“ CAPSA”

de Ion Pribeagu

In vitrinele lui Capsa

Sunt expuse prajituri,
Lei si ursi de socolata
Si tot felul de figuri.

Ingeri si purcei de lapte,

Oua rosii, cerbi si pui,
Toate fabricate-n zahar
In laboratorul lui.

Si-a intrat domnul Costica,

Un geambas, cu ceafa lata :
- Buna ziua ! zise dansul
Vreau un cal de socolata !

- Da ! Avem ! – Si vanzatoarea
Ii arata vreo cativa
- P’asta roibu-l iau, ca-mi place,
Dar am sa va rog ceva !

Hamurile-as vrea sa fie

Albe si cu zdranganele,
Iar pe jos pajiste verde
Si cu niste floricele !

- Imediat ! Si-n trei minute,

L-a adus mult mai focos,
Ducipal cu haturi albe,
Si cu stanjenei pe jos.

Nu te superi domnisoara
Dar mai am o rugaminte :
Vreau sa-mi scriti cu slove rosii
Numai doua trei cuvinte.

Maine-i ziua mea si fiindca

Plec acuma la Focsani,
Scrieti : “ Sa traiesti Costica ! “
“Souvenir “ si “La multi ani !”

- S-a facut ! Si-n trei minute

Iute ca o randunica,
I-a adus calul si scrisul
Cum a vrut nenea Costica

- Multumesc ! – A spus geambasul

Cu un gest cavaleresc
Si-acum spune-mi turturico,
Cat ma costa , sa platesc !

- Pai, cu hamurile albe

Pajistea cu stanjenei
Suvenirul si urarea
In total: saizeci de lei !

- Minunat ! Si-a spus in gandu-i,

Radios si fericit,
Si admirandu-l inca-odata,
A scos banii si-a platit.

Vi-l impachetez ? –intreaba,

Vanzatoarea cu lipici.
-Nu, Nu, Nu !- a spus Costica,
Fiindca il mananc aici !