Sunteți pe pagina 1din 30

CUPRINS

Introducere............................................................................................................... Capitolul 1 Vntul....................................................................................................... 1.1. Viteza si direcia vntului................................................................................. 1.2.Tipuri de vnt................................................................................................... 1.2.1. Vnturi periodice si regulate............................................................ 1.2.2.Vnturi locale.................................................................................... 1.3.Structura Vntului............................................................................................ 1.4.Roza vanturilor.

CAPITOLUL 1- VNTUL

Aerul atmosferic se afla intr-o permanenta miscare, atat pe orizontala (miscare de advectie), cat si pe verticala (miscare de convective) in raport cu suprafata Pamantului, iar deplasarea maselor de aer imprima un anumit aspect vremii din regiunile respective. Prin vant se intelege fenomenul de deplasare a unei mase de aer pe orizontala(sau predominant orizontala), dintr-o regiune cu presiunea atmosferica ridicata spre o regiune cu presiune atmosferica scazuta. Miscarile orizontale sau aproape orizontale (advectie) se produc ca urmarea diferentelor de presiune rezultate din deformarea suprafetelor izobare, in stransa legatura cu regimul termic al aerului din aceste regiuni. Dupa cum s-a mentionat mai su, daca miscarea aerului are loc pe vertical (ascendant sau descendent) fenomenul se numeste convectie. Convectia poate fi de doua feluri: fortata (atunci cand este produsa de forte mecanice, frecari ale straturilor sau miscarii sub actiunea unor forte exterioare) sau libera (datorita diferentelor de densitate ale aerului). Deplasarea aerului sub forma de vant contribuie intr-o masura insemnata la schimbarile bruste ale vremii si la modificarea semnificativa a parametrilor meteorologici pentru intervale de timp mici. In lipsa vantului, trecerile dintre anotimpuri si evolutiile de la un an la altul s-ar face mult mai mai lent, doar in functie de evolutia radiatiei solare. Varietatea mare a vanturilor care se observa pe suprafata Pamantului a permis clasificarea lor dupa mai multe criteria (frecventa, cauza generatoare si scara la care se manifesta, natura acestora, altitudinea la care bat). De exemplu, dupa cauza producerii lor si scara la care se manifesta, vanturile se pot clasifica in: - vanturi rezultate din circulatia generala a atmosferei, - vanturi locale (vanturi care bat pe suprafete mici si sunt produe de anumite distributii barometrice legate de configuratia fizico-geografica locala).La baza procesului de producerea a vantului sta incalzirea inegala a suprafetei subiacente a atmosferei si a aerului. Astfel, daca intr-o regiune a suprafetei terestre (A) temperature este mai mare decat in regiunile invecinate (B,C) atunci aerul mai cald, mai usor (densitate mai mica) se va ridica la altitudine, generand curenti de convective ascendenti si o presiune atmosferica mica. Ajuns la inaltime, aerul se va raci si va cauta sa se raspandeasca uniform in toate directiile. Aerul rece, avand densitate mai mare decat cel cald, va cobora in regiunile B si C, unde presiunea atmosferica va fi mare iar temperaturile mici. Rezulta ca, intrucat exista o tendinta naturala de egalare a presiunilor atmosferice, isi va face aparitia o miscare advectiva a aerului din regiunile cu o presiune ridicata (anticiclon) spre regiunea A, unde presiunea este mai mica (ciclon), deplasare care constituie vantul.Aceasta miscare are loc atunci cand diferentele de presiune se manifest ape aceeasi suprafata orizontala, ea putandu-se observa, adesea, si din circulatia norilor, inversa fata de cea a vanturilor din vecinatatea suprafetei terestre.

Deasupra suprafetei izobare neutre (995 mb), la aceeasi inaltime fata de sol, presiunea atmosferica este mai mare deasupra regiunii unde presiunea este mai mica la sol si mai mica deasupra regiunii cu presiune mai mare la sol. Celelalte suprafete izobare, situate de o parte si de alta a suprafetei izobare, prezinta incliner inverse, care vor antrena miscari diferite ale aerului. Intersectia suprafetelor izobare cu o suprafata orizontala da nastere la izobarele suprafetei de nivel respective. Din aceste considerente, la stabilirea distributiei presiunii in diferite regiuni si la compararea valorilor acestora se impune reducerea presiunii la acelasi nivel (nivelul marii). De regula, inclinarile suprafetelor izobare sunt mici si, de aceea, component vertical a miscari aerului in raport cu cea orizontala este neglijabila. Cu cat inclinarile acestor suprafete sunt mai mari, cu atat viteza vantului este mai mare. Daca se urmreste repartiia presiunii atmosferice ntr -un anticiclon, se observ c aceasta scade radiar dinspre centru spre periferie. Diferena de presiune dintre doua puncte, calculat n milimetri sau milibari se numeste Gradient baric sau gradient de presiune. Gradientul baric este ntotdeauna perpendicular pe izobare i este orientat dinspre presiuea ridicat spre cea mai coborat. Astfel, cu ct izobarele sunt mai dese cu att gradientul va fi mai mare, marcnd salturi bruste ale presiunii i cu ct distana dintre izobare va fi mai mare,cu att gradientul baric va fi mai mic, iar schimbrile din cmpul presiunii vor fi mai lente, explica ie grafica n figura 1.2.

Fig. 1.2: Gradientul baric orizontal si direciavnturilor de suprafaan functie de dispunerea izobarelor. [2]

ntr-un ciclon presiunea aerului va scadea spre centrul sau si va creste catre exterior, exemplu grafic n Fig 2. Vnturile de pe glob nu sunt altceva, deci, dect micari ale aerului provocate de diferenele de presiune mai nalta spre cele cu presiune mai joas si cu cat gradienii barici vor fi mai mari vnturile vor avea o intensitate mai mare n timp ce gradieni barici mici vor genera vnturi mai slabe.

Fig. 1.3 Forme ale reliefului baric. A) anticiclon; b) anticicloni cu sa barica ntre ei; c) ciclon; d) anticicloni cu talveg depresionar ntre ei; e) dorsala anticiclonica [3] Ciclonul sau minimum barometric (D) este forma barica cu presiune scazutn care valorile scad de la periferie catre centru. ntr-un ciclon, n plan orizontal, curenii de aer sunt convergeni (de la periferie spre centru), iar n plan vertical, suprafeele izobarice se curbeaza n jos, iar micarea aerului se face ascendent, n sensul invers acelor de ceas. Anticiclonul sau maximum barometric (M) este forma barica opusa depresiunii si reprezinta o arie cu presiune r idicata n care valorile cresc de la periferie catre centru. Suprafeele izobarice se curbeaza n sus, iar curentii aerieni sunt divergent, n plan orizontal, i descendeni, n plan vertical. Talvegul depresionar este o prelungire a unui ciclon reprezentat pe hrti prin izobare deschise, ntre doi anticicloni. Prezint o axa de-a lungul creia presiunea atmosferic este cea mai scazut. Se deosebesc talvegul frontal, reprezentat printr-o form apropiat de litera V, cu vrful aproape ntotdeauna orientat spre ecuator, asociat cu un front cald, rece sau oclus, i talvegul nefrontal, cu o forma apropiat de litera U. Culoarul depresionar este o regiune cu presiune scazut, mult mai larg si mai lung dect talvegul, ce leaga doi cicloni principali marginii de o parte i de alta de valori ridicate de presiune.

Dorsala anticiclonic este o form baric alungit rezultat din prelungirea unui anticiclon, n forma literei U sau V ntre dou zone cu presiune scazut. Prezinta o axa de simetrie n lungul creia presiunea are valoarea cea mai ridicat. Tipic este dorsala anticiclonului, care iarna produce geruri puternice si n sud-estul Romniei. aua barometrica este cuprins ntre dou talveguri depresionare si dou dorsale anticiclonice sau ntre doi cicloni sau doi anticicloni aezai faa n faa. Din centrul eii presiunea scade spre cele dou minime i create catre cele doua maxime. Gradientul su baric orizontal este mic, ceea ce determin vnturi slabe si cu direcii schimbtoare.[3] Dac Pmntul n-ar avea o micare de rotaie diurna atunci vntul ar urma direcia gradientului baric. Dar, datorit acestei micri, n scurgerea aerului intervine fora de abatere. Fora gradientului baric si fora de abatere (Coriolis) ajung repede n echilibru, iar vntul se va deplasa nu perpendicular pe izobare, ci treptat va avea o direcie paralel cu izobarele. Acest vnt ideal, aflat n echilibru fa de cele dou fore poart numele de vnt geostrofic n cazul n care izobarele sunt linii drepte si paralele, exemplu grafic n figura 3.

Fig. 1.4. Devierea vntului de suprafaa n emisfera nordic [2] n cazul izobarelor curbe, care nchid centrele de presiune atmosferic ridicat sau coborat se va ine seama n plus i de fora cetrifug. Meteorologul olandez Buys - Ballot a dat urmatoarea relaie a vntului faa de presiunea atmosferic n emisfera nordic: dac stm cu spatele spre vnt presiunea joas va fi la stnga iar presiunea ridicat va fi la dreapta. Aproape de suprafaa Pamantului de regul pana la o nalime de 600 -900 m exista si fora de frecare a aerului de sol, care modifica direcia vntului si contracareaz parial fora lui Coriolis, impiedicndu-l sa aib direcie paralel cu izobarele. Din aceast cauza vntul va sufla oblic, de a curmeziul izobarelor, sub unghi de 20-45 de grade, n functie de gradul de accidentare a solului. Totodat viteza vntului se va reduce n funcie de frecarea de sol. Numai la naltimi mari, acolo unde nu va mai aciona influena frecarii aerului de suprafaa solului vntul, vntul se va deplasa paralel cu izobarele. n emisfera nordica n cicloni, vntul sufla n sens invers miscarii acelor de ceas si n sensul acelor ceasului ntr-un anticiclon. n emisfera sudica, situatia este exact inversa. Deci vnturile care actioneaza n cadrul unui ciclon formeaza o spiralorientat spre interior, n timp ce vnturile dintr-un anticiclon se dirijeaz dup o spiral orientat spre exterior. Ceea ce difer n micarea vntului n cele dou emisfere este numai sensul, fiindc ntotdeauna vnturile de la

suprafaa vor avea o spiral orientat spre centru i trebuie sa se ridice pentru a fi eliminat, iar n anticicloni, unde vnturile urmeaz o spiral orientat n afara, micarea aerului va fi divergent.[2] Deasupra suprafetei izobare neutre (995 mb, in exemplu din figura 1.1), la aceeasi inaltime fata de sol, presiunea atmosferica este mai mare deasupra regiunii unde presiunea este mai mica la sol si mai mica deasupra regiunii cu presiune mai mare la sol. Celelalte suprafete izobare, situate de o parte si de alta a suprafetei izobare, prezinta incliner inverse, care vor antrena miscari diferite ale aerului. Intersectia suprafetelor izobare cu o suprafata orizontala da nastere la izobarele suprafetei de nivel respective. Din aceste considerente, la stabilirea distributiei presiunii in diferite regiuni si la compararea valorilor acestora se impune reducerea presiunii la acelasi nivel (nivelul marii).De regula, inclinarile suprafetelor izobare sunt mici si, de aceea, component vertical a miscari aerului in raport cu cea orizontala este neglijabila. Cu cat inclinarile acestor suprafete sunt mai mari, cu atat viteza vantului este mai mare. Totusi, desi circulatia termica a aerului nu se face asemenea unei mase rigide, in afara de constantele termice de la suprafata terestra, deplasarea aerului este influentata de miscarea de rotatie a Pamantului in jurul axei sale (cu o viteza tangentiala de circa 1.100 km/h la latitudini temperate), formele de relief, suprafetele oceanelor si altele. [6]

1.1 Viteza si directia vantului

a)Intensitatea vantului reprezinta viteza cu care se deplaseaza masa de aer, adica distanta parcursa in unitatea de timp. Ea se exprima in m/s sau km/h (1 m/s = 3,6 km/h, respective 1 km = 0,278 m/s) si se poate determina cu diferite tipuri de anemometer sau anemografe. n navigaia maritim, viteza vntului se exprim i n noduri (1 nod = 1,852 km /h). n navigaia maritim, viteza vntului se exprim i n noduri (1 nod = 1,852 km /h). Variaia diurn a vitezei vntului n straturile de aer din troposfera inferioar prezint un maxim dup-amiaza, n jurul orei 13, i un minim noaptea, ca rezultat al micrilor convective i al schimbului turbulent. Uneori, prin intensitate (taria) vantului se mai defineste presiunea exercitata de vant asupra obiectelor intalnite in cale (forta exercitata pe unitatea de suprafata). Sub aceasta forma, vantul se apreciaza indirect, pe baza efectelo produse de acesta asupra unor obiecte din natura (miscarea frunzisului si a crengilor copacilor, forma suprafetei apelor etc.), prin intermediul scalei de tarie a vantului Beaufort . n acest scop, n 1805 amiralul Francis Beaufort (1774-1857) a elaborat o scar destul de precis pentru aprecierea vitezei vntului, scar care a permis o mai bun informare n marin. Ulterior s-au adugat i caracterizrile pentru a se putea estima fora vntului pe sol.

Scara are 12 grade Beaufort. Estimarea gradului privind fora vntului se face pentru media vitezei vntului pe o durat de 10 minute, iar viteza vntului se msoar la nlimea de 10 metri. n acest sens, estimarea vitezei rafalelor de vnt pe scara Beaufort este improprie. Simbolul unitii pe scara Beaufort est bf. Formula prin care se poate calcula gradul Beaufort n funcie de viteza vntului v, exprimat n km/h este:

Rezultatul se rotunjete la ntregul cel mai apropiat. Aceast formul se aplic pn la viteze ale vntului de pn la 118 km/h, peste care fiind lipsit de sens.

a) "Vant slab" = atinge o viteza de pana la 5 m/s (maxim 18 km/h). (b) "Vant moderat" = atinge o viteza cuprinsa intre 5-8 m/s (18 - 29 km/h). (c) "Vant puternic" = atinge o viteza care depaseste 8 m/s (peste 29 km/h). (d) "Vant slab pana la moderat" = vant care atinge, in anumite momente si in anumite locuri, o viteza de maxim 8 m/s (29 km/h). Atunci cand nu bate vantul se spune ca este calm atmosferic.

Tabelul 1.1 Scara Beaufort pentru evaluarea vizual a intensitii vntului (echivalent vitezei la inlime de 10 m) [12]
Intensitatea vntului, grade Denumirea vntului Viteza vntului, m/s 0-0,2 (0) Viteza vntului, km/h 0-1 (0) Efectele produse de vnt asupra obiectelor de la suprafaa terestr Fumul se ridic vertical sau aproape vertical, frunzele arborilor i pnza steagului snt nemicate Se mic unele frunze. Fumul se ridic nclinat spre direcia vntului Simim adierea vntului pe fa. Frunzele fonesc din cnd n cnd. Pnza steagului se mic uor Frunzele i ramurele mici snt n micare continu. Iarba i grnele se mic cu amplitudine mic. Pnza steagului este n micare continu Vntul pune n micare ramurile mici ale arborilor, ridic praful de pe pmnt. La suprafaa grnelor i a ierbei nalte apar valuri. Pnza steagului se menine ntins Se leagn ramurile i tulpinile subiri ale arborilor. Pnza steagului mare se menine ntins Se leagn ramurile groase a arborilor, freamt pdurea. Iarba nalt i grnele se apleac spre pmnt. Vuiesc conductorii telegrafici Se leagn tulpinile arborilor, se ndoaie ramurile groase. Este nevoie de efort pentru a ninta contra vntului. Se aude ueratul vntului n preagma construciilor i a obiectelor staionare (adpostul psihrometric) la suprafaa bazinelor acvatice Suprafaa neted a apei ca oglinda ncreire apei uoar a

Calm

Vnt perceptibil Vnt uor

0,3-1,5 (1) 1,6-3,3 (3)

1-5 (3) 6-11 (8)

Apar valuri cu creste nu prea mari Crestele nu prea mari a valurilor ncep a se rsturna, iar spuma nu este de culoare alb dar este lucioas ca sticla Snt observate bine valuri mici, crestele unora din ele se rstoarn, formnd pe alocuri spum alb

Vnt slab

3,4-5,4 (5)

12-19 (15)

Vnt moderat

5,5-7,9 (7)

20-28 (24)

Vnt semnificativ

8,0-10,7 (9)

29-38 (33)

Valurile snt mai pronunate, pretutindeni formeaz spum Apar crestele valurilor mari, vrfurile lor spumante ocup suprafee mari, vntul ncepe s rup spuma de pe crestele valurilor Crestele contureaz valurile mari formate de vnt, spuma rupt de vnt de pe crestele valurilor se ntinde n dungi pe coastele valurilor

Vnt puternic

10,8-13,8 (12)

39-49 (44)

Vnt foarte puternic

13,9-17,1 (15)

50-61 (55)

Vnt extrem de puternic

17,2-20,7 (19)

62-74 (68)

Furtun

20,8-24,4 (23)

75-88 (81)

Se leagn arborii mari, se rup ramurile subiri i crenguele uscate. Devine foarte greu a nainta contra vntului. Lovirea valurilor de rm se aude la distane enorme Se semnaleaz afectri nensemnate a construciilor. Se rup ramurile mari a arborilor. Se mic din loc obiectele uoare Se semnaleaz distrugeri. Unii arbori pot fi defriai

Dungile lungi de spum, rupte de vnt, acoper coastele valurilor, pe alocuri se contopesc cu baza lor Spuma acoper coastele valurilor, iar suprafaa lor devine alb, doar pe alocuri se observ poriuni fr spum Suprafaa apei este n spum. Aerul este suprasturat cu pulbere de ap i stropi. Vizibilitatea este redus extrem Suprafaa apei este acoperit cu un strat dens de spum. Vizibilitatea este considerabil redus La fel

10

Furtun puternic

24,5-28,4 (27)

89-102 (95)

11

Furtun violent

28,5-32,6 (31)

103-117 (110)

Vntul produce distrugeri considerabile, rupe tulpinele arborilor Se semnaleaz distrugeri catastrofale. Arborii snt defriai

12

Uragan

peste 33

peste 117

Not: n paranteze se prezint valorile rotunjite medii a vitezei vntului.

b) Viteza medie anuala este direct influentata de orografie si de stratificarea termica a aerului, care o pot intensifica sau atenua. In zona montana sunt caracateristice viteze medii anuale care scad cu altitudinea de la 8-10 m/s pe inaltimile carpatice (2000-2500 m) pana la 6 m/s in zonele cu altitudini de 1800-2000 m, pe versantii adapostiti vitezele anuale scad la 2-3 m/s, iar in depresiunile intramontane acestea sunt de 1-2 m/s. In interiorul arcului carpatic, vitezele medii anuale oscileaza intre 2-3 m/s, iar la exteriorul Carpatilor, in Moldova, acestea sunt de 4-5 m/s, mediile anuale cele mai mari remarcandu-se in partea de est a tarii, in Campia Siretului inferior (5-6 m/s), pe litoralul Marii Negre (6-7 m/s), in Dobrogea si Baragan (4-5 m/s).Cele mai mici valori medii anuale (1-2 m/s) se remarca in depresiunile intracarpatice inchise.[13]

Fig. 1.5. Viteza medie anuala a vantului (1961-2000) [4] Dac valorile termice i de presiune ar fi repartizate uniform pe suprafaa terestr, deplasarea aerului nu ar mai avea loc. Inegala repartiie a presiunii n sens orizontal se datoreaz aciunii combinate a unor cauze de ordin termic si dinamic i, determin o micare advectiv numit vnt. Diferenele de temperatur ale aerului creeaz densiti diferite, ceea ce atrage dup sine diferene de presiune maxime i minime barometrice. Vntul ca element meteorologic tinde s egalizeze diferenele de temperatur, presiune i umezeal existente n atmosfer n sens orizontal. Aceast egalizare ns, nu se realizeaz dect pentru intervale foarte scurte de timp, cnd apare un calm atmosferic. n rest, aprnd noi diferene, reapare vntul, care menine o stare medie a acestor diferene, deci este un element meteorologic important i un factor compensator n atmosfer. Caracteristicile regimului dinamic al aerului prezint interes att din punct de vedere teoretic ct i aplicativ. Astfel, frecvena vntului din anumite direcii permite aprecierea ca racteristicilor maselor de aer care se deplaseaza ntr-o anumit regiune, fapt care permite stabilirea influenei pe care o are asupra proceselor climatice locale. Vntul influeneaz toate domeniile transporturilor (n special, cele aeriene), dar i unele procese i elemente meteorologice (umezeala, nebulozitatea, precipitaiile lichide si solide, evaporaia, temperatura aerului i solului etc.). Diversitatea fenomenelor meteorologice depinde de existena n atmosfer a curenilor de aer, att a celor verticali ct i a celor orizontali. Lipsa acestora n atmosfer ar duce la inexisenta schimbrilor brute ale vreniii i s-ar observa o trecere lent de la iarn la var i invers, dup variaia nalimii Soarelui. Fiind un element meteoro logic dinamic, vntul se caracterizeaz prin direcie, vitez i trie sau intensitate.

c) Vitezele maxime ale vantului. Cele mai mari valori, de peste 40 m/s, se nregistreaz n toate zonele montane nalte, n Podiul Modovenesc, nord -estul Brganului i n munii Dobrogei, ca urmare a circulaiei intense din nord i nord -est, pe litoralul Mrii Negre, ca urmare a rugozitii reduse, precum i n partea central-sudic a Cmpiei Romne, ntre valea Jiului si Vedea. Zonele cu viteze maxime ale vntului cuprinse ntre 30-40 m/s, nconjoar toate arealele cu viteze de peste 40 m/s, ele ocupand prile joase ale Podiului Mold ovei, nord-estul Cmpiei Romne, Dobrogea de nord i zonele pericarpatice. Partea vestica si de est a Cmpiei Romne, centrul si sudul Dobrogei si cea mai mare parte a Deltei Dunarii se caracterizeaz prin viteze maxime anuale ale vntului cuprinse ntre 20 si 30 m/s. Aceleai viteze se nregistreaz i n cea mai mare parte a Podiului Transilvaniei, n centrul i nordul Cmpiei de Vest i pe Culoarul Mureului. Cele mai sczute valori ale vitezelor maxime anuale, sub 20 m/s, se nregistreaz insular (pe zone foarte restranse) n Podiul Mehedini, Depresiunea Petroani i defileul Jiului, zone situate la adpostul masivelor muntoase. La o examinare mai atent a distribuiei acestor valori pot fi scoase n eviden i anumite legitai. Astfel, vitezele max ime absolute sunt sensibil mai mari pe direciile dominante specifice fiecarei staii n parte. De asemenea, se observ creterea vitezelor maxime absolute n raport cu altitudinea reliefului, n condiiile n care staiile sunt amplasate n locuri degajat e. Tot ca o regul se nscrie i creterea vitezelor maxime absolute n cazul unor vnturi. Astfel, vntul ,,Cosava a depait la Oravia 40 m/s pe direciile est si est sud-est. De asemenea, la Boia, curentul de aer dinspre defileul Oltului poate atinge i depai frecvent 40 m/s din sectorul sudic. Trebuie subliniat faptul c, n cadrul fiecrei zone menionate, pe vrfuri i pe culmile degajate valorile maxime anuale ale vitezei vntului pot fi mult mai mari decat cele specifice zonei respective, n timp ce, n prile joase, adpostite, acestea se pot reduce substanial. La staiile meteorologice din Romnia, observaiile asupra direciei i vitezei vntului n perioada 1961-2000 (perioad luat n calcul pentru analiza regimului vntului) au fost efect uate cu girueta Vild la nlimea de 10 m, aceasta putnd msura viteze maxime de pn la 40 m/s [14]. Vantul, fiind un parametru foarte dinamic al aerului (marime vectoriala), se caracterizeaza prin directie, intensitate, durata si strucura. d)Directia vantului este punctual cardnal sau intercardinal unde vine masa de aer (prezinta interes punctual cardinal de unde vine aerul, si nu incotro se indreapta, pentru ca ofera informatii privind caracteristicile masei de aer- temperature, umiditate, poluare etc. care soseste in zona respective). Ea se apreciaza cu ajutorul giruetei. Uneori, directia vantului se exprima si in grade sexagesimale, corespunzatoare unghiului facut de directia vantului cu directia nord. Pe aceasta cale, directiei est ii corespunde un unghi de 90, directiei sud un unghi de 180, iar vestul la 270, exemplificare n detaliu in tabelul 1.2 i anexa 1.1. Celelalte direcii au valori intermediare.

Tabel 1.2. Codificarea direciei vntului si echivalentul in grade azimutale [13] Directia vantului Calm Nord-nord-est Nord-est Est-nord-est Est Est-sud-est Sud-est Sud-sud-est Sud Sud-sud-vest Sud-vest Vest-sud-vest Vest Vest-nord-vest Nord-vest Nord-nord-vest Nord Variabil Notarea NNE NE ENE E ESE SE SSE S SSV SV vsv V VNV NV NNV N Grade azimutale 22,5 45 67,5 90 112,5 135 157,5 180 202,5 225 247,5 270 292,5 315 337,5 360 Cifra de cod 00 02 05 07 09 11 14 16 18 20 23 25 27 29 32 34 36 99

Anexa tabelului 1.2 Variaia diurn a direciei vntului se schimb foarte mult n funcie de condiiileorografice i a modului diferit de repartiie a presiunii aerului ntre acestea. Modul n care direcia vntului, exprimat prin unghiul fa de direcia Nordului geografic, intervine n calculul concentraiei, se poate releva innd cont c variabilele x, y, zcare reprezint coordonatele punctului de calcul n sistemul de coordonate legat de direcia vntului. Legtura dintre sistemul fix al receptorilor, SR i cel mobil, S', legat de direcia vntului(cu N direcia Nordului geografic) se poate vedea din schema de mai jos:

N y S' R y yS O xS xR x S SR x vant

yR

unde (xS ,yS ) i (xR , yR ) sunt coordonatele sursei, respectiv, receptorului n sistemul fix SR. Relaiile dintre coordonatele receptorilor (punctele de calcul al concentraiilor) n sistemul fix SR i coordonatele n sistemul mobil, S, se scriu astfel : x = (yS - yR) cos + (xS - xR) sin y = (yS - yR) sin + (xS - xR) cos

1.2 Tipuri de Vnt Micrile aerului difer foarte mult pe suprafaa globului, att ca frecven, ct i ca direcie i intensitate. Aceste deosebiri apar pentru c vnturile sunt generate de factori care sunt nlegtur cu nfiarea scoarei terestre, dar i cu dou elemente meteorologice (presiunea i temperatura aerului) care sunt foartediferite de-a lungul paralelelor i meridianelor globului. Ca urmare a acestor factori care determin caracteristicile vntului se pot deosebi trei tipuri de vnturi: vnturi regulate, vnturi periodice i vnturi locale[10].

1.2.1 Vanturi regulate si periodice


Vnturile regulate Sunt acele vnturi care bat tot timpulanului, din aceeai direcie i cam cu aceeai intensitate.n zona ecuatorial ntre 5 lat N i 5 lat S datorit temperaturii ridicate i constante a aerului se formeaz permanentmicri verticale n atmosfer. n schimb, la suprafaa globului predomin calmul, caracterizat prin lipsa aproape total avntului. De aceea aceast zon este numit i zona calmelor ecuatoriale. Aceast linite este tulburat doar din cnd n cnd defurtuni puternice nsoite de ploi toreniale. ntre 5 i 30 lat N i S se afl zona alizeelor. Formarea alizeelor este strns legat de micrile ascensionale ale aeru lui din zona ecuatorial. Alizeele se deplaseaz dinspre NE spre SV n emisfera nordic i dinspre SV spre NV n cea sudic. Alizeele au o constan impresionant dei nu au o vitez prea mare (20 -50 km/h). ntregul sistem al calmelor ecuatoriale i alizeelor penduleaz sezonier la nord i la sud pe o ntindere de ctevagrade de latitudine n funcie de deplasare aparent a Soarelui ntre cele dou tropice. La nord i la sud de zona maximelor subtropicale (ntre40 i 65 lat N i S) se afl zona vnturilor de vest. n zonele polare, predomin vnturile de NE n emisferanordic i de SE n emisfera sudic. Aceste vnturi produc scderi brute ale temperaturii. Vnturile periodice sunt vnturi care sufl o perioad detimp o perioad de timp dintr -o direcie i o perioad de timpdirecia opus. ntre vnturile periodice o semnificaie aparte o au Musonii. Acetia se manifest n sudul i sud-estul Asiei, datorit contrastelor termice i barice legate de marea ntindere a uscatului continentului Asia i a oceanelor Indian i Pacific. Dup cum le arat i numele musonii sunt vnturi sezoniere. n limba arab, mausin nseamn anotimp. Vara, partea central i sudic a Asiei se nclzete puternic, temperatura putnd s ajung la 50 C. Firesc presiunea aerului scade i se formeaz o zon depresionar. Vara, partea central i sudic a Asiei se nclzete puternic, temperatura putnd s ajung la 50C. Firesc presiunea aerului scade i se formeaz o zon depresionar. Tot acum, deasupra oceanelor, care se nclzesc mai ncet,se formeaz centre barice cu presiune ridicat. Aceti centri barici dau natere Musonului de var. Musonul de var circul cu vitezede 40 -50 ms i este foarte bogat n precipitaii. Din acest motiv se nregistreaz precipitaii foarte bogate n nordul Indiei, Birmania, China de sud, Taywan i Japonia de sud. [18] Circulaia musonic i schimb sensul ctre sfritul lunii octombrie pentru ase luni. Acest lucru se ntmpl, tot datorit diferenelor de temperatur i presiune dintre continent i ocean.

Acum deasupra continentului Asia, se formeaz un maxim barometric, iar deasupra oceanului o depresiune. Aerul rece i uscat de pe continent se deplaseaz spre ocean. Este Musonul de iarn care produce seceta. Musonul se face simit, cu intensitate redus i n Africa de est, Australia de nord i chiar n sudul Caucazului i Mrii Caspice. Vnturile periodice se pot forma i la nivel local. Un exemplu bun sunt brizele marine i montane. Dac Musonii se datoreaz diferenei de temperatur i presiu ne ntre anotimpuri, brizele se datoreaz diferenei de presiune i temperatur de la zi la noapte. Acest lucru se manifest n general pe litoral i la muntei conduce la formarea brizelor. Avem de -a face deci cu briza marin i briza de munte. Briza marin se manifest n zonele calde tot anul, la noi numai vara. La rmul mrii, la cteva ore de la rsritul Soarelui, aerul de deasupra plajei se nclzete i devine mai uor, ca urmare se ridic. Aerul de deasupra mrii, mai rece se deplaseaz spre uscat i locul aerului mai puin dens din aceast regiune, aceasta este briza de zi. Noaptea diferenele de temperatur se inverseaz, din cauza rcirii mai rapide a uscatului. Ia natere briza de noapte care sufl tot timpul nopii i n primele ore ale dimineii. Asemntoare sunt brizele de munte. n primele ore ale dimineii, soarele nclzete culmile munilor i aerul rece urc pe creste, este briza de vale. Seara temperatura scade mai consistent la nlime n timp ce pe vi se menine cldura acumulat ntimpul zilei. Ca urmare aerul rece i dens se scurge spre vi.

1.2.2 Vanturi locale


n diferite regiuni ale planetei noastre, apar influene locale care creeaz sisteme de circulaie a aerului de mai mic ntindere care se impun n clima inutului respectiv. Acestea poart numele de vnturi locale. Vnturile locale cunoscute sunt vnturile catabatice, care se canalizeaz de-a lungul unei vi sau se revars de pe platourile i crestele munilor. Briza de munte (vntul catabatic) ia natere n zonele muntoase i este determinat de rcirea mai rapid a crestelor noaptea; aerul rece coboar pe pant la vale, iar ziua n condiii de insolatie, crestele se nclzesc, aerul devenind mai puin dens fiind nlocuit d e aerul mai rece de pe vale care urc spre creste. Astfel ia natere briza de vale. Brizele marine(fig.1.6), care sunt micri ale aerului pe orizontal determinate de nclzirea diferit a uscatului fa de mare. Aceste micri sunt ziua de la mare spre u scat (briza de mare) iar noaptea de la uscat spre mare (briza de uscat). Brizele de mare se simt pe continent pn la cca. 10-15 km distan de ap i au o vitez de aproximativ 5 km/h.

Fig1.6. Briza de mare[7] Foarte cunoscut este Mistralul, vnt rece i uscat ce bate iarna i primvara dinspre Podiul Central Francez spre valea Ronului. Uneori sufl cu atta violen (peste 200 km/h),

nct arunc de pe ine vagoanele de tren, smulge copacii din rdcini, iar valul de frig pe care-l aduce compromite culturile de citrice i mslini. Un alt vnt local foarte cunoscut este Bora, care sufl la sfritul iernii de pe platourile Podiului Karst spre rmurile de nord-est ale Mrii Adriatice. Asemntor, dar mult mai aspru este vntul care sufl n timpul iernii dinspre Caucaz spre Marea Neagr. n mai puin de o or temperatura aerului scade chiar pnla 20 C, nct valurile nalte nghea instantaneu pe punile vapoarelor i le pot scufunda.Exista si vanturi foarte calde,cum este Fhnul in Elvetia. Fhnul escaladeaz Alpii, dinspre sud i coboar n Podiul Elveiei. Efectul de Fhn (Figura 1.7.) se produce atunci cnd, din diferite cauze, pe doi versani ai unui munte avem diferen de presiune (pe unul maxim i pe altul minim), aerul mai dens urc pe munte i coboar pe partea cealalt a acestuia. Aerul antrenat pe panta ascendent se rcete dup adiabata uscat (se rcete cu 1oC/100m), pn la saturaie, cnd, prin condensare, eliberndu -se cldura latent, se va rci dup adiabata umed (0,5oC/100m). Pe creast norul se precipit sau i urmeaz calea pe orizontal, iar un fileu de aer uscat coboar cu panta. La coborre, prin comprimare aerul se nclzete i fiind uscat, se va nclzi dup adiabata uscat (1 oC/100m). Vntul cald i uscat care coboar pe panta unui munte reprezint efectul de fohn. Astfel, n urma acestui efect, la piciorul pantei, n partea de sub vnt aerul este mai cald dect cel de la piciorul pantei din vnt. La noi n ar exist multe zone n care se resimte efectul de fhn cum ar fi: vntul mare din Fgra (mnctorul de zpad), n Podiul Mehedini, zona Caransebe, etc. Uneori ajunge pn n Podiul Bavariei. Dup ce las precipitaii bogate pe versantul sudic ajunge n Podiul Elveiei ca un vnt cald i uscat. Topete repede zpada,declaneaz avalane i face s porneasc spre vale toreni, nspumai care rostogolesc bolovani i provoac inundaii. n numai cteva zile, aspectul vremii se schimb complet, primvara vine cu dou -trei sptmni mai devreme[17].

Fig.1.7. Efectul de Fhn[7] La noi n ar ntlnim o larg rspndire a vnturilor locale. Foartebinecunoscutesterivul,vntcarepoatedepi120 km/or. Sufl n timpul iernii dinspre nor d-est,peste Moldova, Dobrogea i Brgan. Frecvena crivaului este mult mai mare ncursul iernii, cu direcie NE-SV, suflnd cuviteze ce depaesc uneori 30-35 m/sec i determinnd cele mai puternice viscole din ara noastr. n perioada cald a anului, dei frecvena sa este mult mai redus, crivaul este un vnt pgubitor, cald i uscat, care poate compromite uneoriculturile agricole din estul i sud-estul arii. Dac Crivul se asociaz cu ninsoarea, ia natere viscolul. Cumplitul viscol spulber i mprtie zpada, nct nu mai vezi

nici la doi pai, apoi o depune i formeaz troiene. n ultima vreme, unul din cele mai puternice viscole din ara noastr, a fost n iarna anului 2001, cnd mai multe case din comuna Tcuta au fost complet acoperite cu zpad. Circulaia a fost blocat ntre localiti i autobuzul nu a mai putut intra n sat timp de dou luni. Crivul sufl foarte rar i n timpul verii, dar atunci produce secet. Uneori iarna, intensitatea Crivului esteatt de mare, nct ptrunde prin pasul Oituz pn n depresiuneaBraovului, unde localnicii l numesc Nemira. Nemerul sau Nemirul sufl in depresiunile din estul Transilvaniei, fiind specific mai ales pentru depresiunea Braovului. Poate fi considerat ca o continuare a crivaului, care se strecoara prin depresiunile Carpailor Orientali, aducnd n regiunile de la poalele munilor viscole puternice, n timpul crora sufla cu viteze ce depesc deseori 20-25m/sec. n sudul Munteniei, n timpul verii,sufl din cnd in cnd dinspre sud-vest unvnt umed si cldu , numit baltareul. Esteun vnt cu arie mai restrans de influent, dar care este prielnic agriculturii, deoarece aduce ploi destul de bogate.[18] n timpul verii, prin Banat i Oltenia sufl Austrul, vnt foarte uscat, care duneaz ogoarelor, viilor i livezilor, numit n popor i Srcil. Austrul este vntul care sufl dinspre apus. De obicei, las in regiunea Alpilor Dinarici umezeal adus dinspre Marea Mediteran, iar la noi ajunge in Criana, Banat i Oltenia, ca un vnt cald i foarte uscat, aductor de secet, fapt pentru care in popor se mai numete si saracil. n timpul iernii, austrul este un vnt rece, aductor degeruri mari si uscate. Foarte pgubitor este i Vntul Negru(Suhoveiul) n Dobrogea. Vntul Negru bate de obicei in Dobrogea de sud, fiind uscat si fierbinte si usuca semanaturile. Uneori, influena sa se face resimtiti in Brgan. Localnicii il mai numesc i traist-goala. Cunoscut este i Vntul Mare care sufl la nceputul primverii dinspre muni, ctre Depresiunea Fgraului. Seaseamn cu Fhnul Elveian. n foarte scurt timp topete zpada de la poalele munilor Fgraului, motiv pentru care ciobanii l numesc Mnctorul de zpad. Cosava este un vnt deosebit de intens, cu caracter de Fhn, care sufl n partea de su d-vest a arii (de-a lungul defileului Dunrii de la Cazane si in sud-vestul Banatului). Direcia dominant a vntuluieste de la SE spre NV sau chiar de la est la vest, iar intensitatea sa deosebit (2530m/s) se explic prin condiiile orograficelocale: direcia de deplasare a maselor de aer este perpendicular pe orientarea masivelor muntoase. Cosava este un vnt cald si uscat, care topete n cteva zile zpada i menine nopi la rnd minime de temperatur mult mai ridicate dect in alte regiuni ale arii[17].

1.3 Structura vantului


Dupa structural lor, se disting trei categorii de vanturi. a)Vantul cu structura laminara este vantul a carui directie si viteza se mentin constante sau relativ constante in timp, ceea ce presupune o deplasare uniforma a masei de aer in straturi paralele (fig. 1.8).Pe anemograma un astfel de vant prezinta variatii mici ale vitezei, cu amplitudini mici. Acest tip de curgere se intalneste la viteze ale vantului mai mici de 4 m/s. b)Vantul cu structura turbulent (fig 1.8) este vantul care prezinta variatii mari ale vitezei in intervale mici de timp, de exemplu, 15 min (fig 1.9). O astfel de structura complexa a vantului ia nastere atunci cand masa de aer se deplaseaza deasupra unor obstacole sau terenuri accidentale. De regula, aceste vanturi au intensitati relativ mari, dar nu orice vant puternic este si un vant turbulent. Daca oscilatiile sale in timp sunt mici, un astfel de vant este considerat ca avand tot o structura laminara, dar nu este un vant turbulent. Gradul (factorul) de turbulenta al vantului (T) se defineste prin raportul dintre amplitudinea vitezei vantuui (vmax-vmin) si viteza medie a acestuia (vm). Din aceasta expresie se poate observa ca gradul de turbulenta variaza intre valoarea 0 (cand v min = vmax; vantul nu are caracter turbulent) si valoarea 2 (cand vmin = 0 ). Atunci cand se are in vedere analizarea deplasarii aerului (longitudinala, vertical, laterala), la aprecierea starii de turbulenta dupa directia in care manifesta, se poate vorbi de o turbulenta pentru fiecare din directiile luate in considerare. Dupa cauza care o produce, la fel ca si convectia, in atmosfera se manifesta doua tipuri de turbulente: turbulenta mecanica si dinamica(produsa de obstacolele intampinate de vant in timpul miscarii) si turbulenta termica (provocata de incalzirea inegala a aerului, care determina miscari pe verticala cu viteze diferite).[11] c)Vantul cu structura in rafale (fig 1.8) este vantul caracterizat prin variatii bruste ale vitezei(de la valori foarte mici, pana la valori foarte mari) si directiei (de circa 45 o ) in interval de timp mici (de ordinal a cateva minute), intalnindu-se si situatii in care viteza sa devina zero, dupa care capata aspect violent (fig 1.10). Pentru ca un vant sa fie considerat in rafale trebuie ca durata unei rafale sa nu depaseasca 2 minute.Aparitia rafalelor este rezultatul obstacolelor intalnite in cale si suprapunerii unor curenti locali, in functie de viteza vantului si inaltimea obstacolului (cladirile inalte, munti etc.) Obstacolele pot conduce la aparitia vartejurilor, iar influenta lor se poate resimti in atmosfera pana la circa o treime din inaltimea obstacolului (uneori chiar si mai mult). Manifestarea lor este deosebit de periculoasa pentru ca, prin forta vantului si prin diferentele de presiune dinamica de pe fetele obstacolelor, produce pagube culturilor, padurilor, cladirilor, liniilor de transport a energiei electrice sau altor corpuri de pe suprafata terestra.

Vijeliile (grenurile) sunt vanturi intense care se manifest ape un interval de timp relative mic (asa-numitele lovituri de vant), insotite de o scadere de temperatura si de o crestere a umiditatii aerului si a presiunii atmosferice. In acelasi timp, vantul sufera o rotatie in sens invers acelor de ceasornic (sens antiorar) in emisfera nordica si in sens orar in emisfera sudica. Aparitia vijeliilor se observa frecvent la apropierea franturilor atmosferice, mai ales a fronturilor reci, insotite de formarea norilor Cumulonimbus.Vanturile puternice iau nastere frecvent in regiunile unde actioneaza ciclonii tropicali.[10] De mentionat faptul ca, exceptand unele situatii particulare (cand se impune cunoasterea unor valori ale vitezei vantului), de cele mai multe ori se face apel la viteza medie a vantului pentru un interval de timp dat.Aceasta deoarece, la masurarea vitezei vantului, se considera ca masa de aer are o viteza constant ape tot cuprinsul ei (moleculele de era se misca cu aceeasi viteza), aspect neconform cu realitatea. Intr-o atmosfera reala, de fapt, nu numai particulele de aer se misca neuniform, ci si portiuni intregi de aer isi schimba viteza de la un moment la altul.

Fig. 1.8.Tipuri de structur a vantului inregistrate pe anemograma: a) vnt laminar; b) vnt turbulent; c) vnt in rafale [1]

1.5 Roza vantului


Roza vnturilor este reprezentarea grafic a frecvenei vntului pe cele opt direcii cardinale i intercardinale, ntr-un anumit punct sau ntr-o anumit zon de pe un teritoriu. La sistematizarea i construirea centrelor populate se ine cont de direcia vntului. Deoarece direcia vntului se schimb des, este important s se cunoasc direcia ce predomin ntr -o localitate. Cu acest scop se fac observri asupra direciei tuturor vnturilor, n cursul anului i pe baza datelor obinuite se construiete graficul denumit Roza vnturilor. Roza frecvenei vnturilor e o reprezentare grafic a repetrii predominante a direciei vnturilor dup carturi (prile lumii), ntr-o perioad concret de timp (de regul, o lun, un sezon, un an) sau pentru civa ani. Pentru formarea rozei frecvenei vnturilor trebuie nsumat numrul tuturor cazurilor de vnt i timp linitit n decursul unei perioade. Suma obinut se ia ca 100%, iar numrul de cazuri de vnt din fiecare cart i timp linitit se calculeaz n procente, dup care se construiete o diagram. Pentru aceasta din centru se trag 8 linii care nseamn 8 carturi. (S, N, NE, NV, E , V,-S, SE). Al doilea sens al termenului roza vnturilor, este cel de reprezentare grafic, n form de stea, a direciilor punctelor cardinale, folosit n cutia unei busole pentru a repera direcia ctre care se ndreapt acul magnetic al busolei.n navigaie, indicatoarele busolei cresc n sens orar n jurul rozei vnturilor, pornind cu 0 n partea de sus a rozei. Direcia predominant a vntului se exprim n grade ale rozei vnturilor (Nord = 0, Est = 90, Sud = 180 i Vest = 270). A 32-a parte din roza vnturilor, adic 11 grade, reprezentnd unghiul dintre direciile intercardinale, se numete cart. Cartul, ca diviziune unghiular egal cu 1115', care reprezint a 32 parte din cerc, se utilizeaz n navigaie pentru a defini cu aproximaie direcia spre care se afl un obiect, direcia din care bate vntul etc, fa de prova sau traversul navei. La navele cu vele, navigaia se efectua pe baza carturilor, n care scop ele erau indicate pe roza compasului i aveau ca origine de contare direcia nord. [8] Unitatea de msur pentru unghiuri egale cu a treizeci i doua parte din orizontul vizibil se numete rumb. Roza vnturilor, constnd din dou cercuri concentrice gradate de la 0 la 360, este imprimat din loc n loc pe hrile marine de navigaie (nc din vremea portulanelor), cu ajutorul crora se traseaz pe hart drumurile i relevmentele adevrate, n lipsa echerelor gradate. Deoarece pe direcia de micare a vntului se produce poluarea cea mai intens, unii autori au conceput o "roz a poluanilor", derivat din roza vnturilor, care are braele cele mai mari pe direcia opus direciei dominante a vnturilor, pentru c poluanii se deplaseaz cu o frecven corespunztoare acestei roze. Concentraiile medii de poluani se vor calcula utiliznd modelul climatologic de dispersie. Ele vor avea valorile cele mai mari n direcia opus celei dominante de la roza vnturilor, adic n direcia unde vor bate vnturile cu frecventele cele mai mari de apariie[12]. Variaia anual depinde de circulaia general a atmosferei i de factorii locali. Dup direcie sunt: vnturi permanente cu aceeai direcie (alizee, vnturile de vest), periodice care i schimb direcia la intervale egale de timp (musonii), vnturi neregulate care apar la intervale de timp inegale i cu direcii diferite[3]. Exemplu grafic din ara noastr(fig. 1.9.)

Sinaia

Bucureti-Filaret

Bucureti-Bneasa

Fig. 1.9. Reprezentarea grafic a directiei vntului (roza vnturilor) [3] Figura 1.10 reprezint roza vntului, respectiv distribuia vitezelor pentru un set de date din intervalul 2 iunie - 22 iunie 2009 orele 1 12, date achiziionate de la o staie meteo din Bucuresti.

Fig. 1.10.Roza vntului perioada 02.06.09 22.06.09

Fig. 1.11. Roza vntului data 02. 06.09

Fig. 1.12. Roza vntului data 03. 06.09

Fig. 1.13.. Roza vntului data 04. 06.09

Fig. 1.14. Roza vntului 06.06.09

Fig. 1.15. Roza vntului data 09. 06.09

Fig.1.16. Roza vntului data 22. 06.09

Fig. 1.17.Roza vntului data 24.06.09

Fig. 1.18. Roza vntului data 24.06.09

Solutii constructive
ANEMOMETRE Un anemometru este un dispozitiv pentru msurarea vitezei vntului, i este un instrument de ntalnit n staiile meteo. Termenul este derivat din cuvntul grecesc anemos, adic vnt, i este folosit pentru a descrie orice instrument de msurare a vitezei utilizate n meteorologie sau aerodinamic. Prima descriere a unui anemometru a fost facut de Leon Battista Alberti n jurul anilor 1450. Anemometrele pot fi mparite n dou clase: anemometre care msoar viteza vntului i cele care msoar presiunea vntului, dar exista o legatur strns ntre vitez i presiune, astfel un anemometru conceput pentru una din cele dou uniti de msurare, va reda informaii i despre cealalt unitate de msur. Anemometrele sunt instrumente precise care msoar numai viteza vntului aerului n atmosfer sau a unui avion n zbor n raport cu aerul, exprimate n metri pe secund, kilometri pe or sau noduri, iar n funcie de principiul care st la baza construciei i funionrii lor, se mpart n: - anemometre mecanice; - anemometre magnetice; - anemometre termice.

Fig.2.2. Anemometru cu cupe A100R este un anemometru destinat att msurrii rafalelor de vnt, dar i a vntului de viteze medii, cnd este folosit cu un contor electronic sau nregistrator de date. Rotorul calibrat cu trei cupe R30 acioneaz o bobin ntr-un cmp magnetic, iar variaia cmpului magnetic acioneaz un switch reed (contactul se deschide i nchide la fiecare rotaie a rotorului). Switch ul reed se afl ntr-o atmosfer de mercur rezultand o funcionare fr ntrerupere. Nu este nevoie de o alt surs de tensiune, n afar de cea necesar citirii contactului reed, ceea ce face din acest sensor un instrument ideal pentru sistemele la distan.[4]

ANEMOMETRE CU FIR CALD

Fig. 2.3. Anemometru cu fir cald Anemometrul cu fir cald(Fig. 2.3.) folosesc un fir nclzit electric foarte subire(de ordinul a civa microni) la o temperatur mai mare dect temperatura ambiental. Aerul care trece pe lng firul metalic are un efect de rcire asupra metalului respectiv. Astfel rezistena electric a metalului este dependent de temperatura lui( tungstenul fiind cel mai des ntlnit metal n astfel de fire calde), obinndu-se o relaie de depende ntre rezistena electric i viteza vntului[16]. Exist mai mutle metode de aplicare a firului cald, astfel avem anemometre CCA(Anemometre cu Curent Constant), CVA(Anemometre cu Voltaj Constant) i CTA(Anemometre cu Temperatur Constant). Tensiunea de ieire de la aceste anemometre este astfel, rezultatul a unui fel de circuit din aparatul care ncearc s menin variabil specific constant(curent, tensiune sau temperatur). Adiional exist anemometre care se bazeaz pe laimea pulsului de modulaie(PWM), astfel acesta utilzeaz durata timpului de repetiie a unui puls de tensiune, care ridic reziste nta firului la o valoare specific pn cnd se atinge un prag dorit, moment n care procesul se repet. n ciuda faptului c anemometrele cu fir cald sunt extrem de fragile i delicate, acestea dau dovad de frecven de rspuns foarte mare i rezoluie spaial foarte bun comparativ cu alte modele de anemometre, astfel ele sunt folosite foarte des n studiul turbulenei debitului de a WAA 151 este un anemometru optoelectronic cu rspuns rapid (fig.2.4.). El are n componena o roat cu trei cupe conice uoare care asigur o linearitate excelent pe tot domeniul de msurare a vitezei vntului de max. 75 m/s. Pe axul roii cu cupe este montat un disc perforat circular care, atunci cnd este rotit de aciune a vntului asupra cupelor, taie un fascicol de raze infraroii de 14 ori la o rotaie. generand un numr de impulsuri la ieirea unui fototranzistor. Frecvena impulsurilor este direct proporional cu viteza vntului (de exemplu 246 Hz -- 24.6 m/s). Totui, pentru obinerea celei mai bune precizii, trebuie utilizat funcia de transfer caracteristic, n vederea compensrii ineriei de pornire. n compartimentul axului este prevazut un element de ncalzire care menine lagrele la o temperatur mai mare dect cea de nghe, n timpul anotimpului rece. Puterea nominal a elementului de ncalzire este de 10 W. Se recomand utilizarea unui termostat care s porneasc ncalzirea atunci cnd temperatura coboar sub +4C.[5]er, sau n alte studii de turbulene unde se produc schimbri rapide de debit. [16]

Fig. 2.4. Anemometru Vaisala WAA15; 1- Ansamblul roata i cele trei cupe; 2- Arbore; 3- Carcasa traductorului[5] GIRUETA

Fig.2.9. Exemplu de giruet

Instrument metrologic utilizat pentru determinarea direciei i msurarea vitezei i intensitii vntului, girueta (Fig.2.9.) este compus dintr-un cadran circular gradat pe care se mic indicatorul punctelor cardinale i o placu de metal care capt o anumit nclinare fat de vertical sub aciunea vntului, indicndu-i intensitatea.

Dispozitivul de msurare (1450) orientat spre nord ntotdeauna indic direcia i intensitatea vntului. Girueta reacioneaz foarte repede, deoarece acesta este montat n partea de jos a lagrelor de susinere. Pivotul, masa de msurare a intensitaii vntului sunt montate pe tub de refulare. -Aceste pri ntotdeauna nregistreaz modul in care sufl vntul. -Robuste, uzur redus. -Uor de manipulat. -ntreinere-free, funcioneaz pe durata vieii, uor de nlocuit conurile de vnt. - Aplicarea pe domenii de exemplu: agricultur, coli, staii meteo, vreme de observare n rile n curs de dezvoltare, hobby meteorologie, autostrzi, aeroporturi i n alte domenii. Vnt dup intensitate. Beaufort la 0 ... 9 Viteza vntului 0 ... 20 m / s Precizare:1 Beaufort Gama de aplicare:-60 ... +70 0C Dimensiuni / Greutate:H 1600 mm L (de direcia de bastoane / cilindri) 1030 mm cc, 10 kg de oel, zincat etc Girueta cu plac uoar (care indic valori ale vitezei vntului de pn la 20 m/s), girueta cu plac grea (care indic valori de pn la 40 m/s) i diferite tipuri de anemometre. La staiile meteorologice din ara noastr se utilizeaz giruetele de tip Vild.Girueta Vild este alcatuit dintrun ax metalic vertical fix i unul mobil. Partea mobil a giruetei cuprinde indicatorul direciei vntului i indicatorul vitezei vntului. Indicatorul direciei vntului (ampenajul giruetei) este o vergea metalic, orizontal prevazut la unul din capete cu o sfer de plumb sau font, iar la captul opus cu un dispozitiv format din dou plci confecionate din tabl (pan de vnt), ce se orienteaz cu sfera de plumb spre direcia de unde bate vntul. Indicatorul vitezei vntului are n componen o plac metalic dreptunghiular, cu o greutate de 200 g pentru girueta cu plac uoar sau 800 g pentru girueta cu plac grea. In funcie de liniile de for ale vntului, placa metalic de form dreptunghiular penduleaz n faa unei rame in form de arc, prevazute cu opt dini inegali (tabelul 2.1). Prin urmare, placa va fi deviat de la poziia vertical in funcie de viteza si intensitatea vntului. Efectuarea observaiilor const n determinarea direciei i apoi a vitezei vntului n urmtoarea ordine: a) observatorul va aprecia, timp de doua minute, direcia mediat a vntului i caracteristica direciei (variabil sau constant), adic va urmri oscilaiile sferei de plumb care indic punctele cardinale i intercardinale. b) se msoar viteza mediat a vntului i caracteristica vitezei (uniform sau n rafale). n acest caz, observatorul va urmri timp de dou minute, oscilaiile plcii dreptunghiulare n dreptul dinilor de pe rama arcuit. Dac viteza vntului este cuprins ntre 0 si 9 m/s observaiile se efectucaz la girueta cu plac uoar, iar pentru cele mai mari de 9 m/s.

Tabel 2.1 Aprecierea vitezei vntului (m/s) n funcie de poziia plcilor celor dou giruete [17] Oscilaiile plcii giruetei Viteza vntului (m /s) la girueta cu plac uoar cu plac grea n dreptul dinte elui 0 0 0 ntre dintii 0 i 1 1 2 n dreptul dintelui 1 7 4 ntre d in ii 1 i 2 -l 6 3 n dreptul dintelui 2 4 8 ntre dinii 2 i 3 5 10 n dreptul dintelui 3 6 12 ntre dinii 3 i 4 7 14 n dreptul dintelui 4 8 16 ntre din ii 4 i 5 9 18 n dreptul dintelui 5 10 20 ntre d inii 5 i 6 12 24 n dreptul dinte lui 6 14 28 ntre dinii 6 i 7 17 34 n dreptul dinte lui 7 20 40 Peste dintele 7 > 20 > 40 La girueta cu plac grea, dac placa nu oscileaz, adic nu se mic din dreptul dintelui zero, n registrul RM - 1M se nscrie cifra 0. Cele doua giruete Vild (cu plac uoar si cu plac grea) se instaleaz n partea nordic a platformei meteorologice, pe acelai aliniament cu chiciurometrul, pe stlpi metalici verticali, la nlimea de 1 0 m (-nalime masurat intre suprafaa solului si marginea superioar a placii oscilante). Poziia perfect vertical a stlpilor de susinere este realizat prin.ancorarea cu cabluri, care trebuie sa fie in permanen bine intinse. Determinarea direciei si vitezei vntului se face la cele patru ore de observaii climatologice. Pentru determinarea rapid a direciei si vitezei vntului, in cadrul expediiilor tiinifice cu caracter microclimatic, se utilizeaz girueta de mn (de companie). Valorile obinute astfel, sunt

Bibliografie
[1] Revista Arborele Lumii, seciunea Planeta Pmnt-articolul Atmosfera, articolul Presiunea Atmosferic,-articolul Vremea. [2] Mhra, Gh. (2001),Meteorologie, Editura Universitii din Oradea. [3] Dumitrescu, Elena (1973),Curs de Meteorologie i Climatologie, vol. I [4] www.inmh.ro [5] www.vaisala.com [6] Tehnici de monitorizare a mediului, prof . dr. Ing. Rusanescu Carmen Otilia, Editura Cartea Studenteasca, Bucuresti, 2010; [7] Manualul pilotului Planorist, Dumitru Popovici, Capitoul II Meteorologie Aeronautic, Ediia Februarie 2003; [8] http://en.wikipedia.org/wiki/Anemometer [9] Tudor, M., ugulea, E., Filipa T. - Lucrri practice de agrometeorologie, Editura Reprografia, Universitii din Craiova, Craiova, 1979. [10] Stoenescu, G., Agrometeorologie i protecia mediului, Editura Universitaria,Craiova, 2003. [11] http://ro.wikipedia.org/wiki/Roza_v%C3%A2nturilor [12] http://ro.wikipedia.org/wiki/Scara_Beaufort [13] Sterie Ciulache., Meteorologie i Climatologie, Ed. Universitar, Bucureti, 2002. [14] http://en.wikipedia.org/wiki/Anemometer [15] Stoica, C, Cristea ,N., Meteorologie general, Ed. Tehnic, Bucureti, 1970. [16] http://www.windsurfing1.ro/tutoriale/directii-de-navigatie/ [17] Note de curs - Dinamica poluantilor, prof . dr. Ing. Rusanescu Carmen Otilia , UPB; [18] Tehnici de monitorizare a mediului, prof . dr. Ing. Rusanescu Carmen Otilia, Editura Cartea Studenteasca, Bucuresti, 2010;