4.

Consolidarea statului Domnia lui Carol (statul modern - consolidarea) INSTAURAREA MONARHIEI STRAINE Abdicarea lui Cuza pune in pericol existenta noului stat. Unirea Principatelor a fost recunoscuta de marile puteri doar pe timpul domniei lui Cuza. In aceste conditii oamenii politici au depus eforturi diplomatice pentru aducerea la tron a unui print strain. Ideea alegerii unui domn strain nu era noua, ea a fost intalnita in programele politice ale partidei nationale inca din 1802 si o regasim in revendicarile adunarilor ad-hoc din 1857. Motivele acestei optiuni au vizat inlaturarea luptelor pentru domnie, consolidarea interna a noului stat si cresterea prestigiului european. Tronul a fost oferit mai intai lui Filip de Flandra care a refuzat, dupa care propunerea a fost facuta printului Carol de Hohenzollerrn-Sigmaringen inrudit cu familia domnitoare din Prusia. Acesta a acceptat coroana si a fost proclamat ca principe al Romaniei la 10 mai 1866 de catre Parlament, in urma unui plebiscit. Primul act politic al noii domnii a fost adoptarea Constitutiei din 1866, prin care Romania devenea monarhie constitutionala ereditara; tronul era mostenit de descendenti pe linie masculina crescuti in religia tarii. Constitutia din 1866 a reprezentat prima lege interna a tarii, inspirata dupa modelul belgian, cel mai liberal din Europa vremii. Primii ani de domnie s-au confruntat cu o puternica instabilitate politica cauzata de lupta dintre gruparile politice, lipsa partidelor politice moderne si a unei vieti parlamentare, dar si a problemelor de acomodare a principelui cu mentalitatea politica romaneasca. Dinastia a cunoscut momente de criza, cea mai grava avand loc in 18701871 in timpul razboiului franco-prusac cand a avut loc un complot (Republica de la Ploiesti) dar care a fost repede inabusit. In timpul guvernarii liberale dintre anii 1867-1868 s-au adoptat: leul ca moneda nationala, legea privind constructia de sosele si s-a trecut la modernizarea armatei. Treptat viata politica s-a stabilizat in timpul marii guvernari conservatoire 1871-1876. Regele a reprezentat un factor de stabilitate, toate actiunile sale vizand interesul national; a fost preocupat de modernizarea Romaniei pe toate planurile si de asigurarea echilibrului politic. Un alt factor de stabilitate l-a constituit organizarea partidelor politice moderne, Partidul Liberal, constituit in 1875 si Partidul Conservator, in 1880. Partidul liberal reprezenta interesele burgheziei care sustinea dezvoltarea industriei nationale si reforma agrara radicala. A avut ca reprezentanti pe I. C. Bratianu, C.A. Rosetti, Dumitru Bratianu si D Sturdza. Partidul Conservator reprezenta interesele marilor proprietari de pamanturi. Liderii sai, Lascar Catargiu, P.P. Carp, Titu Maiorescu, urmareau modernizarea societatii prin intermediul unor masuri gradate. Conservatorii siau consolidat pozitiile politice si economice in perioada in care au guvernat, (legea invoirilor agricole din 1872 si conventia comerciala cu Austro-Ungaria din 1875 pe principiile liber-schimbismului). Pentru a limita consecintele luptelor pentru putere, Carol a introdus in 1895 principiul rotativei gubernamentale care presupunea aducerea alternativa la putere a celor doua mari partide.

CONSTITUTIA DIN 1866 (constitutii) A fost intocmita dupa modelul belgian din 1831, considerata cea mai liberala din Europa si a fost promulgata la 1 iulie 1866. A fost prima constitutie interna a tarii, elaborata fara concursul strainilor. Consfintea numele oficial al tarii-Romania si facea abstractie de suzeranitatea otomana si de garantia colectiva a Marilor Puteri, ca si cum tara ar fi fost independenta. A introdus ca forma de guvernamant monarhia constitutionala si cele trei principii ale unui stat modern: suveranitate nationala doar un deziderat momentan, guvernare reprezentativa si separarea puterilor in stat. Puterea executiva era reprezentata de principe/rege si Guvern. Regele avea largi prerogative, printre care dreptul de veto(dreptul de a se opune promulg unei legi) si initiativa legislativa. De asemenea numea guvernul si putea sa convoace, sa amane sau sa dizolve Parlamentul. Guvernul exercita puterea executiva si prezenta proiecte de lege in fata parlamentului. Puterea legislativa era atribuita regelui si parlamentului. Parlamentul, numit Adunare Reprezentataiva era bicameral (Camera Deputatilor si Senatul) ales prin vot cenzitar (numai cei ce plateau un impozit aveau dret de vot), adopta legile si controla Guvernul. Constitutia garanta toate drepturile cetatenesti in baza religiei ortodoxe (art.7), ceea ce avea sa creeze o problema evreiasca cu consecinte de lunga durata. Erau prevazute dreptul la azil politic, dreptul la proprietate, care devenea sacra si inviolabila, egalitatea in fata legii, libertatea individuala, libertatea constiintei, presei si intrunirilor. Desi avea anumite limite, precum dreptul de veto al domnitorului si votul cenzitar,explicabile in contextul vremii, prin prevederile sale Constitutia din 1866 a pus bazele regimului liberal in Romania. A stat la baza regimului politic pana in anul 1923 cu anumite modificari: in 1879 a fost modificat art. 7 privind cetatenia, in 1884 a fost modificata legea electorala prin care numarul colegiilor a fost redus de la 4 la 3, si in 1917 s-a renuntat la articolul care declara proprietatea sacra si inviolabila, in vederea realizarii reformei agrare. In 1923 a fost revizuita, ca urmare a transformarilor petrecute in societatea romaneasca dupa Marea Unire, mentinandu-se in vigoare pana in 1938.