REMEDIU

de Ion Pribeagu

În bar vagon, în partea stângă,

Venind dinspre Oradea Mare
Şedea un domn în vârstă, lângă
O duduiţă-ncântătoare.

În faţa lor pe o banchetă,

Pudrat şi cu obraji livizi,
Şedea citind dintr-o gazetă
Un donjuan cu ochi perfizi.

Duduia, plină de iapiţă

Şi-n ochi cu două peruzele,
Gemea-n răstimpuri, chinuită
De o durere de măsele.

Iar tânărul, sorbind-o toată,

Smerit ca-n faţa unui sfânt,
Murea de dor, numai să poată
Să-i adreseze un cuvânt.

- Mă scuzi, i-a spus cu ezitare,

Am un remediu minunat:
Dacă îţi dau o sărutare
Durerea-ţi trece imediat.

Dar moşul a-ntrebat agale

Pe domnul cu obraji livizi:
- Mă ierţi, dar leacul dumitale
E bun şi la hemoroizi?