Rolul organizatiilor internationale in Irak

Introducere
Initial, Irak a facut parte din Imperiul Otoman, apoi a fost ocupat de Marea Britanie in Primul Razboi Mondial. In 1920, a fost declarat ca aflandu-se sub mandatul Ligii Natiunilor, sub administratie britanica. In 1932, Irak si-a obtinut independenta. In 1958 s-a proclamat Republica, dar de fapt, tara a fost condusa de o serie de conducatori autoritari pana in 2003, ultimul dintre ei fiind Saddam Hussein. Disputele teritoriale cu Iranul au dus la un razboi costisitor si cu rezultate incerte de opt ani (1980-1988). In august, 1990, Irak a invadat Kuweit, dar a fost nevoit sa se retraga datorita interventiei SUA si a fortelor coalitiei Natiunilor Unite in ceea ce s-a numit Razboiul din Golf din ianuarie-februarie 1991. Dupa eliberarea Kuweitului, Consiliul de securitate al Natiunilor Unite i-a cerut Irakului sa predea toate armele de distrugere in masa si toate rachetele cu raza mare de actiune si sa permita Natiunilor Unite sa intreprinda inspectii pentru verificare. Nerespectarea continua a rezolutiilor Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite pe o perioada de 12 ani a dus la invadarea Irakului de catre trupele SUA in martie, 2003 si la abolitrea regimului lui Saddam Hussein. Fortele SUA au ramas in Irak sub mandatul Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite pana la 31 decembrie 2008 si sub o Intelegere bilaterala pentru Securitate, ajutand la mentinerea securitatii pentru noul guvern, ales in urma unor alegeri libere. In octombrie 2005, irakienii au aprobat o constitutie in urma unui referendum national, si pe baza acestui document au ales un Consiliu al Reprezentativilor alcatuit din 275 de membri, in decembrie 2005. In urma acestor alegeri, Ibrahim al-JAAFARI a fost ales primministru, fiind insa inlocuit cu Nuri al-MALIKI in mai 2006. Consiliul Reprezentativilor a aprobat majoritatea ministrilor pentru cabinet in mai 2006, facand astfel tranzitia catre primul guvern constitutional din aproape o jumatate de secol. Pe 31 ianuarie 2009, in Irak au avut loc alegeri pentru consiliile provinciale din toate provinciile cu exceptia celor trei provincii care fac parte din Guvernul Regional din Kurdistan si din provincia Ta'mim (Kirkuk).

Terorismul
Atacurile de la 11 septembrie (SUA, 2001), atacurile din Londra (Marea Britanie, 2005), bombardamentele de la Sharm el-Sheikh (Egipt, 2005), bombele din trenurile de navetiti din Madrid (Spania, 2004) sunt probabil cele mai cunoscute atacuri teroriste din istoria recent. Atacurile teroriste au provocat nu numai moartea celor nevinovai, dar au contribuit i la emiterea de noi legi privind combaterea terorismului, avnd i un impact sever asupra economiei globale. Ca rezultat direct al atentatelor de la 11 septembrie, SUA a organizat Primul Razboi din Golf, in urma caruia Irakului i s-au impus o serie de sanctiuni din partea ONU care presupuneau dreptul inspectorilor ONU de a controla ceea ce considerau a fi suspect si distrugerea armelor de distrugere in masa. Inspectorii ONU condusi de Hans Blix au declarat ca Irakul nu a colaborat cu acestia, dar si faptul ca nu au gasit arme de distrugere in masa. Dup ce nu s-a reusit emiterea de catre Consiliul de Securitate al Naiunilor Unite unei rezoluii care s sprijine invazia, presedintele SUA, George Bush a fcut o reuniune cu aa-numitul Trio al Azorelor, format de el nsui, de Tony Blair, prim-ministrul Regatului Unit, Jos Mara Aznar, preedintele spaniol i prim-ministrul portughez Duro Barroso, pentru a anuna crearea unei aliane care avea scopul de a invada Irakul i de a-l detrona pe Hussein.

Rolul Comitetului International al Crucei Rosii in Irak

In 2008, Irak a fost cea mai mare operatiune umanitara a CICR, cu o crestere a asistentei de urgenta pentru populatia civila afectata de razboi. Acest lucru a inclus provizii pentru ajutor de urgenta, sprijin pentru spitalele care se ocupa cu urgente la scala mare, dar si eforturi pentru a imbunatati ingrijirea medicala pentru populatie si pentru a mentine infrastructura sanitara vitala de apa . Activitatile de protectie ale CICR se concentreaza in special asupra oamenilor retinuti sau internati de catre fortele multinationale sau de catre autoritatile irakiene; asta presupunand ajutarea lor in a mentine legatura cu familiile lor. De asemenea ofera suport centrelor de reabilitare psihica din Irak, ofera ajutor civililor care au fost fortati sa-si paraseasca locuintele si a inceput programe pentru a ajuta oamenii sa isi procure singuri cele necesare existentei. Prezent in Irak inca din 1980, CICR este implicat

si in a stabili ce s-a intamplat cu oamenii afectati de conflict si cu cei a caror soarta este inca necunoscuta. In ceea ce priveste munca CICR in Irak, ne putem referi la mai multe domenii: 1.Asistenta CICR se concentreaza in a renova infrastructura de apa existenta. Asta include retele de apa, statii de pompare si de filtrare. Scopul este ca numarul maxim de oameni sa aiba apa potabila de baut. 2.Sanatate CICR renoveaza si sprijina facilitati pentru sanatate precum clinici, spitale si centre pentru reabilitare psihica, pentru ca ele sa poata oferi sprijin pentru urgente, dar si pe termen lung. Sprijinul CICR include asigurarea de medicamente si de echipamente medicale. De asemenea, CICR sprijina pregatirea specilistilor si schimbul de experienta, pentru ca ei sa poata tine pasul cu nevoile curente. CICR a tinut mai multe cursuri si seminarii in 2007 si 2008 si vor fi mai multe in 2009. Cifrele indica 4.350 de persoane ranite in razboi tratate cu ajutorul sprijinului CICR, 280 tone de provizii medicale, medicamente si materiale chirurgicale livrate la 70 de spitale si 18 centre primare pentru ingrijire medicala, 19.000 de persoane au benefiiciat de reabilitare psihica in 10 centre pentru reabilitare. 3.Hrana 290.000 de persoane au primit hrana si alte obiecte esentiale de la CICR. 4.Conditii de viata CICR ajuta familiile sa aiba un viitor mai sigur incepand activitati care sa genereze un venit. Mai mult de 5.500 de familii au beneficiat de sprijinul CICR. 5.Protectie CICR viziteaza persoane detinute de coalitia SUA si de autoritatile irakiene cu scopul de a verifica modul in care sunt tratati si conditiile de detentie. CICR ajuta de asemenea 3

detinutii sa mentina legatura cu familiile lor prin mesaje transmise prin intermediul CICR si facilitand vizitele in locurile de detentie, ca in cazul taberei Bucca, langa Basra. Aproximativ 19.000 de detinuti beneficiaza de programul de vizita. 6.Persoane disparute CICR acorda o mare importanta pesoanelor disparute in Irak. In ultimele trei decenii mii de irakieni au fost declarati disparuti. CICR asista autoritatile irakiene in a clarifica trecutul persoanelor disparute in timpul razboiului cu Iran si in timpul razboaielor din 19912003. CICR va continua sa ajute ministerele de sanatate si drepturile omului, sprijinind Institutul Medico-Legal din Bagdad si pregatind oameni implicati in exhimarea, identificarea si prezervarea ramasitelor umane. Un centru nou de ingrijire medicala in Basra Acest centru va ajuta 60.000 de oameni din aceasta regiune care au nevoie de ingrijire medicala, a spus Bruno Hasquinet, seful oficiului CICR in Basra. Multi oameni care nu au avut acces la ingrijirea medicala necesara, vor avea acum la dispozitie serviciile necesare aproape de casele lor. Centrul este echipat pentru a se ocupa de 300 de pacienti pe zi, include o clinica pentru tratarea bolilor cronice, o unitate pentru a servi scolilor din apropiere, unitati pentru vaccinare si ingrijire dentara si alte trei clinici. Acest centru va raspunde nevoilor curente, a afirmat Husquinet. In cateva parti ale tarii, ingrijirea medicala nu este disponibila si unele tratamente esentiale nu sunt disponibile. Acest centru va ajuta la imbunatatirea situatiei. Activitati in ianuarie 2009 in Irak Luna ianuarie 2009 a adus un calm relativ in ciuda temerilor ca alegerile provinciale vor deteriora situatia de securitate. Totusi, incidente violente au avut loc, mai ales in Mosul si Kirkuk si in regiunea Qandil. In ciuda imbunatatirii situatiei de securitate, servicii de baza, precum apa, electricitate si ingrijire medicala nu raspund inca nevoilor populatiei. Posibilitatile de angajare sunt rare si salariile nu sunt suficient de mari pentru a duce un trai decent. In medie, salariul unui irakian este de 70 $ pe luna,iar preturile sunt prea mari. In plus, 4

o persoana in aceasta situatie nu are acces la ingrijire medicala. Multi copii, in loc sa mearga la scoala incearca sa-si ajute familia mergand printre masini si incercand sa vanda diferite obiecte precum tigari, fructe sau dulciuri soferilor blocati in trafic. In timpul lunii ianuarie, CICR si-a mentinut sprjinul, distribuind obiecte pentru urgente si pentru iarna oamenilor care au fost nevoiti sa-si paraseasca locuintele si sa se retraga in muntii Qandil sau in alte regiuni precum Babil, Najaf sau Diyala. Restabilirea legaturilor cu familia ramane insa principala grija a CICR in cooperare cu Societatea Irakiana Red Crescent. Familiile care nu stiu ce s-a intamplat cu cei dragi se gandesc de obicei la ce e mai rau si sunt usurati atunci cand primesc un mesaj de la Crucea Rosie prin intermediul voluntarilor de la Red Crescent. Nu voi uita niciodata ziua cand am primit un mesaj de la Crucea Rosie de la fiul meu retinut, pe care il credeam mort, a spus Umm Mohammed, o vaduva din Fallujah. Acum stiu ca fiul meu e in viata.Mi-a scris un mesaj...Acum traiesc cu speranta ca o sa-l vad din nou. In ianuarie, CICR si Societatea irakiana Red Crescent si-au innoit intelegerea de a continua sa acorde sprijin acestui serviciu vital. Aproximatix 150 de voluntari Red Crescent si 50 de persoane din personalul CICR sunt implicati in gasirea si refacerea contactului in familiile separate din Irak, deseori in conditii de securitate dificile. Aceasta retea opereaza si in alte state cu ajutorul altor agentii Crucea Rosie si societati Red Crescent sau CICR. Pentru ca irakienii sa faca fata iernii dure si noptilor friguroase, CICR i-a aprovizionat cu obiecte casnice esentiale precum paturi, prelate, ceainicuri, ibrice pentru 9.000 de oameni din tabara Al-Rahma si din tabara militara Saad, au impartit bunuri asemanatoare pentru 15 ONG-uri locale in Najaf si Babil pentru a fi distribuite la 5.700 de oameni aflati in nevoie care traiesc acolo. In nord, CICR a distribuit hrana si obiecte de igiena la 840 de oameni care au plecat din districtele Qaladiza si Quadil in Sangasar si Zharawa din cauza bombelor plasate in regiune. Oamenii si-au lasat in urma toate bunurile si majoritatea impart acum case aglomerate cu rude si prieteni, in timp ce doar cateva familii si-au inchiriat locuinte in care sa stea. In fiecare luna aproximativ 102.000 de persoana beneficiaza de asistenta din partea programelor CICR pentru hrana si igiena, care au inceput in vara anului 2008. Cei care primesc ajutor sunt oamneni care au fost nevoiti sa-si paraseasca locuintele, in general din centru: Diyala, Ninawa, si Baghdad dar si din Salahaddin, Babil, Sulaymaniya si Al Anbar. In ianuarie 10.000 de fermieri din Erbil, Dohuk, Sulaymaniya, Diyala, Ninawa si Kirkuk au primit cel de-al doilea transport de ingrasaminte, urmand prima distribuire de seminte si ingrasaminte care a avut loc in anul trecut pentru a face fata unei secete care a afectat nordul si centrul Irakului. 5

Principalul scop al vizitelor organizate pentru detinuti de catre CICR este de a evalua modul in care sunt tratati detinutii si conditiile de detentie. CICR trimit personal pentru a discuta cu detinutii individual sau in grupuri pentru a-i asculta si pentru a lua in considerare situatia lor. La sfarsitul vizitei ei impartasesc ceea ce au descoperit in mod confidential autoritatilor care ii supravegheaza. CICR a distribuit 6.500 de paturi detinutilor din inchisoarea Rusafa din Bagdad, 300 celor din inchisoarea Harithiya, de asemenea alte 300 detinutilor din inchisoarea Maaqal din Basrah. Aceasta distributie a avut loc dupa identificarea de catre delegatii CICR cu ocazia a doua vizite anterioare a unei nevoi urgente pe care autoritatile nu au putut sa o rezolve suficient de repede. De asemenea, CICR s distribuit 40 litri de tratament impotriva scabiei in inchisoarea Harithiya. Pe 17 ianuarie, CICR a facilitat repatrizarea unui iordanian dupa eliberarea sa de catre SUA. CICR isi ofera serviciile de repatrizare strinilor retinuti in Irak care le cer. Repatrierea are loc dupa eliberarea lor si cu acordul lor total. Societatea irakiana Red Crescent si CICR lucreaza impreuna la distribuirea certificatelor de detentie. Acestea sunt emise de CICR detinutilor vizitati si inregistrati de personalul CICR care se ocupa cu expatrierea. Certificatele permit detinutilor sa se califice pentru bunastarea sociala sau sa explice absenta de la scoala sau de la serviciu. Accesul la apa potabila si la ingrijire medicala ramane una din primele griji ale irakienilor. In ianuarie, CICR a adus echipamente pentru sectia de urgente in cinci centre primare pentru sanatate. Ele includ carucioare, trolere, si alte obiecte sanitare. CICR a instalat filtre de apa in patru spitale din Bagdad pentru a imbunatati calitatea apei potabile, a imbunatatit sistemul de canalizare si a reparat incineratorul din Spitalul General Al-Amriyah din Anbar si a reparat centrul medical primar Hatmiyah din Salaheddin, care poate trata 40 de pacienti pe zi. Promovarea dreptului umanitar international Ca promotor si supraveghetor al dreptului umanitar international, CICR incurajeaza respectarea legii. O metoda de a face acest lucru este prin intermediul sesiunilor de informare si workshopurilor, care isi propun sa aminteasca militarilor de obligatia lor de a cruta oameni. Asigurandu-se ca soldatii si alti luptatori cunosc si respecta dreptul umanitar international, pericolele se minimalizeaza pentru persoanele care sunt implicate in conflicte armate. In ianuarie, CICR a tinut o prezentare de doua zile a principiilor de baza ale dreptului umanitar international in fata a aproximativ 200 de cadeti oficiali ai colegiului militar din Zakho, 6

nordul Irakului. In jur de 40 de oficiali superiori si juniori au asistat la o prezentare asemanatoare in Dohuk. Cunoasterea si intelegerea in randurile purtatorilor de arme a activitatilor neutre, independente si pur umanitare este esentiala pentru securitatea organizatiei si pentru accesul ei la victimele conflictelor armate.

Rolul ONU in Irak

Razboiul din Irak
La 20 martie 2003 a nceput invazia coaliiei n Irak, care nu dispunea de aprobare din partea Consiliului de Securitate al Naiunilor Unite. In acest sens, Phillipe Moreau Defarges sustinea faptul ca statele isi rezerva dreptul de a declansa razboiul pentru ca ONU nu le ofera o garantie ca va veni in ajutorul statului/statelor atacate, ONU nu poate sa promita decat ca situatia va fi examinata si ca va face tot ce va putea pentru a ajuta. Ulterior ONU a adoptat o rezolutie care legitima razboiul, rezolutia 1441 in care acuza Irakul ca nu a cooperat cu inspectorii numiti de Comisia Speciala a Natiunilor Unite si de catre Agentia Internationala a Energiei Atomice, ca nu a permis accesul organizatiilor internationale umanitare in Irak si ca nu a returnat Kuweitului ceea ce ii apartinea. In continuarea, in rezolutia 1511, ONU afirma faptul ca ziua in care irakienii or sa se guverneze singuri trebuie sa vina cat mai repede, si pentru acest lucru, Irakul trebuie sa recunoasca importanta sprijinului international, cel al tarilor din regiune si pe cel al organizatiilor internationale si regionale. De asemenea se afirma faptul ca in ciuda imbunatatirii situatiei din Irak, el continua sa fie o amenintare la adresa pacii si a securitatii internationale. n timpul invaziei, Statele Unite au declarat dizolvarea armatei i forelor de securitate irakiene, acuzndu-le de corupie i de a se afla sub controlul persoanelor fidele lui Sadam Husein. In noiembrie 2003, functionarii americani au anuntat planul de colocare a unei autoritati politice in Irak. Statele Unite au prezentat planuri pentru mentinerea autoritatii militare, este creata chiar si o noua armata irakiana. Autoritatea Provizorie a Coalitiei a impartit Irakul dupa anumite criterii administrative in trei zone de securitate: o zona de nord formata din regiunile Mosul-Kirkuk, o zona centrala formata din regiunile Bagdad-Tikrit si o zona de sud formata din regiunile Basora-Nasiriya. Zona nordica si cea centrala sunt

administrate de trupele americane, in timp ce zona sudica este administrata de trupe poloneze ( in special Nasiriya ) si britanice ( in special Basora ). La sfarsitul conflictului nu s-au descoperit arme de distrugere in masa, iar pe 13 decembrie 2003 Saddam Hussein a fost capturat de fortele americane si de cele kurdoirakiene. Pe 22 mai 2003, Consiliul de Securitate al ONU a votat in favoarea rezolutiei pentru acordarea puterii de guvernare a Irakului si utilizarea resurselor de petrol coalitiei care participa la reconstructia tarii, in special SUA si Marea Britanie. Rezolutia 1483 a pus capat a aproape 13 ani de sanctiuni economice, impuse initial dupa invazia irakiana a Kuweitului in 1990. Rezolutia aproba trimiterea de catre Secretarul general al ONU, Kofi Annan, a unui reprezentant special care sa lucreze cu administratorii americani si britanici in reconstructie, ajutor umanitar si crearea unui nou guvern. Rezolutia a creat un nou program de fonduri pentru dezvoltarea Irakului prin care se administreaza resursele obtinute prin exploatarea petrolului. Fondurile vor fi folosite de SUA si Marea Britanie pentru reconstructia tarii, activitate care va fi supravegheata de noul Consiliu Consultativ compus din reprezentanti SUA si ai institutiilor financiare internationale. Acest depozit isi va incepe activitatea cu un depozit de un miliard de dolari, fonduri transferate din contul Petrol pentru hrana al SUA. Programul Petrol pentru hrana se va desfasura pe o perioada de sase luni. Rezolutia mai prevede si o revizie anuala, lucru cerut de Germania si Franta.

Lumea post razboi

Dupa terminarea Razboiului din Irak, s-au conturat multe si diferite puncte de vedere cu referire la razboiul in sine, dar si la ONU si rolul ei in conflict sau cu privire la SUA si la politica sa externa dupa sfarsitul razboiului. In ceea ce priveste rolul SUA si cel al ONU, unii considera ca aparitia unor noi actori de securitate si implicarea lor in securitatea mondiala pot duce la o crestere a importantei unor state, dandu-le statutul de superputeri mondiale, ori la cresterea rolului unor state de marime medie, in detrimentul organismelor internationale de securitate, ale caror solutii la problemele globale au devenit tot mai putin eficiente, la fel ca si mecanismelor lor de implementare. In acest context este nevoie de o regandire a rolului ONU, NATO si Uniunii Europene n asigurarea securitii internaionale i promovrii intereselor statelor membre, asa cum a fost scos la iveala de interventia militara in Irak. Nu sunt excluse nici alte posibile variante de

asociere, determinate de evoluiile globaliste, ale unor fenomene precum migraia populaiilor sau accesul la resurse vitale, aa cum este, n cazul terorismului, Coaliia Voinei, coaliie n cadrul creia peste 35 de contingente naionale sunt angajate alturi de trupele americane n operaii militare i umanitare n Afghanistan i Irak, iar alte state o susin pe ci diplomatice, prin aciuni umanitare sau finanri. In aceste conditii, SUA se afirm tot mai mult ca unica putere global n msur s-i impun propriile valori ca "valori universale" i s gestioneze marile probleme ale lumii. n acelai timp, Europa ncearc s-i defineasc la randul ei identitatea, prin relansarea unui mai vechi proiect, care vizeaz construirea unei entiti unitare, n cadrul creia naiunile s se dezvolte n spiritul afirmrii principiilor democratice, respectrii drepturilor omului i asigurrii bunstrii sociale, in detrimentul organizatiilor internationale. Pe de alta parte, presa internationala afirma cu privire la Irak, dupa sfarsitul razboiului si dupa inlaturarea lui Saddam Hussein de la putere c situaia nu este cu mult mai bun. Au fost investii peste 700 de milioane de dolari, iar n teren, n zona capitalei irakiene, acioneaz aproape 36.000 de militari, poliiti, trupe speciale i ageni de securitate. Cu toate acestea, situaia de securitate din Bagdad pare scpat de sub control. Supus unor noi tensiuni, Irakul continu s fi e scena unor atentate sngeroase, n pofida msurilor sporite de securitate adoptate n capitala irakian. Tot mai multe persoane, dar i militari i poliiti irakieni, i pierd viaa nu numai n Bagdad, ci i n diferite alte orae ale rii. Atentatele, rpirile, asasinatele i atacurile mpotriva armatei americane s-au nmulit semnificativ, iar violenele interconfesionale ntre comunitile iit (majoritar) i sunnit (minoritar) s-au intensifi cat, dup bombardarea, la 22 februarie 2006, a unui mausoleu iit din Famarra1. Continuarea participarii SUA la conflictele din Irak va face probabil ca finalul ei s fie "o ciocnire frontal cu Iranul i cu o mare parte a lumii islamice" 1, scria cotidianul francez El Pais. O ampl angajare au, n acelai timp, SUA n Afganistan, unde intensificarea atacurilor talibanilor a obligat Washingtonul s se gndeasc la o suplimentare a trupelor, n pofida opoziiei tot mai accentuate a democrailor i a populaiei americane. Administraia de la Casa Alb ncearc, acum, s-i redefineasc concepia de aciune preventiv i va continua planurile de amplasare a scuturilor antirachet pe teritoriile Cehiei i Poloniei, "indiferent - dup cum susinea generalul american Henry Obring, eful Ageniei americane pentru aprarea antirachet dac aliaii din cadrul NATO sunt de acord sau nu". "Naiunea noastr, argumenta preedintele Bush, depinde de petrolul strin, iar aceast dependen ne face mai vulnerabili la regimuri ostile, la teroriti. n plus, aduce mari prejudicii economiei noastre".

Conform opiniei amiralului William J. Crowe Jr., au existat si presupuneri gresite ale Pentagonului in ceea ce priveste razboiul din Irak. In primul rand se credea ca ocupatia va costa putin si ca armatele americane vor fo privite ca niste eliberatori. La inceput asa a fost, ceva normal pentru o populatie oprimata, dar apoi trupele americane au fost tratate mai mult ca niste ocupanti coloniali decat ca niste eliberatori. Militarii si civilii americani din Irak sunt tinta pentru tot felul de persoane si organizatii rau-intentionate: boathisti, nationalisti, criminali si antiamericani din exterior. In aceste conditii, este greu de crezut ca odata cucerit Irakul, rezistenta terorista din lumea araba va inceta. In plus, amiralul afirma ca nu ii este clar de ce era necesar un atac timpuriu de vreme ce capacitatile militare ale SUA se imbunatateau in fiecare an mai mult decat cele ale lui Saddam. O abordare mai precara ar fi acordat timp diplomatilor sa-si gaseasca aliati, inspectorilor pentru dezarmare sa-si definitiveze investigatiile, iar guvernului turc sa se razgandeasca in ceea ce priveste folosirea bazelor americane.( Morgenthau, p.639) Conducerea nu a evaluat corect nu doar atitudinea populatiei arabe, ci si situatia economica extrem de complicata din acea parte a lumii. (Morgethau, p.639) Proiectiile initiale ale Agentiei de Dezvoltare Internationala estima ca reconstructia Irakului va costa 1,7 miliarde de dolari. A existat un optimism asemanator si in legatura cu productia irakiana de petrol: acum se pare ca va dura intre trei si cinci ani pentru ca infrastructura sa devina functionala. Din punct de vedere politic, amiralul considera ca esecul americanilor de a-i implica pe aliatii lor principali din Europa Occidentala a fost esential. Ultimul sondaj al PEW Institute raporta ca opozitia fata de politica americana a atins niveluri record in majoritatea tarilor europene si in toate statele din Orientul Mijlociu, chiar si in Marea Britanie. Continentul european e suspicios fata de tendinta SUA de a actiona singura nu doar impotriva terorismului, ci si in alte probleme de politica externa. Europa Occidentala a fost afectata de terorism din anii 50, iar multi au considerat ca evenimentele din 11 septembrie 2001 au introdus America in lumea reala dupa ce a fost protejata timp de mai multe decenii. In ceea ce priveste ONU, se pare ca Bush ar fi preferat sa aiba aprobarea sa, dar numai in termenii impusi de el. La scurt timp dupa armistitiu, ONU a vrut sa se implice in reconstructia Irakului, dar Washingtonul a refuzat oferta. Revista Time a citat un oficial american care spunea guvernului ca spera acum ca ONU sa preia o parte din sarcinile de reconstructie, dar ONU a devenit reticenta. Se pare ca mentinerea trupelor americane este necesara pentru mai mult timp, conform unor lideri irakieni pentru a mentine ordinea pentru ca politia lor este intruita in graba. 10

Demicratizarea Irakului este o sarcina care ar trebui sa revina ONU si irakienilor, nu Washingtongului. Altii sustin ca victoria militara a Americii nu a suprimat opozitia din lumea araba, ci mai mult a inrautatit lucrurile (sondajele sugereaza ca antiamericanismul a ajuns in fiecare tara mususlmana, chiar si in cadrul natiunilor considerate aliate ca Bahrein, Pakistan sau Arabia Saudita. Kissinger pe de alta parte este de parere ca de regula, cele mai multe tari intra in razboi pentru a se opune unor amenintari concrete, definibile, la adresa securitatii lor. In acest secol, America a pornit de la Primul Razboi Mondial la Razboiul din Golf in mare masura din ceea ce ea a perceput drept obligatie morala de a se opune agresiunii sau nedreptatii, ca garant al securitatii colective.

11

Bibliografie
1.Kissinger, Henry Diplomatia, ed. All, 2005 2.Morgenthau, Hans Politica intre natiuni, ed. Polirom, 2004, O retrospectiva asupra situatiei Irakului 3.Waltz, Kenneth Teoria politicii internationale, ed. Polirom, 2006 4. Impact strategic, 2005: Nr. 14, 15, 2007: Nr. 23, 24 5.www.un.org 6.www.cia.gov 7.www.icr.org

12

Universitatea din Bucuresti Studii Europene, Anul I Grupa 3 Manole Denisa

ROLUL ORGANIZATIILOR INTERNATIONALE IN IRAK

13

14