Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FUNDAMENTELE
SERVICIILOR
- suport de curs -
CUPRINS
1
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
ANEXE ............................................................................................................................................................... 62
Anexa 1 - Topul primelor 50 de ţări la nivel mondial în funcţie de valoarea totală a
exporturilor de servicii (anul 2016) ................................................................................................ 63
Anexa 2 - Topul primelor 50 de ţări la nivel mondial în funcţie de valoarea totală a
importurilor de servicii (anul 2016) ................................................................................................ 64
2
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Lista figurilor
Fig. 1: Elemente sugestive pentru crearea unei experiențe de neuitat .................................................. 14
Fig. 2: Factori care influențează experiența consumatorilor de servicii ............................................... 15
Fig. 3: Percepția companiei vs. percepția consumatorului.......................................................................... 17
Fig. 4: Etapele procesului de prestare.................................................................................................................. 19
Fig. 5: Locația prestării serviciului – element strategic ................................................................................ 22
Fig. 6: Gradul de implicare a clientului în funcție de categoria de servicii ........................................... 23
Fig. 7: Niveluri de participare a clientului în crearea serviciului ............................................................. 24
Fig. 8: Exporturile globale de servicii comerciale, pe categorii, 2006-2016 (miliarde $) .............. 34
Fig. 9: Creșterea valorii exporturilor de servicii comerciale pe categorii (modificarea anuală în
procente, %), 2013-2016 ........................................................................................................................................... 34
Fig. 10: Comerțul global (medie a importurilor și exporturilor) de servicii comerciale, pe
categorii, 2006-2016 (Index, 2006=100) ............................................................................................................ 35
Fig. 11: Evoluția exporturilor de alte servicii comerciale, în funcție de regiuni ................................ 37
Fig. 12: Exporturile mondiale de alte servicii comerciale, pe categorii, în 2016 (modificarea
anuală în procente, %) ................................................................................................................................................ 37
Fig. 13: Modelul GAP ................................................................................................................................................... 44
Fig. 14: Modelul Așteptărilor Consumatorului ................................................................................................. 45
Fig. 15: Procesul continuu de creare și menținere a așteptărilor............................................................. 46
Fig. 16: Matricea importanță-performanță ........................................................................................................ 52
Lista tabelelor
Tab. 1: Diferențe tipice între bunurile materiale și servicii ............................................................................ 9
Tab. 2: Caracteristicile locațiilor de prestare a serviciilor ........................................................................... 21
Tab. 3: Factori care influențează dezvoltarea serviciilor .............................................................................. 31
3
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
NOȚIUNI FUNDAMENTALE
În rolul nostru de consumatori folosim servicii în viața de
zi cu zi. Când aprindem lumina, televizorul sau dăm
TEMATICA 1 telefon, când folosim transportul în comun, trimitem
bunuri prin curierat, alimentăm mașina sau când avem o
programare la stomatolog, mergem la sala de fitness, sau asistăm la cursuri, toate acestea
reprezintă consumuri individuale de servicii.
Dar și companiile care prestează serviciile au anumite plângeri, mai mult sau mai puțin
fondate. Industria prestatoare de servicii este o ramură unde profitul este mai greu de
obținut, este deseori nevoie de personal calificat și competent, iar clienții devin din ce în
ce mai exigenți în urma fiecărei tranzacții. Pentru unele companii, rețeta succesului este
de a reduce costurile și de a elimina toate elementele suplimentare ale ofertei (ex.
companiile aeriene low-cost). Pentru alte companii, existența consumatorilor este un
”rău necesar”, fără ale căror cereri nerezonabile operațiunile s-ar desfășura mult mai
ușor.
În economia modernă, serviciile reprezintă tipul de activitate cu cea mai mare diversitate,
ceea ce le face și foarte greu de definit. Modul în care serviciile sunt create și livrate
consumatorilor sunt deseori greu de înțeles, deoarece atât resursele folosite, dar și
rezultatele sunt intangibile.
Într-o abordare tradițională, serviciul este ceva făcut de un om pentru un alt om. În zilele
noastre, o astfel de definiție este extrem de restrictivă deoarece un număr tot mai mare
de servicii sunt prestate de mașini și echipamente, fără nicio intervenție a factorului
uman (de exemplu, spălarea automată a autoturismelor, automatele pentru vânzarea
unor bunuri etc.) (Vorzsak et al., 2006).
Alte definiții care se înscriu în abordarea tradițională sunt cele în care serviciile sunt
văzute ca activități economice care nu sunt direct asociate cu agricultura, mineritul sau
producerea de bunuri sau cele în care serviciile sunt considerate ca activități umane care
4
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
adaugă valoare prin intermediul unor elemente specifice cum ar fi munca depusă, abilitățile
și pregătirea personală, experiența, etc. (Wirtz & Lovelock, 2016).
Potrivit lui Kotler et al. (1999), un serviciu reprezintă orice activitate sau avantaj pe care
o parte îl oferă alteia și care are în esență un caracter intangibil, neavând drept rezultat un
transfer de proprietate. Prestarea serviciului poate fi sau nu legată de un produs tangibil.
Wirtz & Lovelock (2016) propun o abordare modernă, subliniind faptul că serviciile
implică o formă de închiriere, prin intermediul căreia consumatorii obțin beneficii (soluțiile
și experiențele dorite), astfel:
5
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Elemente tangibile
Elemente intangibile
1. Intangibilitate
Lipsa elementelor tangibile face mai dificilă evaluarea calitativă a serviciilor înainte de
achiziție sau chiar și obținerea unei imagini clare în mintea consumatorilor. Spre
deosebire de bunurile care dețin o formă materială și astfel pot fi vizualizate,
consumatorul are dificultăți în a-și imagina ce urmează să primească din partea
prestatorului, mai ales dacă este la o primă experiență cu serviciul în cauză. Această
caracteristică face ca riscurile și incertitudinile percepute de consumator în momentul
deciziei de cumpărare să fie mai ridicate.
6
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
De exemplu, dacă o bancă dorește să le transmit clienților faptul că serviciile sale sunt
rapide și eficiente, acest lucru ar trebui să fie “tangibil” prin toate elementele care au
legătură cu contactul cu clienții. Aspectul general al băncii trebuie să sugereze rapiditatea
și eficiența serviciilor, exteriorul și interiorul trebuie să aibă o imagine bine conturată,
mișcarea persoanelor în interiorul băncii trebuie să se facă după un plan bine stabilit.
Cozile trebuie să pară scurte, iar muzica de fundal să fie în surdină. Personalul băncii
trebuie să aibă o ținută care să sugereze profesionalism (sacou culoare închisă, machiaj
discret în cazul doamnelor, bijuterii puține etc.) și să fie ocupat. Echipamentele –
computere, echipamente de fotocopiat, birouri – trebuie să fie moderne. Materialele
publicitare trebuie să sugereze eficiență, conținând informații relevante, scheme simple
și clare.
2. Inseparabilitate
Dacă bunurile fizice sunt produse, stocate, vândute și mai târziu consumate sau utilizate,
serviciile sunt mai întâi vândute, apoi produse și consumate în același timp și loc.
Inseparabilitate serviciilor înseamnă că acestea nu pot fi separate de furnizorii lor,
indiferent dacă furnizorii sunt oameni sau mașini. De exemplu, în cazul unui concert de
muzică, formația muzicală interpretează o piesă muzicală (prestează serviciul) dacă
există un auditoriu dispus să-i asculte. Clienții nu doar cumpără și folosesc serviciul, ei
joacă un rol activ în furnizarea lui, influențând rezultatul prestării.
3. Perisabilitatea
Spre deosebire de bunuri ale căror caracteristici fizice le oferă o perioadă de valabilitate,
faptul că serviciile se consumă în timp ce se produc face discuția legată de termenul lor
de valabilitate extrem de dificilă. Mai mult, serviciile, prin lipsa elementelor materiale, nu
pot fi inventariate sau depozitate pentru o folosire ulterioară. Echipamentele specifice
prestării serviciile pot fi stocate pentru o utilizare viitoare, dar ele reprezintă capacitate
de producție și nu serviciul în sine. A avea echipamente de prestare fără a avea
consumatori este ca și când ai lăsa apa să curgă în chiuvetă fără să pui dopul: toată ”apa”
se pierde dacă nu există consumatori care să o primească. Iar atunci când cererea este
7
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
mai mare decât oferta, nu există un inventar care să suplimenteze oferta, așa cum se poate
proceda în cazul bunurilor, ceea ce duce de multe ori la nemulțumirea clienților.
Un alt aspect al perisabilității este dat de importanța timpului. Astfel, spre deosebire de
bunuri, timpul, ca și resursă, este mult mai important pentru procesul de prestare,
deoarece multe servicii au loc în timp real, iar valoarea serviciului există numai într-un
anumit moment în timp și apoi dispare dacă nu există clienți. Prin urmare, clienții trebuie
să-și sincronizeze timpul disponibil pentru a fi prezenți fizic la locul prestării (ex. salon,
aeroport, etc.), iar prestatorii trebuie să aloce un anumit interval de timp pentru fiecare
prestare. Dacă clientul nu se prezintă, timpul alocat poate fi considerat pierdut fără
posibilitatea de recuperare. Mai mult, consumatorii au o limită legată de intervalul de
timp în care sunt dispuși să aștepte, iar livrarea serviciului trebuie să fie suficient de
rapidă astfel încât clienții să nu aibă impresia că și-au pierdut timpul.
4. Variabilitate (eterogeneitate)
Variabilitatea serviciilor este legată de calitatea serviciilor, care depinde de cine este
furnizorul, dar și de unde, când și în ce mod este acesta furnizat. Prezența personalului și
a consumatorilor în proces de prestare, precum și existența unui număr mare de variabile
face aproape imposibilă standardizarea și controlul obiectiv al calității, atât pentru
resursele utilizate cât și pentru rezultatele prestării.
Bunurile materiale pot fi produse într-un mediu controlat, pe baza unui model care
optimizează productivitatea și calitatea, iar apoi ele pot fi verificate dacă sunt conforme
unui standard de calitate, cu mult înainte de a ajunge în posesia consumatorilor. Spre
deosebire de acestea, deoarece serviciile sunt consumate în momentul producerii,
”asamblarea” serviciului are loc de față cu consumatorul, reflectând atât starea de spirit,
experiența și abilitățile prestatorului, dar și implicarea consumatorului în proces. De
exemplu, unele hoteluri au reputația de a furniza servicii mai bune decât altele. La un
anumit hotel, personalul de la recepție poate fi amabil și operativ, în timp ce un alt hotel,
situat în apropiere, poate avea un personal nepoliticos și neatent. Chiar și calitatea
serviciului unui singur angajat variază în funcție de dispoziția sa de moment sau de
energia de care dispune pe durata contactului cu fiecare client.
8
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Cu toate acestea, firmele prestatoare de servicii pot lua unele măsuri în direcția
controlului calității, și anume: pot selecta și pregăti personalul cu mai mare atenție; pot
investi în crearea unui mediu de muncă plăcut sau pot acorda personalului stimulente în
funcție de gradul de satisfacție al clienților.
9
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
În literatura de specialitate (Vorzsak et al., 2006; Olteanu, 2006; Wirtz & Lovelock, 2016),
principalele criterii de clasificare și clasificări ale serviciilor sunt următoarele:
10
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
▪ servicii industriale – care sunt destinate unor firme, organizații, instituții (servicii
juridice, consultanță tehnică, publicitate, contabilitate, cercetări de piață etc.);
▪ servicii de consum – care sunt destinate unor persoane fizice, familii, gospodării
(servicii de sănătate, culturale, educație, înfrumusețare etc.);
11
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Piața serviciilor poate fi definită ca sfera economică în care nevoile de consum pentru
servicii apar sub forma cererii, iar producția sub forma ofertei; din confruntarea celor
două dimensiuni se finalizează tranzacții prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare
(Lovelock & Wright, 1999). Altfel spus, piața se referă la modalitățile de întâlnire și
adaptare reciprocă a cererii și ofertei în cadrul sectorului terțiar (Vorzsak et al., 2006).
Din definițiile de mai sus rezultă că piața serviciilor nu se deosebește de celelalte piețe
sau segmente de piața prin esența sa, prin purtătorii cererii si ofertei, ci, mai degrabă,
prin caracteristicile speciale ale serviciilor (Vorzsak et al., 2006). Şi în piaţa serviciilor, ca
şi în piaţa bunurilor, vorbim de:
Oferta de servicii cuprinde o serie de elemente din care unele îi conferă un grad înalt de
rigiditate, iar altele o anumită flexibilitate. De exemplu, oferta turistică (are ca elemente
de rigiditate patrimoniul natural, bazele de cazare, de tratament) care necesită investiții,
respectiv timp mult, în timp ce programele, excursiile, meniurile restaurantelor sunt
flexibile.
Cererea de servicii reprezintă partea solvabilă a nevoii sociale reale de servicii care se
manifestă pe piață (Jivan, 1998). În calitate de purtători ai cererii apar atât persoane
fizice, familii sau gospodării (Business-to-Consumer), cât și firme producătoare de bunuri
materiale și/sau prestatoare de servicii, organizații, instituții, inclusiv cele de stat
(Business-to-Business).
12
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
cererea care se formează pe baza unor nevoi primare (igienă, sănătate, transport,
reparații) a căror satisfacere este obligatorie și nu poate fi amânată are o
elasticitate mai redusă;
cererea care se formează pe baza unor nevoi secundare (turism, sport, cultură) a
cărei satisfacere poate fi amânată sau nerealizată are o elasticitate foarte ridicată
(Vorzsak et al., 2006).
BIBLIOGRAFIE
Armstrong, G., & Kotler, P. (2015). Introducere în marketing (ed. 12e). (D.
Moise, & I. Plăiaș, Trad.) New Jersey: Pearson.
Lovelock, C. H., & Wright, L. K. (1999). Principles of Service Marketing and Management. New
Jersey: Prentice Hall; 2nd edition.
OECD. (2000). The Service Economy . Preluat de pe Science Technology Industry, Business and
Industry Policy Forum Series : http://www.oecd.org/sti/ind/2090561.pdf
Vorzsak, A., Paina, N. D., Pop, M. D., Pop, C. M., & Szego, I. (2006). Marketingul serviciilor - Probleme
de ansamblu ale terțiarului. Cluj-Napoca: Alma Mater.
Wirtz, J., & Lovelock, C. (2016). Services Marketing: People, Technology, Strategy. New Jersey:
World Scientific.
Wölfl, A. (2005 , ). The Service Economy in OECD Countries . Preluat de pe OECD/Centre d'études
prospectives et d'informations internationales (CEPII) - OECD Science, Technology and Industry
Working Papers : http://dx.doi.org/10.1787/212257000720
13
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Dacă s-ar pune problema poziționării pieței firmei prestatoare de servicii în raport cu
nivelul pieței totale, s-ar face referire la o subdiviziune a acesteia, menită a ilustra
„câmpul de acțiune a firmei respective, gradul în care ea pătrunde cu serviciile sale în
utilizare, în consum” (Vorzsak et al., 2006, p. 68).
Este necesar ca serviciile să fie gândite în așa fel încât toate părțile implicate să știe exact
ce anume au de făcut pentru a evita eventualele situații dezamăgitoare. Tot mai multe
companii conștientizează aceste aspecte și încearcă să creeze atât declarativ, cât și faptic,
experiențe de neuitat pentru clienții lor. Așadar, mesajele transmise de către firme fac
adesea apel la creativitate și imaginație, promovând valori și trăiri emoționale precum:
comuniune, respect, fericire, magie, empatie, optimism, atașament etc.
Pentru a evidenția cele spuse anterior, regăsiți în figura de mai jos câteva exemple:
„Nu este atât vorba despre pantofi, ci despre unde te duc ei”.
„Ne-am dat seama de multă vreme că ceea ce-i faci pe oameni să simtă este la fel de
important ca și ceea ce produci”.
Sursa: Realizat de autori pe baza informațiilor din Armstrong & Kotler, 2015
14
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Alți Ambianța
consumatori serviciului
Consumator
Personal de
contact / Procese
Prestatori
de servicii
Din grija pentru dezvoltarea unor relații pe termen lung cu proprii clienți, se pune un
accent deosebit pe părerea și implicarea acestora în ceea ce privește acțiunile viitoare ale
firmelor. Pe lângă faptul că, în cazul serviciilor consumatorii sunt implicați direct,
comportamentul și atitudinea lor pot reprezenta factori decisivi pentru o prestație de
succes.
Ambianța „se referă la utilizarea dovezilor fizice pentru a proiecta mediul aferent
serviciilor” (Hoffman & Bateson, 2011, p. 9). Acest element este extrem de important
deoarece clienții se focalizează foarte mult asupra acestuia în evaluarea calității
serviciului de a cărui prestație beneficiază. Datorită intangibilității serviciilor, oamenii au
mereu tendința de a se raporta la lucruri cu care reușesc să aibă o experiență directă în
prealabil, pe care să le poată simți, mirosi, auzi, testa etc. În ceea ce privește ambianța, se
pot lua în calcul elemente precum: mobilier, echipamente folosite, elemente de decor,
fundal sonor, temperatura din incinta locului prestării respectivului serviciu, cromatica
15
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
În unele situații, clienții au parte de experiențe mai puțin favorabile, printre acestea, cel
mai des întâlnite, care îi fac pe oameni să fie dezamăgiți, se numără: apatia, nepăsarea,
lipsa de respect, aerul de superioritate, indiferența personalului, precum și aplicarea
anumitor reguli fără analizarea compatibilității cu situația în cauză (Hoffman & Bateson,
2011).
Este vital pentru companiile prestatoare de servicii să se asigure de existența unei echipe
extrem de bine închegate, care să colaboreze în permanență pentru a nu afecta imaginea
acestora. Se întâmplă uneori, ca unele firme să beneficieze de un personal foarte bine
calificat în ceea ce privește prestarea efectivă, dar să existe deficiențe la nivelul
personalului de contact, care poate dezinforma clienții sau îi poate pune în situații
stânjenitoare printr-o atitudine nepotrivită.
16
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
2003). Astfel, în figura următoare putem observa cu ușurință diferența de viziune care
există între companii și cei pe care îi deservesc:
Oameni Accesibilitate
PERCEPȚIA PERCEPȚIA
Produse CONSUMATORULUI Siguranță
COMPANIEI
Operațiuni Transparență
Diferența dintre cele două perspective este dată de faptul că firmele acționează potrivit
unui raționament preponderent tehnic, în timp ce pentru consumatori este mai
importantă perspectiva emoțională, legată de ceea ce simt și ce le conferă serviciul de a
cărui prestare beneficiază.
Având la bază această idee, merită subliniat faptul că experiența consumatorului are un
impact major asupra percepției acestuia și a comportamentului său viitor. Astfel, oamenii
au tendința de a împărtăși o experiență negativă mai degrabă decât una pozitivă (Danyi,
2008) ceea ce presupune că atunci când consumatorii se simt „trădați” de către companie,
percepția acestora va fi conturată în consecință, iar comportamentul lor ulterior ar putea
afecta considerabil imaginea companiei. Pe de altă parte, consumatorii nu vor uita
niciodată o experiență deosebită pe care i-a conferit-o compania, fapt care îi determină
să o recomande cu tărie pe viitor și să revină de fiecare dată cu plăcere. Un exemplu
elocvent aici ar putea fi cazul serviciilor turistice, unde consumatorul poate trăi o
experiență de vis, care va fi decisivă pentru alegerile și comportamentul său ulterior.
În continuare, vor fi amintite câteva elemente cheie (Wirtz & Lovelock, 2016) menite a
ghida o gestionare inteligentă a procesului de prestare. Astfel, se mizează pe un început
și un final în forță, în acest fel atenuându-se efectul unor elemente nepotrivite care pot să
apară pe parcursul procesului de prestare. De asemenea, se preferă îmbunătățirea
graduală a acestuia, crearea de senzațional, dozarea adecvată a elementelor negative
17
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
printre cele pozitive, precum și oferirea unor dovezi fizice (ex. imagine ecografică,
diplomă etc.).
În vederea unei planificări cât mai riguroase, sunt utilizate două elemente cheie: planul
procesului de prestare și diagrama de flux blueprint. Diferența dintre cele două este dată
de simplitatea și profunzimea elementelor luate în calcul.
Planul procesului de prestare descrie un proces tehnic existent, cel mai adesea într-o
formă cât mai simplistă, evidențiind natura și succesiunea diferitelor etape în cadrul
cărora este implicat consumatorul. Acest instrument facilitează înțelegerea într-o
manieră cât mai rapidă a întregii experiențe avute de către client, putând să semnaleze
diferite oportunități valoroase regăsite la nivelul serviciului existent (Wirtz & Lovelock,
2016).
Diagrama de flux blueprint este un instrument mult mai complex, care face apel la diverse
detalii referitoare la modalitatea de concepere a procesului de prestare, implicând
existența unei echipe inter-departamentale. Se iau în calcul clienții, angajații, precum și
interacțiunile implicate de prestarea efectivă a serviciului (Wirtz & Lovelock, 2016).
✓ Un alt aspect deosebit de important care trebuie menționat aici face referire la
toate elementele tangibile care pot fi văzute sau utilizate de către consumatori (ex.
mobilier, meniu, ținuta personalului etc.).
18
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Etapa prestării
•parcarea •nota de plată
•ocuparea locului •servirea mesei •raportul medical
•rezervarea •vizionarea filmului •etc.
•etc. •etc.
Etapa anterioară Etapa ulterioară
prestării prestării
Sursa: Realizat de autori pe baza informațiilor din Wirtz & Lovelock, 2016
Cele trei etape menționate mai sus trebuie să fie privite în mod distinct deoarece
consumatorii pot să manifeste un grad diferit de sensibilitate la nivelul acestora. De
exemplu, cercetările în sfera restaurantelor, evidențiază faptul că o posibilă întârziere
este mai ușor acceptată în etapa anterioară prestării și în cea ulterioară acesteia, decât în
etapa de prestare propriu-zisă (Wirtz & Lovelock, 2016).
19
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Pe lângă cele două opțiuni clasice, se poate aminti o a treia variantă pentru alegerea
locului de prestare a serviciului și anume, o locație neutră (nici cea a prestatorului, nici
cea a consumatorului). Exemple în acest caz ar putea fi serviciile medicale de urgență,
serviciile de tractări auto etc.
Analizând prin comparație cele 3 opțiuni pentru locația prestării serviciului, se poate
sublinia faptul că serviciile pot fi caracterizate prin anumite elemente distincte (Bruhn &
Georgi, 2006) care impun alegerea unei locații optime care să asigure o calitate
superioară a livrării serviciului. Astfel, spre exemplu, serviciile care necesită anumiți
factori interni „de neclintit”, regăsiți în cadrul unui stadion pentru un meci de fotbal sau
a unui restaurant, pot fi produse exclusiv la locul prestatorului. Totuși, aceste elemente
„neclintite” ar putea fi transformate în unele mobile, care schimbă în totalitate natura
serviciului. Meciul de fotbal se poate viziona de către consumator acasă, iar servirea
mesei se poate face prin intermediul unor servicii de livrare la domiciliu.
Pe de altă parte, există servicii în cazul cărora factorii externi sunt „de neclintit”, adică
serviciul se poate presta exclusiv la locația clientului (ex. servicii de curățenie, servicii de
îngrijire la domiciliu). Spre exemplu, pentru o persoană vârstnică care necesită îngrijire
medicală la domiciliu, factorii externi, precum personalul medical, sunt vitali, ceea ce
presupune că singura variantă prin care clientul poate beneficia de serviciul medical este
ca acesta să fie prestat în cadrul locației lui.
De asemenea, există o serie de servicii care răspund la anumite nevoi de urgență ale
oamenilor (ex. un accident rutier, o defecțiune auto etc.). Aceste servicii, prin natura lor
și rapiditatea cu care ar trebui oferite, impun o locație neutră, prestarea efectivă a
serviciului făcându-se în funcție de nevoia în cauză. Spre exemplu, la locul accidentului,
este necesară oferirea cu promptitudine a unor servicii medicale de urgență, care impun
în mod obligatoriu locația prestării serviciului.
În mod evident, există servicii a căror livrare necesită locații multiple. Spre exemplu, o
tranzacție financiară se poate face atât într-o unitate bancară, cât și prin internet
banking, fapt care facilitează clientului accesul față de serviciul dorit, conferindu-i astfel
un plus de valoare.
20
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Serviciul se prestează...
Caracteristici
...la consumator ...la prestator ...într-un loc neutru
Servicii cu factori
Servicii cu factori Servicii cu factori externi „de neclintit”
Tipul serviciilor
externi „de neclintit” interni „de neclintit” Locul neutru este
impus de serviciu
Servicii de Servicii de coafură Servicii medicale
curățenie și hairstyling de urgență
Servicii de Servicii de Servicii de tractări
supraveghere video cosmetică și auto
și alarmare remodelare Servicii de cinema
Servicii de îngrijire corporală în aer liber
a vârstnicilor la Servicii hoteliere Etc.
Exemple domiciliu Servicii bancare
Servicii de Servicii tatuaje
amenajare și Servicii de
întreținere a stomatologie
grădinilor Servicii de
Etc. spălătorie auto
Etc.
- Încrederea și - Tangibilizarea - Viteza de prestare
siguranța conferită serviciului prin sau livrare a
clientului elemente fizice serviciului
Dimensiuni - Economia de timp - Disponibilitatea - Economia de timp.
calitative - Prezența, empatia și personalului
specifice considerația - Organizarea locului
angajaților. prestației
- Orientarea clientului
la locul de prestare.
Sursa: adaptat după Bruhn & Georgi, 2006, p. 230
21
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Așa cum se poate observa, importanța localizării serviciilor este covârșitoare. Aceasta
variază astfel în funcție de natura și destinația serviciilor (Vorzsak et al., 2006). Dacă
serviciul nu este oferit la locul potrivit pentru consumator astfel încât să-i fie cât mai
accesibil, acesta este posibil să aleagă un alt prestator care să ofere același tip de serviciu.
Spre exemplu, alegerea unei săli de fitness poate fi condiționată de amplasamentul
acesteia cât mai aproape de client.
Element de
Perspectivă strategică diferențiere pe piață
Sursa: Realizat de autori pe baza informațiilor din Bruhn & Georgi, 2006
Din perspectivă strategică, locul prestării este de multe ori un izvor al oportunității de
inovare a serviciilor. Același serviciu se poate presta în locuri diferite, ceea ce presupune
că schimbarea locului dă naștere unui serviciu inovativ tocmai prin faptul că acesta poate
fi livrat printr-o altă modalitate. Spre exemplu, transformarea unui restaurant tradițional
într-un sistem de livrare a preparatelor la domiciliu, a însemnat o reală sursă de inovație.
Exemple nenumărate de inovații datorate locației prestării serviciilor regăsim în
categoria serviciilor bazate pe noile tehnologii. Aceste posibilități de inovare constituie
totodată și un element de diferențiere a firmelor prestatoare de servicii pe piața pe care
activează.
22
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Un aspect însemnat al design-ului prestării unui serviciu face referire la definirea rolului
pe care îl au consumatorii în acest proces. Nivelul de participare dorit de către clienți
trebuie însă motivat, „predat” de către firme, astfel încât să devină captivant pentru
consumator (Wirtz & Lovelock, 2016). Pacientul nu este întotdeauna deschis atunci când
trebuie să descrie anumite simptome sau trăiri emoționale pe care le simte, însă fără
aceste informații, calitatea serviciului medical poate fi una îndoielnică, iar rezultatele să
nu fie pe măsura așteptărilor.
servicii în care sunt procesate persoane (ex. servicii medicale, servicii turistice,
servicii de transport persoane etc.);
servicii în care sunt procesate bunuri materiale (ex. reparații, întreținere,
transport de bunuri etc.);
servicii în care sunt procesate informații (ex. servicii financiar–bancare
consultanță, asigurări etc.).
23
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Nivel maxim
de implicare
Nivel ridicat
Nivel scăzut
Sursa: Realizat de autori pe baza informațiilor din Wirtz & Lovelock, 2016
24
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Cea mai înaltă formă de implicare a consumatorului în crearea unui serviciu presupune o
participare intensă, în care acesta își asumă rolul principal, preluând prestarea în
totalitate prin apariția așa-numitelor: „tehnologii de servire neasistate”1. Aceste tehnologii
oferă posibilitatea consumatorilor să acceseze sau să beneficieze de un serviciu pe cont
propriu, fără asistență din partea personalului companiei. Cazurile bancomatelor, a
punctelor de scanare și plată automată a produselor în supermarket, alimentării
automate cu carburant, aplicațiilor online sau serviciilor de mobile banking, reprezintă
câteva exemple relevante pentru sistemul tot mai prezent al noilor tehnologii în care
implicarea clientului este indispensabilă. De asemenea, merită subliniat faptul că nivelul
de performanță al clientului este foarte important, consumatorul dovedindu-se expert sau
novice în utilizarea serviciului fără asistență (Hoffman & Bateson, 2011).
Companiile apelează astfel la diverse strategii din dorința de a încuraja clienții să utilizeze
tehnici inovative mai eficiente, prin care aceștia să învețe să „se servească singuri” cu
ajutorul internetului sau a aplicațiilor online. Totodată, acestea încearcă să măsoare
așteptările consumatorilor pentru a putea regândi și a eficientiza procesul de prestare a
serviciilor oferite.
Analiza și regândirea prestării serviciilor presupune, de multe ori, crearea unor noi
modalități de livrare a serviciilor, adăugarea sau eliminarea unor servicii suplimentare,
transformarea serviciilor prestate de către personalul clasic în tehnologii de servire
neasistate, sau chiar restabilirea locației serviciilor (Lovelock & Wright, 1999). Așadar,
redimensionarea serviciilor reprezintă o formă evidentă de inovare (McDonald et al.,
2011) care implică schimbări și îmbunătățiri permanente în cadrul creării și livrării
serviciilor.
Deteriorarea procesului de prestare a serviciilor are la bază 2 cauze principale (Wirtz &
Lovelock, 2016): schimbări ale mediului extern (legislația, nevoile consumatorilor,
concurența etc.) și schimbări ale mediului intern (birocrația și procedurile interne,
standardele și codurile din cadrul organizației). Spre exemplu, evoluția tehnologiei (ca și
factor extern) în cazul serviciilor medicale, poate determina „ruginirea” unor tehnici
medicale tradiționale și totodată necesitatea regândirii unor noi modalități de prestare a
actului medical. Pe de altă parte, în mediul intern, informațiile solicitate pacientului sau
procedurile impuse de către clinica medicală pot reprezenta impedimente ale
eficientizării procesului de prestare a serviciului.
25
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
BIBLIOGRAFIE
Armstrong, G., & Kotler, P. (2015). Introducere în marketing (ed. 12e). (D.
Moise, & I. Plăiaș, Trad.) New Jersey: Pearson.
Bruhn, M., & Georgi, D. (2006). Services Marketing: Managing the Service
Value Chain. Harlow: Prentice Hall.
Danyi , S. (2008). Services Marketing . Delhi : RajdPlani Printers.
Gustafsson, A., & Johnson, M. (2003). Competing in a Service Economy: How
to Create a Competitive Advantage Through Service Development and
Innovation. San Francisco: Jossey-Bass.
Hoffman, K., & Bateson, J. (2011). Services Marketing: Concepts, Strategies, & Cases (ed. 4th).
Mason: South-Western Cengage Learning.
Lovelock, C., & Wright, L. (1999). Principles of service marketing and management. New Jersey:
Prentice Hall.
McDonald, M., Frow, P., & Payne, A. (2011). Marketing plans for service businesses : a complete
guide . Chichester: John Wiley & Sons.
Rădulescu , V. (2010). Marketingul serviciilor - Suport de curs. București.
Vorzsak, A., Paina, N., Pop, M., Pop , C., & Szego, I. (2006). Marketingul serviciilor - Probleme de
ansamblu ale terțiarului. Cluj-Napoca: Alma Mater.
Wirtz, J., & Lovelock, C. (2016). Services marketing: people, technology, strategy. New Jersey: World
Scientific.
26
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Ulterior, această clasificare a fost perfecționată de către C. Clark care, pe baza unei analize
statistice laborioase, grupează activitățile economice în (Ioncică, 2003):
Cei mai importanți indicatori utilizați în stabilirea dimensiunilor sectorului terțiar sunt
(Ioncică, 2003):
Există numeroase servicii care sunt cuprinse în sectorul primar sau secundar
(ex. reparații ale construcțiilor și utilajelor, mecanizarea, automatizarea unor lucrări sau
culegerea și prelucrarea informațiilor, proiectarea). Astfel, sfera serviciilor este mai largă
decât sfera sectorului terțiar, înglobând o serie de activități nemateriale desfășurate în
sectorul primar și secundar – economia serviciilor.
27
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Este o certitudine faptul că mărimea sectorului serviciilor este într-o continuă expansiune
în aproape toate țările lumii și că vorbim de economii bazate pe servicii. După contribuția
la PIB, la nivel global, veniturile vin în principal din partea serviciilor (62,5%), urmate la
depărtare de industrie (manufacturare și minerit – 30,2%) și agricultură (6,3%) (Wirtz &
Lovelock, 2016). În economia țărilor dezvoltate, această diferență de contribuție este și
mai evidentă, serviciile reprezentând între 65% și 80% din PIB, în timp ce industria
producătoare de bunuri contribuie cu mai puțin de 20% .
Conform datelor Băncii Mondiale (2016), Hong Kong este singurul teritoriu unde
serviciile reprezintă peste 90% din PIB-ul său, mai precis 93%. La nivelul Uniunii
Europene, Cipru și Luxemburg sunt economiile cu cel mai prevalent sector al serviciilor
(87% din PIB). În topul primelor 10 țări în funcție de contribuția serviciilor la PIB, pe
lângă cele 3 deja menționate, se regăsesc insule ca Palau (88%), Barbados (87%),
Bahamas (85%), Malta (84%), Seychelles și St. Lucia (83%), iar pe poziția secundă, după
Hong Kong, se află o altă Regiune Administrată Special (SAR) sub protecția Chinei și
anume Macao (89%), un paradis al jocurilor de noroc.
Chiar și în țările sub-dezvoltate, sau în curs de dezvoltare, sectorul serviciilor este mult
mai mare decât cel reprezentat prin statisticile oficiale, ele făcând parte din ceea ce mulți
identifică ca fiind „economia subterană”, unde multe persoane muncesc fără documente
oficiale (ex. meditații la domiciliu, curățenie la domiciliu, etc.).
28
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Sectorul serviciilor este principalul responsabil pentru crearea de noi locuri de muncă la
nivel global. Pe măsură ce economia națională se dezvoltă, raportul între numărul de
persoane care lucrează în domeniul agriculturii, industriei producătoare sau a
mineritului și cel al persoanelor care lucrează în domeniul serviciilor se schimbă
dramatic în favoarea celor din urmă. În majoritatea țărilor, sectorul serviciilor este foarte
divers, incluzând mai multe domenii de activitate care fac obiectul a numeroase companii.
Astfel, conform raportului Băncii Mondiale, ponderea persoanelor angajate în fiecare din
cele 3 sectoare economice din totalul forței de muncă este:
➢ agricultura : 31,7%
➢ industria : 23,6%
➢ serviciile : 44,7%
Totuși, ținând cont că sectorul serviciilor crește rapid, teoretic în toate țările lumii, noile
locuri de muncă (job-uri) apar cu precădere în servicii. Această schimbare, în ceea ce
privește ocuparea forței de muncă în servicii, este privită ca una din cele mai îndelungate
și stabile tendințe ale economiei mondiale (Rust & Huang, 2014). Aceste noi locuri de
muncă nu se referă doar la posturi relativ slab plătite, ca cele din restaurante, hoteluri
sau call centers. Multe locuri de muncă bine plătite, ce necesită certificări, o bună
pregătire educațională și oferă perspectiva unei cariere de succes, apar datorită creșterii
rapide a economiilor și domeniilor bazate pe cunoaștere ca serviciile informatice,
serviciile profesionale, cele pentru mediul de afaceri, educație și sănătate.
Sectorul serviciilor are și o componentă ascunsă, prezentă în acele companii care sunt
clasificate ca având activități în domenii precum producția de bunuri, agricultura și
mineritul. Așa-numitele servicii interne acoperă o gamă largă de activități precum
recrutarea personalului, publicarea de materiale interne, servicii legale sau de
contabilitate, managementul resurselor umane, serviciile de curățenie, serviciile de
mentenanță, transport și multe altele. Din ce în ce mai multe organizații aleg să
externalizeze (outsource) aceste servicii interne către un subcontractor specializat în
prestarea lor. Pe măsură ce aceste servicii se externalizează, ele devin o parte competitivă
a pieței libere și implicit o parte din componenta de servicii a economiei. Chiar și atunci
când aceste servicii nu se externalizează, ele pot fi considerate ca prestări către
consumatorii interni (ex. acțiuni de marketing intern adresate angajaților).
Guvernele și organizațiile non-profit oferă și ele servicii, deși domeniul lor de activitate
și varietatea ofertei diferă de la țară la țară. În unele țări, educația universitară, serviciile
medicale și muzeele sunt deținute de stat și au statut de non-profit, dar fiecare dintre
aceste instituții poate avea și o versiune comercială.
29
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Relația dintre servicii și industria producătoare de bunuri este pe cât de dinamică, pe atât
de complexă. Astfel, serviciile sunt un element esențial al creșterii economice, ca de
exemplu fără nevoia de transport, nu este nevoie de camioane, autobuze, nave și avioane,
etc.
Un alt aspect important este legătura strânsă care există între industria producătoare de
bunuri și cea a serviciilor. Spre exemplu, dezvoltarea de programe software duce la
crearea unor calculatoare mai puternice și viceversa. Totuși, atât calculatoarele cât și
programele sunt dependente unele de altele (nici o categorie nu are valoare comercială
fără cealaltă categorie). Aceasta duce în timp la oferirea de pachete complexe, sau „soluții”
din partea companiilor care acționează pe piață.
A treia caracteristică a relației este faptul că serviciile sunt tot mai integrate în varianta
finală a bunurilor comercializate. Astfel, valoarea finală a unui automobil este mai ridicată
datorită efortului inovator care se reflectă în tehnologia utilizată, al expertizei designului
care face ca autoturismul să fie atrăgător din punct de vedere estetic, al asistenței tehnice
ca și serviciu post-vânzare care ajută la diferențierea ofertei și a altor aspecte intangibile.
În final, tot mai multe companii aleg să ofere bunurile complementare serviciilor, care
devin astfel un avantaj competitiv pentru prestatorii de servicii. Spre exemplu,
modificarea abonamentului de telefonie mobilă, sau a prestatorului, vine deseori însoțită
de obținerea unui telefon gratuit sau la preț redus.
30
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
telefonul mobil oferă acum posibilitatea și a unui consult psihologic, experiență ce până
de curând era considerată ca fiind realizabilă numai cu personal de prestare specializat.
31
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
• Dezvoltarea internetului
• Dezvoltarea tehnologiilor și rețele wireless
• Digitalizarea informației (text, grafică, audio, video)
• Tehnologia de tip „cloud”
Dezvoltarea • Conținutul generat de utilizator
tehnologiei • Serviciile bazate pe locație
• Informația de tip „Big data”
• Dezvoltarea inteligenței artificiale
• Îmbunătățirea rezultatelor pentru analizele predictive
În aceste condiții, se poate spune că succesul depinde de (Armstrong & Kotler, 2015):
32
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
La nivelul anului 2016, în sectorul terțiar, turismul și alte servicii comerciale au crescut cel
mai rapid. În categoria „alte servicii comerciale” sunt incluse:
✓ construcțiile;
✓ asigurările și pensiile;
✓ serviciile financiare;
✓ drepturile de proprietate intelectuală, neincluse în altă parte;
✓ telecomunicațiile;
✓ serviciile informatice/serviciile legate de tehnologia informației și comunicațiilor
(TIC);
✓ serviciile de recreere, culturale şi personale;
✓ alte servicii de afaceri.
China este principala piață emițătoare de turism. Astfel, în 2016 ea este țara cu cele mai
mari cheltuieli turistice la nivel internațional, cele 135 de milioane de plecări ale turiștilor
chinezi în străinătate însemnând cheltuieli de 261 de miliarde $. Creșterea cu 6% a
numărului de plecări de turiști internaționali și cu 12% a cheltuielilor turiștilor
internaționali au consolidat poziția Chinei ca numărul 1 în ceea ce privește turismul
emițător la nivel internațional, poziție deținută din 2012.
Astfel, per ansamblu exportul de servicii comerciale a însemnat 4.800 de miliarde $ în 2016.
Creșterea a fost însă doar de 0.1% față de anul precedent.
33
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
10.0
8.0
6.0
4.0
2.0
0.0
-2.0 2013 2014 2015 2016
-4.0
-6.0
-8.0
-10.0
-12.0
Dacă analizăm evoluția din ultimii zece ani pe fiecare componentă, călătoriile și alte
servicii comerciale au fost categoriile cu cea mai ridicată creștere, valoarea ambelor fiind
de 1,7 ori mai mari față de anul de referință 2006. Cea mai puțin performantă componentă
a fost transportul, aspect care s-a reflectat mai apoi și în fluctuațiile comerțului cu bunuri.
El a scăzut cu 4,7% față de anul 2015.
34
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
200
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Transport Turism
Alte servicii comerciale Comerț cu bunuri
Fig. 10: Comerțul global (medie a importurilor și exporturilor) de servicii comerciale, pe categorii,
2006-2016 (Index, 2006=100)
O analiză mai detaliată pe regiuni arată că în anul 2016 s-au înregistrat următoarele
tendințe:
Componenta transport
35
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Componenta turism
36
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
-5
-10
-15
-20
2015 2016
Asigurări și pensii
Drepturile de proprietate intelectuală,
neincluse în altă parte
Servicii financiare
Construcții
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6
37
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
În anul 2016, SUA au rămas liderul mondial în ceea ce privește tranzacțiile internaționale
de servicii comerciale, cu o valoare netă a exporturilor de 733 miliarde $ și o valoare de
482 miliarde $ a importurilor. Ele dețin o cotă de 15,2% din exporturile globale și 10,3%
din importuri. Astfel, într-un top cinci al țărilor exportatoare de servicii regăsim: SUA,
Marea Britanie, Germania, Franța și China (vezi Anexa 1), iar într-un top cinci al țărilor
care importă servicii avem: SUA, China, Germania, Franța și Marea Britanie (vezi Anexa
2).
Marea Britanie ocupă poziția a 2-a în ceea ce privește exporturile de servicii, Germania
a 3-a în ceea ce privește exportul de servicii. Susținută de serviciile high-tech, Irlanda a
cunoscut cea mai bună performanță a importurilor şi exporturilor printre țările ce
domină tranzacțiile internaționale. Exporturile sale de servicii informatice („computer
services”), în special partea de software, au crescut cu 11%, ele reprezentând aproape
jumătate din exporturile totale ale Irlandei (figurile regăsite în cadrul anexelor 1 și 2).
38
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
BIBLIOGRAFIE
39
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Primele tentative de a măsura calitatea vieții au apărut în anii 1950, în SUA, când
administrația Eisenhower a stabilit pentru prima dată rolul influențelor sociale și de
mediu asupra acesteia. Această preocupare a fost apoi urmată de mai multe programe
sociale și naționale, al cărui scop a fost de „a crea o hartă a progresului social al națiunii
și de a dezvolta un sistem regulat de raportare socială” (Oliver et al., 1997, p. 16).
În decada 1960-1970, ideea de calitate a vieții începe să fie legată de ideea de fericire,
nefericire, îngrijorare și de sursele care le provoacă aceste stări emoționale. Chiar dacă
acest tip de cercetare nu este unul nou, cu alte cuvinte dorința de a îmbunătăți starea
individuală, a familiei, a prietenilor, a comunității, a satului, orașului sau a națiunii fiind
inerente comportamentului uman, aceste preocupări au fost asociate cu filozofia și
teologia și mai puțin cu ideea de cercetare științifică.
Din acest motiv, studiile asupra stării de bine din perioada anilor 1970-1980 s-au axat pe
două direcții: pe de o parte a fost perspectiva „hedonistică”, iar pe de altă parte
perspectiva „artistică”. Din perspectivă hedonistică, starea de bine este asociată cu
fericirea și satisfacția (resimțită subiectiv), în timp ce din perspectivă artistică - preluată
din limba greacă unde „aristos” înseamnă cel mai bun, mai nobil sau excelent - se referă
la calitate. Ce face diferența dintre cele două perspective este natura lor subiectivă sau
obiectivă. Astfel, calitatea poate fi echivalată cu analiza obiectivă a unor criterii externe,
măsurabile, în timp ce satisfacția este o trăire internă, subiectivă și privată. Pe de altă
parte, perspectiva calității vieții se referă la statutul individului în societate, în timp ce
satisfacția ține de experiența personală din viața fiecărui individ. În consecință, poate că
noi, ca indivizi suntem cei mai buni observatori ai stării noastre interne, a satisfacției și a
stărilor emoționale resimțite, dar este posibil să nu fim cei mai buni judecători în ceea ce
privește dimensiunile obiective ale vieții noastre, precum interesele noastre sau a
bunăstării sociale (Oliver et al., 1997).
40
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Pe lângă cele două direcții de evaluare a calității vieții, o altă dimensiune este
reprezentată și de tipul de indicatori care au fost folosiți pentru a măsura efectiv acest
concept. Astfel, indicatorii sunt împărțiți în două mari categorii: economici și sociali
(Barsky, 1995).
1. Indicatorii economici
Această lipsă a unei legături directe între prosperitate economică și fericire a dus la
explorarea unor alți indicatori care să explice mai bine calitatea vieții. În general, se poate
spune că indicatorii economici nici nu descriu și nici nu prezic în totalitate maniera în
care progresează societatea în ceea ce privește calitatea vieții.
2. Indicatorii sociali
Rezultatele acestor studii au fost folosite pentru a determina politica socială și economică
promovată de guvernele din întreaga lume.
41
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
După alți autori, domeniile semnificative pentru calitatea vieții sunt mai multe
(Cuadrado-Ballesteros et al., 2012):
• spațiul locativ;
• relațiile familiale;
• relațiile sociale;
• timpul liber;
• locul de muncă;
• siguranța legală;
• starea de sănătate;
• starea financiară;
• religia;
• existența speranței și a scopului pentru ziua de mâine.
După alți autori însă, există numai trei domenii (Barsky, 1995):
• oamenii;
• activitățile de întrajutorare;
• activitățile de producție.
Studiul considerat de către literatura de specialitate ca fiind baza analizei modului în care
este percepută calitatea vieții este cel al cercetătorilor Zautra și Goodheart (1979). Acest
studiu scoate în evidență două metode de cercetare pentru conceptul de calitate a vieții:
studiul comunității (folosind indicatorii sociali – calitatea vieții este puternic influențată
de norme sociale, legi și alte elemente prin care oamenii realizează și mențin „o viață
bună”) și studiul indivizilor (folosind indicatorii psihologici – modul în care
comportamentul individual, aspirațiile și nemulțumirea afectează starea de bine și
ghidează crearea, menținerea și evoluția comunității). Pornind de aici, o parte importantă
pentru calitatea vieții indivizilor este dată de interacțiunea pe care o au aceștia cu
prestatorii de produse și servicii din domeniile economic și social, fie că acești prestatori
sunt autoritățile locale, sau dacă aceste activități au fost externalizate și acum sunt oferite
de către operatori economici.
42
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Consumul de servicii este un element important al calității vieții. Astfel încă din secolul
XIX s-a observat că cu cât veniturile familiilor sunt mai ridicate, cu atât partea
cheltuielilor pentru mărfurile alimentare este mai mică, iar partea serviciilor în consumul
total crește. Din acest motiv se poate spune că modul în care este evaluată interacțiunea
dintre compania prestatoare de servicii și consumatorul final, este un indicator important
al modului în care este evaluată calitatea vieții, cel puțin din punct de vedere economic.
Descrierea relației complexe dintre cele două componente ale calității și modul în care
acestea se influențează una pe alta a fost prezentată și în cadrul Teoriei Pragurilor
("Gap Theory" - Parasuraman et al., 1985), care explică următoarele: calitatea serviciilor
reprezintă diferența dintre ceea ce așteaptă consumatorul și ceea ce primește în realitate.
Astfel sunt detaliate cinci praguri pe care organizația trebuie să le depășească, patru aflate
sub controlul direct al organizației, și al cincilea, cel mai important, implicând atât
consumatorul cât și organizația:
43
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Efectul acestor praguri este cumulativ, diferența finală – Pragul 5 – fiind cu atât mai mare
cu cât au existat nepotriviri la pragurile intermediare, deși consumatorul nu are
cunoștințe exacte despre aspectele implicate în fiecare, ele fiind sub controlul direct al
prestatorului. Consumatorul evaluează doar efectul lor însumat, pe care apoi îl compară
cu așteptările pe care și le-a format înainte de tranzacție.
SERVICIUL AŞTEPTAT
CONSUMATORUL
Prag 5
SERVICIUL PERCEPUT
Prag 1
Furnizarea propriu-zisă a serviciului Comunicațiile către
ORGANIZAŢIA consumatori
PRESTATOARE Prag 3 Prag 4
Transformarea percepțiilor în
specificații legate de calitatea
serviciilor
Prag 2
Percepția managementului asupra
așteptărilor clienților
Așteptările sunt ceea ce oamenii cred că se va întâmpla în viitor (Barsky, 1995). Așteptările
se formează atunci când sperăm, anticipăm sau ne îngrijorăm. Spre exemplu, atunci când
abia așteptăm să ne întâlnim cu cineva, să vedem un nou episod din serialul preferat sau
ne este frică să mergem la stomatolog – toate acestea sunt reacții bazate pe așteptări. În
44
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
fiecare caz, atunci când evenimentul are loc, noi comparăm percepția noastră asupra noii
experiențe cu ce-am simțit în alte experiențe, ce nevoi avem și cu informațiile primite
dintr-o varietate de surse.
Companiilor le place să facă afirmații precum „Oferim satisfacție totală!” sau „De la noi
pleci satisfăcut, garantat 100%”. Aceste afirmații deseori supraestimează capacitatea
companiei de a furniza ceea ce a promis, motiv pentru care compania va suferi la capitolul
credibilitate, chiar dacă per ansamblu, serviciile și produsele furnizare sunt superioare
din punct de vedere calitativ, comparativ cu cele ale concurenței.
Percepția unei performanțe superioare are de suferit dacă este precedată de promisiuni
exagerate care creează așteptări nerealiste. În momentul în care acestea nu sunt
îndeplinite, dezamăgirea consumatorilor se transformă în pierderi pentru companii. De
aceea, se poate spune că afirmațiile care nu pot fi susținute în practică sunt mai
periculoase decât lipsa oricărui tip de afirmații. Chiar și comunicarea indirectă, cum ar fi
designul produselor, logoul, sau ambianța creată pentru spațiile publice, pot duce la
așteptări specifice legate de produsele și serviciile unei anumite companii.
Companiile sunt responsabile pentru așteptările pe care le creează. Ele trebuie să fie
conștiente de modul în care produsele, serviciile, promoțiile, personalul, facilitățile,
reputația și multe altele, afectează consumatorii. Ele trebuie să-și cunoască concurența și
modul în care aceasta influențează informațiile de care dispun consumatorii. Acest proces
– modul în care se creează așteptările care apoi devin standarde de evaluare a
performanței (Fig. 14) – poate fi o unealtă folositoare pentru compania prestatoare de
servicii.
45
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Crearea așteptărilor este o provocare majoră pentru companii. Așa cum am menționat
anterior, există două categorii de determinanți ai așteptărilor: cei aflați sub controlul
companiei și cei în afara controlului ei.
46
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Fiecare dintre acești determinanți pot fi manipulați de către companii pentru a afecta
așteptările consumatorilor.
47
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
acel punct. Consumatorii folosesc aceste referințe atunci când evaluează întreaga
experiență pe care au avut-o cu un anumit serviciu (Zeithaml et al., 1996).
Nivelul minim – Acest nivel al așteptărilor este acceptabil, dar reprezintă pragul
minim pentru declanșarea satisfacției. De exemplu, o persoană care stă pentru o
noapte la un hotel, neavând altă variantă mai bună, dar care nu este nemulțumită
de ceea ce primește.
- Ideal: experiența perfectă – ultra all inclusive la un hotel de lux 5 stele (nivel
care nu poate fi controlat de hotelul la care se face cazarea actuală);
- Previzionat: experiența avută cu cazarea la mai multe hoteluri de 4-5 stele
(nivel care poate fi controlat de către hotelul la care se face cazarea actuală);
- Minim acceptabil: experiența avută cu cazarea la hoteluri de 2-3 stele (nivel
care nu poate fi controlat de hotelul la care se face cazarea actuală).
48
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Un aspect foarte important al așteptărilor este faptul că ele sunt dinamice în timp și au
tendința de a crește cu fiecare interacțiune pe care o au consumatorii cu serviciile oferite
de o anumită companie. Astfel, persoanele care se cazează a doua oară la un hotel este
posibil să fie mai puțin satisfăcuți decât cei care s-au cazat pentru prima oară. O posibilă
explicație este faptul că cei care se cazează a doua oară pot avea un alt scop al vizitei,
motiv pentru care au așteptări diferite. Dintr-o altă perspectivă, este mult mai probabil
ca cei care se cazează a doua oară tind să aibă așteptări mai ridicate legate de produsele
și serviciile care le sunt deja familiare. Așa cum mulți dintre cei care merg la cinematograf
consideră partea a doua a unui film dintr-o serie populară ca fiind mai slabă decât prima
parte, a doua cazare la același hotel nu mai are aspectul de noutate al primei vizite. Aceste
noi așteptări, deseori mai ridicate, nu mai pot fi satisfăcute în exact aceeași manieră ca și
în experiența anterioară. De aceea, companiile trebuie să investească în îmbunătățirea
continuă a ofertei și a performanței serviciilor pe care le prestează.
Furnizarea efectivă a serviciului este critică pentru formarea unui nivel corect al
așteptărilor. Astfel, unele companii care oferă mai puține servicii pot avea un nivel de
satisfacție din partea clienților mai mare decât cele care au o ofertă mult mai largă de
servicii, deoarece fiecare dintre aceste oferte stabilește un nivel diferit al așteptărilor.
Stabilirea nivelului realizabil al așteptărilor este cheia furnizării satisfacției: așteptatul la
coadă timp de patru minute va mulțumi pe cineva care se aștepta la cinci minute, dar va
dezamăgi pe cineva care se aștepta la două minute.
Dacă așteptările despre un serviciu devin prea ridicate, oferta companiei poate genera
insatisfacție.
Este important de știut că nivelul așteptărilor controlat de companie trebuie să fie destul
de ridicat pentru a atrage clienți, dar să reflecte realitatea îndeajuns de mult astfel încât
să poată fi furnizat în 100% din cazuri.
Dar și aici există o diferență între ceea ce personalul de prestare realizează efectiv și
percepția consumatorilor asupra ceea ce au primit. Astfel percepția se definește ca fiind
procesul prin care oamenii selectează, organizează și interpretează informația la care au
49
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
acces, pentru a-și forma propria imagine despre lume. Astfel, toți consumatorii dețin o
”pereche de ochelari” care îi fac să evalueze în mod unic și individual experiența prestării
unui serviciu oferit de către companie. Acest fapt se datorează în special următoarelor
aspecte psihologice:
Calitatea este o călătorie, nu o destinație. Așa cum am menționat anterior în acest capitol,
calitatea poate fi definită din două perspective care deseori se află în opoziție. Astfel din
perspectiva producătorului, calitatea este deseori văzută ca fiind „zero defecte” (calitate
obiectivă), dar din perspectiva consumatorului calitatea unui serviciu este văzută ca fiind
modul în care oferta unei companii „vine în întâmpinarea nevoilor și dorințelor” lui
(calitate subiectivă).
Din acest motiv, companiile încearcă să planifice fiecare interacțiune cu clienții sub forma
unui proces, al cărui rezultat este satisfacția. Din acest punct de vedere, calitatea
serviciilor este considerată ca fiind controlată de cinci dimensiuni care sunt recunoscute
de literatura de specialitate sub acronimul RATER, iar ele au fost detaliate în cadrul
instrumentului de măsurare SERVQUAL (Parasuraman et al., 1988):
50
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
51
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Astfel, una dintre cele mai eficiente abordări de evaluare a legăturii dintre percepția
performanței și importanța pe care o acordă consumatorii anumitor aspecte ale ofertei,
se poate realiza prin intermediul MATRICEI IMPORTANȚĂ-PERFORMANȚĂ. Ea a fost
introdusă în literatură în 1977 de Martilla și James (Bacon, 2003). Analiza importanței-
performanței, sau IPA cum este prescurtată în literatura de specialitate, este ușor de
aplicat și de interpretat.
Media pentru importanță
IMPORTANȚĂ
Fig. 16: Matricea importanță-performanță
Astfel, în funcție de valorile medii ale performanței și ale importanței fiecărui factor, sau
dimensiune identificate, acestea sunt împărțite grafic pe patru cadrane:
52
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
BIBLIOGRAFIE
53
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
http://www.jstor.org/stable/10.2307/3150499
Parasuraman, A., Zeithaml, V. A., & Berry, L. L. (1985). A Conceptual Model of Service Quality and
Its Implications for Future Research. Journal of Marketing, 49(Fall), 41–50.
Parasuraman, A., Zeithaml, V. A., & Berry, L. L. (1988). Servqual: A Multiple-Item Scale For
Measuring Consumer Perc. Journal of Retailing, 64(1), 12.
https://doi.org/10.1108/02640470210447801
Zautra, A., & Goodhart, D. (1979). Quality of life indicators: A review of the literature. Community
Mental Health Review, 4(1), 3–10. https://doi.org/10.1300/J257v04n01_01
Zeithaml, V. A., Berry, L., & Parasuraman, A. (1996). The Behavioral Consequences of Service
Quality. Journal of Marketing, 60(2), 31–46. https://doi.org/10.2307/1251929
54
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
ABORDAREA STRATEGICĂ:
OPTIMIZAREA FURNIZĂRII DE SERVICII
5.1. Serviciile pentru populație
TEMATICA 5
În general, serviciile destinate populației sunt prezentate
în sfera consumului, influențând dimensiunile și calitatea acestuia, dar ele se regăsesc și
în sfera socială, participând la progresul general al societății. Din această categorie se pot
enumera ca fiind mai importante: învățământul, cultura și arta, ocrotirea sănătății și
asistența socială, transportul și telecomunicațiile, turismul, întreținerea și repararea
diferitelor obiecte, etc. Aceste tipuri de activități, prin natura și calitatea lor, ajută la
creșterea gradului de instruire, cultură și civilizație al societății.
Serviciile destinate populației sunt foarte variate, motiv pentru care ele pot fi încadrate
în mai multe tipologii (Mârza, 2007):
55
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Prin natura lor, serviciile fără plată (care în principal nu urmăresc realizarea de profit)
au o dimensiune socială și contribuie la ridicarea calității vieții, prestatorii lor urmărind,
printre altele, menținerea sănătății populației, ridicarea nivelului de pregătire
profesională și cultural-științifică a indivizilor, de dezvoltare individuală și evoluția
pozitivă a societății în ansamblul ei (Sirgy et al., 2008). Pe lângă serviciile ce țin de
învățământ, artă și sănătate, pe care le-am menționat anterior, există și un grup de servicii
mai generale, cum ar fi: ordinea publică, gospodăria comunală, activitatea autorităților
publice (legislativă, executivă, judecătorească), protecția mediului, cercetarea
fundamentală, apărarea națională, etc. Ele sunt furnizate populației cu titlu gratuit, fiind
susținute de bugetul (național, regional sau local) și ele se dezvoltă într-o relație strânsă
cu această sursă de finanțare. Pe de altă parte, bugetul este dependent de gradul de
dezvoltare al economiei și de politica de atragere de fonduri de la organisme
internaționale, sau din partea sectoarelor economice. Din cauza rolului lor la nivel social,
în majoritatea statelor dezvoltate și în curs de dezvoltare, statul a impus cedarea unei
părți din venit, realizat în principal din activități economice, prin sistemul impozitelor
directe și indirecte, care ajută la acoperirea cheltuielilor generate de acest tip de servicii.
Pe lângă relația impusă de sursa de finanțare, legătura dintre serviciile fără plată și cele
comerciale este mult mai complexă. De exemplu, învățământul de stat acoperă atât nevoia
de instruire și cultură a populației, dar asigură și pregătirea adecvată a forței de muncă
necesară pentru activitățile economice. De asemenea, ocrotirea sănătății populației prin
intermediul serviciilor de asistență medicală și socială, protejează atât societatea în sine,
cât și productivitatea muncii, prin prisma implicării umane în procesul de prestare a
serviciilor sau de producție a bunurilor materiale.
56
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Economia modernă este dinamică, ceea ce a impus adoptarea unui nou model de
organizare a activității economice. Astfel, la nivelul companiilor s-au remarcat două
tendințe majore:
57
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Această imagine a realității economice contemporane ne arată rolul din ce în ce mai mare
pe care îl joacă serviciile, atât ca și forță de muncă absorbită în sector, dar și ca parte
componentă a cheltuielilor de producție și comercializare a bunurilor economice
(Ioncică et al., 1999).
Externalizarea, sau transferul unor servicii din mediul intern al companiei către mediul
extern unde sunt realizate de companii specializate, este justificată prin intermediul
următoarelor avantaje economice:
58
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
• Serviciile prestate înainte de producția efectivă: din această categorie fac parte
serviciile de cercetare-proiectare, concepție și elaborare de produse, studii de
fezabilitate și evaluare a riscului, studii de marketing, consultanță în domeniul
afacerilor, aprovizionare și stocare de bunuri, etc.
• Servicii prestate în timpul producției efective: servicii de concepție
tehnologică, coordonare și supraveghere în execuția prototipurilor, serviciile de
testare, analiză fizico-chimică, control al calității, serviciile de întreținere și de
reparații a echipamentelor, etc.
• Servicii în derulare în paralel cu producția efectivă: servicii de contabilitate,
recrutare și formare de personal, servicii juridice și financiare, securitate și pază,
igienă și curățenie, management, etc.
• Servicii prestate după producția efectivă: servicii de consultanță în utilizarea
produselor, serviciile de reparații și mentenanță, transport, publicitate, etc.
Pornind de la acest aspect, există o serie largă de concepte urbanistice care pot oferi
cadrul de dezvoltare necesar într-un mediu economic axat pe eficiența costurilor,
orientarea spre competitivitate dar și pe relația cu mediul. Fie că poartă denumirea de
oraș inteligent („smart city”, „intelligent city”), oraș sustenabil („sustainable city”), oraș
bazat pe cunoaștere („knowledge city”), oraș creativ („creative city”), oraș inovativ
(„innovative city”), oraș digital („digital city”) sau oraș versiunea 2.0 („city 2.0”) (Hollands,
2008), toate aceste denumiri oferă imaginea unui oraș modern cu procese informaționale
eficiente, mecanisme care încurajează creativitatea și inovația și platforme ce oferă soluții
inteligente și durabile de servicii.
59
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Până în anul 2050 se estimează că 75% din populația globului va locui în mediul urban
(UNFPA, 2011), ceea ce ridică probleme complexe legate de aspectele societale, științifice,
de mediu și economice ale omenirii, incluzând aici modul în care oamenii trăiesc, se
deplasează în cadrul orașelor și le sunt furnizate serviciile. Nevoia de a utiliza tehnologii
care să ofere informații și să faciliteze dezvoltarea comunității într-o manieră coerentă
este din ce în ce mai mare. Dezvoltare durabilă trebuie aplicată la nivel global, în speranța
că rezultatele vor fi poluarea redusă a mediului și o calitate a vieții mai ridicată pentru
toți oamenii.
În al doilea rând, dezvoltarea „economiei relaționare” duce la noi modele de afaceri care
pun accentul pe cooperare în producerea, furnizarea și consumul de servicii. Astfel,
companiile prestatoare pot crea diferite alianțe strategice prin intermediul rețelelor
electronice, prin care fac schimb de informație, reduc riscul individual și extind rețeaua
de furnizare a valorii către consumatorii care la rândul lor fac parte din comunități online
unde se poate realiza o experiență comună a serviciului (Dimitriadis & Stevens, 2008).
Toate aceste perspective ale noii economii bazate pe servicii creează atât oportunități dar
și provocări pentru producătorii tradiționali. De asemenea, comportamentul
consumatorului modern a suferit o schimbare, el fiind din ce în ce mai important în
crearea de valoare în cadrul actului de prestare și consum.
În plus, față de discuția avută anterior despre servicii, pe lângă prestatori și consumatori
trebuie introdusă o a treia componentă numită sistemul serviciilor. Astfel în noua
economie de servicii, valoarea nu se creează numai prin interacțiunea directă dintre
prestator și consumator, ci implică și existența unui context mai larg al unui sistem al
serviciilor ce conține intermediari ai procesului și alte grupuri cu interes în prestare. De
aceea procesul de dezvoltare economică a activității urbane nu înseamnă numai creșterea
numărului de activități și structuri care pot asigura dezvoltarea economică, dar și evoluția
sistemelor sociale și inovația organizațională. Aceasta implică o flexibilitate ridicată atât
în producerea de servicii, dar și în consumul lor, un element esențial ce trebuie să stea la
60
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
baza planurilor pentru dezvoltarea orașelor „smart„ de astăzi și de mâine, a căror ofertă
de servicii sinergice și cu funcționalitate multiplă este unul dintre cele mai importante
elemente ce vor duce la dezvoltarea bunăstării, atât la nivel individual, dar și al societății.
BIBLIOGRAFIE
Anttiroiko, A. V., Valkama, P., & Bailey, S. J. (2014). Smart cities in the new
service economy: Building platforms for smart services. AI and Society,
29(3), 323–334. https://doi.org/10.1007/s00146-013-0464-0
Hollands, R. G. (2008). Will the real smart city please stand up? Intelligent,
progressive or entrepreneurial? City, 12(3), 303–320.
https://doi.org/10.1080/13604810802479126
Ioncică, M., Minciu, R., & Stănciulescu, G. (1999). Economia serviciilor. București: Ed. Uranus.
Kushida, K. E., & Zysman, J. (2009). The services transformation and network policy: The new
logic of value creation. Review of Policy Research, 26(1–2), 173–194.
https://doi.org/10.1111/j.1541-1338.2008.00374.x
Parker, S., & Heapy, J. (2006). The Journey to the Interface - How public services designs can connect
users to reform. DEMOS. PriceWaterHouseCoopers. Retrieved from
https://www.demos.co.uk/files/TheJourneytotheInterface.pdf
Sirgy, M. J., Gao, T., & Young, R. F. (2008). How does residents’ satisfaction with community
services influence quality of life (QOL) outcomes? Applied Research in Quality of Life, 3(2),
81–105. https://doi.org/10.1007/s11482-008-9048-4
UNFPA. (2011). The State of World Population 2011. United Nations Population Fund, 1–132.
https://doi.org/ISBN 978-0-89714-990-7
61
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
ANEXE
62
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
63
Fundamentele serviciilor – Băbuț R., Drule A.M., Romonți-Maniu A.I., Souca M.L., Zaharie M.M.
Sursa : prelucrare proprie după datele Băncii Mondiale, « World Development Indicators : Structure of
Service Imports », 2016
64