CODUL CIVIL pagina a II-a TITLUL PRELIMINAR DESPRE EFECTELE SI APLICAREA LEGILOR N GENERE Art. 1.

Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiv (C. civ. 1589, 1911) A se vedea art. 15 alin. 2 din Constitutia Romniei potrivit cruia: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile". Art. 2. (Abrogat prin Legea Nr. 105 din 1 octombrie 1992 (art. 183) cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicat n M. Of. Nr. 245 din 1 octombrie 1992.) Art. 3. Judectorul care va refuza de a judeca, sub cuvnt c legea nu prevede, sau c este ntunecat sau nendestultoare, va putea fi urmrit ca culpabil de denegare de dreptate. Art. 4. Este oprit judectorului de a se pronunta, n hotrrile ce d, prin cale de dispozitii generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse (C. civ. 1201 ). Art. 5. Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare1 la legile care intereseaz ordinea public si bunele moravuri (C. civ. 620, 702, 728, 803, 839, 965 alin. II, 968, 1008, 1010, 1089, 1471, 1492, 1495 alin. II, 1498, 1513, 1636, 1689, 1838). 1. Acte juridice unilaterale. CARTEA I DESPRE PERSOANE TITLUL I DESPRE DREPTURILE CIVILE SI DESPRE NATURALIZARE CAPITOLUL I Despre bucurarea de drepturile civile si despre naturalizare Art. 6-16. (Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobndirea si pierderea nationalittii romne). CAPITOLUL II Despre pierderea drepturilor civile prin pierderea calittii de romn Art. 17-20. (Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobndirea si pierderea nationalittii romne). TITLUL II DESPRE ACTELE STRII CIVILE Art. 21-86. (Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele strii civile) . TITLUL III DESPRE DOMICILIU Art. 87-97. (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). TITLUL IV DESPRE ABSENTI, ADIC CEI CARE LIPSESC DE LA LOCUL LOR CAPITOLUL I Despre absenta prezumat Art. 98-100. (Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea mortii prezumate a celor dispruti, si, n mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor dispruti cu ocazia rzboiului, n afara zonei interioare). CAPITOLUL II Despre declararea absentei Art. 101-105. (Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea mortii prezumate a celor dispruti, si, n mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor dispruti cu ocazia rzboiului, n afara zonei interioare). CAPITOLUL III Despre efectele absentei Art. 106-123. (Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea mortii prezumate a celor dispruti, si, n mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea mortii prezumate a celor dispruti cu ocazia rzboiului, n afara zonei interioare). CAPITOLUL IV Despre privegherea copiilor minori ai tatlui care a disprut Art. 124-126. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

TITLUL V DESPRE CSTORIE CAPITOLUL I Despre nsusirile si conditiile necesare spre a se putea svrsi cstoria Art. 127-133. (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice ). Art. 134. (Abrogat expres prin Decretul-Lege nr. 9 din 31 decembrie 1969 privind abrogarea unor acte normative, publicat n M. Of. nr. 9 din 31 decembrie 1989). Art. 135-138. (Abrogate prin Legea din 15.III.1906). Art. 139. (Abrogat prin art. 49 din Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 140. (Abrogat prin Legea din 15.III.1906). Art. 141. (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 142. (Abrogat prin Legea din 15.III.1906). Art. 143-150. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL II Despre formalittile relative la celebrarea cstoriei Art. 151-152. (Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele strii civile). CAPITOLUL III Despre opozitii la cstorie Art. 153-161. (Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928). CAPITOLUL IV Despre cereri de nulitate a cstoriei Art. 162-184. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL V Despre obligatiile ce izvorsc din cstorie Art. 185-193. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL VI Despre drepturile si datoriile respective ale sotilor Art. 194-196. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 197-208. (Abrogate prin Legea nr. 96 din 20.IV.1932 privitoare la ridicarea incapacittii civile a femeii mritate). CAPITOLUL VII Despre desfacerea cstoriei Art. 209. (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL VIII Despre a doua cstorie Art. 210. (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). TITLUL VI DESPRE DESPRTENIE CAPITOLUL I Despre cauzele desprteniei Art. 211-213. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 214. (Abrogat expres prin art. 49 a1 Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 215. (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 persoanele juridice) CAPITOLUL II Despre desprtenie pentru cauz determinat Art. 216-233. (Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judectilor). Art. 234. (Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). Art. 235-240. (Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judectilor). Art. 241-242. (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). Art. 243-245. (Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judectilor).

Art. 246-248. (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). Art. 249-250. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 251-253. (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). CAPITOLUL III Despre desprtenia prin consimtmntul mutual Art. 254-267. (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). Art. 268. (Abrogat implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atributiilor ministerului public si expres prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). Art. 269-270. (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). Art. 271-272. (Abrogate implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atributiilor ministerului public si expres prin art VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). Art. 273-276. (Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). CAPITOLUL IV Despre efectele desprteniei Art. 277. (Abrogat prin Legea nr. 429 din 4.VI.1945 pentru abrogarea art. 277 C. civ.) . Art. 278. (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 279. (Abrogat prin Legea din 15.III.1906). Art. 280-284. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 285. (Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedur civil). TITLUL VII DESPRE PATERNITATE SI DESPRE FILIATIUNI CAPITOLUL I Despre filiatiunea copiilor legitimi nscuti sau conceputi n cstorie Art. 286-291. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL II Despre dovedirea filiatiunii copiilor legitimi Art. 292-303. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL III Despre copiii naturali Art. 304-308. (Abrogate prin art. 22 al Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural). TITLUL VIII DESPRE ADOPTIE Art. 309-320. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 321-322. (Abrogate prin Legea din 15.III.1906). Art. 323. (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Art. 324. (Abrogat prin Legea din 15.III.1906). TITLUL IX DESPRE PUTEREA PRINTEASC Art. 325-341. (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). TITLUL X DESPRE MINORITATE, DESPRE TUTEL SI DESPRE EMANCIPARE CAPITOLUL I Despre minoritate Art. 342. (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL II Despre tutel Art. 343-420. (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL III Despre emancipare Art. 421-433. (Abrogate prin art. V al Decretului nr. 185 din 30.IV.1949 pentru modificarea si abrogarea unor dispozitii privitoare la majorat, la capacitate n materia contractelor de munc si emancipare).

TITLUL XI DESPRE MAJORITATE, DESPRE INTERDICTIE SI DESPRE CONSILIUL JUDICIAR CAPITOLUL I Despre majoritate Art. 434. (Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL II Despre interdictie Art. 435-457. (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL III Despre consiliile judiciare Art. 458-460. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CARTEA II DESPRE BUNURI SI DESPRE OSEBITELE MODIFICRI ALE PROPRIETTII TITLUL I DESPRE DISTINCTIUNEA BUNURILOR Art. 461. Toate bunurile sunt mobile sau imobile. (C. civ. 2, 462 si urm., 472 si urm., 489 si urm., 1295, 1315 si urm., 1685, 1727 si urm., 1751, 1824 si urm., 1895 si urm., 1909). CAPITOLUL I Despre imobile Art. 462. Bunurile sunt imobile sau prin natura lor, sau prin destinatia lor, sau prin obiectul la care ele se aplic. (C. civ. 2, 463-465 alin. I, 468-470, 471, 482-499, 576, 717, 718, 760, 765, 770, 771, 773, 783, 894, 902-903, 995, 1108, 1166, 1295, 1315, 1327, 1348, 1349, 1366, 1496, 1517, 1660, 1721, 1729, 1737-1745, 1746 si urm., 1777, 1818, 1895). Art. 463. Fondurile de pmnt si cldirile sunt imobile prin natura lor. (C. civ. 464, 465, 469, 470). Art. 464. Morile de vnt, sau de ap, asezate pe stlpi, sunt imobile prin natura lor. (C. civ. 462). Art. 465. Recoltele care nc se tin de rdcini, si fructele de pe arbori, neculese nc, sunt asemenea imobile. ndat ce recoltele se vor tia si fructele se vor culege, sunt mobile. (C. civ. 463, 466, 472 si urm. 972, 1295, 1730). Art. 466. Arborii ce se taie devin mobile. (C. civ. 465, 473, 529 si urm.). Art. 467. Animalele ce proprietarul fondului d arendasului pentru cultur, sunt imobile pe ct timp li se pstreaz destinatia lor. (C. civ. 462, 468). Art. 468. Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinatie. Astfel sunt imobile prin destinatie, cnd ele s-au pus de proprietar pentru serviciul si exploatarea fondului: - animalele afectate la cultur; - instrumentele artoare; - semintele date arendasilor sau colonilor partiali1; - porumbii din porumbrie; - lapinii2 tinuti pe lng cas; - stupii cu roi; - pestele din iaz (helestee); - teascurile, cldrile, alambicurile, czile si vasele; - instrumentele necesare pentru exploatarea fierriilor, fabricilor de hrtie si altor uzine; - paiele si gunoaiele. Mai sunt imobile prin destinatie toate efectele mobiliare3 ce proprietarul a asezat ctre fond n perpetuu. (C. civ. 462, 469, 1750, 1824). 1. Dijmasi 2. Iepuri de cas 3. Lucruri mobile Art. 469. Proprietarul se presupune c a asezat ctre fond n perpetuu efecte mobiliare 1, cnd acestea sunt ntrite cu gips, var sau ciment, sau cnd ele nu se pot scoate fr a se strica sau deteriora, sau fr a strica sau deteriora partea fondului ctre care sunt asezate. Oglinzile unui apartament se presupun asezate n perpetuu, cnd parchetul pe care ele stau este una cu boaseria 2 camerei. Aceasta se aplic si la tablouri si alte ornamente. Statuile sunt imobile cnd ele sunt asezate nadins, chiar cnd ele s-ar putea scoate fr fractur sau deteriorare. (C. civ. 468, 1325, 1750, 1824).

1. Lucruri mobile. 2. Lemnria care mbrac peretii interiori ai camerei. Art. 470. Urloaiele sau tevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pmnt, sau la vreo cas, sunt imobile si fac parte din propriettile la care servesc. (C. civ. 462). Art. 471. Sunt imobile prin obiectul la care se aplic: uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil. (C. civ. 462, 517, 565, 576, 1750). CAPITOLUL II Despre mobile Art. 472. Bunurile sunt mobile prin natura lor, sau prin determinarea legii. (C. civ. 461, 465 alin. II, 466, 473, 474, 482-488, 504-516, 718, 772, 773, 783, 827, 894, 911, 918, 972, 995, 1316, 1587, 1593, 1685, 1718, 1721, 1726, 1736, 1751, 1909). Art. 473. Sunt mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, att acele care se misc de sine precum sunt animalele, precum si cele care nu se pot strmuta din loc dect prin o putere strin, precum sunt lucrurile nensufletite. (C. civ. 472). Art. 474. Sunt mobile prin determinarea legii, obligatiile si actiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare1, actiunile sau interesele n companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cnd capitalul acestor companii const n imobile. Aceste actiuni sau interese se socot ca mobile numai n privinta fiecrui din asociati si pe ct timp tine asociatia. Sunt asemenea mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viat asupra statului sau asupra particularilor. (C. civ. 472, 1639 si urm.). 1. Lucruri mobile. CAPITOLUL III Despre bunuri n raportul lor cu cei ce le posed Art. 475. Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificrile stabilite de legi. Bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi nstrinate dect dup regulile si formele prescrise anume pentru ele. (C. civ. 480 si urm., 1296, 1306, 1706, 1801 si urm., 1845). 1. A se vedea de asemenea - Constitutia Romniei (art. 135 alin. 6); - Constitutia Romniei (art. 41 alin. 6); - Codul familiei (art. 35); - Legea fondului funciar nr. 18 din 20 februarie 1991 (art. 7 si art. 45-52, M. Of. nr. 37 din 20 februarie 1991); - Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 pentru autorizarea executrii constructiilor si unele msuri pentru realizarea locuintelor (M. Of. nr. 3 din 13 ianuarie 1997); - Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administratiei publice locale, republicat, (M. Of. nr. 79 din 18 aprilie 1996); - Decretul nr. 367/1971 privind regimul armelor, munitiilor si metalelor explozive (B. Of. nr. 21 din 8 martie 1976); - Codul aerian - Decretul nr. 516/1953 (B. Of. nr. 56 din 30 decembrie 1953, cu modificrile ulterioare); - Legea protectiei mediului nr. 137 din 29 decembrie 1995 (M. Of. nr. 304 din 30 decembrie 1995). Art. 476. Drumurile mari, drumurile mici si ulitele care sunt n sarcina statului, fluviile si rurile navigabile sau plutitoare, trmurile, adugirile ctre mal si locurile de unde s-a retras apa mrii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele si ndeobste toate prtile din pmntul Romniei, care nu sunt proprietate particular, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public. (C. civ. 478, 495 si urm., 582, 646, 647, 1844). Art. 477. Toate averile vacante si fr stpni, precum si ale persoanelor care mor fr mostenitori, sau ale cror mosteniri sunt lepdate, sunt ale domeniului public. (C. civ. 538, 646, 648, 652, 680, 696). Art. 478. Portile, zidurile, santurile, ntriturile pietelor de rzboi si ale fortretelor fac si ele parte din domeniul public. Aceste lucruri reintr n comert cnd nu mai servesc la uzul public. (C. civ. 476, 647, 1844, 1845). Art. 479. Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosint, sau numai servitute. (C. civ. 480 si urm., 517 si urm., 565 si urm., 576 si urm., 1720). A se vedea: - Constitutia Romniei (art. 135 alin. 5); - Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 pentru autorizarea executrii constructiilor si unele msuri pentru realizarea locuintelor, republicat (M. Of. nr. 3 din 13 ianuarie 1997). TITLUL II DESPRE PROPRIETATE Art. 480. Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru n mod exclusiv si absolut, ns n limitele determinate de lege. (C. civ. 475, 479, 481 si urm., 489 si urm., 585, 586, 620 si urm., 841 si urm., 1001, 1002, 1306, 1310). Art. 481. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afar numai pentru cauz de utilitate public si primind o dreapt si prealabil despgubire. (C. civ. 475, 480, 597, 616). A se vedea Constitutia Romniei (art. 41 alin. 3-5). Art. 482. Proprietatea unui lucru mobil sau imobil d drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste, ca

accesoriu, cu lucrul, ntr-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeste: drept de accesiune. (C. civ. 480, 483 si urm., 629, 645, 903 si urm., 1324 si urm., 1396, 1750, 1777, 1824). CAPITOLUL I Despre dreptul de accesiune asupra celor produse de lucru Art. 483. Fructele naturale sau industriale ale pmntului, fructele civile, sporul animalelor (prsila), se cuvin proprietarului n puterea dreptului de accesiune. (C. civ. 480, 482, 483, 484, 522 si urm., 1730 pct. 1 ). Art. 484. Fructele produse din vreun lucru nu se cuvin proprietarului, dect cu ndatorire din parte-i de a plti semnturile, arturile si munca pus de altii. (C. civ. 483, 494, 524, 552, 997). Art. 485. Posesorul nu cstig proprietatea fructelor dect cnd posed cu bun-credint; la cazul contrariu, el este dator de a napoia productele, mpreun cu lucrul, proprietarului care-l revendic. (C. civ. 485, 487, 494, 995, 1854 si urm., 1898). Art. 486. Posesorul este de bun-credint cnd posed ca proprietar n puterea unui titlu translativ de proprietate, ale crui viciuri nu-i sunt cunoscute. (C. civ. 485, 487, 494, 995, 997, 1846 si urm., 1858, 1890, 1894, 1898). Art. 487. El nceteaz de a fi cu bun-credint din momentul cnd aceste viciuri i sunt cunoscute. (C. civ. 486, 994). CAPITOLUL II Despre dreptul de accesiune asupra celor unite si ncorporate cu lucrul Art. 488. Tot ce se uneste si se ncorporeaz cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos. (C. civ. 482, 489 si urm., 903, 1325). SECTIUNEA I Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile Art. 489. Proprietatea pmntului cuprinde n sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui. (C. civ. 480, 490 si urm., 579, 607 si urm., 610, 612, 613, 620). Potrivit art. 135 alin. 4 din Constitutia Romniei, bogtiile de orice natur ale subsolului fac obiectul exclusiv al propriettii publice. Art. 490. Proprietarul poate face asupra pmntului toate plantatiile si cldirile ce gseste de cuviint, afar de exceptiile statornicite la capul1, care trateaz despre servituti. (C. civ. 480, 489, 492, 576 si urm., 607 si urm., 1776). 1. Titlul IV "Despre servituti". Art. 491. Proprietarul poate face sub fata pmntului toate constructiile si spturile ce gseste de cuviint, si trage din ele toate foloasele ce acestea ar produce, afar de modificrile prescrise de legi si regulamente privitoare la mine, precum si de legile si regulamentele politienesti. (C. civ. 480, 489, 490, 492, 538, 607 si urm., 610, 612, 613, 620). A se vedea nota de sub art 489. Art. 492. Orice constructie, plantatie sau lucru fcut n pmnt sau asupra pmntului, sunt prezumate a fi fcute de ctre proprietarul acelui pmnt cu cheltuiala sa si c sunt ale lui, pn ce se dovedeste din contra. (C. civ. 463, 489, 493, 1202). Art. 493. Proprietarul pmntului care a fcut constructii, plantatii si lucrri cu materiale strine, este dator s plteasc valoarea materialelor. El mai poate fi osndit, dup mprejurri, pentru o asemenea urmare si la plata de daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica. (C. civ. 492, 494, 499, 512, 998, 999, 1084, 1909). Art. 494. Dac plantatiile, constructiile si lucrrile au fost fcute de ctre o a treia persoan cu materialele ei, proprietarul pmntului are dreptul de a le tine pentru dnsul, sau de a ndatora pe acea persoan s le ridice. Dac proprietarul pmntului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce lea fcut; el poate chiar, dup mprejurri, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vtmrile ce a putut suferi proprietarul locului. Dac proprietarul voieste a pstra pentru dnsul acele plantatii si cldiri, el este dator a plti valoarea materialelor si pretul muncii, fr ca s se ia n consideratie sporirea valorii fondului, ocazionat prin facerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, dac plantatiile, cldirile si operele au fost fcute de ctre o a treia persoan de bun credint, proprietarul pmntului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cldiri, si lucrri, dar va avea dreptul sau de a napoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plti o sum de bani egal cu aceea a cresterii valorii fondului. (C. civ. 766, 771, 997, 1076, 1084). Art. 495. Cresterile de pmnt ce se fac succesiv si pe nesimtite la malurile fluviului si ale rurilor se numesc aluviune. Aluviunea este n folosul proprietarului riveran, cnd e vorba de un fluviu sau ru navigabil, plutitor sau neplutitor, cu ndatorire ns pentru proprietar de a lsa, pe pmntul su, drumul trebuitor pentru conducerea vaselor. (C civ. 476 si urm., 482, 488, 496 si urm., 587). Potrivit art. 135 alin. 4 din Constitutia Romniei, apele cu potentialul energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite n interes public fac obiectul exclusiv al propriettii publice. Art. 496. Tot ale proprietarului riveran sunt si pmnturile lsate de apele curgtoare, cnd ele se retrag pe nesimtite de la unul din trmuri si se ndreapt ctre cellalt trm; proprietarul trmului de unde apa s-a retras profit de aluviune, fr ca proprietarul trmului opus s poat reclama pmntul cel pierdut. Acest drept nu are loc n privirea pmnturilor prsite de apa mrii. (C. civ. 476, 495). A se vedea nota de sub art. 495.

Art. 497. Aluviunea nu are loc n privirea lacurilor, helesteielor si a iazurilor; proprietarul lor conserv totdeauna pmntul acoperit de ap, cnd ea este la nltimea scurgerii helesteiului, iazului, chiar dac ctimea apei ar scdea n urm; si viceversa, proprietarul iazului nu cstig nici un drept asupra pmntului riveran ce se acoper de apa iazului cnd urmeaz vrsturi extraordinare. (C. civ. 495, 1847). A se vedea nota de sub art. 495. Art. 498. Dac un fluviu sau ru, navigabil sau nu, rupe deodat o parte mare, si care se poate recunoaste, de pmnt, si o lipeste la pmntul unui alt proprietar, acea parte rmne a cui a fost pmntul de la care s-a rupt; ns dac se va reclama n termen de un an. (C. civ. 476, 495, 1894). Art. 499. Insulele si prundurile, care se formeaz n albia fluviilor si a rurilor navigabile sau plutitoare, sunt ale statului, dac nu i se opune titlu sau prescriptie. (C. civ. 476). A se vedea nota de sub art. 495. Art. 500. Insulele si prundurile, care se formeaz n rurile nenavigabile si neplutitoare, sunt ale proprietarului trmului pe care ele s-au format; dac insula format trece peste jumtatea rului, atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra prtii de insul ce se ntinde spre el, pornind de la jumtatea rului. (C. civ. 476. 496, 499, 501). A se vedea nota de sub art. 495. Art. 501. Dac un ru sau fluviu, formndu-si un brat nou, taie si nconjoar pmntul unui proprietar riveran, si face prin acest chip o insul, proprietarul nu pierde pmntul ce s-a transformat n insul, chiar dac el s-a fcut de un fluviu sau de un ru navigabil sau plutitor. (C. civ. 476, 499). A se vedea nota de sub art. 495. Art. 502. Dac un fluviu sau un ru si face un nou curs prsind vechea sa albie, aceast albie se mparte ntre proprietarii mrginari. A se vedea nota de sub art. 495. Art. 503. Orice animale sau zburtoare slbatice trec n cuprinsul nostru se fac ale noastre, pe ct timp rmn la noi, afar numai dac asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii. (C. civ. 468, 998, 1898). SECTIUNEA II Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile misctoare Art. 504. Dac dou lucruri a doi deosebiti stpni s-au unit mpreun nct amndou formeaz un singur tot, dar se pot desprti si conserva fiecare n parte dup desprtire, atunci totul format este al proprietarului lucrului care constituie partea principal, rmnnd el dator a plti celuilalt proprietar pretul lucrului ce a fost unit cu principalul. (C. civ. 473, 505 si urm.). Art. 505. Este principal acela din dou lucruri, pentru uzul sau pentru ornamentul, pentru completarea crui a servit unirea celuilalt lucru. (C. civ. 504, 506, 508 si urm., 511 si urm.). Art. 506. Cnd ns lucrul unit este mult mai de pret dect lucrul principal, si cnd el s-a unit fr stirea proprietarului, acesta poate cere desprtirea si restituirea lucrului unit, chiar dac ar rezulta din desprtire oarecare vtmare lucrului ctre care el a fost unit. (C. civ. 504 si urm., 728). Art. 507. Dac din cele dou lucruri unite pentru a forma un singur tot, nici unul nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt, atunci acela este considerat ca principal care va fi mai mare n valoare. Dac valoarea ambelor lucruri ar fi mai tot aceeasi, atunci lucrul cel mai mare n volum va fi considerat ca principal. (C. civ. 504 si urm., 511, 512). Art. 508. Daca un mester sau altcineva a ntrebuintat materia care nu era a sa si a fcut un lucru nou, atunci proprietarul materiei ntrebuintate are dreptul de a reclama lucrul format din ea, pltind pretul muncii, att cnd acel obiect ar putea ct si cnd el n-ar putea reveni n starea primitiv. (C. civ. 484, 509 si urm., 514, 515, 997, 1478). Art. 509. Dac ns manopera ar fi att de important nct ar ntrece cu mult valoarea materiei ntrebuintate, atunci munca lucrtorului va fi considerat ca parte principal, si lucrtorul va avea dreptul de a retine lucrul format, pltind proprietarului pretul materiei. (C. civ. 508, 514 si urm., 1478). Art. 510. Cnd cineva a ntrebuintat n parte materia care era a sa, si n parte materia strin, pentru a forma un lucru nou, fr ca nici o parte din materie s-si fi pierdut cu totul fiinta, si dac acele materii nu se mai pot desprti fr vtmare sau pagub, atunci lucrul format se cuvine ambilor proprietari, celui dinti n proportie cu materia ce era a sa, si celuilalt n proportie cu materia sa si cu pretul muncii sale. (C. civ. 506 si urm., 511 si urm., 728, 1388 si urm.). Art. 511. Cnd un lucru s-a format din amestecarea mai multor materii cu diferiti stpni din care nici una nu poate fi considerat ca materie principal, atunci proprietarul, n nestiinta crui a urmat amestecarea, poate cere desfacerea lor, dac ea este cu putint a se desface. Dac materiile amestecate nu se mai pot desprti fr vtmare sau pagub, atunci lucrul format se cuvine tuturor stpnilor, fiecrui ns n proportie cu ctimea, calitatea si valoarea materiilor lui, ntrebuintate la facerea acelui lucru. (C. civ. 512 si urm., 728 si urm., 1388 si urm.). Art. 512. Dac materia unui din proprietari ar covrsi pe cealalt materie prin valoare si cantitate, atunci proprietarul materiei mai cu pret va putea cere lucrul format prin amestecare, pltind ns celuilalt proprietar pretul materiei sale. (C. civ. 505 si urm., 511, 513 si urm.). Art. 513. Cnd lucrul format rmne comun ntre proprietarii materiilor din care s-a format, atunci lucrul se va vinde prin licitatie si pretul se va mprti. (C. civ. 506 si urm., 510, 511, 728, 1388 si urm.). Art. 514. n toate cazurile n care proprietarul materiei ntrebuintate fr stirea lui la formarea unui lucru nou este n drept de a reclama lucrul format, el are si voia de a cere n loc de lucrul format o materic de aceeasi natur, ctime,

greutate, mrime si calitate, sau valoarea aceleiasi materii. (C. civ. 504 si urm., 508 si urm., 515). Art. 515. Vericari vor fi ntrebuintat materii strine, fr stirea proprietarului lor, vor putea dup mprejurri fi osnditi la plat de daune-interese, si aceasta fr prejudiciul urmririlor prin canal extraordinar. 1 (C. civ. 506 si urm., 998, 999, 1084). 1. Actiune penal. Art. 516. Principiile regulilor de mai sus vor servi judectorilor si n deciziunea cazurilor analoge cu cele precedente. (C. civ. 3, 504-515). TITLUL III DESPRE UZUFRUCT, DESPRE UZ SI DESPRE ABITATIUNE CAPITOLUL I Despre uzufruct Art. 517. Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, ntocmai ca nsusi proprietarul lor, ns cu ndatorirea de a le conserva substanta. (C. civ. 479, 480, 518 si urm., 540 si urm., 554, 557 si urm., 804, 844, 1750, 1824). Art. 518. Uzufructul se stabileste prin lege sau prin vointa omului. (C civ. 517, 519, 805, 844, 1801, 1846, 1890, 1895 si urm. ). Prin abrogarea art. 285, 338, 684 si 1242 din C. civ., au fost desfiintate drepturile de uzufruct legal si anume dreptul de uzufruct al printilor asupra bunurilor copiilor, dreptul sotului asupra bunurilor dotale, si dreptul vduvei fr avere la mostenirea brbatului ei. Art. 519. Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu conditie. (C. civ. 557, 560, 1004 si urm., 1017, 1019, 1022 si urm., 1295). Art. 520. Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile si imobile. (C. civ. 462 si urm., 472 si urm., 526 si urm., 1295, 1750 pct. 2). SECTIUNEA I Despre drepturile uzufructuarului Art. 521. Uzufructuarul are drept de a se bucura de tot felul de fructe ce poate produce obiectul asupra cruia are uzufruct, fie naturale, fie industriale, fie civile. (C. civ. 517, 522 si urm., 544). Art. 522. Fructele naturale sunt acelea ce pmntul produce de la sine: productia si prsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobndesc prin cultur. (C. civ. 483 si urm., 524 si urm., 555, 556). Art. 523. Fructele civile sunt chiriile caselor, dobnzile sumelor exigibile, venitul rentelor; arendele intr n clasa fructelor civile. (C. civ. 525, 527, 542, 543, 994, 1411, 1587, 1589, 1639 si urm., 1730 pct. 1, 1907). Art. 524. Fructele naturale si industriale, neculese n momentul cnd se deschide dreptul de uzufruct, sunt ale uzufructuarului. Acelea ce se gsesc n aceeasi stare cnd se sfrseste dreptul de uzufruct sunt ale proprietarului, fr de a putea pretinde unul de la altul despgubire de cheltuielile urmate pentru arturi si semnturi. Drepturile colonului partiar1 ce vor fi existat la nceputul, sau la finele uzufructului, nu pot fi vtmate de dispozitia precedent. (C. civ. 465, 484, 522, 534). 1. Dijmas. Art. 525. Fructele civile se socotesc dobndite zi cu zi, si se cuvine uzufructuarului, n proportie cu durata uzufructului su. Aceast regul se aplic la arenzi si la chiriile caselor si la alte fructe civile. (C. civ. 523, 527, 542, 543, 994, 1411, 1413, 1586, 1587, 1639 si urm., 1907). Art. 526. Dac uzufructul cuprinde lucruri cu care nu se poate cineva servi fr a le consuma, precum bani, grne, buturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, ns cu ndatorire de a le napoia n aceeasi cantitate, calitate si valoare, sau pretul, la sfrsitul uzufructului. (C. civ. 521, 557 si urm.). Art. 527. Uzufructul unei rente pe viat d uzufructuarului, pe durata uzufructului su, dreptul de a percepe veniturile, fr de a fi obligat la nici un fel de restituire. (C. civ. 521, 523, 1639 si urm.). Art. 528. Dac uzufructul cuprinde lucruri care, fr a se consuma ndat, se stric dup vreme prin ntrebuintarea lor, precum rufele, mobilele casei, uzufructuarul are dreptul de a se sluji de dnsele pentru ntrebuintarea la care ele sunt destinate, si nu este obligat de a le napoia la sfrsitul uzufructului, dect n stare ce se vor afla, ns nestricate din dol sau culp. (C. civ. 517, 534, 543, 555, 556, 998, 1102, 1156). Art. 529. Dac uzufructul cuprinde pduri destinate de proprietarul lor la tieri periodice, uzufructuarul este dator a pstra ordinea si ctimea tierii, n conformitate cu regulile stabilite de proprietar, sau cu uzul locului, fr a putea pretinde vreo despgubire nici uzufructuarul, nici mostenitorii si, pentru prtile lsate netiate n timpul uzufructului su. Arborii care se pot scoate dintr-un seminariu de pomi,1 fr degradarea acestuia nu vor face parte din uzufruct, dect cu ndatorire, pentru uzufructuar, de a se conforma obiceiului local n privirea nlocuirii lor. (C. civ. 466, 524, 530 si urm.). A se vedea: - Legea fondului funciar nr. 18/1991 (art. 41); - Codul silvic (B. Of. nr. 22 din 8 februarie 1969), cu modificrile ulterioare:

- Legea nr. 4/1972 privind gospodrirea pdurilor aflate n administrarea direct a comunelor (B. Of. nr. 42 din 24 aprilie 1972). 1. Pepiniere. Art. 530. Uzufructuarul se mai bucur, conformndu-se cu epocile si uzul vechi al proprietarului, de prtile de pduri nalte care au fost puse n tiere regulat, sau c aceste tieri se fac periodic pe o ntindere de pmnt determinat, sau c se fac numai de o ctime oarecare de arbori alesi pe toat suprafata domeniului. (C. civ. 529, 531 si urm.). A se vedea nota de sub art. 529. Art. 531. n toate celelalte cazuri, uzufructuarul nu se poate atinge de arbori nalti; va putea ns ntrebuinta, spre a face reparatiile la care este obligat, arborii dezrdcinati sau sfrmati din accidente; poate chiar a tia pentru acest sfrsit arborii trebuinciosi, cu ndatorire ns a constata n fiinta proprietarului aceast trebuint. (C. civ. 529 si urm., 533, 545, 546). Art. 532. Uzufructuarul poate lua din pduri araci pentru vii, poate asemenea lua de pe pomi producte anuale sau periodice, ns toate acestea dup obiceiul locului si al proprietarului. (C. civ. 524, 529, 531 ). A se vedea nota de sub art. 529. Art. 533. Pomii roditori care se usuc si chiar acei ce sunt dezrdcinati sau drmati din accidente se cuvin uzufructuarului, cu ndatorire de a-i nlocui prin altii. (C. civ. 529 alin. II, 531 ). Art. 534. Uzufructuarul se poate bucura el nsusi, sau nchiria altuia, sau ceda exercitiul dreptului su. De va nchiria, urmeaz a se conforma pentru epocile cnd se prennoiesc contractele si pentru durata lor, regulilor ntocmite pentru brbat, n privinta averii femeii sale la titlul Despre contractul de cstorie. (C. civ. 523, 542, 1413, 1824 pct. 2). Dispozitiile din titlul "Despre contractul de cstorie" au fost abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. Art. 535. Uzufructuarul se foloseste de adugirile fcute prin aluviune la obiectul asupra cruia are uzufruct. (C. civ. 495 si urm.). Art. 536. El se foloseste de drepturile de servitute si n genere de toate drepturile de care se poate folosi proprietarul, si se foloseste ntocmai ca nsusi proprietarul. (C. civ. 517, 554, 576 si urm., 639). Art. 537. Uzufructuarul se foloseste asemenea ntocmai ca proprietarul de minele, pietrriile si nisipurile ce sunt n exploatare la deschiderea dreptului de uzufruct. Dac ns se atinge de o exploatare, care nu s-ar putea face fr o concesiune, uzufructuarul nu se va putea bucura de ea fr a dobndi mai nti nvoirea guvernului. A se vedea nota de sub art. 489. Art. 538. Uzufructuarul nu are nici un drept asupra minelor si pietrriilor nedeschise nc, nici asupra nisipurilor a cror exploatare nu e nc nceput, nici asupra comorii care s-ar putea gsi n cursul uzufructului su. Art. 539. Proprietarul nu poate prin faptul su nici cu orice chip vtma drepturile uzufructuarului. Uzufructuarul nu poate, la ncetarea uzufructului, cere vreo despgubire pentru mbunttirile ce ar pretinde c a fcut, chiar cnd printr-nsele ar fi sporit valoarea lucrului. El sau mostenitorii si pot ns ridica oglinzi, tablouri si alte ornamente, pe care le-ar fi asezat, cu ndatorire de a restabili localul n starea ce a fost mai nainte. (C. civ. 469, 494, 998, 999). SECTIUNEA II Despre obligatiile uzufructuarului Art. 540. Uzufructuarul ia lucrurile n starea n care se afl; el ns nu poate intra n folosinta lor, dect dup ce va face n prezenta proprietarului, sau dup ce-l va chema formal, inventarul lucrurilor misctoare si constatarea strii n care se vor afla cele nemisctoare, supuse uzufructului. (C civ. 462 si urm., 472 si urm., 536, 1432). Art. 541. Este dator a da cautiune c se va folosi ca un bun printe de familie, de nu va fi scutit prin actul constitutiv al uzufructului; cu toate acestea tatii, mamele ce vor avea uzufructul legal al averii copiilor lor, vnztorul sau donatorul care si-au rezervat uzufructul, nu sunt obligati a da cautiune. (C. civ. 540, 1080, 1652 si urm., 1675 si urm. ). Prin abrogarea art. 338 C. civ., dreptul de uzufruct legal al printilor asupra bunurilor copiilor a fost desfiintat. Art. 542. Dac uzufructuarul nu gseste cautiune, nemisctoarele se dau cu arend, sumele de bani cuprinse n uzufruct se pun la dobnd, productele se vnd si pretul lor se pune asemenea la dobnd; dobnzile acestor sume si pretul arendelor se cuvin uzufructuarului. (C. civ. 525, 543, 544, 1411 si urm., 1587 si urm.). Art. 543. n lips de cautiune din partea uzufructuarului, proprietarul poate cere ca mobilele supuse periciunii prin ntrebuintare pune pretul la dobnda, si uzufructuarul se foloseste de dobnzi n cursul uzufructului; cu toate acestea uzufrucutuarul va putea cere si judectorii vor putea ordona, dup mprejurri, ca o parte din lucrurile misctoare necesare pentru propriile sale trebuinte s i se lase sub simpla sa depunere de jurmnt si cu ndatorire de a le preda la curmarea uzufructului. (C.civ. 528, 542). Art. 544. ntrzierea de a da cautiune nu ridic uzufructuarului dreptul de a se folosi de fructele la care el avea drept; ele i se cuvin din momentul de cnd s-a deschis uzufructul. (C. civ. 517, 524, 525, 542, 543). Art. 545. Uzufructuarul nu este obligat dect la reparatiile de ntretinere. Reparatiile cele mari rmn n sarcina proprietarului, afar numai dac acestea s-ar fi cauzat din lipsa reparatiilor de ntretinere de la deschiderea

uzufructului, n care caz uzufructuarul este obligat a le face si pe acestea. (C. civ. 517, 531, 540, 546 si urm., 558, 998, 999, 1447 si urm.). Art. 546. Reparatiile cele mari sunt acele ale zidurilor celor mari si ale boltelor, restabilirea grinzilor si acoperisului ntreg, acelea ale zgazelor si ale zidurilor de sprijinire si de mprejmuire n total; toate celelalte reparatii sunt de ntretinere. (C. civ. 531, 545, 547). Art. 547. Nici proprietarul, nici uzufructuarul nu sunt obligati a recldi ceea ce a czut de vechime sau s-a distruit1 din caz fortuit. (C. civ. 539, 540, 546, 557, 563 si urm., 1083). 1. Distrus. Art. 548. Uzufructuarul este obligat, n cursul folosintei sale, la toate sarcinile anuale ale fondului, precum contributiile si altele ce sunt dup obicei sunt considerate ca sarcini ale fructelor. (C. civ. 545) Art. 549. n privinta sarcinilor ce pot fi impuse pe proprietate, n cursul uzufructului, proprietarul si uzufructuarul contribuie dup modul urmtor: proprietarul este obligat a le plti si uzufructuarul a-i rspunde dobnzile, iar dac uzufructuarul le-a pltit, el are dreptul a cere capetele,1 pltite de la proprietar, la expirarea uzufructului. (C civ. 550, 552, 557 si urm., 1589). 1. Capitalul. Art. 550. Acel ce cstig cu titlu gratuit un uzufruct universal, sau cu titlu universal, este dator a achita n proportie cu folosinta sa si fr nici un drept de repetitiune, legatele, pensiile alimentare si veniturile rentelor perpetue sau pe viat care privesc asupra patrimoniului. (C. civ. 844 si urrn., 888 si urm., 894 si urm., 902 si urm., 1639). Art. 551. Uzufructuarul cu titlu particular nu se oblig la plata datoriilor pentru care fondul este ipotecat si, de va fi silit s le plteasc, are actiune n contra proprietarului. (C. civ. 899 si urm., 905, 991, 1746 si urm., 1790 si urm.). Art. 552. Uzufructuarul fie universal, fie cu titlu universal, trebuie s contribuie mpreun cu proprietarul la plata datoriilor dup cum urmeaz: se pretuieste valoarea fondului supus uzufructului, se defige1 n urm ctimea cu care urmeaz a contribui la plata datoriilor n proportie cu valoarea zisului fond. Dac uzufructuarul voieste s avanseze suma pentru care trebuie fondul s contribuie, capitalul i se napoiaz la sfrsitul uzufructului fr nici o dobnd. Iar de nu va voi uzufructuarul a face acest avans, proprietarul poate, dup a sa voint, sau s plteasc dnsul acea sum, si atunci uzufructuarul i plteste dobnzile n tot cursul uzufructului, sau s pun n vnzare o parte din averea supus uzufructului pn se va dobndi un pret analog sumei datorite. (C. civ. 775, 893, 896). 1. Se stabileste. Art. 553. Uzufructuarul e dator a plti numai cheltuielile proceselor ce privesc folosinta si celelalte condamnatiuni la care procesele artate pot da nastere. Art. 554. Dac n cursul uzufructului, o a treia persoan face vreo uzurpare asupra fondului, sau vreo alt ncercare spre a clca drepturile proprietarului, uzufructuarul este tinut a-l denunta proprietarului, cci la din contr uzufructuarul rmne rspunztor pentru toate daunele ce ar putea rezulta pentru proprietar, precum ar fi rspunztor pentru orice stricciune s-ar face de el nsusi. Art. 555. Dac uzufructul are de obiect un animal si dac acesta va pieri fr culpa uzufructuarului, el nu este obligat a da proprictarului alt animal n loc, nici de a-i plti pretul. Art. 556. Dac turma pe care un uzufruct a fost constituit, din ntmplare sau din boal, va pieri cu totul si fr culpa uzufructuarului, acesta nu este obligat dect a-i da seama de piei sau de valoarea lor. Dac turma nu va pieri cu totul, uzufructuarul este dator de-a nlocui numrul vitelor pierdute, prin vitele ce d sporul. SECTIUNEA III Despre stingerea uzufructului Art. 557. Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului, prin expirarea termenului pentru are uzufructul a fost acordat, prin consolidarea sau ntrunirea asupra aceleiasi persoane a ambelor calitti de proprietar si de uzufructuar: prin neuzul dreptului de uzufruct n curs de 30 ani; prin totala desfiintare a lucrului asupra cruia uzufructul era constituit. (C. civ. 969, 1154, 1156, 1890). Art. 558. Uzufructul poate nceta asemenea prin abuzul ce face uzufructuarul de folosinta sa, sau aducnd stricciuni fondului, sau lsndu-l s se degradeze din lips de ntretinere. Creditorii uzufructuarului pot interveni n contestatiile pornite n contr-i pentru conservarea drepturilor lor; ei pot propune repararea degradrilor fcute si a da garantii pentru viitor. Judectorii pot, dup gravitatea mprejurrilor, sau a hotr stingerea uzufructului, sau a lsa pe proprietar s se bucure de fructele obiectului supus la uzufruct, cu ndatorire de a plti pe fiecare an uzufructuarului sau celor ce prezint drepturile sale o sum hotrt pn n ziua cnd uzufructul urma s nceteze. (C. civ. 545, 974). Art. 559. Uzufructul care nu e acordat particularilor nu poate trece peste 30 de ani. Art. 560. Uzufructul constituit pn ce o alt persoan va ajunge la o vrst hotrt, tine pn la acea epoc, chiar de ar muri zisa persoan naintea vrstei hotrte. Art. 561. Vnzarea lucrului supus la uzufruct nu aduce nici o schimbare dreptului uzufructuarului; el continu a se folosi de uzufructul su, de a nu renunta la dnsul n mod formal. Art. 562. Creditorii uzufructuarului pot s cear a se anula renuntarea fcut n paguba lor. (C. civ. 975, 976).

Art. 563. Dac o parte numai a lucrului supus la uzufruct s-a distruit,1 uzufructul se pstreaz asupra prtii rmase. (C. civ. 1156). 1. Distrus Art. 564. De va fi uzufructul constituit numai asupra unei cldiri, si aceast cldire va arde sau se va distrui 1 din alt ntmplare, sau se va drma de vechime, uzufructuarul nu va avea dreptul a se folosi de pmntul pe care a fost cldirea, nici de materialele rmase. Dac uzufructul s-ar afla constituit asupra unui domeniu din care fcea parte si cldirea, uzufructuarul se va folosi de pmnt. (C. civ. 1156). 1. Distruge CAPITOLUL II Despre uz si abitatiune Art. 565. Drepturile de uz si de abitatiune se stabilesc si se pierd n acelasi chip ca si uzufructul. Art. 566. Ca si n cazul de uzufruct, nu se poate folosi cineva de aceste drepturi, fr a da mai nti cautiune si fr a face inventar. (C. civ. 540 si urm.). Sotul supravietuitor nu este obligat s dea cautiune pentru exercitarea dreptului de abitatiune ce i se cuvine potrivit art. 4 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944). Art. 567. Uzuarul si cel ce are dreptul de abitatiune trebuie s se foloseasc de ele ca un bun printe de familie. Art. 568. Drepturile de uz si de abitatiune se reguleaz prin titlul care le-a nfiintat si primesc dup cuprinderea lui mai mult sau mai putin ntindere. Art. 569. Dac titlul nu se explic asupra ntinderii acestor drepturi, ele se reguleaz precum urmeaz. Art. 570. Cel ce are uzul unui loc nu poate pretinde mai multe fructe din acel loc dect se cuvine pentru trebuintele sale si ale familiei sale. Poate pretinde si pentru trebuintele copiilor ce va avea n urma constituirii dreptului de uz. Art. 571. Uzuarul nu poate ceda nici nchiria dreptul su altuia. (C. civ. 534, 573). Art. 572. Cel ce are un drept de abitatiune pe o cas poate sedea ntr-una cu familia sa, chiar de n-ar fi fost nsurat la epoca cnd i s-a dat acest drept. Cel ce are dreptul de abitatiune poate nchiria partea casei ce nu locuieste. Cu privire la dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, a se vedea art. 4 alin. 2 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944). Art. 573. Dreptul de abitatiune nu poate fi nici cesionat, nici nchiriat, afar de exceptia adus la art. 572. (C. civ. 534, 571 ). Art. 574. Dac uzuarul absoarbe toate fructele fondului, sau dac ocup toat casa, e dator s fac cheltuielile de cultur, reparatiile de ntretinere si s plteasc contributiile ca si uzufructuarul. Dac nu ia dect o parte din fructe sau dac nu ocup dect o parte din cas, el contribuie n proportie cu lucrul de care se foloseste. (C. civ. 545 si urm.). Art. 575. Uzul pdurilor se va regula prin legi particulare. A se vedea nota de sub art. 529. TITLUL IV DESPRE SERVITUTI Art. 576. Servitutea este o sarcina impus asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avnd un alt stpn. Art. 577. Servitutile izvorsc sau din situatia natural a locurilor, sau din obligatia impus de lege, sau din conventia dintre proprietari. (C. civ. 578, 586 si urm., 620 si urm.). CAPITOLUL I Despre servituti ce se nasc din situatia locurilor Art. 578. Locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireste din locurile superioare, fr ca mna omului s fi contribuit la aceasta. Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca s opreasc aceast scurgere. Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servitutii fondului inferior. Art. 579. Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice ntrebuintare cu dnsul, fr ns a vtma dreptul ce proprietarul fondului inferior are dobndit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acelui izvor. Art. 580. n acest caz, prescriptia nu se poate dobndi dect prin o folosint nentrerupt n timp de 30 de ani, socotiti din ziua cnd proprietarul fondului inferior a fcut si a svrsit lucrri aparente destinate a nlesni trecerea si scurgerea apei n propritatea sa. Art. 581. Proprietarul izvorului nu-i poate schimba cursul, cnd izvorul d apa trebuincioas locuitorilor unei comune, unui sat sau unui ctun. A se vedea nota de sub art. 495. Art. 582. Acela, a crui proprietate este pe marginea unei ape curgtoare, afar de apele care sunt declarate dependente de domeniul public prin art. 476 la titlul Despre distinctiunea bunurilor, poate lua ap pentru irigatia propriettilor sale, fr ns a o abate de tot.

Acela prin al crui fond trece apa o poate chiar ntrebuinta n toat ntinderea prin care ar avea curgere, cu ndatorire numai a-i lsa cursul firesc la iesirea din proprietatea sa. A se vedea nota de sub art. 495. Art. 583. De se ridic vreo contestatie ntre proprietarii crora aceste ape pot fi trebuincioase, tribunalele 1, la darea hotrrii, sunt datoare s caute a mpca interesul agriculturii cu respectul cuvenit propriettii, observnd ntotdeauna regulamentele particulare si locale asupra curgerii si uzului apelor. A se vedea nota de sub art. 495 1. Instantele Art. 584. Orice proprietar poate ndatora pe vecinul su la grnituirea propriettii lipite cu a sa; cheltuielile grnituirii se vor face pe jumtate. Art. 585. Tot proprietarul si poate ngrdi proprietatea, afar de exceptia ce se face la art. 616. CAPITOLUL II Despre servitutile stabilite de lege Art. 586. Servitutile stabilite de lege au de obiect utilitatea public, sau a comunelor, ori aceea a particularilor. Art. 587. Acele stabilite pentru utilitatea public sau comunal au de obiect crarea sau poteca pe lng marginea rurilor navigabile sau flotabile, constructia sau reparatia drumurilor, sau alte lucrri publice sau comunale. Tot ce priveste acest fel de servituti se determin de ctre legile sau regulamentele particulare. Art. 588. Legea supune pe proprietari la osebite obligatii unul ctre altul, fr chiar s existe vreo conventie ntre dnsii. Art. 589. Parte din aceste obligatii e regulat de ctre legile asupra politiei rurale. Celelalte sunt relative la zidul sau la santul comun ntre vecini, la cazul cnd se poate nlta un contrazid, la privirea asupra propriettii vecinului, la scurgerea stresinilor, la drumul de trecere. Legea asupra politiei rurale din 25 decembrie 1868, la care se refer art. 589 alin. 1, a fost abrogat prin Legea nr. 22 martie 1937 privitoare la organizarea si ncurajarea agriculturii. SECTIUNEA I Despre zidul si santul comun Art. 590. n orase si la tar, orice zid care serveste de desprtire ntre cldiri sau ntre curte si grdin, si ntre ograde la tar, se socoteste comun, dac nu exist un titlu sau semn care ar proba contrariul. Art. 591. Este semn de necomunitate cnd culmea zidului este dreapt si perpendicular despre peretele de o parte, iar despre cealalt parte nftiseaz un plan nclinat; n acest caz, zidul se presupune c apartine exclusiv proprietarului despre care exist planul nclinat. Art. 592. Reparatia si recldirea zidului comun sunt n sarcina tuturor devlmasilor, si n proportie cu dreptul fiecruia. Art. 593. Cu toate acestea, fiecare coproprietar al unui zid comun poate fi aprat de a contribui la reparatii si recldiri, renuntnd la dreptul su, dac ns zidul comun nu ar sprijini vreo cldire a sa. Art. 594. Fiecare coproprietar poate s zideasc n contra unui zid comun si s bage grinzi sau legturi n toat grosimea zidului, lsnd 54 milimetri despre vecin, fr prejudiciul dreptului ce are vecinul ca s scurteze acele grinzi pn n jumtatea zidului, n caz cnd si el ar voi a pune grinzi tot n acele locuri, sau a lipi un cos. (C. civ. 599, 610, 611) Art. 595. Orice coproprietar poate s nalte zidul comun, dar e dator a face singur cheltuiala nltrii, reparatiile de ntretinere pentru partea nltat si totodat pgubirile pentru sarcina cauzat zidului comun n proportie cu nltimea. Art. 596. Dac zidul comun nu e n stare a purta greutatea nltrii, cel ce vrea s-l nalte e dator a-l face din ntreg, din temelie, cu cheltuiala sa, si orice adaos n grosime s-l fac pe locul su. Art. 597. Vecinul care n-a contribuit la nltare poate cstiga dreptul de comunitate, pltind cheltuiala pe jumtate, precum si pretul pe jumtate al locului ce s-ar fi ntrebuintat pentru ngrosarea zidului. Art. 598. Orice vecin al unui zid poate s-l fac comun, n parte sau tot, pltind stpnului zidului jumtate din valoarea sa, sau jumtate din valoarea prtii ce vrea s fac comun, precum si jumtate din valoarea locului pe care este cldit zidul. Art. 599. Unul din vecini nu poate guri zidul comun, nici s alture sau s sprijine de dnsul vreo lucrare, fr consimtmntul celuilalt. n caz de mpotrivire, el nu poate face aceasta fr a regula mai nti prin experti mijloacele necesare pentru ca acea lucrare s nu vateme drepturile celuilalt. Art. 600. Fiecare poate n orase si suburbii a ndatora pe vecinul su, a contribui la cldirea si repararea ngrdirii ce desparte casele, curtile si grdinile lor; nltimea ngrdirii se va hotr dup regulamentele particulare sau dup obiceiul obstesc si n lips de regulamente si de obicei, nltimea zidului va fi de cel putin doi metri, socotindu-se si coama. Art. 601. Cnd se recldeste un zid comun sau o cas, toate servitutile active si pasive se perpetu n privirea noului zid sau a noii case, fr a se putea ns ngreuna, dac recldirea s-a fcut mai nainte de mplinirea prescriptiei. (C. civ. 636 si urm.). Art. 602. Toale santurile ntre dou proprietti se socotesc comune de nu va fi titlu sau semn contrariu.

Art. 603. Este semn de necomunitate cnd pmntul e nltat sau aruncat numai de o parte a santului. Art. 604. Santul se socoteste a fi exclusiv al acelui n partea cruia pmntul e aruncat. Art. 605. Santul comun trebuie ntretinut cu cheltuiala comun. Art. 606. Orice gard ce desparte dou proprietti se socoteste comun, afar dac numai una singur din dou proprietti va fi ngrdit, sau de nu va fi un titlu sau posesiune ndestultoare care s constate din contra. Art. 607. Nu e iertat a sdi arbori care cresc nalti dect n deprtarea hotrt de regulamentele particulare sau obiceiurile constante si recunoscute si n lips de regulamente si de obiceiuri, n deprtare de doi metri, de la linia desprtitoare a celor dou proprietti pentru arborii nalti si de o jumtate de metru pentru celelalte plantatii si garduri vii. Art. 608. Vecinul poate cere ca arborii si gardurile vii pusi la o distant mai mic s se scoat. Acela pe a crui proprietate se ntind crcile arborilor vecinului poate s ndatoreze a le tia. Dac rdcinile se ntind pe pmntul su are drept a le tia singur. Art. 609. Arborii care se afl n gardul comun sunt comuni ca si gardul si fiecare din ambii proprietari e n drept a cere s-i taie. SECTIUNEA II Despre distanta si lucrrile intermediare cerute pentru oarecare constructii Art. 610. Cel ce face un put sau o privat lng un zid fie comun sau nu; cel ce vrea s cldeasc un cmin sau vatr, o fierrie, un cuptor sau o sob, s-i nlture un ocol de vite, sau cel ce vrea s puie lng zid un magazin1 de sare, sau grmezi de materii corozive; e ndatorat s lase deprtarea prescris de regulamente si obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau s fac lucrrile prescrise de aceleasi legi si regulamente spre a nu aduce vtmare vecinului. A se vedea: - Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 pentru autorizarea executrii constructiilor si unele msuri pentru realizarea locuintelor, republicat (M. Of. nr. 3 din 13 ianuarie 1997) SECTIUNEA III Despre vederea n proprietatea vecinului Art. 611. Unul din vecini nu poate face, fr consimtmntul celuilalt, nici ntr-un chip, fereastr sau deschidere ntr-un zid comun. Art. 612. Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra propriettii ngrdite sau nengrdite a vecinului su, de nu va fi o distant de 19 decimetri ntre zidul pe care se deschid aceste vederi si proprietatea vecin. Art. 613. Nimeni nu poate avea vederi piezis pe proprietatea vecinului de nu va fi o distant de sase decimetri. Art. 614. Distanta de care este vorba n cele dou articole precedente se socoteste de la fata zidului, pe care s-a deschis vederea, si, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea dinafar, pn la linia de desprtire a celor dou proprietti. SECTIUNEA IV Despre pictura stresinilor Art. 615. Tot proprietarul este dator a-si face streasina casei sale astfel nct apele din ploi s se scurg pe terenul su, sau pe ulite, iar nu pe locul vecinului su. A se vedea nota de sub art. 610. SECTIUNEA V Despre dreptul de trecere Art. 616. Proprietarul al crui loc este nfundat, care nu are nici o iesire la calea public, poate reclama o trecere pe locul vecinului su pentru exploatarea fondului, cu ndatorire de a-l despgubi n proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Art. 617. Trecerea trebuie regulat fcut pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului nchis, ca s ias la drum. Art. 618. Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai putin pagub acelui pe al crui loc trecerea urmeaz a fi deschis. Art. 619. Actiunea de despgubire n cazul prevzut prin art. 616 este prescriptibil; iar trecerea trebuie s urmeze dup prescriptie, desi actiunea de indemnitate nu s-ar mai putea admite. CAPITOLUL III Despre servitutile stabilite prin faptul omului SECTIUNEA I Despre osebite feluri de servituti ce se pot stabili asupra bunurilor Art. 620. Este iertat proprietarilor a stabili pe propriettile lor, sau n folosul propriettilor lor, orice servitute vor gsi de cuviint, pe ct timp aceste servituti nu vor impune persoanei proprietarului fondului servient 1 obligatia unui fapt personal, si pe ct aceste servituti nu vor fi contrarii ordinii publice. Uzul si ntinderea servitutilor stabilite astfel se reguleaz prin titlul ce le constituie, si n lips de titlu, dup regulile urmtoare. (C. civ. 5, 629 si urm., 969). 1. Supus servitutii.

Art. 621. Servitutile sunt stabilite sau n folosul cldirilor, sau n folosul pmntului. Cele de felul dinti se numesc urbane, chiar cnd cldirile pentru care servitutile sunt instituite se vor afla nu numai n oras, dar si la tar; cele de al doilea fel se numesc rurale. Art. 622. Servitutile sunt sau continue sau necontinue. Servitutile continue sunt acelea al cror exercitiu este sau poate fi continuu, fr s aib trebuint de faptul actual al omului; astfel sunt apducele, 1 scursurile apelor, ferestrele si altele asemenea. Servitutile necontinue sunt acelea care au trebuint de faptul actual al omului spre a fi exercitate, astfel este dreptul de trecere, de a lua ap din fntn, de a paste vite si alte asemenea. Servitutile sunt aparente sau neaparente. Servitutile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrri exterioare, precum: o us, o fereastr, o apducere;1 servitutiile neaparente sunt acelea ce n-au semn exterior de existenta lor, precum spre exemplu, prohibitiunea de a zidi pe un fond, sau de a nu zidi dect pn la o ntime determinat. 1. Apeductele. SECTIUNEA II Despre modul cu care se stabilesc servitutile Art. 623. Servitutile continue si aparente se dobndesc prin titlu sau prin posesiune de 30 ani. (C. civ. 622, 1846 si urm., 1890) Art. 624. Servitutile continue si aparente si servitutile necontinue si neaparente nu se pot stabili dect prin titluri. (C.civ. 622, 628, 1845, 1846 si urm.). Art. 625. Destinatiunea proprietarului tine loc de titlu n privinta servitutilor continue si aparente. (C. civ. 622) Art. 626. Nu poate fi destinatiune a proprietarului dect numai cnd se va dovedi c cele dou fonduri acum desprtite au fost averea aceluiasi proprietar, si c printr-nsul s-au pus lucrurile n starea din care s rezultat servitutea. Art. 627. Dac proprietarul a dou proprietti, ntre care exist un semn vzut de servitute, nstrineaz una din proprietti, fr ca contractul s contin nici o conventie atingtoare de servitute, ea urmeaz de a existe ntr-un mod activ sau pasiv n favoarea fondului nstrinat, sau asupra fondului nstrinat. (C.civ. 1349). Art. 628. Titlu constituiv al servitutii, n privinta servitutilor ce nu se por dobndi prin prescriptie, nu poate fi nlocuit dect prin un titlu de recunoastere a servitutii si dat din partea proprietarului locului aservit. (C. civ. 1189). Art. 629. Cnd se stabileste o servitute se ntelege c se acord totdeodat si toate mijloacele spre ntrebuintarea ei. Astfel servitutea de a lua ap din fntna altuia trage cu sine si dreptul de trecere. (C. civ. 630 si urm.). SECTIUNEA III Despre drepturile proprietarului fondului crui se cuvine servitutea Art. 630. Acela crui se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrrile trebuincioase spre a se sluji cu dnsa si spre a o pstra. Art. 631. Aceste lucrri se fac cu cheltuiala sa, iar nu cu cheltuiala proprietarului fondului supus, afar numai cnd se va stabili altfel n titlul de stabilire a servitutii. Art. 632. n cazul chiar unde proprietarul fondului supus este nsrcinat prin titlu a face cu cheltuiala sa lucrrile trebuincioase spre a se servi de servitute sau a o pstra, el poate totdeauna a se scuti de aceast sarcin, lsnd fondul supus n dispozitia proprietarului fondului crui se cuvine servitutea. Art. 633. Dac proprietatea pentru care s-a stabilit servitutea s-ar mprti, servitutea ar rmne tot aceeasi pentru fiecare parte, fr ca fondul supus s se ngreuneze. Astfel, de va fi un drept de trecere, toti devlmasii vor fi ndatorati a-l exercita prin acelasi loc. Art. 634. Proprietarul fondului supus servitutii nu poate face nimic spre a-i scdea ntrebuintarea sau a i-o ngreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor, nici strmuta exercitarea servitutii dintr-un loc ntr-altul, dect acela unde servitutea a fost din nceput stabilit. Cu toate acestea, dac acea stabilire primitiv a devenit mai mpovrtoare proprietarului fondului supus, sau dac l opreste a-si face pe dnsul reparatii folositoare, va putea oferi proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeasi nlesnire pentru exercitarea drepturilor sale, si acesta nu va putea refuza. Art. 635. ns si acela ce are un drept de servitute nu-l poate ntrebuinta dect dup cuprinderea titlului su, fr a putea face nici n fondul supus servitutii, nici n fondul pentru care servitutea este nfiintat, vreo schimbare mpovrtoare celui dinti fond. SECTIUNEA IV Despre modul stingerii servitutilor Art. 636. Servitutile nceteaz cnd lucrurile se gsesc n astfel de stare, nct servitutea nu se mai poate exercita. (C. civ. 637, 638, 639, 1890). Art. 637. Ele renasc dac lucrurile sunt restabilite ntr-un chip nct servitutile s se poat exercita, afar numai de nu ar fi trecut un spatiu de timp ndestultor spre a se putea presupune c s-a desfiintat servitutea, dup cum se zice la art. 640. (C. civ. 1798). Art. 638. Orice servitute este stins, cnd fondul ctre care este datorit si acela ce o datoreste cad n aceeasi mn. (C. civ. 1154, 1798). Art. 639. Servitutea este stins prin neuz n curs de 30 de ani. (C. civ. 1890). Art. 640. Acesti treizeci de ani se numr dup osebite feluri de servituti, sau din ziua de cnd a ncetat de a se folosi de dnsa cnd este vorba de servituti necontinue, sau din ziua de cnd s-a fcut un act contrar servitutii

continue. (C. civ. 636, 639). Art. 641. Modul servitutii se poate prescrie ca si servitutea si cu acelasi chip. (C. civ. 639, 640). Art. 642. Dac proprietatea n folosul creia s-a stabilit servitutea este a mai multor coproprietari, ntrebuintarea din partea unuia popreste prescriptia n privinta celorlalti. (C. civ. 1036). Art. 643. Dac dintre coproprietari se gseste unul n contra cruia prescriptia nu s-a putut aplica, precum un minor, acela pstreaz dreptul tuturor celorlalti coproprietari. (C. civ. 1876).

CODUL CIVIL pagina a III-a CARTEA III DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARE SE DOBNDESTE PROPRIETATEA Art. 644. Proprietatea bunurilor se dobndeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si prin traditiune. (C. civ. 650 si urm., 800 si urm., 942 si urm.). Art. 645. Proprietatea se mai dobndeste prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune. (C. civ. 482 si urm., 1837). Art. 646. Bunurile fr stpn sunt ale statului. (C. civ. 477, 680). Art. 647. Sunt bunuri care nu apartin nimnui si al cror uz e comun tuturor. Legi de politie reguleaz felul ntrebuintrii lor. Art. 648. Facultatea de a vna sau de a pescui este regulat prin legi particulare. Art. 649. Proprietatea unui tezaur este a acelui ce l-a gsit n propriul su fond; dac tezaurul este gsit n fond strin, se mparte pe din dou ntre cel cel l-a descoperit si ntre proprietarul fondului. Tezaurul este orice lucru ascuns sau ngropat, pe care nimeni nu poate justifica c este proprietar si care este descoperit printr-un pur efect al hazardului. (C. civ. 477, 489, 490, 491). A se vedea: - Constitutia Romniei, art. 135 alin. 4 potrivit cruia bogtiile de orice natur ale subsolului fac obiectul exclusiv al propriettii publice; - Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 96 (M. Of. nr. 37 din 20 februarie 1991), potrivit cruia tezaurele care se vor descoperi la fata locului sau n subsol sunt sub protectia legii. TITLUL I DESPRE SUCCESIUNI Art. 650. Succesiunea se defer sau prin lege, sau dup vointa omului, prin testament. (C. civ. 651 si urm., 800 si urm.). CAPITOLUL I Despre deschiderea succesiunilor Art. 651. Succesiunile se deschid prin moarte. A se vedea: - Legea notarilor publici si a activittii notariale nr. 36/1995 (M. Of. nr. 92 din 16 mai 1995); - Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministerului Justitiei pentru adoptarea Regulamentului de punere n aplicare a Legii notarilor publici si a activittii notariale nr. 36/1995 (M. Of. nr. 176 din 8 august I995). Art. 652. - Legea reguleaz ordinea succesiunilor ntre mostenitorii legitimi. Copiii naturali, n privinta succesiunii mamei lor si a colateralilor si, sunt asimilati copiilor legitimi si viceversa. n lips de mostenitori legitimi sau naturali, bunurile se mostenesc de sotul supravietuitor. n lips de sot, statul devine mostenitor. (C. civ. 646, 659 si urm., 679 si urm.). - Prin art. 63 din Codul familiei a fost nlturat deosebirea dintre copii legitimi si naturali. - Prevederile alin. 2 al art. 652 privitoare la dreptul de mostenire al sotului supravietuitor au fost implicit abrogate prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944) - Cu privire la dreptul statului, prevederile alin. 2 al art. 652 au fost implicit abrogate prin Decretul nr. 73/1954 privind modificarea art. 680 si 700 din C. civ. (B. Of. nr. 14 din 19 martie 1954). Art. 653. - Descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului. Ceilalti mostenitori intr n posesia succesiunii cu permisiunea justitiei. (C. civ. 889 si urm., 911, 917, 1860). CAPITOLUL II Despre calittile cerute pentru a succede

Art. 654. Pentru a succede trebuie neaprat ca persoana ce succede s existe n momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput este considerat c exist. Copilul nscut mort este considerat c nu exist. A se vedea art. 7 si 21 ale Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954). Art. 655. Sunt nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la succesiune: l. Condamnatul pentru c a omort sau a ncercat s omoare pe defunct. 2. Acela care a fcut n contra defunctului o acuzatie capital, declarat de judecat calomnioas. 3. Mostenitorul major care, avnd cunostint de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei. (C. civ. 656, 657). Art. 656. Lipsa de denuntare nu poate vtma n drepturile lor pe ascendentii si descendentii omortorului, pe afinii si de acelasi grad, pe sotul sau sotia sa, pe fratii sau surorile sale, pe unchii sau mtusile sale, pe nepotii sau nepoatele sale. (C. civ. 655). Art. 657. Mostenitorul deprtat de la succesiune ca nedemn este obligat a ntoarce toate fructele si veniturile a cror folosint a avut-o de la deschiderea succesiunii. Art. 658. Copiii nedemnului viind la succesiune, n virtutea dreptului lor propriu, fr ajutorul reprezentrii, nu sunt deprtati pentru greseala tatlui lor; acesta ns nu poate nici ntr-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care legea l acord tatilor si mamelor asupra bunurilor copiilor lor. (C. civ. 664 si urm., 698, 755). Dispozitia privind uzufructul asupra bunurilor succesorale a devenit inaplicabil prin abrogarea art. 338 - 341 C. civ. A se vedea si art. 21 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954). CAPITOLUL III Despre deosebite ordine de succesiune SECTIUNEA I Dispozitii generale Art. 659. Succesiunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale, n ordinea si dup regulile mai jos determinate. (C. civ. 652, 669 si urm.) A se vedea: - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944). Art. 660. Proximitatea rudeniei se stabileste prin numrul generatiilor; fiecare generatie numr un grad. (C. civ. 661). A se vedea art. 45 si 46 din Codul familiei. Art. 661. Sirul gradelor formeaz linia; se numeste linie dreapt sirul gradelor ntre persoanele ce se cobor una dintr-alta; linie colateral sirul gradelor ntre persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un autor comun. Linia dreapt se mparte n linie dreapt descendent si n linie dreapt ascendent. ntia este aceea ce leag pe capul neamului cu acei ce se cobor de la el; a doua este aceea ce leag o persoan cu acei din care ea se coboar. Art. 662. n linie dreapt se numr attea grade cte sunt si generatii ntre persoane; astfel fiul este ctre tatl su n cel dinti grad; nepotul de fiu n cel de al doilea, si viceversa tatl si bunul ctre fiii lor si nepotii lor de fiu. Art. 663. n linie colateral gradele se numr dup generatii, ncepnd de la una din rude pn la autorul comun si de la acesta pn la cealalt rud. Fratii dar sunt n gradul al doilea; unchiul si nepotul n al treilea, verii primari n al patrulea si c.l. SECTIUNEA II Despre reprezentare Art. 664. Reprezentarea este o fictiune a legii, care are de efect de a pune pe reprezentanti n locul, n gradul si n dreptul reprezentatului. (C. civ. 672, 698, 755). Art. 665. Reprezentarea se ntinde nemrginit n linie direct descendent. Ea este admis n toate cazurile, concure copiii defunctului cu descendentii unui copil mort mai dinainte, ntmplese ca toti copiii defunctului fiind morti naintea lui, descendentii zisilor copii s se gseasc ntre ei n grade egale sau neegale. Art. 666. n linie colateral, reprezentarea este admis n privinta copiilor si descendentilor fratilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa n concurs cu unchi sau mtuse, ntmple-se ca toti fratii si surorile defunctului, fiind morti mai dinainte, succesiunea s se gseasc trecut la descendentii lor, n grade egale sau neegale. (C. civ. 672 si urm.). Art. 667. n toate cazurile n care reprezentarea este admis, partajul se face pe tulpin (souche); dac aceeasi tulpin a produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarsi pe tulpin n fiecare ramur, si membrii aceleiasi ramuri se mpart egal ntre dnsii. Art. 668. Nu se reprezint dect persoanele moarte. Poate cineva reprezenta pe acela la a crui succesiune a renuntat. (C. civ. 696, 698).

SECTIUNEA III Succesiunile deferite descendentilor Art. 669. Copiii sau descendentii lor succed tatlui, mamei, mosilor, moaselor 1 si oricrui alt ascendent, fr deosebire de sex si chiar de ar fi nscuti din deosebite cstorii. Ei succed n prti egale cnd se gsesc toti n gradul dinti si sunt chemati dup propriul lor drept; ei succed pe tulpin cnd sunt chemati toti sau unul din ei prin reprezentare. A se vedea: - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, cnd acesta vine la succesiune cu copiii defunctului si cu descendentii lor. 1. Bunicilor, bunicelor. SECTIUNEA IV Despre succesiunile deferite ascendentilor Art. 670. Dac defunctul n-a lsat posteritate1, nici frate, nici suror, nici descendenti dintr-acestia, succesiunea se cuvine ascendentilor din gradul de rudenie cel mai apropiat. Ascendentii de acelasi grad mostenesc prti egale. (C. civ. 659 si urm., 675). A se vedea: - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, cnd acesta vine la succesiune cu tatl si cu mama defunctului ori numai cu unul din ei. 1. Descendenti. Art. 671. Dac tatl si mama unei persoane moarte fr descendenti i-au supravietuit, lsnd acea persoan frati, surori, sau descendenti ai acestora, succesiunea se divide n dou portiuni egale, din care jumtate numai se cuvine tatlui si mamei si se mparte deopotriv ntre dnsii. (C. civ. 673). A se vedea: - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, cnd acesta vine la succesiune n concurs cu tatl si cu mama defunctului, ori numai cu unul din ei. SECTIUNEA V Despre succesiunile colaterale Art. 672. n caz de a muri mai dinainte tatl si mama unei persoane moarte fr posteritate, fratii, surorile sau descendentii lor sunt chemati la succesiune, deprtnd pe ascendenti si pe ceilalti colaterali. Ei succed sau dup propriul lor drept, sau prin reprezentare, n modul regulat n sectiunea II a acestui cap. (C. civ. 659 si urm., 666, 698). A se vedea: - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, cnd acesta vine la succesiune numai cu fratii si surorile dejunctului sau numai cu unii din ei. Art. 673. Dac tatl si mama persoanei moarte fr posteritate i-au supravietuit, fratii, surorile sau reprezentantii lor iau jumtate succesiunea. Dac numai tatl sau numai mama i-a supravietuit, fratii, surorile sau reprezentantii lor iau trei ptrimi ale succesiunii. (C. civ. 671). Art. 674. Partajul jumttii sau celor trei ptrimi cuvenite fratilor sau surorilor, dup continerea articolului precedent, se face ntre ei n portiuni egale, dac sunt toti dintr-aceeasi cstorie; de sunt din cstorii diferite, diviziunea se face pe jumtate ntre cele dou linii patern si matern a defunctului; fratii primari iau parte n amndou liniile, uterinii sau consngenii1, fiecare n linia sa numai. Dac sunt frati sau surori numai ntr-o linie, ei succed n total, excluznd pe toate rudele din cealalt linie. (C. civ. 672 si urm.). 1. "Fratii uterini" sunt fratii din aceeasi mam, avnd tat diferit; "fratii consngeni" sunt fratii din acelasi tat, avnd mame diferite. Art. 675. n lips de frati sau surori sau de descendenti dintr-nsii si n lips de ascendenti, succesiunea se d rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat. Cnd sunt mai multe rude colaterale n acelasi grad, succesiunea se mparte egal ntre dnsele. (C. civ. 663). A se vedea: - Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, cnd acesta vine la succesiune cu rudele colaterale pn la gradul al IV-lea inclusiv. Art. 676. Rudele succed pn la al doisprezecelea grad inclusiv. 1. Prevederile acestui text au fost modificate prin Legea asupra impozitului progresiv pe succesiune din 28 iulie 1928 care, prin art. 4 a desfiintat dreptul de mostenire ab intestat de la al patrulea grad n sus. Restrngerea ordinei succesorale pn la al patrulea grad inclusiv a fost reafirmat prin art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor care prin art. 1 lit. e stabileste expres c, n lipsa rudelor pn la gradul al IV-lea inclusiv sotul supravietuitor mosteneste ntreaga avere. CAPITOLUL IV Despre succesiunile neregulate

SECTIUNEA I Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei lor si despre succesiunea copiilor naturali morti fr posteritate Art. 677. (Abrogat ca urmare a abrogrii prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 a Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural). Art. 678. Succesiunea copilului natural, mort fr posteritate, se cuvine mamei sale, si, n lipsa mamei, rudelor ei celor mai de aproape. A se vedea nota de sub art. 652. SECTIUNEA II Despre succesiunea sotului supravietuitor si despre a statului Art. 679. Cnd defunctul nu are nici rude n gradul succesibil, nici copii naturali, bunurile succesiunii trec la sotul n viat nedesprtit. Textul a fost modificat implicit prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, potrivit creia sotul supravietuitor este chemat la mostenirea celuilalt sot n concurs cu rudele acestuia. Art. 680. n lips de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lsate de defunct trec n proprietatea statului. Art. 681. Sotul n viat si statul care cer succesiunea sunt obligati a face s se pun peceti, a pretinde s se fac inventar, dup formele prescrise pentru acceptarea succesiunilor sub beneficiu de inventar. Textul a fost implicit abrogat prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care prevede chemarea la succesiune a sotului supravietuitor n concurs cu rudele defunctului. Art. 682. Sotul n viat este nc dator a transforma n numerar lucrurile misctoare sau a da cautiune solvabil pentru restituirea succesiunii, n caz cnd s-ar prezenta mostenitori ai defunctului n termen de 3 ani. Dup acest termen cautiunea este liberat. A se vedea nota de sub art. 681. Art. 683. Sotul n viat sau statul, care n-au ndeplinit formalittile la care sunt respectiv ndatorati, pot s fie supusi la daune-interese ctre mostenitorii ce s-ar arta. A se vedea nota de sub art. 681. SECTIUNEA III Despre dreptul de mostenire al femeii cnd se afl n concurent cu descendentii sau alte rude care sunt chemate dup legi la succesiunea sotului ei mort Art. 684. Cnd brbatul moare si vduva sa n-are avere, dnsa ia o portiune viril n uzufruct, din succesiunea brbatului, dac acesta are descendenti. Cnd brbatul las un singur descendent, portiunea femeii n succesiune va fi numai de a treia parte. Acest drept ncepe de la epoca ncetrii uzufructului legal. Cnd brbatul las rude de sus sau de alturi, atunci femeia succede la o ptrime n plin proprietate din averea mortului. Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor. CAPITOLUL V Despre acceptarea si repudierea mostenirilor SECTIUNEA I Despre acceptare Art. 685. Succesiunea poate fi acceptat curat si simplu, sau sub beneficiu de inventar. (C. civ. 686 si urm., 699 si urm., 704 si urm. ). A se vedea: - Art. 19 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. Art. 686. Nimeni nu este o obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine. (C. civ. 693, 703, 712). Art. 687. Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri dect conform dispozitiilor titlului de la minoritate si tutel. A se vedea: - Art. 19 din Decretul nr. 32/1954; - Art. 97 si urm. din Codul familiei. Art. 688. Efectul acceptrii se suie pn la ziua deschiderii succesiunii. (C. civ. 651). Art. 689. Acceptarea poate fi sau expres sau tacit. Este expres cnd se nsuseste titlul sau calitatea de erede ntrun act autentic sau privat; este tacit cnd eredele face un act, pe care n-ar putea s-l fac dect n calitatea sa de erede, si care las a se presupune neaprat intentia sa de acceptarte. (C. civ. 690 si urm., 703, 712, 1171 si urm., 1176 si urm.). Art. 690. Actele curat conservatorii, de ngrijire si de administratie provizorie, nu sunt acte de primirea mostenirii, dac cel ce le-a fcut n-a luat titlu sau calitate de erede. Art. 691. Donatiunea, vinderea sau transportul 1 drepturilor succesorale fcute de un erede, trage dup sine acceptarea succesiunii. Tot asemenea se ntmpl: l. Cnd unul din erezi renunt chiar gratuit n folosul unui sau a mai multi din coerezi.

2. Cnd renuntarea se face n folosul tuturor coerezilor fr deosebire, si se primeste de renunttor pretul renuntrii. (C. civ. 707). 1. Cesiunea. Art. 692. Cnd acela crui se cuvine o succesiune a murit fr s se fi lepdat de dnsa, sau fr s o fi acceptat expres sau tacit, erezii si pot de-a dreptul s accepte sau s se lepede de dnsa. (C. civ. 689, 693, 700). Art. 693. Dac erezii si nu se nvoiesc pentru acceptarea sau pentru lepdarea succesiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar. (C. civ. 692, 704 si urm.). Art. 694. Majorele nu poate s-si atace acceptarea expres sau tacit a unei succesiuni dect n cazul cnd aceast acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a ntrebuintat n privint-i. El nu poate reclama n contra acceptrii pentru cuvinte de vtmare, dect n cazul n care succesiunea ar fi absorbit sau micsorat cu mai mult de jumtate, prin descoperirea unui testament necunoscut n momentul acceptrii. (C. civ. 953, 960, 1165). Textul a fost implicit modificat prin art. 25 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954). SECTIUNEA II Despre renuntarea la succesiune Art. 695. (Abrogat prin art. 25 al Decretului nr. 40 din 22.I.1953 privitor la procedura succesoral notarial). Art. 696. Eredele ce renunt este considerat c n-a fost niciodat erede. (C. civ. 699, 701, 752). Art. 697. Partea renunttorului profit coerezilor si; dac este singur, succesiunea trece la gradul urmtor. (C. civ. 660 si urm., 701). Textul a fost implicit modificat prin art. 1 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor. Art. 698. Eredele renunttor nu poate fi reprezentat niciodat. Dac renunttorul este singur n gradul su, sau dac toti coerezii si renunt, copiii lor vin la succesiune n virtutea propriului lor drept, pentru prti egale. (C. civ. 664 si urm., 668). Art. 699. Creditorii acelui ce renunt n paguba lor pot s ia autorizatia justitiei ca s accepte succesiunea pentru debitorele lor, n locul si rndul su. ntr-acest caz renuntarea este anulat numai n favorul creditorilor si numai pn la concurenta creantelor lor. Acceptarea nu se face n folosul eredului care a renuntat. (C. civ. 974, 975). Art. 700. Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. n cazul cnd mostenitorul a fost mpiedicat de a se folosi de dreptul su, din motive de fort major, instanta judectoreasc, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cnd a luat sfrsit mpiedicarea. (C. civ. 692, 709, 1890). Art. 701. n tot timpul n care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobndit n contra erezilor ce au renuntat, ei au nc facultatea de a accepta sucesiunea, dac succesiunea nu este deja acceptat de alti erezi. Nu se pot vtma ns drepturile care ar fi dobndite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte valabile, fcute de curatorele succesiunii vacante. (C. civ. 1882, 1890). Art. 702. Nici chiar prin contractul cstoriei1 nu se poate renunta la succesiunea unui om n viat, nici nu se pot nstrina drepturile eventuale ce s-ar putea dobndi asupra succesiunii. (C. civ. 5, 965). 1. Codul familiei nu admite ns ncheierea unui contract de cstorie. Art. 703. Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepda de dnsa; cu toat renuntarea lor, ei rmn erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse. (C. civ. 712). SECTIUNEA III Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile eredului beneficiar Art. 704. Declaratia unui erede c ia aceast calitate sub beneficiu de inventar trebuie s fie fcut la grefa tribunalului de prima instant a districtului n care succesiunea este deschis; ea trebuie s fie nscris pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renuntare. (C. civ. 685, 693, 705). A se vedea nota de sub art. 651. Art. 705. Aceast declaratie n-are efect dect fiind precedat sau urmat de un inventar fidel si exact al bunurilor succesiunii, fcut dup formele cerute de legile de procedur si n termenele mai jos hotrte. A se vedea nota de sub art. 651. Art. 706. Se d eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului. I se mai acord pentru a delibera asupra acceptrii sau repudierii succesiunii n termen de 40 de zile, care va ncepe a curge din ziua expirrii a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua ncheierii inventarului, dac s-a terminat mai nainte de expirarea celor 3 luni. (C. civ. 651). Art. 707. Dac cu toate acestea, sunt n succesiune obiecte supuse stricciunii, sau obiecte a cror conservare ar costa mult, eredele poate n calitatea sa de persoan n drept a succede si fr s se poat zice c s-a fcut acceptare din parte-i, s ia autorizarea justitiei ca s se vnz acele obiecte. Aceast vnzare trebuie s se fac cu forma vnzrilor publice. (C. civ. 690 si urm., 716, 1388,si urm.).

Art. 708. n timpul termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunta si nu se poate obtine o condamnatiune1 n contra-i. Dac el renunt dup expirarea termenelor, sau naintea expirrii lor, cheltuielile ce legiuit s-au fcut de dnsul pn la acea epoc privesc succesiunea. (C. civ. 706, 709 si urm., 723, 1844). 1. Hotrre. Art. 709. Dup expirarea termenelor artate, eredele urmrit poate cere un nou termen, pe care tribunalul ce se afl n cercetarea urmririi l acord sau l refuz dup circumstante. Potrivit art. 700, termenul pentru acceptarea succesiunii este de 6 luni, calculat de la deschiderea succesiunii. Art. 710. Cheltuielile urmririi, n cazurile articolului precedent, privesc succesiunea, dac eredele justific, sau c n-a cunoscut evenimentul mortii sau c termenele i-au fost nendestultoare, din cauza situatiei bunurilor, sau din cauza contestatiilor ivite. Dac el nu poate justifica, cheltuielile l privesc. Art. 711. Eredele conserv cu toate acestea, dup expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar dup expirarea termenelor date de judector, conform art. 709, facultatea de a face nc inventar si de a se declara erede beneficiar; aceasta ns n caz cnd dnsul n-a fcut acte de erede sau n caz cnd nu este dat n contra-i o hotrre judectoreasc desvrsit1, care s-l condamne ca erede curat si simplu. (C. civ. 689 si urm.). A se vedea nota de sub art. 709. 1. Definitiv. Art. 712. Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu stiint si rea credint n-a trecut n inventar efecte1 dintr-nsa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar. (C. civ. 703). 1. Lucruri. Art. 713. Beneficiul de inventar d eredelui avantajul: 1. De a plti datoriile succesiunii numai pn n concurenta valorii bunurilor ce el a primit; de a se scuti chiar de plata datoriilor, prednd toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor. 2. De a nu amesteca bunurile sale proprii cu acelea ale succesiunii si de a conserva n contra succesiunii dreptul de a cere plata creantelor sale. (C. civ. 777, 778, 1108 pct. 4). Art. 714. Eredele beneficiar administreaz bunurile succesiunii si este dator s dea socoteal de administrarea sa creditorilor si legatarilor. El nu devine rspunztor cu bunurile sale proprii, dect dup ce i se va fi cerut darea socotelilor si el nu va fi ndestulat aceast ndatorire. Dup lmurirea socotelilor, el nu poate fi rspunztor cu bunurile sale proprii, dect pn la concurenta sumelor ce rmne dator. (C. civ. 777). Art. 715. El nu rspunde pentru administratia sa dect de greseli grave. Art. 716. El nu poate vinde obiectele mobile ale succesiunii, dect prin formele legiuite pentru vnzrile publice. Dac el reprezint1 n natur obiectele misctoare, nu rspunde dect de deprecierea sau deteriorarea lor cauzat din neglijenta sa. (C. civ. 472 si urm., 707, 1388 si urm.). 1. Prezint. Art. 717. El nu poate vinde imobilele dect dup formele prescrise de procedur. El d mandat creditorilor ipotecari, care au fcut cerere, a primi pretul. (C. civ. 462 si urm.). Art. 718. El este dator, dac creditorii sau alte persoane interesate o cer, s dea cautiune solvabil pentru pretul misctoarelor cuprinse n inventar si pentru portiunea pretului imobilelor nedelegat creditorilor ipotecari. De nu se va da aceast cautiune, se vor vinde misctoarele si pretul lor se va depune, ca si portiunea nedelegat din pretul imobilelor, spre a se ntrebuinta la desfacerea sarcinilor succesiunii. (C. civ. 1675 si urm.). Art. 719. Dac unii din creditori se opun, eredele beneficiar nu poate plti dect dup ordinea si chipul regulat de judector. Dac creditorii nu se opun, eredele plteste creditorilor si legatarilor, dup rndul cererii. Art. 720. Creditorii ce nu se opun si care se prezint, dup lmurirea socotelilor si plata relicvatelor 1, nu au recurs dect n contra legatarilor; acei care se prezint naintea lmuririi sccotelilor si pltii relicvatelor vor avea recurs si n contra creditorilor pltiti naintea lor. (C. civ. 893, 896, 909). 1. Prin "relicvat" se ntelege ceea ce i rmne mostenitorului dup ncheierea definitiv a socotelilor. Art. 721. Creditorii ce se opun vor avea recurs si n contra eredelui. Art. 722. n toate cazurile prevzute de art. 7191 si 720, recursul se prescrie dup expirarea termenului de trei ani, care ncepe din ziua lmuririi socotelilor si a pltii relicvatului. 1. Din eroare se face trimitere la art. 719 n loc de art. 721. Art. 723. Cheltuielile pentru peceti1, pentru facerea inventarului si pentru darea socotelilor privesc succesiunea. (C. civ. 919). 1. Sigilii.

SECTIUNEA IV Despre succesiunile vacante Art. 724. Dac dup expirarea termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, nu se prezint nimeni ca s reclame succesiunea si dac nu este nici un erede cunoscut, sau dac erezii cunoscuti s-au lepdat de succesiune, succesiunea este privit ca vacant. A se vedea nota de sub art. 651. Art. 725. Tribunalul de ntia instant din districtul n care succesiunea este deschis numeste un curatore dup cererea persoanelor interesate, sau dup aceea a procurorului. A se vedea nota de sub art. 651. Art. 726. Curatorele unei succesiuni vacante trebuie nainte de toate s constate printr-un inventar succesiunea; el exercit si urmreste drepturile ei; rspunde la cererile fcute n contra-i; administreaz sub ndatorire de a vrsa numerarul succesiunii, ca si sumele adunate din vnzarea mobilelor si imobilelor, n casa de consemnatiuni si depozite si n fine sub aceea de a da socoteli. A se vedea nota de sub art. 651. Art. 727. Dispozitiile sectiunii III din acest capitol asupra formelor cerute pentru facerea inventarului, asupra modului de administratie si asupra socotelilor ce eredele beneficiar este dator s dea, sunt ndatoritoare si pentru curatorii succesiunilor vacante. A se vedea nota de sub art. 651. CAPITOLUL VI Despre mprtire si despre raporturi SECTIUNEA I Despre mprtirea succesiunii Art. 728. Nimeni nu poate fi obligat a rmne n indiviziune. Un coerede poate oricnd cere mprteala succesiunii, chiar cnd ar exista conventii sau prohibitii contrarii. Se poate face nvoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. Dup trecerea acestui timp, nvoirea se poate rennoi. (C. civ. 5, 968, 1008). A se vedea: - Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii mprtelilor judiciare (M. Of. nr. 212 din 10 septembrie 1943), cu modificrile ulterioare. Art. 729. Diviziunea poate fi cerut chiar cnd unul sau mai multi din erezi au posedat prti separate din succesiune, dac nu a fost act de mprteal sau dac nu se poate opune prescriptia. (C. civ. 1837, 1890). Art. 730. Dac toti erezii sunt prezenti si majori, se pot mprti ntre dnsii, oricum ar voi, fr ndeplinirea vreunei formalitti. Dac toti erezii nu sunt prezenti sau dac ntre dnsii sunt minori sau interzisi, atunci se vor pune peceti 1, pe efectele2 succesiunii n cel mai scurt termen, sau dup cererea erezilor sau dup aceea a procurorului tribunalului de prim instant. (C. civ. 747 si urm. ). A se vedea nota de sub art. 651. 1 Sigilii. 2 Lucruri. Art. 731. Creditorii pot si ei s cear punerea de peceti n virtutea unui titlu executoriu, sau a unei permisiuni judectoresti. (C. civ. 780, 974, 1825). Art. 732. Dup punerea pecetilor, creditorii pot face opozitie si fr a avea titluri executorii sau permisiunea justitiei. Art. 733. Dac vreunul din coerezi nu consimte la facerea mprtelii, sau dac se ivesc contestatii, ori n privinta modului de procedare, sau asupra chipului de a o termina, tribunalul se pronunt n mod sumar sau numeste, de cere trebuinta, pentru operatiile mprtelii, pe unul din judectori, dup raportul cruia judec contestatiile. Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii mprtelilor judiciare. Art. 734. Estimatia imobilelor se face de experti alesi de prtile interesate; de experti numiti din oficiu cnd prtile refuz a-i alege. Procesul-verbal al expertilor trebuie s arate bazele estimatiei; s indice dac obiectul estimat poate s fie comod mprtit si n ce chip; s fixeze, n fine, n caz de mprtire, fiecare din prtile, ce se pot forma, precum si valoarea lor. Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii mprtelilor judiciare . Art. 735. Estimatia mobilelor trebuie s se fac de oameni cunosctori si dup adevratul lor pret. Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii mprtelilor judiciare. Art. 736. Fiecare din coerezi poate cere partea sa n natur din mobilele sau imobilele succesiunii. Cu toate acestea, de sunt creditori secvestranti sau oponenti, sau dac majoritatea coerezilor socoteste necesar vinderea mobilelor pentru plata datoriilor succesiunii, ele se vnd public dup formele obisnuite. Dac imobilele nu se pot mprti, se vor vinde la tribunal prin licitatie. Dac toate prtile sunt majore, ele pot conveni s fac vnzarea n fata unui arbitru, numit de dnsele. Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii mprtelilor judiciare.

Art. 737. Dup ce mobilele si imobilele s-au estimat si s-au vndut, judectorul, de cere trebuinta, trimite pe prti la un arbitru numit cu consimtmntul lor, sau numit de-a dreptul de dnsul, cnd prtile nu se unesc pentru numirea lui. Se procede naintea acestui arbitru la facerea socotelilor ce coprtitorii pot fi datori a-si da unii altora, la formarea activului si pasivului eredittii, la compunerea prtilor si la restitutiile ce erezii ar trebui a-si face ntre dnsii. Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii mprtelilor judiciare. Art. 738. Fiecare erede raporteaz la masa succesiunii, conform cu regulile mai jos prescrise, donatiunile ce a primit si sumele ce este dator ctre succesiune. (C. civ. 739 si urm., 751 si urm.). A se vedea: Art. 3 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944). Art. 739. Dac raportul nu se face n natur, coerezii crora li se datoreat iau mai nti o parte egal din masa succesiunii. Aceste preluri se fac, pe ct este posibil, n obiecte de aceeasi natur si calitate cu acelea ce erau s fie date n natur. (C. civ. 764 si urm., 769). Art. 740. Dup preluri, se formeaz din restul masei succesiunii attea prti egale ct sunt si erezi sau stirpe 1 mprtitoare. (C. civ. 741 si urm.). 1. Tulpini. Art. 741. La formarea si compunerea prtilor, trebuie s se dea n fiecare parte, ct se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natur si valoare. Se va evita ns, ct va sta prin putint, mbucttirea peste msur a eritajelor1 si diviziunea exploatatiunilor. 1. Imobilelor. Art. 742. Inegalitatea prtilor date n natur se compenseaz prin bani. (C. civ. 1737 pct. 3, 1741). Art. 743. Prtile se formeaz de unul dintre coerezi sau de alt persoan, dac toti erezii sunt de acord n alegere si dac cel ce a fost ales accept nsrcinarea; n caz contrar, prtile se formeaz de un expert numit de judector. Prtile apoi se trag la sorti. Dac ns erezii vin la mostenire cu prti inegale, autoritatea judectoreasc decide de trebuie s se procedeze prin tragere la sorti n parte, sau prin darea prtilor n total. Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii mprtelilor judiciare. Art. 744. Mai nainte de a proceda la tragerea prtilor la sorti, fiecare comprtitor este admis a propune reclamrile sale, n contra formrii prtilor. Art. 745. Regulile stabilite pentru mprtirea masei de mostenire se vor observa n subdiviziunile ce se vor face ntre stirpele comprtitoare. (C. civ. 667, 669 si urm.). Art. 746. Dac asupra operatiilor trimise naintea arbitrului se fac contestatii, arbitrul ncheie proces-verbal pentru dificulttile si zisele prtilor, si le trimite naintea judectorului pentru mprteal. Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii mprtelilor judiciare. Art. 747. Dac toti coerezii nu sunt prezenti sau de sunt ntre ci interzisi sau minori, mprtirea trebuie s se fac naintea judectoriei, observnd regulile prescrise n articolele precedente din aceast sectiune. Dac sunt mai multi minori cu interese contrarii la mprteal, se va da fiecrui dintr-nsii un tutore special. A se vedea: - Art. 3 alin. 2 din Legea nr. 603/1943, care a modificat implicit alineatul 2 al acestui articol. - Art. 132 din Codul familiei. Art. 748. n cazul articolelor precedente, licitatia, de este trebuint, nu se va putea face dect naintea judectoriei cu formele prescrise pentru nstrinarea bunurilor minorilor. Strinii1 vor fi totdeauna admisi. (C. civ. 1388 si urm.). Textul a fost modificat implicit prin Legea nr. 603/1943. 1. Persoanelor care nu au calitatea de mostenitori. Art. 749. mprtelile fcute conform cu regulile mai sus prescrise, sau de tutori cu autorizatia consiliului de familie, sau n numele absentilor1 sunt definitive. (C. civ. 954, 1166). A se vedea: Codul familiei care a desfiintat institutia consiliului de familie. 1. Disprutilor. Art. 750. Dup mprteal se va remite fiecrui din comprtitori titlurile particulare obiectelor ce i s-au dat. Titlurile unei proprietti mprtite se tin de acela ce a luat partea cea mai mare, cu ndatorire de a le prezenta cnd comprtitorii, avnd trebuint de ele, i le vor cere. Titlurile eredittii ntregi se tin de acel erede pe care toti l-au ales ca depozitar, cu ndatorirea de a le prezenta la orice cerere. Dac nu este unire pentru aceast alegere, atunci titlurile se depun n arhiva statului si judectorul libereaz de pe dnsele fiecrui din erezi cte o copie legalizat. A se vedea nota de sub art. 651.

SECTIUNEA II Despre raporturi Art. 751. Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, mpreun cu fratii ori surorile sale, sau cu descendentii acestora, trebuie a raporta coerezilor si tot ce a primit de la defunct prin dar, att direct ct si indirect, afar de cazul cnd donatorele a dispus altfel. (C. civ. 738, 752 si urm, 845, 846). A se vedea: Art. 3 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944). Art. 752. Eredele ce renunt la succesiune poate popri3 darul, sau a cere legatul ce i s-a fcut, n limitele prtii disponibile. (C. civ. 696 si urm., 763, 841, 846, 851 ). 3. Pstra. Art. 753. Donatorul care nu avea calitatea de a mosteni n momentul donatiunii, dar care va avea aceast calitate la epoca deschiderii succesiunii, este obligat de a face raport, dac donatorele nu l-a dispensat de aceasta. Art. 754. Donatiile si legatele fcute fiului unei persoane, care are calitatea de erede n momentul deschiderii succesiunii, sunt prezumate c s-au fcut cu scutirea de raport. (C. civ. 756, 763, 846). Art. 755. Fiul care vine cu dreptul su propriu la succesiunea donatorului nu este obligat a raporta darul fcut printelui su, chiar cnd ar primi succesiunea acestuia; dar cnd fiul vine la succesiune cu dreptul de reprezentare, atunci este dator s raporteze aceea ce s-a druit printelui su, chiar n cazul cnd ar fi renuntat la succesiunea printelui. Art. 756. Donatiile si legatele fcute sotului unui descendent succesibil sunt socotite ca fcute cu scutirea de raport. Dac darurile sau legatele s-au fcut la doi soti mpreun, din care numai unul este descendente cu drept de succesiune, partea druit acestuia din urm este supus raportului. Art. 757. Raportul nu se poate face dect numai la succesiunea donatorului. Art. 758. Coeredele este dator a raporta aceea ce printele a cheltuit cu dnsul dotndu-l, procurndu-i vreo carier, sau pltindu-i datoriile. Art. 759. Cheltuielile de nutriment, ntretinere, educatie, de nvttura unui mestesug, cheltuielile ordinare pentru mbrcminte si alte obiecte trebuincioase la intrarea n armat, cheltuielile de nunt si prezenturile1 obisnuite nu sunt supuse raportului. 1. Daruri. Art. 760. Imobilul care s-a pierdut din caz fortuit si fr greseala donatorului nu este supus raportului. (C. civ. 1018, 1102, 1156). Art. 761. Dac nzestrtorul ascendent plteste brbatului zestrea fr asigurri suficiente, fiica nzestrat va fi datoare a raporta numai actiunea n contra brbatului. Textul a fost abrogat implicit ca urmare a abrogrii exprese a dispozitiilor art. 1233-1293 C. civ. prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. Art. 762. Fructele si interesele1 lucrurilor supuse raportului nu sunt debite dect din ziua deschiderii succesiunii. (C. civ. 482 si urm., 522 si urm., 651, 854, 1587 si urm.). 1. Dobnzile Art. 763. Legatarii si creditorii nu pot pretinde ca erezii s fac raport. (C. civ. 757, 848). Art. 764. Raportul se face sau n natur, sau sczndu-se valoarea sa din partea celui obligat a face raport. (C. civ. 738, 739, 765 si urm., 772 si urm.). Art. 765. Raportul se poate pretinde n natur pentru imobile, cnd cel ce a primit imobilul l-a nstrinat sau ipotecat, naintea deschiderii succesiunii, raportul n natur nu este obligatoriu. Raportul n acest caz se pretuieste dup valoarea ce imobilul a avut n momentul deschiderii succesiunii. (C. civ. 741, 766 si urm.). Art. 766. n orice caz, trebuie s se tin socoteal donatarului de cheltuielile necesare si utile. (C. civ. 539, 766, 771, 1345). Art. 767. Donatarul este rspunztor de toate degradrile si deteriorrile care au micsorat valoarea imobilului prin faptul, culpa sau neglijenta sa. (C. civ. 998 si urm.). Art. 768. Cnd imobilul s-a nstrinat de donatar, amelioratiunile si degradrile fcute de cel ce l-a dobndit se vor tine n seam, conform cu dispozitiile celor dou articole precedente. (C. civ. 765 si urm.). Art. 769. Cnd raportul se face n natur, bunurile intr n masa succesiunii libere de toate sarcinile create de donatar; creditorii ipotecari ns, pot s intervin la mprteal spre a nu se face raportul cu frauda drepturilor lor. (C. civ. 562, 785, 975, 976, 1015, 1019, 1770 ). Art. 770. Cnd un succesibil primeste, cu dispens de raport, un dar care excede portiunea disponibil, raportul excedentului se face n natur, dac ntoarcerea excedentului este posibil. n caz contrar, dac excedentul trece peste jumtatea valorii imobilului, donatarul raport imobilul n ntregimea lui si prelev asupra masei valoarea portiunii disponibile; dac aceast portiune trece peste jumtatea valorii imobilului,

donatarul poate tine imobilul n ntregimea lui, ia ns mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii, si recompenseaz pe coerezii si, sau n bani, sau oricum altfel. (C. civ. 739, 741, 764 si urm., 794 si urm., 841 si urm.). Art. 771. Coeredele care raporteaz imobilul n natur poate s retin posesiunea pn la plata efectiv a sumelor ce-i sunt datorite pentru cheltuieli sau amelioratiuni. (C. civ. 766). Art. 772. Raportul mobilelor se face lundu-se mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii. El se calculeaz pe valoarea ce mobilele aveau n momentul facerii darului, dup statul estimatiei 1 anexat actului de dar; n lipsa acestui stat, dup estimatia expertilor, fcut pe pretul cel mai just. (C. civ. 739, 764, 827).

1. Actul de evaluare. Art. 773. Succesibilul care a primit bani face raportul lund mai putin din numerarul succesiunii. La neajungere, donatorul poate s nu raporteze numerarul dnd echivalentul n mobile si, n lipsa acestor, n imobilele succesiunii. (C. civ. 764, 772). SECTIUNEA III Despre plata datoriilor Art. 774. Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare n proportie cu ce ia. (C. civ. 653, 775 si urm., 893, 896, 909, 1060 si urm.). Art. 775. Legatarul cu titlu universal contribuie deopotriv cu erezii, n proportie cu emolumentul su. Cel particular nu contribuie. (C. civ. 893, 896, 909). Art. 776. Cnd imobilele unei succesiuni sunt ipotecate special, pentru plat de rendite, fiecare din coerezi poate pretinde ca renditele s fie pltite si imobilele liberate naintea formrii prtilor. Dac coerezii mpart succesiunea n starea n care se gseste, imobilele ipotecate se estim dup aceeasi norm ca si celelalte imobile; capitalul renditei ns se scade din pretul imobilului. Eredele, n partea cruia s-a dat imobilele, rmne singur dator a plti rendita si garanteaz pe coerezii si pentru aceast plat. (C. civ. 1061, 1063 si urm.). Art. 777. Coerezii pltesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare n proportie cu partea sa ereditar. (C. civ. 653, 893, 896, 1060). Art. 778. Coeredele sau succesorul cu titlu universal care, din cauza ipotecii, a pltit din datoria comun mai mult dect partea sa, are recurs, n contra celorlalti coerezi sau succesori cu titlu universal, numai pentru partea ce fiecare din ei era obligat a plti, chiar cnd coeredele ce a desfcut datoria ar fi fost subrogat n drepturile creditorilor. Coeredele ns, ce a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, conserv facultatea de a cere plata creantelor sale personale, ca orice alt creditor al succesiunii. (C. civ. 713, 774 si urm., 893, 896, 902, 1106 si urm., 1674, 1746 si urm.). Art. 779. Cnd unul din coerezi sau succesori cu titlu universal este insolvabil, partea lui din datoria ipotecar se mparte ntre toti ceilalti n proportie cu ce ia fiecare din succesiune. (C. civ. 788, 1053, 1667). Art. 780. Titlurile executorii, obtinute n contra defunctului, sunt personal executorii si n contra eredelui. Cu toate acestea creditorii nu pot urmri executia dect dup opt zile de la notificarea acestor titluri fcute persoanei, sau la domiciliul eredelui. (C. civ. 653, 731 si urm., 781). Art. 781. Ei pot cere, n orice caz si n contra oricrui creditor, separatia patrimoniului defunctului de acela al eredelui. (C. civ. 780, 782 si urm., 1743). Art. 782. Acest drept nu poate fi exercitat cnd, acceptndu-se eredele de debitor, s-a fcut astfel novatiune n privinta creantei contra defunctului. (C. civ. 1128 si urm.). Art. 783. n privinta mobilelor, dup trecerea de trei ani, dreptul este prescris. n privinta imobilelor, actiunea se poate exercita n tot timpul n care imobilele se gsesc n mna eredelui. A se vedea: Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), cu modificrile ulterioare. Art. 784. Creditorii eredelui nu pot cere separatia patrimoniilor n contra creditorilor succesiunii. (C. civ. 781). Art. 785. Creditorii unui din comprtitori, ca nu cumva mprteala s se fac cu viclenie n vtmarea drepturilor lor, pot pretinde s fie prezenti la mprteal, pot dar s intervin cu spezele lor; nu pot ns s atace o mprteal svrsit, afar numai de s-a fcut n lips-le si fr s se tin seam de opozitia lor. (C. civ. 731 si urm., 769, 974, 975, 1825). SECTIUNEA IV Despre efectele mprtelii si despre garantia prtilor Art. 786. Fiecare coerede este prezumat c a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au czut prin licitatie, si c n-a fost niciodat proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. (C. civ. 1388). Art.787. Coerezii sunt datori garanti unul ctre altul numai despre tulburrile si evictiunile ce proced dintr-o cauz anterioar mprtelii. Garantia nceteaz cnd o evictiune a fost exceptat anume, printr-o clauz expres a actului de mprteal, sau cnd evictiunea a fost cauzat din greseala eredelui. (C. civ. 788, 1337 si urm., 1351, 1399, 1741 ). Art.788. Fiecare din erezi este obligat, n proportie cu partea sa ereditar, a despgubi pe coeredele su de paguba ce a suferit din cauza evictiunii.

Cnd unul din coerezi va fi insolvabil, partea ce el este dator a contribui se va mprti ntre eredele garantat si ntre ceilalti coerezi. (C. civ. 779, 1053 si urm., 1737 pct. 3). Art. 789. Garantia pentru solvabilitatea debitorului unei rendite dureaz numai cinci ani de la mprteal. Aceast garantie nceteaz cnd nesolvabilitatea a luat nastere n urma mprtelii. (C. civ. 1639 si urm.). SECTIUNEA V Despre desfiintarea sau resciziunea mprtelii1 Art. 790. mprtelile pot fi desfiintate pentru violent sau dol. Pentru o simpl omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se stric mprteala; se face numai un supliment de mprteal pentru obiectul omis. (C. civ. 796 si urm., 953, 995 si urm., 1900 si urm.). 1. Prevederile art. 791 si 792 trebuie considerate ca inaplicabile, datorit inadvertentei cu cele ale art. 790 care prevede desfiintarea mprtelii pentru dol sau violent, iar nu n cazul resciziunii pentru leziune. Art. 791. Orice act, sub orice titlu, n urmarea crui a ncetat indiviziunea ntre erezi, este supus la actiunea de resciziune din articolul precedent. Dup mprteal, sau dup actul care-i tine locul, actiunea de resciziune nu mai este admis n contra tranzactiei fcute asupra dificulttilor reale, ce prezint primul act, chiar cnd nu ar fi fost proces nceput asupra obiectului tranzactiei. Art. 792. Acela n contra crui s-a fcut cererea de resciziune poate popri desfiintarea mprtelii, dnd reclamantului suplimentul din partea sa ereditar n numerar sau n natur. Art. 793. Coeredele care a nstrinat portiunea sa ereditar, n tot sau n parte, nu poate intenta actiunea de resciziune pentru dol sau violent, dac nstrinarea s-a fcut n urma descoperirii dolului sau ncetrii violentei. (C. civ. 959, 1190). SECTIUNEA VI Despre mprteala fcut de tat, de mam sau de alti ascendenti ntre descendentii lor Art. 794. Tatl mama si ceilalti ascendenti pot face mprteala bunurilor lor ntre fii si ceilalti descendenti. (C. civ. 770). A se vedea: Art. 75 si urm. din Codul familiei. Art. 795. Aceast mprteal se poate face prin acte ntre vii, sau prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni ntre vii si pentru testamente. mprteala fcut prin acte ntre vii nu poate avea de obiect dect bunurile prezente. (C. civ. 644, 728 si urm.). Art. 796. Dac toate bunurile, ce ascendentele a lsat la moartea sa, nu au fost cuprinse n mprteal, bunurile necuprinse se vor mprti conform cu legea. (C. civ. 728). Art. 797. Este nul mprteala n care nu s-au cuprins toti copiii n viat la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti1. Actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fr distinctie. (C. civ. 654, 790). A se vedea nota de sub art. 654 C. civ. 1. Predecedati. Art. 798. mprteala fcut de ascendent se poate ataca, cnd ar rezulta dintr-nsa sau dintr-alte acte c, prin dispozitia fcut de ascendent, vreunul din acei ntre care s-au mprtit bunurile s-ar gsi vtmat n partea legitim. (C. civ. 790 si urm.). Art. 799. Copilul care, pentru cauza artat la articolul precedent, atac mprteala fcut de ascendent este dator a plti nainte cheltuielile estimatiei. Dac reclamatia nu este fondat, cheltuielile estimatiei si ale judectii vor fi n sarcina sa. TITLUL II DESPRE DONATIUNI NTRE VII SI DESPRE TESTAMENTE CAPITOLUL I Art. 800. Nimeni nu va putea dispune de avutul su, cu titlu gratuit, dect cu formele prescrise de lege pentru donatiuni ntre vii sau prin testament. (C. civ. 644, 794 si urm., 801 si urm., 813 si urm., 856 si urm.). Art. 801. Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorele d irevocabil un lucru donatarului care-l primeste. (C. civ. 813 si urm., 829 si urm., 937). Art. 802. Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul ncetrii sale din viat, de tot sau parte din avutul su. (C. civ. 856 si urm., 920 si urm.). Art. 803. Substitutiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispozitii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi nsrcinat de a conserva si a remite la o a treia persoan, va fi nul, chiar n privirea 1 donatarului, a eredelui numit sau a legatarului. (C. civ. 804, 805, 812). 1. n privinta. Art. 804. Este permis dispozitia prin care o a treia persoan ar fi chemat a lua darul, ereditatea sau legatul, n cazul cnd donatarul, eredele numit, sau legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi. (C. civ. 924 si urm.).

Art. 805. Este permis, asemenea, dispozitia ntre vii sau testamentar, prin care uzufructul se d la o persoan si proprietatea nud la alta. (C. civ. 517 si urm.). CAPITOLUL II Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin donatiune ntre vii sau prin testament Art. 806. Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici ntr-un fel, afar de exceptiile regulate la capitolul VII al acestui titlu. (C civ. 807). Potrivit art. 8 din Decretul nr. 31 /1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954), minorul care se cstoreste dobndeste prin aceasta capacitatea de exercitiu deplin. Prin abrogarea prevederilor art. 1233-1293 C. civ., prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954, dispozitiile Cap. VII nu mai reprezint exceptii de la art. 806 att cu privire la donatiile fcute prin contractul de cstorie ct si cu privire la donatiile dintre soti n timpul cstoriei. Potrivit art. 133 alin. 3 din Codul familiei, minorul nu poate s fac donatii nici chiar cu ncuviintare. Art. 807. Minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumtate din bunurile de care dup lege poate dispune majorele. (C. civ. 806, 809, 841). Art. 808. Este capabil de a primi prin donatiune ntre vii oricine este conceput n momentul donatiunii. Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. (C. civ. 654). Potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, ns numai dac el se naste viu. Art. 809. Minorul de sasesprezece ani nu poate, prin testament, dispune n favoarea tutorelui su. Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donatiune ntre vii, nici prin testament, n favoarea fostului su tutore, dac socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date si primite. Sunt exceptati n amndou cazurile de mai sus ascendentii minorilor, care sunt sau au fost tutori ai lor. (C. civ. 807, 812). Art. 810. Doctorii n medicin sau n chirurgie, ofiterii de sntate1 si spiterii, care au tratat pe o persoan n boala din care moare, nu pot profita de dispozitiile ntre vii sau testamentare, ce dnsa a fcut n favoare-le n cursul acestei boli. Sunt exceptate: 1. Dispozitiile remuneratorii fcute cu titlul particular; se va tine ns seama de starea dispuntorului si de serviciile fcute. 2. Dispozitiile universale, n caz de rudenie pn la al patrulea grad inclusiv, afar numai dac mortul va avea erezi n linie dreapt si dac acela, n profitul cruia s-a fcut dispozitia, nu este el chiar erede n linie dreapt. Aceleasi reguli sunt aplicabile n privinta preotilor. (C. civ. 660 si urm. 812). 1. Medicii militari Art. 811. Dispozitiile ntre vii sau prin testament, fcute n favoarea ospiciilor, sracilor dintr-o comun sau stabilimentelor de utilitate public, nu pot avea efect dect de sunt autorizate prin ordonante domnesti n urma avizului Consiliului de Stat. (C. civ. 817). A se vedea: Legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924 (M. Of. nr. 27 din 6 februarie 1924). Art. 812. Dispozitiile n favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie fcute n numele unor persoane interpuse. Sunt reputate ca persoane interpuse tatl si mama, copiii si descendentii si sotul persoanei incapabile. (C. civ. 940, 941, 1200, 1202). CAPITOLUL III Despre donatiunile ntre vii SECTIUNEA I Despre forma si efectele donatiunilor ntre vii Art. 813. Toate donatiunile se fac prin act autentic. (C. civ. 1171 si urm.). Art. 814. Donatiunea nu oblig pe donator si nu va produce nici un efect dect din ziua n care va fi fost acceptat. Acceptarea poate fi fcut sau n act sau printr-un act autentic posterior, mai nainte ns de moartea celui ce druieste; n acest din urm caz, donatiunea n-are efect dect din ziua din care se va fi comunicat donatorelui actul de acceptare. (C. civ. 820, 827). Art. 815. Donatiunile fcute unor minori sau unui interzis, se accept de tutore sau de printe. Mama, cu toate c tatl ar fi n viat, si ceilalti ascendenti, cu toate c genitorii 1 ar fi n viat, vor putea asemenea s accepte donatiunea fcut minorelui si interzisului, desi ei n-ar avea calitatea de tutori. (C. civ. 820, 1161). Potrivit art. 97 din Codul familiei ambii printi au aceleasi drepturi si obligatii n ce priveste pe copiii lor minori. 1. Printii. Art. 816. Surdo-mutul ce nu stie s scrie nu poate accepta o donatiune dect cu asistarea unui curator special numit de autoritatea judiciar, dup regulile stabilite pentru minori. Potrivit prevederilor art. 152 lit. a din Codul familiei, curatorul se numeste de autoritatea tutelar. Art. 817. Donatiunile fcute persoanelor morale nu pot fi acceptate dect prin ordonant domneasc, dat n urma

avizului Consiliului de Stat. A se vedea nota de sub art. 811. Art. 818. Cnd se druiesc bunuri ce pot fi ipotecate, transcriptia actului ce contine donatiunea si acceptarea, ca si notificarea acceptrii fcut prin act separat, se va face la judectoria n a crei raz teritorial sunt situate bunurile. (C. civ. 1750). A se vedea nota de sub art. 651. Art. 819. Lipsa transcriptiei poate s fie invocat de orice persoane au interes la aceasta: se except ns persoanele obligate a strui s se fac transcriptia, sau reprezentantii lor, asemenea si donatorul. Art. 820. Minorii, interzisii, femeile mritate, n lips de acceptarea sau de transcriptia donatiunii, nu pot cere obiectele druite; au ns, de se cuvine, recurs n contra tutorilor sau brbatilor. Textul a fost modificat implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacittii femeii mritate (M. Of. nr 94 din 20 aprilie 1932), astfel c el se aplic numai minorilor si interzisilor, respectiv tutorilor. Art. 821. Donatiunea ntre vii pentru bunurile viitoare este revocabil. (C. civ. 801, 965). Art. 822. Este nul orice donatiune fcut cu conditii a cror ndeplinire atrn numai de vointa donatorului. (C. civ. 1006, 1010). Art. 823. Este asemenea nul, dac s-a fcut sub conditia de a se satisface datorii sau sarcini care nu existau la epoca donatiunii sau care nu erau artate n actul de donatiune. Art. 824. Cnd donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins n donatiune, sau de o sum determinat din bunurile druite, dac moare, fr s fi dispus de dnsele, un asemenea obiect sau asemenea sum rmne erezilor donatorului. Art. 825. Donatorul poate stipula ntoarcerea bunurilor druite, att n cazul cnd donatarul ar muri naintea lui, ct si n cazul cnd donatarul si descendentii si ar muri naintea sa. Aceste stipulatii ns nu se pot face dect n favoarea donatorului. A se vedea: - Legea nr. 241 /1947 pentru punerea n aplicare n Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la crtile funciare din 27 aprilie 1938 (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947); - Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947). Art. 826. Dispozitiile art. 821, 822, 823, 824 si 825 nu se aplic la donatiunea din capitolul VI si VII, dintr-acest titlu. Art. 827. Orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute ntr-un act estimativ subsemnat de donator si donatar. Art. 828. Donatorul nu este responsabil de evictiune ctre donatar pentru lucrurile druite. Donatorul este responsabil de evictiune cnd el a promis expres garantia. Este asemenea responsabil cnd evictiunea provine din faptul su, cnd este n chestiune o donatiune care impune sarcini donatarului; ntr-acest caz ns, garantia este obligatorie numai pn la suma sarcinilor (C. civ. 1337 si urm.). SECTIUNEA II Despre cazurile n care donatiunile se pot revoca Art. 829. Donatiunea ntre vii se revoc, pentru nendeplinirea conditiilor cu care s-a fcut, pentru ingratitudine si pentru nastere de copii n urma donatiunii. (C. civ. 801, 830 si urm., 937, 1011, 1020, 1021). Art. 830. Cnd donatiunea este revocat pentru nendeplinirea conditiilor, bunurile reintr n mna donatorului, libere de orice sarcin si ipotec. (C. civ. 834, 855, 930, 1770, 1746). A se vedea nota de sub art. 825. Art. 831. Donatiunea ntre vii se revoc pentru ingratitudine n cazurile urmtoare: 1. Dac donatarul a atentat la viata donatorului. 2. Dac este culpabil n privint-i de delicte, cruzimi sau injurii grave. 3. Dac fr cuvnt i refuz alimente. (C. civ. 655 si urm., 930). Art. 832. Revocarea pentru nendeplinirea conditiilor si pentru ingratitudine nu se face de drept niciodat. (C. civ. 1020, 1021 ). Art. 833. Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie fcut n termen de un an din ziua faptului, sau din ziua cnd donatorul a cunoscut faptul. Actiunea de revocare nu se poate intenta n contra erezilor donatarului, nici de erezii donatorului n contra donatarului, afar numai dac, n acest caz, actiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit n anul n care se putea intenta actiunea. (C. civ. 931). Art. 834. Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici nstrinrile fcute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini reale, cu care el ar fi putut greva obiectul druit; este neaprat ns ca acestea s se fi fcut naintea inscriptiei extractului cererii de revocare pe marginea transctiptiei prescris prin art. 818. n caz de revocare, donatarul se condamn a ntoarce valoarea obiectelor nstrinate, dup estimatia ce li s-ar face n timpul cererii; se condamn asemenea a ntoarce veniturile din ziua cererii. (C. civ. 854, 1770). Art. 835. Donatiunile fcute n favoarea maritagiului nu sunt revocabile pentru ingratitudine. Art. 836. Orice donatiuni prin acte ntre vii fcute de persoane ce n-au copii sau descendenti existenti n timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donatiuni si sub orice titlu s-ar fi fcut, fie chiar donatiunea mutual sau

remuneratorie, fie n fine donatiunea n favoarea maritagiului fcut sotilor de oricare alt persoan, afar de ascendentii lor, sunt revocate de drept, dac donatorul, n urma donatiunii, dobndeste un copil legitim, un postum, sau chiar cnd a legitimat pe un copil natural, prin maritagiul subsecvent. (C. civ. 937). A se vedea nota de sub art. 830. Potrivit art. 63 din Codul familiei, copilul din afara cstoriei a crui filiatie a fost stabilit prin recunoastere sau prin hotrre judectoreasc are fat de printi si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legal a unui copil din cstorie. Art. 837. Revocarea se face si cnd copilul donatorului sau al donatricei ar fi fost conceput n timpul donatiunii. Art. 838. Donatiunea rmne revocat chiar cnd donatarul ar fi intrat n posesia lucrurilor druite si ar fi fost lsat n posesia acelor lucruri dup nasterea fiului donatorului; donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice natur luate de el, dect din ziua n care i se va fi notificat nasterea fiului sau legitimarea sa prin cstorie subsecvent. Institutia legitimrii copiilor naturali a fost abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954). Art. 839. Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu, este nul si fr nici un efect. (C. civ. 5, 968). Art. 840. Prescriptia actiunii de revocare se mplineste dup 30 de ani de la nasterea fiului. (C. civ. 1863 si urm.). A se vedea: Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960). CAPITOLUL IV Despre partea disponibil a bunurilor si despre reductiune SECTIUNEA I Despre partea disponibil a bunurilor Art. 841. Liberalittile, fie fcute prin acte ntre vii, fie fcute prin testament, nu pot trece peste jumtatea bunurilor dispuntorului, dac la moarte-i las un copil legitim; peste o a treia parte, dac las doi copii; peste a patra parte, dac las trei sau mai multi. (C. civ. 664 si urm., 874 si urm., 939). A se vedea: - Art. 2 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944); - Nota 2 de sub art. 836. Art. 842. Sunt cuprinsi n articolul precedent sub nume de copii, descendentii de orice grad. (C. civ. 669 si urm.). Art. 843. Liberalittile, prin acte ntre vii sau prin testament, nu pot trece peste jumtatea bunurilor, dac n lips de descendenti, defunctul las tat si mam sau peste trei sferturi, dac las numai pe unul din printi. Art. 844. Dac dispozitia prin acte ntre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o rendit viager, a crei valoare trece peste cantitatea disponibil, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantittii disponibile. Art. 845. Valoarea bunurilor nstrinate unui succesibil n linie dreapt, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerv de uzufruct va fi socotit n portiunea disponibil si excedentele, de este, se va trece n masa succesiunii. Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul n linie dreapt care a consimtit la aceste nstrinri. (C. civ. 738, 751 si urm., 841 ). Art. 846. Cantitatea disponibil poate fi dat n tot sau n parte, sau prin acte ntre vii sau prin testament, copiilor sau altor succesibili ai donatorului, fr ca donatarul sau legatarul, ce vine la succesiune, s fie supus la raport, dac n dispozitie se zice expres, c ceea ce s-a dat este peste partea sa. Declaratia c darul sau legatul este peste partea succesibilului se poate face sau n actul ce contine dispozitia, sau n urm, cu formele dispozitiilor ntre vii sau testamentare. (C. civ. 751 si urm., 841, 847). SECTIUNEA II Despre reductiunea donatiunilor si a legatelor Art. 847. Liberalittile prin act sau ntre vii sau prin testament, cnd vor trece peste partea disponibil, vor fi reduse la aceast parte. (C. civ. 841 si urm., 1641 ). Art. 848. Reductiunea liberalittilor ntre vii nu va putea fi cerut dect numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care nftiseaz drepturile lor. (C. civ. 763, 841 si urm., 974). Art. 849. Partea disponibil se calculeaz cu chipul urmtor: pe lng bunurile ce a lsat donatorul sau testatorul n momentul mortii sale, se adaug prin calcul si bunurile de care a dispus prin donatiuni ntre vii, dup starea lor din momentul donatiunii si dup valoarea ce au avut n momentul mortii donatorului. Din aceast mas de bunuri, sczndu-se datoriile, pe ceea ce va rmnea se calculeaz partea disponibil, dup numrul si calitatea erezilor. (C. civ. 752, 766 si urm., 772, 841 ). Art. 850. nti se vor reduce dispozitiile testamentare; cnd bunurile cuprinse n aceste dispozitii nu vor mai fi, atunci numai se va face reductiunea donatiunilor. Reductiunea va ncepe de la cea din urm donatiune, dup svrsirea acesteia se va trece ndat la cea a doua dup dnsa, si asa pe rnd pn la cea mai veche donatiune. Art. 851. Cnd donatiunea ntre vii, supus la reductiune, s-a fcut la unul din cei cu drept de mostenire, acesta va

putea scdea partea cu care ar trebui s se reduc donatiunea, din partea ce i s-ar cuveni ca erede n bunurile nedisponibile, dac aceste bunuri sunt de aceeasi natur cu cele druite. (C. civ. 765, 770). Art. 852. Se vor reduce cu analogie1 att legatele universale ct si cele particulare, fr distinctie. (C. civ. 888 si urm., 899 si urm.). 1. Proportional cu valoarea lor. Art. 853. Cnd testatorul va declara ca un legat s fie pltit preferindu-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reductiune, dect dup ce valoarea celorlalte legate nu va mplini rezerva legal. (C. civ. 847). Art. 854. Donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste partea disponibil, din momentul mortii donatorului. (C. civ. 522 si urm., 762, 890). Art. 855. Donatarul este obligat, dac a alienat bunurile druite, s fac n urm raportul excedentului peste portiunea disponibil, dup valoarea lucrurilor din timpul mortii disponentului. (C. civ. 848, 850). A se vedea nota de sub art. 825. CAPITOLUL V Despre dispozitiile testamentare SECTIUNEA I Reguli generale pentru forma testamentelor Art. 856. Orice persoan este capabil de a face testament, dac nu este poprit de lege. (C. civ. 800, 802, 806 si urm., 887). Art. 857. Dou sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una n favoarea celeilalte, sau n favoarea unei a treia persoane. (C. civ. 886, 938). Art. 858. Un testament poate fi sau olograf, sau fcut prin act autentic, sau n form mistic. (C. civ. 802, 868 si urm.). Art. 859. Testamentul olograf nu este valabil dect cnd este scris n tot, datat si subsemnat de mna testatorului. (C. civ. 886). Art. 860. Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judectoria competent. (C. civ. 886). Art. 861-863. (Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificare si legalizarea nscrisurilor, pentru nvestirea cu dat cert si legalizarea copiilor de pe nscrisuri). Art. 864. Cnd testatorul va voi s fac un testament mistic sau secret, trebuie neaprat s-l iscleasc, sau c l-a scris el nsusi, sau c a pus pe altul s-l scrie. Hrtia n care s-au scris dispozitiile testatorului sau hrtia care serveste de plic, de va fi, se va strnge si se va sigila. Testatorul va prezenta judectoriei competente testamentul strns si pecetluit, precum s-a zis, sau l va strnge si-l va pecetlui naintea judctoriei. Testatorul va declara c dispozitiile din acea hrtie este testamentul su, scris si isclit de el nsusi, sau scris de altul si isclit de testator. Cnd testatorul, din cauz de boal, va fi n neposibilitate fizic de a se prezenta naintea judectoriei, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratia susmentionat, se vor face naintea judectorului, numit de judectorie pentru acest sfrsit. Judectoria, sau judectorul numit, va face actul de subscriptie1 pe hrtia n care s-a scris testamentul, sau pe hrtia care serveste de plic. Acest act se va subscrie att de testator, ct si de judectorie sau judector. Toat lucrarea de mai sus nu va putea fi ntrerupt de nici o alt operatie; cnd testatorul, din o cauz posterioar subsemnrii testamentului, va declara c nu poate subsemna subscriptia1 aceast declaratie se va trece n subscriptie. (C. civ. 858, 886). 1. Proces-verbal de suprascriere. Art. 865. Acei care nu stiu sau care nu pot citi si scrie nu pot face testament n form mistic. Art. 866. Cnd testatorul nu poate vorbi, dar stie a scrie, atunci declaratia c testamentul este al su o va face n scris n capul actului de subscriptie1 naintea judectorului numit, sau naintea judectoriei. Judectoria sau judectorul numit va constata n actul de subscriptie 1 declaratia testatorului. 1. Proces-verbal de suprascriere. Art. 867. n cazurile cnd se numeste un judector, el va comunica procesul su verbal judectoriei, care va legaliza actul de subscriptie sau testamentul. SECTIUNEA II Despre regulile speciale asupra formelor ctorva testamente Art. 868. Testamentele militarilor si ale indivizilor ntrebuintati n armat, sunt n orice tar valabil fcute n prezenta unui cap de batalion sau de escadron, sau n prezenta oricrui alt ofiter superior, asistat de doi martori, sau n prezenta a doi comisari de rzboi, sau n prezenta unui din comisari asistat de doi martori. (C. civ. 886). Art. 869. Sunt asemenea, dac testatorul este bolnav sau rnit, valabil fcute n prezenta capului ofiterului de sntate asistat de comandantul militar, nsrcinat cu politia ospiciului. (C. civ. 886). Art. 870. Dispozitiile articolelor precedente nu sunt admisibile dect n privinta acelor ce sunt n expeditie militar, sau n cuartier, sau n garnizoan afar din teritoriul romn, sau prizonieri la inamici, fr ca cei ce sunt n cartier sau

n garnizoan nuntrul trii s poat profita de aceast latitudine, de nu se gsesc n o cetate asediat, sau n alte locuri ale cror porti s fie nchise si comunicatiile ntrerupte din cauza rzboiului. (C. civ. 886) Art. 871. Testamentul fcut n forma mai sus artat este nul dup sase luni de la ntoarcerea testatorului ntr-un loc unde are libertatea de a testa cu formele ordinare. Art. 872. Testamentul fcut ntr-un loc care este scos din comunicatie din cauza ciumei sau altei boli contegioase, se poate face naintea unui membru al consiliului municipal, asistat de doi martori. (C. civ. 886). Art. 873. Testamentul mentionat n articolul precedent este nul dup trecerea de sase luni de la deschiderea comunicatiilor cu locul unde se gseste testatorul, sau dup sase luni de la trecerea sa ntr-ue loc unde comunicatiile nu sunt ntrerupte. (C. civ. 886). Art. 874. Testamentele fcute pe mare n timp de voiaj sunt valabile: Pe corabii si alte bastimente ale trii, cnd sunt fcute n prezenta ofiterului comandant al bastimentului, sau n lipsai n prezenta acelui ce-l nlocuiste dup ordinea serviciului, ns si unul si altul asistati de ofiterul de administratie, sau de ofiterul ce ndeplineste functiunile acestuia. Pe bastimentele de comert, cnd sunt fcute n prezenta scribului bastimentului sau n prezenta acelui ce-l nlocuieste, ns si unul si altul asistati de cpitanul sau de patronul, sau n lips-le, de acei ce-i nlocuiesc. n toate cazurile, functionarii n prezenta cror se fac aceste testamente vor fi asistati de ctre doi martori. (C. civ. 886). Art. 875. Pe bastimentele statului, testamentul cpitanului, sau acela al ofiterului nsrcinat cu administratia, pe bastimentele de comert, testamentul cpitanului, al patronului, sau al scribului se pot face n prezenta acelora ce, n ordinea serviciului, vin dup dnsii, conformndu-se pentru celelalte formalitti cu dispozitiile articolului precedent. (C. civ. 886). Art. 876. n toate cazurile, testamentele mentionate n cele dou articole precedente se vor face fiecare n dou exemplare originale. (C. civ. 886). Art. 877. Dac bastimentul intr ntr-un port strin, unde se gseste un agent d-ai trii, functionarii, n prezenta crora s-a fcut testamentul, sunt datori s depun unul din exemplarele originale, nchis si pecetluit n minile acestui agent, care-l va trimite Ministerului de Interne, spre a fi naintat la grefa judectoriei domiciliului testatorului. (C. civ. 886). Art. 878. Dup ntoarcerea bastimentului n tar, fie n portul armamentului, fie n orice alt port, cele dou exemplare originale ale testamentului nchise si pecetluite sau exemplarul original rmas, dac dup articolul precedent cellalt a fost depus n cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de port, care le va trimite fr ntrziere Ministerului de Interne, ce va face depozitul conform articolului precedent. (C. civ. 886). Art. 879. Se va nscrie pe marginea rolului bastimentului numele testatorului, mentionndu-se despre remiterea orginalelor testamentului n minile agentului sau la biroul comandantului de port. (C. civ. 886). Art. 880. Testamentul nu va fi reputat ca fcut pe mare, desi s-ar fi fcut n cursul voiajului, dac n timpul n care sa fost fcut, bastimentul s-ar fi apropiat de un trm strin, unde s-ar afla un agent al Romniei. n acest caz testamentul nu este valabil dect dac s-a fcut dup formele prescrise de legea Romniei, sau dup acelea ntrebuintate n tara unde a fost fcut. (C. civ. 886). Art. 881. Dispozitiile de mai sus se aplic si la testamentele pasagerilor, care nu fac parte din echipaj. (C. civ. 808). Art. 882. Testamentul fcut pe mare cu formele articolului 874 nu este valabil dect dac testatorul moare pe mare, sau dup trei luni de la ntoarcerea lui pe uscat, ntr-un loc unde ar fi putut s-l refac cu formele originale. (C. civ. 886). Art. 883. Testamentul fcut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie n favoarea ofiterilor bastimentului, dac dnsii nu sunt rude sunt rude cu testatorul. (C. civ. 808, 886). Art. 884. Testamentele cuprinse n articolele precedente ale prezentei sectiuni vor fi subscrise de testatori si de ofiterii publici, n prezenta crora s-au fcut. Dac testatorul declar c nu stie sau nu poate subscrie, se face mentiune de declaratia sa si de cauza ce la mpiedicat de a subscrie. n cazurile n care se cere asistenta a doi martori, testamentul va fi subscris cel putin de unul dintr-nsii si se va face mentiune de cauza ce a mpiedicat pe cellalt de a subscrie. (C. civ. 886) Art. 885. Romnul ce s-ar afla n tar strin va putea face testamentul su, sau n forma olograf, sau n forma autentic ntrebuintat n locul unde se face testamentul (C. civ. 2, 858 si urm.) Art. 886. Formalittile la care sunt supuse deosebitele testamente prin dispozitiile prezentei sectiuni si acelea ale sectiunii precedente se vor observa sub pedeaps de nulitate. (C. civ. 859 si urm., 868 si urm., 874 si urm.). SECTIUNEA III Despre institutia de mostenitori si despre legate n genere Art. 887. Se poate dispune prin testament de toat sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate. (C. civ. 802, 856, 888 si urm., 894 si urm., 899 si urm.).
Copyright 1998-2004 DSC Net. All rights reserved.

pagina a IV-a SECTIUNEA IV Despre legatul universal Art. 888. Legatul universal este dispozitia prin care testatorul las dup moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale. Art. 889. Cnd testatorul are erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la acestia punerea n posesiune a bunurilor cuprinse n testament. (C. civ. 653, 895, 899). Art. 890. Legatarul universal are drept a pretinde fructele bunurilor cuprinse n testament, din ziua cererii n judecat, sau din ziua n care eredele a consimtit a-i da legatul. (C. civ. 898). Art. 891. Cnd testatorul nu a lsat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justitie posesiunea bunurilor cuprinse n testament. A se vedea nota de sub art. 651. Art. 892. Testamentul olograf sau mistic, nainte de a fi executat, se va prezenta tribunalului judetean n a crui raz teritorial s-a deschis succesiunea. Presedintele va constata prin proces-verbal deschiderea testamentului si starea n care l-a gsit si va ordona depunerea lui la grefa tribunalului. (C. civ. 859, 864 si urm.). A se vedea nota de sub art. 651. Art. 893. Legatarul universal, care va veni la mostenire n concurs cu un erede rezervatar, este obligat la datoriile si sarcinile succesiunii personal pn n concurenta prtii sale, si ipotecar pentru tot. (C. civ. 550, 777, 841 si urm., 896, 909). SECTIUNEA V Despre legatele unei fractiuni de mostenire Art. 894. Acest legat poate avea de obicei o fractiune a mostenirii, precum jumtate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele sau o fractiune din imobile sau mobile. Orice alt legat este singular. (C. civ. 887, 899 si urm.). Art. 895. Legatarul unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari, n lipsa acestora de la legatarii universali, iar n lipsa si acestora din urm, de la ceilalti erezi legitimi. (C. civ. 653, 659 si urm., 841 si urm., 888). Art. 896. Legatarul unei fractiuni din ereditate este obligat la sarcinile si datoriile succesiunii testatorului, personal, n proportie cu partea sa si ipotecar pentru tot. (C. civ. 550, 777, 893, 909). Art. 897. Legatarul universal, sau acela al unei fractiuni a succesiunii, nu se poate pune n posesiunea legatului, fr a se face, dup cererea lui, un inventar al bunurilor ce compun legatul, de judectoria n ocolul1 creia s-a deschis succesiunea. Legatarul, care va primi a intra n posesiunea bunurilor fr inventar, va fi obligat a plti toate debitele succesiunii, chiar de ar fi mai mari dect averea lsat de testator. (C. civ. 704 si urm., 713, 888 si urm., 894 si urm.). A se vedea nota de sub art. 651. 1. Raza teritorial Art. 898. Legatarul unei fractiuni de mostenire poate pretinde fructele din ziua cererii n judecat, sau din ziua n care i s-a oferit de bun voie darea legatului. (C. civ. 890, 895). SECTIUNEA VI Despre legatele singulare Art. 899. Orice legat pur si simplu d legatarului, din ziua mortii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor si reprezentantilor si. Cu toate acestea, legatarul singular nu va putea intra n posesia lucrului legat, nici a pretinde fructele sau interesele 1, dect din ziua n care a fcut cererea n judecat sau din ziua n care predarea legatului i s-a ncuviintat de bun voie. (C. civ. 485, 522,si urm., 894). 1. Dobnzile Art. 900. Interesele1 si fructele lucrului legat devin ale legatarului din momentul mortii testatorului, si dac dnsul na fcut cerere naintea justitiei: 1. cnd testatorul a declarat expres n testament c voieste a urma astfel; 2. cnd s-a legat drept alimente o rendit viager sau o pensie. A se vedea nota de sub art. 651.

1. Dobnzile Art. 901. Cheltuielile cererii pentru predare sunt n sarcina succesiunii, fr ca cu aceasta s se poat reduce rezerva legal. n caz cnd testatorul ar ordona altfel prin testament, se va urma dup vointa lui. Art. 902. Erezii testatorului sau orice alt persoan obligat a plti un legat sunt personal datori a-l achita, fiecare n proportie cu partea ce ia din succesiune. Sunt datori ipotecari pentru tot, pn la concurenta valorii imobilelor ce detin. (C. civ. 774 si urm., 893, 896, 905). Art. 903. Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, n starea n care se gsea la moartea donatorului 1. (C civ. 465, 468 si urm., 482 si urm., 904, 923, 927, 1325). 1. Textul se refer n realitate la testator. Art. 904. Cnd cel ce a dat legat un imobil, a mrit n urm acest imobil prin alte achizitii, aceste achizitii, si de ar fi alturea cu imobilele, nu pot fi socotite ca parte a legatului, de nu se face o nou dispozitie pentru aceasta. nfrumusetrile si constructiile noi, fcute asupra fondului legat, fac parte dintr-nsul. Asemenea face parte din legat adausul ce testatorul a fcut unui loc nchis, ntinznd ngrdirile sale. Art. 905. Dac naintea testamentului sau n urm, lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru alt datorie, sau supus dreptului de uzufruct, acela ce este dator a da legatul, nu este tinut a libera lucrul de aceast sarcin, afar numai dac testatorul l-a obligat expres la aceasta. (C. civ. 551 ). Art. 906. Cnd testatorul, stiind, a dat legat lucrul altuia, nsrcinatul cu acel legat este dator a da, sau lucru n natur sau valoarea lui din epoca mortii testatorului. Art. 907. Cnd testatorul, nestiind, a legat un lucru strin, legatul este nul. Art. 908. Cnd legatul dat este un lucru nedeterminat, nsrcinatul cu legatul nu este obligat a da un lucru de calitatea cea mai bun, nu poate oferi ns nici lucrul cel mai ru. (C. civ. 1103). Art. 909. Legatarul singular nu este obligat a plti datoriile succesiunii. (C. civ. 847 si urm., 1746 si urm.). SECTIUNEA VII Despre executorii testamentari Art. 910. Testatorul poate numi unul sau mai multi executori testamentari. (C. civ. 913, 916, 918). A se vedea nota de sub art. 651. Art. 911. El poate s le dea de drept n posesiune, toat sau parte numai din averea sa mobil, pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa. (C. civ. 653, 889, 891, 912). Art. 912. Eredele poate s-i scoat din posesiune, oferindu-le sume ndestultoare pentru plata legatelor de lucruri mobile, sau justificnd c a pltit aceste legate. (C. civ. 911). Art. 913. Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici executor testamentar. (C. civ. 915, 950). Art. 914. Femeia mritat nu poate fi executoare testamentar, dect cu consimtmntul brbatului. Dac ea este separat de bunuri, sau prin contractul de maritaj, sau prin sentint judectoreasc, va putea deveni executoare testamentar, cu consimtmntul brbatului sau cu autorizatia justitiei n caz de refuz din parte-i. Dispozitiile art. 914 au fost abrogate implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacittii civile a femeii mritate. (Decretul nr. 1412 n M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932). Art. 915. Minorele nu poate fi executor testamentar, chiar cu autorizatia tutorelui. (C. civ. 913, 950). Art. 916. Executorii testamentari vor cere punerea pecetilor1, dac sunt si erezi minori interzisi sau absenti2. Ei vor strui a se face inventarul bunurilor succesiunii n prezenta eredelui, prezumtiv, sau n lips-i, dup ce i s-au fcut chemrile legiuite3. Ei vor cere vinderea misctoarelor n lips de sum ndestultoare pentru plata legatelor. Ei vor ngriji ca testamentele s se execute si, n caz de contestatie asupra executiei, ei pot s intervin ca s sustin validitatea lor. Ei sunt datori, dup trecere de un an de la moartea testatorului, a da socoteal pentru gestiunea lor. (C. civ. 472 si urm., 557 si urm., 809 si urm., 819, 854 si urm.). A se vedea nota de sub art. 651. 1. Sigilii 2. Dispruti 3. Dup ce a fost citat Art. 917. Dreptul executorului testamentar nu trece la erezii si. Art. 918. Dac sunt mai multi executori testamentari care au primit aceast sarcin, unul singur va lucra n lips-le. Ei vor fi responsabili solidar de a da socoteal de misctoarele ce li s-au ncredintat, afar numai dac testatorul a desprtit functiile lor si dac fiecare din ei s-a mrginit n ceea ce i s-a ncredintat. (C. civ. 1039 si urm.). Art. 919. Cheltuielile fcute de executorul testamentar pentru punerea pecetilor 1, pentru inventar, pentru socoteli, si alte cheltuieli relative la functiunile sale sunt n sarcina succesiunii. (C. civ. 916). 1. Sigilii SECTIUNEA VIII Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor

Art. 920. Un testament nu poate fi revocat, n tot sau n parte, dect sau prin un act legalizat de judectoria competent, care act va cuprinde mutarea vointei testatorului, sau prin un testament posterior. (C. civ. 802). Art. 921. Testamentul posterior care nu revoc anume pe cel anterior, nu desfiinteaz din acesta, dect numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior. Art. 922. Revocarea fcut prin testamentul posterior va avea toat validitatea ei, cu toate c acest act a rmas fr efect din cauza necapacittii eredelui, sau a legatarului, sau din cauz c acestia nu au voit a primi ereditatea. Art. 923. Orice nstrinare a obiectului legatului, fcut cu orice mod sau conditie, revoc legatul pentru tot ce s-a nstrinat, chiar cnd nstrinarea va fi nul, sau cnd obiectul legat va fi reintrat n starea testatorului. (C. civ. 903 si urm.). Art. 924. Orice dispozitie testamentar devine caduc, cnd acela n favoarea crui a fost fcut a murit naintea testatorului. Art. 925. Orice dispozitie testamentar, fcut sub conditie suspensiv, cade cnd eredele sau legatarul a murit naintea ndeplinirii conditiei. (C. civ. 1004 si urm., 1017 si urm.) Art. 926. Dispozitia testamentar, fcut de la un timp nainte nu opreste pe eredele numit sau pe legatar de a avea un drept dobndit din momentul mortii testatorului. (C. civ. 899, 1017 si urm.). Art. 927. Legatul va fi caduc, dac lucrul legat a pierit de tot n viata testatorului. (C. civ. 1091, 1156). Art. 928. Orice dispozitie testamentar cade, cnd eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi. (C. civ. 686, 808 si urm.). Art. 929. Cnd din dispozitiile testamentare va rezulta c cugetul testatorului a fost de a da legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai multi legatari, legatul se mparte ntre ei, fr a se scdea prtile legatarilor necapabili, sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care au murit naintea testatorului. (C. civ. 1057 si urm.). Art. 930. Aceleasi cauze care, dup art. 830 si dup cele dinti dou dispozitii ale art. 831, autoriz cererea de revocare a donatiunilor ntre vii, pot fi primite si la cererea revocrii dispozitiilor testamentare. Art. 931. Dac cererea de revocare este ntemeiat pe o injurie grav, fcut memoriei testatorului, actiunea va trebui s fie intentat n curs de un an din ziua delictului. (C. civ. 833). CAPITOLUL VI Despre donatiuni fcute sotilor prin contractul de maritagiu Art. 932. Donatiunile fcute sotilor sau unuia dintr-nsii, prin contractul de maritagiu, nu sunt supuse la nici o formalitate. Dispozitia acestui text a devenit inaplicabil ca urmare a abrogrii titlului IV din cartea III a Codului civil, "Despre contractul de cstorie si despre drepturile respective ale sotilor" prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954), cu modificrile ulterioare. Art. 933. Donatorul poate, n cazul articolului precedent, s dea donatiune si bunurile sale viitoare. Donatorul n asemenea caz nu mai poate dispune gratuit de bunurile sale. Cnd donatorul supravietuieste sotilor sau sotului donatar, donatiunea este revocabil. A se vedea nota de sub art. 932. Art. 934. Prin contractul de maritagiu, se poate face cumulativ donatiunea bunurilor prezente si viitoare, sau a unei prti numai dintr-aceste bunuri, cu ndatorirea ns de a se anexa actului un stat de datoriile si sarcinile existente, la care este supus donatorul n momentul donatiunii. n acest caz donatarul este liber s se lepede la moartea donatorului de bunurile viitoare si s opreasc numai pe cele prezente. A se vedea nota de sub art. 932. Art. 935. Dac statul de care se face mentiune n articolul precedent, nu s-a anexat actului ce continea donatiunea bunurilor prezente si viitoare, donatarul nu poate dect sau a accepta sau a se lepda de donatiune n ntregul ei. Cnd accept, nu poate cere dect bunurile existente la moartea donatorului, si este supus la toate datoriile si sarcinile succesiunii. A se vedea nota de sub art. 932. CAPITOLUL VII Despre dispozitiile dintre soti, fcute sau n contractul de maritagiu sau n timpul maritagiului Art. 936. Sotii pot prin contractul de maritagiu s-si fac reciproc, sau numai unul altuia, orice donatiune vor voi. A se vedea nota de sub art. 932. Art. 937. Orice donatiune fcut ntre soti n timpul maritagiului este revocabil. Revocarea se poate cere de femeie, fr nici o autorizatie. O asemenea donatiune nu este revocabil pentru c n urm s-au nscut copii. (C. civ. 801, 829, 836). Dispozitia alin. 2, care constituia o exceptie de la regula general a incapacittii femeii mritate, a fost abrogat implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacittii civile a femeii mritate (Decretul nr. 1412, n M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932). Art. 938. Sotii nu pot, n timpul maritagiului, s-si fac nici prin acte ntre vii, nici prin testament, vreo donatiune mutual si reciproc printr-unul si acelasi act. (C. civ. 857). Art. 939. Brbatul sau femeia care, avnd copii dintr-alt maritagiu, va trece n al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea drui sotului din urm dect o parte egal cu partea legitim a copilului ce a luat mai putin, si fr ca, nici

ntr-un caz, donatiunea s treac peste cuartul bunurilor. (C. civ. 841 ). A se vedea: Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 113 din 10 iunie 1944). Art. 940. Sotii nu pot s-si druiasc indirect mai mult dect s-a artat mai sus. Orice donatiune, deghizat sau fcut unei persoane interpuse, este nul. (C. civ. 812, 939, 941). Art. 941. Sunt reputate persoane interpuse copiii ce sotul donatar are din alt maritaj, asemenea sunt reputate si rudele sotului donatar, la a cror ereditate acesta este chemat n momentul donatiunii. (C. civ. 812, 94). TITLUL III DESPRE CONTRACTE SAU CONVENTII CAPITOLUL I Dispozitii preliminare Art. 942. Contractul este acordul ntre dou sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge ntre dnsii un raport juridic. (C. civ. 962, 969 si urm.). Art. 943. Contractul este bilateral sau sinalagmatic cnd prtile se oblig reciproc una ctre alta. (C. civ. 1020, 1179). Art. 944. Contractul este unilateral, cnd una sau mai multe persoane se oblig ctre una sau mai multe persoane, fr ca acestea din urm s se oblige. Art. 945. Contractul oneros este acela n care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj. (C. civ. 812, 947, 1639, 1646, 1859). Art. 946. Contractul gratuit sau de binefacere este acela n care una din prti voieste a procura, fr echivalent, un avantaj celeilalte. (C. civ. 813 si urm., 1561, 1593 ). Art. 947. Contractul cu titlu oneros este comutativ, atunci cnd obligatia unei prti este echivalentul obligatiei celeilalte. Contractul este aleatoriu cnd echivalentul depinde, pentru una sau toate prtile, de un eveniment incert. (C. civ. 1635). CAPITOLUL II Despre conditiile esentiale pentru validitatea conventiilor Art. 948. Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimtmntul valabil al prtii ce se oblig; 3. un obiect determinat; 4. o cauz licit. (C. civ. 949 si urm., 953 si urm., 962 si urm., 966 si urm.). SECTIUNEA I Despre capacitatea prtilor contractante Art. 949. Poate contracta orice persoan ce nu este declarat necapabil de lege. (C. civ. 948, 950 si urm., 1163, 1164, 1167, 1190, 1666). Art. 950. Necapabili de a contracta sunt: 1. minorii; 2. interzisii; 3. ( abrogat prin Legea pentru ridicarea incapacittii civile a femeii mritate - Decretul nr. 1412, n M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932); 4. n genere toti acei cror legea le-a prohibit oarecare contracte. (C. civ. 949). A se vedea cu privire la capacitatea de a contracta: - art. 9-11 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954), cu modificrile ulterioare; - art. 105, 124, 129, 133, 147 din Codul familiei; - art. 7 din Codul muncii. Art. 951. Minorele nu poate ataca angajamentul su pentru cauz de necapacitate dect n caz de leziune. (C. civ. 1157 si urm., 1162 si urm.). Textul a fost modificat implic prin art. 25 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954), cu modificrile ulterioare. Art. 952. Persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului si interzisului incapacitatea lor. (C. civ. 949, 950). SECTIUNEA II Despre consimtmnt Art. 953. Consimtmntul nu este valabil, cnd este dat prin eroare, smuls prin violent sau surprins prin dol. (C. civ. 948, 954 si urm.). Art. 954. Eroarea nu produce nulitate dect cnd cade asupra substantei obiectului conventiei. Eroarea nu produce nulitate cnd cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afar numai cnd consideratia persoanei este cauza principal, pentru care s-a fcut conventia. (C. civ. 953, 961, 993, 1092, 1167, 1190, 1712). Art. 955. Violenta n contra celui ce s-a obligat este cauz de nulitate, chiar cnd este exercitat de alt persoan

dect aceea n folosul crei s-a fcut conventia. (C. civ. 953, 956 si urm., 959, 961, 1167, 1190, 1203). Art. 956. Este violent totdeauna cnd, spre a face pe o persoan a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabil dup dnsa, c va fi expus persoana sau averea sa unui ru considerabil si prezent. Se tine cont n aceast materie de etate, de sex si de conditia persoanelor. (C. civ. 953, 955, 957 si urm., 961, 1167, 1203). Art. 957. Violenta este cauz de nulitate a conventiei si cnd s-a exercitat asupra sotului sau a sotiei, asupra descendentilor si ascendentilor. (C. civ. 953, 956, 958, 959, 961, 1167, 1203). Art. 958. Simpla temere reverentiar, fr violent, nu poate anula conventia. (C. civ. 953, 956, 957, 961, 1167, 1293). Art. 959. Conventia nu poate fi atacat pentru cauz de violent dac, dup ncetarea violentei, conventia s-a aprobat, expres sau tacit, sau dac a trecut timpul defipt de lege pentru restitutiune. (C. civ. 953, 956-958, 961, 1167, 1203). Art. 960. Dolul este o cauz de nulitate a conventiei cnd mijloacele viclene, ntrebuintate de una din prti, sunt astfel, nct este evident c, fr aceste masinatii, cealalt parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune. (C. civ. 953, 961, 1167, 1203, 1638). Art. 961. Conventia fcut prin eroare, violent sau dol, nu este nul de drept, ci d loc numai actiunii de nulitate. (C. civ. 1900 si urm.). SECTIUNEA III Despre obiectul conventiilor Art. 962. Obiectul conventiilor este acela la care prtile sau numai una din prti se oblig. (C. civ. 948, 954, 963 si urm., 971, 972, 1018, 1026 si urm., 1074, 1075). Art. 963. Numai lucrurile ce sunt n comert1 pot fi obiectul unui contract. (C. civ. 476 si urm., 647, 965, 1156, 1310, 1844). 1. n circuitul civil Art. 964. Obligatia trebuie s aib de obiect un lucru determinat, cel putin n specia sa. Cantitatea obiectului poate fi necert, de este posibil determinarea sa. (C. civ. 1103). Art. 965. Lucrurile viitoare pot fi obiectul obligatiei. Nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschis, nici nu se pot face nvoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtmntul celui a crui succesiune este n chestiune. (C. civ. 702, 821, 1526). SECTIUNEA IV Despre cauza conventiilor Art. 966. Obligatia fr cauz sau fondat pe o cauz fals, sau nelicit, nu poate avea nici un efect. (C. civ. 948, 954, 967, 968, 1347, 1349, 1352). Art. 967. Conventia este valabil, cu toate c cauza nu este expres. Cauza este prezumat pn la dovada contrarie. Art. 968. Cauza este nelicit cnd este prohibit de legi, cnd este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice. (C. civ. 5, 728, 1008, 1636, 1689). CAPITOLUL III Despre efectul conventiilor SECTIUNEA I Dispozitii generale Art. 969. Conventiile legal fcute au putere de lege ntre prtile contractante. Ele se pot revoca prin consimtmntul mutual sau din cauze autorizate de lege. (C. civ. 970 si urm.). Art. 970. Conventiile trebuie executate cu bun-credint. Ele oblig nu numai la ceea ce este expres ntr-nsele, dar la toate urmrile, ce echitatea, obiceiul sau legea d obligatiei, dup natura sa. (C. civ. 977 si urm.). Art. 971. n contractele ce au de obiect translatia propriettii, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtmntului prtilor, si lucrul rmne n rizico-pericolul dobnditorului, chiar cnd nu i s-a fcut traditiunea lucrului. (C. civ. 1079 si urm., 1156, 1295, 1406, 1479 si urm.). A se vedea: - Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la crtile funciare (M. Of. nr. 95 din 27 aprilie 1938), cu modificrile ulterioare; - Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947). Art. 972. Dac lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la dou persoane este mobil, persoana pus n posesiune este preferit si rmne proprietar, chiar cnd titlul su este cu dat posterioar, numai posesiunea s fie de buncredint. (C. civ. 1846, 1899, 1909). SECTIUNEA II Despre efectul conventiilor n privinta persoanelor a treia Art. 973. Conventiile n-au efect dect ntre prtile contractante. (C. civ. 969, 974, 975, 976, 1175, 1554). Art. 974. Creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afar de acelea care i sunt exclusiv

personale. (C. civ. 558, 699, 732, 769, 780 si urm., 848, 1825, 1843). Art. 975. Ei pot asemenea, n numele lor personal, s atace actele viclene, fcute de debitor n prejudiciul drepturilor lor. (C. civ. 562, 699, 769, 785). Art. 976. Cu toate acestea, sunt datori, pentru drepturile enuntate la titlul succesiunii, acela al contractelor de maritaj si drepturile respective ale sotilor, s se conformeze cu regulile cuprinse ntr-nsele. (C. civ. 650-799, 975). Dispozitiile care alctuiesc titlul IV din cartea a III-a "Despre contractul de cstorie si despre drepturile respective ale sotilor" au fost abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificrile ulterioare.) SECTIUNEA III Despre interpretarea conventiilor Art. 977. Interpretarea contractelor se face dup intentia comun a prtilor contractante, iar nu dup sensul literal al termenilor. Art. 978. Cnd o clauz este primitoare de dou ntelesuri, ea se interpreteaz n sensul ce poate avea un efect, iar nu n acela ce n-ar produce nici unul. Art. 979. Termenii susceptibili de dou ntelesuri se interpreteaz n ntelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului. Art. 980. Dispozitiile ndoioase se interpreteaz dup obiceiul locului unde s-a ncheiat contractul. (C. civ. 583, 607, 610, 970, 1359, 1450 si urm.). Art. 981. Clauzele obisnuite ntr-un contract se subnteleg, desi nu sunt exprese ntr-nsul. (C. civ. 970). Art. 982. Toate clauzele conventiilor se interpreteaz unele prin altele, dndu-se fiecrei ntelesul ce rezult din actul ntreg. Art. 983. Cnd este ndoial, conventia se interpreteaz n favoarea celui ce se oblig. (C. civ. 1312). Art. 984. Conventia nu cuprinde dect lucrurile asupra crora se pare c prtile si-au propus a contracta, orict de generali ar fi termenii cu care s-a ncheiat. Art. 985. Cnd ntr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligatia, nu se poate sustine c printracesta s-a restrns ntinderea ce angajamentul ar avea de drept n cazurile neexprese. CAPITOLUL IV Despre cvasi-contracte Art. 986. Cvasi-contractul este un fapt licit si voluntar, din care se naste o obligatie ctre o alt persoan sau obligatii reciproce ntre prti. (C. civ. 1198). Art. 987. Acela care, cu voint, gere1 interesele altuia, fr cunostinta proprietarului, se oblig tacit a continua gestiunea ce a nceput si a o svrsi, pn ce proprietarul va putea ngriji el nsusi. (C. civ. 988 si urm., 1198, 1532, 1539 si urm.). 1. Administreaz Art. 988. Gerantul este obligat cu toate c stpnul a murit naintea svrsirii afacerii, a continua gestiunea pn ce eredele va putea lua directiunea afacerii. (C. civ. 1539). Art. 989. Gerantul este obligat a da gestiunii ngrijirea unui bun proprietar. (C. civ. 1081 si urm., 1540). Art. 990. Gerantul nu rspunde dect numai de dol, dac fr interventia lui, afacerea s-ar fi putut compromite. (C. civ. 715, 989, 1540). Art. 991. Stpnul ale crui afaceri au fost bine administrate este dator a ndeplini obligatiile contractate n numele su de gerant, a-l indemniza de toate acele ce el a contractat personalmente si a-i plti toate cheltuielile utile si necesare ce a fcut. (C. civ. 1547 si urm.). Art. 992. Cel ce din eroare sau cu stiint, primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. (C. civ. 954, 993, 997, 1092, 1198, 1588). Art. 993. Acela care, din eroare, crezndu-se debitor, a pltit o datorie, are drept de repetitiune n contra creditorului. Acest drept nceteaz cnd creditorul, cu bun-credint, a desfiintat titlul su de creant; dar atunci cel ce a pltit are recurs n contra adevratului debitor. (C. civ. 992, 1092, 1588, 1638). Art. 994. Cnd cel ce a primit plata a fost de rea-credint, este dator a restitui att capitalul ct si interesele1 sau fructele din ziua pltii. (C. civ. 485). 1. Dobnzile Art. 995. Cnd lucrul pltit nedebit este un imobil sau un mobil corporal, cel care l-a primit cu rea-credint este obligat a-l restitui n natur, dac exist, sau valoarea lucrului dac a pierit sau s-a deteriorat chiar din cazuri fortuite, afar numai de va proba c la aceste cazuri ar fi fost expus lucrul fiind si n posesiunea proprietarului. Cel care a primit lucrul, cu bun-credint, este obligat a-l restitui, dac exist, dar este liberat prin pierderea lui, si nu rspunde de deteriorri. (C. civ. 960, 1083, 1156). Art. 996. Cnd cel ce a primit lucrul cu rea-credint l-a nstrinat, este dator a ntoarce valoarea lucrului din ziua cererii n restitutiune. Cnd cel care l-a primit era de bun-credint, nu este obligat a restitui dect numai pretul cu care a vndut lucrul. (C.

civ. 1095, 1611, 1899). Art. 997. Acela crui se face restitutiunea, trebuie s despgubeasc pe posesorul chiar de rea-credint de toate cheltuielile fcute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut pretul lui. (C. civ. 991, 1574, 1730 pct. 4). CAPITOLUL V Despre delicte si cvasi-delicte Art. 998. Orice fapt a omului, care cauzeaz altuia prejudiciu, oblig pe acela din a crui greseal s-a ocazionat, a-l repara. (C. civ. 767, 1014, 1162, 1198, 1435, 1483, 1902). Art. 999. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa. (C. civ. 998). Art. 1000. Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a rspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastr. Tatl si mama, dup moartea brbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dnsii. Stpnii si comitentii, de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor n functiile ce li s-au ncredintat. Institutorii si artizanii, de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, n tot timpul ce se gsesc sub a lor priveghere. Tatl si mama, institutorii si artizanii sunt aprati de responsabilitatea artat mai sus, dac probeaz c n-a putut mpiedica faptul prejudiciabil. (C. civ. 1471, 1487). Partea din textul alin. 2: "dup moartea brbatului", a fost abrogat implicit prin art. 16, 21 si 105 ale Constitutiei din 1948 care a instituit egalitatea n drepturi ntre sexe. A se vedea si art. 25 din Codul familiei. Art. 1001. Proprietarul unui animal, sau acela care se serveste cu dnsul, n cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau c animalul se afl sub paza sa, sau c a scpat. Art. 1002. Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cnd ruina este urmarea lipsei de ntretinere sau a unui viciu de constructie. Art. 1003. Cnd delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despgubire. (C. civ. 918, 1038 si urm.). CAPITOLUL VI Despre deosebitele specii de obligatii SECTIUNEA I Despre obligatiile conditionale 1. Despre conditie n genere si despre deosebitele sale specii Art. 1004. Obligatia este conditional cnd perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert. (C. civ. 925, 926, 1017, 1019, 1770). Art. 1005. Conditia cazual este aceea ce depinde de hazard si care nu este nici n puterea creditorului, nici ntraceea a debitorului. Art. 1006. Conditia potestativ este aceea care face s depind perfectarea conventiei de un eveniment, pe care si una si alta din prtile contractante poate s-l fac a se ntmpla, sau poat s-l mpiedice. (C. civ. 822, 1010). Art. 1007. Conditia mixt este aceea care depinde totodat de vointa uneia din prtile contractante si de aceea a unei alte persoane. Art. 1008. Conditia imposibil sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibit de lege, este nul si desfiinteaz conventia ce depinde de dnsa. (C. civ. 5, 620, 728, 839, 968, 1009 si urm., 1492). Art. 1009. Conditia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligatia contractat sub aceast conditie s fie nul. Art. 1010. Obligatia este nul cnd s-a contractat sub o conditie potestativ din partea acelui ce se oblig. (C. civ. 1006). Art. 1011. mplinirea conditiei trebuie s se fac astfel cum au nteles prtile s fie fcut. (C. civ. 970, 977 si urm.). Art. 1012. Cnd obligatia este contractat sub conditia c un eveniment oarecare se va ntmpla ntr-un timp fixat, conditia este considerat ca nendeplinit, dac timpul a expirat fr ca evenimentul s se ntmple. Cnd timpul nu este fixat, conditia nu este considerat ca czut, dect cnd sigur c evenimentul nu se va mai ntmpla. Art. 1013. Cnd obligatia este concentrat sub conditia ca un eveniment n-are s se ntmple, ntr-un timp defipt, aceast conditie este ndeplinit, dac timpul a expirat, fr ca evenimentul s se fi ntmplat; este asemenea ndeplinit, dac naintea termenului este sigur c evenimentul nu se va mai ntmpla; dac nu este timp determinat, conditia este ndeplinit numai cnd va fi sigur c evenimentul n-are s se mai ntmple. Art. 1014. Conditia este reputat ca ndeplinit, cnd debitorul obligat, sub aceast conditie, a mpiedicat ndeplinirea ei. Art. 1015. Conditia ndeplinit are efect din ziua n care angajamentul s-a contractat. Dac creditorul a murit naintea ndeplinirii conditiei, drepturile sale trec erezilor si. (C. civ. 653). Art. 1016. Creditorul poate, naintea ndeplinirii conditiei, s exercite toate actele conservatoare dreptului su. 2. Despre conditia suspensiv Art. 1017. Obligatia, sub conditie suspensiv, este aceea care depinde de un eveniment viitor si necert. Obligatia conditional nu se perfecteaz dect dup ndeplinirea evenimentului. (C. civ. 1004, 1012 si urm., 1022, 1115 pct. 5,

1296, 1770, 1885). Art. 1018. Cnd obligatia este contractat sub o conditie suspensiv, obiectul conventiei rmne n rizico-pericolul debitorului, care s-a obligat a-l da, n caz de ndeplinire a conditiei. Dac obiectul a pierit, n ntregul su, fr greseala debitorului, obligatia este stins. Dac obiectul s-a deteriorat, fr greseala debitorului, creditorul este obligat a-l lua n starea n care se gseste fr scdere de pret. Dac obiectul s-a deteriorat, prin greseala debitorului, creditorul are dreptul sau s cear desfiintarea obligatiei, sau s ia lucrul n starea n care se gseste, cu daune-interese. (C. civ. 999, 1081 si urm., 1020, 1156). 3. Despre conditia rezolutorie Art. 1019. Conditia rezolutorie este aceea care supune desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert. Ea nu suspend executarea obligatiei, ci numai oblig pe creditor a restitui aceea ce a primit, n caz de ndeplinire a evenimentului prevzut prin conditie. (C. civ. 1012 si urm., 1091, 1296, 1320, 1365, 1770). Art. 1020. Conditia rezolutorie este subnteleas totdeauna n contractele sinalagmatice, n caz cnd una din prti nu ndeplineste angajamentul su. (C. civ. 830, 832, 943, 1075, 1081 si urm., 1012 si urm., 1022, 1101, 1320, 1365, 1439). Art. 1021. ntr-acest caz, contractul nu este desfiintat de drept. Partea n privinta creia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau s sileasc pe cealalt a executa conventia, cnd este posibil, sau s-i cear desfiintarea, cu daune interese. Desfiintarea trebuie s se cear naintea justitiei, care, dup circumstante, poate acorda un termen prtii actionate. (C. civ. 1020). SECTIUNEA II Despre obligatia cu termen Art. 1022. Termenul se deosebeste de conditie, pentru c el nu suspend angajamentul, ci numai amn executarea. (C. civ. 1004 si urm., 1101, 1115 pct. 4, 1146, 1581, 1584). Art. 1023. Aceea ce se datoreste cu termen nu se poate cere naintea termenului, dar ceea ce se plteste nainte nu se mai poate repeti. (C. civ. 1092, 1572, 1581, 1584, 1616, 1649). Art. 1024. Termenul este presupus totdeauna c s-a stipulat n favoarea debitorului, dac nu rezult din stipulatie sau din circumstante c este primit si n favoarea creditorului. Art. 1025. Debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului, cnd este czut n deconfitur 1, sau cnd, cu fapta sa, a micsorat sigurantele ce prin contract dduse creditorului su. (C. civ. 1323). 1. Insolvabilitatea unui debitor necomerciant. SECTIUNEA III Despre obligatiile alternative Art. 1026. Debitorul unei obligatii alternative este liberat prin predarea unuia din dou lucruri ce erau cuprinse n obligatie. (C. civ. 964). Art. 1027. Alegerea o are debitorul, dac nu s-a acordat expres creditorului. (C. civ. 983). Art. 1028. Debitorul se poate libera prednd sau pe unul sau pe altul din lucrurile promise; nu poate ns sili pe creditor a primi parte dintr-unul si parte dintr-altul. (C. civ. 1100, 1101). Art. 1029. Obligatia este simpl, desi contractat cu mod alternativ, dac unul din dou lucruri promise nu poate fi obiectul obligatiei. Art. 1030. Obligatia alternativ devine simpl, dac unul din lucrurile promise piere, sau nu mai poate fi predat din orice alt cauz, si chiar cnd aceasta s-a ntmplat din greseala debitorului. Pretul acestui lucru nu poate fi oferit n locu-i. Dac amndou lucrurile au pierit, ns unul dintr-nsele prin greseala debitorului, el va plti pretul celui care a pierit n urm. (C civ. 1156, 1311). Art. 1031. Cnd, n cazul prevzut de articolul precedent, alegerea este, prin conventie, lsat creditorului si numai unul din lucruri a pierit, dac lucrul a pierit fr greseala debitorului, creditorul va lua pe cel rmas; dac a pierit din greseala debitorului, creditorul poate cere sau lucrul rmas, sau pretul aceluia ce a pierit; dac amndou lucrurile au pierit prin greseala debitorului, creditorul, dup alegerea sa, poate s cear pretul unuia din ele; dac ns numai unul din ele a pierit prin greseala debitorului, creditorul nu poate cere dect pretul acestui lucru. Art. 1032. Dac amndou lucrurile au pierit, fr greseala debitorului, obligatia este stins. Art. 1033. Aceleasi principii se aplic, cnd obligatia alternativ cuprinde mai mult de dou lucruri. SECTIUNEA IV Despre obligatiile solidare 1. Despre solidaritate ntre creditori Art. 1034. Obligatia este solidar ntre mai multi creditori, cnd titlul creantei d anume drept fiecrui din ei a cere plata n tot a creantei, si cnd plata fcut unuia din creditori libcrcat pe debitor. (C. civ. 1059, 1064). Art. 1035. Poate debitorul plti la oricare din creditorii solidari, pe ct timp nu s-a fcut mpotriv-i cerere n judecat din partea unuia din creditori. Cu toate acestea remisiunea1 fcut de unul din creditorii solidari, nu elibereaz pe debitor dect pentru partea celui creditor. (C. civ. 1064, 1138 si urm.).

1. Remisiunea este descrcarea de datorie fcut de creditor debitorului su. Art. 1036. Actul care ntrerupe prescriptia n privinta unuia din creditorii solidari, profit la toti creditorii. (C civ. 643, 1045, 1051, 1872). Art. 1037. Creditorul solidar, care a primit toat datoria este tinut a mprti cu ceilalti cocreditori, afar numai de va proba c obligatia este contractat numai n interesul su. (C. civ. 1034, si urm., 1053, 1054). Art. 1038. Creditorul solidar reprezint pe ceilalti creditori, n toate actele care pot avea de efect conservarea obligatiei. (C. civ. 1036, 1056). 2. Despre obligatia solidar ntre debitori Art. 1039. Obligatia este solidar din partea debitorilor, cnd toti s-au obligat la acelasi lucru, astfel c fiecare poate fi constrns pentru totalitate, si c plata fcut de unul din debitori libereaz si pe ceilalti ctre creditor. (C. civ. 1059, 1062 si urm., 1136, 1140 si urm., 1155, 1551, 1872). Art. 1040. Debitorii solidari se pot obliga sub diferite modalitti, adic: unii pur, altii sub o conditie si altii cu termen. (C. civ. 1004 si urm., 1022). Art. 1041. Obligatia solidar nu se prezum, trebuie s fie stipulat expres; aceast regul nu nceteaz dect numai cnd obligatia solidar are loc de drept, n virtutea legii. (C. civ. 918, 1062 si urm., 1520, 1543, 1551, 1571, 1662, 1666 si urm., 1671). Art. 1042. Creditorul unei obligatii solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fr ca debitorul s poat opune beneficiul de diviziune. (C. civ. 1039, 1065, 1662 si urm.). Art. 1043. Actiunea intentat contra unuia din debitori nu popreste pe creditor de a exercita asemenea actiune si n contra celorlalti debitori. Art. 1044. Dac lucrul debit a pierit din culpa unui sau mai multor debitori solidari, ceilalti debitori nu rmn liberati de obligatia de a plti pretul lucrului, dar nu sunt rspunztori pentru daune. Debitorii care au ntrziat de a plti sunt n culp. Creditorul nu poate cere daune dect numai n contra debitorilor n culp. (C. civ. 1018, 1081, 1156). Art. 1045. Actiunea intentat n contra unuia dintre debitori ntrerupe prescriptia n contra tuturor debitorilor. (C. civ. 1036, 1872). Art. 1046. Cererea de dobnd fcut n contra unui din debitorii solidari face a curge dobnda n contra tuturor debitorilor. (C. civ. 1088). Art. 1047. Codebitorul solidar, n contra crui creditorul a intentat actiune, poate opune toate exceptiile care i sunt personale, precum si acelea care sunt comune tuturor debitorilor. Debitorul actionat nu poate opune acele exceptii care sunt curat personale ale vreunui din ceilalti codebitori. (C. civ. 1965 si urm., 1136 si urm., 1148, 1155, 1653, 1681 ). Art. 1048. Cnd unul din debitori devine erede unic al creditorului, sau cnd creditorul devine unic erede al unui din debitori, confuziunea nu stinge creanta dect pentru partea debitorului sau a creditorului. (C. civ. 1154). Art. 1049. Creditorul care consimte a se mprti datoria n privinta unuia din codebitori, conserv actiunea solidar n contra celorlalti debitori, dar cu sczmntul prtii debitorului, pe care l-a liberat de solidaritate. (C. civ. 1050, 1064, 1141). Art. 1050. Creditorul care primeste separat partea unuia din debitori, fr ca n chitant s-si rezerve solidaritatea sau drepturile sale n genere, nu renunt la solidaritate dect n privinta acestui debitor. Nu se ntelege c creditorul a renuntat la solidaritate n favoarea unui debitor, cnd primeste de la el o sum egal cu partea ce e dator, dac chitanta nu zice c acea sum este primit pentru partea debitorului. Asemenea, din simpla cerere n judecat format n contra unuia din debitori pentru partea sa, dac, acesta n-a aderat la cerere sau dac nu s-a dat o sentint de condamnare, nu se prezum renuntarea la solidaritatea n favoarea acelui debitor. (C. civ. 1049). Art. 1051. Creditorul, care primeste separat si fr rezerva solidarittii portiunea unuia din codebitori din venitul renditei sau n dobnzile unei datorii solidare, nu pierde solidaritatea dect pentru venitul si dobnda trecut, iar nu si pentru cele viitoare, nici pentru capital, afar dac plata separat nu s-a urmat n curs de 10 ani consecutivi. Art. 1052. Obligatia solidar, n privinta creditorului, se mparte de drept ntre debitori; fiecare din ei nu este dator unul ctre altul dect numai partea sa. (C. civ. 778, 1057 si urm.). Art. 1053. Codebitorul solidar care a pltit debitul n totalitate nu poate repeti de la ceilalti dect numai de la fiecare partea sa. Dac unul dintre codebitori este nesolvabil, atunci pierderea cauzat de nesolvabilitatea acestuia se mparte cu analogie1 ntre ceilalti codebitori solvabili si ntre acela care a fcut plata. (C. civ. 1052, 1054, 1667). 1. n mod proportional Art. 1054. Cnd creditorul a renuntat la solidaritate, n favoarea unui sau mai multi din debitori, dac unul sau mai multi din ceilalti codebitori devin nesolvabili, partea acestora se va mprti cu analogie 1 ntre toti ceilalti codebitori, cuprinzndu-se si acei care au fost descrcati de solidaritate. (C. civ. 779, 1668). 1. n mod proportional Art. 1055. Dac datoria solidar este fcut numai n interesul unuia din debitorii solidari, acesta n fat cu ceilalti codebitori rspunde pentru toat datoria, cci n raport cu el, ei nu sunt priviti dect ca fidejusori. (C. civ. 1669 si

urm., 1674). Art. 1056. Codebitorul solidar reprezint pe ceilalti codebitori n toate actele care pot avea de efect stingerea sau mputinarea obligatiei. (C. civ. 1038, 1039 si urm., 1140, 1155). SECTIUNEA V Despre obligatiile divizibile si nedivizibile Art. 1057. Obligatia este nedivizibil cnd obiectul ei, fr a fi denaturat, nu se poate face n prti nici materiale nici intelectuale. (C. civ. 633, 1052, 1060 si urm., 1695, 1746, 1872). Art. 1058. Obligatia este nc nedivizibil, cnd obiectul este divizibil, dar prtile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate. Art. 1059. Solidaritatea contractat nu d unei obligatii caracterul de nedivizibilitate. (C. civ. 1034 si urm.). 1. Despre efectele obligatiei divizibile Art. 1060. Obligatia primitoare de diviziune trebuie s se execute ntre creditor si debitor ca si cum ar fi nedivizibil. Divizibilitatea nu se aplic dect n privinta erezilor lor, care nu pot cere creanta, sau care nu sunt tinuti de a o plti dect n proportie cu prtile lor ereditare. (C. civ. 653, 774 si urm., 893, 896, 918, 1052, 1061, 1072, 1101, 1611, 1695). Art. 1061. Principiul din articolul precedent nu se aplic n privinta erezilor debitorului: 1. cnd debitul are de obiect un corp cert; 2. cnd unul din erezi este nsrcinat singur, prin titlu, cu executarea obligatiei; 3. cnd rezult sau din natura obligatiei, sau din aceea a lucrului ce ea are de obiect, sau din scopul ce prtile si au propus prin contract, c intentia lor a fost ca debitul s nu se poat achita n prti. n cel dinti caz, eredele, care posed lucrul debit, poate fi actionat pentru totalitate, rmnndu-i recurs n contra celorlalti erezi. n cel de al doilea caz, numai eredele nsrcinat cu plata debitului, si n cel de al treilea caz, fiecare erede poate fi actionat pentru totalitate, rmnndu-i recurs n contra coerezilor. (C. civ. 776 si urm., 977, 1011, 1026 si urm., 1058, 1062 si urm., 1611, 1695, 1746). 2. Despre efectele obligatiei nedivizibile Art. 1062. Fiecare din cei care au contractat mpreun un debit nedivizibil este obligat pentru totalitate, cu toate c obligatia nu este contractat solidar. (C. civ. 1039 si urm., 1059, 1071, 1611, 1695). Art. 1063. Sunt obligati asemenea n tot si erezii aceluia care a contractat obligatia nedivizibil. (C. civ. 653, 776 si urm., 908). Art. 1064. Fiecare din erezii creditorului poate pretinde n totalitate executarea obligatiei nedivizibile. Un singur erede nu poate face remisiunea totalittii debitului, nu poate primi pretul n locul lucrului. Dac unul din erezi a remis singur debitul sau a primit pretul lucrului, coeredele su nu poate pretinde lucrul nedivizibil dect cu scderea prtii eredelui, care a fcut remisiunea sau care a primit pretul. (C. civ. 1034 si urm., 1042, 1049 si urm., 1138 si urm., 1611). Art. 1065. Eredele debitorului, fiind chemat n judecat pentru totalitatea obligatiei, poate cere un termen ca s pun n cauz si pe coerezii si, afar numai dac debitul va fi de natur a nu putea fi achitat dect de eredele tras n judecat, care atunci poate s fie osndit singur, rmnndu-i recurs n contra coerezilor si. (C. civ. 774, 777, 1042 si urm., 1071). SECTIUNEA VI Despre obligatiile cu clauz penal Art. 1066. Clauza penal este aceea prin care o persoan, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leag a da un lucru n caz de neexecutare din parte-i. (C. civ. 1087, 1708). Art. 1067. Nulitatea obligatiei principale atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu atrage pe aceea a obligatiei principale. (C. civ. 1008). Art. 1068. Creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care n-a executat la timp, sau ndeplinirea clauzei penale, sau aceea a obligatiei principale. (C. civ. 1078, 1079). Art. 1069. Clauza penal este o compensatie a daunelor interese, ce creditorul sufer din neexecutarea obligatiei principale. Nu poate dar creditorul cere deodat si penalitatea si obiectul obligatiei principale, afar dac penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla ntrziere a executrii. (C. civ. 1075 si urm., 1081 si urm., 1087). Art. 1070. Penalitatea poate fi mputinat de judector, cnd obligatia principal a fost executat n parte. (C. civ. 1087, 1101). Art. 1071. Cnd obligatia principal, contractat cu o clauz penal, este nedivizibil, penalitatea este debit prin contraventia unuia singur din erezi, si se va putea cere sau n totalitate, n contra aceluia care a comis contraventia, sau de la fiecare erede n proportie cu partea sa ereditar, iar ipotecar pentru tot. Acela din erezi care a pltit are recurs n contra eredelui din faptul crui s-a ndeplinit conditia penalittii. (C. civ. 653, 774 si urm., 1062 si urm.). Art. 1072. Cnd obligatia principal contractat cu o clauz penal este divizibil, nu rmne supus la penalitate dect acel erede al debitorului care a clcat legmntul, si acesta numai pentru partea la care este tinut n obligatia principal, fr a avea creditorul vreo actiune n contra acelora care au executat obligatia principal. Aceast regul primeste exceptie n cazul cnd cugetul prtilor a fost ca plata obligatiei principale s nu poat fi

fcut n prti, si unul din coerezi a mpiedicat executarea obligatiei pentru totalitate. n acest caz creditorul poate cere de la acesta penalitatea ntreag, iar de la ceilalti coerezi numai pentru partea lor ereditar, rmnnd recursul ce au n contra eredelui care a mpiedicat executarea obligatiei. (C civ. 1061). CAPITOLUL VII Despre efectele obligatiilor Art. 1073. Creditorul are dreptul de a dobndi ndeplinirea exact a obligatiei, si n caz contrar are dreptul la dezdunare. (C. civ. 1021, 1074 si urm., 1081 si urm., 1084). Art. 1074. Obligatia de a da cuprinde pe aceea de a preda lucrul si de a-l conserva pn la predare. Lucrul este rizico-pericolul creditorului, afar numai cnd debitorul este n ntrziere; n acest caz rizico-pericolul este al debitorului. (C. civ. 942, 1079 si urm., 1081 si urm., 1156, 1314 si urm., 1391, 1406, 1479 si urm.). Art. 1075. Orice obligatie de a face sau de a nu face se schimb n dezdunri, n caz de neexecutare din partea debitorului. (C. civ. 1801 si urm.). Art. 1076. Creditorul poate cere a se distrui1 ceea ce s-a fcut, clcndu-se obligatia de a nu face si toate cere a fi autorizat a distrui1 el nsusi, cu cheltuiala debitorului, afar de dezdunri. 1. Distruge Art. 1077. Nefiind ndeplinit obligatia de a face, creditorul poate asemenea s fie autorizat de a o aduce el la ndeplinire, cu cheltuiala debitorului. Art. 1078. Dac obligatia consist n a nu face, debitorul, care a clcat-o, este dator a da despgubire pentru simplul fapt al contraventiei. (C. civ. 1079, 1081 si urm.). Art. 1079. Dac obligatia consist n a da sau n a face, debitorul se va pune n ntrziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliul su. Debitorul este de drept n ntrziere: 1. n cazurile anume determinate de lege; 2. cnd s-a contractat expres c debitorul va fi n ntrziere la mplinirea termenului, fr a fi necesitatea de notificare; 3. cnd obligatia nu putea fi ndeplinit dect n un timp determinat, ce debitorul a lsat s treac. Art. 1080. Diligenta ce trebuie s se pun n ndeplinirea unei obligatii este totdeauna aceea a unui bun proprietar. Aceast regul se aplic cu mai mare sau mai mic rigoare n cazurile anume determinate de aceast lege. (C civ. 541, 715, 989, 1018, 1429, 1479, 1540, 1564, 1566, 1633, 1691). Art. 1081. Daunele nu sunt debite dect atunci cnd debitorul este n ntrziere de a ndeplini obligatia sa, afar numai de cazul cnd lucrul ce debitorul era obligat de a da sau a face, nu putea fi dat nici fcut dect ntr-un timp oarecare ce a trecut. (C. civ. 1075, 1079, 1321). Art. 1082. Debitorul este osndit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru ntrzierea executrii, cu toate c nu este rea-credint din partei, afar numai dac nu va justifica c neexecutarea provine din cauz strin, care nu-i poate fi imputat. Art. 1083. Nu poate fi loc la daune-interese cnd, din o fort major sau din un caz fortuit, debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a fcut aceea ce-i era poprit. (C. civ. 1082, 1156, 1435, 1475, 1624, 1625). Art. 1084. Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind n genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, afar de exceptiile si modificrile mai jos mentionate. Art. 1085. Debitorul nu rspunde dect de daunele-interese care au fost prevzute sau care au putut fi prevzute la facerea contractului, cnd nendeplinirea obligatiei nu provine din dolul su. (C. civ. 960). Art. 1086. Chiar n cazul cnd neexecutarea obligatiei rezult din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie s cuprind dect aceea ce este o consecint direct si necesar a neexecutrii obligatiei. (C. civ. 960, 1084). Art. 1087. Cnd conventia cuprinde c partea care nu va executa va plti o sum oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte prti o sum nici mai mare nici mai mic. (C. civ. 1066 si urm., 1093 si urm.). Art. 1088. La obligatiile care au de obiect o sum oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde dect dobnda legal, afar de regulile speciale n materie de comert, de fidejusiune si societate. Aceste daune-interese se cuvin fr ca creditorul s fie tinut a justifica despre vreo pagub; nu sunt debite dect din ziua cererii njudecat, afar de cazurile n care, dup lege, dobnda curge de drept. (C civ. 1081 si urm., 1589). Art. 1089. Dobnda pe timpul trecut poate produce dobnd, sau prin cerere n judecat sau prin conventie special, numai ca, sau n cerere sau n conventie, s fie chestiune de dobnd debit cel putin pentru un an ntreg. Clauza prin care, de mai nainte si n momentul formrii unei conventii alta dect o conventie comercial, se va stipula dobnda la dobnzile datorite pentru un an sau pentru mai putin, ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nul. Art. 1090. Cu toate acestea, veniturile pe timpul trecut, precum: arenzi, chirii, venituri de rendite perpetue sau pe viat, produc dobnd din ziua cererii sau a conventiei. Aceeasi regul se aplic la restitutiuni de fructe si la dobnzile pltite de o a treia persoan creditorului, n contul debitorului. CAPITOLUL VIII Despre stingerea obligatiilor

Art. 1091. Obligatiile se sting prin plat, prin novatiune, prin remitere voluntar, prin compensatie, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul conditiei rezolutorii si prin prescriptie. (C. civ. 1019, 1092 si urm., 1128 si urm., 1138 si urm., 1143 si urm., 1154, 1156, 1837 si urm., 1900). SECTIUNEA I Despre plat 1. Despre plat n genere Art. 1092. Orice plat presupune o datorie; ceea ce s-a pltit fr s fie debit este supus repetitiunii. Repetitiunea nu este admis n privinta obligatiilor naturale, care au fost achitate de bunvoie. (C. civ. 966 si urm., 992 si urm., 1023, 1053, 1408, 1638, 1671). A se vedea art. 20 din Decretul nr. 167/1958 (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), cu modificrile ulterioare. Art. 1093. Obligatia poate fi achitat de orice persoan interesat, precum de un coobligat sau de un fidejusor. Obligatia poate fi achitat chiar de o persoan neinteresat; aceast persoan trebuie ns s lucreze n numele si pentru achitarea debitorului, sau de lucreaz n numele ei propriu, s nu se subroge, n drepturile creditorului. (C. civ. 973, 987, 1094, 1106 si urm., 1655, 1669). Art. 1094. Obligatia de a face nu se poate achita de alt persoan n contra vointei creditorului, cnd acesta are interes ca debitorul chiar s-o ndeplineasc. (C. civ. 1075 si urm., 1485). Art. 1095. Plata, ca s fie valabil, trebuie fcut de proprietarul capabil de a nstrina lucrul dat n plat. Cu toate acestea, plata unei sume n bani, sau altor lucruri ce se consum prin ntrebuintare, nu poate fi repetit contra creditorului care le-a consumat de bun-credint, desi plata s-a fcut de o persoan ce nu era proprietar sau care nu era capabil de a nstrina. (C. civ. 946 si urm., 992, 1097, 1899). Art. 1096. Plata trebuie s se fac creditorului sau mputernicitului su, sau aceluia ce este autorizat de justitie sau de lege a primi pentru dnsul. Plata dat aceluia ce n-are mputernicire de a primi pentru creditor, este valabil, dac acest din urm o ratific sau profit de dnsa. (C. civ. 1097 si urm., 1190, 1532 si urm., 1609). Art. 1097. Plata fcut cu bun-credint acelui ce are creanta n posesiunea sa, este valabil chiar dac n urm posesorul ar fi evins. Art. 1098. Dac creditorul este necapabil de a primi, plata ce i se face nu este valabil, afar numai dac debitorul probeaz c lucrul pltit a profitat creditorului. (C. civ. 1096). Art. 1099. Plata fcut de debitor creditorului su n urma unui sechestru sau opozitii 1 nu este valabil n privinta creditorilor sechestranti si oponenti; acestia pot, n virtutea dreptului lor, s-l sileasc a plti din nou; debitorul ns, n acest caz, are recurs n contra creditorului. (C. civ. 1152, 1616). 1. Textul se refer la poprirea n minile celor de-al treilea. Art. 1100. Creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru dect acela ce i se datoreste, chiar cnd valoarea lucrului oferit ar fi egal sau mai mare. (C. civ. 1578, 1604, 1683). Art. 1101. Debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, fie datoria divizibil chiar. Cu toate acestea, judectorii pot, n considerarea pozitiei debitorului, s acorde mici termene pentru plat si s opreasc executarea urmririlor, lsnd lucrurile n starea n care se gsesc. Judectorii ns nu vor uza de aceast facultate dect cu mare rezerv. (C. civ. 1057 si urm., 1115 pct. 3, 1582, 1831 ). Art. 1102. Debitorul unui corp cert si determinat este liberat prin trdarea 1 lucrului n starea n care se gsea la predare, dac deteriorrile ulterioare nu sunt ocazionate prin faptul sau greseala sa, nici prin aceea a persoanelor pentru care este responsabil, sau dac naintea acestor deteriorri n-a fost n ntrziere. (C. civ. 903, 998 si urm., 1074 si urm., 1083, 1324, 1434, 1605). 1. Predarea Art. 1103. Dac datoria este un lucru determinat numai prin specia sa, debitorul, ca s se libereze, nu este dator a-l da de cea mai bun specie, nici ns de cea mai rea. Art. 1104. Plata trebuie a se face n locul artat n conventie. Dac locul nu este artat, plata, n privinta lucrurilor certe si determinate, se va face n locul n care se gsea obiectul obligatiei n timpul contractrii. n orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. (C. civ. 1115 pct. 6, 1121, 1319, 1362, 1614). Art. 1105. Cheltuielile pentru efectuarea pltii sunt n sarcina debitorului. (C. civ. 1117, 1305, 1317, 1614). 2. Despre plata prin subrogatie Art. 1106. Subrogatia n drepturile creditorului, fcut n folosul unei a treia persoane ce i plteste, este sau conventional sau legal. (C. civ. 1093, 1670, 1682). Art. 1107. Aceast subrogare este conventional: 1. cnd creditorul, primind plata sa de la o alt persoan, d acestei persoane drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile sale, n contra debitorului; aceast subrogatie trebuie s fie expres si fcut tot ntr-un timp cu plata; 2. cnd debitorul se mprumut cu o sum spre a-si plti datoria si subrog pe mprumuttor n drepturile creditorului. Ca s fie valabil aceast subrogatie, trebuie s se fac actul de mprumut si chitanta naintea tribunalului, s se declare n actul de mprumut c suma s-a luat pentru a face plata, si n chitant s fie declarat c

plata s-a fcut cu banii dati pentru aceasta de noul creditor. Aceast subrogatie se opereaz fr concursul vointei creditorului. (C. civ. 1093). A se vedea: Art. 76 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la crtile funciare (M. Of. nr. 95 din 27 aprilie 1938), cu modificrile ulterioare, potrivit cruia cel subrogat n drepturile creditorului ipotecar va putea cere nscrierea strmutrii dreptului de ipotec, n temeiul nscrisurilor ce dovedesc subrogatia. Art. 1108. Subrogatia se face de drept: 1. n folosul aceluia care, fiind el nsusi creditor, plteste altui creditor, ce are preferint; 2. n folosul aceluia care, dobndind un imobil, plteste creditorilor cror acest imobil era ipotecat; 3. n folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface; 4. n folosul eredului beneficiar, care a pltit din starea sa datoriile succesiunii. (C. civ. 713, 777 si urm., 1053 si urm., 1510, 1670, 1722, 1746, 1778, 1799, 1812). Art. 1109. Subrogatia stabilit prin articolele precedente se opereaz att n contra fidejusorului, ct si n contra debitorului. Ea nu poate desfiinta dreptul creditorului, cnd plata i s-a fcut numai pentru parte din datorie; n acest caz el poate exercita, pentru ce are a mai lua, aceleasi drepturi ce exercit si subrogatul, pentru partea pltit, celui cui a fcut o plat partial. (C. civ. 1652 si urm.). 3. Despre imputatia pltii Art. 1110. Debitorul, avnd mai multe datorii, al cror obiect este de aceeasi spet, are dreptul a declara, cnd plteste, care este datoria ce voieste a desface. (C. civ. 1506). Art. 1111. Debitorul unei datorii, pentru care se plteste dobnd, sau o rendit, nu poate, fr consimtmntul creditorului, s impute plata ce face pe capital cu preferint asupra renditei sau a dobnzii. Plata partial, fcut pe capital si dobnd, se imput mai nti asupra dobnzii. (C. civ. 1588). Art. 1112. Cnd debitorul unor deosebite datorii a primit o chitant prin care creditorul imput aceea ce a luat special asupra uneia din aceste datorii, debitorul nu mai poate cere ca imputatia s se fac asupra unei alte datorii, afar numai dac creditorul l-a amgit sau l-a surprins. Art. 1113. Cnd n chitant nu se zice nimic despre imputatie, plata trebuie s se impute asupra aceleia din datorii ajunse la termen, pe care debitorul, n acel timp, avea mai mare interes a o desface. n caz de o datorie ajuns la termen si alta neajuns, desi aceasta din urm ar fi mai oneroas, imputatia se face asupra celei ajunse la termen. Dac datoriile sunt de egal natur, imputatia se face asupra celei mai vechi; dac datoriile sunt n toate egale, imputatia se face proportional asupra tuturora. (C. civ. 1151, 1506). 4. Despre ofertele de plat si despre consemnatiuni Art. 1114. Cnd creditorul unei sume de bani refuz de a primi plata, debitorul poate s-i fac oferte reale, si, refuznd creditorul de a primi, s consemneze suma. Ofertele reale, urmate de consemnatiune, libereaz pe debitor; ele, n privint-i tin loc de plat, de sunt valabil fcute, si suma consemnat, cu acest mod, este n rizico-pericolul creditorului. Procedura ofertei de plat si a consemnatiunii este reglementat prin art. 586-590 Cod procedur civil. Art. 1115. Pentru ca ofertele s fie valabile trebuie: 1. s fie fcute creditorului, ce are capacitatea de a primi, sau acelui ce are dreptul de a primi pentru dnsul; 2. s fie fcute de o persoan capabil de a plti; 3. s fie fcute pentru toat suma exigibil, pentru rendite si dobnzi datorite, pentru cheltuieli lichidate si pentru o sum oarecare n privinta cheltuielilor nelichidate, sum asupra creia se poate reveni, dup lichidarea acestor cheltuieli; 4. termenul s fie mplinit, dac a fost stipulat n favoarea creditorului; 5. conditia sub care datoria s-a contractat s se fi ndeplinit; 6. ofertele s fie fcute n locul ce s-a hotrt pentru plat, si dac locul pentru plat nu s-a determinat prin o conventie special, s fie fcute sau creditorului n persoan, sau la domiciliul su, sau la domiciliul ales pentru executarea conventiei; 7. ofertele s fie fcute prin un ofiter public1 ce era competent, pentru astfel de acte. (C. civ. 1095 si urm., 1104). A se vedea si art. 587 Cod procedur civil. 1. Executor judectoresc Art. 1116. Nu este necesar pentru validitatea consemnatiunii ca ea s fi fost autorizat de judector; e destul: 1. s fi fost precedat de o somatie significat2 creditorului, n care s se arate ziua, ora si locul unde suma oferit are s fie depus; 2. ca debitorul s depun suma oferit n casa de depozite si consemnatiuni, cu dobnda ei pn n ziua depunerii. 2. Comunicat Art. 1117. Cheltuielile ofertelor reale si ale consemnatiunii sunt n sarcina creditorului, de sunt fcute valabil. (C. civ. 1105). Art. 1118. Pe ct timp consemnatiunea nu s-a primit de creditor, debitorul poate s ia napoi suma depus, si ntracest caz codebitorii sau fidejusorii si nu sunt liberati. Art. 1119. Cnd debitorul a dobndit o hotrre ce are puterea lucrului judecat, prin care ofertele sau

consemnatiunea s-au declarat bune si valabile, el nu mai poate, chiar cu consimtmntul creditorului, s-si retrag suma depus n prejudiciul codebitorilor sau fidejusorilor si. Art. 1120. Creditorul, care a consimtit ca debitorul s-si retrag consemnatiunea, dup ce aceasta s-a declarat valabil printr-o hotrre ce dobndise puterea lucrului judecat, pierde dreptul de privilegii sau ipoteci ce avea pentru plata creantei sale. Art. 1121. Dac lucrul debit este un corp cert care trebuie a se trda 1 n locul unde se gseste, debitorul este obligat a soma pe creditor s-l ia, printr-un act ce i se va notifica sau n persoana sau la domiciliul su, sau la domiciliul ales pentru executarea conventiei. Dup aceast somatie, dac creditorul nu-si ia lucrul si debitorul are trebuint de locul unde este pus, acesta din urm poate lua permisiunea justitiei ca s-l depun n alt parte. (C. civ. 1104, 1319). 1. A se preda 5. Despre cesiunea bunurilor Art. 1122. Cesiunea bunurilor este abandonarea strii sale ntregi, fcut de debitorul ce nu poate plti creditorului sau creditorilor si. Art. 1123. Cesiunea bunurilor e voluntar sau judiciar. Art. 1124. Cesiunea bunurilor voluntar este aceea ce se accept de creditori de bun voie si care n-are alt efect dect acela ce rezult chiar din stipulatiile conventiei ncheiate ntre ei si debitor. Art. 1125. Cesiunea bunurilor este un beneficiu pe care legea l acord debitorului nefericit si de bun-credint, crui ca s-si poat redobndi libertatea, i se permite s se dea creditorilor si naintea justitiei toate bunurile sale, si chiar n caz de stipulatie contrarie. Art. 1126. Cesiunea judiciar nu transmite creditorilor proprietatea; ea le d numai dreptul de a face s se vnd bunurile n folosul lor si de a le lua venitul pn la vnzare. Art. 1127. Creditorii nu pot refuza cesiunea judiciar, dect n cazurile exceptate de lege. Ea descarc pe debitor de constrngerea corporal; nu-l libereaz ns dect pn n concurent cu valoarea bunurilor lsate n dispozitia creditorilor. Cnd bunurile nu sunt ndestultoare, el este obligat, de va dobndi altele, s le lase si pe acestea n dispozitia creditorilor pn la plata datoriei ntregi. SECTIUNEA II Despre novatiune Art. 1128. Novatiunea se opereaz n trei feluri: l. cnd debitorul contracteaz n privinta creditorului su o datorie nou ce se substituie celei vechi care este stins; 2. cnd un nou debitor este substituit celui vechi, care este descrcat de creditor; 3. cnd, prin efectul unui nou angajament, un nou creditor este substituit celui vechi, ctre care debitorul este descrcat. (C. civ. 782, 1107, 1120, 1129 si urm., 1391 si urm.). Art. 1129. Novatiunea nu se opereaz dect ntre persoane capabile de a contracta. (C. civ. 946 si urm.). Art. 1130. Novatiunea nu se prezum. Vointa de a o face trebuie s rezulte evident din act. Art. 1131. Novatiunea, prin substituirea unui nou debitor, poate s se opereze fr concursul primului debitor. Art. 1132. Delegatia, prin care un debitor d creditorului un alt debitor ce se oblig ctre dnsul, nu opereaz novatiunea, dac creditorul n-a declarat expres, c descarc pe debitorul ce a fcut delegatia. (C. civ. 1107, 1393). Art. 1133. Creditorul ce a descrcat pe debitorul de care s-a fcut delegatia n-are recurs n contra acestui debitor, dac debitorul delegat devine nesolvabil, afar de cazul cnd prin act se rezerv expres acest drept, sau cnd delegatul este declarat falit sau czut n deconfitur1, n momentul delegatiei. 1. Starea de insolvabilitate a unui debitor necomerciant. Art. 1134. Privilegiile si ipotecile creantei celei vechi nu le are si creanta ce i este substituit, afar de cazul cnd creditorul le-a rezervat expres. Art. 1135. Cnd novatiunea se opereaz prin substituirea unui nou debitor, privilegiile si ipotecile primitive ale creantei nu pot trece asupra bunurilor noului debitor. Art. 1136. Cnd novatiunea se opereaz ntre creditor si unul din debitorii solidari, privilegiile si ipotecile vechii creante nu se pot rezerva dect asupra bunurilor acelui care contract noua datorie. Art. 1137. Codebitorii sunt liberati prin novatiunea fcut ntre creditori si unul din debitorii solidari. Novatiunea fcut n privinta debitorului principal libereaz cautiunile. SECTIUNEA III Despre remiterea datoriei Art. 1138. Remiterea voluntar a titlului original fcut de creditor debitorului d proba liberatiunii. Remiterea voluntar a copiei legalizate a titlului las a se presupune remiterea datoriei sau plata, pn la proba contrarie. Art. 1139. Remiterea lucru lui dat ca sigurant nu este de ajuns ca s fac a se presupune remiterea datoriei. Art. 1140. Remiterea titlului original sau a copiei legalizate a titlului fcut unuia din debitori, are acelasi efect n folosul codebitorilor. Art. 1141. Remiterea sau descrcarea expres fcut n folosul unuia din codebitorii solidari, libereaz pe toti ceilalti, afar numai dac creditorul si-a rezervat anume drepturile sale n contra acestor din urm. n cazul din urm, creditorul nu poate cere plata datoriei dect scznd partea celui crui a fcut remitere (C. civ.

1039, 1049). Art. 1142. Remiterea sau descrcarea expres fcut debitorului principal libereaz cautiunile. Aceea acordat cautiunii nu libereaz pe debitorul principal. Aceea acordat unei din cautiuni nu libereaz n totul pe celelalte. Aceea acordat unei cautiuni dat n urm prin act separat, nu libereaz n nimic pe celelalte. Aceea ce creditorul a primit de la o cautiune pentru a o descrca din chezsia sa trebuie s se impute asupra datoriei si s descarce pe debitorul principal si pe celelalte cautiuni. SECTIUNEA IV Despre compensatie Art. 1143. Cnd dou persoane sunt datoare una alteia, se opereaz ntre dnsele o compensatie care stinge amndou datoriile n felul si cazurile exprese mai jos. (C. civ. 1144 si urm., 1508, 1570). Art. 1144. Compensatia se opereaz de drept, n puterea legii, si chiar cnd debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele dou datorii se sting reciproc n momentul cnd ele se gsesc existnd deodat si pn la concurenta cotittilor lor respective. Art. 1145. Compensatia n-are loc dect ntre dou datorii care deopotriv au de obiect o sum de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeasi specie si care sunt deopotriv lichide si exigibile. Prestatiile n fructe, al cror pret este regulat prin mercuriale, se compenseaz cu sumele lichide si exigibile. Art. 1146. Termenul de gratie nu mpiedic compensatia. (C. civ. 1101). Art. 1147. Compensatia se opereaz oricare ar fi cauzele unei sau celeilalte datorii, afar de cazurile: 1. unei cereri pentru restitutiunea unui lucru ce pe nedrept s-a luat de la proprietar; 2. unei cereri pentru restitutiunea unui depozit neregulat; 3. unei datorii declarate nesesizabile. (C. civ. 1560 si urm., 1570, 1591 si urm.). Art. 1148. Compensatia se opereaz n privinta cautiunii, pentru ceea ce creditorul doreste debitorului principal. Compensatia n-are loc, n privinta debitorului principal pentru ceea ce creditorul datoreste cautiunii. (C. civ. 1039 si urm., 1047, 1141, 1142, 1681). Art. 1149. Debitorul, care a acceptat pur si simplu ca un creditor s fac cesiunea drepturilor sale unei alte persoane, nu mai poate invoca n contra cesionarului compensatia care ar fi avut n privinta cedentului, naintea acceptrii. Cnd cesiunea s-a notificat debitorului, dar nu s-a acceptat de dnsul, nu se mpiedic dect compensatia posterioar acestei notificri. (C. civ. 1391 si urm.). Art. 1150. Cnd cele dou datorii nu sunt platnice ntr-acelasi loc, nu se poate opera compensatia dect pltind cheltuielile remiterii1. (C. civ. 1104, 1105). 1. Cheltuielile determinate de efectuarea pltii n alt loc. Art. 1151. Cnd sunt mai multe datorii compensabile, datorile de aceeasi persoan, se urmeaz, pentru compensatie, regulile stabilite pentru imputatie de art. 1113. Art. 1152. Compensatia n-are loc n prejudiciul drepturilor dobndite de alte persoane. Astfel cel ce, fiind debitor, a devenit creditor n urma sechestrului1 ce i s-a fcut de o alt persoan, nu poate invoca compensatia n prejudiciul sechestrantului. (C. civ. 1099). 1. Popririi Art. 1153. Acel ce a pltit o datorie stins, de drept, prin compensatie, nu mai poate, repetnd plata creantei pentru care n-a invocat compensatia, s pretind, n prejudiciul altor persoane, privilegiile sau ipotecile acestei creante, afar numai dac este o cauz evident, ce l-a fcut s nu cunoasc creanta care trebuia s compenseze datoria sa. (C. civ. 1144, 1299). SECTIUNEA V Despre confuziune Art. 1154. Cnd calitti necompatibile se ntlnesc pe capul aceleiasi persoane se face o confuzie, care stinge amndou drepturile, activ si pasiv. (C. civ. 557, 565, 638, 1048, 1155, 1617, 1680). Art. 1155. Confuziunea, ce se opereaz prin concursul calittilor de creditor si debitor principal, libereaz cautiunile. Aceea ce se opereaz prin concursul calittilor de creditor sau debitor si cautiune, nu aduce stingerea obligatiei principale; aceea ce se opereaz prin concursul calittilor de creditor si debitor nu profit codebitorilor si solidari, dect pentru portiunea datorat de dnsul. (C. civ. 713, 781, 1039, 1048, 1141, 1142, 1148, 1680). SECTIUNEA VI Despre pierderea lucrului datorat si despre diferitele cazuri n care ndeplinirea obligatiei este imposibil Art. 1156. Cnd obiectul obligatiei este un corp cert si determinat, de piere, de se scoate din comert, sau se pierde astfel nct absolut s nu se stie de existenta lui, obligatia este stins, dac lucrul a pierit sau s-a pierdut, fr greseala debitorului, si nainte de a fi pus n ntrziere. Chiar cnd debitorul este pus n ntrziere, dac nu a luat asupra-si cazurile fortuite, obligatia se stinge, n caz cnd lucrul ar fi pierit si la creditor, dac i s-ar fi dat. Debitorul este tinut de a proba cazurile fortuite ce aleg. Ori n ce chip ar pieri sau s-ar pierde lucrul furat, pierderea sa nu libereaz pe cel ce l-a sustras de a face restitutiunea pretului.

Obligatia se stinge ntotdeauna cnd printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibil ndeplinirea acestei obligatii. (C. civ. 557, 565, 636, 760, 927, 998 si urm., 1030, 1083, 1156, 1311, 1434, 1439, 1479 si urm., 1566, 1624, 1625). SECTIUNEA VII Despre actiunea de anulare sau resciziune Art. 1157. Minorul poate exercita actiunea n resciziune pentru simpla leziune n contra oricrei conventii. (C. civ. 694, 954, 1158 si urm.). Textul a fost modificat implicit prin alin. 1 si 2 ale art. 25 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954), cu modificrile ulterioare. Art. 1158. Cnd leziunea rezult dintr-un eveniment cazual si neasteptat, minorul n-are actiunea n resciziune. (C. civ. 1083). Art. 1159. Minorul ce face o simpl declaratie c este major are actiunea n resciziune. (C. civ. 1162). Art. 1160. Minorul comerciant, bancher sau artizan, n-are actiunea n resciziune contra angajamentelor ce a luat pentru comertul sau arta sa. Textul a devenit inaplicabil cu privire la comercianti, ntruct acestia, potrivit art. 10 din Codul de comert, nu pot avea aceast calitate nainte de mplinirea vrstei de 18 ani, cnd se dobndeste majoritatea. Art. 1161. Minorul n-are actiunea n resciziune contra conventiilor fcute n contractul de cstorie, dac acesta s-a fcut cu consimtmntul si asistenta acelora al cror consimtmnt este cerut pentru validitatea cstoriei sale. Textul a fost abrogat implicit prin abrogarea art. 1223-1293 C. civ., privitoare la contractul de cstorie, precum si prin abrogarea art. 131 si urm. C. civ., privitoare la consimtmntul cerut pentru cstoria minorului. Art. 1162. Minorul n-are actiunea n resciziune contra obligatiilor ce rezult din delictele sau cvasi-delictele sale. Art. 1163. Minorul nu mai poate exercita actiune n resciziune n contra angajamentului fcut n minoritate, dac l-a ratificat dup ce a devenit major, si aceasta si n cazul cnd angajamentul este nul n forma sa, si n acela cnd produce numai leziune. (C. civ. 1190). Art. 1164. Cnd minorii, interzisii sau femeile mritate sunt admisi, n aceast calitate, a exercita actiune de resciziune n contra angajamentelor lor, ei nu ntorc aceea ce au primit, n urmarea acestor angajamente, n timpul minorittii, interdictiei sau maritajului, dect dac se probeaz c au profitat de aceea ce li s-a dat. Textul a devenit inaplicabil prin efectul Legii privitoare la ridicarea incapacittii civile a femeii mritate (Decretul nr. 1412, M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932). Art. 1165. Majorul nu poate, pentru leziune, s exercite actiunea n resciziune. (C. civ. 797). A se vedea nota de sub art. 1157 C. civ. Art. 1166. Cnd formalittile cerute, n privinta minorilor sau interzisilor, att pentru nstrinarea imobilelor, ct si pentru mprtirea unei succesiuni, s-au ndeplinit, ei sunt, relativ la aceste acte, considerati ca si cum le-ar fi fcut n majoritate sau naintea interdictiei. (C. civ. 729 si urm., 749). A se vedea si art. 105, 129 si 147 din Codul familiei. Art. 1167. n lipsa unui act de confirmare sau de ratificare, este destul ca obligatia s se execute voluntar, dup epoca n care obligatia putea fi valabil confirmat sau ratificat. Confirmarea, ratificarea, sau executarea voluntar, n forma si n epoca determinat de lege, tine loc de renuntare n privinta mijloacelor si exceptiilor ce puteau fi opuse acestui act, fr a se vtma ns drepturile persoanelor a treia. Confirmarea sau ratificarea, sau executarea voluntar a unei donatiuni, fcut de ctre erezi sau reprezentantii donatorului, dup moartea sa, tine loc de renuntare, att n privinta viciilor de form, ct si n privinta oricrei alte exceptii. (C. civ. 959 si urm., 1163, 1546, 1713, 1843). Art. 1168. Donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciurile unei donatiuni ntre vii; nul n privinta formei, ea trebuie s se refac cu formele legiuite. (C. civ. 813 si urm. 1167).
Copyright 1998-2004 DSC Net. All rights reserved.

CODUL CIVIL pagina a V-a CAPITOLUL IX Despre probatiunea obligatiilor si a pltii Art. 1169. Cel ce face o propunere naintea judectii trebuie s o dovedeasc. Art. 1170. Dovada se poate face prin nscrisuri, prin martori, prin prezumtii, prin mrturisirea unei din prti si prin jurmnt. Dovada nu se mai poate face prin jurmnt n urma abrogrii art. 1207-1222 C. civ. prin Decretul nr. 205/1950

pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. (B. Of. nr. 68 din 12 august 1950). SECTIUNEA I Despre nscrisuri 1. Despre titlul autentic Art. 1171. Actul autentic este acela care s-a fcut cu solemnittile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona n locul unde actul s-a fcut. A se vedea nota de sub art. 651 Art. 1172. Actul care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau a incapacittii functionarului, sau din lips de forme, este valabil ca scriptur sub semntur privat, dac s-a isclit de prtile contractante. Art. 1173. Actul autentic are deplin credint n privirea oricrei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constat. Executarea actului autentic, care este nvestit cu formula executorie, va fi suspendat prin punerea n acuzatie, cnd se intenteaz o actiune criminal1 n contra pretinsului autor al actului. Iar cnd n cursul unei instante civile actul se atac de fals, tribunalele2 pot, dup mprejurri, a suspenda provizoriu executarea actului. (C. civ. 653, 969, 974). 1. Cnd se pune n miscare o actiune penal 2. Instantele Art. 1174. Actul cel autentic sau cel sub semntur privat are tot efectul ntre prti despre drepturile si obligatiile ce constat, precum si despre aceea ce este mentionat n act, peste obiectul principal al conventiei, cnd mentionarea are un raport oarecare cu acest obiect. Dar mentionrile care au de obiect un fapt cu totul strin de acela al conventiei, nu pot servi dect numai la un nceput de dovad. (C. civ. 1171, 1176, 1197). Art. 1175. Actul secret, care modific un act public, nu poate avea putere dect ntre prtile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect n contra altor persoane. (C. civ. 973). 2. Despre actele sub semntur privat Art. 1176. Actul sub semntur privat, recunoscut de acela crui se opune, sau privit, dup lege, ca recunoscut, are acelasi efect ca actul autentic, ntre acei care l-au subscris si ntre cei care reprezint drepturile lor. (C. civ. 969, 1173 si urm., 1191, 1294). Art. 1177. Acela crui se opune un act sub semntur privat este dator a-l recunoaste sau a tgdui curat scriptura sau subsemntura sa. Mostenitorii si sau cei care reprezint drepturile aceluia al cruia se pretinde c ar fi actul pot declara c nu cunosc scriptura sau semntura autorului lor. (C. civ. 653, 1178). Art. 1178. Cnd cineva nu recunoaste scriptura si subsemntura sa, sau cnd succesorii si declar c nu le cunosc, atunci justitia ordon verificarea actului. Art. 1179. Actele sub semntur privat, care cuprind conventii sinalagmatice, nu sunt valabile dac nu s-au fcut n attea exemplare originale cte sunt prti cu interes contrar. Este de ajuns un singur exemplar original pentru toate persoanele care au acelasi interes. Fiecare exemplar trebuie s fac mentiune de numrul originalelor ce s-au fcut. Cu toate acestea, lipsa de mentiune c originalele s-au fcut n numr ndoit, ntreit si celelalte, nu poate fi opus de acela care a executat din parte-i conventia constatat prin act. (C. civ. 1190). Art. 1180. Actul sub semntur privat, prin care o parte se oblig ctre alta a-i plti o sum de bani sau o ctime oarecare, trebuie s fie scris n ntregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin acesta, nainte de a subsemna, s adauge la finele actului cuvintele "bun si aprobat"; artnd totdeauna n litere suma sau ctimea lucrurilor si apoi s iscleasc. Nu sunt supusi la aceast regul comerciantii, industrialii1, plugarii, vierii, slugile si oamenii care muncesc cu ziua. (C. civ. 944, 1181 ). 1. Meseriasii Art. 1181. Cnd suma artat n act este deosebit de aceea ce este artat n "bun", obligatia se prezum c este pentru suma cea mai mic, chiar cnd actul precum si "bunul" sunt scrise n ntreg de mna aceluia care s-a obligat, afar numai de nu se va proba n care parte este greseala. (C civ. 983, 1180, 1200, 1202). Art. 1182. Data scripturii private nu face credint n contra persoanelor a treia interesate, dect din ziua n care s-a nftisat la o dregtorie public1, din ziua n care s-a nscris ntr-un registru public2, din ziua mortii a aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua n care va fi fost trecut fie si n prescurtare n acte fcute de ofiteri publici3, precum procese-verbale pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare. 1. Institutie de stat 2. Registru anume destinat 3. Functionar public Art. 1183. Registrele comerciantilor nu fac credint despre vnzrile ce cuprind n contra persoanelor necomerciante. Dar judectorul poate da jurmnt la una sau la alta din prti. (C. civ. 1184).

Cu privire la partea a doua a textului, a se vedea nota de sub art. 1170 C. civ. Art. 1184. Registrele comerciantilor se cred n contra lor, dar cel care voieste a profita de ele nu poate desprti cuprinderea lor, lsnd aceea ce poate a-i fi contrar. (C. civ. 1183, 1206). Art. 1185. Registrele, crtile sau hrtiile domestice nu fac credint n favoarea acelui care le-a scris, dar au putere n contra lui: 1. cnd cuprind curat primirea unei plti; 2. cnd cuprind mentiunea expres c nota sau scrierea din ele s-a fcut ca s tin loc de titlu n favoarea creditorului. (C. civ. 1198). Art. 1186. Orice adnotatie fcut de creditor n josul, pe marginea, sau pe dosul unui titlu de creant, este crezut, cu toate c nu este subsemnat nici datat de el, cnd tinde a proba liberatiunea debitorului. Aceeasi putere doveditoare are si scriptura fcut de creditor pe dosul, marginea sau n josul duplicatului unui act sau chitant, dar numai cnd duplicatul va fi n minile debitorului. 3. Despre rboaje Art. 1187. Rboajele, cnd crestturile dup amndou buctile sunt egale si corelative, sunt un mijloc de probare ntre persoanele care au obicei de a se servi cu un asemenea mijloc de probatiune. 4. Despre copiile titlurilor autentice Art. 1188. Cnd originalul exist, copia legalizat nu poate face credint dect despre ceea ce cuprinde n original, nftisarea crui se poate cere totdeauna. Cnd originalul nu exist, copiile legalizate de ofiterii publici1 competenti se cred, dup distinctiile urmtoare: 1. copiile scoase din ordinea magistratului2, prtile fiind fat sau chemate, cu formele legale, precum si copiile scoase fr interventia magistratului2, dar de fat cu prtile care au asistat de bun voia lor, au aceiasi credint ca si titlurile originale; 2. copiile care se vor fi dat de ofiterii publici1 competenti, fr interventia magistratului2 sau consimtmntul prtilor, fac asemenea credint dup 30 de ani, socotiti din ziua n care s-au dat aceste copii. Cnd asemenea copii vor fi date de mai putin de 30 de ani, nu fac dect un nceput de dovad; 3. copiile legalizate de un ofiter public1 necompetent, nu pot face dect un simplu nceput de dovad; 4. copiile copiilor nu au nici o putere probatoare. A se vedea nota de sub art. 651. Potrivit art. 22 al Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954), cu modificrile ulterioare, certificatele eliberate n temeiul registrelor de stare civil au aceiasi putere doveditoare ca si actele ntocmite sau nscrise n registre. 1. Functionari publici. 2. Judector. 5. Despre acte recognitive Art. 1189. Actul de recunoasterea unei datorii constatate prin un titlu precedent nu face prob despre datorie si nu dispens pe creditor de a prezenta titlul original dect n urmtoarele cazuri: l. cnd actul de recunoastere cuprinde cauza si obiectul datoriei, precum si data titlului primordial, sau 2. cnd actul recognitiv, avnd o dat de 30 de ani, este ajutat de posesiune si de unul sau mai multe acte de recunoastere conforme cu dnsul. Actul recognitiv, n cele dou cazuri mentionate, nu poate avea nici un efect despre ceea ce cuprinde mai mult dect titlul primordial, sau despre ceea ce nu este n asemnare cu acest titlu. (C. civ. 628, 1188, 1190 si urm., 1864, 1893). 6. Despre actele confirmative Art. 1190. Actul de confirmarea sau ratificarea unei obligatii, n contra creia legea admite actiunea n nulitate, nu este valabil, dect atunci cnd cuprinde obiectul, natura obligatiei, si cnd face mentiune de motivul actiunii n nulitate, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se ntemeia acea actiune. (C. civ. 959, 1163, 1173, 1546, 1843). SECTIUNEA II Despre martori 1. Despre cazul cnd dovada prin martori nu este primit Art. 1191. Dovada actelor juridice al cror obiect are o valoare ce depseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face dect sau prin act autentic, sau prin act sub semntur privat. Nu se va primi niciodat o dovad prin martori, n contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde c s-ar fi zis naintea, la timpul sau n urma confectionrii actului, chiar cu privire la o sum sau valoare ce nu depseste 250 lei. Prtile ns pot conveni ca si n cazurile artate mai sus s se poat face dovada cu martori, dac aceasta priveste drepturi de care ele pot s dispun. (C. civ. 1173, 1176, 1192 si urm., 1294, 1416, 1533, 1597, 1621, 1686, 1704). Art. 1192. Articolul precedent nu se aplic n cazul cnd cererea depseste 250 lei numai prin unirea capitalului cu dobnzile. Art. 1193. Cel care a format cerere n judecat, pentru o sum mai mare de 250 lei, chiar de va voi a-si restrnge cererea la 250 lei, nu va fi primit a nftisa dovad prin martori.

Art. 1194. Dovada prin martori nu se poate admite nici n cazul cnd cererea n judecat este pentru o sum mai mic de 250 lei, dar care este un rest din o creant mai mare, neconstatat prin nscris. Art. 1195. Cnd n aceeasi instant o parte face mai multe cereri, pentru care nu are nscrisuri, dac toate aceste cereri, unindu-se, trec peste suma de 250 lei, dovada prin martori nu poate fi admis, chiar cnd creditorul ar pretinde c aceste creante provin din diferite cauze si c s-au nscut n diferite epoci, afar numai dac creditorul a dobndit aceste drepturi de la alte persoane. Art. 1196. Toate cererile, sub orice titlu, care nu sunt justificate prin nscris, se vor face prin aceeasi petitie. Orice alte pretentii posterioare neprobate prin nscris si care se puteau face la darea petitiei nu vor mai fi primite. Art. 1197. Regulile mai sus prescrise nu se aplic n cazul cnd exist un nceput de dovad scris. Se numeste nceput de dovad orice scriptur a aceluia n contra cruia s-a format petitia, sau a celui ce el reprezint si care scriptur face a fi de crezut faptul pretins. Art. 1198. Acele reguli nu se aplic ns ntotdeauna cnd creditorului nu i-a fost cu putint a-si procura o dovad scris despre obligatia ce pretinde, sau a conserva dovada luat, precum: 1. la obligatiile care se nasc din cvasicontracte si din delicte sau cvasidelicte; 2. la depozitul necesar, n caz de incendiu, ruin, tumult sau naufragiu, si la depozitele ce fac cltorii n osptria unde trag; despre toate acestea judectorul va avea n vedere calitatea persoanelor si circumstantele faptului; 3. la obligatiile contractate n caz de accidente neprevzute, cnd nu era cu putint prtilor de a face nscrisuri; 4. cnd creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovad scris, din o cauz de fort major neprevzut. (C. civ. 986 si urm., 998 si urm., 1083, 1473, 1620 si urm.). SECTIUNEA III Despre prezumtii Art. 1199. Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul1 trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. 1. Judectorul. 1. Despre prezumtiile stabilite de lege Art. 1200. Sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum: 1. actele ce legea le declar nule pentru c le priveste fcute n frauda dispozitiilor sale; 2. n cazurile cnd legea declar c dobndirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor rezult din oarecare mprejurri determinate; 3. (abrogat); 4. puterea ce legea acord autorittii lucrului judecat. (C. civ. 469, 492, 505 si urm., 590 si urm., 602, 696, 786, 812, 1138, 1181, 1202, 1204 si urm., 1432). Textul pct. 3 a fost abrogat prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din C. civ. pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1200-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. (B. Of. nr. 68 din 12 august 1950). Art. 1201. Este lucru judecat atunci cnd a doua cerere n judecat are acelasi obiect, este ntemeiat pe aceeasi cauz si este ntre aceleasi prti, fcut de ele si n contra lor n aceeasi calitate. (C. civ. 711, 973, 1715, 1788, 1834). Art. 1202. Prezumtia legal dispens de orice dovad pe acela n favoarea cruia este fcut. Nici o dovad nu este primit mpotriva prezumtiei legale, cnd legea, n puterea unei asemenea prezumtii, anuleaz un act oarecare, sau nu d drept de a se reclama n judecat, afar numai de cazurile cnd legea a permis dovada contrarie si afar de aceea ce se va zice n privinta jurmntului si mrturisirii ce ar face o parte n judecat. (C. civ. 1204 si urm.). Referirea alin. 2 la jurmnt si la mrturisire a fost modificat implicit ca urmare a abrogrii art. 1200 pct. 3 prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din C. civ., pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. (B. Of. nr. 68 din 12 august 1950). 2. Despre prezumtiile care nu sunt stabilite de lege Art. 1203. Prezumtiile care nu sunt stabilite de lege sunt lsate la luminile si ntelepciunea magistratului 1; magistratul1 nu trebuie s se pronunte dect ntemeindu-se pe prezumtii, care s aib o greutate si puterea de a naste probabilitatea; prezumtiile nu sunt permise magistratului1 dect numai n cazurile cnd este permis si dovada prin martori, afar numai dac un act nu este atacat c s-a fcut prin fraud, dol sau violent. (C. civ. 953, 960, 1041, 1130, 1191 si urm.). 1. Judector SECTIUNEA IV Despre mrturisirea unei prti Art. 1204. Se poate opune unei prti mrturisirea ce a fcut sau naintea nceperii judectii, sau n cursul judectii. Art. 1205. Mrturisirea extrajudiciar verbal nu poate servi de dovad cnd obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori. (C. civ. 1191 si urm.). Art. 1206. Mrturisirea judiciar se poate face naintea judectorului de nssi partea prigonitoare, sau de un mputernicit special al ei spre a face mrturisire. Ea nu poate fi luat dect n ntregime mpotriva celui care a mrturisit si nu poate fi revocat de acesta, afar numai de va proba c a fcut-o din eroare de fapt.

Dispozitia primei prti din alin. 2 al art. 1206 a fost modificat implicit prin modificarea art. 129 si 130 C. proc. civ., care consacr principiul rolului activ al judectorului de a strui prin toate mijloacele legale pentru descoperirea adevrului. SECTIUNEA V Despre jurmnt Art. 1207-1222. (Abrogate prin Decretul nr. 205 din 12.VIII.1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din Codul comercial). TITLUL IV DESPRE CONTRACTUL DE CSTORIE SI DESPRE DREPTURILE RESPECTIVE ALE SOTILOR CAPITOLUL I Art. 1223-1232. (Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). CAPITOLUL II Despre regimul dotal Art. 1233-1293. (Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). TITLUL V DESPRE VINDERI CAPITOLUL I Despre natura si forma vnzrii Art. 1294. Vinderea este o conventie prin care dou prti se oblig ntre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plti celei dinti pretul lui. Art. 1295. Vinderea este perfect ntre prti si proprietatea este de drept strmutat la cumprtor, n privinta vnztorului, ndat ce prtile s-au nvoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul nc nu se va fi predat si pretul nc nu se va fi numrat. n materie de vindere de imobile, drepturile care rezult prin vinderea perfect ntre prti, nu pot a se opune, mai nainte de transcriptiunea actului, unei a treia persoane care ar avea si ar fi conservat, dup lege, oarecare drepturi asupra imobilului vndut. (C. civ. 948 si urm., 964, 971, 1300 si urm., 1303). A se vedea nota de sub art. 1306. Art. 1296. Vinderea se poate face sau pur sau sub conditie. Ea poate avea de obiect dou sau mai multe lucruri alternative. n toate cazurile efectele sale sunt regulate dup principiile generale ale conventiilor. (C. civ. 1004 si urm., 1017 si urm., 1026 si urm. ). Art. 1297. n caz de vindere fcut prin dare de arvun, conventia accesorie a arvunei nu va putea avea nici un efect: 1. dac conventia principal a vinderii este nul; 2. dac vinderea se execut; 3. dac vinderea se reziliaz prin comun consimtmnt; 4. dac executarea vinderii a devenit imposibil fr culpa nici uneia din prti. Arvuna n aceste cazuri se va napoia sau se va prinde n prestatiunile reciproce, dup mprejurri. Art. 1298. Dac vinderea nu s-a executat prin culpa unei din prtile contractante, aceasta va pierde arvuna dat sau o va ntoarce ndoit, avnd-o primit, dac partea care nu este n culp nu ar alege mai bine s cear executarea vinderii. Art. 1299. Dac s-au vndut marfe cu grmada, vinderea este perfect, desi marfele n-au fost nc cntrite, numrate sau msurate. Art. 1300. Dac ns marfele nu s-au vndut cu grmada, ci dup greutate, dup numr sau dup msur, lucrurile vndute rmn n rizicul-pericol al vnztorului, pn ce vor fi cntrite, numrate sau msurate; dar aceasta nu mpiedic pe cumprtor de a cere si a dobndi la caz de neexecutare, sau predarea lucrurilor vndute sau dauneinterese, dac se cuvine. (C. civ. 1018, 1074, 1075, 1082, 1299 si urm.). Art. 1301. n privinta vinului, a oloiului si a altor asemenea lucruri care, dup obicei, se gust mai nainte de a se cumpra, vinderea nu exist pn ce cumprtorul nu le-a gustat si n-a declarat c-i convin. Art. 1302. Vinderea fcut pe ncercate este totdeauna presupus conditional pn la ncercare. Art. 1303. Pretul vnzrii trebuie s fie serios si determinat de prti. Art. 1304. Cu toate acestea, determinarea pretului poate fi lsat la arbitratul unei a treia persoane. Art. 1305. Spezele vnzrii sunt n sarcina cumprtorului, n lips de stipulatie contrarie. (C. civ. 1105, 1317, 1357). CAPITOLUL II Cine poate cumpra sau vinde Art. 1306. Pot cumpra si vinde toti crora nu le este oprit prin lege. (C. civ. 475, 946 si urm.). A se vedea: - art. 105 alin. 3, 128, 129 si 147 din Codul familiei; - art. 5 alin. 3 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unittilor economice de stat ca regii autonome si

societti comerciale (M. Of. nr. 98 din 8 august 1990); - art. 45-49 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (M. Of. nr. 37 din 20 februarie 1991); - Legea administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991, republicat (M. Of. nr. 79 din 18 aprilie 1996). Art. 1307. Vnzarea nu se poate face ntre soti dect pentru cauz de lichidare, si anume: 1. cnd, n caz de separatie de patrimonii, unul dintre soti d celuilalt, drept plata unei datorii, o avere a sa; 2. cnd brbatul cedeaz femeii, chiar neseparat, din averea sa, pentru o cauz legitim, precum pentru un imobil ce era dator s-i cumpere cu bani dotali, sau pentru o sum ce-i datora; 3. cnd femeia cedeaz brbatului su, din avutul su propriu, drept plata unei sume promis brbatului ca dot. n toate cazurile mostenitorii rezervatari ai prtilor contractante au drept de a ataca asemenea operatii, dac ele ascund beneficii indirecte. Textul fiind modificat implicit prin abrogarea art. 1223-1293 C. civ., interzicerea vnzrii ntre soti nu mai comport - n msura n care ele erau proprii regimului matrimonial dotal - exceptiile prevzute la pct. 1, 2 si 3. Art. 1308. Sub pedeaps de nulitate, nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse: 1. tutorii, ai averii celor de sub a lor tutel; 2. mandatarii, ai averii ce sunt nsrcinati s vnz; 3. administratorii, ai averii comunelor sau stabilimentelor ncredintate ngrijirii lor; 4. oficiantii publici1, ai averilor statului ale cror vnzri se fac printr-nsii. (C. civ. 1539 si urm.). 1. Functionarii publici Art. 1309. Judectorii si supleantii1, membrii ministerului public si avocatii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competinta tribunalului judetean n a crui raz teritorial si exercit functiunile lor, sub pedeapsa de nulitate, speze si daune-interese. 1. Grad judectoresc desfiintat CAPITOLUL III Despre lucrurile care se pot vinde Art. 1310. Toate lucrurile care sunt n comert1, pot s fie vndute, afar numai dac vreo lege a oprit aceasta. (C. civ. 476, 478, 963). A se vedea si nota de sub art. 475 si 1306. 1. n circuitul civil. Art. 1311. Dac n momentul vnzrii, lucrul vndut era pierit n tot, vinderea este nul. Dac era pierit numai n parte, cumprtorul are alegerea ntre a se lsa de contract, sau a pretinde reducerea pretului. (C. civ. 1030 si urm., 1156, 1347). CAPITOLUL IV Despre obligatiile vnztorului SECTIUNEA I Dispozitii generale Art. 1312. Vnztorul este dator s explice curat ndatoririle ce ntelege a lua asupr-si. Orice clauz obscur sau ndoioas se interpreteaz n contra vnztorului. (C. civ. 983). Art. 1313. Vnztorul are dou obligatii principale, a preda lucrul si a rspunde de dnsul. (C. civ. 1314 si urm., 1336 si urm.). SECTIUNEA II Despre predarea lucrului Art. 1314. Predarea este strmutarea lucrului vndut n puterea si posesiunea cumprtorului. (C. civ. 1074 si urm., 1315 si urm. ). Art. 1315. Obligatia de a preda imobilele se ndeplineste din partea vnztorului prin remiterea cheilor, dac e vorba de o cldire, sau prin remiterea titlului de proprietate. Art. 1316. Predarea lucrurilor mobile se face: sau prin traditiunea real, sau prin remiterea cheilor cldirii, n care se afl puse, sau prin simplul consimtmnt al prtilor, dac strmutarea nu se poate face n momentul vnzrii, sau dac cumprtorul le avea n puterea sa, la facerea vnzrii, cu vreun alt titlu. Art. 1317. Spezele predrii sunt n sarcina vnztorului, si ale ridicrii n sarcina cumprtorului, dac nu este stipulatiune contrarie. (C.civ. 1105, 1305). Art. 1318. Traditiunea lucrurilor necorporale se face, sau prin remiterea titlurilor, sau prin uzul ce face cumprtorul de dnsele, cu consimtmntul vnztorului. (C. civ. 1391, 1393, 1687). Art. 1319. Predarea trebuie s se fac la locul, unde se afl lucrul vndut n timpul vnzrii, dac prtile nu s-au nvoit altfel. (C. civ. 1104, 1121, 1362). Art. 1320. Dac vnztorul nu face predarea n timpul determinat de ambele prti, cumprtorul va avea facultatea de a alege ntre a cere rezolutiunea vnzrii sau punerea sa n posesie, dac ntrzierea nu provine dect din faptul vnztorului. (C. civ. 1020, 1075, 1332). Art. 1321. n toate cazurile, vnztorul trebuie s fie condamnat1 la daune-interese, dac urmeaz vreo vtmare pentru cumprtor din nepredarea lucrului la timp. (C. civ. 1075, 1081si urm.).

1. Obligat Art. 1322. Vnztorul nu este dator s predea lucrul, dac cumprtorul nu plteste pretul si nu are dat de vnztor un termen pentru plat. (C. civ. 1023, 1361 si urm.). Art. 1323. El nu va fi dator s fac predarea, chiar de ar fi si dat un termen pentru plat, dac de la vnzare ncoace, cumprtorul a czut n faliment sau n nesolvabilitate, nct vnztorul se afl n pericol de a pierde pretul, afar numai dac cumprtorul va da cautiune c va plti la termen. Art. 1324. Lucrul trebuie s fie predat n starea n care se afla n momentul vnzrii. Din acea zi toate fructele sunt ale cumprtorului. (C. civ. 1018 si urm., 1080, 1363). Art. 1325. Obligatia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale si tot ce a fost destinat la uzul su perpetuu. (C. civ. 468 si urm., 482 si urm., 488 si urm., 903, 1396). Art. 1326. Vnztorul este dator s predea cuprinsul lucrului vndut n msura determinat prin contract, ns cu modificrile mai jos artate. Art. 1327. Dac vnzarea unui imobil s-a fcut cu artare de cuprinsul su, si pe att msura, vnztorul este dator s predea cumprtorului, dac acesta cere, cuprinsul artat n contract. Neputnd, sau cumprtorul necernd, vnztorul este dator s sufere o scdere proportional la pret. (C. civ. 1332). Art. 1328. Dac, din contr, n cazul articolului precedent, s-ar gsi c cuprinsul lucrului e mai mare dect cel artat n contract, cumprtorul poate sau a complini pretul dup numrul msurilor aflate, sau, dac excedentele cuprinsului aflat se ridic la o a douzecea parte a cuprinsului declarat n contract, a strica vnzarea. (C. civ. 1332). Art. 1329. n toate cazurile de vnzare, fcut altfel dect pe att msura, fie vnzarea de un corp cert si limitat, fie de mai multe fonduri distincte si separate, fie conceput cu expresia msurii naintea desemnrii obiectului sau din contr, nici vnztorul n-are drept la adaos de pret, pentru excedent, nici cumprtorul, la scdere pentru lips, dect n cazul cnd excedentul sau lipsa pretuieste o a douzecea parte din pretul total al vnzrii. (C. civ. 1339). Art. 1330. Dispozitiile celor trei articole precedente nu se vor aplica dect n lips de stipulatie contrarie ntre prti. (C. civ. 1339). Art. 1331. Cnd, dup art. 1328 si 1329, este caz de a se adugi pretul pentru excedent de msuri, cumprtorul are facultatea de a alege, ntre a strica vnzarea si a mplini pretul. Suplimentul pretului se rspunde cu dobnd, dac cumprtorul a pstrat imobilele. Art. 1332. n toate cazurile, cnd cumprtorul are drept de a strica vnzarea, vnztorul este dator s-i restituie, deosebit de pret, dac l-a primit, spezele contractului. (C. civ. 1305). Art. 1333. Dac s-au vndut dou fonduri printr-un singur contract, drept un singur pret, cu artare de msura fiecruia, si cuprinsul unuia este mai mic dect cel declarat, iar al celuilalt mai mare, se va face compensatie ntre pretul excedentului si pretul lipsei, si actiunea vnztorului pentru adugire sau a cumprtorului pentru scdere de pret va fi supus regulilor mai sus stabilite. Art. 1334. Actiunea vnztorului pentru complinirea pretului si a cumprtorului, pentru scderea pretului sau pentru stricarea contractului, se prescriu printr-un an din ziua contractului. (C. civ. 1327 si urm.). Art. 1335. Pericolul total sau partial al lucrului vndut, mai nainte de predare, se judec dup regulile generale ale obligatiilor conventionale. (C. civ. 1018, 1080 si urm., 1083, 1156, 1358). SECTIUNEA III Despre rspunderea vnztorului Art. 1336. Vnztorul rspunde ctre cumprtor: 1. de linistita posesiune a lucrului, si 2. de viciile aceluiasi lucru. (C. civ. 1313, 1337 si urm., 1352 si urm.). 1. Rspunderea de evictiune Art. 1337. Vnztorul este de drept obligat, dup natura contractului de vnzare, a rspunde ctre cumprtor de evictiunea total sau partial a lucrului vndut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului. (C. civ. 1408, 1503). Art. 1338. Prtile pot prin conventie s adauge, s micsoreze sau s stearg obligatia de a rspunde de evictiune. (C. civ. 969, 1339 si urm., 1354, 1392). Art. 1339. n nici un mod vnztorul nu se poate sustrage de la rspunderea pentru evictiunea care ar rezulta dintrun fapt personal al su; orice conventie contrarie este nul. (C. civ. 5, 998, 999, 1392). Art. 1340. Stipulatia prin care vnztorul se descarc de rspunderca pentru evictiune, nu-l scuteste de a restitui pretul, n caz de evictiune, afar numai dac cumprtorul a cunoscut, la facerea vnzrii, pericolul evictiunii, sau dac a cumprat pe rspunderea sa proprie. (C. civ. 1353, 1392). Art. 1341. Cnd vnztorul este rspunztor de evictiune, cumprtorul, dac este evins, are dreptul a cere de la vnztor: 1. restituirea pretului; 2. fructele, dac este dator a le ntoarce proprietarului care l-a evins; 3. spezele instantei1 deschise de dnsul n contra vnztorului si ale celei deschise de evingtor n contra sa; 4. daune-interese si spezele contractului de vindere. 1. Cheltuieli de judecat

Art. 1342. Dac, la epoca evictiunii, lucrul vndut se afl de o valoare inferioar sau a suferit deteriorri ori prin neglijenta cumprtorului, ori prin evenimentele independente de cumprtor, vnztorul nu se poate apra de a restitui pretul ntreg. Art. 1343. Dar dac cumprtorul a tras foloase din stricciunile ce a fcut lucrului, vnztorul are dreptul a opri din pret o sum egal cu acele foloase. Art. 1344. Dac lucrul vndut se afl, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauz, vnztorul este dator s plteasc cumprtorului, pe lng pretul vnzrii, excedentele valorii n timpul evictiunii. (C. civ. 1348). Art. 1345. Vnztorul estc dator s ntoarc cumprtorului, el nsusi sau prin evingtor, toate spezele necesare, utile si de ntretinere ale aceluia. Art. 1346. Dac vnztorul a vndut cu rea-credint fondul altuia, el va fi dator s ntoarc cumprtorului toate spezele ce va fi fcut, chiar si cele de simpl plcere. Art. 1347. Dac cumprtorul este evins numai de o parte a lucrului si aceasta are, n privinta totului, o asa nsemntate nct cumprtorul n-ar fi cumprat lucrul fr acea parte, el poate strica vnzarea. Art. 1348. Dac, n caz de evictiunea unei prti a fondului vndut, nu se stric vnzarea cumprtorul are dreptul a cere valoarea, n momentul evictiunii, a prtii de care a fost evins, iar nu o parte proportional din pret, ori de au crescut sau de au sczut imobilele n valoare de la vindere ncoace. (C. civ. 1327, 1344, 1349). Art. 1349. Dac imobilul vndut se afl nsrcinat de servituti neaparente, nedeclarate de vnztor si de o asa important, nct se poate presupune c cumprtorul n-ar fi cumprat de le-ar fi cunoscut, el poate cere, sau stricarea contractului sau indemnitate. (C civ. 1352). Art. 1350. Chestiunile de daune-interese ce ar rezulta din neexecutarca vinderii si care nu sunt prevzute aici se vor decide dup regulile generale ale conventiilor. (C. civ. 977 si urm., 1020, 1021, 1074, 1075 si urm., 1081). Art. 1351. Dac cumprtorul s-a judecat pn la ultima instant cu evingtorul su, fr s cheme n cauz pe vnztor, si a fost condamnat, vnztorul nu mai rspunde de evictiune, de va proba c erau mijloace s cstige judecata. 2. Rspunderea de viciile lucrului vndut Art. 1352. Vnztorul este supus la rspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vndut, dac, din cauza acelora, lucrul nu este bun de ntrebuintat, dup destinarea sa, sau ntrebuintarea sa e att de micsorat, nct se poate presupune c cumprtorul nu l-ar fi cumprat, sau n-ar fi dat pe dnsul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile. (C. civ. 954, 1336, 1349, 1353 si urm.). Art. 1353. Vnztorul nu este rspunztor de viciile aparente si despre care cumprtorul a putut singur s se conving. (C. civ. 1340). Art. 1354. El este rspunztor de viciile ascunse, chiar si cnd nu le-a cunoscut, afar numai dac, n cazul acesta, nu se va fi nvoit cu cumprtorul ca s nu rspund de vicii. (C. civ. 1338 si urm.). Art. 1355. n cazurile art. 1352 si 1354, cumprtorul poate sau a ntoarce lucrul si a-si reprimi pretul, sau a opri lucrul si a cere napoierea unei prti din pret arbitrat prin experti. Art. 1356. Dac vnztorul cunostea viciile lucrului, el este dator, pe lng restitutiunea pretului, de toate dauneleinterese ctre cumprtor. Art. 1357. Dac vnztorul nu cunostea viciile lucrului, el nu poate fi apucat dect pentru restitutiunea pretului si pentru spezele fcute de cumprtor cu ocazia vnzrii. (C. civ. 1305, 1341). Art. 1358. Dac lucrul a pierit din cauza viciilor sale, vnztorul e dator a ntoarce cumprtorului pretul si a-l dezduna, conform celor dou articole precedente. Dar pierderea lucrului prin caz fortuit va fi pe seama cumprtorului. Art. 1359. Actiunea pentru vicii redibitorii trebuie s fie intentat de cumprtor n scurt termen, dup natura viciului, obiceiul din partea locului si distanta. A se vedea art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), cu modificrile ulterioare. Art. 1360. Aceast actiune nu exist n vnzrile publice. CAPITOLUL V Despre obligatiile cumprtorului Art. 1361. Principala obligatie a cumprtorului este de a plti pretul la ziua si la locul determinat prin contract. (C. civ. 1092 si urm., 1104, 1294, 1303, 1322, 1362 si urm., 1730 pct. 5, 1737 pct. 1). Art. 1362. Dac nu s-a determinat nimic n privinta aceasta prin contract, cumprtorul este dator a plti la locul si la timpul n care se face predarea lucrului. (C. civ. 1104, 1319). Art. 1363. Cumprtorul datoreste dobnda pretului vnzrii pn la pltirea capitalului, n cele trei urmtoare cazuri: dac aceasta s-a cuprins anume n contract; dac lucrul vndut si predat produce fructe sau alte venituri; dac cumprtorul a fost interpelat1 a plti. n acest dup urm caz dobnda nu curge dect din momentul interpelrii. (C. civ. 969, 1088, 1324). 1. Pus n ntrziere.

Art. 1364. Dac cumprtorul este tulburat, sau are cuvnt de a se teme c ar fi tulburat prin vreo actiune, sau ipotecar sau de revendicare, el poate suspenda plata pretului pn ce vnztorul va face s nceteze tulburarea sau va da cautiune, afar numai dac se va fi stipulat c plata s se fac chiar de ar urma tulburarea. (C. civ. 1322). Art. 1365. Dac cumprtorul nu plteste pretul, vnztorul poate cere rezolutiunea vnzrii. (C. civ. 1020, 1021, 1320, 1366 si urm., 1647) Art. 1366. Rezolutiunca vnzrii de imobile se pronunt ndat, dac vnztorul este n pericol de a pierde lucrul si pretul. Dac asemenea pericol nu exist, judectorul poate da cumprtorului un termen mai mult sau mai putin lung, dup mprejurri, fr s poat da n nici un caz al doilea termen. Trecnd acel termen, fr ca cumprtorul s plteasc, se va pronunta rezolutiunea vnzrii. (C. civ. 1101). Art. 1367. Cnd la o vnzare de imobile s-a stipulat c, n lips de plata pretului n tcrmenul defipt, vnzarea va fi de drept rezolvat, cumprtorul poate plti dup expirarea termenului, pe ct timp nu este pus de vnztor n ntrziere printr-o interpelare n forma1; dar dup asemenea interpelare, judectorul nu-i poate da termen. (C. civ. 1020, 1021, 1079, 1366). 1. ntr-unul din modurile prevzute de lege. Art. 1368. Actiunea vnztorului pentru rezolutiunea vnzrii este real. Cu toate acestea, vnztorul nu se va putea prevalida1 de dreptul su, n contra autorittii publice, nici n contra adjudecatarilor n vnzri silite, dect conformndu-se, pentru acest din urm caz, regulilor prescrise n procedur. 1. Prevala. Art. 1369. Actiunea rezolutorie creat prin art. 1365 este supus la acelasi mod de conservare ca si privilegiul vnztorului. Ea nu poate fi exercitat, dup stingerea acestui privilegiu, cu vtmarea unei a treia persoane, care a cstigat de la cumprtor drepturi asupra imobilului vndut, si care s-a conformat legilor ca s pstreze acele drepturi. (C. civ. 1722 si urm., 1730, 1737). A se vedea si art. 17 alin. 1 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la crtile funciare (M. Of. nr. 95 din 27 aprilie 1938), cu modificrile ulterioare si art. 4 si 5 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947), cu modificrile ulterioare. Art. 1370. La vnzri de denariate1 si de lucruri mobile, vnzarea se va rezolvi de drept si fr interpelare 2 n folosul vnztorului, dup expirarea termenului pentru ridicarea lor. 1. Producte 2. Punere n ntrzire. CAPITOLUL VI Despre rezolutiunea vnzrii prin rscumprare Art. 1371-1387. (Abrogate prin art. 4 al Legii contra cametei din 2.IV.1931). CAPITOLUL VII Despre licitatie Art. 1388. Dac un lucru comun al mai multor nu se poate mprti usor si fr pierdere; sau dac ntr-o mprteal de bun voie, s-ar afla lucruri pe care nici unul din mprtitori n-ar putea, sau n-ar voi a lua; vnzarea unor asemenea lucruri se va face cu licitatie si pretul se va mprti ntre coproprietari. (C. civ. 728 si urm., 1390). Art. 1389. Fiecare din proprietari poate cere a se chema la licitatie strini1; vor trebui de neaprat s se cheme, dac unul din coproprietari este minor. Potrivit art. 147 din Codul familiei, regulile privitoare la tutela minorului care nu a mplinit vrsta de 14 ani se aplic si n cazul tutelei celui pus sub interdictie. 1. Alte persoane dect coproprietarii Art. 1390. Modul si formalittile pentru lichidatie sunt artate la titlul "Despre succesiuni" si n codicele de procedur. CAPITOLUL VIII Despre strmutarea creantelor si altor lucruri necorporale Art. 1391. La strmutarea unei creante, a unui drept sau a unei actiuni, predarea ntre cedente si cesionar se face prin remiterea titlului. (C. civ. 1132, 1318, 1393 si urm.). Art. 1392. Cel ce vinde o creant, sau orice alt lucru necorporal, este dator s rspund de existenta sa valabil n folosul su, n momentul vnzrii, desi vnzarea n-ar cuprinde aceast ndatorire de rspundere. (C. civ. 1337 si urm., 1397 si urm.). Art. 1393. Cesionarul nu poate opune dreptul su la o a treia persoan dect dup ce a notificat debitorului cesiunea. Acelasi efect va avea acceptarea cesiunii fcut de debitor ntr-un act autentic. (C. civ. 973, 1149, 1833). Art. 1394. Cu toate acestea, orice act sau hotrre care constat o cesiune sau o chitant de chirie sau arend pe doi ani viitori, va trebui s fie transcris pe registrele oficiului ipotecar. (C. civ. 1393, 1801 si urm.).

1. Transcrierea se face n registrul de transcrieri al notariatului unde este situat bunul nemisctor (art. 710 si 711 pct. 8-9 C. proc. civ.). 2. Cu privire la opozabilitatea unor contracte de locatiune si a unor cesiuni de venituri, a se vedea si: - Legea nr. 241/1947 pentru punerea n aplicare n Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la crtile funciare din 27 aprilie 1938 (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947), cu modificrile ulterioare; - Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947), cu modificrile ulterioare. Art. 1395. Dac mai nainte de notificarea cesiunii fcut de cedent sau de cesionar debitorului, acesta pltise cedentului, liberarea sa va fi valabil. (C. civ. 1097). Art. 1396. Vinderea sau cesiunea unei creante cuprinde accesoriile creantei, precum cautiunea, privilegiul si ipoteca. (C. civ. 903, 1325, 1744). A se vedea: Legea nr. 58 asupra cambiei si biletului la ordin (M. Of. nr. 100 din 1 mai 1934), modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 11 din 4 august 1993 (M. Of. nr. 201 din 23 august 1993), aprobat cu modificri prin Legea nr. 83/1994 (M. Of. nr. 292 din 14 octombrie 1994). Art. 1397. Vnztorul sau cedentul unei creante nu rspunde de solvabilitatea debitorului, dect dac s-a ndatorat anume la aceasta si numai pn la suma pretului de dnsul primit. (C. civ. 1133). Art. 1398. Cnd a primit asupr-si rspunderea pentru solvabilitatea debitorului, aceast ndatorire se ntelege contractat numai n ceea ce priveste solvabilitatea actual a debitorului, nu si cea viitoare, afar de cazul cnd se stipuleaz anume contrariul. Art. 1399. Cel ce vinde o mostenire, fr a specifica cu deamnuntul obiectele ntr-nsa cuprinse, nu rspunde dect de calitatea sa de mostenitor. Art. 1400. Dac s-a folosit de fructele vreunui fond, sau a primit plata vreunei creante ereditare, sau a vndut lucruri de ale succesiunii, este dator s ntoarc toate acestea cumprtorului, dac nu si le-a rezervat anume la vnzare. Art. 1401. Cumprtorul este dator si el s ntoarc vnztorului sumele pltite de acesta pentru datoriile si sarcinile succesiunii, si s-i tin seama de sumele de care era el nsusi creditor al succesiunii, dac nu e stipulatie contrarie. Art. 1402. Cel n contra crui exist un drept litigios vndut se va putea libera de cesionar numrndu-i pretul real al cesiunii, spezele contractului si dobnda din ziua cnd cesionarul a pltit pretul cesiunii. (C. civ. 1309, 1341, 1403, 1404). Art. 1403. Lucrul se socoteste litigios cnd exist proces sau contestatie asupra fondului dreptului. Art. 1404. Dispozitiile art. 1402 nceteaz: 1. cnd cesiunea s-a fcut la un comostenitor sau coproprietar al dreptului cedat; 2. cnd s-a fcut la un creditor, spre plata creantei sale; 3. cnd s-a fcut ctre posesorul fondului asupra cruia exist dreptul litigios. TITLUL VI Despre schimb Art. 1405. Schimbul este un contract prin care prtile si dau respectiv un lucru pentru altul. 1. Cu privire la schimbul de terenuri, a se vedea art. 51 si 52 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar. 2. A se vedea si nota de sub art. 1306. Art. 1406. Schimbul se face prin singurul consimtmnt, ntocmai ca si vnzarea. (C. civ. 1295). A se vedea nota de la art. 971. Art. 1407. Dac unul din copermutanti1 a primit lucrul lui dat n schimb, si n urm probeaz c cellalt contractant nu este proprietar al acelui lucru, nu poate fi constrns a preda pe cel ce dnsul a promis, ci numai a ntoarce pe cel primit. (C. civ. 1364). 1. Parte n contractul de schimb. Art. 1408. Copermutantul1 evins de lucrul primit n schimb poate cere daune-interese sau ntoarcerea lucrului su. (C. civ. 1020, 1021, 1337 si urm., 1341). 1. Parte n contractul de schimb Art. 1409. Toate celelalte reguli prescrise pentru vnzare, se aplic si la contractul de schimb. TITLUL VII DESPRE CONTRACTUL DE LOCATIUNE CAPITOLUL I Dispozitii generale Art. 1410. Obiectul contractului de locatiune este un lucru sau o lucrare. (C. civ. 1411 si urm., 1470 si urm.). Art. 1411. Locatiunea lucrurilor este un contract prin care una din prtile contractante se ndatoreste a asigura celeilalte folosinta unui lucru pentru un timp determinat, drept un pret determinat. (C. civ. 1413 si urm.). Art. 1412. Locatiunea lucrrilor este un contract prin care una din prti se ndatoreste drept un pret determinat, a face ceva pentru cealalt parte. (C. civ. 1413, 1470). Art. 1413. Locatiunile sunt de mai multe feluri si au regulile lor proprii. Se cheam nchiriere, locatiunea edificiilor si aceea a misctoarelor;

Arendarea, locatiunea fondurilor rurale; Prestatia lucrrilor, locatiunea muncii si a serviciului; Antrepriz, luarea svrsirii unei lucrri drept un pret determinat, cnd materialul se d de acela pentru care se execut o lucrare. (C. civ. 1416 si urm., 1447 si urm., 1470 si urm.). Art. 1414. Se considera ca o locatiune orice concesiune temporar a unui imobil drept o prestatie anual, ori sub ce titlu ar fi fcut. O asemenea concesiune nu trece ctre cesionar nici o proprietate, chiar cnd s-ar fi stipulat contrariul, ceea ce va fi fr nici un efect. (C. civ. 1411) Art. 1415. Locatiunile ereditare astzi n fiint cunoscute sub denumirea de emfiteuze, ori embatic (besman) se pstreaz. Ele se vor regula dup regulile sub care s-au nscut. Pe viitor ele nu se mai pot nfiinta. Dispozitia art. 1415 alin. 1 nu mai are aplicare, ntruct prin art. 7 al Legii pentru reforma agrar din 14 iulie 1921 (M. Of. nr. 82 din 17 iulie 1921), pmntul care forma obiectul locatiunilor respective a fost expropriat n folosul embaticarilor). CAPITOLUL II Reguli comune la locatiunea edificiilor si a fondurilor rurale Art. 1416. Dac contractul fcut verbal n-a primit nici o punere n lucrare, si una din prti l neag, nu se poate primi proba prin martori, orict de mic ar fi pretul si chiar cnd s-ar zice c s-a dat arvun. Numai celui ce neag contractul se poate deferi jurmnt (C. civ. 1191 si urm., 1197, 1297, 1298, 1417). 1. Dispozitia din alin. 2 al art. 1416 a devenit inaplicabil n urma abrogrii art. 1207-1222 C. civ. prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 12071222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. (B. Of. nr. 68 din 12 august 1950) 2. A se vedea Legea locuintei nr. 114 din 11 octombrie 1996 (M. Of. nr. 254 din 21 octombrie 1996). Termenii utilizati si definiti n lege (art. 2) sunt: locuint; locuint convenabil; locuint social; locuint de serviciu; locuint de interventie; locuint de necesitate; locuint de protocol; cas de vacant. Art. 1417. Urmnd contestatii asupra pretului contractului verbal, a crui punere n lucrare a nceput, si nefiind nici o chitant, proprietarul jurnd va fi crezut, dac locatarul nu prefer a cere o estimatie prin experti. n cazul din urm, spezele expertizei cad n sarcina lui, dac estimatia ntrece pretul ce-l reclam. Textul a fost modificat implicit ca urmare a abrogrii art. 1207-1222 C. civ. ("Despre jurmnt") prin Decretul nr. 205/1950 pentru modificarea art. 1206 si 1906 din Codul civil, pentru abrogarea art. 1200 pct. 3 si art. 1207-1222 din acelasi cod, precum si pentru abrogarea art. 53 din C. com. (B. Of. nr. 68 din 12 august 1950) Art. 1418. Locatarul are dreptul de a subnchiria ori a subarenda si de a ceda contractul sau ctre altul, dac o asemenea facultate nu i-a fost interzis. Ea poate fi interzis n tot ori n parte; aceast interzicere nu se prezum, ci trebuie s rezulte din o stipulatie special. (C. civ. 534, 571, 573). A se vedea si art. 26 din Legea locuintei nr. 114 din 11 octombrie 1996 (M. Of. nr. 254 din 21 octombrie 1996). Art. 1419. Dispozitiile articolelor relative la contractele de arendare a averilor dotale ale femeilor mritate, se vor aplica si la contractele de arenda ale averilor minorilor. (C. civ. 534). A se vedea nota de sub art. 534. Art. 1420. Locatorul este dator, prin nssi natura contractului, fr s fie trebuint de nici o stipulatie special: 1. de a trda1 locatarului lucrul nchiriat sau arendat; 2. de a-l mentine n stare de a putea servi la ntrebuintarea pentru care a fost nchiriat sau arendat; 3. de a face ca locatarul s se poat folosi nempiedicat n tot timpul locatiunii. (C. civ. 1421 si urm.). 1. S predea Art. 1421. Locatorul trebuie s trdea1 lucrul n asa stare, nct s poat fi ntrebuintat. n cursul locatiunii, trebuie s fac toate acele reparatii ce pot fi necesare, afar de micile reparatii (reparatii locative) care prin uz sunt n sarcina locatarului. (C. civ. 1420 pct. 2, 1425, 1432, 1447 si urm.). 1. Predea Art. 1422. Locatarul trebuie s fie garantat pentru toate stricciunile si viciile lucrului nchiriat ori arendat, ce-i mpiedic ntrebuintarea, chiar desi nu au fost cunoscute locatorului la timpul locatiunii. Dac din aceste vicii si defecte deriv pentru locatar o daun oarecare, locatorul este dator a-l dezduna. (C. civ. 1352 si urm., 1425, 1575). Art. 1423. Dac n timpul locatiunii, lucrul nchiriat ori arendat se stric n totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfcut. Dac ns se distrueste1 n parte, locatarul poate, dup mprejurri, s cear o scdere din pret, ori desfiintarea contractului. n amndou cazurile nu i se d nici o dezdunare. (C. civ. 557, 1156, 1439).

1. Distruge.

Art. 1424. Locatorul nu poate n cursul locatiunii s schimbe forma lucrului nchiriat sau arendat. A se vedea si: - art. 28, 29 si 30 din Legea locuintei nr. 114 din 11 octombrie 1996 (M. Of. nr. 254 din 21 octombrie 1996); - art. 1-9 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executrii constructiilor si unele msuri pentru realizarea constructiilor (M. Of. nr. 163 din 7 august 1991), modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 4/1994 (M. Of. nr. 18 din 24 ianuarie 1994). Republicat (M. Of. nr. 3 din 13 ianuarie 1997). Art. 1425. Dac n cursul locatiunii, lucrul nchiriat sau arendat are nevoie de reparatii urgente, ce nu se pot amna pn la finele contractului, locatarul trebuie s sufere strmtoarea ce i se csuneaz, orice fel fie ea, si fiind lipsit chiar, pe timpul facerii lor, de ntrebuintarea a o parte din lucrul nchiriat sau arendat. Dac ns aceste reparatii continu mai mult de 40 de zile, pretul locatiunii se va scdea n proportia timpului n care si a prtii lucrului nchiriat de a crei ncredintare a rmas lipsit. Dac reparatiile sunt de asa fel nct locatarul si familia sa se afl n neputint de a locui, el va putea cere anularea 1 contractului. (C. civ. 1420 pct. 3, 1421). 1. Rezilirea Art. 1426. Locatorul nu este rspunztor ctre locatar de tulburarea csunat lui prin faptul unei a treia persoane, care persoan nu-si sprijin acest fapt pe un drept asupra lucrului nchiriat sau arendat; locatarul are ns facultatea de a reclama n contr-le n numele su personal. (C. civ. 1427 si urm.). Art. 1427. Dac, din contr, locatarul a fost tulburat n folosinta sa, n urmarea unei actiuni relative la proprietatea lucrului, are drept la o scdere n proportie cu pretul nchirierii sau arendrii, ntruct ns a nstiintat pe locator de aceast molestare si mpiedicare. (C. civ. 1351, 1422, 1428). Art. 1428. Dac acei ce au csunat tulburarea cu de la sine putere, pretind a avea vreun drept asupra lucrului, ori dac locatarul este chemat n judecat pentru a fi condamnat a pierde lucrul n totalitate sau n parte, sau pentru a suferi exercitiul unei servituti, el trebuie s nstiinteze pe locator spre a fi garantat contra unei asemenea tulburri si dac vrea, poate s fie scutit de orice chemare n judecat, artnd ns pe locatorul n al crui nume posed. (C. civ. 1426 si urm. ). A se vedea art. 60-63 si art. 64-65 C. proc. civ., referitoare la chemarea n garantie si, respectiv, la artarea titularului dreptului. Art. 1429. Locatarul are dou ndatoriri principale: 1. trebuie s ntrebuinteze lucrul nchiriat sau arendat ca un bun proprietar si numai la destinatia determinat prin contract; iar n lips de stipulatie special, la destinatia prezumat dup circumstante; 2. trebuie s plteasc pretul locatiunii la termenele statornicite. (C civ. 1080, 1430 si urm., 1439, 1564). Art. 1430. Dac locatarul uzeaz de lucrul nchiriat sau arendat n altfel de cum se arat n contract, sau n un mod din care ar putea s rezulte o vtmare pentru locator, acesta, dup mprejurri, poate cere desfiintarea contractului. (C. civ. 1020, 1021, 1420 pct. 2, 1429, 1439, 1453). A se vedea si art. 24 din Legea locuintei nr. 114 din 11 octombrie 1996 (M. Of. nr. 254 din 21 octombrie 1996), care prevede conditiile n care poate avea loc rezilierea contractului de nchiriere nainte de termenul stabilit. Art. 1431. Locatarul trebuie s restituie lucrul n starea n care l-a primit, conform inventarului, dac s-a fost fcut un asemenea ntre dnsul si locator; nu este rspunztor de pierderea sau deteriorarea provenit din cauza vechimii sau a unei forte majore. (C. civ. 547, 1156, 1423, 1432 si urm., 1448). A se vedea art. 29 din Legea locuintei nr. 114 din 11 octombrie 1996 (M. Of. nr. 254 din 21 octombrie 1996), care prevede obligatiile chiriasului. Art. 1432. n lips de inventar se prezum c locatarul a primit lucrul nchiriat ori arendat n starea n care locatorul era dator a-l trda1 si trebuie s-l restituie n aceeasi conditie, afar numai cnd ar putea proba contrariul. (C. civ. 1421, 1477 si urm.). 1. A-l preda Art. 1433. Locatarul e dator a apra lucrul nchiriat contra uzurpatiunilor. Urmnd uzurpatiune, este dator a nstiinta pe locator n termenul ce s-ar fi pus spre cercetare1. Clcnd aceast datorie rmne rspunztor de daune si speze. (C. civ. 554, 1427, 1428). 1. Termenul fixat pentru judecarea actiunii tertului. Art. 1434. Locatarul este rspunztor de stricciunile si pierderile ntmplate n cursul folosintei sale, ntruct nu probeaz c au urmat fr culpa sa. Asemenea este rspunztor si de stricciunile si pierderile csunate de persoanele familiei sale sau de sublocatar. (C. civ. 1429, 1434). - art. 17 din Legea locuintei nr. 114 din 11 octombrie 1996 (M. Of. nr. 254 din 21 octombrie 1996) potrivit cruia prin familie n sensul acestei legi, se ntelege sotul, sotia, copiii, precum si printii sotului care locuiesc si gospodresc mpreun. Art. 1435. Este rspunztor de incendiu, dac nu probeaz c incendiul s-a ntmplat prin caz fortuit sau fort major, sau prin defect de constructie, sau c focul a venit de la o cas vecin. (C. civ. 547, 760, 1083, 1431, 1601). Art. 1436. Locatiunea fcut pentru un timp determinat nceteaz de la sine cu trecerea termenului, fr s fie

trebuint de o prealabil nstiintare. Dac contractul a fost fr termen, concediul1 trebuie s se dea de la o parte la alta, observndu-se termenele defipte de obiceiul locului. (C. civ. 1436 si urm., 1443, 1450 si urm.). A se vedea: - art. 23 din Legea locuintei nr. 114 din 11 octombrie 1996 (M. Of. nr. 254 din 21 octombrie 1996) potrivit cruia n cazul n care prtile nu convin asupra renoirii contractului de nchiriere, chiriasul este obligat s prseasc locuinta la expirarea termenului contractual. 1. Denuntarea Art. 1437. Dup expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, dac locatarul rmne si e lsat n posesie, atunci se consider locatiunea ca rennoit, efectele ei ns se reguleaz dup dispozitiile articolului relativ la locatiunea fr termen. (C. civ. 1436, 1452). Prin Legea nr. 17 din 8 aprilie 1994 contractele de nchiriere, indiferent de proprietar, privind suprafelele locative cu destinatia de locuinte, supuse normrii si nchirierii conform Legii nr. 5/1973, precum si cele folosite de ctre asezminte social-culturale si de nvtmnt, de partide politice, sindicate si alte organizatii neguvernamentale, aflate n curs de executare la data intrrii n vigoare a legii, se prelungesc de drept pe o perioad de 5 ani, n aceleasi conditii. (M. Of. nr. 100 din 18 aprilie 1994) Art. 1438. Cnd s-a notificat concediul1, locatarul chiar dac ar fi continuat a se servi de obiectul nchiriat sau arendat, nu poate opune relocatiunea tcut2. (C. civ. 1436, 1437). 1. Denuntarea 2. Rennoirea tacit a locatiunii Art. 1439. Contractul de locatiune se desfiinteaz cnd lucrul a pierit n total sau s-a fcut netrebnic spre obisnuita ntrebuintare. n caz cnd una din prti nu mplineste ndatoririle sale principale, cealalt parte poate cere desfiintarea contractului. (C. civ. 557, 1020, 1021, 1091, 1156, 1420, 1423, 1429, 1447 si urm.). Potrivit art. 24 din Legea locuintei nr. 114 din 11 octombrie 1996 (M. Of. nr. 254 din 21 octombrie 1996) rezilierea contractului de nchiriere, nainte de termenul stabilit se face, la cererea proprietarului, n cazurile prevzute limitativ de acest articol. Art. 1440. Contractul de locatiune nu se desfiinteaz prin moartea locatarului, nici prin aceea a locatorului. (C civ. 557, 653, 1485). Art. 1441. Dac locatorul vinde lucrul nchiriat sau arendat, cumprtorul este dator s respecte locatiunea fcut nainte de vnzare, ntruct a fost fcut prin un act autentic sau prin un act privat, dar cu dat cert, afar numai cnd desfiintarea ei din cauza vnzrii s-ar fi prevzut n nsusi contractul de locatiune. (C. civ. 561, 1182, 1442, 1443). Art. 1442. Dac n contractul de locatiune s-a prevzut desfiintarea lui din cauza vnzrii, atunci locatarul are dreptul a cere dezdunarea de la locator, afar numai cnd s-ar fi stipulat contrariul. Art. 1443. Cumprtorul ce voieste s fac ntrebuintare de facultatea rezervat prin contractul de locatiune de a da concediul1, trebuie s vesteasc mai nti pe locatar. Chiriasul va fi vestit mai nainte cu timpul cerut de obiceiul locului; arendasul cel putin cu un an. (C. civ. 1442). 1. Denuntare Art. 1444. Arendasul ori locatarii nu pot fi dati afar mai nainte de a fi dezdunati de ctre locator, iar cnd acesta nu o face de ctre cumprtor. Art. 1445. Cumprtorul cu pact de rscumprare nu poate s dea afar pe locatar mai nainte de a fi devenit proprietar nerevocabil prin trecerea termenului rscumprrii. Textul a fost abrogat implicit ca urmare a abrogrii art. 1371-1387 C. civ., prin art. 4 al Legii contra cametei (M. Of. nr. 77 din 2 aprilie 1931). CAPITOLUL III Despre regulile particulare la nchiriere Art. 1446. Contractul de nchiriere se poate desfiinta cnd locatarul nu mobileaz ndeajuns casa, afar numai dac d garantie suficient pentru plata chiriei. Art. 1447. Reparatiile mici numite locative, ce rmn n sarcina locatarului, dac nu s-a stipulat din contr, sunt acele pe care obiceiul locului le consider de astfel si ntre altele sunt urmtoarele: reparatia vetrei sobelor, a gurii lor, a capacelor s.c.l. a stricrii tencuielii din partea de jos a peretilor camerelor si a altor locuri de locuint pn la nltimea de un metru; la parchet si dusumele, ntruct numai unele bucti sunt stricate; a geamurilor, ntruct sfrmarea lor nu ar fi urmat din cauza unei ntmplri extraordinare ori fortei majore, de care nu poate fi responsabil locatarul; a usilor, ferestrelor, broastelor, verigilor si altfel de ncuietori. (C. civ. 545, 1421, 1432, 1434, 1448 si urm. ). Art. 1448. Nici una din reparatiile reputate locative nu cad n sarcina locatarului cnd stricciunile au fost cauzate prin vechime sau fort major.

Art. 1449. Curtirea puturilor si a plimbtorilor este n sarcina locatorului. Art. 1450. nchirierea mobilelor destinate pentru mobilarea unei case ntregi, a unui apartament ori magazin se consider fcut pentru durata ordinar a nchirierii caselor, apartamentelor, magazinelor, dup obiceiul locului. Art. 1451. nchirierea unui apartament mobilat se va considera fcut pe un an, cnd s-a stipulat atta chirie pe an; pe o lun, cnd s-a stipulat atta chirie pe lun; pe o zi, cnd s-a stipulat atta chirie pe zi. Dac nu exist nici o mprejurare din care s se probeze c nchirierea s-a fcut pe un an, pe o lun sau pe o zi, se va considera fcut conform obiceiului locului. Art. 1452. Dac locatarul, si dup expirarea termenului locatiunii, continu a rmne n casa sau apartamentul nchiriat, fr nici o mpiedicare din partea locatorului, el se consider c voieste a le ocupa sub aceleasi conditii si pentru un timp determinat de obiceiul locului, si nu poate nici s ias, nici s fie concediat nainte de a se fi fcut vestirea, n termenul obisnuit n localitate. (C. civ. 1436, 1437). Art. 1453. Dac contractul de nchiriere se desfiinteaz pentru culpa chiriasului, acesta e dator de a plti chiria pe tot timpul necesar pentru o nou nchiriere, si daunele ce ar fi provenit din reaua ntrebuintare a lucrului nchiriat. (C. civ. 1084, 1429, 1439, 1446). CAPITOLUL IV Despre regulile particulare la arendare1 SECTIUNEA I Arendare pe bani Art. 1454. Dac, prin contractul de arendare, se arat o ntindere mai mic sau mai mare dect are fondul n realitate, arenda nu se va scdea si nu se va spori dect n cazurile si dup regulile cuprinse la titlul vinderii, articolul 1327. 1. Cu privire la institutia arendrii reglementat n cap. IV, urmeaz a se avea n vedere prevederile Legii arendrii nr. 16 din 5 aprilie 1995 (M. Of. nr. 91 din 7 aprilie 1995). Art. 1455. Dac arendasul nu nzestreaz mosia cu vitele si instrumentele necesare pentru exploatatiune; dac nu o cultiv la fel, dac nu o cultiv ca un bun proprietar, dac face din mosia arendat o ntrebuintare diferit de aceea ce a fost destinat, sau n genere dac nu ndeplineste clauzele arendrii, asa nct din aceasta s derive o daun pentru locator, acesta poate, dup mprejurri, s cear desfiintarea contractului. n toate cazurile sus-zise, arendasul este rspunztor de daunele provenite din nendeplinirea contractului. Art. 1456. Fiece arendas este dator s-si strng recolta numai n locurile obisnuite spre acest finit, ntruct nu a urmat o stipulatie diferit. Art. 1457. Dac arendarea s-a fcut pe mai multi ani si dac n cursul ei s-a pierdut prin caz fortuit toat recolta unui an, sau cel putin jumtate din ea, arendasul poate s cear un sczmnt din arend, afar numai cnd s-a compensat prin precedentele recolte. Acest sczmnt nu se va putea determina dect la finele contractului de arendare; atunci ns se va face compensatia prin recoltele tuturor anilor de arendare. Pn atunci ns judectorul poate, dup arbitrul su, s fac un sczmnt provizoriu, n proportia daunei suferite. Art. 1458. Dac arendarea nu s-a fcut dect pe un an si toat recolta sau cel putin jumtate din ea s-a pierdut, arendasul va cpta un sczmnt proportional cu arenda. Art. 1459. Nu se va face sczmnt, cnd pierderea fructelor se va fi ntmplat dup culegerea lor. Art. 1460. Arendasul poate, prin o clauz expres, s ia asupr-si cazurile fortuite. Art. 1461. Sub stipulatia articolului precedent nu se cuprind dect cazurile fortuite ordinare, cum: grindin, brum, s.c.l. Nu se cuprind sub dnsa cazurile fortuite extraordinare, cum: devastrile din rzboi, inundatie neobisnuit n tar, afar numai cnd s-ar fi lepdat de dreptul de sczmnt din motivul cazurilor fortuite, prevzute si neprevzute. Art. 1462. Arendarea fr termen a unei mosii se consider fcut pentru tot timpul necesar ca arendasul s culeag toate fructele ei. Art. 1463. Contractul de arendare fr termen nceteaz de la sine cu expirarea timpului pentru care se consider fcut, dup dispozitia articolului precedent. Art. 1464. Dac dup expirarea arendrii fcute cu termen, arendasul continu si se las n posesiune, atunci se formeaz o nou arendare, cu efectul artat la art. 1462. Art. 1465. Arendasul ce iese trebuie s dea celui ce vine dup dnsul ncperile cuviincioase si alte nlesniri pentru muncile anului urmtor, si viceversa, arendasul ce vine trebuie s lase celui ce iese ncperile cuviincioase si alte nlesniri pentru consumarea furajelor si pentru strngerea recoltelor ce ar fi mai rmas a se face. SECTIUNEA II Arendare pe fructe Art. 1466. Dispozitiile n genere pentru locatiunea lucrurilor si n particular pentru arendarea pe bani se aplic si la arendarea pe fructe, cu modificrile urmtoare. Art. 1467. Dac arendndu-se mosia s-a stipulat ca arenda s se pltesc n o parte din fructe, orice subarendare este oprit, dac nu i s-a permis anume. Art. 1468. Urmnd subarendare nepermis, proprietarul are drept de a-si lua ndrt folosinta mosiei sale si de a fi

satisfcut de daune interese ce ar proveni de la nendeplinirea contractului. Art. 1469. Pierderea recoltei, prin cazuri fortuite, n tot ori n parte, cade n sarcina ambelor prti, fr a da drept nici uneia din ele a trage la rspundere pe cealalt. Nu va privi ns pe proprietar pierderea recoltei dup strngerea ei, dac arendasul s-a fost pus n ntrziere cu trdarea1 prtii cuvenite acelui. 1. Predarea CAPITOLUL V Despre locatiunea lucrrilor Art. 1470. Exist trei feluri de locatiuni a lucrrilor: 1. aceea prin care persoanele se oblig a pune lucrrile lor n serviciul altora; 2. aceea a crusilor si a cpitanilor de corbii, care se nsrcineaz cu transportul persoanelor sau a lucrurilor; 3. aceea a ntreprinztorilor de lucrri. (C. civ. 1412, 1413, 1471, 1473 si urm., 1478 si urm.). 1. Cu privire la locatiunea mentionat la pct. 1, a se vedea Codul muncii. 2. Cu privire la locatiunea mentionat la pct. 2, a se vedea: - art. 413-441 din Codul de comert; - Regulamentul pentru transport pe Cile Ferate Romne, aprobat prin Decretul nr. 2171/1929 (M. Of. nr. 189 din 27 august 1929); - Codul aerian (B. Of. nr. 56 din 30 decembrie 1953), cu modificrile ulterioare; - Decretul nr. 468/1977 cu privire la organizarea si efectuarea transportului cu autovehicule (B. Of. nr. 136 din 21 decembrie 1977). Art. 1471. Nimeni nu poate pune n serviciul altui lucrrile sale dect pentru o ntreprindere determinat sau pe un timp mrginit. (C civ. 5, 1411, 1472 si urm.). Potrivit art. 70 din Codul muncii, contractul de munc poate fi ncheiat si pe durat nedeterminat. Art. 1472. Patronul se crede pe cuvntul su: pentru ctimea salariului; pentru plata salariului anului expirat si pentru aconturile date pe anul curgtor. Textul a fost implicit abrogat prin art. 43 al Legii asupra contractelor de munc (promulgat cu Decretul nr. 990 M. Of. nr. 74 din 5 aprilie 1929). Art. 1473. Dispozitiile din capul despre depozit si sechestru relative la stpnii de hoteluri se vor aplica si la crusii si cpitanii de corbii, ntruct priveste paza si conservarea lucrurilor ncredintate lor. (C. civ. 1080, 1474 si urm., 1532 si urm.,1623 si urm.). Art. 1474. Crusii si cpitanii de corbii sunt rspunztori nu numai pentru lucrurile ce au ncrcat n bastimentul sau carul lor, dar si pentru acelea ce li s-au remis n port sau n magazinele de depozit, spre a fi ncrcate n bastimentul sau carul lor. Art. 1475. Ei sunt rspunztori de pierderea si stricciunea lucrurilor ncredintate lor, cnd ei nu probeaz c s-au pierdut ori s-au stricat din cauz de fort major sau cazuri fortuite. (C. civ. 1083, 1156). A se vedea si art. 98-102 din Codul aerian (Decretul nr. 516 - B. Of. nr. 56 din 30 decembrie 1953), cu modificrile ulterioare. Art. 1476. ntreprinztorii de transporturi publice pe uscat si pe ap trebuie s tin un registru de bani, de efectele si pachetele cu care se nsrcineaz. (C. civ. 1198, 1621). A se vedea nota de sub art. 1470. Art. 1477. ntreprinztorii de transporturi si de trsuri publice, precum si patronii bastimentelor mai sunt supusi la regulamentele particulare1, care au putere de lege ntre dnsii si ceilalti cetteni. A se vedea Regulamentul pentru transport pe Cile Ferate Romne, aprobat prin Decretul nr. 2171 (M. Of. nr. 165 din 29 iulie 1929 si publicat n M. Of. nr. 189 din 27 august 1929). 1. Dispozitii normative speciale. Art. 1478. Cnd se comite cuiva1 facerea unui lucru, se poate stipula ca el s pun numai lucrul su, sau meseria sa, sau s procure si materia. (C. civ. 1413, 1470, 1479 si urm.). 1. Contracteaz cu cineva. Art. 1479. Cnd lucrtorul d materia, dac lucrul piere, fie n orice chip, nainte ns de a se fi trdat, dauna rmne n sarcina sa, afar numai dac comitentele au ntrziat1 de a-l primi. (C. civ. 1018, 1074 si urm., 1156, 1335, 1480, 1481). 1. A fost pus n ntrziere. Art. 1480. Cnd meseriasul pune numai lucrul su, sau industria sa, dac lucrul piere, dauna nu cade n sarcina lui dect numai dac va fi urmat din culpa sa. (C. civ. 1156, 1481). Art. 1481. n cazul articolului precedent, daca lucrul piere, desi fr culpa lucrtorului, nainte ns de a fi fost trdat1 si fr ca comitentul s fi ntrziat de a-l verifica, meseriasul nu are nici un drept de a pretinde salariul su, afar numai cnd lucrul a pierit din cauza unui viciu al materiei.

1. Predat Art. 1482. Cnd e vorba de un lucru ce se msoar, sau care are mai multe bucti, verificarea se poate face n prti si se prezum fcut pentru toate prtile pltite, dac comitentul plteste lucrtorului n proportia lucrului fcut. Art. 1483. Dac, n curs de zece ani, numrati din ziua n care s-a isprvit cldirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru nsemntor, unul ori altul se drm n tot ori n parte, sau amenint nvederat drmarea, din cauza unui viciu de costructie sau a pmntului, ntreprinztorul si arhitectul rmn rspunztori de daune. (C. civ. 1902). Textul a fost implicit modificat prin art. 3 si 11 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), cu modificrile ulterioare. A se vedea Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea n constructii (M. Of. nr. 12 din 24 ianuarie 1995). Art. 1484. ntreprinztorul sau arhitectul care s-a nsrcinat a da gata un edifi

CODUL CIVIL pagina a VI-a TITLUL VIII DESPRE CONTRACTUL DE SOCIETATE CAPITOLUL I Dispozitii generale Art. 1491. Societatea este un contract prin care dou sau mai multe persoane se nvoiesc s pun ceva n comun, cu scop de a mprti foloasele ce ar putea deriva. Art. 1492. Orice societate trebuie s aib de obiect un ce licit si s fie contractat spre folosul comun al prtilor. Fiecare membru al unei societti trebuie s pun n comun sau bani, sau alte lucruri, sau industria sa. (C. civ. 5, 948, 962, 966, 968, 1008, 1503 si urm., 1513). CAPITOLUL II Despre diversele feluri de societti Art. 1493. Societtile sunt universale sau particulare. SECTIUNEA I Despre societtile universale Art. 1494. Societtile universale pot fi de dou feluri: societatea tuturor bunurilor a membrilor ei; si societatea universal a cstigurilor. Art. 1495. Societatea tuturor bunurilor prezente este aceea prin care membrii ei pun la mijloc toate averile mobile si imobile ce posed, si toate cstigurile ce ar putea rezulta din ele. n contractul societtii, ei pot cuprinde orice altfel de cstiguri, bunurile ns ce vor putea dobndi prin succesiune sau donatiune nu vor intra. (C. civ. 965, 968, 1007). Art. 1496. Societatea universal a cstigurilor este aceea prin care membrii ei pun la mijloc cstigurile din industria lor, ce cu orice titlu ar dobndi n cursul societtii. Averea mobil, ce posed fiecare din asociati n momentul contractului, intr n societate; imobilele lor ns personale nu intr dect pentru folosint numai. (C. civ. 1495). Art. 1497. Fcndu-se un simplu contract de societate universal, fr nici o alt declaratie, atunci se ntelege c s-a format numai o societate universal de cstiguri. Art. 1498. Contractul de societate universal se poate face numai ntre persoanele capabile de a da sau a primi una de la alta si care au facultatea de a se avantaja reciproc n prejudiciul altor persoane. (C. civ. 808 si urm., 812, 841 si urm., 939 si urm.). SECTIUNEA II Despre societatea particular Art. 1499. Societatea particular este aceea ce are de obiect oarecare lucruri determinate sau uzul lor, ori fructele lor. (C. civ. 962 si urm.). Art. 1500. Asemenea, societate particular este si aceea format prin un contract, prin care mai multe persoane se alctuiesc, sau pentru o ntreprindere determinat, sau pentru exercitiul unei meserii sau al unor profesiuni. CAPITOLUL III Despre obligatiile asociatilor ntre ei nsisi si n privinta altora SECTIUNEA I Despre ndatoririle asociatilor ntre ei nsisi Art. 1501. Societatea ncepe n momentul facerii contractului, dac nu se stipuleaz un alt timp. Art. 1502. Dac nu s-a stipulat nimic n privinta duratei societtii, atunci ea se prezum contractat pentru toat viata asociatilor, cu singura mrginire cuprins n articolul 1527.

Dac ns ea are de obiect o afacere ce nu dureaz dect un timp determinat, atunci se prezum contractat pentru tot timpul ct va tine acea afacere. Art. 1503. Fiecare asociat, n privinta societtii, se consider ca un debitor de tot ceea ce a promis sau de a pune n comun. Dac s-a promis un obiect determinat de care societatea s-a evins, asociatul ce l-a pus n comun e rspunztor ctre societate n felul precum vnztorul este ctre cumprtor. (C. civ. 1074 si urm., 1337 si urm.). Art. 1504. Asociatul care era dator a pune n comun o sum de bani, si care n-a fcut-o, de drept si fr nici o cerere rmne debitor de dobnda acestei sume, din ziua n care trebuia s o plteasc, fr a fi scutit si de plata de dauneinterese, dac s-ar cuveni. Asemenea se va urma si n privinta acelor sume ce ar fi luat din casa societtii, a cror dobnd va ncepe a se socoti din ziua lurii lor pentru un folos al su particular. (C. civ. 1075, 1081, 1088). Art. 1505. Asociatii care s-au ndatorat a pune n comun industria lor vor trebui s dea seam de toate cstigurile fcute prin acel fel de industrie, ce este obiectul societtii. (C. civ. 1496, 1503). Art. 1506. Cnd un asociat este pe seama sa creditor de o sum exigibil al unei persoane, debitor asemenea si ctre societate cu o sum exigibil, atunci aceea ce primeste de la un asa debitor va trebui s se socoteasc att n creditul societtii, ct si n al su propriu, n proportia ambelor credite, chiar cnd prin chitanta dat s-ar specifica c primirea s-a fcut numai pe seama creditului su particular. Dac ns prin chitanta dat s-ar specifica c primirea s-a fcut numai n contul creditului societtii, atunci se va urma dup aceast declaratie. (C. civ. 1110 si urm.). Art. 1507. Cnd unul din asociati si-a primit partea sa ntreag din creditul comun si debitorul a devenit apoi nesolvabil, acest asociat va trebui s pun n comun ceea ce a primit, chiar cnd ar fi dat o chitant anume pentru partea sa. Art. 1508. Fiecare asociat rmne rspunztor ctre societate de daunele csunate prin culpa sa. Aceste daune nu pot s se compenseze cu foloasele aduse societtii prin industria sa n alte afaceri. (C. civ. 1143 si urm.). Art. 1509. Lucrurile, a cror folosint numai a fost pus n comun, dac sunt corpuri certe si determinate ce nu se consum prin ntrebuintare, rmn n pericolul asociatului proprietar. Dac aceste lucruri se consum, sau conservndu-le se deterioreaz, dac au fost destinate spre vnzare, sau s-au pus n comun n urma unei estimatii, nscrise n un inventar, atunci ele rmn n pericolul societtii. Dac lucrul a fost pretuit, asociatul nu poate pretinde alt dect pretul lui. ( C. civ. 971, 1102, 1156, 1525). Art. 1510. Un asociat are actiune contra societtii nu numai pentru restituirea capitalelor 1 cheltuite n contul ei, dar nc pentru obligatiile contractate de bun credint pentru afacerile sociale, si pentru pericolele desprtite de administratia lor. (C. civ. 991, 1546 si urm.). 1. Sumelor Art. 1511. Cnd prin contractul de societate nu se determin partea de cstig sau pierdere a fiecrui asociat, atunci acea parte va fi proportional cu suma pus n comun de fiecare. n privinta acelui ce n-a pus n comun dect industria sa, partea de cstig sau pierdere se va regula ca parte a acelui ce ar fi pus n comun valoarea cea mai mic. (C. civ. 774, 1521). Art. 1512. Dac asociatii, pentru determinarea prtilor, s-au nvoit a se raporta la judecata unuia din ei sau a unui al treilea, atunci nu se va admite nici o reclamatie contra unei asemenea determinri, afar numai cnd va fi nvederat contrar echittii. n aceast privint nu se va admite nici o reclamatie, dup trecerea de nouzeci zile pline numrate din ziua n care asociatul ce se pretinde dunat a aflat despre o asemenea determinare, ori cnd din partea sa a nceput a o executa. (C. civ. 790). Art. 1513. Este nul contractul prin care un asociat si stipuleaz totalitatea cstigurilor. Asemenea, nul este conventia prin care s-a stipulat ca unul sau mai multi asociati s fie scutiti de a participa la pierdere. (C. civ. 5, 966, 968, 1008, 1511). Art. 1514. Asociatul nsrcinat cu administratia n puterea unei clauze speciale a contractului de societate poate s fac, si fr nvoirea celorlalti asociati, toate actele ce depind de la administratia sa, ntruct le face fr dol. Aceast facultate nu i se poate revoca n cursul societtii fr o cauz legitim; dac ns i s-a acordat aceasta prin un act posterior contractului de societate, atunci se poate revoca ca un simplu mandat. ( C. civ. 1515 si urm., 1536, 1552). Art. 1515. Cnd mai multi asociati sunt nsrcinati cu administratia, fr ca s fie determinate functiile lor, ori fr ca s fie stipulat c unul nu poate s fac nici un act fr cellalt, atunci fiecare din ei poate face ndeosebi toate actele dependente de aceast administratie. (C. civ. 1517 pct. 1, 1543). Art. 1516. Dac s-a stipulat c unul din administratori s nu poat face nimic fr cellalt, atunci unul singur nu va putea, fr o nou conventie, face nimic n absenta celuilalt, chiar cnd acesta ar fi n neposibilitate de a lua parte la administratie. Art. 1517. n lips de stipulatii speciale n privinta modului de administratie, se vor observa urmtoarele reguli: 1. Se prezum c asociatii si-au dat reciproc facultatea de a administra unul pentru altul. Fapta unuia oblig si pe ceilalti asociati, fr ca ei s fi fost ntrebati; acestia ns sau unul din ei pot ntotdeauna a se opune la o asa operatie nainte de a fi fost fcut.

2. Fiecare asociat poate s se serveasc de lucrurile societtii, ntruct le ntrebuinteaz la destinatia lor statornicit prin uz, ntruct nu face daun societtii, si ntruct nu mpiedic si pe ceilalti asociati n exercitiul dreptului lor. 3. Fiecare asociat are dreptul de a obliga pe coasociati s contribuie la cheltuielile necesare pentru pstrarea lucrurilor societtii. 4. Unul din asociati nu poate face nici o inovatie asupra imobilelor societtii, chiar cnd o ar crede avantajoas ei, dac ceilalti asociati nu se nvoiesc la aceasta. (C. civ. 991, 997, 1514 si urm., 1536, 1537). Art. 1518. Asociatul ce nu este si administrator nu poate nici vinde, nici obliga lucrurile, chiar mobile, ale societtii. (C. civ. 1306, 1517). Art. 1519. Fiecare asociat poate, fr nvoirea asociatilor, s-si asocieze o a treia persoan n privinta prtii ce are n societate; nu poate ns, fr nvoirea aceasta, a-l asocia si la societate, chiar cnd ar avea administratia ei. SECTIUNEA II Despre obligatiile asociatilor ctre a treia persoan Art. 1520. n orice societti, afar de cele comerciale, asociatii nu sunt solidar rspunztori pentru debitele sociale si nici poate unul s oblige pe ceilalti, dac acestia nu i-ar fi dat mputernicire. (C. civ. 1039 si urm., 1514 si urm., 1518, 1537). Art. 1521. Cnd mai multi asociati s-au ndatorat ctre un creditor, fiecare rmne rspunztor ctre acesta cu o sum si parte egal, oricare ar fi capitalul, afar numai cnd anume s-a stipulat c fiecare rmne rspunztor n proportia capitalului pus n societate. (C. civ. 777). Art. 1522. Stipulatia anume rostit c s-a contractat o obligatie pe seama societtii ndatoreste numai pe asociatul contractant si nu pe ceilalti, afar numai cnd acestia l-ar fi mputernicit la aceasta sau cnd ar fi rezultat un profit pentru societate. (C. civ. 973, 991, 1520, 1532 si urm.). CAPITOLUL IV Despre diversele moduri dup care nceteaz societatea Art. 1523. Societatea nceteaz: 1. prin trecerea timpului pentru care a fost contractat; 2. prin desfiintarea obiectului sau desvrsirea afacerii; 3. prin moartea unuia din asociati; 4. prin interdictia sau nesolvabilitatea unuia din ei; 5. prin vointa expres1 de unul sau mai multi asociati de a nu voi a continua societatea. (C. civ. 969, 1502, 1525). 1. Exprimat Art. 1524. Prorogarea unei societti contractate pentru un timp determinat nu poate fi probat dect prin aceleasi mezii1, prin care poate fi probat nsusi contractul societtii. 1. Mijloace Art. 1525. Cnd unul din asociati, a promis de a pune n comun proprietatea unui lucru, dac acesta a pierit nainte de a fi fost n fapt conferit, societatea nceteaz n privinta tuturor asociatilor. Asemenea nceteaz societatea n orice caz prin pierderea lucrului, cnd numai folosinta a fost pus n comun. Nu se desface ns societatea prin pierderea lucrului a crui proprietate s-a fost pus deja n comun. (C. civ. 971, 1018, 1156, 1311, 1423, 1509, 1523). Art. 1526. Dac s-a stipulat c, n caz de moarte a unuia din asociati, societatea trebuie s continue cu eredele su, sau c trebuie s continue numai ntre asociatii rmasi n viat, se va urma ntocmai. n cazul al doilea, eredele defunctului nu are drept dect la mprtirea societtii dup starea n care a fost n momentul mortii asociatului, participnd si la toate drepturile ulterioare, ns numai ntruct sunt o consecint necesar a operatiilor fcute naintea mortii asociatului cruia succede. (C. civ. 653, 965, 1523, 1530). Art. 1527. Desfacerea societtii prin vointa unei prti urmeaz numai atunci cnd durata ei este nemrginit; ea se efectueaz prin renuntare notificat tuturor prtilor, ntruct se face cu bun-credint si la timp. (C. civ. 1502, 1523, 1528 si urm.). Art. 1528. Renuntarea nu este de bun-credint cnd asociatul o face n scop de a-si nsusi singur profitul ce asociatii sper a-l dobndi n comun. Este fcut fr timp, cnd lucrurile nu se mai afl n toat ntregimea lor, si interesul societtii cere amnarea desfacerii. Art. 1529. Desfacerea societtii fcute pentru un timp determinat nu se poate cere de unul din asociati nainte de expirarea termenului pus, afar numai cnd exist juste motive, cum: n cazul cnd unul din asociati nu-si ndeplineste ndatoririle sale, sau cnd o infirmitate de toate zilele l mpiedic de la ngrijirea afacerilor sociale, sau n alte cazuri analoge. Aprecierea unor asa motive e lsat la prudenta judectorilor. (C. civ. 969, 1020, 1021, 1527). Art. 1530. La mprtirea averii societtii ntre asociati se aplic regulile relative la mprtirea eredittii, la forma acestei mprtiri si la obligatiile ce rezult ntre erezi. (C. civ. 728 si urm., 774 si urm., 786 si urm., 790, 1388, 1737, 1741 ). Art. 1531. Dispozitiile titlului prezent se aplic la societtile comerciale, ntruct nu sunt contrarii legilor si uzurilor comerciale.

A se vedea: - art. 1 din Codul de comert, potrivit cruia: "n comert se aplic legea de fat. Unde ea nu dispune se aplic Codul civil"; - art. 48 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954), cu modificrile ulterioare, care prevede c societtile comerciale rmn supuse legilor comerciale si celorlalte dispozitii ce le privesc; - Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unittilor economice de stat ca regii autonome si societti comerciale (M. Of. nr. 98 din 8 august 1990); - Legea nr. 31/1990 privind societtile comerciale republicat (M. Of. nr. 33 din 29 ianuarie 1998); - Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului republicat (M. Of. nr. 49 din 4 februarie 1998); - Legea privatizrii societtilor comerciale nr. 58/1991 (M. Of. nr. 169 din 16 august 1991). TITLUL IX DESPRE MANDAT CAPITOLUL I Despre natura mandatului Art. 1532. Mandatul este un contract n puterea cruia o persoan se oblig, fr plat, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit nsrcinarea. (C. civ. 948). Art. 1533. Mandatul poate fi expres sau tacit. Si primirea mandatului poate s fie tacit si s rezulte din executarea lui din partea mandatarului. (C. civ. 1191 si urm.). Art. 1534. Mandatul este fr plat cnd nu s-a stipulat contrariul. Art. 1535. Mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandantului. Art. 1536. Mandatul conceput n termeni generali cuprinde numai actele de administratie. Cnd e vorba de nstrinare, ipotecare, sau de facerea unor acte ce trec peste administratia ordinar, mandatul trebuie s fie special. (C. civ. 1096, 1115). Art. 1537. Mandatarul nu poate face nimic afar din limitele mandatului su; facultatea de a face o tranzactie cuprinde pe aceea de a face un compromis. (C. civ. 1545, 1546, 1704, 1705). Art. 1538. (Modificat prin Decretul nr. 185 din 30.IV.1949). Femeile pot fi alese mandatari; mandantul ns nu are o actiune n contra femeii mritate care a primit mandatul fr autorizatia brbatului, dect dup regulile stabilite la titlul despre contractul de cstorie si drepturile respective ale sotilor. Textul trebuie considerat abrogat implicit ca urmare a consacrrii principiului egalittii sexelor reafirmat si n art. 44 alin. 1 din Constitutia Romniei. CAPITOLUL II Despre ndatoririle mandatarului Art. 1539. Mandatarul este ndatorat a executa mandatul att timp ct este nsrcinat si este rspunztor de dauneinterese ce ar putea deriva din cauza nendeplinirii lui. Este asemenea ndatorat a termina afacerea nceput la moartea mandantului, dac din ntrziere ar putea urma pericol. (C. civ. 987, 988, 1075, 1081 si urm., 1552, 1556). Art. 1540. Mandatarul este rspunztor nu numai de dol, dar nc si de culpa comis n executarea mandatului. Pentru culp, cnd mandatul este fr plat, rspunderea se aplic cu mai putin rigurozitate dect n caz contrariu. (C. civ. 960, 989, 990, 1075, 1082, 1600). Art. 1541. Mandatarul este dator, oricnd i se va cere, a da seama mandantului de lucrrile sale si de a-i remite tot aceea ce ar fi primit n puterea mandatului, chiar cnd ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului. (C. civ. 992, 1544). Art. 1542. Mandatarul este rspunztor pentru acela pe care a substituit n gestiunea sa: 1. cnd nu i s-a conces facultatea de a-si substitui pe cineva; 2. cnd i s-a conces o atare facultate fr artarea persoanei, si cea aleas de dnsul era cunoscut de necapabil si nesolvabil. n toate cazurile, mandantul poate s intenteze direct actiunea contra persoanei ce mandatarul si-a substituit. (C. civ. 1000). Art. 1543. Cnd prin un act s-au constituit mai multi mandatari sau procuratori, nu exist solidaritate ntre dnsii, afar numai cnd anume s-a stipulat. (C. civ. 1041, 1551). Art. 1544. Mandatarul e dator a plti dobnzi pentru sumele ntrebuintate n folosul su, din ziua ntrebuintrii lor; iar dobnzile sumelor rmase, din ziua cnd i s-au cerut acele sume. (C. civ. 1079, 1088, 1541, 1550, 1589). Art. 1545. Mandatarul care a dat prtii cu care a contractat n asemenea calitate, o ndestul notit 1 de puterile primite, nu e tinut a garanta aceea ce s-a fcut afar din marginile mandatului, afar numai cnd s-a obligat pe sine nsusi, n numele su. (C. civ. 1537, 1546). 1. Lmurire. CAPITOLUL III Despre obligatiile mandantului

Art. 1546. Mandantul este ndatorat a ndeplini obligatiile contractate de ctre mandatar n limitele puterilor date. Nu este ndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi fcut afar din limitele puterilor sale, afar numai cnd a ratificat expres sau tacit. (C. civ. 991, 1167, 1190, 1537, 1545). Art. 1547. Mandantul trebuie s dezduneze pe mandatar de anticipatiile si spezele fcute pentru ndeplinirea mandatului si s-i plteasc onorariul, dac i s-a promis. (C. civ. 991, 1730). Art. 1548. Cnd nu se poate imputa mandatarului nici o culp, mandantul nu poate s se scuteasc de asemenea dezdunare si plat, chiar cnd afacerea n-a reusit, nici s reduc suma cheltuielilor sau a anticipatiilor pe cuvnt c ar fi putut fi mai mic. (C. civ. 1547). Art. 1549. Mandantul trebuie asemenea s dezduneze pe mandatar de pierderile suferite cu ocazia ndeplinirii nsrcinrilor sale, dac nu se poate imputa nici o culp. (C. civ. 991). Art. 1550. Mandantul trebuie s plteasc mandatarului dobnda sumelor anticipate socotit din ziua pltilor probate. (C. civ. 1088, 1544). Art. 1551. Cnd mai multe persoane, pentru o afacere comun, au numit un mandatar, fiecare din ele este rspunztoare solidar pentru toate efectele mandatului. (C. civ. 1039 si urm., 1543). CAPITOLUL IV Despre diferitele moduri dup care mandatul nceteaz Art. 1552. Mandatul se stinge: 1. prin revocarea mandatarului; 2. prin renuntarea mandatarului la mandat; 3. prin moartea, interdictia, nesolvabilitatea si falimentul ori a mandantului ori a mandatarului. (C. civ. 988, 1514, 1539, 1553 si urm.). Art. 1553. Mandantul poate, cnd voieste, revoca mandatul si constrnge, la caz, pe mandatar de a-i remite nscrisul de mputernicire. Art. 1554. Revocarea mandatului, notificat numai mandatarului, nu se poate opune unei alte persoane care, n nestiint de aceasta, a contractat cu dnsul de bun-credint: n acest caz mandantul are recurs contra mandatarului su. (C. civ. 973). Art. 1555. Numirea unui nou mandatar pentru aceeasi afacere cuprinde n sine revocarea mandatului dat celui dinti, din ziua n care i s-a notificat. Art. 1556. Mandatarul poate renunta la mandat, notificnd mandantului renuntarea sa. n asa caz mandatarul rmne ctre mandant rspunztor de daune, dac renuntarea sa le csuneaz, afar numai cnd el se afl n neputint de a-si continua mandatul fr o daun nsemnat. Art. 1557. E valid aceea ce face mandatarul n numele mandantului, att timp ct nu cunoaste moartea lui, sau existenta uneia din cauzele ce desfiinteaz mandatul. (C. civ. 1539, 1552). Art. 1558. n cazurile artate n articolul precedent, sunt valide contractrile mandatarului cu al treilea persoane care sunt de bun-credint. Art. 1559. n caz de moarte a mandatarului, erezii lui trebuie s nstiinteze pe mandant, si pn atunci s ngrijeasc de ceea ce mprejurrile reclam pentru interesele acestuia. (C. civ. 653, 1539). TITLUL X DESPRE COMODAT CAPITOLUL I Despre natura comodatului Art. 1560. Comodatul este un contract prin care cineva mprumut altuia un lucru spre a se servi de dnsul, cu ndatorire de a-l napoia. (C. civ. 1570). Art. 1561. Comodatul este esential gratuit. (C. civ. 946). Art. 1562. mprumuttorul rmne proprietarul lucrului dat mprumut. (C. civ. 1577). Art. 1563. Obligatiile ce se formeaz n puterea comodatului trec la erezii comodantului si ai comodatarului. Dac ns mprumutarea s-a fcut n privinta numai a comodatarului si numai persoanei lui, erezii lui nu pot s continue a se folosi de lucrul mprumutat. (C. civ. 653, 1440). CAPITOLUL II Despre obligatiile comodatarului Art. 1564. Comodatarul este dator s ngrijeasc, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului mprumutat, si nu poate s se serveasc dect la trebuinta determinat prin natura lui, sau prin conventie, sub pedeaps de a plti daune-interese, de se cuvine. (C. civ. 1080, 1429, 1430, 1599). Art. 1565. Dac comodatarul se serveste de lucrul la o alt trebuint, ori pentru un timp mai ndelungat dect se cuvine, atunci rmne rspunztor de pierderea csunat, chiar prin caz fortuit. (C. civ. 1041, 1430, 1564, 1567, 1602). Art. 1566. Dac lucrul mprumutat piere prin un caz fortuit de la care comodatarul l-ar fi putut sustrage, subrogndu-i un lucru al su, dac el, neputnd scpa unul din dou lucruri, a preferit pe al su, atunci este rspunztor de pierderea celuilalt. (C. civ. 1080, 1599). Textul trebuie citit astfel: "Dac lucrul mprumutat piere printr-un caz fortuit la care comodatarul l-ar fi putut sustrage subrogndu-i un lucru al su, sau dac el neputnd scpa dect unul din dou lucruri, a preferit pe al su, atunci este rspunztor de pierderea celuilalt".

Art. 1567. Dac lucrul s-a pretuit cnd s-a mprumutat, atunci pentru pierderea lui, csunat chiar prin caz fortuit, rmne rspunztor comodatarul, ntruct nu s-a stipulat contrariul. Art. 1568. Dac lucrul se deterioreaz cu ocazia ntrebuintrii pentru care s-a dat cu mprumutare, si fr culp din partea comodatarului, acesta nu e rspunztor. (C. civ. 528, 547, 1102, 1431, 1434). Art. 1569. Comodatarul, fcnd speze necesare la uzul lucrului mprumutat, nu poate s le repete1. (C. civ. 1561, 1574). 1. Nu poate cere napoirea lor. Art. 1570. Comodatarul nu poate s retin lucrul sub cuvnt de compensatie pentru creanta ce are asupra comodantului. (C. civ. 1145, 1147, 1619). Art. 1571. Dac mai multe persoane au luat mpreun cu mprumut tot acelasi lucru, ele sunt solidar obligate ctre comodant. (C. civ. 1039, 1041, 1061, 1062, 1065). CAPITOLUL III Despre obligatiile comodantului Art. 1572. Comodantul nu poate s ia ndrt lucrul mprumutat, nainte de trecerea termenului convenit sau, n lips de conventie, nainte de a fi servit la trebuinta, pentru care s-a dat cu mprumut. (C. civ. 1022 si urm., 1573, 1581). Art. 1573. Dac ns n curgerea termenului sau mai nainte de a se fi ndestulat trebuinta comodatarului, comodantul nsusi ar cdea n o trebuint mare si neprevzut de acel lucru, judectorul poate, dup mprejurri, s oblige pe comodatar la restitutiune. (C. civ. 1023). Art. 1574. Dac n curgerea termenului, mprumutatul a fost silit, pentru pstrarea lucrului, s fac oarecare speze extraordinare, necesare si asa de urgente nct s nu fi putut preveni pe comodant, acesta va fi dator a i le napoia. (C. civ. 991, 997, 1569, 1618, 1737). Art. 1575. Dac lucrul mprumutat are asa defect nct s poat duna pe acel ce se serveste de dnsul, comodantul rmne rspunztor de daune, dac cunoscnd acele defecte nu a prevestit pe comodatar. (C. civ. 998, 1352, 1422, 1580). TITLUL XI DESPRE MPRUMUT CAPITOLUL I Despre natura mprumutului Art. 1576. mprumutul este un contract prin care una din prti d celeilalte oarecare ctime de lucruri, cu ndatorire pentru dnsa de-a restitui tot attea lucruri, de aceeasi specie si calitate. Art. 1577. n puterea mprumutului, mprumutatul devine proprietarul lucrului primit care, pierind, fie n orice mod, piere n contul su. (C. civ. 1562). Art. 1578. Obligatia ce rezult din mprumut n bani este totdeauna pentru aceeasi sum numeric artat n contract. ntmplndu-se o sporire sau o scdere a pretului monedelor, nainte de a sosi epoca pltii, debitorul trebuie s restituie suma numeric mprumutat si nu este obligat a restitui aceast sum dect n speciile afltoare n curs n momentul pltii. Art. 1579. Regula cuprins n articolul precedent nu se va aplica la mprumuturi de vergi metalice sau producte. n acest caz, debitorul nu trebuie s restituie dect aceeasi calitate si cantitate, oricare ar fi suirea sau scderea pretului lor. Asemenea cnd s-a fcut mprumutul n monede de aur ori argint si s-a stipulat o restitutiune n aceeasi specie si calitate sau se va altera valoarea intrinsec a monedelor, sau nu se vor putea gsi, sau vor fi scoase din curs, se va restitui echivalentul pretului intrinsec ce acele monede avuseser n timpul n care au fost mprumutate. CAPITOLUL II Despre obligatia mprumuttorului Art. 1580. mprumuttorul este supus la rspunderea prevzut la art. 1575 pentru comodat. Art. 1581. mprumuttorul nu poate, mai nainte de termen, s cear lucrul mprumutat. (C. civ. 1022). Art. 1582. Nefiind defipt termenul restitutiunii, judectorul poate s dea mprumutatului un termen, potrivit cu mprejurrile. (C. civ. 1101). Art. 1583. Dac ns s-a stipulat numai ca mprumutatul s plteasc cnd va putea sau cnd va avea mezii1, judectorul va prescrie un termen de plat, dup mprejurri. 1. Mijloace CAPITOLUL III Despre obligatia mprumutatului Art. 1584. mprumutatul este dator s restituie lucrurile mprumutate n aceeasi cantitate si calitate, si la timpul stipulat. (C. civ. 1578 si urm.). Art. 1585. Cnd este n neposibilitate de a ndeplini datoria prescris n articolul precedent, va plti valoarea lor, calculat dup timpul si locul n care urma a se face restitutiunea. Dac nu s-a determinat nici timpul, nici locul pltii mprumutului, plata urmeaz a se face de ctre mprumutat, dup valoarea curent din timpul n care si n locul unde s-a contractat. (C. civ. 1104).

Art. 1586. Dac mprumutatul nu ntoarce la timpul stipulat lucrurile mprumutate sau valoarea lor, trebuie s plteasc si dobnzi, de la ziua cererii prin judecat a mprumutului. (C. civ. 1088). CAPITOLUL IV Despre mprumutul cu dobnd Art. 1587. Se poate stipula dobnzi pentru un mprumut de bani, de denariate 1 (zaharele) sau de alte lucruri mobile. 1. Producte Art. 1588. mprumutatul care a apucat de a plti dobnzi ce nu s-au stipulat, sau mai mari dect s-au stipulat, nu mai poate a le repeti1, nici a le imputa asupra capitalului. (C. civ. 991, 1092, 1111). 1. Nu mai poate cere napoirea lor Art. 1589. Se defige o dobnd de cinci la sut pe an pentru afacerile civile si de sase la sut pe an pentru cele comerciale, n toate cazurile unde s-a hotrt de prti cuantumul ei. Dobnzile legale ncepute, cerute, precum si cele consacrate prin hotrri definitive, se vor calcula conform legii vechi, pn n momentul promulgrii legii de fat. (C. civ. 1089, 1587). Art. 1590. Adeverinta dat pentru capital, fr rezerv a dobnzilor, este o prezumtie de plata lor si scuteste de dnsa. TITLUL XII DESPRE DEPOZIT SI DESPRE SECHESTRU CAPITOLUL I Despre depozit n genere Art. 1591. Depozitul n genere este un act prin care se primeste lucrul altuia spre a-l pstra si a-l restitui n natur. (C. civ. 1080, 1604). Art. 1592. Depozitul este de dou feluri: depozit propriu-zis si sechestru. (C. civ. 1593 si urm., 1626 si urm.). CAPITOLUL II Despre depozitul propriu-zis SECTIUNEA I Despre natura depozitului Art. 1593. Depozitul este un contract esential gratuit, care nu poate avea de obiect dect lucruri mobile. El nu este perfect dect cnd s-a fcut traditiunea lucrului. Traditiunea se nlocuieste prin singurul consimtmnt, dac lucrul ce este a se lsa n depozit se afl deja n mna depozitarului. Art. 1594. Depozitul este voluntar sau necesar. (C. civ. 1595 si urm., 1620 si urm.). SECTIUNEA II Despre depozitul voluntar Art. 1595. Depozitul voluntar se formeaz prin consimtmntul celui ce d si celui ce primeste lucrul n depozit. (C. civ. 948 si urm., 1620 si urm.). Art. 1596. Depozitul voluntar se face ntotdeauna numai de ctre proprietarul lucrului depozit, sau prin consimtmntul su expres ori tacit. (C. civ. 1610). Art. 1597. Depozitul voluntar nu se poate face dect prin nscris. (C. civ. 1191, 1197, 1621 ). Art. 1598. Dac depozitul s-a fcut de ctre o persoan capabil ctre una necapabil, aceea ce a fcut depozitul are numai actiunea de revendicare a lucrului depozit, pe ct timp se afl n mna depozitarului, sau actiune de restitutiune pe ct acesta s-a folosit. (C. civ. 946 si urm., 1098, 1164). SECTIUNEA III Despre ndatoririle depozitarului Art. 1599. Depozitarul trebuie s ngrijeasc de paza lucrului depozit, ntocmai precum ngrijeste de paza lucrului su (C. civ. 1080, 1564, 1600 si urm.). Art. 1600. Dispozitia articolului precedent trebuie s se aplice cu mare rigoare: 1. cnd depozitarul s-ar fi oferit a primi un depozit; 2. cnd s-ar fi stipulat vreo plat pentru paza depozitului; 3. cnd depozitul s-a fcut numai n folosul depozitarului; 4. cnd s-ar fi alctuit1 expres ca depozitarul s fie rspunztor de orice culp. (C. civ. 998, 1540, 1564). 1. Convenit Art. 1601. Depozitarul nu rspunde niciodat de stricciunile provenite din fort major, afar de cazul cnd a fost pus n ntrziere pentru restitutiunea lucrului depozit. (C. civ. 1079, 1083, 1606). Art. 1602. El nu poate s se serveasc de lucrul depus fr permisiunea expres sau tacit a deponentului. (C. civ. 1565). Art. 1603. Nu poate de fel s caute a vedea lucrurile ce i s-au depozitat, dac i s-au ncredintat n o lad nchis sau sub o copert sigilat. Art. 1604. Depozitarul trebuie s napoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit de bani, cnd depozitarul, conform art. 1602, fcuse ntrebuintare de dnsul, trebuie s se restituie n acele monede n care s-a fcut, att n cazul de sporire, ct si n acela de scdere a valorii lor. (C. civ. 1100).

Art. 1605. Depozitarul nu este dator de a restitui lucrul depozitat dect n starea n care se afl la timpul napoierii. Stricciunile survenite fr faptul su, rmn n sarcina deponentului. (C. civ. 1102, 1601). Art. 1606. Depozitarul cruia s-a luat prin fort major lucrul depozitat si care a primit n locu-i o sum de bani, sau orice alt lucru, trebuie s restituie aceea ce a primit. (C. civ. 1156). Art. 1607. Eredele depozitarului care a vndut n bun-credint lucrul ce n-a stiut c este depozitat, este dator numai s restituie pretul primit, sau s cedeze actiunea sa contra cumprtorului, dac pretul nu ar fi fost pltit. (C. civ. 996, 1899). Art. 1608. Depozitarul trebuie s restituie fructele produse de lucrul depozitat si culese de dnsul. El nu e dator de a plti nici o dobnd pentru banii ce i s-au depozitat, afar numai din ziua de cnd a fost pus n ntrziere de a-i restitui. (C. civ. 485, 1079, 1088). Art. 1609. Depozitarul nu trebuie s restituie lucrul depozitat dect acelui ce i l-a ncredintat, sau acelui n al crui nume s-a fcut depozitul, sau persoanei artate spre a-l primi. (C. civ. 1096). Art. 1610. Depozitarul nu poate pretinde ca deponentul s probeze c lucrul depozitat este proprietatea sa. Cu toate acestea, dac descoper c lucrul este de furat si cine este adevratul proprietar, trebuie s vesteasc acestuia depozitul ce i s-a fcut, interpelndu-l1 a-l reclama n un termen determinat si ndestultor, fr prejudiciul dispozitiilor codicelui penal. Dac acela care a fost vestit de aceasta, neglijeaz reclamarea depozitului, depozitarul este bine liberat prin trdarea depozitului n mna acelui de la care s-a primit. (C. civ. 1596,1616, 1909). 1. Punndu-i n vedere. Art. 1611. n caz de moarte a deponentului, lucrul depus nu se poate restitui dect eredelui. Dac sunt mai multi erezi, lucrul depozitat trebuie s se restituie, fiecrui din ei o parte pe ct i se cuvine. Dac lucrul nu se poate mprti, erezii trebuie s se uneasc ntre dnsii asupra modului primirii lui. (C. civ. 653, 777, 1057 si urm., 1064). Art. 1612. Dac deponentul prin schimbarea statului1 su a pierdut administratia bunurilor sale, dup facerea depozitului, acesta nu se poate restitui dect persoanei nsrcinate cu administratia averii deponentului. (C. civ. 1096). 1. Capacitate Art. 1613. Dac depozitul a fost fcut de ctre un tutore sau administrator n asemenea nsusire, si administratia sa a fost ncetat n momentul restitutiunii, aceasta nu se poate face dect ctre persoana ce a fost reprezentat sau ctre noul ei reprezentator. (C. civ. 1612). Art. 1614. Dac prin contractul de depozit s-a stipulat locul unde trebuie s se fac restitutiunea, depozitarul trebuie s transporte acolo lucrul depozitat; spezele ns ce s-ar face sunt n greutatea deponentului. (C. civ. 1104, 1317, 1615). Art. 1615. Restitutiunea trebuie s se fac, dac prin contract nu se arat locul, acolo unde se afl lucrul depozitat. (C. civ. 1104, 1319, 1614). Art. 1616. Depozitul trebuie s se restituie deponentului ndat ce s-a reclamat, chiar cnd s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restitutiunea lui; se except ns cazul cnd n formele legale s-a notificat depozitarului un act de sechestru sau de opozitie la restitutiunea sau la strmutarea lucrului depozitat. (C. civ. 1023, 1079, 1099, 1572). Art. 1617. Se stinge orice ndatorire a depozitarului, dac se descoper si se probeaz c el este nsusi proprietarul lucrului depozitat. (C. civ. 1154). SECTIUNEA IV Despre ndatoririle deponentului Art. 1618. Deponentul este ndatorit n a ntoarce depozitarului toate spezele fcute pentru pstrarea lucrului depozitat, si a-l dezduna de toate pierderile csunate lui din cauza depozitului. (C. civ. 991, 997, 1080, 1569, 1574, 1691, 1730). Art. 1619. Depozitarul poate s opreasc depozitul pn la plata integral cuvenit lui din cauza depozitului. (C. civ. 1147, 1689). SECTIUNEA V Despre depozitul necesar Art. 1620. Depozitul necesar este acela ce se face sub sila unei ntmplri, cum: un foc, o ruin, o prdare, un naufragiu sau alt eveniment neprevzut de fort major. (C. civ. 1594, 1621 si urm.). Art. 1621. Proba prin martori este admis pentru depozitul necesar si chiar n cazul cnd valoarea depozitului ar trece peste 250 lei. (C. civ. 1198, 1597). Art. 1622. Depozitul necesar este supus la toate regulile depozitului voluntar, si fr prejudiciul dispozitiilor art. 1198. (C. civ. 1599 si urm.). Art. 1623. Ospttorii ori hangii rspund, ca depozitari, pentru toate lucrurile aduse n localul lor de un cltor; depozitul unor asa lucruri trebuie s se considere ca un depozit necesar. (C. civ. 1473 si urm., 1624). Art. 1624. Ei rspund de furtul sau stricciunea lucrurilor cltorului, n caz cnd furtul sau stricciunea s-a comis de servitori, ori de cei nsrcinati cu directia osptriilor, ori de strinii ce le frecventeaz. (C. civ. 1000, 1156,

1623). Art. 1625. Ei nu sunt rspunztori de furturile comise cu mna narmat sau n altfel, cu fort major. (C. civ. 1156). CAPITOLUL III Despre sechestru SECTIUNEA I Despre diversele feluri de sechestru Art. 1626. Sechestrul este conventional sau judiciar. SECTIUNEA II Despre sechestrul conventional Art. 1627. Sechestrul conventional este depozitul unui lucru n litigiu, fcut de una sau mai multe persoane, unui al treilea, care ia asupr-si ndatorirea de a-l restitui, dup terminarea procesului celui crui va declara judectorul c se cuvine. Art. 1628. Sechestrul poate s nu fie gratuit. (C. civ. 1593). Art. 1629. Cnd este gratuit, se aplic asupr-i regulile depozitului propriu-zis, cu deosebirile ce se vor arta mai jos. (C. civ. 1593 si urm.). Art. 1630. Obiectul sechestrului poate fi bunuri mobile sau imobile. (C. civ. 1593). Art. 1631. Depozitarul, nsrcinat cu un sechestru, nu poate fi liberat de dnsul nainte de terminarea procesului, dect atunci cnd toate prtile interesate vor consimti, sau cnd va urma o cauz ce se va judeca de legitim. (C. civ. 1616). SECTIUNEA III Despre sechestrul judiciar Art. 1632. Afar de cazurile statornicite de codicele de procedur civil, judectorul 1 poate ordona sechestrul: 1. a unui imobil sau a unui lucru mobil pentru a crui proprietate ori posesiune se judec dou sau mai multe persoane; 2. a lucrurilor oferite de un debitor spre liberarea sa. (C. civ. 542, 1114 si urm., 1121). A se vedea: Art. 596 C. proc. civ. 1. Instanta judectoreasc. Art. 1633. Depozitul judiciar d nastere la obligatii reciproce ntre sechestranti si depozitari. Depozitarul trebuie s ngrijeasc de pstrarea lucrului sechestrat ca un bun proprietar. Trebuie s-l dea de fat pentru vnzare spre ndestularea sechestrantului, ori spre a-l restitui, prtii de la care s-a sechestrat n caz de revocare a sechestrului. Sechestrantul este dator s plteasc depozitarului salariul statornicit de lege, sau n lips, pe ct l va hotr judectorul1. (C. civ. 1080, 1599). 1. Instanta judectoreasc. Art. 1634. Sechestrul judiciar se d sau persoanei asupra crei s-au nvoit ambele prti interesate, sau unei persoane numite din oficiu de autoritatea judiciar1. Si ntr-un caz si ntr-altul, acel ce a luat n pstrare lucrul este supus tuturor ndatoririlor ce nasc din sechestrul conventional. 1. Instanta judectoreasc. TITLUL XIII DESPRE CONTRACTELE ALEATORII CAPITOLUL I Despre contractele aleatorii n genere Art. 1635. Contractul aleatoriu este conventia reciproc ale crei efecte, n privinta beneficiilor si a pierderilor pentru toate prtile, sau pentru una sau mai multe din ele, depinde de un eveniment necert. Astfel sunt: l. contractul de asigurare; 2. mprumutul nautic; 3. jocul si prinsoarea; 4. si contractul de rendit pe viat. Cele dou dinti se reguleaz dup legile comertului maritim. (C. civ. 947, 1636 si urm., 1639 si urm.). CAPITOLUL II Despre joc si prinsoare Art. 1636. Legea nu d nici o actiune spre plat unui debit din joc sau din prinsoare. (C. civ. 1638). Art. 1637. Sunt exceptate jocurile ce contribuie la exercitiul corporal, cum: armele, cursele cu piciorul, clare sau cu carul si alte asemenea. Cu toate acestea, judectorul1 poate s resping cererea cnd suma pus n joc sau la prinsoare ar fi excesiv.

1. Instanta judectoreasc Art. 1638. Pierztorul nu poate n nici un caz repeti ceea ce a pltit de bun voie, afar numai n cazul cnd cstigtorul a ntrebuintat dol, nselciune sau amgire. (C. civ. 953, 960, 994, 1092). CAPITOLUL III Despre contractul de rendit pe viat SECTIUNEA I Despre natura contractului de rendit pe viat Art. 1639. Rendita pe viat se poate nfiinta cu titlu oneros. (C. civ. 1635). Art. 1640. Ea se poate constitui si cu titlu gratuit, prin donatiune ntre vii sau prin testament. Trebuie ns atunci s fie revestit de formele cerute de legi pentru asemenea acte. (C. civ. 550, 800 si urm., 813, 856, 900, 1641, 1650). Art. 1641. Rendita pe viat nfiintat prin donatiune sau testament este supus la reductiune, dac ntrece portiunea disponibil; este nul dac se face n favoarea unei persoane necapabile de a primi. (C. civ. 654, 751, 808, 841, 844, 847, 939 si urm.). Art. 1642. Rendita pe viat se poate nfiinta n favoarea persoanei ce a pltit pretul, sau a altei a treia ce n-are nici un drept la rendit. n cazul din urm, desi ntruneste nsusirile unei liberalitti, totusi nu este supus formelor stabilite pentru donatiune; ns este n totul supus dispozitiilor articolului precedent. (C. civ. 1640). Art. 1643. Ea se poate nfiinta n favoarea unei sau mai multor persoane. Art. 1644. Este fr lucrare orice contract de rendit pe viat, nfiintat n favoarea unei persoane care era deja moart n momentul facerii contractului. (C. civ. 966). Art. 1645. Contractul de rendit pe viat, n favoarea unei persoane afectate de o boal de care a murit n interval de 20 zile de la data contractului, este nul. SECTIUNEA II Despre efectele contractului de rendit pe viat ntre prtile contractante Art. 1646. Acela n a crui favoare s-a nfiintat, cu titlu oneros, o rendit pe viat, poate s cear sfrmarea contractului, dac nfiinttorul ei nu d asigurrile stipulate pentru executare. (C. civ. 1020, 1021). Art. 1647. Singura neplat a termenelor1 expirate a renditei nu d drept celui n a crui favoare este nfiintat s cear ntoarcerea capitalului, sau reintrarea n posesiunea fondului nstrinat. El are numai dreptul de a face s se sechestreze si s se vnd averea debitorului su si a cere ca, neconsimtind debitorul, s se reguleze, din produsul vinderii, o sum suficient spre plata termenelor. (C. civ. 1020, 1021, 1365, 1718, 1719, 1824 si urm.). 1. Sumele scadente datorate n temeiul contractului de rendit Art. 1648. nfiinttorul renditei nu poate s se libereze de plata ei, oferind napoierea capitalului si renuntnd la repetitiunea anuittilor pltite, orict de lung fie viata acelor n a cror favoare s-a nfiintat rendita, si orict de oneroas fie prestatia renditei. (C. civ. 969). Art. 1649. Rendita pe viat se dobndeste de proprietarul1 ei n proportia zilelor ce a trit. Dac ns s-a stipulat ca termenii2 ei s se plteasc anticipat, atunci se consider de cstigat fiecare termen din ziua n care a venit plata lui. (C. civ. 525, 1023).

1. Creditorul renditei. 2. Sumele scadente datorate n temeiul contractului de rendit Art. 1650. Numai n cazul n care rendita pe viat s-a nfiintat cu titlu gratuit, se poate si stipula ca dnsa s nu fie supus sechestrrii1. (C. civ. 1718). 1. S nu poat fi urmrit Art. 1651. Proprietarul renditei pe viat nu poate s cear termenele expirate 1 dect justificnd existenta sa, ori existenta persoanei n favoarea creia s-a nfiintat. (C. civ. 1169, 1907). 1. Sumele scadente datorate n temeiul contractului de rendit TITLUL XIV DESPRE FIDEJUSIUNE (CAUTIUNE) CAPITOLUL I Despre natura si ntinderea fidejusiunii Art. 1652. Cel ce garanteaz o obligatie se leag ctre creditor de a ndeplini nsusi obligatia pe care debitorul nu o ndeplineste. (C. civ. 1662 si urm.). Potrivit art. 105, 129, 133 si 147 din Codul familiei, minorul si interzisul sau reprezentantul lor legal nu pot s garanteze obligatia altuia. Art. 1653. Fidejusiunea nu poate exista dect pentru o obligatie valid. Cu toate acestea, se poate face cineva fidejusorele unei obligatii ce poate fi anulat n virtutea unei exceptii

personale debitorului, cum de pild n cazul de minoritate. Art. 1654. Fidejusiunea nu poate ntrece datoria debitorului, nici poate fi fcut sub conditii mai oneroase. Poate fi ns numai pentru o parte a datoriei si sub conditii mai putin grele. Cautiunea ce ntrece datoria sau care este contractat sub conditii mai oneroase e valid numai pn n msura obligatiei principale. Art. 1655. Oricine poate s se fac fidejusore, fr ordinea si chiar fr stiinta acelui pentru care se oblig. Asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal, dar si pentru fidejusorul acestuia. (C. civ. 946, 1093, 1669, 1680). Art. 1656. Fidejusiunea trebuie s fie expres si nu se poate ntinde peste marginile n care s-a contractat. Art. 1657. Fidejusiunea nedeterminat a unei obligatii principale, se ntinde la toate accesoriile unei datorii, si nc si la spezele primei reclamatii1, si la toate cele posterioare notificrii fcute fidejusorului. 1. Cheltuielile corespunztoare introducerii cererii de chemare n judecat. Art. 1658. ndatoririle fidejusorului trec la erezi, afar de constrngerea corporal, chiar dac ndatorirea era asigurat prin constrngere corporal. (C. civ. 653, 777, 1060). Dispozitia referitoare la constrngerea corporal nu mai are aplicare, fiind incompatibil cu ordinea juridic din Romnia. Art. 1659. Debitorul obligat a da sigurant trebuie s prezinte o persoan capabil de a contracta, care s posede avere ndestul spre a garanta o obligatie, si care s aib domiciliul n teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean, la care trebuie s se dea. Art. 1660. Solvabilitatea unui garant se msoar numai dup nemisctoarele ce pot fi ipotecate, afar de cazul cnd datoria este mic sau afacerea este comercial. Spre acest finit nu se pot lua n consideratie nemisctoarele n litigiu, nici acelea situate la o asa deprtare, nct s devin foarte dificile lucrrile executive asupr-le. Art. 1661. Dac fidejusorul, cptat de creditor de bun voie sau judectoreste, a devenit apoi nesolvabil, trebuie s se dea un altul. Aceast regul nu se aplic n singurul caz n care fidejusorul s-a dat numai n puterea unei conventii, prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoan. CAPITOLUL II Despre efectele fidejusiunii SECTIUNEA I Despre efectele fidejusiunii ntre creditor si cautionator (fidejusor) Art. 1662. Fidejusorul nu este tinut a plti creditorului, dect cnd nu se poate ndestula de la debitorul principal asupra averii cruia trebuie mai nti s se fac discutie1, afar numai cnd nsusi a renuntat la acest beneficiu, sau sa obligat solidar cu datornicul. n cazul din urm, efectul obligatiei sale se reguleaz dup principiile statornicite n privinta datoriilor solidare. (C. civ. 1039 si urm., 1055, 1056, 1663 si urm., 1677, 1794). 1. Urmrire Art. 1663. Creditorul nu este ndatorat s discute1 averea debitorului principal, dac garantul nu o cere de la cele dinti lucrri2 ndreptate contra sa. 1. S urmreasc 2. Acte de executare Art. 1664. Fidejusorul care cere discutia1 trebuie s indice creditorului averea debitorului principal si s anticipeze spezele cuviincioase pentru punerea n lucrare a executrii. Nu se va tine n seam artarea bunurilor debitorului principal situate afar din teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean n care trebuie s se efectueze plata, sau a bunurilor n litigiu, ori a bunurilor deja ipotecate pentru siguranta datoriei, care nu mai sunt n posesiunea debitorului. 1. Urmrirea Art. 1665. De cte ori cautionarul va arta bunuri n cuprinderea articolului precedent si va anticipa si spezele cuviincioase pentru discutie1, creditorul rmne ctre garant rspunztor pn la valoarea bunurilor artate, n caz de nesolvabilitate a debitorului principal survenit prin amnarea urmririi. (C. civ. 999). 1. Acte de executare Art. 1666. Cnd mai multe persoane au garantat unul si acelasi creditor pentru una si aceeasi datorie, fiecare din ele rmne obligat pentru datoria ntreag. (C. civ. 1039 si urm., 1142, 1674). Art. 1667. Cu toate acestea, fiecare din persoanele artate n articolul precedent, ntruct n-a renuntat la beneficiul diviziunii, poate cere ca creditorul s divid mai nti actiunea sa si s o reduc la proportia fiecruia. Dac unii din garanti erau nesolvabili n timpul n care unul din ei obtinuse diviziunea, acesta rmne obligat n proportia unei asemenea nesolvabilitti; dac ns nesolvabilitatea a supravenit dup diviziune, atunci nu mai poate fi rspunztor pentru aceasta. (C. civ. 1042, 1049, 1057, 1060, 1668). Art. 1668. Dac creditorul nsusi si de bun voie a mprtit actiunea sa, nu mai poate s se lepede de aceast

diviziune, desi, mai nainte de timpul n care a primit-o, unii din cautionatori au fost nesolvabili. (C. civ. 1049 si urm.). SECTIUNEA II Despre efectele fidejusiunii ntre debitor si cautionator (fidejusor) Art. 1669. Cautionatorul ce a pltit are regres contra debitorului principal, att cnd a garantat cu stiinta debitorului, ct si pe nestiinta lui. Regresul se ntinde att asupra capitalului, ct si asupra dobnzilor si a spezelor; cu toate acestea, garantul nu are regres dect pentru spezele fcute de dnsul dup ce a notificat debitorului principal reclamatia pornit asupr-i. Fidejusorul are regres si pentru dobnda sumei ce a pltit, chiar cnd datoria nu produce dobnd, si nc si pentru daune-interese, dac se cuvine. Cu toate acestea, dobnzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge n favoarea garantului dect din ziua n care s-a notificat plata. (C. civ. 1093, 1108, 1109, 1655, 1657, 1672, 1673). Art. 1670. Cautionatorul ce a pltit datoria intr n dreptul ce avea creditorul contra datornicului. (C. civ. 1108). Art. 1671. Cnd sunt mai multi debitori principali solidari pentru una si aceeasi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toti are regres n contra fiecrui din ei pentru repetitiunea sumei totale ce a pltit. (C. civ. 1039, 1053). Art. 1672. Fidejusorul ce a pltit prima dat, nu are regres contra debitorului principal ce a pltit de-a doua oar; are ns actiunea de repetitiune contra creditorului. Cnd fidejusorul a pltit, fr s fi fost urmrit si fr s fi nstiintat pe datornicul principal, nu va avea nici un regres contra acestuia n cazul cnd n timpul pltii, datornicul ar fi avut meziu de a declara stins datoria sa; i rmne ns dreptul de a cere napoi de la creditor banii dati. (C. civ. 993, 1092). Art. 1673. Fidejusorul, si fr a fi pltit, poate s reclame dezdunare de la debitor: 1. cnd este urmrit n judecat pentru a plti; 2. cnd debitorul se afl falit sau n stare de nesolvabilitate; 3. cnd debitorul s-a ndatorat de a-l libera de garantie ntr-un termen determinat si acesta a expirat; 4. cnd datoria a devenit exigibil prin sosirea scadentei stipulate; 5. dup trecerea de 10 ani, cnd obligatia principal nu are un termen determinat de scadent, ntruct ns obligatia principal nu ar fi fost de asa fel nct s nu poat a se stinge naintea unui termen determinat, cum de exemplu tutela, ori ntruct nu s-a stipulat contrariul. (C. civ. 1022 si urm., 1684). SECTIUNEA III Despre efectele fidejusiunii ntre mai multi garanti Art. 1674. Cnd mai multe persoane au garantat pentru unul si acelasi debitor si pentru una si aceeasi datorie, garantul ce a pltit datoria are regres contra celorlalti garanti pentru portiunea ce priveste pe fiecare. Cu toate acestea, nu are loc regresul dect cnd garantul a pltit n unul din cazurile artate n articolul precedent. (C. civ. 1039, 1053, 1108, 1109, 1666). CAPITOLUL III Despre fidejusiunea legal si cea judectoreasc Art. 1675. De cte ori o persoan este obligat de lege sau de judector1 a da o garantie, garantul ce se ofer trebuie s aib conditiile prescrise de art. 1659 si 1660. Fidejusiunea judectoreasc trebuie ns s poat fi supus la constrngerea corporal. (C. civ. 541, 566, 718, 1364, 1806). Ultima parte a textului este abrogat implicit ntruct Legea constrngerii corporale din 12 septembrie 1864 nu mai corespunde cu ordinea juridic din Romnia. Cu privire la fidejusiunea judiciar a a se vedea art. 392-396 C. proc. civ. 1. Instanta judectoreasc Art. 1676. Cel ce e dator s dea garantie, e liber s dea un amanet sau alt asigurare, care s se gseasc suficient pentru asigurarea creantei. Art. 1677. Garantul judectoresc nu poate cere discutia1 averii debitorului principal. (C. civ. 1662 si urm.). 1. Urmrirea Art. 1678. Cel ce s-a fcut garant numai pentru fidejusorul judectoresc nu poate s cear discutia 1 averii debitorului principal si a fidejusorului. (C. civ. 1655, 1662). 1. Urmrirea CAPITOLUL IV Despre stingerea fidejusiunii Art. 1679. Obligatia ce naste din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting si celelalte obligatii. (C. civ. 1091 si urm., 1137, 1142, 1148, 1155, 1873). Art. 1680. Confuziunea urmat ntre datornicul principal si fidejusorul su, prin erezirea1 unuia de ctre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor. (C. civ. 653, 1154, 1655, 1678). 1. Mostenirea.

Art. 1681. Garantul se poate servi n contra creditorului de toate exceptiile datornicului principal inerente datoriei; ns nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului. (C. civ. 1047, 1142, 1148, 1155). Art. 1682. Cautionatorul se libereaz de garantia sa, cnd nu poate s intre n drepturile, privilegiile si ipotecile creditorului din cauza acestuia. (C. civ. 1108, 1670). Art. 1683. Dac creditorul primeste de bun voie un imobil sau alt lucru n plata datoriei principale, cautionatorul rmne liberat, chiar cnd creditorul a fost evins din acel lucru. Art. 1684. Prelungirea termenului acordat de creditor n favoarea datornicului principal nu libereaz pe fidejusor de garantia sa, care poate n acest caz s urmreasc pe debitor pentru plat. (C. civ. 1022 si urm., 1673). TITLUL XV DESPRE AMANET Art. 1685. Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului su un lucru mobil spre siguranta datoriei. (C. civ. 1591, 1676). Art. 1686. Amanetul d creditorului dreptul de a fi pltit din lucrul amanetului, cu preferint naintea altor creditori. Ca s rezulte preferint se cere un act nregistrat n regul, ce s enunte suma datorit, specia si natura lucrurilor amanetate sau o descriptie de calitatea, greutatea si msura lor. Facerea unui act nscris si nregistrat nu este neaprat dect cnd datoria trece peste 250 lei. (C civ. 1690, 1722, 1730). Cu privire la nregistrarea actului de amanet, a se vedea art. 710 si 719 C. proc. civ. Art. 1687. Preferinta artat n articolul precedent nu se poate nfiinta n privinta mobilelor necorporale, cum creantele mobiliare, dect prin un act n regul nregistrat si notificat debitorului creantei date n amanet. Art. 1688. n toate cazurile ns, acest privilegiu nu subzist asupra amanetului dect cnd s-a dat si a rmas n posesiunea creditorului sau unui al treilea ales de prti. Art. 1689. Creditorul, la caz de neplat, nu poate s dispun de amanet; are dreptul ns s cear de la judector 1 ca amanetul s-i rmn lui, drept plat, si pn la suma datoriei, cu ale ei dobnzi, de se cuvine, dup o estimatie fcut de experti, ori s se vnz la licitatie. E nul orice stipulatie prin care creditorul s-ar autoriza sau a-si apropia amanetul sau a dispune de dnsul fr formalittile sus-artate. (C. civ. 5, 968, 1008, 1690). 1. Instant judectoreasc Art. 1690. Pn la expropriatiunea1 debitorului, de este s se fac, el rmne proprietarul amanetului. (C. civ. 1591, 1730). 1. Executare silit Art. 1691. Creditorul rspunde dup regulile stabilite la titlul: Despre contracte si obligatii n genere, de pierderea sau stricciunea amanetului provenit din culpa sa. Asemenea si debitorul trebuie s ntoarc creditorului toate spezele utile si cele necesare fcute pentru conservarea amanetului. (C. civ. 991, 997, 1080, 1102, 1156, 1564, 1574, 1599, 1618, 1730). Art. 1692. Dac s-a dat drept amanet o creant ce produce dobnzi, creditorul trebuie s tin n seam aceste dobnzi asupra dobnzilor ce ar fi datorite. Dac datoria, pentru a crei sigurant s-a dat amanet o creant, nu produce ea nssi dobnzi, atunci dobnzile creantei amanetate se tin n seam asupra capitalului datoriei. (C. civ. 1111). Art. 1693. Dac creditorul abuz de amanet, debitorul poate s cear ca acel amanet s se pun sub sechestru. Cu privire a sechestru, a se vedea art. 596 C. proc. civ. Art. 1694. Debitorul nu poate pretinde restitutiunea amanetului dect dup ce a pltit n ntreg capitalul, dobnzile si spezele datoriei pentru a crei sigurant s-a fost dat amanetul. Dac acelasi debitor ar fi fcut o alt datorie ctre acelasi creditor dup traditiunea amanetului, si o asemenea datorie ar fi devenit exigibil nainte de plata primei datorii, creditorul nu va putea fi constrns s libereze amanetul mai nainte de a se fi pltit ambele creante, chiar cnd nu s-ar fi stipulat de a subordona amanetul la plata datoriei a doua. (C. civ. 1619). Art. 1695. Amanetul este nedivizibil, desi datoria este divizibil, ntre erezii debitorului, ori ntre aceia ai creditorului. Eredele debitorului ce si-a pltit partea sa de datorie, nu poate cere restitutiunea prtii sale de amanet atta timp ct datoria nu este pltit n ntregul ei. Si viceversa, eredele creditorului care si-a primit partea sa de datorie, nu poate s restituie amanetul cu dunarea coerezilor si nc nepltiti. (C. civ. 774, 786, 1057 si urm.). Art. 1696. Dispozitiile precedente nu se aplic n materie de comert, nici la casele de mprumut pe amanet, n privinta crora se va urma dup legile si regulamentele relative la dnsele. TITLUL XVI DESPRE ANTICHREZ Art. 1697-1703. (Abrogate prin art. 4 al Legii contra cametei din 2.IV.1931). TITLUL XVII DESPRE TRANZACTIE

Art. 1704. Tranzactia este un contract prin care prtile termin un proces nceput sau prentmpin un proces ce poate s nasc. (C. civ. 943, 945, 947, 1179). Art. 1705. Tranzactia trebuie s fie constatat prin act scris. (C. civ. 1191, 1197). Art. 1706. Tranzactie pot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins n ea. Acei ns ce nu pot dispune de obiectul cuprins n tranzactie, nu pot transige dect n formele stabilite de legi speciale. (C. civ. 946 si urm., 1307). A se vedea: - art. 105, 129, 133 si 147 din Codul familiei; - art. 5 alin. 3 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unittilor economice de stat ca regii autonome si societti comerciale (M. Of. nr. 98 din 8 august 1990). Art. 1707. Se poate transige asupra unei actiuni civile ce deriv din o infractiune. Art. 1708. n tranzactie se poate stipula o penalitate contra celui ce nu se va tinea de dnsa. (C. civ. 1066). Art. 1709. Tranzactiile se mrginesc numai la obiectul lor; renuntarea, fcut n toate pretentiile si actiunile, cuprinde numai ceea ce se report la pricinile, asupra crora a urmat tranzactie. (C. civ. 984, 1710, 1716). Art. 1710. Tranzactia nu se ntinde dect asupra pricinilor de care trateaz, fie intentia prtilor manifestat prin expresii speciale sau generale, ori rezulte ea ca o consecint necesar din ceea ce s-a expres1. 1. Exprimat Art. 1711. Tranzactiile au ntre prtile contractante puterea unei sentinte neapelabile1. (C. civ. 1200, 1201). 1. Definitiv Art. 1712. Este admisibil actiunea de nulitate1 contra unei tranzactii, pentru eroarea asupra persoanei sau obiectului n proces. (C. civ. 953 si urm., 1716, 1717, 1900). 1. n anulare Art. 1713. Asemenea se poate ataca tranzactia fcut spre executarea unui titlu nul, afar numai cnd prtile ar fi tratat expres despre nulitate. (C. civ. 954, 966, 1167, 1190). Art. 1714. Tranzactia fcut pe documentele dovedite n urm de false este nul. (C. civ. 966). Art. 1715. E asemenea nul tranzactia asupra unui proces finit prin sentint neapelabil 1, despre care prtile sau una din ele n-aveau cunostint. Cnd sentinta necunoscut prtilor ar fi nc apelabil, tranzactia va fi valid. (C. civ. 954, 966, 1201, 1712). 1. Definitiv Art. 1716. Cnd prtile au transigeat n genere asupra tuturor afacerilor ce ar putea s existe ntre dnsele, documentele ce le-ar fi fost necunoscute lor n timpul tranzactiei si care s-ar fi descoperit n urm nu constituie un titlu de anularea tranzactiei, afar numai atunci cnd ar fi fost ascunse prin fapta uneia din prtile contractante. ns tranzactia va fi nul, cnd ea nu ar cuprinde dect un singur obiect si s-ar dovedi, din documentele n urm descoperite, c una din prti nu avea nici un drept asupra acelui obiect. (C. civ. 998, 1714). Art. 1717. nvederata greseal n socoteli, urmat la facerea tranzactiei, nu pgubeste pe nici una din prti, si trebuie s se repare. (C. civ. 1712). TITLUL XVIII Despre privilegii si ipoteci CAPITOLUL I Dispozitii generale Art. 1718. Oricine este obligat personal este tinut de a ndeplini ndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare. (C. civ. 1719, 1824, 1826, 1828, 1831). Art. 1719. Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comun a creditorilor si, si pretul lor se mparte ntre ei prin analogie1, afar de cazul cnd exist ntre creditori cauze legitime de preferint. (C. civ. 974 si urm., 1720, 1721, 1824 si urm.). 1. Proportional cu valoarea creantelor respective. Art. 1720. Cauzele legitime de preferint sunt privilegiile si ipotecile. (C. civ. 1685, 1722 si urm., 1746 si urm.). Art. 1721. Cnd un imobil, recolte, sau alte bunuri mobile vor fi fost asigurate n contra incendiului, sau n contra oricrui alt caz fortuit, suma ce se va datora de ctre asigurtor va trebui, dac nu va fi fost cheltuit n reparatia obiectului asigurat, s fie afectat la plata creantelor privilegiate si ipotecare, dup rangul fiecreia din ele. Asemenea se va urma si cu orice despgubire va fi datorit de ctre o a treia persoan, pentru pierderea total sau deteriorarea obiectului nsrcinat de un privilegiu sau ipotec. CAPITOLUL II Despre privilegii Art. 1722. Privilegiul este un drept, ce d unui creditor calitatea creantei sale de a fi preferit celorlalti creditori, fie chiar ipotecari. (C. civ. 1685, 1723 si urm.). Art. 1723. ntre creditorii privilegiati, preferinta se reguleaz dup diferitele calitti ale privilegiilor. (C. civ. 1729).

Art. 1724. Creditorii privilegiati, care au acelasi rang, au deopotriv drept la plat. Art. 1725. Privilegiile tezaurului public1 si ordinea n care se exercit ele sunt regulate prin legi speciale. Tezaurul public nu poate obtine un privilegiu n contra drepturilor persoanelor al treilea dobndite mai nainte. A se vedea cu privire la imobilele nscrise n crti funciare: - art. 78 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la crtile funciare (M. Of. nr. 95 din 27 aprilie 1938); - art. 5 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea n aplicare n Transilvania a legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la crtile funciare din 27 aprilie 1938 (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947); - art. 15 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947). 1. Privilegiile creantelor statului. Art. 1726. Privilegiile pot fi att asupra mobilelor, ct si asupra imobilelor. SECTIUNEA I Despre privilegiile care se ntind asupra mobilelor si imobilelor Art. 1727. Cheltuielile de judecat sunt privilegiate att asupra mobilelor, ct si asupra imobilelor, n privinta tuturor creditorilor n interesul crora au fost fcute. (C. civ. 1729, 1731, 1737). A se vedea nota de sub art. 1725. SECTIUNEA II Despre privilegii asupra mobilelor Art. 1728. Privilegiile sunt sau generale, sau speciale asupra unor mobile. 1. Despre privilegii generale asupra mobilelor Art. 1729. Creantele privilegiate asupra tuturor mobilelor sunt cele mai jos artate, si se exercit n ordinea urmtoare: 1. cheltuielile de judecat fcute n interesul comun al creditorilor; 2. cheltuielile ngroprii n raport cu conditia si starea defunctului; 3. cheltuielile boalei celei de pe urm fcute n curs de un an; 4. salariile oamenilor de serviciu pentru un an trecut si restul datoriei din anul curent; salariul de 6 luni al calfelor de prvlie si salariul pe o lun al lucrtorilor cu ziua; 5. pretul obiectelor de subsistent date debitorului si familiei sale n curs de sase luni. Cnd valoarea imobilelor n-a fost absorbit de creantele privilegiate si ipotecare, partea din pretul lor ce mai rmne se va afecta cu preferint la plata creantelor artate prin prezentul articol. (C. civ. 472 si urm., 1370, 1739). 2. Despre privilegii asupra oarecror mobile Art. 1730. Creantele privilegiate asupra oarecror mobile sunt: 1. Chiriile si arenzile. Cnd contractul este autentic sau are o dat cert, proprietarul are privilegiul pentru toat chiria sau arenda pe anul curent, precum si pe tot timpul ce rmne a curge pn la expirarea contractului. Cnd contractul nu e autentic, sau nu are dat cert, proprietarul are privilegiul numai pentru chiria sau arenda pe anul curent si pe anul viitor. n cazul dinti, dac prin contractul de arendare sau nchiriere nu va fi fost expres prohibit subarendarea sau subnchirierea, ceilalti creditori ai debitorului pot renchiria casa sau rearenda mosia pentru timpul ce mai rmne a curge dup contract; dar sunt obligati de a plti proprietarului tot ce-i este datorit. Obiectele asupra cror se exercit privilegiul sunt: Pentru cas, toate mobilele din ea. Pentru mosie, toat recolta anului curent, precum si tot ce serveste la exploatarea mosiei. Acelasi privilegiu are loc pentru reparatiile locative si pentru tot ce priveste executia contractului. Proprietarul poate sechestra mobilele care se afl n casa sa sau pe mosia sa, cnd ele au fost duse n alt loc, fr consimtmntul su, si proprietarul conserv privilegiul su pe aceste mobile, ntruct timp le-a revendicat; adic, cnd sunt n chestiune mobilele unei mosii, dac a fcut cererea sa n termen de 40 de zile, si cnd sunt n chestiune mobilele unei case, n termen de 15 zile. 2. Sumele datorite pentru seminte sau pentru cheltuiala recoltei anului curent, asupra pretului acestei recolte, si sumele datorite pentru instrumente de exploatatiune, pe pretul acestor instrumente; n ambele aceste cazuri, cu preferint chiar naintea proprietarului mosiei pentru privilegiul arendei. 3. Creanta pe amanetul ce este n posesiunea creditorului. 4. Cheltuielile fcute pentru conservarea lucrului. 5. Pretul pentru lucruri mobile nepltite, dac se afl nc n posesiunea debitorului, chiar si n cazul cnd a cumprat cu termen de plat. Dac vnzarea s-a fcut fr termen de plat, vnztorul poate chiar s revendice obiectele vndute, pe ct timp se afl n posesiunea cumprtorului, si poate s mpiedice revinderea acelor lucruri, dac ns s-a fcut cererea sa n termen de opt zile dup trdarea1 lucrurilor, si dac lucrurile se afl nc tot n starea n care se gseau la timpul trdrii lor. Pierderea actiunii de revendicare aduce cu sine si pierderea actiunii rezolutorie a contractului vnzrii, n privinta celorlalti creditori.

6. Creantele ce are un hangiu, n aceast calitate, asupra efectelor 2 voiajorilor, ce se afl n osptria sa. 7. Creanta cheltuielilor de transport si a cheltuielilor accesorii asupra lucrului transportat, ntruct timp acela ce l-a transportat, l are n posesiunea sa, si n cele 24 ore ce vor urma trdrii lucrului la destinatarului su, dac acesta din urm a conservat posesiunea lucrului. 8. Creantele rezultnd dint abuzuri si prevaricatiuni3 ale functionarilor publici, n exercitiul functiunii lor, asupra cautionamentului lor, precum si asupra dobnzilor ce ar fi produs acel cautionament. (C. civ. 991, 1080, 1361, 1429 si urm., 1473 si urm., 1574, 1618, 1623, 1685 si urm., 1691). - Pct. 8 a devenit inaplicabil ntruct prin Decretul nr. 23 din 13 aprilie 1951 a fost abrogat Legea din 31 iulie 1929 asupra contabilittii publice si asupra controlului bugetului si patrimoniului public, care, prin art. 15 reglementa obligatia mnuitorilor de bani si materiale publice, de a depune garantii; - a se vedea si art. 10 si urm. din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si rspunderea n legtur cu gestionarea bunurilor publice (B. Of. nr. 132 din 18 nov. 1969). 1. Predarea. 2. Lucrurilor. 3. Pagube de care functionarul public se face culpabil n exercitiul functiunii. 3. Despre rangul privilegiilor asupra mobilelor, la caz de concurs ntre ele Art. 1731. Cheltuielile de judecat vin naintea tuturor creantelor n interesul crora au fost fcute. (C. civ. 1727, 1729). Art. 1732. Cheltuielile fcute pentru conservarea lucrului trec naintea privilegiilor anterioare. Ele trec, n toate cazurile, chiar naintea privilegiilor cuprinse la numerele 3, 4 si 5 ale articolului 1729. (C. civ. 1730 pct. 4). Art. 1733. Creditorul amanetar, hangiul si crusul sunt preferati vnztorului unui obiect mobiliar, care le serveste de sigurant, afar de cazul cnd ei, primind lucrul, au stiut c pretul era nc datorit. Privilegiul vnztorului nu se exercit dect dup acel al proprietarului casei sau mosiei, afar de cazul cnd vnztorul, la transportarea lucrurilor n locurile nchiriate, a fcut cunoscut proprietarului c pretul nc nu i s-a pltit. (C. civ. 1685, 1730). Art. 1734. Sumele datorite pentru seminte sau pentru cheltuielile recoltei de peste an se pltesc din pretul acestei recolte, si sumele datorite pentru ustensile, care servesc la exploatarea mosiei, din pretul acestor ustensile, cu preferint n ambele aceste cazuri naintea privilegiului proprietarului mosiei. (C. civ. 1730 pct. 2). Art. 1735. Privilegiul cheltuielilor de ngropare trece naintea tuturor celorlalte privilegii. (C. civ. 1729 pct. 2). Art. 1736. Celelalte privilegii generale sunt primate de ctre privilegiile speciale. (C. civ. 1729, 1730). SECTIUNEA III Despre privilegii asupra imobilelor Art. 1737. Creditorii privilegiati asupra imobilelor sunt: 1. Vnztorul pe imobilul vndut, pentru plata pretului. Dac s-au fcut mai multe vnzri succesive, pentru care a rmas datorit pretul n total sau n parte, ntiul vnztor se prefer celui de-al doilea, cel de-al doilea celui de-al treilea si asa nainte. 2. Acei ce au dat banii care au servit la achizitia unui imobil. Trebuie ns s fie constatat ntr-un mod autentic, prin actul de mprumutare, c suma era destinat a fi ntrebuintat la aceasta; asemenea trebuie s fie constatat prin chitanta vnztorului c plata pretului s-a fcut cu banii mprumutati. 3. Coerezii, asupra imobilelor succesiunii, pentru garantia mprtelii acute ntre ei si a sumelor cu care a rmas dator unul ctre altul. 4. Arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucrtori ntrebuintati pentru a zidi, a reconstrui, sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, cu conditie ns ca prealabilmente s se fi ncheiat un proces-verbal, de ctre un expert numit de judectoria n a crei raz teritorial sunt situate edificiile, constatator strii si felului lucrrilor ce proprietarul va declara c are de gnd a face si numai n cazul cnd acele lucrri ar fi fost primite cel mult n curs de sase luni, dup terminarea lor, de ctre expert asemenea numit de judectorie. Dar privilegiul acesta nu poate trece niciodat peste valorile constatate prin al doilea proces-verbal, ci se va reduce la adausul de valoare ce va fi existnd la epoca alienrii imobilului, ca rezultat al lucrrilor executate. 5. Acei ce au mprumutat bani pentru a indemniza pe lucrtori, se bucur de acelasi privilegiu, ns numai n cazul cnd ntrebuintarea acelor bani va fi constatat ntr-un mod autentic prin actul de mprumutare, si prin chitanta lucrtorilor, n modul n care s-a vorbit mai sus, despre acei care au mprumutat bani pentru achizitia unui imobil. (C. civ. 742, 787, 1107, 1361, 1483 si urm., 1742). A se vedea, cu privire la imobilele nscrise n crti funciare: - Legea mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 159 din 24 iulie 1996); - Regulamentul de aplicare a Legii mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 285 din 21 octombrie 1997); - art. 2 si 3 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea n aplicare n Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la crtile funciare din 27 aprilie 1938 (M. Of. 157 din 12 iulie 1947); - art. 12 si 14 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947).

SECTIUNEA IV Cum se conserv privilegiile Art. 1738. ntre creditori, privilegiile nu produc nici un efect, n privinta imobilelor, dect atunci cnd ele s-au adus la cunostinta public, prin inscriptie, si numai de la data acelei inscriptii n registrele notariatelor de stat, destinate pentru aceasta, dup modul determinat de lege, afar de singurele exceptii ce urmeaz. (C. civ. 1739 si urm., 1745, 1780 si urm., 1816 si urm.). A se vedea: - art. 715 alin. 1, 716 si 717 C. proc. civ.; - nota de sub art. 1737. Art. 1739. Sunt scutite de formalitatea inscriptiei, creantele artate la art. 1729. Art. 1740. Vnztorul privilegiat conserv privilegiul su prin transcriptia titlului care a transferat proprietatea cumprtorului, si care titlu constat c i se datoreste ntregul pret sau parte din el; asemenea si acela care a dat bani pentru cumprarea unui imobil, conform alineatului 2 de la art. 1737, conserv privilegiul su prin transcriptia titlului care constat destinatia mprumutrii si trecerea asupra sa a tuturor drepturilor vnztorului. (C. civ. 818, 1107, 1361, 1801, 1802, 1816). A se vedea nota de sub art. 1737. Art. 1741. Coeredele sau coprtasul la o mprteal conserv privilegiul su asupra bunurilor cuprinse n fiecare lot, sau asupra lucrului pus n licitatie, pentru tot ce are drept a reclama n aceast calitate, prin inscriptia acestui privilegiu n termen de 60 zile socotite de la data actului de mprteal sau de la data adjudecrii prin licitatie; n cursul acestui timp nici o ipotec nu poate fi constituit n prejudiciul coeredelui sau coprtasului creditor, asupra nici unui bun care se gseste cuprins n mas comun. (C. civ. 742 si urm., 787, 1388, 1737). A se vedea nota de sub art. 1737. Art. 1742. Arhitectii, antreprenorii, pietrarii si alti lucrtori ntrebuintati pentru a zidi, a reconstrui sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, si acei care au mprumutat, pentru a indemniza pe persoanele de mai sus, cu bani a cror ntrebuintare se constat conform alineatului 5 de la articolul 1737, conserv privilegiul lor prin inscriptia proceselor-verbale ale expertilor, mentionate la alineatul 4 al articolului 1737. A se vedea de sub art. 1737. Art. 1743. Creditorii si legatarii, care cer separatia patrimoniului defunctului, conserv privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii n fata creditorilor erezilor sau reprezentantilor defunctului, prin inscriptia acestui privilegiu, n termen de sase luni de la data deschiderii succesiunii. naintea expirrii acestui termen, nici o ipotec stabilit de ctre erezii sau reprezentantii defunctului asupra acelor bunuri spre prejudiciul creditorilor sau legatarilor succesiunii nu poate avea efect. A se vedea: - Legea mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 159 din 24 iulie 1996); - Regulamentul de aplicare a Legii mbuntirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 285 din 27 octombrie 1947); - art. 15 si 16 din Lege nr. 241/1947 pentru punerea n aplicarea n Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la crtile funciare din 27 aprilie 1938 (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947). Art. 1744. Cesionarii acestor diverse creante privilegiate exercit ntru toate aceleasi drepturi, care le aveau si acei ce le-au cedat aceste creante. (C. civ. 1391 si urm.). A se vedea: - Legea mbunttirilor nr. 84/1996 (M. Of. nr. 159 din 24 iulie 1996); - Regulamentul de aplicare a Legii mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 285 din 21 octombrie 1997). Art. 1745. Toate creantele privilegiate supuse la formalitatea inscriptiei, n privinta cror nu s-ar fi ndeplinit conditiile prescrise pentru conservarea privilegiului, nu nceteaz cu toate acestea de a fi creante ipotecare; ns ipoteca, n privinta tuturor persoanelor al treilea, nu dateaz dect de la epoca inscriptiilor care vor trebui fcute, dup cum mai jos se va arta. (C. civ. 1778, 1779, 1780 si urm.).
Copyright 1998-2004 DSC Net. All rights reserved.

CODUL CIVIL pagina a VII-a CAPITOLUL III Despre ipoteci

Art. 1746. Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii. Ipoteca este din natura ei nedivizibil si subzist n ntregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecrui si asupra fiecrei portiuni din acele imobile. Dreptul de ipotec se conserv asupra imobilelor n orice mn va trece. (C. civ. 1057, 1062, 1719, 1790 si urm.). Art. 1747. Dreptul de ipotec nu se poate constitui dect n cazurile si cu formele prescrise de lege. Art. 1748. Ipoteca este sau legal sau conventional. (C. civ. 1749, 1753, 1769). Art. 1749. Ipoteca legal este aceea care ia nastere n virtutea unei dispozitii speciale a legii. Ipoteca conventional este aceea care ia nastere din conventia prtilor, cu formele prescrise de lege. Art. 1750. Se pot ipoteca: 1. imobilele care sunt n comert1, cu accesoriile lor, ce dup lege se privesc ca imobile; 2. uzufructul asupra acestor imobile si accesorii. (C. civ. 462, 471, 488, 517, 963, 1777). 1. n circuitul civil Art. 1751. Mobilele nu pot fi ipotecate. (C. civ. 472 si urm., 1909). Art. 1752. Nu se aduce nici o modificare prin acest codice dispozitiilor legilor maritime, n privinta navelor si bastimentelor de mare. SECTIUNEA I Despre ipotecile legale Art. 1753. Drepturile si creantele care se asigur de lege prin o ipotec sunt: 1. ale femeilor mritate asupra bunurilor brbatului; 2. ale minorilor si interzisilor asupra bunurilor tutorelui; 3. ale statului, ale comunelor si stabilimentelor publice asupra bunurilor perceptorilor si administratorilor contabili. (C. civ. 902, 1725). - Pct. 1 a fost implicit abrogat, ca urmare a abrogri art. 1233-1282 C. civ., prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codul familiei si a Decretului privitor la persoane fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954); - Pct. 2 a fost abrogat prin art. 20 al Decretului nr. 32 din 31 ianuarie 1954. A se vedea cu privire la ipotecile legale si dispozitiile: - Art. 10 si urm. din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii, si rspunderea n legtura cu gestionarea bunurilor publice (B. nr. 132 din 18 noiembrie 1969); - Art. 166 alin. 3 C. proc pen.; - Art. 12 alin. 1 din Decretul Lege nr. 61/1990 privind vnzarea de locuinte construite din fondurile statului ctre populatie ( B. Of. nr. 22 din 8 februarie 1990). 1. Despre sigurantele femeilor mritate Art. 1754-1761. (Abrogate implicit drept urmare a abrogrii art. 1233-1293 privind regimul dotal, prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice - B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificrile ulterioare). 2. Despre garantiile ce sunt obligati a da tutorii n interesele minorilor si interzisilor Art. 1762-1767. (Abrogate prin art. 20 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). 3. Despre garantiile ce sunt obligati a da statului, comunelor si stabilimentelor publice, perceptorii si administratorii contabili Art. 1768. Ipoteca legal a statului, a comunelor si a stabilimentelor publice asupra bunurilor perceptorilor si administratorilor publici, nu se poate stabili dect asupra bunurilor prezente, iar nu si a celor viitoare. (C. civ. 1725, 1753 pct. 3). A se vedea nota de sub art. 1753. SECTIUNEA II Despre ipotecile conventionale Art. 1769. Cine are capacitatea de a nstrina un imobil, poate a-l si ipoteca. (C. civ. 946, 948, 1306, 1536, 1658, 1770). A se vedea, de asemenea, nota de sub art. 475. Art. 1770. Acei care au asupra unui imobil un drept suspens prin o conditie, sau rezolubil n oarecare cazuri, sau supus la o actiune de resciziune, nu pot consimti dect o ipotec supus acelorasi conditii sau acelorasi resciziuni. (C. civ. 769, 786, 855, 1017, 1019, 1365, 1776, 1781, 1782, 1783). A se vedea: - Art. 31 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare Ia crtile funciare (M. Of. nr. 95 din 27 aprilie 1938); - Art. 11 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947). Art. 1771. Bunurile minorilor si ale interzisilor nu pot ipotecate dect pentru cauzele si cu formele prescrise de legi. (C. civ. 1753). A se vedea art. 105, 129 si 147 din Codul familiei.

Art. 1772. Ipoteca conventional nu va putea fi constituit dect prin act autentic. Art. 1773. Ipotecile consimtite n tar strin nu pot avea efect n Romnia dect dup ce actele prin care s-a consimtit ipoteca, se vor fi vizat de notarul de stat al notariatului de stat al situatiunii bunurilor si se va fi luat inscriptie. Acest notar va verifica dac actele de constituirea ipotecii unesc toate conditiile cerute de legile locului unde s-au fcut spre a fi autentice. Art. 1774. Ipoteca conventional nu este valabil dac; prin actul de constituire al ipotecii, nu se specific anume natura si situatia fiecrui imobil al debitorului, asupra crui se consimte ipoteca creantei. (C. civ. 965). Art. 1775. Bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci. Art. 1776. Ipoteca conventional nu poate fi valabil dect atunci cnd suma, pentru care ipoteca este constituit, va fi determinat prin act. Dac creanta este conditional se va mentiona conditia n inscriptie. (C. civ. 1770, 1781, 1782, 1783). Art. 1777. Ipoteca se ntinde asupra tuturor amelioratiilor survenite n urma constituirii imobilului ipotecat. (C. civ. 482, 488, 1750). SECTIUNEA III Despre rangul ipotecilor ntre ele Art. 1778. ntre creditori, ipoteca, fie legal, fie conventional, nu are rang dect din ziua inscriptiei sale n registre. (C. civ. 1738, 1745, 1780). Art. 1779. Ipotecile nscrise n registre n aceeasi zi au acelasi rang. (C. civ. 1778, 1779, 1820, 1887, 1888). A se vedea: - Legea mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 159 din 24 iulie 1996); - Regulamentul de aplicare a Legii mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 285 din 21 octombrie 1997; - Art. 11 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947). CAPITOLUL IV Despre modul inscriptiei privilegiilor si ipotecilor Art. 1780. Inscriptiile se fac la notariatul de stat n a crui raz teritorial sunt situate bunurile ipotecate. Drepturile de privilegii si ipoteci care nu s-ar fi nscris naintea mortii debitorului, nu vor mai putea fi nscrise dect n termen de trei luni de la deschiderea succesiunii. Inscriptiile nu vor produce nici un efect cnd vor fi fost luate n intervalul de timp n cursul crui actele fcute naintea deschiderii falimentelor sunt declarate de lege nule. (C. civ. 704, 1738, 1743, 1778, 1779, 1790). A se vedea art. 715-717 C. proc. civ. si art. 727 C. com. Art. 1781. Spre a opera inscriptia, creditorul si debitorul, n persoan sau prin mandatari cu procuri autentice, vor prezenta notarului de stat, actul autentic al conventiei prin care se constituie ipoteca. Totodat, creditorul va face si alegere de domiciliu la vreun loc din raza teritorial a notariatului de stat. (C. civ. 1004, 1740, 1753, 1770, 1774, 1775, 1776, 1784, 1816, 1820). Art. 1782. Notarul de stat, gsind actul nvestit cu toate formele cerute de lege pentru inscriptie, va ordona inscriptia sa, dup care se va certifica, pe actul original, data si numrul de ordine sub care s-a scris n registru. (C. civ. 1780). Art. 1783. n toate cazurile de inscriptie a unei ipoteci legale sau a unui privilegiu, este destul ca creditorul sau mandatarul su singur s se prezinte naintea notarului de stat si s cear inscriptia ipotecii sau a privilegiului su, n virtutea titlului din care decurge acea ipotec sau acel privilegiu. (C. civ. 1753). Art. 1784. Inscriptiile asupra bunurilor unei persoane moarte pot fi cerute numai de creditori. Art. 1785. Creditorul privilegiat sau ipotecar, nscris pentru un capital sau pentru o rendit care produce interese 1, are drept ca interesele datorite pe trei ani s aib acelasi rang ca si capitalul, fr prejudiciul inscriptiilor ce poate lua pentru interese dup trei ani, si care vor avea rang din ziua inscriptiei lor. 1. Dobnzi la capital si sume ce sunt datorate n baza contractului de rendit. Art. 1786. Inscriptiile conserv dreptul de privilegiu si de ipotec n curs de 15 ani din ziua n care s-au fcut inscriptiile. Efectul lor nceteaz dac inscriptiile nu au fost rennoite naintea expirrii acestui termen. Cu toate acestea, inscriptiile luate n favoarea minorilor, interzisilor, a femeilor mritate, a statului, comunelor si celorlalte stabilimente publice sunt dispensate de a fi rennoite pn dup un an de la ncetarea tutelei, disolutiunea cstoriei sau ncetarea din functiune a functionarului. A se vedea nota de sub art. 1753. Art. 1787. Inscriptia rennoit trebuie s indice inscriptia primitiv ce se rennoieste. n lips de o asemenea indicatie, creanta ipotecar va avea rang de la inscriptia din urm. (C. civ. 1786). CAPITOLUL V Despre stergerea si reductiunea inscriptiilor Art. 1788. Inscriptiile vor fi sterse sau reduse prin consimtmntul prtilor interesate, capabile de a consimti la aceasta, sau n virtutea unei sentinte date n ultim instant, sau care a dobndit puterea lucrului judecat. Mandatul dat spre a face o stergere sau reductiune, trebuie s fie expres si autentic. (C. civ. 946). Dispozitiile acestui text nu se aplic imobilelor supuse regimului de carte funciar ori publicitate imobiliar - Legea mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 159 din 24 iulie 1996);

- Regulamentul de aplicare a Legii mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 285 din 21 octombrie 1997; - art. 33-35 si 38 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 72 iulie 1947). Art. 1789. Actele fcute n tar strin, care constat consimtmntul pentru stergerea sau reductiunea unei inscriptii, nu sunt executorii n Romnia dect dup ce s-au vizat de notarul de stat al notariatului de stat al situatiei bunurilor, care va verifica autenticitatea acelor acte. (C. civ. 2, 1773). CAPITOLUL VI Despre efectul privilegiilor si ipotecilor n contra persoanelor al treilea care detin imobilul Art. 1790. Creditorii care au privilegiu sau ipotec nscris asupra unui imobil l urmresc n orice mn ar trece. (C. civ. 1722, 1746, 1778, 1779, 1791). Art. 1791. Dac persoana a treia, care detine imobilul, nu ndeplineste formalittile mai jos stabilite pentru a purga proprietatea sa, ea rmne ndatorat prin singurul efect al inscriptiilor, n calitatea sa de detentor a imobilului, la toate datoriile ipotecare, si se bucur de toti termenii de plat ce i avea si debitorul primitiv. (C. civ. 1792 si urm.). Art. 1792. Detentorul este tinut n acelasi caz sau de a plti toate capitalurile si interesele 1 exigibile, la orice sum sar urca, sau de a lsa imobilul ipotecat fr nici o rezerv. (C. civ. 1785, 1793). 1. Dobnzile Art. 1793. Cnd detentorul nu ndeplineste una din aceste obligatii pe deplin, fiecare creditor ipotecar are dreptul de a cere vnzarea imobilului ipotecat, pentru creanta sa. (C. civ. 1790, 1794, 1795, 1804, 1824). Art. 1794. Cu toate acestea, detentorul care nu este personal obligat pentru creanta ipotecar a creditorului, poate s se opun la vnzarea imobilului ipotecat ce i-a fost transmis, dac au mai rmas alte imobile ipotecate pentru aceast datorie n posesiunea principalului sau principalilor debitori, si poate s cear discutia prealabil dup forma regulat la titlul Despre cautionament. n timpul acestei discutii se va opri vnzarea imobilului ipotecat. (C. civ. 1662 si urm.). Art. 1795. Ct pentru lsarea imobilului ipotecat, ea poate s fie fcut de ctre orice detentor care nu este personal obligat la datorie si care are capacitatea de a nstrina. (C. civ. 946, 1769, 1796). Art. 1796. Detentorul poate s lase imobilul, chiar dup ce a recunoscut obligatia sau dup ce a fost condamnat n aceast calitate; lsarea imobilelor nu mpiedic nici pe detentor, pn la adjudecare, de a lua imobilul napoi, pltind toat datoria si cheltuielile. Art. 1797. Lsarea imobilului ipotecat se face prin declaratie la grefa judectoriei situatiei imobilului. Judectoria va ncheia act despre aceasta. Dup cererea celui mai diligent dintre cei interesati, se va numi un curator imobilului prsit si se va urmri vnzarea sa dup formele prescrise pentru expropriatiuni1. 1. Executare silit Art. 1798. Servitutile si drepturile reale ce avea asupra imobilului detentorul naintea posesiunii sale renasc dup prsirea sau adjudecarea imobilului. Art. 1799. Detentorul care a pltit datoria ipotecar, sau care a lsat imobilul ipotecat, sau care a suferit expropriatiunea 1 acestui imobil, are recurs n garantie, de drept, n contra debitorului principal. (C. civ. 551, 1108, 1336 si urm.). 1. Executare silit CAPITOLUL VII Despre stingerea privilegiilor si a ipotecilor Art. 1800. Privilegiile si ipotecile se sting: 1. prin stingerea obligatiei principale; 2. prin renuntarea creditorului la ipotec; 3. prin ndeplinirea formalittilor si conditiilor prescrise detentorilor pentru purgarea bunurilor dobndite de ei; 4. prin prescriptie. Prescriptia este cstigat debitorului, pentru bunurile care se afl n posesiunea sa, prin expirarea timpului defipt pentru prescriptia actiunilor ce rezult din ipotec sau din privilegiu. Ct pentru bunurile care se gsesc n minile unui al treilea detentor, prescriptia i este cstigat prin expirarea timpului regulat pentru prescriptia propriettii n favoarea sa; n cazul cnd prescriptia presupune un titlu, ea nu ncepe a curge dect din ziua cnd detentorul s-a nscris n registrul notariatului de stat ca nou proprietar. Inscriptiile luate de creditori nu ntrerup cursul prescriptiei stabilite prin lege n favoarea debitorului, sau n favoarea unei a treia persoane detentoare a imobilului. (C. civ. 974, 1091, 1134, 1153, 1801, 1802, 1890, 1891, 1892, 1895). CAPITOLUL VIII Despre modul de a purga propriettile de privilegii si ipoteci Art. 1801. Toate actele translative de bunuri si drepturi care se pot ipoteca se vor transcrie pe registre ce se vor tine spre acest sfrsit la notariatul de stat n a crui raz teritorial sunt bunurile situate. A se vedea: - art. 710, 711 pct. 1-9 si 712 C. proc. civ.

- Legea mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 159 din 24 iulie 1996); - Regulamentul de aplicare a Legii mbunttirilor funciare nr. 84/1996 (M. Of. nr. 285 din 21 octombrie 1997); Potrivit art. 44 din decretul nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954), sotii sunt ndrepttiti ca, de comun acord, s cear nscrierea n cartea funciar, a dreptului sotilor asupra unui bun comun sau mentionarea calittii de bun comun n registrul de transcriptii, pe marginea actului de dobndire. Art. 1802. Orice act de nstrinare a drepturilor mentionate n articolul precedent nu se va putea opune persoanelor al treilea de nu se va fi fcut transcriptia cerut prin acel articol. (C. civ. 973, 1175, 1295, 1801, 1803). A se vedea: - Art. 712 C. proc. civ.; - Art. 17 alin 1 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoarea la crtile funciare (M. Of. nr. 95 din 27 aprilie 1938) - Art. 4 si 5 din Legea nr. 242/1947 pentru transformarea crtilor funciare provizorii n crti de publicitate funciar (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947) Art. 1803. Transcriptia prescris prin articolul 1801 transmite dobnditorului drepturile ce nstrintorul avea asupra propriettii imobilului, dar cu privilegiile si ipotecile cu care imobilul era nsrcinat. (C. civ. 1746, 1790) Art. 1804. Dac noul proprietar voieste a fi aprat de urmrile autorizate prin Capitolul VI al prezentului titlu, este tinut, n cursul lunii de la transcriptia actului de transmisia propriettii, de a notifica creditorilor la domiciliile ce siau ales cnd au luat inscriptiile ipotecare: 1. contractul de dobndirea imobilului; 2. un certificat de transcriptia lui; 3. o tablet n trei coloane, din care cea dinti va cuprinde data ipotecilor si aceea a inscriptiilor, cea de a doua, numele creditorilor, si cea de a treia sumele creantelor nscrise. (C. civ. 1781 si urm., 1790, 1793, 1801, 1802, 1805, 1813). Art. 1805. Noul proprietar va declara prin acea notificare c este gata a plti ndat datoriile si sarcinile ipotecare, numai pn la concurenta pretului stipulat prin actul de nstrinare sau pn la valoarea la care va pretui imobilul, dac este druit, fr distinctie ntre datoriile exigibile sau neexigibile. (C. civ. 1791, 1804, 1806). Art. 1806. Dup ce noul proprietar a fcut notificarea prescris n termenul defipt prin articolul 1804 si dac pretul stipulat nu poate acoperi toate datoriile privilegiate si ipotecare, orice creditor al crui titlu este nscris poate cere punerea imobilului n vnzare prin licitatie public, cu ndatorire: 1. de a comunica aceast cerere noului proprietar n curs de 40 de zile de la notificarea ce acesta i-a fcut; 2. de a se supune a sui pretul imobilului cu a zecea parte mai mult dect pretul stipulat n actul de nstrinare. Toate acestea se vor comunica, dup cererea n scris a creditorului, att noului proprietar, ct si nstrintorului imobilului, prin judectoria, unde s-a fcut transcriptia actului de nstrinarea imobilului. Toate acestea sub pedeaps de nulitate. (C. civ. 1807 si urm.). Art. 1807. Dac creditorii nu vor cere punerea n licitatie n termenul si cu formele prescrise n articolele precedente, valoarea imobilului va rmne definitiv defipt la pretul stipulat prin contract, sau la suma estimatiei n caz de donatiune, si noul proprietar va rmne liberat de orice privilegiu si ipotec, pltind pretul creditorilor dup ordinea inscriptiei lor, sau depunndu-l la casa de depozite si consemnatiuni. (C. civ. 978, 1800). Art. 1808. n caz de revnzare, ea se va face cu formele prescrise pentru expropriatiunile fortate 1, dup struinta sau a creditorului care a cerut revnzarea sau a noului proprietar. Acela din acestia care va strui pentru vnzare, va ngriji a se pune n afiptele de publicatie pretul stipulat prin contract sau declarat dup estimatie, si suma cu care creditorele s-a obligat a sui acest pret. (C. civ. 1805, 1806, 1824). 1. Executare silit. Art. 1809. Adjudecatarul este dator, peste pretul adjudecrii, a restitui dobnditorului imobilului sau donatarului deposedat toate cheltuielile ce acesta a fcut cu formarea contractului su, pentru transcriptia lui, acelea ale notificrii, si cele fcute de el la vnzarea prin licitatie. (C. civ. 1341). Art. 1810. Dac imobilele n urmarea licitatiei s-au adjudecat asupra dobnditorului imobilului sau a donatarului, acesta nu este obligat de a transcrie jurnalul de adjudecare1. 1. Ordonant de adjudecare Art. 1811. Retragerea creditorului care va fi cerut punerea n licitatie nu va putea stvili sub nici un cuvnt adjudecarea public, dac nu vor consimti toti creditorii privilegiati sau ipotecari. Art. 1812. Dac adjudecarea se va face asupra aceluia care cumprase imobilul, atunci va avea recurs n contra vnztorului, spre a fi dezdunat de suma care excede pretul stipulat prin actul de vnzare si pentru dobnda acestui excedent. (C. civ. 1341, 1799). Art. 1813. n cazul cnd titlul noului proprietar ar cuprinde imobile si mobile, sau mai mult imobile, din care unele ipotecate si altele neipotecate, situate n aceeasi sau n diferite raze teritoriale de judectorii, toate nstrinate cu un singur pret sau pentru preturi deosebite si separate, sau c aceste imobile sunt cuprinse sau c nu sunt cuprinse n aceeasi exploatatiune, n aceste cazuri pretul imobilului asupra cruia sunt luate inscriptii se va determina cu

analogie1 dup pretul total, si va fi declarat n notificarea ce noul proprietar este obligat a face conform cu articolul 1804. Creditorele care a cerut punerea n licitatie nu este dator, n nici un caz, a face suirea pretului cerut prin articolul 1806, pentru mobile sau pentru alte imobile dect cele ipotecate creantei sale. Noului proprietar i rmne totdeauna recurs n contra autorului su spre a fi dezdunat de vtmarea ce ar suferi, sau din cauza diviziunii achizitiei sale, sau din cauza diviziunii exploatatiunilor. (C. civ. 1804, 1830). 1. Proportional fat de pretul total. Art. 1814. Nici un imobil nu poate fi liberat de ipotecile legale, dect supunndu-se ipotecii un alt imobil de aceeasi valoare, sau depunndu-se, la casa de depozite si consemnatiuni, o sum egal cu valoarea creantei asigurate prin ipotec. Formele ce urmeaz a se observa la mutarea ipotecii, de pe un imobil pe altul, se vor determina prin legea de procedur. (C. civ. 1753, 1800). A se vedea art. 717 si 718 C. proc. civ. Dispozitie tranzitorie Art. 1815. Femeile cstorite pn la promulgarea acestei legi vor fi datoare n curs de un an de la aceast epoc a cere inscriptie asupra imobilelor brbatilor pentru asigurarea dotei lor, conform regulilor prescrise prin acest codice. CAPITOLUL IX Despre publicitatea registrelor si despre responsabilitatea secretarilor notariatelor de stat, nsrcinati cu tinerea registrelor Art. 1816. Secretarii notarialelor de stat sunt tinuti de a elibera tuturor acelor ce cer copie de pe actele transcrise n registrele lor si de pe inscriptiile existente, sau certificat c nu exist nici o inscriptie. (C. civ. 1804, 1817 si urm., 1822). Art. 1817. Ei sunt responsabili pentru orice prejudiciu ar rezulta: 1. Din omisiunea pe registrele lor a transcriptiilor actelor de mutatie ale propriettii, si a inscriptiilor luate n birourile notariatului de stat; 2. Din lipsa de mentiune n certificatele lor a unei sau mai multor inscriptii existente, afar de cazul cnd eroarea provine din artri nesuficiente care nu pot s le fie imputate. (C. civ. 998, 1740, 1780, 1801, 1802, 1818, 1822). Art. 1818. Imobilul n privinta cruia secretarul ar fi omis n certificatele sale una sau mai multe sarcine nscrise rmne cu toate acestea ncrcat cu toate sarcinile nscrise, rmnnd ns noului cumprtor, care a fost indus n eroare, recurs contra secretarului pentru daunele ce i s-au cauzat prin omisiune, precum si recurs contra vnztorului pentru ntoarcerea pretului si daunelor-interese. (C. civ. 1746, 1790). Art. 1819. n nici un caz, secretarii notariatelor de stat nu pot refuza, nici ntrzia transcriptia actelor de mutatie ale propriettilor, inscriptia privilegiilor si drepturilor ipotecare, nici eliberarea de certificate ce se cer de prti, nici prezentarea registrelor originale cnd se cer de prti, sub pedeaps de rspundere de daune-interese ctre prti; drept care, la caz de refuz sau ntrziere nemotivat, se va ncheia ndat asupra cererii prtilor proces-verbal despre aceasta de ctre procurorul tribunalului respectiv. (C. civ. 1822). Art. 1820. Secretarii notariatelor de stat vor fi tinuti de a avea un registru pe care vor nscrie zi cu zi si n ordine numeric depunerile ce li se vor fi fcut de actele de mutatie ale propriettilor destinate de a fi transcrise; ei vor elibera deponentului un bilet de recunoastere care va purta numrul de ordine sub care s-a nscris depunerea n registru si ei nu vor putea transcrie, n registrele destinate pentru aceasta, actele de mutatie ale propriettilor dect cu data si dup ordinea n care s-a fcut depunerea acelor acte la notariatul de stat. Art. 1821. Toate registrele de transcriptie si inscriptie vor fi snuruite, numerotate si parafate pe fiecare pagin de ctre notarul de stat. Art. 1822. Secretarii notariatelor de stat sunt tinuti de a se conforma, n exercitiul functiunii lor, tuturor dispozitiilor capitolului prezent, sub pedeaps de amend de la 500 la 3.000 lei pentru ntia contraventie, si de destituire pentru a doua contraventie, fr prejudiciul daunelor-interese ctre prti care vor fi pltite naintea amendei. (C. civ. 1816 si urm.). Art. 1823. Mentiunile de depozit, inscriptiile si transcriptiile se vor face n registre, n sir, fr nici un loc alb; nici interlinii, sub pedeaps n contra secretarului notariatului de stat de o amend de la 1.500 lei pn la 5.000 lei si de daune-interese ctre prti, care vor fi pltite naintea amendei. TITLUL XIX DESPRE EXPROPRIATIUNEA SILIT1 Art. 1824. Creditorul poate urmri expropriatiunea: 1. a bunurilor imobile si a accesoriilor reputate imobile care sunt proprietatea debitorului su; 2. a uzufructului ce are debitorul asupra bunurilor de aceeasi natur. (C. civ. 462 si urm., 488 si urm., 517 si urm., 1750). 1. Executarea silit asupra bunurilor nemisctoare Art. 1825. Cu toate acestea, partea nediviz a unui coerede n imobilele unei succesiuni nu poate fi pus n vnzare de ctre creditorii si personali naintea mprtelii sau a licitatiei ce pot provoca creditorii, dac vor gsi de cuviint, sau n care au dreptul de a interveni. (C. civ. 731, 785, 974, 1737).

A se vedea art. 490 C. proc. civ. Cu privire la urmrirea bunurilor comune ale sotilor, a se vedea art. 33 din Codul familiei. Art. 1826. Imobilul unui minor sau unui interzis nu poate fi pus n vnzare naintea vnzrii mobilelor sale. (C. civ. 1662, 1794). Art. 1827. Discutia1 prealabil a mobilelor nu este cerut la expropriatiunea imobilelor posedate n nediviz de ctre un major si un minor sau interzis, dac datoria le este comun; asemenea, discutia1 nu se cere n cazul cnd urmririle au fost ncepute n contra unui major sau naintea pronuntrii interdictiei. 1. Urmrirea Art. 1828. Creditorul nu poate urmri vnzarea imobilelor care nu-i sunt ipotecate dect la cazul cnd bunurile ce-i sunt ipotecate nu ajung spre plata creantei sale. (C. civ. 1746, 1824, 1830). Art. 1829. Vnzarea silit a bunurilor situate n diferite raze teritoriale nu poate fi provocat dect succesiv, afar de cazul cnd acele bunuri fac parte din una si aceeasi exploatatiune. Vnzarea se urmreste naintea judectoriei n a crei raz teritorial se gseste centrul exploatatiunii sau n lipsa unui asemenea centru, partea bunurilor ce prezint cel mai mare venit. (C. civ. 1813, 1830). Art. 1830. Dac bunurile ipotecate creditorului si bunurile ce nu-i sunt ipotecate sau bunurile situate n diferite raze teritoriale fac parte din una si aceeasi exploatatiune, vnzarea unuia si altora se va urmri la un loc, dac o cere debitorul. (C. civ. 1812, 1829). Art. 1831. Dac debitorul justific, prin contracte de arend autentice, c venitul curat al imobilelor sale pe timp de un an este de ajuns pentru plata capitalului datoriei dobnzilor si cheltuielilor si dac el d delegatiei creditorului de a percepe acel venit, judectoria poate suspenda urmririle, care urmriri pot fi ns continuate dac se prezint vreun obstacol sau vreo opozitie la plata datoriei. (C. civ. 1101, 1132). Art. 1832. Vnzarea silit a imobilelor nu poate fi provocat si urmrit dect n virtutea unui titlu autentic si executoriu pentru o datorie cert si lichid. Dac datoria consist n sume nelichidate, urmririle sunt valabile, dar ajdudecarea nu se va putea face dect dup lichidare. Art. 1833. Cesionarul unui titlu executor nu poate urmri expropriatiunea dect dup significatiunea 1 fcut debitorului despre cesiunea titlului. (C. civ. 780, 1106, 1393, 1394, 1744). 1. Notificarea Art. 1834. Adjudecarea nu se poate face dect dup o sentint definitiv n ultim instant sau trecut n putere de lucru judecat. Art. 1835. Urmririle nu pot fi anulate sub pretext c creditorul ar fi nceput a cere urmrire pentru o sum mai mare dect ceea ce este datorit. Art. 1836. Orice urmrire de expropriatiune trebuie s fie precedat de o somatie de plat, fcut din partea creditorului, debitorului n persoan sau mandatarului su. Potrivit art. 21 din Decretul nr. 167/1958, dispozitiile acestui act normativ nu se aplic dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie. TITLUL XX DESPRE PRESCRIPTIE1 CAPITOLUL I Dispozitii preliminare Art. 1837. Prescriptia este un mijloc de a dobndi proprietatea sau de a se libera de o obligatie, sub conditiile determinate prin aceast lege. (C. civ. 645, 1091, 1200, 1800, 1887, 1888). A se vedea art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960). 1. Dispozitiile titlului XX (art. 1837 si urm.), precum si celelalte dispozitii din Codul civil privitoare la prescriptia extinctiv a dreptului la actiune avnd un obiect patrimonial, au fost implicit abrogate prin Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), n msura determinat prin art. 25 si art. 26 ale acestui decret. Art. 1838. Nu se poate renunta la prescriptie dect dup mplinirea ei. (C. civ. 965, 1839). Art. 1839. Renuntarea la prescriptie este sau expres sau tacit. Renuntarea tacit rezult dintr-un fapt care presupune delsarea dreptului cstigat. Art. 1840. Cel ce nu poate nstrina nu poate renunta la prescriptie. (C. civ. 946, 948, 1306, 1536). Art. 1841. n materie civil, judectorii nu pot aplica prescriptia dac cel interesat nu va fi invocat acest mijloc. A se vedea art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960) Art. 1842. Prescriptia poate fi opus n cursul unei instante pn n momentul cnd Curtea de Apel 1 va pronunta definitiva sa decizie, asupra creia nu mai poate reveni dup lege, afar numai de cazul cnd cel n drept a o opune ar trebui s se prezume, dup mprejurri, c a renuntat la dnsa. A se vedea nota de sub art. 1841.

1. Potrivit art. 10 din Legea de organizare judectoreasc nr. 92/1992 (M. Of. nr. 197 din 13 august 1992), instantele judectoresti sunt: judectoriile, tribunalele, curtile de apel, Curtea Suprem de Justitie. Art. 1843. Creditorii si orice alt persoan interesat pot s opun prescriptia cstigat debitorului sau codebitorului lor, ori proprietarului, chiar si dac acel debitor, codebitor sau proprietar renunt la dnsa. (C. civ. 562, 699, 974). Art. 1844. Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privat, ci sunt scoase afar din comert. (C. civ. 476, 963, 1310). A se vedea n legtur cu aceast reglementare preferential: - art. 135 alin. 4 din Constitutia Romniei, care enumer bunurile ce fac obiectul exclusiv al propriettii publice; - art. 135 alin. 3 din Constitutia Romniei, potrivit cruia proprietatea public apartine statului sau unittilor administrativ-teritoriale; - art. 135 alin. 5 din Constitutia Romniei, potrivit cruia bunurile proprietate public sunt inalienabile. A se vedea, de asemenea: - art. 4 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (M. Of. nr. 37 din 20 februarie 1991); - art. 5 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, potrivit cruia terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dac prin lege nu se prevede altfel, iar dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil; - Legea administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991, republicat (M. Of. nr. 304 din 30 decembrie 1995). Art. 1845. Statul, stabilimentele publice si comunale, n ceea ce priveste domeniul lor privat, sunt supuse la aceleasi prescriptii ca particularii si, ca si acestia, le pot opune. A se vedea: - art. 135 alin. 2 din Constitutia Romniei, potrivit cruia proprietatea este public sau privat; - art. 6 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (M. Of. nr. 37 din 20 februarie 1991), potrivit cruia domeniul privat al statului si respectiv al comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor este alctuit din terenuri - altele dect cele prevzute la art. 5 - aflate sau intrate n proprietatea lor prin cile si modurile prevzute de lege. El este supus dispozitiilor de drept comun; - Legea administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991, republicat (M. Of. 304 din 30 decembrie 1995). CAPITOLUL II Despre posesiunea cerut pentru a prescrie Art. 1846. Orice prescriptie este fondat pe faptul posesiunii. Posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de urr drept, exercitat, una sau alta, de noi nsine sau de altul n numele nostru. (C. civ. 485, 486, 1847 si urm., 1909). Cu privire la ocrotirea posesiunii, a se vedea art. 674-676 C. proc. civ. Art. 1847. Ca s se poat prescrie, se cere o posesiune continu, nentrerupt, netulburat, public si sub nume de proprietar, dup cum se explic n urmtoarele articole. (C. civ. 1853, 1854, 1863). Art. 1848. Posesiunea este discontinu cnd posesorul o exercit n mod neregulat, adic cu intermitente anormale. (C. civ. 1847, 1850). Art. 1849. Posesiunea este ntrerupt prin modurile si dup regulile prescrise n articolele 1863-1873. (C. civ. 1847). Art. 1850. Continuitatea si nentreruperea posesiunii sunt dispensate de prob din partea celui ce invoc prescriptia, n acest sens c, posesorul actual care probeaz c a posedat ntr-un moment dat mai nainte, este presupus c a posedat n tot timpul intermediar, fr ns ca aceasta s mpiedice proba contrarie. (C. civ. 1200, 1202, 1847). Art. 1851. Posesiunea este tulburat cnd este fundat sau conservat prin acte de violent n contra sau din partea adversarului. (C. civ. 953, 955, 1847, 1900). Art. 1852. Posesiunea este clandestin cnd posesorul o exercit n ascuns de adversarul su nct acesta nu este n stare de a putea s o cunoasc. (C. civ. 1847). Art. 1853. Actele ce exercitm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adic n calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, n puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla ngduint a proprietarului su. (C. civ. 1858). Art. 1854. Posesorul este presupus c posed pentru sine, sub nume de proprietar, dac nu este probat c a nceput a poseda pentru altul. (C. civ. 1200, 1202, 1850, 1853). Art. 1855. Cnd posesorul a nceput a poseda pentru altul, se presupune c a conservat aceeasi calitate, dac nu este prob contrarie. (C. civ. 1200, 1202, 1850, 1853). Art. 1856. Posesiunea viciat prin vreuna din cauzele artate n art. 1847 devine posesiunea util, ndat ce acel viciu nceteaz n vreun mod oarecare. (C. civ. 953, 955,si urm., 1847, 1900). Art. 1857. Posesorul care posed nu sub nume de proprietar nu poate s schimbe el nsusi, fie prin sine singur, fie prin alte persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesiuni. (C. civ. 1855). Art. 1858. Posesiunea care se exercit nu sub nume de proprietar, nu se poate schimba n posesiune util, dect prin vreunul din urmtoarele patru moduri: 1. cnd detintorul lucrului primeste, cu bun-credint de la o a treia persoan, alta dect adevratul proprietar, un

titlu translativ de proprietate n privinta lucrului ce detine; 2. cnd detintorul lucrului neag dreptul celui de la care tine posesiunea prin acte de rezistent la exercitiul dreptului su; 3. cnd detintorul strmut posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul care este de bun-credint; 4. cnd transmisiunea posesiunii din partea detintorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dac acest succesor universal este de bun-credint. (C. civ. 1855, 1857, 1859, 1861). Art. 1859. n toate cazurile cnd posesiunea aceluiasi lucru trece pe rnd n mai multe mini, fiecare posesor ncepe, n persoana sa, o nou posesiune, fr a distinge dac strmutarea posesiunii s-a fcut n mod singular sau universal, lucrativ sau oneros. (C. civ. 1858, 1860, 1861). Art. 1860. Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, s uneasc posesiunea sa cu posesiunea autorului su. (C. civ. 653, 1859 si urm.). Art. 1861. Dispozitiile celor dou articole precedente nu derog la cele prescrise prin articolul 1858, n ultimul su alineat. (C. civ. 1859, 1860). Art. 1862. Dac viciul posesiunii consist n discontinuitatea, n interuptiunea sau n precaritatea sa, oricine are interes ca s nu fie prescriptia mplinit l poate opune. Dac clandestinitatea si tulburarea posesiunii sunt vicii numai relative si nu pot fi, prin urmare, opuse dect numai de cei n privinta cror posesiunea a avut asemenea caracter. (C. civ. 1847, 1853 si urm.). CAPITOLUL III Despre cauzele care ntrerup sau care suspend cursul prescriptiei SECTIUNEA I Despre cauzele care ntrerup prescriptia Art. 1863. Prescriptia poate fi ntrerupt sau n mod natural sau n mod civil. (C. civ. 1847, 1864 si urm.). A se vedea: - Art. 16 si 17 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), care reglementeaz ntreruperea cursului prescriptiei. Art. 1864. Este ntrerupere natural: 1. cnd posesorul este si rmne lipsit, n curs mai mult de un an, de folosinta lucrului, sau de ctre vechiul proprietar sau de ctre o a treia persoan; 2. cnd lucrul este declarat neprescriptibil n urmarea unei transformri legale a naturii sau destinatiei sale. (C. civ. 1863). Art. 1865. ntreruperea civil se opereaz: 1. printr-o cerere fcut n judecat, fie introductiv de instant sau numai incident ntr-o instant deja nceput; 2. printr-un act nceptor de executare, precum sechestrul (saisie) sau cererea executiei unui titlu crui legea recunoaste puterea executorie; 3. prin recunoasterea de ctre debitor sau posesor a dreptului celui n contra crui prescrie. (C. civ. 1905). Art. 1866. Efectele ntreruperii prescriptiei prin vreunul din modurile naturale sunt absolute; ntreruperea civil, afar de exceptiile cuprinse n articolele 1872 si 1873 si altele asemenea, nu foloseste dect celuia ce o face si nu vatm dect celui contra crui se face. (C. civ. 1864, 1867 si urm.). Art. 1867. ntreruperea, fie civil, fie natural, sterge cu totul orice prescriptie nceput naintea sa; n nici un caz acea prescriptie nu mai poate fi continuat. Posesorul sau debitorul pot ncepe o nou prescriptie dup ce actele constitutive de ntrerupere nceteaz, conform naturii lor si regulilor aci mai jos stabilite. (C. civ. 1864, 1866, 1868). Art. 1868. Cererea fcut n judecat nu va putea ntrerupe prescriptia dect dac va fi n cuviintat de judectorie prin hotrre de nerevocabil autoritate1. n cazul acesta nici o prescriptie nu poate curge de la formarea cererii n judecat si pn la pronuntarea unei asemenea hotrri. (C. civ. 1870, 1871). 1. Hotrre definitiv Art. 1869. Dac cel ce a format cererea n judecat las s se perime acea actiune a sa prin nelucrare; dac se dezist de acea cerere pentru oricare alt motiv, afar de nulitti de form sau de necompetinta instantei ctre care a fost fcut, nici o ntrerupere de prescriptie nu poate fi. (C. civ. 1865, 1868, 1870). Cu privire la perimare a se vedea art. 248-254 C. proc. civ., iar cu privire la dezistare a se vedea art. 246-247 C. proc. civ. Art. 1870. Cererea n judecat ntrerupe prescriptia, dup regulile cuprinse n articolul 1868 si 1869, chiar n cazul cnd este adresat la o instant judectoreasc necompetent si chiar dac este nul pentru lips de forme. (C. civ. 1868, 1869, 1871). Art. 1871. n cazurile prevzute n articolul precedent, prescriptia nu va fi ntrerupt dect dac cel interesat va fi fcut, mai nainte de hotrrea de peremtiune1, ce ar putea fi pronuntat n contra sa, o nou cerere n bun si cuvenit form, si dac aceast dup urm cerere va fi ncuviintat, dup cum se arat la articolul 1868. (C. civ. 1870). Textul a fost modificat implicit ca urmare a modificrii prevederilor din Codul de procedur civil privitoare la perimare (art. 248-254), potrivit crora perimarea opereaz de drept.

1. Perimare Art. 1872. ntreruperea civil a prescriptiei, fcut n contra unuia din debitorii solidari, are efect n contra tuturor celorlalti codebitori ai si. ntreruperea civil fcut n contra unuia din mostenitorii unui debitor solidar nu are efect n contra celorlalti comostenitori, chiar dac creanta ar fi ipotecar, dac obligatia nu este nedivizibil. Asemenea ntrerupere nu are efect n contra codebitorilor debitorului defunct, dect n msura prtii de obligatie a mostenitorului contra crui s-a fcut ntreruperea. Spre a ntrerupe prescriptia n contra acelor codebitori, trebuie o ntrerupere fcut n contra tuturor mostenitorilor debitorului defunct. (C. civ. 742, 1036 si urm., 1045, 1057, 1062, 1873). Art. 1873. ntreruperea civil a prescriptiei, fcut n contra debitorului principal, are efecte si n contra cautiunii. ntreruperea fcut n contra cautiunii nu poate opri cursul prescriptiei datoriei principale. (C. civ. 1652 si urm., 1679 si urm.). SECTIUNEA II Despre cauzele care suspend cursul prescriptiei Art. 1874. Suspendarea opreste cursul prescriptiei pe timpul ct dureaz, fr ns a o sterge pentru timpul trecut. (C. civ. 1875 si urm.). A se vedea: - Art. 13-15 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), care reglementeaz suspendarea cursului prescriptiei. Art. 1875. Prescriptia curge n contra oricrei persoane care n-ar putea invoca o exceptie anume stabilit prin lege. (C. civ. 1876 si urm.). Art. 1876. Prescriptia nu curge n contra minorilor si interzisilor, afar de cazurile determinate prin lege. (C. civ. 1900, 1908). Art. 1877. Prescriptia curge n contra femeii mritate n privinta averii sale parafernale, chiar si dac aceea se afl sub administratia brbatului, cu rezerva ns, pentru cazul acesta, de actiune recursorie a femeii n contra brbatului. Dispozitiile art. 1877 si 1878 au fost abrogate implicit de Codul familiei (art. 30-36), care a instituit ntre soti regimul legal al bunurilor comune, de la care nu se poate deroga prin conventii. Art. 1878. Prescriptia nu curge pe ct timp tine cstoria, n contra femeii mritate, n privinta imobilelor dotale care n-au fost declarate alienabile prin contractul de cstorie, dect, dac va fi nceput a curge mai nainte de cstorie, sau din momentul separatiei patrimoniilor, conform articolelor 1256-1270, oricare ar fi epoca n care a nceput posesiunea. A se vedea nota de sub art. 1877. Art. 1879. (Abrogat prin Legea din 20 aprilie 1932 pentru ridicarea incapacittii civile a femeii mritate). Art. 1880. Nu este asemenea supus prescriptiei, pe ct timp tine cstoria, nici o actiune a femeii care ar putea s se rsfrng cumva n contra brbatului, de ar fi exercitat de femeie contra unei a treia persoane. A se vedea nota de sub art. 1538. Art. 1881. Prescriptia nu curge ntre soti, pe ct timp tine cstoria. (C. civ. 1882 si urm.). A se vedea si dispozitiile art. 14 alin. final din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960). Art. 1882. Prescriptia nu curge contra mostenitorului beneficiar n respectul creantelor sale asupra succesiunii. Ea nu curge n contra succesiunii, nici n privinta creantelor, nici n privinta drepturilor reale. (C. civ. 713, 1883). Art. 1883. Regulile prescrise prin articolul precedent se aplic si la prescriptia dintre administratorul legal al averii unei persoane si acea persoan, precum dintre o succesiune vacant si persoana numit curator al ei. (C. civ. 1882). Succesiunea vacant la care se refer textul era reglementat prin art. 724-727, care au ncetat de a mai avea aplicare odat cu intrarea n vigoare a Decretului nr. 40/1953 privitor la procedura succesoral notarial (B. Of. nr. 2 din 22 ianuarie 1953, republicat n B. Of. nr. 25 din 7 decembrie 1960). Potrivit acestui decret, notarul de stat elibereaz certificat c succesiunea este vacant, dac sunt ntrunite conditiile prevzute de lege, iar bunurile lsate de defunct trec n proprietatea statului; prin urmare, nu mai pot exista raporturi ntre mostenire si curator. 2. A se vedea si dispozitiile art. 14 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv. Art. 1884. Prescriptia curge att n folosul ct si n contra unei succesiuni vacante, chiar si dac n-are curator, si chiar n timpul termenelor de trei luni pentru facerea inventarului si de 40 zile pentru deliberare. (C. civ. 706 si urm.). A se vedea nota de sub art. 1883. Art. 1885. Prescriptia unei creante conditionale sau cu termen nu poate ncepe dect din momentul cnd s-a mplinit conditia sau a expirat termenul. Actiunile reale ale creditorului sau proprietarului sunt, prin exceptie, supuse prescriptiei n folosul celui ce detine lucrul, chiar si mai nainte de realizarea conditiilor, sau de expirarea termenelor la care acele actiuni pot fi subordonate. (C. civ. 1017, 1022, 1337). Cu privire la prescriptia drepturilor sub conditie suspensiv sau cu termen suspensiv, a se vedea art. 7 alin 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960).

CAPITOLUL IV Despre timpul cerut pentru a prescrie SECTIUNEA I Dispozitii generale Art. 1886. Nici o prescriptie nu poate ncepe a curge mai nainte de a se naste actiunea supus acestui mod de stingere. A se vedea si dispozitiile art. 7 alin. 1 si 2, art. 8, 10, 11 si 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960). Art. 1887. Termenul prescriptiei se calculeaz pe zile, si nu pe ore. Prin urmare ziua n cursul creia prescriptia ncepe nu intr n acel calcul. (C civ. 1888, 1889). Art. 1888. Ziua se mparte n 24 de ore. Ea ncepe la miezul noptii si se fineste la miezul noptii urmtoare. Art. 1889. Prescriptia nu se socoteste cstigat, dect dup mplinirea celei dup urm zile a termenului defipt prin lege. A se vedea si dispozitiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960). SECTIUNEA II Despre prescriptia de 30 de ani Art. 1890. Toate actiunile att reale ct si personale, pe care legea nu le-a declarat nedescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fr ca cel ce invoc aceast prescriptie s fie obligat a produce vreun titlu, si fr s i se poat opune reaua-credint. (C. civ. 557, 565, 639, 645, 700, 840, 1091). 1. A se vedea art. 3 si 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960); 2. Potrivit art. 22 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), impozitele si taxele datorate statului, contributia pentru asigurri sociale, precum si primele de asigurare datorate n temeiul asigurrilor prin efectul legii, rmn supuse dispozitiilor privitoare la prescriptie din legile speciale. Art. 1891. Instantele ncepute si delsate se vor prescrie, n lips de cerere de peremtiune, prin 30 ani socotiti de la cel de pe urm act de procedur, oricare ar fi termenul de prescriptie al actiunilor n urma crora se vor fi nceput acele instante. 1. Textul a fost implicit modificat prin Legea nr. 394 din 23 iunie 194 3 pentru accelerarea judectilor n materie civil si comercial care, prin art. 64, a instituit perimarea de drept. 2. A se vedea, de asemenea, nota 1 de sub art. 1890. Art. 1892. Renditele sau creantele ale cror capete1 nu sunt niciodat exigibile si care produc n folosul creditorului interese periodice2 sau n perpetuu3 sau pe viat, se prescriu prin 30 de ani ncepnd de la data titlului lor constitutiv. A se vedea nota 1 de sub art. 1890, precum si art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960). 1. Capital. 2. Venituri periodice 3. Rente perpetue Art. 1893. Dup 28 de ani de la data titlului constitutiv sau a celui de pe urm titlu, debitorul poate fi constrns s procure un nou titlu creditorului sau reprezentantilor si. A se vedea nota de sub art. 1892. Art. 1894. Regulile prescriptiei relative la alte obiecte dect cele cuprinse n acest titlu si care sunt expuse la locurile respective din acest codice exclud aplicarea dispozitiilor acestui titlu n toate cazurile cnd sunt contrarii lor. (C. civ. 557, 619, 623 si urm., 639 si urm., 700, 722, 783, 789, 833, 840, 931, 1334, 1359, 1512, 1800 pct. 4, 1901). SECTIUNEA III Despre prescriptiile de 10 pn la 20 de ani Art. 1895. Cel ce cstig cu bun-credint si printr-o just cauz un nemisctor determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dac adevratul proprietar locuieste n circumscriptia tribunalului judetean unde se afl nemisctorul, si prin douzeci de ani dac locuieste afar din acea circumscriptie. (C. civ. 486, 487, 1896). Art. 1896. Dac adevratul proprietar a locuit, n diferite timpuri, n circumscriptia tribunalului judetean unde se afl nemisctorul, si afar dintr-nsa, prescriptia se va completa adugndu-se, la anii de prezent, un numr de ani de absent ndoit dect cel ce lipseste la anii de prezent pentru ca s fie zece. Art. 1897. Justa cauz este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc. Un titlu nul nu poate servi de baz prescriptiei de 10 pn la 20 de ani. Un titlu anulabil nu poate fi opus posesorului care a invocat prescriptia de 10 pn la 20 ani, dect de cel ce ar fi avut dreptul de a cere anularea sa, sau de reprezentantii dreptului su, dac posesorul n-a cunoscut cauza anulabilittii. (C. civ. 1858, 1895). Art. 1898. Buna-credint este credinta posesorului c, cel de la care a dobndit imobilul, avea toate nsusirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea. Este destul ca buna-credinta s fi existat n momentul cstigrii imobilului.

Art. 1899. Justa cauz trebuie s fie totdeauna probat de cel ce invoc prescriptia de 10 pn la 20 ani. Buna-credint se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce aleag rea-credint. (C. civ. 486, 487, 960). Art. 1900. Actiunea pentru nulitatea sau pentru stricarea unei conventii, se prescrie prin 10 ani, n toate cazurile cnd legea nu dispune altfel. Aceast prescriptie nu ncepe a curge, n caz de violent, dect din ziua cnd violenta a ncetat; n caz de eroare sau de dol, din ziua cnd eroarea sau dolul s-a descoperit; pentru actele fcute de femei mritate neautorizate, din ziua desfacerii cstoriei; n contra minorilor din ziua majorittii, iar n respectul interzisilor din ziua cnd s-a ridicat interdictia. (C. civ. 790, 799, 953 si urm., 1157, 1837 si urm., 1895 si urm., 1903). 1. A se vedea art. 2, 3 si 9 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960). 2. Partea din cuprinsul textului "pentru actele fcute de femei mritate neautorizate, din ziua desfacerii cstoriei" a fost abrogat implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacittii civile a femeii mritate (promulgat prin Decretul nr. 1412, M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932) Art. 1901. Orice actiune a minorului contra tutorelui, relativ la faptele tutelei, se prescrie prin 10 ani, ncepnd de la majoritatea sa. (C. civ. 1890). Textul a fost implicit modificat prin art. 3 si 14 din Decretul nr. 167/1958 privitor ln prescriptie extinctiv. Art. 1902. Dup 10 ani, arhitectii si ntreprinztorii de lucrri sunt desrcinati de rspunderea la care sunt supusi pentru stricciunea n tot sau n parte a constructiei, prin viciile de construire sau prin viciile pmntului. (C. civ. 1483). Textul a fost implicit modificat prin art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv. A se vedea Legea nr. 10/1995 privind calitatea n constructii (M. Of. nr. 12 din 24 ianuarie 1995). SECTIUNEA IV Despre cteva prescriptii particulare1 Art. 1903. Actiunea maistrilor si institutorilor de stiinte sau de arte, pentru lectiile ce dau cu luna; a osptarilor si gzduitorilor, pentru nutrirea si locuirea ce procur, si a oamenilor cu ziua, pentru plata zilelor, a materiilor de dnsii procurate si a simbriilor; se prescriu prin sase luni. (C. civ. 1905, 1908). A se vedea art. 176 din Codul muncii. 1. n afar de prescriptiile speciale prevzute n aceast sectiune, a se vedea si: - art. 37 din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la crtile funciare (M. Of. nr. 95 din 27 aprilie 1938); - art. 4, 5, 9 si 11 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960); - art. 103 din Codul aerian (Decretul nr. 516, B. Of. nr. 56 din 30 decembrie 1953); - art. 52, 55 si 60 din Codul familiei; - art. 23 si 24 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954); - Legea nr. 10/1995 privind calitatea n constructii (M. Of. nr. 12 din 24 ianuarie 1995). - art. 97-101 din Ordonanta Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie, privind executarea creantelor bugetare (M. Of. nr. 23 din 31 ianuarie 1996) care reglementeaz prescriptia dreptului de a cere executarea silit. Art. 1904. Actiunea medicilor, a chirurgilor si a apotecarilor, pentru vizite, operatii si medicamente; a neguttorilor, pentru marfele ce vnd la particularii care nu sunt neguttori; a directorilor de pensionate, pentru pretul pensiunii scolarilor lor, si a altor maistri, pentru pretul uceniciei; a servitorilor care se tocmesc cu anul, pentru plata simbriei lor; se prescriu printr-un an. (C. civ. 1905, 1908). Cu privire la alin. 4, a se vedea art. 176 din Codul muncii. Art. 1905. Prescriptia n cazurile mai sus artate se va mplini, chiar dac ar urma serviciile, lucrrile si predrile acolo mentionate. Ea nu nceteaz de a curge dect cnd s-a ncheiat socoteala, s-a dat un bilet sau adeverint, ori s-a format cerere n judecat. (C. civ. 1865, 1903, 1906, 1908). Art. 1906. Cu toate acestea, cei crora vor fi opuse aceste prescriptii pot dovedi, prin orice mijloace, c plata este nc datorat. Art. 1907. Veniturile renditelor perpetue sau pe viat; prestatiunile periodice ale pensiunilor alimentare, chiriile caselor si arenzile bunurilor rurale; dobnzile sumelor mprumutate si n genere tot ce se plteste cu anul sau la termene periodice mai scurte; se prescriu prin 5 ani. (C. civ. 1429, 1587, 1639, 1908). Termenul de prescriptie al dreptului la actiune cu privire la obligatiile prevzute de acest text este stabilit n art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv (B. Of. nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat n B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960). Art. 1908. Prescriptiile prezentei sectiuni curg n contra minorilor si interzisilor, rmnnd acestora recurs n contra tutorilor lor. (C. civ. 1711).

Cu privire la curgerea prescriptiei mpotriva celor lipsiti de capacitatea de exercitiu, a se vedea art. 14 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiv. Art. 1909. Lucrurile misctoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fr s fie trebuint de vreo curgere de timp. Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel crui s-a furat un lucru, poate s-l revendice, n curs de trei ani, din ziua cnd l-a pierdut sau cnd i s-a furat, de la cel la care-l gseste, rmnnd acestuia recurs n contra celui de la care l are. (C. civ. 472, 485, 972, 1156, 1598, 1730, 1751, 1846, 1910). A se vedea nota de sub art. 1844. Art. 1910. Dac posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumprat la blci sau la trg, sau la o vindere public, sau de la neguttor care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate s ia lucrul napoi dect ntorcnd posesorului pretul ce l-a costat. Art. 1911. Prescriptiile ncepute la epoca publicrii acestui codice se vor regula dup legile cele vechi. Dispozitii generale Art. 1912. Codicii Domnilor Calimach si Caragea, si orice alte legi civile anterioare, ordonantele domnesti si instructiunile ministeriale din ambele Principatele-Unite, sunt abrogate n tot ce nu este conform regulilor prescrise n prezentul codice. Art. 1913. Acest codice civil se va pune n lucrare la 1 iulie anul 1865. Prin Decretul din 2 iulie 1865, punerea n aplicare a Codului civil a fost amnat pentru data de 1 decembrie 1865. Art. 1914. Fiica dotat naintea promulgrii acestei legi, de voieste a veni la o ereditate deschis n urma promulgrii acestei legi, va fi obligat a reporta dota.