DRAGALASA MEA RIFCUTA

Parca un zugrav gigantic

Din al cerului alcov
Peste Jaffo cel romantic
A stropit cu gris si mov.

Si-n a sere-i dulce taina

Jos in vale langa sil
Stau de vorba intr-o ceaina
Rubin Katz si Natan Brill.

- Draga m-a lovit napasta

Zice Katz cuprins de jale
Nu stiu ce sa fac ? Nevasta
Tot mereu cere parale !

Cum ma uit de dimineata

Drept in ochii ei albastrii
Ea in loc sa-mi de dulceata
Cere lire plus piastri.

Vin si eu la pranz acasa

Pentr-o clipa de placere
Nici n-apuc sa stau la masa
Rifca iar parale-mi cere !

Fie ca imi place ciorba

Sau friptura-i de bocanca
Ea mereu aduce vorba
Sa scot banii de la banca.

Ani intregi imi port povara

Si o duc destul de greu
Fie ziua, fie seara
Rifca-mi cere bani mereu !

- Sigur, chestia displace

Cand dureaza luni si ani
Dar ce face – intreaba Natan
Rifca cu atatia bani ?
- Nu stiu – zice fara vrere
Bietul Rubin afectat
Deocamdata Rifca-mi cere
Dar eu inca nu i-am dat !