învãþase sã scrie ºi sã citeascã.

Pe când Bernadeta se descãlþa, ca sã

nu-ºi ude încãlþãmintea, într-o grotã din
apropiere a apãrut o tânãrã femeie
învãluitã de luminã. Tânara femeie era
îmbrãcatã în alb ºi avea un rozariu în mâini.

Bernadeta nu ºtia cine era acea femeie,

Într-o zi, a mers sã adune lemne pentru
dar a cãzut în genunchi ºi a început sã se
foc, împreunã cu sora ei ºi o prietenã din vecini.
roage rozariul. A reîntâlnit-o apoi la grotã pe
ªi pentru cã nu gãsiserã suficiente lemne, au
femeie de mai multe ori. La urmã, Bernadeta
hotãrât sã treacã de cealaltã parte a râului.
a înþeles cã era Maica Domnului.

Deºi nu vroia la început, preotul din sat a

acceptat sã construiascã o capelã la grotã, aºa
cum ceruse Maica Domnului prin Bernadeta.

Mai târziu, Bernadeta a intrat într-o

La grotã, a apãrut ºi un pârâu, iar mãnãstire. Acolo s-a rugat toatã viaþa
apa din el îi vindeca pe bolnavi. Vestea pentru oameni.
s-a aflat ºi în sat veneau tot mai mulþi
oameni bolnavi, ca sã se vindece. Adaptare de CRISTINA GRIGORE
 Suflet tânãr 25
ANUNÞ
Gândul meu pentru tine/ri
Curs de formare pentru animatori...
animatori... Dragã prietene,
Dragi tineri, în perioada 13-15 martie va avea loc cursul de formare pentru Suntem în timpul celor patruzeci de zile ale
animatorii din parohiile Arhidiecezei noastre. Cursul se va desfãºura la Postului Mare. Patruzeci de zile înseamnã zece
Mãnãstirea sfânta Agnes din Popeºti Leordeni. Primirea participanþilor va începe la sutã din timpul unui an. Acum este timpul
vineri, 13 martie, la ora 16.00. potrivit pentru a ne potoli setea sufletului de
Þinând cont de faptul cã suntem în Anul Paulin ºi cã tema acestui an este Dumnezeu! Acum este momentul potrivit sã
”Pentru mine a trãi înseamnã Cristos!”, cursul din aceastã primãvarã va avea vedem dacã privirea noastrã a rãmas numai la
patru tematici: “Animatorul, puternica ºi radicala decizie pentru nivelul orizontal ºi ne-a scãpat din vedere faptul
Isus”; ”Animatorul construieºte unitatea bazatã pe Evanghelie”; “Animatorul cã suntem pelerini pe pãmânt! Acum este timpul
iubeºte Biserica” ºi “Animatorul este slujitor prin vocaþie”. sã cãutãm Adevãrul cu simplitate ºi cu
La acest curs sunt aºteptaþi câte doi adolescenþi (clasele IX-XI) din toate responsabilitate! Aºadar, Postul Mare este
parohiile Arhidiecezei, cu vârste între 14-18 ani. Taxa de participare este de 15 timpul de verificare a vieþii noastre de credinþã,
lei, ºi va fi achitatã în momentul sosirii la Mãnãstirea sfânta Agnes. este timpul adevãrului ºi timpul de pregãtire
Sperãm ca la acest curs sã participe animatori din toate parohiile pentru marele eveniment al credinþei noastre,
Arhidiecezei noastre, ca astfel sã petrecem momente frumoase ºi sã învãþãm Învierea.
împreunã cât este de important Domnul Isus Cristos în viaþa noastrã! În aceste patruzeci de zile sã încercãm sã
facem o experienþã unicã: sã-l urmãm pe Isus
aºa cum l-au urmat apostolii, cum l-a urmat
Maica Tereza de Calcutta, cum l-a urmat Chiara

a lu l P r ie t e niei Lubich, cum l-a urmat Sfântul Pãrinte Papa Ioan

Festiv Paul al II-lea... Sã-l urmãm pe Isus în bisericile
noastre, în familiile noastre, la ºcoalã sau la locul
de muncã, printre prietenii noºtri... Sã-l urmãm
pe Isus acolo unde este pace, dar ºi acolo unde
este conflict, pentru ca acesta sã se termine; acolo
unde întâlnim prietenii, dar ºi acolo unde ne
aºteaptã duºmanii, pentru ca aceºtia sã se
schimbe; acolo unde este iubire, dar ºi acolo unde
este urã, pentru ca aceasta sã disparã; acolo
unde este unitate, dar ºi acolo unde este
dezbinare, pentru ca toþi sã recunoascã adevãrul;
acolo unde este bucurie, dar ºi acolo unde sunt
lacrimi, pentru ca acestea sã fie ºterse de mâinile
Festivalul Prieteniei - prilej de bucurie noastre; acolo unde este sãnãtate ºi armonie, dar
ºi acolo unde este suferinþã, pentru a aduce o
Paginã realizatã de ANDREEA IMBRIªCÃ ºi ANTON BALINT

În data de 21 februarie, începând cu ora 14:30, la teatrul Þãndãricã a avut loc razã de speranþã...! Sã-l urmãm pe Isus în tot locul
Festivalul Prieteniei, la care au participat tineri din opt parohii din Bucureºti: parohia pentru ca lumea sã devinã mai bunã, sã învie!
Sfinþii Petru ºi Paul, parohia Sfânta Cruce, parohia Sfânta Fecioarã Maria Reginã, Pr
Pr.. DANIEL BULAI
parohia Adormirea Maicii Domnului, parohia Sfântul Francisc de Asissi, parohia
Catedrala Sfântul Iosif, parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi
parohia Sancta Maria Gratiarum.
Acest festival a fost unul aparte, întrucât fiecare grup parohial
s-a prezentat într-un mod cât se poate de original. Tinerii au
binedispus publicul spectator prin scenetele, dansurile ºi montajele
prezentate.
Pãrintele Daniel Bulai i-a invitat pe tineri ca în perioada Postului
Mare sã-ºi dea jos mãºtile pe care le poartã zi de zi, pentru ca în
acest timp sã ne amintim cine suntem cu adevãrat ºi astfel la finalul
Postului sã luãm parte cu sufletele curate la marea sãrbãtoare a
Învierii lui Cristos.
Acest festival al prieteniei a fost un nou prilej pentru tinerii
catolici din Bucureºti de a închega prietenii ºi de a petrece momente
frumoase împreunã!
26 Lecturi
Benedict al XVI-lea -
Apostolii ºi primii
discipoli ai lui Cristos.
La originile Bisericii
EARCB, 2009, 128 p. (noutate editorialã)
Tradusã deja în mai multe limbi,
cartea papei Benedict al XVI-lea reuneºte
o serie de cateheze care au în centru
originile Bisericii ºi esenþa acesteia, pe
care trecerea timpului nu o poate altera,
nici uza. Volumul îºi însoþeºte cititorii
într-un itinerar ideal strãbãtut alãturi de
“martorii creºtinismului care se naºte”,
Papa rezumându-se strict la persoanele
“menþio-nate în Noul Testament”. Un
traseu articulat în 21 de etape, care
cuprinde catehezele Suveranului Pontif la
audienþele generale pe durata unui an:
de marþi, 15 martie 2006 pânã miercuri,
14 februarie 2007.
Culegerea se deschide cu un grup de
meditaþii privind misterul Bisericii,
oprindu-se asupra chemãrii celor
doisprezece apostoli ºi a slujirii lor pentru
comuniune ºi adevãr. Rând pe rând,
exegezele introductive abordeazã
aspecte fundamentale: darul comuniunii,
slujirea, tradiþia, succesiunea apostolicã.
Partea centralã, care este ºi cea mai
amplã, e dedicatã prezentãrii individuale
a apostolilor, fiecare cu trãsãturile sale
distinctive, cu experienþa sa personalã
alãturi de Isus ºi cu cele mai relevante
evenimente din viaþã. În încheierea
acestor meditaþii asupra Bisericii primare
apar profilurile altor personalitãþi
marcante, bãrbaþi ºi femei care, “în istoria
Bisericii, strãlucesc asemenea astrelor”.
Apar aici Timotei ºi Tit, ªtefan, primul
martir, Barnaba, Silvan ºi Apolo, Aquila ºi
Priscilla. Ultimul capitol este dedicat
femeilor care, la începuturile Bisericii, “
ºi-au pus viaþa în slujba Evangheliei”.
Sfântul Pãrinte ne introduce astfel în
cunoaºterea apostolilor ºi a celorlalte
persoane importante din Biserica primarã
cãrora Isus Cristos le-a încredinþat
Librãria Sf. Iosif
recomandã
T. de Lisieux
Poezii
Ed. Sapientia,
Iaºi, 2008
comoara de adevãr viu ºi mereu actual.
Atât în prezentarea portetelor
apostolilor ºi a primilor discipoli, cât ºi în
M. Quoist
sublinierea relevanþei fiecãruia pentru
Rugul
comunitatea de la începuturi, Benedict al
infinitei
XVI-lea valorizeazã cu fineþe ºi cu
iubiri
binecunoscuta sa acuitate teologicã fiecare
Ed. Sapientia,
detaliu din scrierile Noului Testament,
Iaºi,2008
procedând la o reconstituire minuþioasã ºi
fidelã. Prin continua referire la contextul
social ºi istoric al timpului, personajele ne Filme DVD cu subtitrare
apar astfel vii, oameni adevãraþi, cu în limba românã
problemele ºi frãmântãrile lor, cu trãsãturile
specifice fiecãruia – autorul neezitând sã
ia în discuþie ºi inevitabilele divergenþe.
Ceea ce îi uneºte însã, dincolo de orice
slãbiciune, situaþie de viaþã sau alegere
personalã, este chemarea lui Cristos,
pentru care fiecare dintre cei pomeniþi în
acestã carte, afarã de unul, va ºti sã
meargã pânã la capãt. Fie ca, parcurgând
ºi meditând cuvintele Urmaºului lui Petru,
credincioºii mileniului trei sã poatã deveni
tot mai conºtienþi de faptul cã Domnul
C ã r þ i l e º i fimele DVD s u n t
“conduce Biserica Sa, generaþie dupã
disponibile la Librãria Sf. Iosif
generaþie, folosindu-se deopotrivã de
- str
str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti;
bãrbaþi ºi femei care ºtiu sã scoatã roade - tel. 021 2015457; 021 2015475;
din credinþa ºi botezul lor pentru binele - e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro,
întregului Trup al Bisericii, spre mai marea libraria@arcb.ro;
slavã a lui Dumnezeu”. - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e
(A.C.)
În curs de apariþie
În curând va apãrea la Editura Arhiepiscopiei Romano-
Catolice de Bucureºti cartea La revedere în rai, a lui Arturo
Mari (EARCB 2009, 146 pag).
Volumul este o evocare emoþionantã a figurii Papei Ioan
Paul al II-lea, în viziunea celui care i-a fost alãturi, ca fotograf
personal, timp de mai bine de 25 de ani.
Traducere din limba italianã: Anca Mãrtinaº Giulimondi.

Videojocurile
ºi violenþa
Un adolescent de 14 ani, dupã ce s-a jucat câteva ore la
computer împreunã cu un copil de 7 ani, a luat arma de vânãtoare
a tatãlui sãu, a asamblat-o, a încãrcat-o, a îndreptat-o spre copilul
de 7 ani ºi a tras. Copilul a murit pe loc. Dupã aceea, adolescentul
a ascuns glontele, a dezasamblat arma ºi a pus-o la loc, ºi s-a
spãlat de sânge.
Din pãcate, nu este o poveste ºi nici o scenã dintr-un film, ci
un fapt real, întâmplat recent la noi în þarã. Adolescentul urmeazã
sã fie supus unei expertize psihiatrice, pentru a se stabili dacã a
avut discernãmânt în momentul în care a tras cu arma. Probabil
cã specialiºtii psihiatri vor stabili ºi dacã existã vreo conexiune
între expunerea la violenþã, prin jocurile la computer, ºi gestul
final al adolescentului. Nu ºtim ce joc sau jocuri au jucat cei doi
copii înainte de tragicul deznodãmânt, dar studii ºi sondaje
anterioare dovedesc cã bãieþii de vârsta celor doi joacã, în general,
jocuri ”de rãzboi” sau jocuri ”de tras cu arma”.
Mici asasini virtuali
S-a vorbit, ºi cu siguranþã cã se va mai vorbi, despre
expunerea la violenþã a minorilor prin intermediul mijloacelor de
comunicare: prin ºtiri, prin scene violente din filme ºi chiar desene
animate, prin video-clipuri etc. Jocurile la computer sunt, însã,
puþin diferite de mijloacele de comunicare obiºnuite: jucãtorul
trebuie sã atingã anumite obiective, respectând niºte reguli.
Aceste reguli pot chiar sã-i impunã jucãtorului sã ucidã personaje
din joc sau sã distrugã lucruri. Pe ecranele computerelor copiilor
noºtri se alterneazã, în orele lor de joacã, râuri de sânge ”digital”,
„explozii atomice”, bãtãlii cu arme „de ultimã generaþie”.
Jocurile la computer au fost deseori criticate ºi acuzate cã ar
influenþa negativ comportamentul adolescenþilor. ªi nu puþine au fost
cazurile, de-a lungul istoriei destul de scurte a video-jocurilor, în care
copiii acuzaþi de crimã au recunoscut cã, în acþiunea lor, au fost inspiraþi
de jocuri. Nimeni nu vrea sã demonizeze video-jocurile, dar studii
ale sociologilor ºi psihologilor dovedesc cã existã o legãturã între
expunerea la violenþã prin video-jocuri ºi comportamentul violent sau
agresiv al adolescenþilor, ba chiar unii cercetãtori au demonstrat cã
utilizarea frecventã a unor astfel de jocuri poate duce ºi la o scãdere
dramaticã a sensibilitãþii în faþa violenþei.
Educaþie media 27
O ficþiune aproape realã
“Jocurile de tras cu arma” ºi ”Jocurile de rãzboi” meritã o atenþie
deosebitã, din cauza gradului ridicat de violenþã, dar mai ales a
riscului, pentru copii, de a confunda ficþiunea cu realul, în jocurile
de ultimã generaþie. Acestea din urmã, datoritã unei prezentãri
grafice tridimensionale ºi a performanþelor audio, îl fac pe jucãtor
sã se simtã de parcã ar fi într-adevãr pe câmpul de luptã. Astfel
de jocuri reconstruiesc de multe ori evenimente care au avut
realmente loc ºi folosesc personaje care au existat cu adevãrat ºi
care au murit pe câmpul de luptã.
Multe dintre jocurile de rãzboi din ultimii ani (”M1Tank Platoon2",
“Call of Duty” ºi diferite episoade din “Medal of Honor”) nu fac
altceva decât sã prezinte obiective militare pe care jucãtorul trebuie
sã le cucereascã, de la bordul de comandã al unui tanc sau cu o
armã M16 în mânã. Aceste jocuri pot fi, de multe ori, jucate de
mai mulþi jucãtori, aºa încât un jucãtor îl poate avea aliat sau chiar
duºman pe vecinul, prietenul sau chiar colegul de clasã, ori un alt
adolescent, necunoscut, întâlnit pe internet. Cu o reprezentare
graficã aproape de real, cum poate un copil, un adolescent, sã
distingã clar pânã unde e ficþiune ºi unde începe viaþa realã?
Responsabilitatea pãrinþilor
O propunere de lege din Congresul American, din ianuarie
2009, le va impune producãtorilor de video-jocuri sã punã etichete
de avertisment pe ambalajele jocurilor, asemenea bulinelor
utilizate pentru programele de televiziune. Aceste etichete vor avea
rolul de a-i informa pe pãrinþi asupra gradului de violenþã din joc,
în încercarea de a-i responsabiliza. Statul face ce poate, dar
principala responsabilitate o au pãrinþii, aºa cum amintea ºi Papa
Ioan Paul al II-lea: “Rolul pãrinþilor este de primã importanþã. Ei au
dreptul ºi datoria de a garanta folosirea prudentã a media prin
formarea conºtiinþelor copiilor lor pentru a exprima judecãþi
sãnãtoase ºi obiective, care îi vor cãlãuzi, mai apoi, în alegerea
sau respingerea programelor disponibile (cf. Papa Ioan Paul al
II-lea, exortaþia apostolicã Familiaris consortio, nr. 76).
CRISTINA GRIGORE
28 Din istoria Bisericii

Episcopul Molajoni (1825-1847)

ctitorul primei reºedinþe
a episcopilor catolici din Bucureºti

Acum 150 de ani, la 16 iulie 1859, murea în mãnãstirea cãlugãrilor pasioniºti de

Episcopul Giuseppe Molajoni
la Monte Argentaro (Italia), monseniorul Giuseppe Molajoni, episcop de Nicopole ºi
administrator al Vicariatului Apostolic al Valahiei. Personalitatea sa a fost
comemoratã printr-o conferinþã organizatã la Institutul Teologic Romano-Catolic
Sfânta Tereza din Bucureºti, în ziua de 26 februarie 2009. Redãm câteva fragmente
din expunerea pãrintelui Ieronim Iacob.

Primii episcopi catolici stabiliþi în VValahia

alahia
Dupã transferarea capitalei de la Târgoviºte la Bucureºti (1659),
biserica-mãnãstire Bãrãþie a devenit un punct de referinþã pentru
misionarii catolici, cãlãtorii apuseni ºi vizitatorii apostolici sosiþi în
pãrþile noastre. În anul 1782 s-a stabilit la Bãrãþie episcopul de
Nicopole, Paul Dovanlia. El a fost primul ierarh romano-catolic care
ºi-a fixat reºedinþa în capitala Valahiei, în aºezãmântul secular al
cãlugãrilor franciscani. Urmaºii lui Dovanlia, episcopii Francesco
Ferreri (1804-1813) ºi Fortunato Ercolani (1813-1822), au fost siliþi,
conjunctural, sã stea lângã Bucureºti. Locuiau la Cioplea, sat format
din bulgari romano-catolici fugiþi din robia turceascã, la începutul
secolului al XIX-lea.
Episcopul Giuseppe Molajoni (consacrat la Roma, în anul 1825)
s-a instalat mai întâi la Cioplea. El a refãcut biserica satului ºi a
zidit nucleul iniþial al complexului catolic din vecinãtate. ªederea
episcopilor de Nicopole în Valahia era justificatã, ei fiind totodatã
ºi vicari apostolici ai Valahiei.
Prima încercare a episcopului Molajoni
de a se stabili în Bucureºti
Intrucât satul Cioplea se afla la o distanþã considerabilã de centrul
oraºului Bucureºti, iar drumul spre oraº era greu practicabil în cea
mai mare parte a anului, în vara lui 1832 Molajoni a cumpãrat o
micã proprietate în Bucureºti. În hotãrârea lui de a se stabili în oraº,
trebuie sã fi cântãrit ºi urmãtorul fapt: 55 de familii de catolici ciopleni
se mutaserã pe moºia vecinã, Popeºti, satul rãmânând cu puþini
credincioºi. Din nefericire, în anul 1834 casa de la Bucureºti a
episcopului catolic a fost distrusã de un incendiu. Au fost mistuite
de flãcãri multe documente din arhiva lui Molajoni precum ºi o parte
a bibliotecii. În aceastã situaþie, episcopul apeleazã la ajutorul
financiar al Congregaþiei misionare De Propaganda Fide de la Roma.
Întrucât Congregaþia traversa un moment de crizã, nu-l poate ajuta
financiar sã-ºi refacã reºedinþa. Ca urmare, Molajoni se va retrage
în parohia Belleni din teritoriul bulgar (la acea datã parte a Imperiului
Otoman), aparþinând diecezei de Nicopole. Nu deþinem informaþii
cu privire la amplasamentul acestei reºedinþe tranzitorii a lui Molajoni
la Bucureºti.
Reºedinþa episcopilor catolici din capitalã
Abia zece ani mai tãrziu, în 1844, Molajoni poate face miºcarea
decisivã pentru fondarea reºedinþei episcopilor catolici din
Bucureºti. Cumpãrã, prin intermediari, douã proprietãþi din
mahalaua Sfânta Vineri (Calea Cãlãraºilor, nr. 11). În aceste imobile
va amenaja reºedinþa episcopalã, dotatã cu o capelã pentru
Sfintele Liturghii publice, care va fi sfinþitã în ziua de 15 martie 1844.
Comunicând importanta sa realizare superiorilor de la Roma, el
îºi încheia relatarea astfel: Datum Bukaresti – ex aedibus nostris.
(Datã la Bucureºti – în reºedinþa noastrã).
Dupã numai trei ani, mulþumirea pãstorului sufletesc se va
transforma în jale. La 4 aprilie 1847, un mare incendiu, pornit din
Dealul Spirii, a nimicit totul pânã la mahalaua Sfânta Vineri,
distrugând reºedinþa ºi toate bunurile episcopiei catolice. Bãrãþia,
de asemenea, a fost prefãcutã într-o imensã grãmadã de moloz.
Episcopul Molajoni,
scãpat din incendiu
doar cu sutana de pe
el, a plecat la Viena
dupã ajutoare pentru
refacerea aºezãmin-
telor catolice. Având
deja o vârstã vene-
rabilã ºi fiind bolnav,
acceptã sã se retragã Prima reºedinþã episcopalã din Bucureºti
de la conducerea Diecezei de Nicopole ºi a Vicariatului Valahiei. Va
mai trãi 12 ani, la mãnãstirea Congregaþiei pasioniste de la Monte
Argentaro, fãcând mult bine mãnãstirii ºi satelor vecine.
Pe ruinele rãmase dupã incendiu – „focul cel mare”, spun
cronicile vremii –, între anii 1848-1851 urmaºul lui Molajoni,
episcopul Angelo Parsi, a ridicat o nouã clãdire, care a servit de
reºedinþã episcopilor/arhiepiscopilor catolici din/de Bucureºti pânã
în anul 1902. La aceastã datã, arhiepiscopul catolic s-a transferat
într-o nouã reºedinþã, actualul sediu al Nunþiaturii Apostolice la
Bucureºti. În fine, în anul 1926 a fost inaugurat actualul palat
arhiepiscopal de lângã Catedrala Sfântul Iosif.
(A.C.)