CERCETAREA PEDAGOGICA

Curs III

Cercetarea tiinific i etapele ei

Cercetarea stiinific, este o activitate uman de obinere a unor informaii privind modul n care pot fi soluionate problemele teoretice sau practice specifice unui domeniu, prin metodele cele mai demne de ncredere de care dispunem.

Scopul cercetrii tiinifice este acela de a ajunge printr-o metod tiinific la cunotine care s aib valoarea de adevr.
Metoda tiinific reprezint paii care trebuie s fie fcui de cel care caut adevrul, cunoscui sub numele de etape.

Functiile cercetarii pedagogice:

functia explicativa - se rezuma doar la a constata, a descrie si a explica fenomenele educative manifestate; functia praxiologica - cercetarea pedagogicp este importanta atunci cand depaseste stadiul descriptivexplicativ si purcede benefic in maniera interventionista, determinand modificari, transformari, apropieri de optim si armonie; functia predictiva - cercetarea pedagogica se carcaterizeaza in a spune ceea ce trebuie sa fie sau ceea ce va evolua in mod deosebit intr-o directie anumita; functia sistematizatoare; functia referential-informationala.

Etape ale cercetrii tiinifice:

Definirea problemei - n cercetarea pedagogic, de obicei este o problem practic ce nu poate fi soluionat pe baza cunotinelor teoretice i practice disponibile. II.Colectarea informaiilor. Informaiile pot fi definite ca fapte sau contrucii logice care sunt relevante pentru soluionarea unei probleme: (a) consistena intern; (b) caracter complet; (c) exactitate i precizie. III.Elaborarea ipotezelor. O ipotez este o supoziie a cercettorului n legtur cu modul de a proceda pentru a rezolva problema cu care se confrunt. Ipoteza, formulat n termeni dac ... atunci sau cu ct ...cu att aduce o explicaie pentru problema identificat, un rspuns pentru aceasta. IV.Testarea ipotezelor. Implic o revizuirea a informaiilor disponibile pentru a se vedea dac ele susin ipoteza. Este suficient ca un singur fapt care s o contrazic pentru ca validitatea ipotezei s fie pus sub semnul ndoielii. Dac informatiile V.Formularea concluziilor. Dac toate informaiile vor confirma ipoteza, atunci ipoteza respectiv devine nsi concluzia cercetrii.

Formele cercetrii pedagogice

Studiile experimentale avnd ca scop examinarea critica a practicilor existente sau a unor noi propuneri de aciune practic; Anchetele i n general observaiile ntreprinse asupra faptelor educaionale;

Contribuiile teoretice, istorice, filozofice sau interdisciplinare destinate s contureze cadru general de studiu al diferitelor probleme ale educaiei. Analiza critic a literaturii de cercetare;
Cercetrile operaionale, aplicative ale unor programe educative locale menite s amelireze o stare local.

Obiectivele generale ale cercetrii

pedagogice - G. DE LANDSHEERE(1964)

I. Cunoaterea elevilor II. Cunoaterea educatorilor i a procesului de nvmnt

III. Cunoaterea materiilor de nvmnt

IV. Cunoaterea sistemului educativ V. Cunoasterea soluiilor aduse de alii

Metodologia cercetrii pedagogice

Principalele metode de cercetare - observatia, experimentul, convorbirea, metoda analizei produselor activittii, metoda biografic, testele,ancheta.

Metoda observatiei

Const n urmrirea si consemnarea exact a diferitelor manifestri comportamentale ale unui elev (ori ale unui grup de elevi) precum si a contextului situational n care ele se produc. In timpul observatiei nu se intervine cu nimic n modificarea conditiilor care actioneaz asupra subiectilor supusi cercetrii, ci doar se nregistreaz fidel fenomenele constatate. Continutul observatiei realizate de educatori l constituie: simptomatic stabil (trsturile bio-constitutionale si trsturile fizionomice ale elevilor); simptomatica labil ( multitudinea comportamentelor si a conduitelor flexibile ale subiectilor cercetati).

Formele observatiei - M. ZLATE ( 1994)

(1) dup orientarea actului observational: - autoobservatia (orientat spre cunoasterea propriei persoane) si observatia propriu-zis (orientat spre observarea coduitei altor persoane); (2) dup prezenta sau absena observatorului: observatia direct (prezenta observatorului este perceput si constientizat de ctre cei observati); observatia indirect (observatorul urmreste de la distant comportamentul subiectilor prin intermediul unor mijloace tehnice specializate, fr ca subiectii s stie c sunt observati); cu observator uitat (subiectii sunt att de familiarizati cu prezenta printre ei a observatorului, nct l ignor); cu observator ascuns (n spatele unor draperii, a unor paravane etc); (3) dup durata observrii: continu (realizat o lung perioad de timp); discontinu (realizat periodic, la diferite intervale de timp); (4) dup obiectivele urmrite: selectiv (vizeaz doar un anumit aspect al comportamentului); integral (vizeaz toate manifestrile de conduit); (5) dup gradul de implicare al observatorului: participativ (observatorul particip, n calitate de membru, la activittile grupului de subiecti observati); pasiv (observatorul nu se implic n activitatea subiectilor).

Dezavantajele metodei observatiei

informatiile obtinute prin aceast metod depind, cantitativ si calitativ, de subiectivitatea observatorului: de atentia cu care urmreste fenomenele observate, de capacitatea de a sesiza aspectele esentiale, de gradul su de obiectivitate n aprecierea faptelor etc.

Conditiile unei bune observatii

(1) stabilirea cu claritate a scopului si a obiectivelor observatiei ntreprinse (faptele care intereseaz se produc concomitent cu alte fapte, care nu sunt semnificative pentru fenomenul cercetat, de aceea cercettorul trebuie s-si precizeze obiectivele);
(2) elaborarea prealabil a unui plan al observatiei; (3) utilizarea unor repere de control (de ex., gruparea comportamentelor copiilor n timpul recreaiilor n conduite amicale, conduite ostile etc.); (4) stabilirea unor scale de estimare/ nregistrare a intensittii / frecventei cu care se produc fenomenele observate ( de ex. gradul de atentie la lectii a unui elev poate fi apreciat cu ajutorul unei scale cu 4-5 trepte, de genul: foarte atent, atent, atent ocazional, putin atent, neatent);

(5) consemnarea imediat a faptelor observate ;

(6) folosirea observatiei repetate; (7) colaborarea cu mai multi observatori (confruntarea observatiilor ntreprinse simultan, asupra aceluiasi fenomen, de ctre mai multi observatori este de natur s atenueze subiectivismul) ( 8) utilizarea unor mijloace performante de nregistrare a faptelor (grile de consemnare a informaiilor, camere de filmat etc.)

Metoda experimentului

Metoda experimentului const n modificarea intentionat a unui factor, dintre cei presupusi a influena comportamentul unei persoane, ntr-o anumit situatie, cu scopul de a observa efectele acestei modificri asupra comportamentului respectiv. Modificarea introdus poart numele de variabil independent, ea fiind legat de decizia cercettorului, care n mod deliberat, a introdus-o n experiment. Acele aspecte ale comportamentului care se vor schimba n urma modificrii introduse poart numele de variabile dependente.

Tipuri de experimente: (a) experimentul natural; (b) experimentul de laborator; (c) experimentul psiho-pedagogic

Metoda convorbirii

Convorbirea este o discutie ntre cercettor si copil. Cercettorul adreseaz subiectului investigat o serie de ntrebri legate de activitatea, gndurile, preferintele acestuia. Forme ale convorbirii: convorbirea standardizat (bazat pe adresarea acelorasi ntrebri, n aceeasi ordine, tuturor subiectilor cercetati); convorbirea semidirijat ( cu posibilitatea de a schimba ordinea ntrebrilor adresate, posibilitatea de a adresa ntrebri suplimentare); convorbirea liber ( ntrebrile sunt concepute pe loc, n functie de situatie si de caracteristicile momentului).

Reguli de abordare a copiilor prin discutii:

(1) s se evite adoptarea unei atitudini de judector, care poate s induc celui abordat un sentiment de inferioritate sau de culpabilitate; (2) prima apropiere de copil se va face sub forma unei discutii cu caracter general, de genul mi place cum ai (rspuns/ ai cntat/ ai desenat etc); ce zici de vremea aceasta de afar?; este foarte interesant().... etc.; (3) evitarea impresiei de interogatoriu, care poate nelinisti copilul; ntrebrile care ne intereseaz pot fi adresate treptat, uneori n zile diferite, strecurate printre alte discutii; (4) arbordarea de ctre cercettor a unei fizionomii complezente, linistite; (5) concentrarea atentiei cercettorului exclusiv asupra interlocutorului (nu privim n jur, nu avem alte preocupri, ascultm atent); (6) evitarea locurilor prea aglomerate sau neangajarea discutiei de fa cu alte persoane; (7) evitarea reactiilor de excesiv mirare, scandalizare, indiferent de ceea ce va spune copilul; (8) evitarea oricrei judecti de valoare (dezaprobri sau aprobri), precum si a reactiilor de dojenire , a replicilor moralizatoare, atunci cnd faptele mrturisite de copil nu corespund normelor unei comportri frumoase (atitudine de neutralitate afectiv); (9) notarea rspunsurilor s se fac imediat dup terminarea convorbirii, nu n fata copilului; (10) nu se va insista n mod exagerat asupra subiectelor pe care, n mod evident, copilul nu doreste s le discute; vor fi amnate pentru un alt moment, mai favorabil.

Metoda analizei produselor activittii elevilor

Metoda analizei produselor activittii porneste de la premisa c produsele unei activiti sunt relevante pentru personalitatea celui/celor studiai.
Modul n care se prezint, de exemplu, caietele de notite, modul n care sunt realizate desenele elevilor ofer cercettorului numeroase informatii despre felul de a fi al elevilor. Un desen cu linii apsate puternic sugereaz un efort excesiv de realizare a lui; liniile slabe, imprecise pot fi un semn al timidittii; folosirea culorilor vii denot o fire echilibrat si optimist, a celor sumbre, complexe si timiditate; disproportionalitatea unor detalii poate fi un semnal pentru anumite probleme afective, legate de persoana sau detaliul reprezentate n desen desen; bogtia detaliilor si repartitia rational a obiectelor n spatiu indic gradul de dezvoltare mintal s.am.d.

Metoda biografic

Metoda biografic const n strngerea unor informatii pertinente despre principalele evenimente din viata subiectului cercetat, cu scopul de a gsi eventuale explicatii ale comportamentului su actual sau ale profilului personalittii sale. In viata unui om pot exista evenimente care pot influenta profund conduita sa pe viitor: experiente traumatizante psihic, boli, succese, insuccese notabile, diverse experiente. Educatorul poate obtine aceste informatii n urma unor discutii purtate cu printii elevului, ori din convorbirile cu elevul nsusi, din studierea unor documente medicale, din caracterizri realizate de cei care au cunoscut copilul n perioadele anterioare ntlnirii lui cu cercettorul etc.

Metodologia cercetarii pedagogice

In cercetarea pedagogica totul pleaca de la problema de cercetat, care are o natura diversa. Problema se transforma in ipoteza cercetarii. Problema se formuleaza concis, dupa care se enunta ipoteza ce constituie argumentul cercetarii.
Planul unei cercetari pedagogice cuprinde urmatoarele etape: 1) stabilirea temei de cercetat; 2) asigurarea documentarii preliminare pentru a cunoaste tot ceea ce s-a realizat mai valoros in lume in plan teoretic si aplicativ, pentru a nu porni pe un loc gol, sau a bate pasul pe loc, investigand probleme ce au fost deja cercetate; 3) elaborarea ipotezei stiintifice si de lucru specifice temei cercetarii pedagogice. 4) organizarea si desfasurarea activitatii de investigatie experimentala; acesta presupune asigurarea unitatilor si factorului uman de cercetare unitati de invatamant cu subiecti, cercetatori, mijloace materiale si financiare, aparatura necesara pt. colectarea si analiza datelor, stabilirea concluziilor si alegerea solutiei optime, pe baze stiintifice si eficiente.

Cerintele unei cercetari pedagogice obiective:

1) inregistrare fidela a datelor 2) investigarea unui numar suficient de cazuri 3) asigurarea cadrului natural al situatiilor pedagogice de investigatie 4) folosirea imbinat a datelor din surse directe si indirecte,si a metodelor de investigatie 5) inainte de stabilirea concluziilor finale se reia actiunea de prelucrare si interpretare a datelor 6) folosirea mijloacelor tehnice moderne .

Aplicatie: Realizai macheta unei cercetri pedagogice dup urmtoarea structur:

- descrierea problemei (justificarea cesteia, alte informaii care exist n tema abordat); - obiectivele cercetrii (ce anume doresc s aflu prin cercetarea ntreprins) - ipoteze de cercetare; - universul cercetrii (ex. Scoala, elevi, prini, n funcie de problema identificat); - metode utilizate; - rezultate preconizate.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE:

Chelcea Septimiu , Psihosociologie. Teorie, cercetari, aplicatii, Editura Polirom, Iai, 2008 Chelcea Septimiu , Metodologia cercetrii sociologice, Bucureti, Editura Economic, 2001 Drgan I., Nicola, I. , Cercetarea psihopedagogic, Ed.TIPOMUR, Tg. Mure, 1993 Golu, P., Invare i dezvoltare. Bucureti: Editura tiinific i Enciclopedic, 1985; De Landsheere, G., Introduction a la recherche pdagogiques. P.U.F., 1964; Planchard, E. , Cercetarea n pedagogie, E.D.P., Bucureti, 1972 Muster, D., Metodologia cercetrii n educaie i nvmnt , Ed. Litera, Bucureti, 1985; Noveanu, E., P., Pan, L.,I., Didactica limbilor moderne. Metodologia cercetii experimentale. Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic, 1981 Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Ed. ALL, Bucureti, 1998, (2001) Huberman, A. M., Cum se produc schimbrile n educaie i nvmnt, E.D.P., Bucureti, 1978 Vlsceanu, L., Decizie i inovaie n nvmnt, E.D.P, Bucureti, 1979; Vlsceanu, L., Metodologia cercetrii sociale. Metode i tehnici. Bucureti, Editura tiinific i enciclopedic, 1986; Zlate, M., Introducere n psihologie. Bucureti, Casa de editur i pres Sansa S.R.L., 1994;