Consiliul Uniunii Europene, denumit si consiliul de Ministri, este principalul organ legislativ al Uniunii.

Consiliul de Ministri este format din ministri delegati de catre guvernele statelor membre. Consecintele de natura juridica ce decurg din aceasta prevedere sunt urmatoarele: - numai persoanele avnd calitatea de membri ai guvernelor statelor membre pot face parte din Consiliu; - nici un alt functionar, indiferent de nivel, nu poate face parte din Consiliu; - fiecare stat desemneaza numai un membru n Consiliu. Componenta Consiliului este variabila, n functie de ordinea de zi (n anul 1997 cele 83 de sesiuni ale Consiliului s-au tinut n 21 de formatii diferite). Cele mai frecvente sunt consiliile destinate afacerilor generale, agriculturii, economiei si finantelor. n figura de mai jos este prezentata structura Consiliului. Consiliul European este o institutie cu functii importante de conducere, care se afla deasupra celor trei piloni, pe care i angreneaza. Organizarea si functionarea Consiliului U.E. Organizarea consiliului Consiliul U.E., ca institutie, are rolul principal de a reprezenta toate statele membre ale Uniunii Europene, exprimnd, de altfel, legitimitatea statala a Comunitatilor. Are caracter colegial, n sensul ca, potrivit articolului 1 din Tratatul de la Bruxelles, "fiecare guvern deleaga pe unul dintre membrii sai", chiar daca, uneori, n mod exceptional, unele guverne sunt reprezentate printr-un nalt functionar. Daca ministrul Afacerilor Externe este considerat, uneori, ca principalul reprezentant al tarii sale n Consiliu, practica a consacrat participarea la reuniuni si a altor ministri, cum ar fi: ministrul agriculturii, cel al transporturilor, al finantelor, al industriei s.a., n functie de problematica analizata pe ordinea de zi. Acestia din urma participa fie alaturi de ministrii Afacerilor Externe, fie, de cele mai multe ori, singuri. Generalizarea Consiliilor Sectoriale - denumite "Consilii Specializate" - care au, firesc, tendinta de a elabora o politica proprie, se straduieste sa-si pastreze o autonomie maxima, provocnd o lipsa de unitate si coerenta cu grave prejudicii. Functionarea Consiliului Conditiile n care functioneaza Consiliul sunt stabilite prin Tratatul asupra Uniunii Europene, Tratatele institutive si Regulamentul interior elaborat chiar de catre de Consiliu. Functionarea Consiliului ridica, n principal, problema presedintiei, a modului de deliberare si a organelor auxiliare. Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Ministrii este institutia Uniunii Europene care reprezinta direct statele membre si in care participa fiecare - prin reprezentanti la sedintele care se tin, de obicei la Bruxelles. Conform Tratatului Comunitatii Europene, Consiliul Uniunii Europene a fost creat pentru a asigura coordonarea politicilor economice generale pentru a actiona ca organ de luare a deciziilor si pentru a defini operatiile de management general ale Comisiei. Aceste atributii confera Consiliului rolul de principal organism de luare a deciziilor. Consiliul Uniunii Europene are menirea de a reprezenta statele membre in structurile comunitare,

in politica externe si de securitate comuna si domeniul justitiei si al afacerilor interne, art. 203 alin. 1 din Tratatul CE stabilind de altfel: Consiliul este format din cate un reprezentant al fiecarui stat membru la nivel ministerial, abilitat sa angajeze guvernul acestui stat membru. In anii '70 pentru a corecta tendinta Consiliului de Ministri de a fi un forum pentru negocierea exclusiva a problemelor legate de interesele nationale specifice, s-a impus instaurarea unei autoritati politice. Initial, Monnet a propus ca institutia sa fie Guvernul European Provizoriu. Ideea sa viza inlocuirea situatiei in care ministrii actionau in Consiliu pe baza instructiunilor nationale, cu o alta noua, in care ei sa primeasca instructiuni de la o sursa comuna - un organ compus din superiorii lor politici. Nu s-a acceptat propunerea lui Monnet privind titulatura noii institutii, dar in schimb a fost preluata partea referitoare la atributii si reprezentare. S-a ales denumirea de Consiliul European a carui prima intrunire s-a realizat in anul 1975. Actul Unic European va specifica necesitatea a cel putin doua intruniri pe an ale sefilor de stat si de guvern din tarile Comunitatii, membri de drept in Consiliului European. Tratatul de la Maastricht a oficializat rolul Consiliului European, prevazut: sa furnizeze Uniunii Europene impulsul necesar dezvoltarii si sa defineasca respectivele directii generale de evolutie politica. Printr-o decizie proprie din 8 noiembrie 1993, el a decis sa se intituleze Consiliul Uniunii Europene. Consiliul este principalul titular al puterii de decizie al Comunitatii, fara sa functioneze ca un guvern national. Consiliul, a carui organizare si competente suntstabilite in art. 202 210 din Tratatul CE, indeplineste functia puterii legislative si dispune totodata de competente executive. Reprezententii guvernelor statelor membre in Consiliul Uniunii europene sunt agenti ai Comunitatii in sensul strict al cunantului, desi ei se bucura in timpul exercitarii functiei lor de privilegiile, imunitatile sau facilitatile care sunt acordate acestora. Compozitia Consiliului Uniunii Europene este variabila, ea depinzand de problemele care se dezbat conform ordinei de zi, ministrii de externe nefiind doar ei reprezentanti ai guvernelor statelor membre. Se pot distinge trei componente ale Consiliului Uniunii Europene, in functie de problemele dezbatute: a) Consiliul General, care dezbate problemele ce nu au un character ethnic limitat la anumite sectoare si in care guvernele sunt reprezentate de ministrii de externe; b) Consiliile Specializate, in care guvernele sunt reprezentate de ministrii din diferite domenii ( indeosebi cei de finante); c) Consiliile conjuncte, numite si jumbo, care reunesc ministrii din mai multe domenii de activitate, cand se discuta atat aspecte cu character general cat si aspecte tehnice. Potrivit declaratiei nr. 3 care figureaza in Actul final al conferintei de la Maastricht, Consiliul Uniunii Europene trebuie sa aiba in component ape ministrii de externe si de finante atunci cand hotaraste in material capitalurilor si a platilor, precum si a politicii economice si monetare. In practica activitatii Consiliul Uniunii Europene, el isi desfasoara lucrarile in prezenta ministrilor de externe, atunci cand se iau hotarari cu privire la politica externa si de securitate comuna, iar cand problemele dezbatute privesc cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne sunt prezenti ministrii de justitie si de interne. Tratatul CE prevede posibilitatea Consiliului Uniunii Europene de a se reuni la nivelul sefilor de

state sau de guverne cand, potrivit art. 122, paragraful 2 (TCE ), urmeaza sa se hotarasca cu privire la incetarea perioadei de derogare acordata unui stat membru in material introducerii monedei unice. Comunitatea se bazeaza pe cei trei piloni. In interiorul pilonului unu deciziile se realizeaza prin patru clase legislative din categoriile: a) Reglementari, cu aplicabilitate generala in toate statele membre sau regulamente. Acestea sunt acte de aplicabilitate directa, prioritar in raport cu normele interne ale statelor membre. Ele nu trebuie confirmate de parlamentele nationale pentru a avea efect legal. Daca intervine un conflict intre reglementare si legea nationala prevaleaza reglementarea. b) Directive, obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului de obtinut intr-o perioada data, dar care lasa metoda de implementare la latitudinea guvernelor nationale. Sunt acte prioritare fata de legislatia interna dar nu se aplica direct ci prin intermediul unui act intern de implementare pe care statele membre sunt obligate sa il adopte. c) Decizii, obligatorii in intregime pentru cei carora le sunt adresate, fie acestia state membre, companii sau persoane fizice. Sunt acte juridice de aplicabilitate imediata si directa. d) Recomandari sau avize care nu sunt obligatorii, ci reprezinta doar punctul de vedere al Comunitatii. Sunt acte cu caracter consultative, in afara de cele de conformare. Presedintia Consiliului Uniunii Europene se exercita prin rotatie de fiecare stat membru al acestuia, pe o perioada de sase luni, conform ordinii stabilite de art. 203 alin. 2 al Tratatului CE, evitandu-se ca noii membrii sa ajunga prea repede la exercitarea acestei functii, iar pe de alta parte permitand o alternanta intre statele mari si cele mici. Presedintele Consiliului Uniunii Europene are nu numai un rol ethnic de pregatire a lucrarilor, ci si un important rol in procesul de luare a deciziilor. Statul care exercita presedintia exercita in acelasi timp, prin reprezentantii sai, conducerea tuturor organelor comunitare de natura interguvernamentala Consiliul European, COREPER, grupele de experti. Presedintele Consiliului Uniunii Europene are urmatoarele atributii: a) stabileste calendarul presedintiei; b) convoaca Consiliului Uniunii Europene; c) stabileste ordinea de zi provizorie; d) urmareste realizarea consensului in interiorul Consiliului Uniunii Europene; e) reprezinta Consiliului Uniunii Europene in relatiile cu alte institutii comunitare, indeosebi cu Parlamentul European. f) Conduce actiunile externe ale Comunitatii Consiliul (aa cum este denumit de noul Tratat de la Lisabona) este compus din cte un reprezentant pentru fiecare stat membru, respectiv 27 de reprezentani. Consiliul (Consiliul UE n vechile reglementri) nu trebuie confundat, pe de o parte, cu Consiliul European, iar pe de alta, cu Consiliul Europei, acesta din urm fiind o organiza ie european de sine stttoare ce se preocup n primul rnd de protejarea drepturilor omului in Europa.

i dup intrarea n vigoare a noului Tratat de la Lisabona, rolul Consiliului rmne, n principiu, acelai. Aceast instituie reprezint n continuare guvernele statelor membre i va continua s mpart prerogativele legislative i bugetare cu Parlamentul. Totodat, i va menine rolul central n materie de politic extern i de securitate comun (PESC) i de coordonare a politicilor economice. Consiliul Uniunii Europene a rmas n centrul criticilor datorit caracteristicilor sale interguvernamentale inerente. n timp ce acestea au fost modificate prin intermediul practicii i a reformelor procedurale introduse de Actul Unic European Consiliul rmne cea mai important barier n calea unei Comuniti Europene federale, datorit reprezentrii explicite a intereselor naionale. Consiliul Uniunii Europene reprezint cadrul comunitar de negociere ntre administraiile naionale i este principalul organism decizional al UE, fiind echivalentul comunitar al Parlamentelor naionale Constituire n tratatele iniiale, pentru fiecare dintre cele trei comuniti a fost prevzut cte un organ similar: Consiliul Special de Minitri n cadrul CECO, Consiliul Comunitii Economice Europene, respectiv Consiliul Comunitii Europene a Energiei Atomice. Aceste organe erau organizate i funcionau conform prevederilor din tratate adic conform articolelor 26 30 din Tratatul CECO, articolelor 145 154 din Tratatul CEE i articolelor 115 123 din Tratatul CEEA. Prin Tratatul de la Bruxelles din 1965 cele trei consilii fuzioneaz ntr-un Consiliu Unic. n articolul 1 tratatul prevede c se constituie un Consiliu al Comunitilor Europene denumit Consiliul care se substituie celor trei consilii existente i care exercit puterile i competenele acordate prin tratatele iniiale i prin Tratatul de Fuziune. Acest tratat nu a adus ns schimbri spectaculoase, deoarece, n practic, nc de la prima sesiune a Consiliului CEE i CEEA din 25 ianuarie 1958, Consiliile CEE i CEEA au avut un secretariat comun, acesta fiind cel existent n cazul CECO Dup intrarea n vigoare a Tratatului de la Maastricht, Consiliul este denumit Consiliul Uniunii Europene Sediul Sediul urma conform tratatelor CECO, CEE i CEEA s fie fixat de comun acord de ctre guvernele statelor membre. Conform art. 1 lit. B din Decizia Consiliului European de la Edinbourg (12 decembrie 1992) i art. 1 par. 3 din Regulamentul Interior al Consiliului sediul este la Bruxelles. n cursul lunilor aprilie, iunie i octombrie Consiliul i desfoar sesiunile la Luxembourg. Tratatul de la Amsterdam cuprinde i un Protocol privind stabilirea sediului instituiilor i anumite organisme i servicii ale Comunitilor Europene i Europolului unde se confirm sediul Consiliului. Componen Conform articolului 2 din Tratatul de Fuziune de la Bruxelles Consiliul era compus din minitri delegai care reprezentau statele membre. Consiliul reprezint i apr interesele statelor

membre. Comisia propune iar Consiliul dispune. Prin Tratatul de la Maastricht se modific dispoziiile referitoare la componena Consiliului. Conform Articolului 146 din Tratatul CE, Consiliul este format dintr-un reprezentant la nivel ministerial al fiecrui stat membru, abilitat s angajeze guvernul acelui stat. Deci, membrii Consiliului sunt reprezentani ai statelor membre, prin intermediul crora acestea particip la procesul decizional comunitar. n cadrul Consiliului ei vor exprima interesele naionale fr s aib posibilitatea s acioneze cu titlu independent comparativ cu membrii Comisiei. Pentru a putea angaja guvernul statului de unde provine, acest reprezentant trebuie s beneficieze de o abilitare n acest sens. Guvernele au dreptul s mputerniceas fie minitri, fie ali demnitari de rang superior care s le reprezinte interesele la nivelul Consiliului. n principiu, minitrii Afacerilor Externe sunt considerai principalii reprezentani ai statelor membre n Consiliu, n formaiunea denumit afaceri generale. n practic a fost consacrat participarea la reuniuni i a altor minitri ai transporturilor, agriculturii, finanelor, industriei fie singuri, fie mpreun cu minitrii de externe. Datorit generalizrii Consiliilor specializate (consilii la care particip minitrii de resort), a aprut posibilitatea elaborrii unor politici lipsite de unitate i coeren la nivel comunitar (de exemplu, contradicii ntre politica agricol comun i politica bugetar). Pentru a nltura aceste inconveniente Consiliul afaceri generale a primit rolul de coordonator al politicilor comunitare. Dei principiile eficacitii i coerenei impun limitarea riscurilor apariiei de contradicii ntre deciziile luate de diferite formaiuni, datorit aprofundrii domeniilor integrrii comunitare care intereseaz un numr sporit de domenii se impune adeseori participarea unui cerc lrgit de minitri Consiliul n formula afaceri generale se ocup de un ansamblu de probleme cum ar fi: politica extern, probleme instituionale, pregtirea lucrrilor Consiliului European, etc. Reprezentanii guvernelor statelor membre care se reunesc n Consiliu nu beneficiaz de un statut comunitar. Ei beneficiaz de imuniti i privilegii care se aplic reprezentanilor statelor membre ce particip la lucrrile instituiilor Comunitilor Europene conform articolului 11 din Protocolul cu privire la imunitile i privilegiile Comunitilor europene din 1965