Sunteți pe pagina 1din 32

Pãstorul Arhidiecezei 1

Scrisoarea Pastoralã
Paºti, 2009
Ceremonia luminii, Liturgia Cuvântului, Liturgia Botezului
ºi Liturgia Euharisticã sunt momentele speciale pe care le trãim
în comunitãþile noastre parohiale în Noaptea Paºtelui, când
ne adunãm la bisericã sã începem sãrbãtoarea cea mai mare
a credinþei noastre.
Ceremonia lumini
luminiii începe în afara zidurilor bisericii, prin
sfinþirea focului, de la care preotul aprinde Lumânarea Pascalã
spunând: „Lumina lui Cristos care învie plin de mãrire sã
risipeascã întunericul inimii ºi al minþii”. Îndatã dupã aceastã
rugãciune începe procesiunea spre altarul bisericii unde va fi
aºezatã Lumânarea Pascalã. În timpul acestei procesiuni preotul
sau diaconul cântã de trei ori zicând: „Lumina lui Cristos!”, la
care toþi rãspund „Mulþumim lui Dumnezeu!”
Dupã ce se cântã a doua oarã „Lumina lui Cristos!”, ministranþii ºi
preoþii aprind lumânãrile lor de la Lumânarea Pascalã ºi apoi dau mai
departe lumina, ca toþi sã aibã lumânãrile aprinse, rãmânând astfel
cu ele în mânã pânã când se va termina vestirea solemnã a Învierii, Cristos înviat, de Agostino Cottolengo
acesta fiind punctul central din ceremonia luminii, rugãciune de laudã
adusã Sfintei Treimi ºi mãrturisire de credinþã în Învierea lui Cristos: începutul a toate, Isus Cristos!”; “Dumnezeule, care ne pregãteºti
„Aceasta este noaptea în care Cristos, sfãrâmând lanþurile morþii, pentru celebrarea misterului pascal prin cuvintele Vechiului ºi ale
se înalþã biruitor din adâncuri (...) Puterea sfinþitoare a acestei nopþi Noului Testament, dã-ne sã înþelegem îndurarea ta!”; “Dumnezeule
alungã nelegiuirile, spalã orice vinã, celor cãzuþi în pãcat le redã care dai strãlucire acestei nopþi preasfinte prin slava Învierii Domnului,
nevinovãþia ºi celor întristaþi bucuria; stinge duºmãniile, aduce întãreºte în Biserica ta duhul înfierii, pentru ca noi, fiii tãi, reînnoiþi cu
înþelegerea, frânge silnicia (...) O, noapte cu adevãrat fericitã, în care trupul ºi cu sufletul, sã-þi slujim în curãþia inimii!” Cu aceastã rugãciune
cerul se uneºte cu pãmântul, Dumnezeu se uneºte cu omul”. Ceremonia din urmã se începe Liturghia din Noaptea Paºtelui, dupã ce înaintea
luminii ne introduce în tãcerea interioarã, în meditarea lucrãrii lui ei s-a cântat imnul „Mãrire în Cer lui Dumnezeu”.
Dumnezeu care a cãlãuzit istoria lumii de la începuturi ºi pânã astãzi Liturgia Cuvântului se încheie prin proclamarea Epistolei ºi a
ca o luminã ce nu cunoaºte apusul. Evangheliei din Noaptea de Paºti.
Liturgia Cuvântului continuã tema luminii, fãcând – prin Liturgia Botezului începe îndatã dupã predicã. Fie cã este
lecturile din Vechiul ºi din Noul Testament – sã treacã prin faþa ochilor sau nu botezat cineva în cadrul acestei celebrãri, acest al treilea
minþii noastre diferitele etape ale Istoriei Mântuirii începând cu Creaþia moment liturgic cuprinde Litania Sfinþilor, binecuvântarea apei de
cea dintâi ºi ajungând la Noua Creaþie împlinitã de Cristos Mort ºi Înviat. Botez ºi reînnoirea fãgãduinþelor de la Botez. Invocând numele mai
Ascultãm cu inimi liniºtite cuvântul lui Dumnezeu, cântãm psalmi, ne multor sfinþi în cadrul Liturgiei Botezului ne gândim fiecare la acea
rugãm. Lecturile din Scripturã ne duc mai întâi cu gândul la începutul clipã când la Botez ni s-a dat numele. În mulþimea sfinþilor imploraþi
lumii ºi treptat fac din noi martori ai Creaþiei, ai Îndurãrii ºi ai se reflectã imaginea tuturor botezurilor din toate timpurile.
Rãscumpãrãrii prin Cristos cel Înviat. Apa Botezului nu a încetat niciodatã sã curgã; ea ne-a spãlat ºi
Recitarea sau cântarea psalmilor ne oferã prilejul de a ne pe noi. Sfinþind apa de Botez preotul spune: „ªi acum te rugãm,
întoarce ºi reîntoarce la cele ascultate din Scripturã, pentru a le fixa priveºte la faþa Bisericii tale ºi binevoieºte a-i deschide izvorul Botezului:
mai mult în sufletele noastre ca pe niºte jaloane de luminã care sã fie ca aceastã apã sã primeascã de la Duhul Sfânt harul Fiului tãu
ne stea la îndemânã. Rugãciunea, de laudã ºi implorare, ne ajutã Unul-nãscut pentru ca, prin Taina Botezului, omul, creat dupã chipul
sã ne simþim Bisericã adoratoare care spune: „Dumnezeule, putere tãu, sã fie spãlat de toatã prihana strãvechiului pãcat ºi sã se
neschimbãtoare ºi luminã fãrã de asfinþit, priveºte cu bunãtate la învredniceascã a învia ca fãpturã nouã din apã ºi din Duhul Sfânt.
taina minunatã a Bisericii întregi ºi sãvârºeºte cu pace lucrarea Te rugãm, Doamne, sã coboare în aceastã apã, prin Fiul tãu,
mântuirii pe care ai hotãrât-o din veºnicie... prin Cel care este puterea Duhului Sfânt, pentru ca toþi, înmormântaþi fiind împreunã cu
2 Pãstorul Arhidiecezei

Cristos prin Botez, sã învie împreunã cu Paºti, Isus Cristos. El nu înceteazã a se


El la viaþa dumnezeiascã. Prin Cristos, aduce jertfã pentru noi ºi ne este pururi
Domnul nostru. Amin”. Aceasta este noaptea apãrãtor înaintea ta, cãci, jertfit o datã,
Înainte de a fi stropiþi cu apã în El nu mai moare ºi, dat fiind morþii,
amintirea Botezului nostru, preotul ne în care Cristos, rãmâne pururi viu”.
îndeamnã spunând: „Fraþilor preaiubiþi, sfãrâmând lanþurile morþii, Aceste cuvinte din Prefaþa de Paºti
prin misterul pascal am fost înmor- ne vor lumina mereu cugetele în timpul
se înalþã biruitor din adâncuri.
mântaþi împreunã cu Cristos prin Botez, pascal, fãcându-ne sã trãim în Taina
ca sã trãim împreunã cu El întru O, noapte cu adevãrat fericitã, Sfintei Liturghii cea mai adâncã ºi
înnoirea vieþii. De aceea acum, la strânsã comuniune cu Isus, Învierea ºi
în care cerul se uneºte cu pãmântul,
sfârºitul celor patruzeci de zile de Viaþa.
pocãinþã, sã ne reînnoim fãgãduinþele Dumnezeu se uneºte cu omul. Pe Isus care este Preot, Altar ºi Miel
fãcute la sfântul Botez, fãgãduinþe prin de jertfã îl rog sã-i binecuvânteze cu
care ne-am lepãdat odinioarã de iubirea ºi îndurarea Sa pe toþi cei care
Satana ºi de faptele lui ºi ne-am obligat prin mila Domnului mi-au fost
sã-i slujim lui Dumnezeu în sfânta încredinþaþi, fiii Bisericii din Arhidieceza
Bisericã catolicã”. noastrã, laici ºi clerici, persoane
consacrate. Tuturor sã vã dea bunul
Liturgia Euharisticã este
Dumnezeu harul unor Sãrbãtori
punctul culminant al întregii vegheri din
Fericite.
Noaptea de Paºti. Este masa pe care
„Revarsã asupra noastrã, Doamne,
Domnul a pregãtit-o poporului sãu prin
Duhul iubirii tale, pentru ca noi, care am
Moartea ºi Învierea Sa.Este aducerea
fost hrãniþi cu Tainele pascale, sã fim
de mulþumire a tuturor botezaþilor
mereu uniþi prin iubirea ta”.
luminaþi de cuvântul lui Dumnezeu;
Cristos a Înviat!
glasul recunoºtinþei lor va dãinui pururi
în Biserica lui Dumnezeu, glas la care se unesc ºi glasurile noastre,
mai ales „în acest timp sfânt în care a fost jertfit Mielul nostru de IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

TELEGRAMA ÎPS IOAN ROBU ADRESA TÃ P


ADRESATÃ APEI BENEDICT AL XVI-LEA
PAPEI
CU OCAZIA SOLEMNITÃÞII ÎNVIERII DOMNULUI 2009

SANCTITÃÞII SALE BENEDICT AL XVI-LEA PONTIF SUPREM


Sfinte Pãrinte,
apropiindu-se solemnitatea Învierii Domnului, meditând cu multã credinþã, împreunã cu
Apostolul Neamurilor, misterul lui Cristos cel Rãstignit, ”Puterea lui Dumnezeu ºi Înþelepciunea
lui Dumnezeu”, ºi bucurându-ne de victoria Lui, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti,
împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu preoþii sãi, cu congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi
femei ºi cu toþi credincioºii încredinþaþi grijii sale pastorale, îºi mãrturisesc iubirea sincerã, deplina
comuniune ºi ascultarea filialã faþã de Succesorul Sfântului Apostol Petru la cârma întregii
Biserici a lui Cristos.
Prin rugãciuni continue ºi fervoroase implorãm pentru bunul nostru Pãrinte ºi Pãstor suprem
o sãnãtate cât mai bunã, belºugul bucuriilor pascale ºi revãrsarea darurilor Sfântului Duh, prin
mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii ºi ajutorul poporului creºtin.
Pentru lumea de astãzi chinuitã de aºa mari încercãri, pentru Biserica noastrã localã, pentru
Patria noastrã ºi pentru poporul nostru cerem cu umilinþã Binecuvântarea Apostolicã.
Bucureºti, 5 aprilie 2009
Ioan ROBU
Arhiepiscop - Mitropolit
Nunþiul Apostolic în România 3

Mesajul Nunþiului Apostolic


E.S. Francisco-Javier Lozano
cu ocazia Sãrbãtorii Învierii Domnului, 2009

Bucureºti, Paºti 2009 lumea noastrã, chinuitã de conflicte,


nedreptãþi, lipsuri ºi pãcate.
Celebrarea misterului Pãtimirii, Morþii
ªi cum sã nu ne amintim, în acest an,
ºi Învierii Domnului Nostru Isus Cristos este
perioada Paºtelui de acum zece ani, când
centrul credinþei noastre. Domnul a învins
Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a
pãcatul ºi moartea ºi prin glorioasa sa
fãcut memorabila, istorica ºi neuitata vizitã
înviere ne deschide porþile Paradisului. pastoralã în România? Prezenþa Papei în
Acesta este sensul Sfintelor Paºti, ºi doresc mijlocul nostru pentru a ni-l vesti pe Cristos
sã le adresez tuturor membrilor Bisericii cel Înviat a fost un moment de har pentru harul lui Dumnezeu e cu mult deasupra
Catolice din România urãrile cele mai Bisericã ºi societate. rãului ºi a pãcatului. Dumnezeu, chiar ºi în
cãlduroase ºi cordiale de pace ºi bucurie
Prin primirea sa iubitoare ºi generoasa întunericul durerii ºi al suferinþelor, nu
în Domnul Înviat.
ospitalitate faþã de Succesorul lui Petru, înceteazã sã ne fie Tatã ºi prin cruce ne
Isus cel Înviat este speranþa noastrã. poporul român a arãtat lumii cele mai mari conduce la Înviere.
Învierea lui Cristos este o explozie a iubirii lui virtuþi ale spiritului sãu creºtin, valorile perene Provocãrile secularizãrii, ale laicismului,
Dumnezeu care inundã întreaga lume. ale culturii sale, voinþa sa de a trãi în armonie, ale relativismului moral, ameninþãrile unei
Îndreptarea inimii ºi a credinþei asupra fraternitate, unitate. culturi care vrea sã nege rãdãcinile creºtine
Rãstignitului înviat a clãdit ºi alimentat
Cu ocazia acestei a zecea aniversãri a trebuie sã facã sã renascã ºi mai puternic
speranþa poporului creºtin timp de douã mii
vizitei Papei în România vã invit sã în comunitãþile noastre energia, en-
de ani .
redescoperiþi încã o datã conþinutul tuziasmul, voinþa de jertfã care i-au însufleþit
„Învierea lui Cristos – ne aminteºte mesajelor pe care el le-a adresat Bisericii, pe martirii ºi mãrturisitorii acestei þãri sã
Papa Benedict al XVI – lea nu este deloc o Bisericilor, societãþii. Sunt mesaje de iubire dea mãrturie despre Isus Cristos,
simplã reîntoarcere la viaþa noastrã ºi de pace, de fraternitate, de înþelegere, vãrsându-ºi sângele din fidelitate faþã de
pãmânteascã; în schimb este cea mai de dialog, de toleranþã. Prin vizita sa el a Bisericã ºi din iubire faþã de fraþi.
mare ’mutaþie’ care s-a petrecut vreodatã, deschis noi orizonturi de speranþã spre Învierea Domnului, care învinge
e ’saltul’ decisiv cãtre o dimensiune a vieþii unitatea tuturor creºtinilor, pentru a
pãcatul ºi moartea, dorim sã fie în
profund nouã, intrarea într-o ordine cu totul transpune în fapte cuvintele lui Isus de la
continuare centrul vieþii Bisericii noastre,
diferitã, care se referã în primul rând la ultima cinã: „Ut unum sint” (In 17,20).
al parohiilor ºi al comunitãþilor noastre.
Isus din Nazaret, dar odatã cu El ºi la noi, În amintirea Sfântului Pãrinte Papa Ioan Fãrã ajutorul lui Cristos cel Înviat nu putem
la întreaga familie umanã, la istorie ºi la Paul al II-lea ºi a vizitei sale istorice în face nimic (cf. In 15,5); de aceea ne
întregul univers” (Omilia 19.X.2006). România, acum zece ani, vã încurajez pe îndreptãm spre El, plini de încredere în
Dragi fraþi ºi surori, în solemna toþi sã fiþi discipolii lui Cristos cel Înviat. Sã mijlocirea maternã a Preasfintei Fecioare
sãrbãtoare a Sfintelor Paºti din 2009, înge- faceþi din sfintele celebrãri ale Pãtimirii, Maria, umilã slujitoare a Domnului, care
rul Domnului le vesteºte, încã o datã, cato- Morþii ºi Învierii Domnului un prilej de reflecþie ne aminteºte cã „la Dumnezeu nimic nu
licilor din România: “Nu vã temeþi, ºtiu cã-l ºi rugãciune pentru a fi mãrturisitori cât mai este cu neputinþã” (Lc 1,37).
cãutaþi pe Isus cel rãstignit. Nu este aici, cãci fideli ai valorilor evanghelice în societatea
Cu sentimente de recunoºtinþã ºi iubire
a înviat dupã cum a zis” (Mt 28, 5-6). româneascã.
în Cristos, vã adresez tuturor cea mai sincerã
Acesta este un mesaj de încurajare, care Suntem conºtienþi de problemele, urare pentru un Paºte Fericit ºi Sfânt!
ne în-deamnã la încredere, care îi îndeamnã dificultãþile pe care, astãzi, le întâmpinã
pe toþi creºtinii sã dea mãrturie despre Cristos Biserica în lume, în România, în societate, în FRANCISCO-JA VIER LO
FRANCISCO-JAVIER ZANO
ZANO,,
LOZANO
cel Înviat, unica speranþã de mântuire pentru familie. Dar suntem convinºi ºi de faptul cã Nunþiu Ap
Apostolic
ostolic
4 Pelerin la Vatican

Un Pontif al realismului ºi al speranþei


pentru Africa ºi întreaga lume
Benedict al XVI-lea, al pãmân-tului… Voi sunteþi
treilea Papã în continentul lumina lumii” (Mt 5, 13.15) a
fost încredinþat personal, de
african
Papa Benedict al XVI-lea,
Sfântul Pãrinte s-a aflat, între 17 ºi 23
preºedinþilor Conferinþelor
martie, în prima sa cãlãtorie apostolicã în
Episcopale naþionale ºi
Africa, fiind al treilea episcop al Romei, din
regionale din Africa. Acest
timpurile moderne, care a fãcut vizite
eveniment, fãrã precedent
pastorale în continentul african.
pentru Africa, a avut loc la
Primul a fost Papa Paul al VI-lea care,
finalul Sfintei Liturghii celebrate
în urmã cu 40 de ani, între 31 iulie ºi 2
pe 19 martie, la Yaoundé,
august 1969, s-a aflat în Uganda, în
capitala statului Camerun.
centrul continentului. Apoi, Papa Ioan Paul
Pe 20 martie, Episcopul
al II-lea – între 1980 ºi 2000 – în cele 16
Romei ºi-a luat rãmas bun
cãlãtorii apostolice în Africa a vizitat 42 din
de la Biserica ºi populaþia
cele 53 de þãri africane, plus un dominion în rãspândirea virtuþii speranþei în acest
Camerunului în ceremonia de pe aeroportul
francez, La Réunion. continent.
capitalei, îndreptându-se spre capitala
Angolei, Luanda, pentru cea de-a doua El s-a adresat populaþiei africane în
„Instrumentum laboris”, etapã a cãlãtoriei apostolice în Africa. În general, dar a avut mesaje specifice pentru
încredinþat personal Angola se aflã una dintre cele mai vechi tineri ºi femei, care reprezintã protagoniºtii
episcopilor africani comunitãþi catolice din Africa sub- viitorului ºi centrul unei dezvoltãri autentice
Pelerinajul lui Benedict al XVI-lea în Africa ecuatorialã. a întregului continent, a unei Africi puse sub
a cuprins douã etape: prima, între 17 ºi 20 ocrotirea Maicii Domnului.
martie, în Camerun, þarã cu circa 200 de Rãnile Africii
grupuri etnice ºi având ca limbi oficiale ºi speranþa vindecãrii Realism ºi idealuri pentru
franceza ºi engleza. Cãlãtoria a fost prilejuitã O primire încântãtoare ºi entuziastã – Africa ºi lumea toatã
de publicarea ºi consemnarea docu- dupã cum s-a putut vedea în transmisiunile Comentând recenta vizitã a Papei în
mentului Instrumentum laboris, textul de TV ºi din relatãrile multor ziariºti – a unui Africa, pãrintele Federico Lombardi,
lucru pentru cea de-a II-a Adunare specialã Papã care nu a ezitat sã vorbeascã, cu directorul Sãlii de Presã vaticane, care a fost
pentru Africa a Sinodului episcopilor, care claritatea-i caracteristicã, despre temele prezent în aceastã cãlãtorie, a vorbit despre
se va desfãºura de la 4 la 25 octombrie în calde ale Africii. realism ºi speranþã în descrierea acestei
Vatican. Camerunezii ºi angolezii au ascultat vizite. Într-un interviu la Radio Vatican a spus
Documentul de lucru pentru sinodul cu cuvintele unui Pontif care le cunoaºte durerile, cã „Papa a privit spre realitatea Africii
tema: „Biserica din Africa în serviciul care ºtie foarte bine care le sunt problemele într-un mod foarte concret, punând în luminã
reconcilierii, dreptãþii ºi pãcii. Voi sunteþi sarea ºi speranþele. Papa Benedict al XVI-lea a toate marile sale probleme, îndemnându-i
pus accentul pe necesitatea totodatã pe africani – într-o cheie creºtinã –
solidaritãþii internaþionale dar sã priveascã departe”.
ºi a unui progres care sã se Aceastã vizitã a fost un dar de speranþã
inspire din principii precum pentru toþi creºtinii din lume, dar cu o atenþie
corectitudinea, dreptatea ºi specialã pentru Africa, unde existã
cinstea ºi care sã nu slujeascã probleme dramatice. De aceea, îndemnul
corupþiei ºi intereselor unui la speranþã este deosebit de urgent ºi este
foarte mic numãr de per- just faptul cã Papa a amintit marea valoare
soane. Un Papã care a privit a acestei virtuþi pentru toþi creºtinii activi ai
cu mult realism la rãnile sân- acestui continent.
gerânde ale Africii ºi tocmai Prezentare de
de aceea atât de convingãtor ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
Actualitate 5
În cadrul întâlnirii plenare a
Congregaþiei pentru Cler ce s-a desfãºurat
în a doua parte a lunii martie, în Vatican, Anul Preotului:
Sfântul Pãrinte a proclamat Anul
Preotului
Preotului, ce va fi dedicat rolului ºi
misiunii preotului în viaþa Bisericii ºi în iunie 2009 - iunie 2010
societatea epocii contemporane
contemporane, un an
pentru a sublinia cã fiecare preot trebuie
sã tindã la „desãvârºirea spiritualã” pentru ºi apoi al Apostolilor. Aceastã „participare” Vesperelor din 19 iunie 2009, în solemnitatea
ca slujirea sa sã fie rodnicã. Este important la viaþa lui Cristos devine ºi o putere ce Preasfintei Inimi a lui Isus, în prezenþa
ca preotul sã fie bine format pe fãgaºul face sã devinã „necesarã, mai mult, relicvelor parohului din Ars. Ceremonia de
învãþãturii Conciliului Vatican II ºi sã poatã indispensabilã” „tendinþa spre desã- încheiere va avea loc exact un an mai târziu,
fi mereu recunoscut, în moralitate ºi vârºirea moralã”. pe 19 iunie 2010, cu o Întâlnire Mondialã a
înfãþiºare, a afirmat Papa. Tema aleasã este Fidelitatea lui Cristos, Preoþilor, în Piaþa San Pietro.
A sfinþi, a învãþa, a conduce. Sunt „tria fidelitatea preoþilor. Papa a decis ca Anul Acest An coincide cu cea de-a 150-a
munera”, cele trei îndatoriri ale vieþii ºi preotului sã se deschidã cu celebrarea comemorare a morþii sfântului paroh de
slujirii preotului. Din momentul în care un Ars, Ioan Maria Vianney, adevãrat exemplu
episcop îi pune mâinile pe cap în actul de pãstor în serviciul turmei lui Cristos, pe
sacramental al hirotonirii, viaþa unui preot care Papa îl va proclama, în mod oficial, ca
trebuie sã dea mãrturie despre aceste trei „sfântul patron al tuturor preoþilor din lume”.
valori care, a afirmat Benedict al XVI-lea, În acest An va fi publicat un directoriu
„înainte de a fi o obligaþie, o sarcinã de pentru confesori ºi pentru îndrumãtorii
îndeplinit” sunt „un dar”, datoritã cãruia spirituali, alãturi de o compilaþie de texte
preotul participã la o „viaþã nouã”, papale pe teme esenþiale pentru viaþa ºi
dobândeºte acel „stil” care a fost al lui Isus misiunea preoþilor în vremurile moderne.

“Un cuvânt de lãmurire”


Papa le explicã episcopilor catolici
de ce a ridicat excomunicarea celor patru episcopi lefebvriºti
La 10 martie, Papa Benedict al XVI-lea le-a adresat episcopilor al papilor”. „Trebuie sã fie foarte clar pentru Fraternitate” - continuã
Bisericii catolice o scrisoare legatã de ridicarea excomunicãrii celor Pontiful - cã „nu se poate îngheþa autoritatea magisterialã a Bisericii
patru episcopi consacraþi în mod valid, dar nelegitim, în 1988, de la anul 1962”. „Dar unora dintre aceia care se declarã mari apãrãtori
monseniorul Marcel Lefebvre. O scrisoare intensã, pentru a aduce ai Conciliului - adaugã - trebuie, de asemenea, sã li se aminteascã
„un cuvânt de lãmurire” asupra cazului - scrie Papa – “care a suscitat, faptul cã Vatican II poartã în sine întreaga istorie doctrinarã a Bisericii.
în interiorul ºi în afara Bisericii Catolice, o discuþie de o atare Cine vrea sã fie ascultãtor faþã de Conciliu, trebuie sã accepte
vehemenþã cum de multã vreme nu se mai verificase”. Benedict al credinþa mãrturisitã în decursul secolelor ºi nu poate tãia rãdãcinile
XVI-lea vorbeºte despre „perplexitãþile” multor episcopi cu privire la din care arborele trãieºte”.
ridicarea excomunicãrii, a urgenþei ºi a oportunitãþii ei. Însã, în faþa acestor mari prioritãþi - explicã - „un gest umil al
Paginã realizatã de CRISTINA ªOICAN

„Unele grupuri”, în schimb - se afirmã în scrisoare - l-au acuzat unei mâini întinse” a dat naºtere „unui adevãrat vacarm”. Cu toate
„deschis pe Papa cã vrea sã se întoarcã înapoi, înainte de Conciliu” acestea - se întreabã Papa - este atât de greºit sã ieºi în
declanºând „o avalanºã de proteste, a cãror amãrãciune a dat întâmpinarea fratelui care „are ceva împotriva ta ºi sã cauþi
la ivealã rãni vechi”. „O împrejurare nefericitã, imprevizibilã pentru împãcarea?”
mine - afirmã Papa - a fost cazul Williamson care s-a suprapus Benedict al XVI-lea terminã scrisoarea citând invitaþia sfântului
cu ridicarea excomunicãrii”. Paul cãtre Galateni la a se iubi ºi respecta: „dacã vã muºcaþi ºi vã
Faptul cã Fraternitatea Sfântul Pius al X-lea nu are o poziþie mâncaþi între voi” - spune Apostolul neamurilor - aveþi grijã sã nu
canonicã în Bisericã - ºi de aceea „slujitorii sãi de cult nu exercitã vã nimiciþi unii pe alþii” (Gal 5,15). Din pãcate - a adãugat Papa -
funcþii legitime în Bisericã” - se bazeazã nu pe raþiuni disciplinare ci acest „a se muºca ºi a se mânca” existã ºi astãzi în Bisericã, drept
doctrinare. „Prin aceasta este clarificat cã problemele care trebuie expresie a unei libertãþi rãu înþelese”.
acum sã fie tratate sunt de naturã esenþial doctrinarã ºi privesc mai „Trebuie sã învãþãm mereu – încheie Papa - prioritatea
ales acceptarea Conciliului Vatican II ºi a magisteriului post-conciliar supremã: iubirea”.
6 Din viaþa Arhidiecezei

Pãrintele ªerban TTarciz


arciziu: Doctor în filosofie
arciziu:
Vechi ºi preþios colaborator al revistei noastre, pãrintele ªerban Tarciziu, profesor de ªtiinþe biblice la
Institutul Sfânta Tereza din Bucureºti, a obþinut o Diplomã de studii aprofundate în ºtiinþe biblice la Institutul
Catolic din Paris ºi o Diplomã de studii aprofundate în istoria creºtinismului la Universitatea din Sorbona. A
absolvit apoi ªcoala doctoralã la Universitatea din Sorbona ºi pe cea de la Institutul catolic din Paris.
Ca o încununare a atâtor ani de studii ºi de formare, la 5 martie a obþinut titlul de Doctor în filosofie la
Universitatea din Bucureºti, cu o tezã intitulatã “Dimensiunea lingvisticã, eticã ºi teologicã-creºtinã a metaforei
militare în Biblie”. La susþinerea lucrãrii doctorale a þinut sã fie prezent ºi Arhiepiscopul Ioan Robu, împreunã cu un
grup de preoþi din Bucureºti.

Preasfinþintul Cornel Damian viziteazã comunitãþile Arhidiecezei


Preasfinþintul Cornel Damian continuã vizitele în parohiile Arhidiecezei. În luna
martie, Episcopul auxiliar de Bucureºti a vizitat comunitãþile catolice din Craiova (15
martie), Tulcea (22 martie) ºi Sulina (22 martie).
Împreunã cu pãrintele Fabian Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în cadrul
Arhidiecezei de Bucureºti, Episcopul Cornel le-a prezentat familiilor catolice diferite
momente din viaþa Apostolului Paul, subliniind importanþa familiei creºtine în
transmiterea credinþei.
„Pentru a vesti Evanghelia este necesar ca aceasta sã fie trãitã ºi vestitã mai
întâi în casele noastre”, le-a explicat PS Cornel tulcenilor, pe care i-a încurajat sã
aibã curajul de a vorbi despre Cristos ºi în afara casei ºi a Bisericii.

Misiuni populare în parohia Sfântul Anton


din Mihail Kogãlniceanu

Pentru o mai bunã pregãtire a credincioºilor pentru sãrbãtoarea Învierii


Domnului, în perioada 20-22 martie au avut loc misiuni populare în parohia
Sfântul Anton din localitatea Mihail Kogãlniceanu, organizate de pãrintele
paroh Anton Alecu. Predicator a fost preotul salezian Tiziano Baracco.
Duminicã, 22 martie, la încheierea misiunilor, comunitãþii din Mihail
Kogãlniceanu i s-a alãturat un grup de tineri din Constanþa, însoþit de pãrintele
paroh, monsenior ªtefan Ghenþa. Ei au purtat în procesiune Relicva Sfintei Rugãciu
Rugãciunene la sfântul Iosif
Cruci pânã în bisericã, unde a fost expusã spre a fi veneratã de credincioºi.
„În acest fel - ne-a explicat monseniorul Ghenþa -, în drumul de pregãtire
în întreaga Arhidiecezã
pentru Sãrbãtoarea Paºtelui, credincioºii din Mihail Kogãlniceanu au avut
„La tine alergãm, fericite Iosife” este rugãciunea
posibilitatea sã se roage ºi sã cinsteascã lemnul Sfintei Cruci, prin care Isus
pe care o vor rosti de acum înainte, la sfârºitul fiecãrei
ne-a dobândit mântuirea”.
Sfinte Liturghii, înainte de binecuvântare, preotul
„Predicile ascultate, participarea la Sfintele Liturghii, binecuvântarea
împreunã cu credincioºii. Aceasta este dorinþa ºi
solemnã ºi posibilitatea de a atinge ºi de a sãruta cu veneraþie Relicva Sfântã
decizia pe care Arhiepiscopul de Bucureºti, ÎPS Ioan
au întãrit dorinþa tuturor de a-l urma pe Isus pe Calea Crucii ºi de a duce o
Robu, a exprimat-o în timpul Liturghiei Pontificale din
viaþã de mãrturie creºtinã”, a adãugat monsenior ªtefan Ghenþa.
sãrbãtoarea sfântului Iosif, patronul catedralei
Arhidiecezei. „Rugãciunea aceasta - a spus
Arhiepiscopul - sã ne ajute în apãrarea noastrã ºi a
Bisericii, Trupul lui Cristos, împotriva rãului din lume”.
La Liturghia solemnã, prezidatã de Înalt
Preasfinþitul Ioan Robu, în seara zilei de 19 martie,
catedrala s-a umplut de credincioºi, laici ºi
persoane consacrate, iar altarul pãrea
neîncãpãtor pentru numãrul mare de preoþi veniþi
la sãrbãtoare din întreaga Arhidiecezã.
Biserica în România 7
Nou episcop romano-catolic de Oradea

Sâmbãtã, 7 martie, a avut loc, în catedrala romano-catolicã din Oradea, consacrarea noului
episcop al Diecezei romano-catolice de Oradea, PS Laszlo Bocskei. Principalul consacrator a fost
episcopul de Timiºoara, PS. Martin Roos, iar episcopi co-consacratori au fost ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop
ºi mitropolit de Bucureºti ºi ÎPS Balázs Bábel, arhiepiscop de Kalocsa-Kecskemet (Ungaria).
La celebrare au luat parte Nunþiul Apostolic în România, E.S. Francisco-Javier Lozano, numeroºi
episcopi din þarã ºi din strãinãtate, preoþi, persoane consacrate ºi autoritãþi civile, printre care ministrul
Culturii ºi Cultelor, Theodor Paleologu. Din partea arhidiecezei noastre au participat, în afarã de
Arhiepiscopul Ioan Robu, ºi preoþii Cazimir Budãu ºi Petru Husariu.
La încheierea celebrãrii, ÎPS Ioan Robu, în calitate de preºedinte al Conferinþei Episcopale Române,
i-a urat noului episcop bun venit în Conferinþã. În momentul de faþã Conferinþa Episcopalã Românã
este formatã din 16 episcopi: 9 de rit latin ºi 7 de rit bizantin.
Noul episcop a slujit mai mulþi ani ca vicar general în Dieceza de Timiºoara ºi îl înlocuieºte acum pe
PS Tempfli Jozsef, care s-a retras din motiv de vârstã, dupã ce a condus Dieceza latinã de Oradea din
1990. PS Laszlo Bocskei este cel de-al 82-lea episcop al Diecezei Romano-Catolice de Oradea.

Rãspunsul Bisericii Italiene la scrisoarea ÎPS Ioan Robu

“Mulþumindu-vã pentru gestul de atenþie, pot sã vã asigur de stima ºi apropierea Bisericilor italiene faþã de Bisericile din România,
conºtienþi fiind de angajarea comunã pentru contrastarea oricãrei forme de violenþã ºi ilegalitate”.
Cu aceste cuvinte rãspunde cardinalul Angelo Bagnasco, preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene, la scrisoarea pe care
arhiepiscopul Ioan Robu, preºedintele Conferinþei Episcopale Române, a trimis-o Bisericii Italiene luna trecutã, în care condamna actele
criminale sãvârºite în Italia de unii cetãþeni români.
“Mulþi italieni – continuã cardinalul Bagnasco – nu de mult, au fost imigraþi în þãri strãine în cãutarea unui loc de muncã, pentru a
garanta un viitor mai demn familiilor lor”. De aceea – adaugã prelatul - “îi apreciem pe cei care vin în Italia pentru a-ºi aduce contribuþia
pentru edificarea unei societãþi mai drepte”.

Nunþiul Apostolic în mijlocul Poziþia Bisericii Catolice cu privire la


catolicilor din vestul þãrii dezincriminarea prostituþiei ºi a incestului

Într-un Comunicat de presã, dat publicitãþii la 10 martie, Arhiepiscopia


Nunþiul Apostolic în România, E.S. Francisco Javier Romano-Catolicã de Bucureºti îºi exprimã dezaprobarea faþã de dezincri-
Lozano, a vizitat, la sfârºitul lunii februarie ºi începutul minarea prostituþiei ºi a incestului în noul Cod Penal, „considerând-o ca
lunii martie, diecezele romano ºi greco-catolice din un drum liber ºi justificabil spre dispreþul ºi abuzul faþã de fiinþa umanã”.
vestul þãrii noastre. „Biserica – se adaugã în comunicat - nu a încetat ºi nu va înceta sã
În perioada 20-22 februarie, Nunþiul s-a aflat la apere demnitatea persoanei umane ºi sã dezaprobe prostituþia ºi inces-
Cluj, unde a participat la ceremonia de decernare a tul. Astfel de fapte (...) prolifereazã datoritã dictaturii relativismului moral,
titlului de Doctor Honoris Causa, cardinalului Zenon care caracterizeazã societatea modernã”.
Grocholewski, Prefect al Congregaþiei pentru Educaþie Citând Catehismul Bisericii Catolice (CBC) în comunicat se aratã cã
Catolicã, din partea Universitãþii Babeº-Bolyai. incestul “corupe relaþiile familiale ºi indicã un regres spre animalitate”
La Cluj, Excelenþa Sa a vizitat Catedrala Schim- (nr. 2388), iar în cazul în care actului incestuos îi cad pradã copiii, “greºeala
Pagini realizate de CRISTINA GRIGORE

barea la Faþã ºi Sediul Episcopiei de Cluj-Gherla, unde e dublatã de o implicare scandaloasã adusã integritãþii fizice ºi morale”
a avut o întâlnire cu PS Florentin, PS Vasile Bizãu, de a acestora, “care îi va marca toatã viaþa, ºi de o violare a responsabilitãþii
la Blaj, cu preoþi ºi profesori de la Facultatea de educative” (CBC, nr. 2389).
Teologie greco-catolicã. „Prostituþia este consideratã de Bisericã o formã de sclavie modernã
La 7 martie, Nunþiul Apostolic a participat la (...) ºi o degradare a trupului care, în viziunea creºtinã, este locuinþa
consacrarea ºi intronizarea noului episcop romano- Duhului Sfânt. (...) Legalizarea prostituþiei – se aratã în comunicat - ar
catolic de Oradea, PS Laszlo Bocskei. Duminicã, 8 însemna acceptarea unei culturi care banalizeazã sexualitatea umanã”.
martie, Nunþiul a vizitat comunitatea catolicã din Zalãu, Aceastã poziþie de dezaprobare publicã a prostituþiei ºi a incestului –
iar a doua zi a mers la Oradea, unde a concelebrat care, în Biserica Catolicã se bazeazã pe legea moralã naturalã, pe învãþã-
Sfânta Liturghie alãturi de PS Virgil Bercea, episcop tura Sfintei Scripturi ºi pe tradiþia Bisericii – a fost împãrtãºitã ºi de Episcopia
greco-catolic de Oradea. Romano-Catolicã de Iaºi, prin persoana Episcopului Petru Gherghel.
8 Biserica în lume

Redescoperirea duminicii
Înscriindu-se pe linia protecþiei sociale ºi a luptei împotriva abuzurilor din partea patronatelor, Biserica
Catolicã, alãturi de sindicate, susþine asigurarea duminicii ca zi liberã. Comisia Conferinþelor Episcopilor
din Comunitatea Europeanã (are 24 de delegaþi la Bruxelles) alãturi de Biserica Protestantã a Germaniei
(EKD) ºi de Biserica Angliei salutã iniþiativa cu privire la “protecþia duminicii” ºi garantarea ei ca zi liberã,
depusã la Parlamentul European de cinci deputaþi europeni de mai multe naþionalitãþi.
Declaraþia scrisã privind pãstrarea duminicii ca zi liberã a fost susþinutã de mai multe argumente: acest principiu este considerat un
stâlp de bazã al modelului social european ºi o parte a moºtenirii culturale europene; în conformitate cu legislaþia UE, duminica este ziua
sãptãmânalã de odihnã pentru copii ºi adolescenþi; instituþiile, organismele ºi agenþiile europene nu lucreazã duminica, încã de la
crearea lor ºi nu intenþioneazã sã facã acest lucru în viitor, în ciuda diversitãþii contextului religios, cultural ºi etnic al funcþionarilor ºi al
factorilor de decizie din Uniunea Europeanã.
Semnatarii invitã statele membre ºi instituþiile Uniunii Europene sã protejeze ziua de duminicã, ca zi sãptãmânalã de odihnã, în
cadrul viitoarei legislaþii naþionale ºi comunitare privind programul de lucru, cu scopul de a spori protecþia sãnãtãþii lucrãtorilor ºi reconcilierea
muncii cu viaþa de familie. Pentru a fi adoptatã ca declaraþie oficialã este necesarã semnarea ei de majoritatea parlamentarilor europeni,
înainte de 7 mai 2009.

Întâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritate Congres Internaþional dedicat


Pe 24 martie 2009, Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun a organizat femeilor
un concert de orgã, susþinut de maestrul Felician Roºca, în care au fost incluse Pe 20 martie a început, la Roma, primul
lucrãri de Johann Sebastian Bach, Franz Liszt, Johannes Brahms, Johann Congres Internaþional dedicat femeilor, care a
Pachelbel, George Enescu. Concertul, care s-a desfãºurat în biserica Sfânta avut ca temã: „Viaþa, familia, dezvoltarea: rolul
Fecioarã a Carmelului din Traspontina, Roma, s-a înscris în seria de “concerte femeilor în promovarea drepturilor umane”.
de recunoºtinþã”, grupate sub numele generic “Întâlnirea cu celãlalt. Demnitate Evenimentul a fost organizat de Consiliul
ºi solidaritate”, oferite de Ambasada României pentru reprezentanþii Bisericii Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, în colaborare
Catolice în semn de recunoºtinþã pentru susþinerea comunitãþilor creºtine cu World Women Alliance for Life and Family
româneºti din Italia. (WWALF) ºi World Union of Catholic Women’s
Cu aceastã ocazie, cardinalul Renato Raffaele Martino, preºedintele Consiliului Organizations (WUCWO).
Pontifical pentru Justiþie ºi Pace, a primit Ordinul Steaua României în grad de Mare Într-un mesaj transmis prin cardinalul
Cruce, oferit de preºedintele României, Traian Bãsescu. În mesajul transmis cu Renato Raffaele Martino, preºedintele
aceastã ocazie, preºedintele român ºi-a exprimat recunoºtinþa pentru “solidaritatea Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace,
demonstratã de Biserica Catolicã faþã de românii din diaspora, fie ei ortodocºi, Sfântul Pãrinte a afirmat cã rãspunsul la
romano-catolici sau greco-catolici”, precum ºi pentru sprijinul oferit de Sfântul Scaun, actualele atacuri împotriva vieþii poate fi dat
de dicastere, de Vicariatul de Roma ºi de Conferinþa Episcopalã Italianã mai ales de femei, prin intermediul unui “nou
numeroaselor parohii româneºti din întreaga Italie”. feminism”, care sã apere drepturile umane ºi
Potrivit preºedintelui român, parohiile nu sunt doar locuri în care se gãseºte sã respecte cu tãrie viaþa.
sprijin spiritual, ci ºi locuri în care credincioºii învaþã sã îºi demonstreze loialitatea Papa a declarat cã una din misiunile
faþã de comunitatea ºi statul care i-au primit ºi le-au oferit solidaritatea. Preºedintele femeii creºtine este aceea de a “corecta orice
Bãsescu i-a mulþumit cardinalului Martino pentru poziþia echilibratã, deschisã ºi neînþelegere cu privire la faptul cã religia
profund umanã exprimatã în calitatea de preºedinte al Consiliului Pontifical pentru creºtinã este doar o colecþie de porunci ºi
Pastoraþia Migranþilor ºi Itineranþilor, funcþie pe care a ocupat-o pânã în luna interdicþii”. “Cele Zece Porunci nu sunt o serie
februarie, ºi al Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace în contextul recentelor de nu, ci un mare da spus iubirii ºi vieþii”, a
dezbateri pe tema imigraþiei în Italia. mai spus Pontiful.
Cardinalul Martino a subliniat cã, în
momentul de faþã, problema socialã nu poate fi
separatã de aceea a familiei ºi a vieþii, ºi cã în
aceste amândouã subiecte se intersecteazã
aceea a demnitãþii femeii. Apoi a afirmat cã “noul
feminism” trebuie sã fie “capabil sã lanseze
umanismul integral ºi solidar, care sã fie prieten
al vieþii, prieten al familiei ºi al iubirii conjugale,
care sã fie mereu gata sã lupte împotriva
nedreptãþii ºi a opresiunii”.
Biserica în lume 9
În Spania, campanie în favoarea vieþii
Conferinþa Episcopala Spaniolã (CEE) a lansat pe 16 martie o campanie cu tema Apãrã-
mi viaþa!, care a atras atenþia asupra riscului de a apãra viaþa animalelor ºi de a nu-i
proteja, în schimb, pe copiii nenãscuþi.
„Se aºteaptã modificãri legislative care, dacã vor fi aprobate, vor duce la o situaþie
în care nou-nãscuþii vor fi mai puþin protejaþi decât sunt în legislaþia actualã. În acelaºi
timp, se pare cã acceptarea socialã a avortului este într-o continuã creºtere”, se explicã
într-o notã emisã de Biroul de Informaþii al Conferinþei Episcopale pentru a prezenta
campania.
În continuarea notei s-a atras atenþia asupra faptului cã în societatea actualã este
mereu crescândã sensibilitatea faþã de necesitatea de a apãra embrionii diferitelor specii
animale, fapt care este demn de laudã. Dar, ca un paradox, viaþa persoanei umane care
trebuie sã se nascã este obiectul unei lipse de protecþie tot mai extinse.
Campania, ce a avut ca protagoniºti o fiinþã umanã ºi un linx, ºi-a propus sã fie vocea
celor ce n-au voce, dar care au dreptul sã trãiascã. Iniþiativa s-a înscris în contextul Zilei
pentru Viaþã, ce s-a celebrat pe 25 martie în toate diecezele din Spania, ºi în mai amplul proiect al Anului de Rugãciune pentru
Viaþã, iniþiat în luna ianuarie a acestui an.

Semne de speranþã
Lanþ de rugãciune în Þara Sfântã
pentru Biserica Catolicã din Cuba
La iniþiativa unor institute de viaþã consacratã ºi a
În Cuba a fost aprobat un proiect ce prevede restaurarea unor biserici
unor congregaþii religioase prezente la Ierusalim ºi
catolice. Într-o þarã cum este Cuba, aprobarea, de cãtre Guvern, a unei
la Betleem a fost iniþiat un lanþ de rugãciune “pentru
restructurãri radicale a patru mari biserici din Havana a fost privitã ca un semn
Benedict al XVI-lea, pentru ca viitoarea sa vizitã
promiþãtor al unei îmbunãtãþiri a relaþiilor dintre liderii catolici ºi administraþia
pastoralã în Þara Sfântã sã aducã roade de înnoire
condusã de Raul Castro.
spiritualã, pace ºi stabilitate”.
La câteva sãptãmâni dupã aprobarea proiectului, asociaþia catolicã de
Acesta este modul în care persoanele
caritate Kirche in Not, care se ocupã de creºtinii persecutaþi ºi în suferinþã, a
consacrate din Þara Sfântã se pregãtesc sã-l
donat 60.000 de euro în acest scop.
primeascã pe Sfântul Pãrinte. “În fiecare zi, la ora
Un purtãtor de cuvânt al Kirche in Not a afirmat: “faptul cã aceste lucrãri de
18, fiecare dintre noi, în locul în care ne aflãm, îºi
restaurare – care vor dura mult timp – au primit undã verde, reprezintã un pas
întrerupe activitatea ºi recitã rugãciunea Tatãl nostru.
fundamental pentru relaþiile dintre Stat ºi Bisericã (...). Demonstreazã cã, de
Se creeazã astfel un lanþ de rugãciune care sperãm
când Raul Castro l-a înlocuit pe fratele sãu, Fidel, ca Preºedinte, începe sã
cã poate sã-l îmbrãþiºeze pe Papã ºi sã facã rodnicã
aparã o nouã relaþie cu Biserica, iar catolicii - ºi creºtinii, în general, - nu mai
aceastã cãlãtorie. Creºtinii de aici îl aºteaptã cu
sunt vãzuþi în mod automat ca duºmani ai Statului. Cu siguranþã cã mai este
nerãbdare, sunt dornici sã-i asculte cuvintele de
drum lung de fãcut, dar sunt motive de speranþã”.
încurajare ºi de îmbãrbãtare pentru a merge mai
Aprobarea proiectului de restaurare a celor patru biserici vine dupã câteva
departe, în ciuda tuturor problemelor”, a spus sora
semnale ale modificãrii atitudinii guvernului faþã de Bisericã. În februarie 2008,
Sara, care se aflã de 2 ani la Betleem.
Secretarul de Stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, a inaugurat un
“Lipsa pãcii ºi a siguranþei pentru viitor, a mai spus
edificiu ecleziastic nou - o reºedinþã episcopalã ºi birouri pentru Dieceza de
sora, nu-ºi gãseºte soluþia în emigrare. Creºtinii
Guantanamo.
pãrãsesc acest teritoriu ºi, din acest motiv, au nevoie
Toate aceste gesturi
sã fie încurajaþi.
dau o nouã speranþã,
Plecarea le poate da o mânã de ajutor, din punct
dupã aproape treizeci
de vedere economic ºi al siguranþei unui loc de
de ani în care Fidel
muncã, atât de necesare ºi vitale, dar ºi sprijinul
Castro a exilat mulþi
credinþei. Iatã de ce este nevoie de rugãciune ºi de
preoþi ºi numeroase
mijlocire. Papa ºtie acest lucru ºi, de aceea, suntem
persoane consacrate ºi
siguri cã aceastã vizitã le va insufla curaj ºi credinþã”.
a confiscat biserici,
Sfântul Pãrinte va vizita Þara Sfântã în perioada
marea majoritate a
8-15 mai.
acestora fiind ºi astãzi în
proprietatea guvernului. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Sfânta Scripturã

Duminica Învierii Duminica a II-a a Paºtelui (B)

În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a mers


în zori la mormânt ºi a vãzut piatra luatã de pe Fiind searã, în ziua aceea, întâia a sãptãmânii, ºi uºile
mormânt. A alergat, deci, ºi s-a dus la Simon Petru ºi fiind încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, a
la celãlalt ucenic, pe care îl iubea Isus, ºi le-a zis: „L- venit Isus ºi a stat în mijloc ºi le-a spus: „Pace vouã!” ªi
au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim unde l-au spunând aceasta, le-a arãtat mâinile ºi coasta. Aºadar
pus.” A ieºit deci Petru ºi celãlalt ucenic ºi au mers la s-au bucurat ucenicii vãzându-l pe Domnul. Le-a zis deci
mormânt… Celãlalt ucenic a alergat înainte…, a ajuns iarãºi: „Pace vouã! Precum m-a trimis pe mine Tatãl, ºi Eu
cel dintâi dar n-a intrat. A sosit ºi Simon Petru ºi a intrat vã trimit pe voi”. ªi, zicând acestea, a suflat asupra lor ºi
în mormânt ºi s-a uitat la giulgiurile puse jos, iar linþoliul le-a zis: „Primiþi pe Duhul Sfânt. Cãrora le veþi ierta pãcatele,
care fusese pe capul lui era… deoparte, înfãºurat vor fi iertate; ºi cãrora le veþi þine, vor fi þinute.”
într-un loc. Atunci a intrat ºi celãlalt ucenic… ºi a vãzut Dar Toma, unul din cei doisprezece, zis Geamãnul, nu
ºi a crezut (In 20,1-9). era cu ei când a venit Isus. Deci, i-au spus ceilalþi ucenici:
„L-am vãzut pe Domnul!” El, însã, le-a spus: „Dacã nu voi
Evenimentul Învierii a avut loc. Nimeni nu a asistat la el. vedea în mâinile lui urma cuielor ºi nu îmi voi pune degetul
Învierea, însã, a lãsat suficiente urme pentru ca apropiaþii lui în urma cuielor ºi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu
Isus ºi, prin ei, toþi oamenii sã înveþe a-I simþi prezenþa ºi mai voi crede!”... (In 20,19-31).
ales lucrarea: piatra temniþei mormântului înlãturatã,
giulgiurile morþii pãrãsite, linþoliul chipului pãmântesc lãsat,
împãturit, de-o parte. Acestea sunt nu doar dovezi ale Învierii, Urmarea acestei pericope, în care refuzul apostolului Toma de
ci ºi semne ale unei identitãþi noi, dobândite de Isus Cristos, a crede în mãrturia celorlalþi ucenici despre întâlnirea lor cu Isus
identitate pe care numai ochiul de credinþã o poate Cristos Înviat, ne este tuturor arhicunoscutã. Opt zile mai târziu, în
recunoaºte. acelaºi cadru al primei întâlniri cu ucenicii sãi, Isus Cristos îl va
Pentru fiecare din persoanele amintite de fragmentul interpela pe Toma, prezent de aceastã datã, cu aproximativ aceleaºi
evanghelic al acestei Duminici, va fi necesarã o pedagogie cuvinte prin care el îºi exprima refuzul de a crede: Adu-þi degetul
aparte pentru a descoperi chipul de Înviere al Învãþãtorului. Astfel, aici ºi vezi mâinile mele ºi adu-þi mâna ºi pune-o în coasta mea ºi
Mariei Magdalena, venitã la mormânt, conform sfântului Ioan, nu fi necredincios, ci credincios. O astfel de interpelare, de-a lungul
din imbold de pietate ºi de tandreþe, nu-i va fi suficient sã vadã cãreia degetul ºi mâna apostolului au reiterat traseul cuielor la
piatra mormântului datã deoparte pentru a întrezãri o altã rãstignire ºi a lãncii ostaºului la strãpungea inimii, avea sã producã
perspectivã decât aceea ca Domnul sã fi fost luat din mormânt în el o transformare surprinzãtoare. Prin gesturile sale Toma fãcea
ºi dus într-un loc neºtiut. Va fi necesarã o întoarcere cãtre Domnul mai mult decât sã verifice autenticitatea rãnilor ºtiute de el în trupul
ei ºi de o chemare pe nume – Marie! – (In 20,14.16) pentru ca preasfânt al Învãþãtorului sãu. Necredinciosul „repeta” rãstignirea
ochiul ei sã descopere Noutatea de neimaginat ºi sã se Mântuitorului, „repetare” care a trezit în el, probabil, un simþãmânt
transfome într-o martorã a Învierii preaslãvite a Mântuitorului. de vinovãþie. Doar un astfel de simþãmânt putea provoca acea
Cât îi priveºte pe Petru ºi pe ucenicul pe care Isus îl iubea, ei exclamaþie atât de plinã de cãinþã, dar ºi de speranþã: Domnul meu
sunt prezentaþi, încã de la începutul Pãtimirii lui Isus, în imediata ºi Dumnezeul meu!
Lui apropiere. Activi de-a lungul pãtimirii, ei vor fi ºi mai mult în ªi totuºi, prima parte a pericopei acestei Duminici ne oferã câteva
descoperirea misterului Învierii. din consecinþele care decurg din victoria lui Isus Cristos asupra morþii.
Astfel, Învierea preaslãvitã este pentru ucenici – ºi nu numai – sursã
O deosebire între ei existã totuºi, deosebire care îi va permite
de pace (Pace vouã!). Or, ucenicii (din toate timpurile) care au fost
celuilalt ucenic sã ajungã mai repede decât Petru la
(sau sunt) alãturi de Isus în pãtimirea Lui, aveau (au) atâta
mormânt ºi aceasta este iubirea. Aceasta îi va
nevoie de aceastã Pace. Odatã obþinutã, însã,
permite sã treacã mai uºor de la „a vedea”
aceastã Pace, apostolii, asupra cãrora a fost
semnele învierii (giulgiurile), la „a crede” (el
suflat Duhul Sfânt, trebuie sã o poarte
a vãzut ºi a crezut...) cã Isus Cristos a tuturor oamenilor prin iertarea pãcatelor.
înviat. Pentru Petru, deºi a fost primul Doar o astfel de iertare a pãcatelor,
care a intrat în mormânt, devenind acordatã în virtutea Duhului Celui
astfel un martor indiscutabil Înviat, este aducãtoare de acea Pace
pentru Bise-rica primarã, el va care îi „redã viaþa” celui vinovat. Iar
avea nevoie de un nou demers, apostolul Toma ne este prezentat ca
cel din In 21,1-14.15-23, pentru ca unul din cei care, de-a lungul
sã-l des-copere pe Domnul ºi sã experienþei sale, a ajuns nu doar sã
se lase învestit martor al Învierii creadã în Învierea glorioasã a lui
sale. Cristos, ci chiar sã „guste” Pacea sa.
Sfânta Scripturã 11
Duminica a III-a a Paºtelui (B) Duminica a IV-a a Paºtelui (B)
IV-a

Ucenicii au povestit ce li se întâmplase pe drum ºi cum În vremea aceea Isus a zis: „Eu sunt Pãstorul cel bun.
l-au recunoscut la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei Pãstorul cel bun îºi pune viaþa pentru oile sale. Dar nãimitul,
acestea, Isus însuºi a stat în mijlocul lor ºi le-a zis: „Pace ºi care nu este pãstor ºi oile nu sunt ale lui, vede lupul venind
vouã!”. Dar ei, încremeniþi ºi înspãimântaþi, credeau cã vãd ºi lasã oile ºi fuge, iar lupul le rãpeºte ºi le risipeºte. Aceasta
un duh. ªi El le-a spus: „De ce sunteþi tulburaþi ºi de ce se pentru cã este nãimit ºi nu-i pasã de oi. Eu sunt Pãstorul cel
ridicã îndoieli în inima voastrã? Vedeþi mâinile ºi picioarele bun ºi le cunosc pe ale mele ºi ale mele mã cunosc pe mine.
mele, cã eu sunt cu adevãrat...” ªi, spunând aceasta, le-a Dupã cum Tatãl mã cunoaºte pe mine, ºi Eu îl cunosc pe
arãtat mâinile ºi picioarele... Tatãl ºi viaþa mea o pun pentru oi. Mai am ºi alte oi, care nu
ªi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grãit sunt din staulul acesta. ªi pe acelea trebuie sã le aduc ºi
când eram încã cu voi: cã trebuie sã se împlineascã toate glasul meu îl vor auzi ºi vor fi o turmã ºi un pãstor. De aceea
cele scrise în Legea lui Moise, în profeþi ºi în psalmi despre mã iubeºte Tatãl, pentru cã Eu îmi pun viaþa, ca iarãºi sã o
mine.” Atunci le-a deschis mintea ca sã înþeleagã Scripturile. iau. Nimeni nu o ia de la mine, ci Eu o pun de la mine însumi.
ªi le-a zis: „Aºa este scris: Cristos trebuie sã pãtimeascã ºi Putere am sã o pun ºi putere am ca iarãºi sã o iau: aceastã
sã învie din morþi a treia zi ºi sã se vesteascã în numele lui poruncã am primit-o de la Tatãl meu” (In 10,11-18).
convertirea spre iertarea pãcatelor, la toate neamurile,
începând din Ierusalim. Voi sunteþi martori ai acestor lucruri”
(Lc 24,35-48). Evanghelia celei de-a patra duminici a Paºtelui se prezintã sub
forma unei alegorii care, prin intermediul imaginii pãstorului iubitor ºi
atent faþã de oile sale, ne ilustreazã o ipostazã ineditã a iubirii ºi grijii
Sfântul evanghelist Luca a cunoscut principalele tradiþii ale pe care Isus Cristos Înviat (ºi glorificat la dreapta lui Dumnezeu) continuã
Învierii glorioase a Mântuitorului, tradiþii pe care le-a organizat pe sã o manifeste faþã de cei încredinþaþi Lui de cãtre Tatãl. Astfel,
parcursul unei zile, prima a sãptãmânii (Lc 24,1), în jurul unei definindu-se ca Pãstorul cel bun, Isus Cristos îi asigurã pe ucenicii din
menþiuni a frângerii pâinii. Prin aceasta, sfântul Luca ne sugereazã toate timpurile ºi din toate locurile cã îi cunoaºte pe fiecare
cã, pânã în momentul redactãrii acestei evanghelii, comunitatea (cu problemele, grijile dar ºi cu bucuriile sale) ºi cã
creºtinã înþelesese cã orice celebrare euharisticã actualizeazã nu fiecare ajunge într-o zi sã-L cunoascã (sã-i
doar Pãtimirea ºi Moartea lui Isus Cristos, ci ºi Învierea ºi chiar cunoascã prezenþa ºi lucrarea mântuitoare), cu
Înãlþarea Lui la cer (Lc 24,51). o cunoaºtere la fel de profundã cum este aceea
Cât priveºte, însã, Învierea preaslãvitã a Mântuitorului, ºi pentru dintre El ºi Tatãl; cã, pentru a-i salva pe cei
sfântul Luca, la fel ca ºi pentru ceilalþi evangheliºti, rãmâne un ameninþaþi, Isus Cristos îºi continuã dãruirea
mister pe care o serie de evenimente, trãite de ucenicii Sãi, îl lasã jertfelnicã mergând pânã la a-ºi pune viaþa; cã
sã se întrezãreascã ºi aceasta doar în anumite condiþii. Astfel, de dãruirea jertfelnicã de sine ºi Învierea Sa
vreme ce Învierea l-a transformat în mod profund pe Isus, care a glorioasã au menirea, conform poruncii primite
intrat în slava sa, ea nu poate fi perceputã de cãtre ucenici decât de la Tatãl, sã îi adune pe ucenicii sãi, de oriunde
printr-un act de credinþã. Numai aºa se poate explica, la început s-ar afla, pentru a alcãtui o singurã turmã
îndoiala ºi, mai apoi, dificila trecere de la necredinþã la condusã de un singur pãstor.
recunoaºtere. La începutul acestui drum se aflã iniþiativa lui Isus Prin urmare, în spatele acestei alegorii,
care le ureazã (le aduce) ucenicilor încremeniþi ºi înspãimântaþi suntem invitaþi sã recitim nu doar o istorie a
pacea. ªi pentru cã credinþa nu a încolþit în inimile lor, Isus Înviat lucrãrii de mântuire pe care Isus Cristos a
va fi nevoit sã le aducã dovezi ale identitãþii sale: arãtându-le rãnile sãvârºit-o într-un anumit moment al istoriei
rãstignirii pe care trupul sãu de înviere le purta ºi mâncând înaintea în favoarea locuitorilor unei þãri, ci sã
lor o bucatã de peºte fript. Cea de-a doua parte a întâlnirii cu cei înþelegem mai bine ce este Biserica ºi, mai
adunaþi în numele lui este alcãtuitã dintr-un discurs al lui Isus ales, în ce fel Cel Înviat continuã sã alcãtuiascã
Cristos Înviat (v. 44-49), prin care duce la bun sfârºit recunoaºterea poporul pe care sã-l prezinte glorificat Tatãlui
Sa (v. 44-45) urmatã de trimiterea în misiune a celor unsprezece care L-a trimis. O astfel de definire a Bisericii,
ºi a însoþitorilor lor (v. 46-49). din care noi cei înviaþi ºi glorificaþi împreunã
Noi, cei de astãzi, ne fondãm credinþa pe învierea lui Isus cu Cristos (Ef 2,6) facem parte, este dãtãtoare
Cristos, pornind de la mãrturia martorilor aleºi de mai înainte de mângâiere ºi de sperenþã, mai ales atunci
(Fap 10,41), dar ºi de la evenimente, în care ochiul nostru de când avem de traversat experienþe cumplite
credinþã întrezãreºte lucrarea de reînnoire a Celui Înviat. Mai ale vieþii. El ne asigurã de iubirea, de grija ºi,
mult, atunci când am descoperit-o ºi am trãit-o, El ne cheamã mai ales, de prezenþa lui salvatoare.
sã dãm mãrturie celor care nu au cunoscut-o ºi, prin urmare,
nu au gustat Pacea ei. Pr
Pr.. dr
dr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
12 Universul familiei

Reformarea
cuvintelor (XVI)

Încrâncenarea terapeuticã
„Tare ca moartea e iubirea. Puhoiuri de ape nu pot sã o stingã” (Ct 8,6-7). Versetele biblice din Cântarea Cântãrilor sunt amintite în
cartea de rugãciuni „Calea cerului”, la staþiunea a IV-a din Calea Sfintei Cruci. Privirea Mamei, Maria, ºi privirea Fiului, Isus, se întâlnesc.
Întrezãrim în acest schimb de priviri dorinþa mamei de a lua asupra sa suferinþa fiului condamnat la moarte. Ce n-ar face o mamã ca fiul
sã-i fie salvat? Poate ar prelungi la nesfârºit sosirea ultimei clipe. Sau ºi-ar da viaþa în locul lui. Iubirea e ºi mai tare decât moartea.
Încrâncenarea terapeuticã ar putea fi o faþetã a iubirii mamei faþã de fiu, ca dorinþã de a-i prelungi viaþa. Însã, între cele douã situaþii,
nu existã corespon-denþã, ci o mare contrapunere. În primul caz, dorinþa e fireascã, în cel al încrân-cenãrii terapeutice motivaþiile menþinerii
în viaþã pot fi departe de raþiunile iubirii, uneori chiar absurde.
Odatã cu dezvoltarea medicinei poate fi amânatã tot mai mult clipa finalã. Graniþa „obºtescului sfârºit” poate fi mutatã puþin mai
încolo. Indefinit. Se poate recurge la reanimare sau chiar la conser-varea artificialã a vieþii. Viaþa unui bolnav, în fazã terminalã sau în
stare ireversibilã, ar putea fi prelungitã sine die.

O confuzie. Încrâncenarea sã trezeascã un profund dispreþ în Asemãnarea e frica, pe care bine a intuit-o
terapeuticã vine pe fondul ideii cã moartea societate”. Nietzsche, în primul caz - de moarte, în al
e un faliment, un mare insucces ºi, de Între a conserva viaþa cu orice preþ ºi a doilea de viaþã.
aceea, se impune amânarea sa cu orice capitula în faþa pierderii sensului vieþii existã Apropierea dintre încrâncenare ºi
preþ. În fond, uitãm cã a muri e natural. un abis dar ºi o cutremurãtoare asemãnare. eutanasie þine, de asemenea, de apar-
Jurnalele amintesc sporadic de faimoºi Pe un tãrâm al abisului se aflã ataºamentul tenenþa la acelaºi ambient cultural. ªi una
pacienþi, supuºi încrâncenãrii, a cãror disperat faþã de viaþã, iar pe altul dispreþul ºi alta sunt semnul voinþei de putere a omului.
existenþã ajunsese la sfârºitul natural faþã de viaþa aflatã în condiþii precare. ªi una ºi alta sunt un mod de a afirma
(Franco, Tito, Tancredo Neves, iar mai puterea omului
recent Ariel Sharon). De cele mai multe ori, asupra morþii, fie prin
încrâncenarea tulburã în mod inutil amânarea ei
pacientul ºi-i aduce suferinþe supli- (încrâncenare), fie
mentare. prin anticiparea ei
F.W. Nietzsche, în Crepusculul idolilor, (eutanasie).
se situeazã la polul opus, anticipând Existã, totuºi, o
crudul laxism al promotorilor eutanasiei: antitezã clarã între
„Bolnavul - spune el - e un parazit pentru cele douã. Una e
societate. În anumite condiþii, a trãi mai comandatã de
mult nu e decent. În cazul în care viaþa logica vieþii cu orice
continuã într-o fricoasã dependenþã de preþ, chiar cu costuri
medici ºi de practicile lor, dupã ce sensul enorme ºi fãrã
sãu a fost pierdut, dreptul la viaþã ar trebui ameliorare. Alta de
Universul familiei 13
logica morþii procurate. În felul acesta, adepþii Medicina are un rol însemnat în
euta-nasiei marºeazã pe inutilitatea asigurarea unui sfârºit demn. De aceea
încrânce-nãrii pentru a justifica recursul la trebuia sã amintim abuzurile pe care le
moartea dulce. comportã încrâncenarea terapeuticã:
A pune egal între refuzul încrâncenãrii suferinþe suplimentare, risc, cost ridicat,
ºi aºa-zisul drept la o moarte demnã, mijloace disproporþionate.
invocat de promotorii eutanasiei e fals.
Diferenþa radicalã dintre cele douã logici Catehismul Bisericii
ne ajutã sã îndepãrtãm grava confuzie. Catolice
Catolice, în articolele 2278-2279, ne
Oricum, nu se poate vorbi de drept, din învaþã: „Suspendarea unei proceduri
moment ce omul nu e nici stãpân, nici arbitru medicale costisitoare, riscante, extra-
al morþii proprii sau a altuia. Nici demnitatea ordinare sau disproporþionate faþã de
nu poate fi invocatã acolo unde moartea rezultatele aºteptate poate fi legitimã. E
procuratã contrazice, în mod radical, vorba de refuzarea „încrâncenãrii
valoarea existenþei umane, chiar dacã terapeutice”. În acest fel nu se doreºte
aceastã existenþã e încercatã, nefericitã, moartea, se acceptã faptul cã nu poate fi
suferindã. împiedicatã. Hotãrârile trebuie luate de
Confuzia, aºadar, vine din justificarea pacient, dacã are competenþa ºi condiþia noastrã omeneascã, este
eutanasiei pe baza refuzului încrâncenãrii capacitatea, sau, dacã nu, de cei care au consideratã, uneori, ca o insuficienþã
terapeutice. dreptul legal, respectând întotdeauna voinþa momentanã a ºtiinþei. Fuga din faþa morþii
rezonabilã ºi interesele legitime ale nu e decât o travestire a aspiraþiei spre
Criterii obiective pentru a defini pacientului. veºnicie, pe care o purtãm în noi.
încrâncenarea terapeuticã: inutilitatea sau Chiar dacã moartea este consideratã Pentru Nicolae Berdiaev, sensul moral
ineficienþa terapiei, mai ales în cazul unei iminentã, îngrijirea datoratã în mod obiºnuit al omului se vede cu claritate în proba
boli ireversibile sau a morþii morþii care desãvârºeºte viaþa pe care
cerebrale; chinul, atunci când am trãit-o.
terapia în loc sã aducã alinare, Sören Kierkegaard vorbea despre
provoacã suferinþe mai apã- pasul ultim al vieþii în aceºti termeni: Putem
sãtoare bolnavului; caracterul înþelege cã acelaºi Dumnezeu care, pe
extraordinar al terapiei, care ia în mâna sa, ne-a lãsat în lume, acum o
considerare costuri ºi beneficii, retrage ºi îºi deschide braþele pentru a
starea sistemului sanitar al unei þãri primi sufletul doritor”. Pentru cei mai mulþi
etc.. Caracterul extraordinar vine oameni, procesul morþii este asociat, într-
în sprijinul sublinierii inutilitãþii adevãr, într-o oarecare mãsurã, cu
încrâncenãrii. sentimentul cã Dumnezeu ºi-a retras
mâna, iar acest sentiment, al abandonãrii,
Fondul problemei. Ce
ce rezultã, poate duce la deznãdejde.
înseamnã o moarte pe deplin umanã? Ar unei persoa-ne bolnave nu poate fi în-treruptã ªi Isus a trãit abisul abandonãrii
putea fi cea care pãstreazã un maxim de în mod legitim. Folosirea analgezi-celor pentru „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru
conºtiinþã cu un minim de suferinþã, uºurarea suferinþelor muribundului, chiar cu ce mai pãrãsit!”(Ps 22,2). Însã, nu putem
împreunã cu încredinþarea vieþii proprii în riscul de a-i scurta zilele, poate fi, din punct de desprinde aceste cuvinte din contextul
mâinile lui Dumnezeu. vedere moral, conformã cu demnitatea întregului psalm 22 care conclude plin de
Înfruntarea morþii e un act inevitabil pentru umanã dacã moartea nu este voitã nici ca speranþã „Dar sufletul meu a trãit pentru
toate creaturile dotate cu viaþã: plante, finalitate, nici ca mijloc, ci doar prevãzutã ºi el” (Ps 22,31).
animale, om. Dar omul rãmâne om ºi în faþa toleratã ca inevitabilã. Îngrijirile paleative
morþii. Spre deosebire de alte fãpturi, el e constituie o formã privilegiatã a caritãþii Însoþirea persoanelor muribunde cu
chemat sã facã din evenimentul inevitabil al dezinteresate. Din acest motiv ele trebuie compasiune, iubire ºi nezdruncinatã
morþii un fapt personal, sã-l asume, sã-l încurajate”. credinþã este un mod prin care arãtãm
trãiascã conºtient ºi liber ºi, prin urmare, ultimul adevãr despre moarte: dorinþa cea
responsabil. A muri în mod demn presupune Grija faþã de muribund creºte
mai profundã a lui Dumnezeu este de a-ºi
curaj ºi seninãtate în lupta cu moartea, trãind- în complexitate în momentul apropierii de
deschide braþele ca sã-l primeascã pe cel
o ca parte integrantã a existenþei umane ºi moarte. A ajuta pe cineva care moare nu
ce moare. Iubirea e mai tare decât
ca încoronare a vieþii. Dacã pe lângã atributul e uºor, nu numai pentru cã moartea poate
moartea!
uman îl adãugãm ºi pe cel creºtin, atunci fi falsificatã ºi deposedatã de adevãr, ci ºi
moartea devine participare la misterul pentru cã, în loc sã fie trãitã ca un eveniment
pascal al lui Cristos. extraordinar, oricât de dureros ar fi pentru Pr
Pr.. dr
dr.. FABIAN MÃRIUÞ
14 Anul Sfântului Paul

În articolul precedent am considerat misterul mântuirii în

Moartea ºi Înviere
scrisorile sfântului Apostol Paul. Ar fi trebuit sã continui aceastã
temã, dar având în vedere cã în aceastã lunã celebrãm Misterul
Pascal, Patima, Moartea ºi Învierea lui Isus, consider oportun sã
vorbesc despre Misterul Pascal ºi, în mod deosebit, despre
Moartea ºi Învierea lui Isus.

Experienþa crucii
ºi sfânt
Experienþa fundamentalã, trãitã de Apostolul Neamurilor în
întâlnirea cu Domnul Cristos Isus, consistã în faptul cã moartea lui
Isus pe Cruce i-a schimbat complet edificiul vieþii ºi modul sãu de
a vedea viaþa spiritualã. Acum, pentru el, Crucea este o imagine
care îi aminteºte mereu cã lumea, cu ideile ei, este neputincioasã.
Criteriile lumii dupã care se poate procura propria valoare
înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor, au fost dezminþite.
Sfântul Paul afirmã aceasta în Scrisoarea cãtre Galateni: „Aºadar,
nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea ce trãiesc
acum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a
iubit ºi s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). Aceastã frazã exprimã
experienþa fundamentalã a Apostolului. Nu trebuie sã ne
închipuim rãstignirea cu Isus Cristos în sens ascetic, ca ºi cum
Paul ar fi suferit cu Cristos. Aceastã rãstignire consistã mai ales
într-o dezminþire, într-o anulare a ideilor lumii ºi a modului sãu de
a vedea lucrurile. Crucea îi aminteºte clar lui Paul cã lucrul cel mai
important nu mai este acela de a-ºi demonstra propria valoare
cu lucrãri religioase sau cu observarea legii. ªi spiritualitatea nu
se mai aratã în faptul de a fi sãnãtoºi ºi plini de succes. Toate
aceste criterii, cu care mãsurãm imaginea pe care o avem despre
noi, au fost abolite de Cruce.
Rãstignirea lui Isus este, în acelaºi timp, o eliberare de cele
lumeºti. Cele mondene, care au fost ºterse pe Crucea lui Cristos, ºi sã ne afirmãm valoarea înaintea altora, fiind conºtienþi de ceea ce
nu mai au nici o putere asupra mea, afirmã sfântul Paul. Acum, putem ºi de ceea ce am învãþat. O atare identitate s-a spulberat
nici un rege sau împãrat nu mai are putere asupra mea. Sunt pentru Paul ºi i s-a pãrut nesemnificativã pe Crucea lui Isus. Totodatã
liber. Îi aparþin numai lui Dumnezeu. A fi rãstignit înseamnã o este foarte important sã ne înþelegem pe noi înºine în faþa lui Cristos
schimbare a identitãþii. Vechiul Saul, care se distingea printr-o rãstignit. Acest Isus, care îºi are sfârºitul pe Cruce, ne elibereazã
observare riguroasã a legii, a fost rãstignit ºi nu mai are nici o acum de nevoia de a ne prezenta bine, în aceastã lume, cu religiozitatea
importanþã. Acum trãieºte un nou Paul, un Paul care îºi înþelege noastrã.
toatã existenþa numai în lumina lui Cristos. Acum el nu mai trãieºte În scrisoarea cãtre Filipeni, sfântul Apostol Paul confirmã faptul cã
din propriile fapte ºi din aºteptarea recompensei de la Dumnezeu ºi-a gãsit propria identitate în Isus Cristos. „... ºi sã mã aflu în el, fãrã
pentru o observare fidelã a legii, ci trãieºte numai din credinþa în a avea justificarea mea proprie, care vine din Lege, ci pe aceea care
Cristos Isus care s-a dat pe sine însuºi pentru el. În Cristos Isus vine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazatã
experimenteazã faptul de a fi iubit în mod necondiþionat. Nu pe credinþã” (Fil 3,9).
trebuie sã împlineascã nici o condiþie pentru a fi iubit: nici condiþia În Isus Cristos, sfântul Paul a aflat cã „a fi drepþi” nu derivã din
de a împlini anumite lucrãri, nici pe cea de a se conforma faptele proprii, ci din har, din încrederea în Isus Cristos care s-a dat
principiilor mondene, nici pe cea de a evita orice greºealã, nici de pe sine însuºi, care în moartea pe Cruce l-a iubit într-un mod perfect.
a sãvârºi fapte de pocãinþã. Domnul Cristos Isus, care i-a arãtat El, când mediteazã despre moartea lui Isus ºi o aprofundeazã, devine
dragostea sa dãruindu-se pe Cruce, îl iubeºte aºa cum este. O liber de orice necesitate de a-ºi demonstra propria valoare ºi se
asemenea iubire necondiþionatã, vizibilã pe Crucea Domnului simte iubit profund de Dumnezeu.
Cristos Isus este noul fundament pe care sfântul Paul îºi edificã În aceste momente aflã cã dreptatea vine de la Dumnezeu. Acesta
viaþa. Ceea ce conteazã nu mai este prestigiul persoanei, ci faptul este, pentru el, un alt mod de a vorbi despre mântuire, despre
de a fi iubit de Domnul Cristos Isus. perfecþiune, despre dreptate, despre posibilitatea de a exista, despre
Sfântul Paul descrie noua sa existenþã ca pe o viaþã în Cristos. viaþa harului, despre viaþa de iubire necondiþionatã a lui Dumnezeu
A trãi în Cristos înseamnã ºi a trãi cu o nouã pãrere despre noi care, pe Cruce, întrece orice faliment ºi orice pãcat al lumii.
înºine. Adesea ni se pare cã ne gãsim identitatea cultivându-ne O altã experienþã fãcutã de sfântul Paul cu Crucea lui Isus Cristos
capacitãþile ºi zestrea particularã, încercând sã ne demonstrãm priveºte comunitatea creºtinã. Este clar cã nu cei puternici înþeleg
Anul Sfântului Paul 15
esenþa creºtinismului. Pentru el, aceastã esenþã consistã în faptul
cã Dumnezeu a pãtruns tocmai pânã la obscuritatea cea mai

ea lui Cristos Isus profundã a rãutãþii umane ºi a iluminat aceastã obscuritate cu


lumina sa.
Dumnezeu Tatãl a fost condus, în Fiul sãu Isus Cristos, pânã în

tul
ul Paul locul pãcatului cel mai mare, pentru a învinge acest pãcat cu iubirea
sa. Dumnezeu s-a despuiat pe sine, fãcându-se om ºi a devenit
slab pentru a umple, a vindeca ºi a transforma cu puterea sa tot
ceea ce este slab ºi bolnav în noi. Aceasta este o imagine despre
Dumnezeu diferitã de cea propovãduitã de iudei ºi de cea pe care
o învaþã filosofia greacã. De aceea, Paul nu vrea sã le þinã
Corintenilor discursuri strãlucitoare ºi sã entuziasmeze pentru
înþelepciune, pentru cã el nu vrea sã-l cunoascã decât pe Cristos
Isus cel rãstignit. „Într-adevãr, n-am voit sã ºtiu nimic altceva decât
pe Isus Crsitos, ºi pe acesta rãstignit... iar cuvântul meu ºi predica
mea n-au constat în discursuri convingãtoare ale înþelepciunii
omeneºti, ci în adeverirea Duhului ºi a puterii, astfel încât credinþa
voastrã sã fie bazatã nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe puterea
lui Dumnezeu” (1Cor 2,2.4-5).
Propovãduirea sa nu vrea sã convingã, ci vrea sã introducã în
cunoaºterea misterului lui Dumnezeu, total diferit de celelalte, ºi
anume cã Dumnezeu s-a revelat în Crucea lui Isus Cristos.
Pentru creºtini, totul se decide în baza Crucii ºi Învierii Domnului
nostru Isus Cristos. În baza acestor adevãruri decid dacã vreau sã
mã slujesc de Dumnezeu pentru mine, pentru a mã prezenta bine
în faþa înþelepþilor acestei lumi, sau dacã sunt gata sã mã cufund în
Dumnezeu care se reveleazã tocmai unde nu mã aºtept: în pãrãsire,
în neputinþã, în disperare.
Nu este posibil sã crezi acest mesaj fãrã sã treci printr-un proces
de transformare interioarã. Sfântul Paul a trecut prin acesta în
misterul lui Cristos Isus, ci persoanele simple. Pentru acestea, Crucea experienþa convertirii sale. El este încrezãtor cã ºi ascultãtorii sãi se
este un semn de speranþã. Sfântul Paul a exprimat acest gând în vor lãsa conduºi de aceste gânduri, se vor lãsa transformaþi înterior
prima scrisoare cãtre Corinteni: „Fraþilor, cugetaþi la chemarea voastrã: de cuvintele atât de diferite ale mesajului sãu. Apostolul neamurilor
nu mulþi sunt înþelepþi în felul lumii, nu sunt mulþi puternici, nu sunt mulþi nu le propune ascultãtorilor sãi numai ceva nemaiauzit pânã acum,
de neam ales, însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i ci le propune ceva care-i fascineazã. Astfel le scrie el Galatenilor:
facã de ruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe de jos ale „Unde este entuziasmul vostru? Vã mãrturisesc cã, dacã era posibil,
lumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe cele v-aþi fi scos ºi ochii ºi mi i-aþi fi dat” (Gal 4,15).
ce sunt, aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu” Predicându-le ascultãtorilor sãi mesasjul Celui Rãstignit ºi Înviat,
(1Cor 1,26-29). el nu vrea numai sã-i ºocheze, ci vrea sã-i ºi pãstreze în Cristos. De
Experienþa Crucii se reflectã în experienþa comunitãþii creºtine. Pe Cruce, fapt, este convins cã mesajul sãu este un mesaj salutar, eliberator
Domnul Cristos a suferit moartea ruºinoasã a celor rãi. Dar chiar aici, ºi care aduce fericirea, aºa cum le scrie Tesalonicenilor: „pentru cã
Dumnezeu a fãcut sã strãluceascã iubirea sa pentru oameni. De aceea, evanghelia noastrã n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci ºi prin
chiar cei care trãiesc la marginea societãþii, cei care sunt excluºi din cercul putere, prin Duhul Sfânt ºi prin convingerea deplinã, dupã cum
celor puternici, înþeleg mai bine misterul lui Cristos Isus. ºtiþi, cã astfel am fost între voi ºi pentru binele vostru...” (1Tes 1,5º.u).
El proclamã mesajul lui Isus Rãstignit ºi Înviat pentru ca ascultãtorii
sã fie convinºi cã ºi ei pot trãi o viaþã nouã, o libertate nouã, o nouã
În Înviere strãluceºte bucurie dacã ei cred în Misterul pascal: Patima, Moartea ºi Învierea
esenþa creºtinismului lui Cristos.
În Crucea lui Isus Cristos, confirmatã de Învierea sa, Dumnezeu ne ªi noi celebrãm în fiecare an Misterul Pascal, Paºtele Domnului,
conduce în profunzimile înþelepciunii. Este vorba de o înþelepciune care, fiind, de aceea, îndemnaþi de Sfânta Maicã Bisericã sã trãim cu
în fond, ne deschide spre noi dimensiuni ale umanitãþii noastre ºi spre bucurie mare aceste sãrbãtori, sã vestim moartea Domnului ºi sã
noi dimensiuni ale imaginii lui Dumnezeu. mãrturisim Învierea lui Isus pânã când va veni, din nou, pentru a
Pentru sfântul Apostol Paul propovãduirea Învierii Celui rãstignit era desãvârºi mântuirea.
ceea ce-l deosebea de iudei ºi de celelalte religii pe care le-a întâlnit în
ambientul sãu elenistic. În aceastã Înviere a lui Isus strãlucea, pentru el, Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
16 Oameni ai credinþei

Zaheu
cel mic de staturã
sus se afla în drum spre Ierusalim venind din nord, de la ospetele sãu. Reacþia lui Zaheu nu putea sã fie decât una singurã,

I Cafarnaum. El este oaspetele Ierihonului, unde avea sã se


întâmple un fapt extraordinar: convertirea lui Zaheu, al cãrui
nume, în limba ebraicã, înseamnã cel curat sau nevinovatul. Pânã
aºa cum noteazã textul biblic în continuare: “l-a primit pe Isus cu
bucurie!”
Actul convertirii are loc în urma unui adevãrat proces la care
la convertivea sa, Zaheu fusese un om plin de contradicþii. El Zaheu este supus acum de lume, care murmura ºi nu înceta sã
îndeplinea funcþia de ºef al vameºilor la Ierihon, o vamã foare spunã: ”A intrat sã fie gãzduit la un om pãcãtos!” Cu alte cuvinte,
fecventatã, aflatã la intrarea în oraº. vameºii nu puteau, în nici un caz, sã-l gãzduiascã pe Isus; era un
Luca nu face un secret din faptul cã Zaheu era un om foarte gest absolut interzis de legea iudaicã (cf. Lc 5,30; 7,34; 15,2). Motivul
bogat, iar acest lucru înseamnã cã el fãcea parte dintre cei mai era simplu: bogãþia adunatã, în cantitãþi mari ºi pe nedrept era o
puternici ai vremii ºi se bucura de mult prestigiu în societatea piedicã importantã în calea mântuirii. Isus sare peste legile nescrise
timpului sãu. El avuse prilejul sã audã multe despre Isus din ºi nedrepte ale evreilor, iar Zaheu ia atitudine imediat, în vãzul
Nazaret, probabil de la oamenii cu care venea în contact, despre tuturor: ”Iatã, Doamne, jumãtate din averea mea o dau sãrãcilor
felul lui de a fi, despre autoritatea sa în materie religioasã, despre ºi, dacã am nedreptãþit pe cineva, îi dau împãtrit înapoi!” Iatã,
faptele sale minunate; de aceea Zaheu Zaheu a luat o hotãrâre demnã ºi
devenise pur ºi simplu curios ºi se dreaptã în privinþa tuturor bunurilor
strãduia acum, pe orice cale, ”sã vadã sale. Jumãtate merge la sãraci; prin
cine este Isus!” aceastã hotãrâre a sa, Zaheu i-a
În acest moment precis din viaþa sa surprins pe toþi, depãºind cu mult
intervine un alt amãnunt important, regulile rabinice pentru asemenea
pentru Zacheu, ºi pe care textul biblic îl cazuri.
prezintã în urmãtorii termeni: Zaheu ”era El face cunoscut, de ase-menea,
mic de staturã”. Este interesant cã acestã cã va împãrþi toate bunurile sale cu
notã din urmã este aproape unicã în cei pe care ar fi putut sã-i lezeze în
toatã Sfânta Scripturã. Statura scundã dreptate, dându-le acum înapoi
era un hadicap însemnat pentru orice împãtrit, ceea ce, iarãºi, depãseºte cu
om, dar pentru Zaheu era acum o mult tradiþia legii iudaice, dar ºi pe cea
piedicã de netrecut. El trebuia sã ia o romanã (cf. Ex 22,3.6; Lev 5,21-24;
hotãrîre rapidã, acþio-nând aºa cum Num 5,6-7). Este vorba, în acest caz,
acþioneazã în asemenea ocazii mai ales de o generozitate de-a dreptul
cei tineri, dupã cum ne informeazã textul excepþionalã! Zaheu se dezlipeºte
biblic, în continuare: ”a alergat înainte bucuros de bogãþii pentru a primi
ºi s-a urcat într-un sicomor ca sã-l poatã Împãrãþia.
vedea pe Isus, cãci avea sã treacã pe Isus se adreseazã mulþimii rãmase
acolo”, noteazã evanghelistul Luca. Visul Copacul lui Zaheu, de Alessandra De Pasquale fãrã grai, spunând despre Zaheu:
vieþii sale era acum îndeplinit! ”Astãzi s-a fãcut mântuire acestei case,
Istoria sa merge mai departe, ea nu se opreºte aici; urmeazã întrucât ºi el este fiul lui Abraham!” Luca foloseºte deseori adverbul
o privire scurtã dar pãtrunzãtoare din partea lui Isus, un dialog astãzi cu referire la mântuire (cf. Lc 2,11; 3,22; 5,26; 13,32; 19,9; 23,43),
care se desfãºoarã în tãcerea inimii, iar mai apoi urmeazã clipa este o dovadã cã Zaheu a primit iertarea pe care o aºtepta atât de
cea mare: actul convertirii lui Zaheu ºi gãzduirea lui Isus. Într-o mult. Viaþa sa are, din nou, un sens, iar Zaheu este conºtient de
clipã, Zaheu era în centrul atenþiei tuturora. Pentru el nu era nimic aceasta. Mai mult încã, Isus pronunþã un cuvânt greu la adresa lui
mai important decît sã-l aibã pe Isus ca oaspete. Zaheu: ”ºi el este un fiu al lui Abraham!” Cu alte cuvinte, ºi Zaheu
Dar sã urmãm firul evenimentelor, aºa cum s-au petrecut ele se poate considera fiu al lui Abraham, care aparþine poporului ales.
în realitate. Zaheu nici nu s-a urcat bine în copac, când auzi, Concluzia este cã Zaheu a devenit, graþie întâlnirii cu Isus din
dintr-o datã, un glas prietenesc care-i spune: ”Zaheu, coboarã Nazaret, un fiu demn ºi generos al Tatãlui din ceruri. Zaheu ne
repede pentru cã astãzi trebuie sã rãmân în casa ta!” Zaheu nu cheamã ºi pe noi sã meditãm la adevãratul sens al vieþii ºi la
mai avea nicio putere de reacþie, era pur ºi simplu copleºit de întâlnirea noastrã cu Cristos!
împrejurãri. Intenþia sa fusese doar sã-l vadã pe Isus de departe,
iar realitatea de acum era cu totul alta. Isus însuºi alesese sã fie Mons. prof. dr dr.. VLADIMIR PETERCÃ
Sfântul lunii 17
Îmbrãþiºaþi credinþa în Isus Cristos, primiþi botezul ºi eu voi ucide
Sfântul Gheorghe monstrul”. Atunci regele ºi toatã populaþia primirã botezul.
Aºadar, în tabloul lui Uccello, dragonul nu este ucis, ci doar
rãnit de lancea neînfricatului Gheorghe ºi legat cu cingãtoarea
ºi dragonul
dragonul. prinþesei. Fiara are mai degrabã înfãþiºarea unui cãþeluº, a cãrui
gurã este cãscatã nu în semn de ameninþare, ci din cauza durerii.
În viziunea artistului, Gheorghe sãvârºeºte nu atât un act militar,
Iconografie ineditã cât un ritual de exorcizare, în urma cãruia puterea maleficã a
dragonului este înlãnþuitã.

Între istorie ºi legendã


Despre sfântul Gheorghe se ºtie în mod cert doar cã a murit ca
martir, la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuþiei lui Diocleþian.
Militar creºtin, Gheorghe era originar din Capadocia, dar a sãvârºit
gestul eroic de „înfrângere a dragonului”, în cetatea Silene din Libia. O
sintezã a legendelor despre viaþa acestui cavaler al credinþei creºtine
ne este oferitã de Jacopo da Varagine în „Legenda de aur”, operã
care stã la baza a nenumãrate producþii literare ºi artistice.
În artã, cel mai adesea, Gheorghe este reprezentat în postura
de cavaler, în timp ce strãpunge cu lancea dragonul infernal,
salvând-o astfel de la moarte pe fiica împãratului. În opera lui
Vittore Carpaccio (Sfântul Gheorghe ºi dragonul, 1507, Veneþia,
„Scuola di San Giorgio degli Schiavoni”), Gheorghe capãtã, de-a dreptul, Sfântul Gheorghe ºi dragonul, de Paolo Uccello
înfãþiºarea de protagonist al turnirelor medievale. Dramatismul bãtãliei
este accentuat de câmpul semãnat cu oasele ºi cadavrele victimelor Figurii imobile a prinþesei, imagine a resemnãrii pãgâne în
neputincioase ale bestiei care, ieºind din lac, teroriza cetatea situatã faþa destinului ineluctabil, i se contrapune dinamismul cavalerului,
în apropiere. Este o reprezentare metaforicã a confruntãrii dintre religia care simbolizeazã forþa credinþei creºtine. Calul este de culoare
creºtinã, al cãrei protagonist este Gheorghe, ºi lumea pãgânã ce albã – simbol al puritãþii, condiþie ºi garanþie a succesului împotriva
plãteºte un greu tribut superstiþiilor, adesea pline de cruzime, pentru a forþelor rãului. Harnaºamentul de culoare roºie anticipeazã deja
îmbuna forþele rãului. libaþia de sânge pe care Gheorghe, cavalerul curajos, va trebui
sã o plãteascã pentru statornicia sa în credinþã.
Paolo Uccello ºi „Legenda de aur” În spatele cavalerului, deasupra pãdurii, se ridicã norii
O versiune cu totul ineditã a sfântului Gheorghe ne este oferitã ameninþãtori ai furtunii, parcã pentru a arãta cã Gheorghe a
de Paolo Uccello (1397-1475), în tabloul Sfântul Gheorghe ºi dragonul câºtigat doar o bãtãlie, nu ºi lupta, cãci în întunericul pãdurii, loc
ce se aflã la National Gallery din Londra, pictat pe la mijlocul secolului al capiºtilor pãgâne, vor trebui purtate multe alte bãtãlii.
al XV-lea. Iatã pasajul din „Legenda de aur” care l-a inspirat pe autor:
Atunci Gheorghe se urcã pe cal ºi fãcându-ºi semnul crucii se Sfântul Gheorghe care-mi revine în minte
avântã asupra dragonului. Strânse cu putere lancea ºi, Când am vãzut pentru prima datã acest tablou, mi-am amintit
recomandându-i-se lui Dumnezeu, rãni bestia în mod grav. Aceasta de misiunile populare þinute în biserica din satul meu, pe când
cãzu la pãmânt, iar Gheorghe îi spuse fetei: „Nu-þi fie teamã, ci eram copil. Am auzit atunci, de la preotul predicator, cã diavolul
leagã-þi cingãtoarea de gâtul dragonului”. Ea fãcu astfel, iar dragonul este asemenea câinelui înlãnþuit, ce nu-þi poate face nici un rãu
începu s-o urmeze, blând ca un cãþeluº. Vãzând-o apropiindu-se atâta timp cât stai la distanþã de el. Înþeleg acum cã, chiar dacã
astfel de oraº, poporul înmãrmurit începu a striga: „Vai nouã, acum te-ai apropiat de cel rãu, inconºtient sau datoritã circumstanþelor
vom muri cu toþii!” Dar fericitul Gheorghe le spuse: „Nu vã fie teamã, haotice ale vieþii, Dumnezeu îþi trimite un sfânt Gheorghe, gata sã
pentru cã Dumnezeu m-a trimis la voi sã vã eliberez de acest dragon. te salveze. Trebuie doar sã-l asculþi ºi sã-i urmezi îndemnurile.

Sfântul Gheorghe ºi dragonul, de Vittore Carpaccio


Pr.. IERONIM IACOB
Pr
18 Istorie ºi spiritualitate

Inter viu cu Pierre Hayet, preºedintele


Interviu
Institutului Vladimir Ghika (II)
(continuare din numãrul trecut ) pânã când Jean Daujat sã
Pierre Hayet scoate dintr-un dosar o carte poºtalã cu Sfânta îmi spunã: Poftim, vã dau
Fecioarã, emblemã a Congresului de la Buenos Aires, din 1934. Sunt arhivele mele.”
documente adunate cu grijã ºi cu greu, de-a lungul multor ani. Dar nu numai atât.
“ªtii cã Monseniorul Ghika se ocupa de Congresele Euharistice. “Yvonne Estienne, nu
ªi cum afli despre Congresele Euharistice? Trebuie sã scrii la vorbiþi prea des de ea...
asociaþie. Unde erau principalii care l-au cunoscut pe Monseniorul Hârtiile pe care ea le avea
Ghika? În Belgia. Am fost acolo, 3-4 zile, cu soþia mea, ºi am fost de la Monseniorul Ghika, le-
primiþi la Namur. Este sediul unei episcopii. ªi aici m-am pus pe a lãsat, la moartea ei, în
lucru. Am un dosar destul de mare. Pentru cã le-am scris tuturor grija unui preot. ªtiam cã exista acest preot, am obþinut adresa lui, am
celor care au organizat congrese euharistice. plecat în regiunea Bourges, am petrecut acolo sfârºitul de sãptãmânã
- Sunt în Belgia? de care era nevoie. Fac impresie bunã, cum se spune ºi în popor, ºi mi-
- Nu, sediul central era în Belgia. Majoritatea mi-au rãspuns. a spus: Îþi dau tot ce mi-a lãsat Yvonne. “
ªi apoi am continuat cercetãrile ºi în Franþa. Pe masa de lucru sunt înºirate cãrþi, articole, reviste - o muncã
Ultimul Congres la care a participat Monseniorul este cel de de lungã duratã, fãcutã de domnul Hayet pentru a pune în
la Budapesta, din 1938, prezidat de Cardinalul Pacelli, ulterior Pius evidenþã aceste arhive.
al XII-lea. Începând cu anul 1939, Vladimir Ghika se aflã în România “Acesta a fost marele meu efort, sã merg peste tot, sã vorbesc,
ºi nu va mai pãrãsi þara. sã þin conferinþe. ªi apoi, dacã vrei, mi-aº fi dorit sã se facã mai
“A convertit, a botezat foarte mulþi oameni”, continuã Pierre multe în România. Vedeþi, aici aveþi un articol de-al meu, aici cartea
Hayet. O mare parte din documente se regãsesc în arhivele scoasã cu Doina Cornea, aici prima carte la care am participat.
Institutului. Arestat în 18 noiembrie 1952, este condamnat, un an Toate astea au fãcut ca oamenii sã mã cunoascã”.
mai târziu, la 24 octombrie 1953, la 3 ani de temniþã grea. “Motivele Ar trebui vorbit ºi de alte faþete ale Monseniorului Ghika –
sunt complicate. Dar în închisoare - orice-am spune -, toþi avem misionarul. În 1932, spre exemplu, Monseniorul Ghika însoþeºte
limite fizice, iar el a suportat totul. Pentru cineva în situaþia lui...”. un grup de maici carmelitane de la Cholet, care urmau sã fondeze
Vladimir Ghika a murit la 16 mai 1954, la închisoarea Jilava. primul Carmel în Japonia. Pierre Hayet e încântat sã vorbeascã
Privind documentele ºi fotografiile pe care le-a adunat, Pierre despre aceastã ultimã descoperire a lui ºi despre prietenia care
Hayet spune nostalgic: “La început am avut impresia cã era un om s-a înfiripat, prin scrisori, cu una din maicile de la Cholet, plecatã
care scria mult, un intelectual. Dar când l-am vãzut cu copiii, m-am în Japonia odatã cu Monseniorul Ghika.
întrebat de ce nu se vorbeºte mai mult de rolul lui de educator.” “O sorã, francezã, care a plecat, în 1932, pe vapor cu
Pierre Hayet se întreabã, de asemenea, de ce nimeni nu a Monseniorul Ghika, s-a împrietenit cu noi. Am devenit “amici”, ºi
vorbit mai mult despre Vladimir Ghika, istoricul. El nu numai cã a timp de patru ani i-am scris. Ea ne-a rãspuns. Scrisori extrem de
adunat materiale importante din punct de vedere istoric, depuse pertinente, care merg departe în planul credinþei.”
la Biblioteca Academiei, dar a publicat un volum, intitulat Spicuiri “În fond, dacã îl priviþi pe Monseniorul Ghika, cum era, ce a
istorice. Remarcabil, e tot ce poate sã spunã Pierre Hayet. Ceea scris, cum arãta... Nu ºtiu cum sunteþi dvs. Dar eu trebuie sã mã
ce îºi doreºte domnul Hayet este sã realizeze broºuri, pe diverse agãþ de credinþa mea. Nimic nu e evident. Câteodatã mã simt ca
teme, ca cele evocate. De exemplu: Vladimir Ghika - politicianul. în deºert, dacã putem spune aºa. ªi atunci îmi spun: e formidabil.
“ªtiþi cã Monseniorul Ghika a contribuit la redactarea Concor- E adevãrat cã trãim: aceastã boalã o suport - am avut trei operaþii
datelor, a fost întâi cel al Serbiei, apoi al României...” de cancer, am avut multe boli. Cum reuºesc? El mi-a permis sã
- Bãnuiam, dar aveþi ºi documentele care dovedesc asta? mã gândesc ºi la altceva decât la suferinþa mea.”
- Da, bineînþeles cã le am, rãspunde calm domnul Hayet. Monseniorul Ghika spune într-unul din gândurile aºtenute aparent
Integriºtii le aveau ºi, în acest caz, a trebuit sã negociez, negociez. la întâmplare, pe fiþuici de hârtie: “Bucuria pare sã umple inima omului,
- ªtiam cã a primit ºi Legiunea de onoare, în Franþa. Asta pentru durerea pare sã o goleascã. Dar în planul lui Dumnezeu, una o goleºte,
ce a fost? doar pentru ca cealaltã sã o umple din plin.”
- Am ºi acest document. Îl cunoaºtem pe marele cancelar, soþia Dorim sã îi mulþumim domnului Hayet pentru munca ºi pentru
mea fiind militar de carierã. Mi-a dat un certificat, cu numãrul ºi devotamentul lui, care ne dau posibilitatea sã îl întâlnim ºi astãzi
toate detaliile.” pe Monseniorul Vladimir Ghika în documente, scrisori, ºi nu în
Totul este o problemã de relaþii, de prietenii, continuã sã explice cele din urmã, într-o serie de fotografii istorice.
domnul Hayet felul în care a adunat aceastã arhivã. “Spre exemplu,
am fost sã îl întâlnesc pe Jean Daujat. Mi-au trebuit aproape 10 ani ANCA BERLOGEA
Pastoraþie
19

MISIUNI LA PAROHIA CA
PAROHIA TEDRALEI SF
CATEDRALEI SF.. IOSIF
Pentru a marca Sãrbãtoarea Divinei Milostiviri, care se celebreazã în prima duminicã dupã Paºti, la Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti vor avea
loc douã zile de misiuni, þinute de Pr. Tadeusz Rostworowski SJ.

PROGRAMUL
Sâmbãtã, 18. 04. 2009 Duminicã, 19. 04. 2009
MISIU Sf. Liturghie de la ora 9.00 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 9.00 - MISIUNE
Sf. Liturghie de la ora 17.00 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 10.30 - MISIUNE
Sf. Liturghie de la ora 18.30 - MISIUNE Sf. Liturghie de la ora 12.15 - MISIUNE
Sf. Liturghie de la ora 15.00 - INCHEIEREA MISIUNII
La ora 10.00 se organizeazã catehezã
specialã legatã de Divina Milostivire La ora 15.00, Ora Milostivirii Divine, se va recita
pentru copiii din parohiile din Bucureºti. ROZARIUL DIVINEI MOLOSTIVIRI, dupã care se
La ora 14.00 se organizeazã catehezã va celebra Sfânta Liturghie.
specialã legatã de Divina Milostivire
pentru tinerii din parohiile din Bucureºti.

VOR FI PREZENTE MOAªTELE SFINTEI FFAUSTINA!


AUSTINA!
Mesajul Milostivirii Divine „vine în întâmpinarea tuturor nevoilor oamenilor” (Ioan Paul al II-lea) ºi are formele de devoþiune indicate de Isus
Sfintei Faustina: „Toate sufletele care vor adora îndurarea mea ºi îi vor rãspândi cultul, îndemnând ºi alte suflete la credinþa în îndurarea mea,
nu vor avea teamã în ceasul morþii...”. Sufletul care va venera aceastã icoanã ºi va recita rozariul divinei îndurãri nu va pieri; deja pe acest
pãmânt îi promit victorie asupra duºmanilor ºi va fi ocrotit de gloria mea în ceasul morþii”.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Centru de ascultare ºi primire


Centrul Diecezan de pastoraþie a familiei din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, în colaborare cu
Asociaþia Familiilor Vladimir Ghika, a deschis în incinta Parohiei Bãrãþia (Str. Bãrãþiei 27 - Piaþa Unirii) un Centru
de ascultare ºi primire.
În cadrul acestui Centru se oferã consiliere pentru familiile în dificultate, consiliere psihologicã, consiliere
juridicã ºi consiliere pe probleme de metode naturale (planning).
Centrul de ascultare ºi primire este deschis în fiecare zi, de luni pânã vineri, de la 16.00 la 18.00.
Persoanã de contact : Iulian Oanþã, tel. 031.802.29.18, 0723.17.62.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Întâlnirea profesorilor catolici din Bucureºti


Pentru a începe o pastoraþie a profesorilor în Arhidieceza de Bucureºti, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu îi
invitã pe profesorii catolici din Bucureºti la o primã întâlnire, duminicã, 26 aprilie 2009.
În cadrul acestei Întâlniri, la ora 18.30, se va celebra o Sfântã Liturghie pentru toþi profesorii din
Bucureºti.
Dupã Sfânta Liturghie, la ora 19.30, va urma o conferinþã, cu dezbateri, pe tema pastoraþiei profesorilor.
Conferinþa va avea loc în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic Sf. Tereza din Bucureºti
(lângã catedrala Sf. Iosif, str. G-ral Berthelor, 17).

Profesorii catolici din Bucureºti sunt rugaþi sã ia legãtura cu pãrintele paroh din parohia de care aparþin
sau sã-l contacteze direct pe pãrinte Iosif Tiba – tel. 0721773514, email: iosiftt@yahoo.fr -, responsabil cu
pastoraþia profesorilor ºi universitarilor în cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.
20 Arta de a trãi

PRIVIREA UMANÃ

Pentru cã omul este o fiinþã socialã, a simþit dintotdeauna nevoia sã comunice cu ceilalþi. Limbajul reprezintã o formã de comunicare,
dar nu este unica modalitate de a comunica. Existã ºi comunicarea nonverbalã, cu ajutorul trupului, pe care ne-o însuºim din primele
zile ale vieþii. Comunicãm zilnic cu ajutorul trupului, chiar dacã cei mai mulþi dintre noi nu conºtientizãm asta. Simple gesturi pot fi semnale
puternice pentru cei care ºtiu sã le citeascã. Este important sã recunoaºtem aceste semne care ne aratã când ºi cât sã ne apropiem de
cineva, cum percep ceilalþi atitudinea noastrã, când o persoanã este prea îndrãzneaþã etc.
O formã importantã a comunicãrii nonverbale este privirea. Ochii trãdeazã stãrile de spirit ºi le comunicã celor din jur, devenind
astfel un mod de exprimare de o deosebitã varietate ºi expresivitate.
Ochii sunt ferestrele sufletului devorãm cu privirea. În privirea noastrã nu se vãd doar
Când vorbesc cu cineva, obiºnuiesc sã-i privesc chipul, ochii. dezamãgirea sau satisfãcþia, ci ºi corectitudinea ºi sinceritatea,
Mi se pare o chestiune de bun simþ ºi de respect sã-i acord atenþie sau vulgaritatea ºi indecenþa.
persoanei pe care o am în faþa mea. Poate de asta nu mã simt ªtiinþa modernã a comunicãrii nonverbale a fãcut posibilã
foarte confortabil atunci când partenerul meu de dialog îºi gãseºte identificarea cu precizie a privirii noastre atunci când suntem
altceva de fãcut în timp ce-mi vorbeºte. Ochii sunt ferestrele supãraþi sau când ne este fricã, când suntem triºti sau fericiþi. De
sufletului, sunt lumea în care gãseºti exprimate adevãrul ºi asemenea, se ºtie cã, atunci când minþim, privirea noastrã este
minciuna, prietenia, nepãsarea, bucuria, tristeþea, indiferenþa, nesigurã; sau cã atunci când pupilele ni se dilatã ºi ochii încep sã
trãdarea etc. Privirea este un mijloc de comunicare eficient; este, strãluceascã, este vorba de un incontestabil interes faþã de o
poate, modul cel mai sincer ºi mai eficient prin care oamenii persoanã de sex opus.
comunicã între ei! Datoritã privirii, suntem expuºi ºi sinceri, chiar În ochi ni se poate citi cel mai uºor starea sufletului ºi, de multe
dacã nu dorim mereu asta; exprimãm emoþii ºi adevãruri pe care, ori, chiar ºi gândurile. În privirea noastrã se poate citi ce anume
uneori, cuvintele nu ar vrea sã le exprime. Sufletul unei persoane cãutãm, ce anume dorim. Se vede, de fapt, cine suntem noi, ce
este ascuns în ochii sãi, poate de aceea unora le este fricã sã se tip de persoanã suntem, ce tip de personalitate ne-am construit.
lase priviþi în ochi.
Ochii, poartã afectivã
Ce spune privirea noastrã despre noi? Ochii nu sunt doar un instrument al simþurilor, prin ei putem
Avem un anume stil ºi etalãm o anumitã personalitate atunci avea controlul asupra personalitãþii noastre; ei ne spun ce fel de
când privim ºi când ne gândim la ceva. Se cunoaºte când privim persoanã suntem sau vrem sã devenim. Ochii noºtri ne pot vindeca
cu bunãvoinþã sau când gândim cu rãutate despre cineva; se vede ºi ne pot rãni, de aceea este foarte important sã ºtim care este
dacã iubim sau dacã urâm; se observã când privim o persoanã calitatea privirii noastre; adicã sã ºtim ºi sã fim atenþi la ceea ce
admirându-i farmecul ºi frumuseþea ºi când suntem gata sã o intrã prin aceastã fereastrã a sufletului. Ochii pot exprima admiraþia
Arta de a trãi 21
faþã de frumos, dar tot ochii pot despuia frumuseþea unei creaturi pur ºi simplu, vor sã facã o cucerire ºi atunci recurg la flirt.
reducând-o la un obiect, instrumentalizând-o în scopuri egoiste. Prin Contactul vizual este prima armã a flirtului. Se aruncã, din când
ochii noºtri pot intra multe imagini ºi provocãri, subliniate ºi accentuate în când, ocheade, priviri mai îndrãzneþe sau mai timide. Pot
de modã ºi de media. De multe ori, avem senzaþia cã suntem puºi la urma priviri intense ºi pline de înþelesuri.
zid de anumite imagini ºi atitudini, cã suntem provocaþi, cã instinctele În revistele pentru femei ºi pe numeroase site-uri care-ºi
noastre sunt stimulate de ceea ce ochii noºtri au vãzut. Suntem, pur ºi propun sã ajute femeile sã se împlineascã din punct de vedere
simplu, victime ale unor imagini care încep sã ne domine. În felul afectiv, se vorbeºte mult despre acest subiect. De multe ori, flirtul
acesta, pacea noastrã interioarã este greu pusã la încercare. este vãzut ca o modalitate de a-þi încerca puterea de seducþie,
ca un mod de a comunica ºi de a te distra, ca un nevinovat mod
Mortificarea ochilor de relaxare pentru cele douã persoane implicate. S-a constatat
Este nevoie ca privirea noastrã sã fie „orientatã” în funcþie de un lucru curios ºi poate chiar îngrijorãtor: oamenilor le place sã
drumul pe care vrem sã meargã viaþa noastrã. se joace cu privirea, atunci când este vorba de seducþie, ºi le
Mortificarea ochilor este pasul concret pe care trebuie sã îl facem este uºor sã flirteze cu oricine, mai puþin cu persoana care le
atunci când vrem ca viaþa noastrã sã fie orientatã spre Bine, spre este alãturi ºi cu care petrec cel mai mult timp.
Frumos, spre Dumnezeu. Mulþi considerã flirtul inofensiv, dar poate cã n-ar trebui
Don Bosco a avut o sensibilitate deosebitã faþã de psihologia cultivate aceste atitutidini, chiar dacã, pe moment, îþi dau
ochilor, fiind de pãrere cã privirea noastrã trebuie orientatã cãtre senzaþia de victorie prin faptul cã ai reuºit sã atragi privirea
realitãþile care dau conþinut, stil ºi valoare vieþii. sau sã-þi dovedeºti calitãþile de cuceritor. Cuvintele din
Pentru cã prin ochi intrã informaþii ce contribuie la conturarea unei Evanghelie, categorice ºi fãrã drept de replicã: „Dacã ochiul
personalitãþi sãnãtoase, este nevoie sã-i cãlãuzim spre imagini tãu te duce la pãcat, scoate-l”, ne aratã, totuºi, cât de vinovate
sãnãtoase, fiind conºtienþi cã ele vor influenþa modul nostru de a fi. pot fi “nevinovatele” priviri.
Pentru cã suntem creºtini, trebuie sã acþionãm în aºa fel încât
imagini indecente, scandaloase sau obscene sã nu ni se infiltreze în Privirea care rãneºte
suflet. Uneori este suficient sã apãsãm pe un buton al telecomenzii. Modul în care îi privim pe oameni are o influenþã deosebitã
Trebuie sã ne antrenãm ca sã putem face din ochii noºtri filtre asupra lor. Ne putem uita la celãlalt cu o privire ce-i apasã
care sã ne atenþioneze cã ceea ce ni se oferã este rãu, ºi sã nu sufletul. Sau putem privi cu o indiferenþã rece, umilindu-l ºi
acceptãm sã intre, prin aceste ferestre, mesaje nocive. Mai mult, degradându-l pe celãlalt. Existã o privire care poate sã distrugã
trebuie sã avem puterea sã închidem ochii ºi sufletul pentru a evita o relaþie, sã paralizeze o dicuþie sau poate sã-l facã pe celãlalt
sã fim contaminaþi. Acesta este un antrenament zilnic, care nu poate sã se simtã un om fãrã valoare ºi bun de nimic. Este privirea
fi neglijat, pentru cã atacurile sunt continue. rece, rea, duºmãnoasã, suspicioasã, criticã, rãuvoitoare sau
ostilã. Este privirea ce rãneºte ºi distruge.
Privirea poate spune mi-eºti drag
Ochii, privirea umanã joacã un rol foarte important în exprimarea
sentimentelor ºi a intenþiilor senzuale, în jocul seducþiei. Cel mai bine Privirea binevoitoare
ºtiu lucrul acesta cei care vor sã cucereascã un posibil partener sau, Aºa cum existã o privire care distruge, existã ºi privirea
care zideºte. Este privirea care admirã, care dã încredere, curaj.
Este privirea plinã de bunãtate ºi cãldurã, este privirea ce
încurajeazã.
Aþi avut vreodatã ocazia sã priviþi ochii unui copil care tocmai
a reuºit sã facã un lucru pentru care a depus mult efort ºi care
pentru el înseamnã o mare realizare? Este un chip care cere
recunoaºtere, apreciere. Dacã a fost încurajat ºi susþinut de
privirea unuia dintre pãrinþi, acel copil va dori sã facã mai mult,
va dori sã se depãºeascã. El a trãit sentimentul cã este apreciat
ºi luat în serios, iar asta-l mobilizeazã. Se poate observa aici
efectul Pygmalion care subliniazã importanþa privirii pozitive a
educatorului faþã de elevul sãu, acesta din urmã putând fi chiar
transformat dintr-un copil-problemã într-unul bun.
Privire binevoitoare este ºi aceea care mângâie ºi dã tãrie,
cea care este plinã de compasiune ºi de iubire, cea
prietenoasã ºi amabilã, cea plinã de înþelegere. Binevoitoare
este ºi privirea discretã, plinã de dragoste, de atenþie, de
respect, de înþelegere, mereu dispusã sã asculte ºi sã
liniºteascã.
CRISTINA ªOICAN
22 Anunþuri

NOUTÃÞI EDITORIALE Librãria Sf. Iosif


recomandã
Fratelui meu din exil.
Epoca stalinistã în România Assisi
în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika, Itinerar spiritual
prinþ, preot ºi martir în carisma
(Ediþia a doua) franciscanã
Ed. Serafica,
Galaxia Gutenberg, 2009
2008
A apãrut ediþia a doua, revizuitã ºi adãugitã, a albumului
“Fratelui meu din exil. Epoca stalinistã în România, în scrisorile
Monseniorului Vladimir Ghika, prinþ, preot ºi martir”. Este o
“corespondenþã ineditã, semnatã de Vladimir Ghika ºi adresatã fratelui sãu Dimitrie,
în Elveþia, în perioada 1948-1952”.
K. H. Peschke
Volumul este realizat de Anca Berlogea. De introducerea, redactarea notelor ºi
Etica creºtinã
documentelor de arhivã s-a ocupat Emanuel Cosmovici. Postfaþa este semnatã de
Vol. I
Tereza Brânduºa Palade.
Ed. Galaxia
Albumul este un proiect al SIGNIS ROMANIA.
Gutenberg
2009

Dan PPA
AVELESCU, Elisabeta ROBU
Zece stropi care picurã miere în suflet
Ed.Triumf, 2009
Cei “zece stropi” sunt zece capitole prin care autorii E. Ferenþ
Dan Pavelescu º Elisabeta Robu cautã sã picure “miere Frumuseþea
tãmãduitoare în sufletele cititorilor”. vieþii creºtine
Dan Pavelescu, nãscut la Bârlad în 1922, este, din dupã sfântul
1990, profsor consultant la universitatea Politehnicã din Grigorie de
Bucureºti. Pasionat, de mai mulþi ani, de corelarea dintre Nyssa
ºtiinþã ºi tehnicã, a publicat diferite cãrþi de acest gen. Ed. Sapientia
Elisabeta Robu, nãscutã la Sãbãoani-Neamþ în 1956, 2009
este licenþiatã în teologie, în cadrul Institutului Teologic
Romano-Catolic de Bucureºti.
Benedict
Cãrþile pot fi cumpãrate de la Librãria Sf. Iosif, str. G-ral Berthelor 19, Bucureºti, tel. 0212015457, al XVI-lea
0212015475, email: arcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro . Apostolii
ºi primii
discipoli ai
lui Cristos.
La originile
Bisericii
Ed. ARCB
2009

Cãrþile sunt disponibile la Librãria


Sf. Iosif
Iosif::
- str
str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti;
- tel. 021 2015457; 021 2015475;
- e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro,
libraria@arcb.ro;
- www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e
Social 23
PSIHOLOGUL RÃSPUNDE SFATUL MEDICULUI
SFA
Sunt cititor al revistei ºi al rubricii dumneavoastrã. INDICELE DE MASÃ CORPORALÃ
De mult timp vreau sã vã adresez o întrebare legatã
Indicele de masã corporalã (IMC) reprezintã un indicator fidel al grãsimii
de o problemã cu care mã confrunt din copilãrie. Cred
totale a corpului. El se calculeazã simplu prin împãrþirea greutãþii, exprimatã
cã sufãr de claustrofobie. De fiecare datã când sunt
în kilograme, la pãtratul înãlþimii persoanei, exprimatã în metri.
în metrou sau în lift, uneori chiar ºi în autobuz, simt
cã mã sufoc. Am o senzaþie de apãsare, transpir ºi Greutatea (kg.) Valorile IMC indicã,
mi se pare cã cei din jurul meu „mã asalteazã”. Ce IMC = * sub 18,5 - individ subponderal
Înãlþimea 2 (m) * între 18,5 – 24,9 - normoponderal
pot sã fac pentru a
scãpa de aceas- * între 25 – 29.9 - supraponderal
tã stare? * peste 30 - obezitate
Persoanelor supraponderale ºi obeze li se recomandã controlul
sãptãmânal al greutãþii, în vederea scãderii IMC.
Supraponderabilitatea dãuneazã organismului prin aceea cã solicitã
în exces inima, musculatura ºi articulaþiile. Tipicã în acest sens este
gonartroza, atât de frecventã, dureroasã ºi invalidantã a acestor persoane.
Obezitatea reprezintã, în plus, un factor de risc pentru o largã paletã
de patologii: diabet zaharat, hipertensiune arterialã, hipercolesterolemie,
Evident, simptomele pe care le prezentaþi se
litiazã biliarã, gutã, sindromul de insuficienþã venoasã.
regãsesc în lucrãrile de specialitate la capitolul fobii,
Supraponderabilitatea, ºi cu atât mai mult obezitatea, reclamã
dar nu aº concluziona cã este vorba, neapãrat, de
schimbarea stilului de viaþã ºi scãderea IMC sub supraveghere medicalã.
claustrofobie. Conform DSM IV, adicã „Manualul de
Ca primã mãsurã este recomandatã miºcarea, mersul pe jos zilnic,
diagnostic ºi statisticã a tulburãrilor mentale”, publicat
cel puþin 30 de minute, combaterea sedentarismului. Este necesarã
de Asociaþia Americanã de Psihiatrie, e posibil sã vã
învingerea comoditãþii ºi formarea obiºnuinþei de a prefera mersul pe jos.
încadraþi la o altã formã de fobie. Spuneþi cã teama se
Acesta asigurã stimularea activitãþii inimii, menþine un bun tonus muscular,
manifestã mai ales în prezenþa celorlalþi, a mulþimii.
asigurã oxigenarea þesuturilor prin activarea circulaþiei sangvine ºi
Atunci când sunteþi singur în lift sau în autobuz, aveþi
îmbunãtãþirea ritmului respiraþiei. Mersul pe jos relaxeazã fizic ºi psihic,
aceleaºi manifestãri?
ameliorând ºi valorile tensiunii arteriale.
Dacã nu este aºa, tulburarea de care suferiþi poartã
Ca o a doua mãsurã, se impune aportul suficient de lichide, doi litri pe
numele de agorafobie, care se traduce, în principal,
zi, distribuit pe tot parcursul zilei, în înghiþituri mici. Apã simplã, apã platã,
printr-o teamã de spaþiile aglomerate. Uneori
ceaiuri din plante medicinale, neîndulcite, supã sau ciorbã, toate îºi
simptomele pot avansa pânã la atacuri de panicã.
manifestã beneficiile. Se evitã bãuturile carbogazoase, care determinã în
Câteva caracteristici le prezentaþi deja. Fãrã a intra în
exces balonare. Hidratarea suficientã asigurã ºi o elaborare corectã a
alte detalii tehnice, pot sã vã recomand consultarea
diferiþilor fermenþi pe tractul digestiv ºi combate disconfortul la nivel
unui psihoterapeut. Acesta va elabora o strategie
abdominal, dureri ºi crampe, constipaþia.
adecvatã cazului dumneavoastrã, din care sunt convins
Ca o a treia mãsurã, alimentaþia echilibratã, cu cinci mese mici,
cã nu va lipsi ceea ce se numeºte „desensibilizarea
cumpãtarea, îºi spun ºi ele cuvântul. Este necesarã combaterea consumului
sistematicã”. Adicã, la momentul oportun, va începe
în exces al preferinþelor alimentare, mesele copioase, mai ales seara. Se vor
sã vã confrunte treptat cu situaþiile care vã determinã,
reduce, treptat, porþiile obiºnuite ale mâncãrurilor asigurând însã principiile
de obicei, aceste simptome. El va gestiona totul, aºa cã
nutritive de bazã, proteine, glucide ºi lipide. Aportul zilnic de legume ºi fructe
nu trebuie sã vã fie teamã. ªi, cu siguranþã, nu de la
proaspete trebuie sã asigure vitaminele ºi sãrurile minerale necesare.
prima întâlnire/consultaþie veþi fi confruntat cu situaþiile
Prin aceste mãsuri se poate ajunge, treptat, la scãderea IMC. Curele de
de crizã, ci doar atunci când terapeutul va avea
slãbire, atât de mediatizate, nu reprezintã o soluþie. Dupã o curã de slãbire,
siguranþa cã sunteþi pregãtit pentru acest pas.
indiferent de greutatea doritã atinsã, aceasta nu se menþine dacã se reiau
Cu siguranþã conºtientizaþi cât de dificilã este viaþa
vechile obiceiuri nesãnãtoase, ca de exemplu, o singurã masã pe zi, de
când, în ritmul normal, intervine o astfel de problemã, la
obicei seara, consum de fast-food-uri, prãjituri ºi ciocolatã în exces.
câte renunþãri sunteþi solicitat, câte contexte banale devin,
Se vor evita scãderile bruºte de greutate, ele duc la ptozãri (deplasarea
pentru dumneavoastrã, adevãrate încercãri, câte situaþii
nedoritã) de organe ºi tulburãri în fiziologia normalã a organismului. Dietele
trebuie sã evitaþi, câte gânduri copleºitoare trebuie sã
cu alimente unilaterale, scãderi drastice ale caloriilor în raþia zilnicã sunt,
suportaþi. Tocmai de aceea este nevoie sã urgentaþi
de asemenea, dãunãtoare.
rezolvarea situaþiei pentru a nu se acutiza. Fiþi optimist,
În concluzie, miºcarea, hidratarea ºi cumpãtarea în alimentaþie
este o problemã care îºi gãseºte recuperarea rapid, în
contribuie la o viaþã sãnãtoasã.
funcþie de complianþa terapeuticã pe care o veþi investi.
Psiholog pr
pr.. MARIUS ANTÃLUÞE Dr
Dr.. BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
24 Micul prinþ

U c en i c i i d e l a E ma u s
Despre ce vorbiþi?
Într-o duminicã, chiar în
ziua în care înviase Isus din
morþi, doi dintre ucenicii lui se
duceau într-un sat numit
Emaus.
Pe când mergeau ºi
discutau între ei despre ceea ce
se vorbea la Ierusalim, adicã
despre moartea ºi învierea lui
Isus, cineva s-a apropiat ºi
mergea împreunã cu ei. Era
chiar Isus, dar ei nu l-au
recunoscut.

Cum, n-ai aflat de Isus din Cei doi ucenici i-au povestit lui Isus cum femeile
Nazaret? Noi speram cã este care gãsiserã mormântul gol au mers la
el Mesia ºi cã va elibera Israelul, apostoli ºi le-au povestit cã le-a apãrut un
dar a fost rãstignit. înger care le-a spus cã Isus a înviat din morþi.
I-au mai povestit apoi cum doi dintre apostoli,
Câteva femei au fost Petru ºi Ioan, au mers ºi ei în grabã la
la mormânt, dar l-au mormânt, l-au gãsit gol, dar pe Isus nu l-au
gãsit gol. vãzut.

Când s-au apropiat de Emaus, Isus s-a fãcut cã


Nepricepuþi sunteþi în a merge mai departe, dar ei l-au îndemnat sã
crede cele spuse de profeþi! rãmânã, cãci se lãsa seara.
Oare nu trebuia sã sufere Cei trei au intrat la un han ca sã mãnânce,
toate acestea Cristos ºi sã ºi în timp ce erau la masã, Isus a luat
intre în gloria sa? pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o
ºi le-a dat-o lor.
Atunci cei doi ucenici au în-
þeles cã strãinul care cãlã-
ªi, începând de la Moise ºi toþi profeþii, Isus le-a explicat celor doi torise cu ei era chiar Isus.
ucenici toate cele scrise despre El în Sfânta Scripturã. Însã Isus s-a fãcut nevãzut...

E adevãrat cã a înviat!

Oare nu ardea inima în noi când ne


vorbea pe drum ºi ne explica
Scripturile?... Cristos a înviat!

Cei doi ucenici s-au ridicat ºi s-au întors la Ierusalim, ca sã le


povesteascã ºi apostolilor ceea ce li se întâmplase: cã l-au
vãzut pe Isus înviat ºi l-au recunoscut când a frânt pâinea. Adaptare de CRISTINA GRIGORE
Suflet tânãr 25
Gândul meu pentru tine/ri Noi tineri animatori
pentru parohiile Arhidiecezei
Scriu acest „gând” când împlinesc o vârstã frumoasã din viaþa
mea... În fiecare an, cu aceastã ocazie, mã gândesc la darul vieþii. Peste 60 de tineri din Arhidieceza noastrã au participat,
Cu ce se poate asemãna viaþa? Ce este viaþa? plini de entuziasm, în perioada 13-15 martie 2009, la un curs
de formare pentru animatorii parohiali. Cursul, organizat
Dragã prietene, de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului, s-a
Viaþa se poate asemãna cu „o ºcoalã de artã” în care se învaþã desfãºurat la mãnãstirea Sf. Agnes, din Popeºti-Leordeni, ºi
înþelepciunea de a trãi. Pãºeºti pe porþile ºcolii încã de mic unde îþi este a reunit adolescenþi din Bucureºti, Constanþa, Brãila, Buzãu,
descoperitã „tehnica” ascultãrii ºi a disponibilitãii. Aici ai un Învãþãtor. El Cãlãraºi, Mangalia, Nãvodari, Sinaia ºi Ploieºti. Întâlnirea
îþi spune cã a sosit timpul sã frecventezi ºcoala zilnic pentru a fi „tare” în tinerilor s-a deschis, vineri seara, cu celebrarea Cãii Crucii
viaþã. La „ºcoalã” trebuie sã fii atent la tot ceea ce se predã, iar „acasã” în aer liber, în curtea mãnãstirii. Textul propus spre meditare
trebuie sã-þi faci temele. Învãþãtorul îþi mai prezintã toate materiile pe a fost pregãtit chiar de unul dintre tinerii participanþi.
care va trebui sã le asimilezi ºi sã fii amabil ºi respectuos cu toþi colegii. Sâmbãtã, împãrþiþi în patru grupuri - Isus, Evanghelia,
Mai târziu, te vei întâlni cu un Domn Învãþãtor. El îþi va descoperi Biserica ºi Vocaþia -, tinerii au discutat despre diferite teme,
tehnicile de a pãtrunde în farmecul vieþii. Te va ajuta sã te deprinzi împãrtãºindu-ºi ideile ºi învãþând unii de la alþii. Tinerii
cu arta de a avea încredere în planul lui Dumnezeu, de a te îndrãgosti animatori-formatori au condus discuþiile folosind diferite
de viaþã, de a da zilnic sens vieþii tale, de a cãuta fericire în inima ta tehnici de animare, ajutându-i astfel pe participanþi sã
ºi nu „în exterior”, de a nu te opri în faþa obstacolelor, de a lucra înþeleagã mai bine temele propuse.
pentru ca lumea sã devinã mai bunã, de a trãi pe acest pãmânt,
În fiecare zi, tinerii formatori ºi participanþii la curs au
dar „viaþa ta” sã fie prezentã, deja, în lumea lui Dumnezeu...
luat parte, împreunã, la Liturghia celebratã de Pr. Daniel
ªi, dupã ce ai frecventat cursurile de iniþiere, unde ai învãþat
Bulai, responsabil cu pastoraþia tineretului în Arhidiecezã.
tehnicile de a trãi, vei fi lãsat, în aparenþã, singur ca sã pui totul în
Reuniþi în capela mãnãstirii, în jurul altarului, tinerii s-au rugat,
practicã. Acum, „ºcoala de artã” a vieþii are un fundament pe o
au cântat ºi au ascultat cuvântul de învãþãturã al Pr. Daniel.
experienþã solidã care este comuniunea cu Învãþãtorul prin excelenþã,
Organizatorii au avut grijã ca din program sã nu
Cristos, ºi se alimenteazã zilnic din Evanghelie. Aceastã experienþã
lipseascã nici momentele de destindere, prin jocuri, teatru,
te va ajuta sã ajungi la arta înþeleaptã pentru a spune cu Apostolul
meciuri de fotbal ºi de volei, cântece sau prin urmãrirea
Paul: „Pentru mine a trãi este Cristos”(Fil 1,21).
fotografiilor fãcute în cele trei zile petrecute împreunã.
Prin Cristos noua viaþã a început!
Noii animatori s-au reîntors în parohiile lor plini de
Cu Cristos noua viaþã este posibilã dupã fiecare cãdere!
În Cristos noua viaþã îl ajutã pe om sã pãtrundã planul de iubire entuziasm ºi dornici sã punã în practicã ceea ce au învãþat
al lui Dumnezeu. în timpul cursului de formare. Le urãm succes ºi roade
Viaþa este un mister. De aceea are nevoie de Dumnezeu. bogate.
Viaþa este o minune. De aceea îi aparþine lui Dumnezeu.
Viaþa este un dar. De aceea trebuie trãitã cu Dumnezeu.
Pr
Pr.. DANIEL BULAI

Au început înscrierile pentru INTC 2009


Au început înscrierile pentru Întâlnirea naþionalã a tineretului catolic ce va
avea loc la Baia-Mare, în perioada 22-26 iulie 2009. Înscrierea grupurilor se face
la sediul Centrului diecezan pentru Pastoraþia Tineretului (str. G-ral Berthelot, nr.19,
lângã catedrala Sf. Iosif), zilnic, de luni pânã vineri, între orele 10:00-12:00.
Pentru înscriere sunt necesare urmãtoarele:
Paginã realizatã de ANTON BALINT

1. Tabelul nominal, cu toate datele completate (disponibil pe www.tic.ro)


2. Taxa de participare (50 RON pentru fiecare participant)
3. Numele preotului din parohie care însoþeºte grupul
4. Recomandare scrisã din partea pãrintelui paroh
5. În cazul minorilor: acordul pãrinþilor LOC ATENÞIE
Persoane de contact: URI :
- pentru înscrieri: Anton Balint L I M ITATE
(tel: 0765.311.085, mail: anton_cbalint@yahoo.com), !
- pentru detalii legate de transport - Claudiu Roznovszky
(tel: 0724.376.455, mail: roznovsky@yahoo.com).
Pentru mai multe detalii, vizitati www.tic.ro
26 Lecturi

Arturo Mari - Pro


La revedere, în Rai Memoria
EARCB, 2009, 144 p. Revistã de istorie
(noutate editorialã) ecleziasticã

S-au împlinit, luna aceasta, patru ani de la Centrul „Biserica ºi istoria”, de pe lângã Arhidieceza
moartea Papei Ioan Paul al II-lea. Pilda sa de Romano-Catolicã de Bucureºti, anunþã apariþia
tenacitate ºi credinþã rãmâne vie printre noi, numãrului 7/2008 al publicaþiei „Pro memoria”. Noul
actualizatã acum printr-o fericitã conjucturã ºi de numãr al revistei „continuã seria restituirilor
o nouã apariþie editorialã. La revedere, în rai este istoriografice”, dupã cum explicã Arhiepiscopul Ioan
o emoþionantã carte de amintiri legate de Ioan Robu în prefaþã.
Paul al II-lea. Autorul? Binecunoscutul fotograf În secþiunea dedicatã istoriei Arhidiecezei, cititorii vor
pontifical Arturo Mari, care a stat în preajma Papei putea gãsi o prezentare istoricã a parohiei Râmnicu
Wojtyla timp de 27 de ani, din ziua alegerii ºi pânã Vâlcea, important centru al credinþei catolice din
în clipa morþii. ªapte zile pe sãptãmânã, fie zi de Muntenia, într-o analizã realizatã de † pr. Julius Hering,
lucru sau de odihnã, în timpul Sfintelor Liturghii sau al ceremoniilor oficiale, la fost canonic al Arhidiecezei de Bucureºti.
audienþele generale sau private, în cãlãtoriile apostolice, dar ºi în apartamentul De asemenea, în aceeaºi secþiune, este publicat un
pontifical, fotograful cotidianului vatican L’Osservatore Romano a stat în umbra istoric amãnunþit al ºcolilor catolice din Bucureºti,
Papei pentru a-i imortaliza, pe pelicule foto, viaþa ºi activitatea. desfiinþate abuziv în 1948, de cãtre regimul comunist,
Scrisã sub forma unui dialog cu ziaristul polonez Jaroslaw Mikolajewski ºi într-un material semnat de regretatul pãrinte Iosif Gabor,
prezentatã de cardinalul Stanislaw Dziwisz, secretarul personal al Papei Ioan un pasionat cercetãtor al trecutului Bisericii Catolice din
Paul al II-lea, cartea La revedere, în rai a fost iniþial publicatã în Polonia, în Moldova ºi Muntenia.
2006, înregistrând deja sute de mii de exemplare vândute. Un adevãrat “best Tot aici, pr. dr. Fabian Doboº prezintã activitatea
seller” tradus în spaniolã, englezã, portughezã, italianã ºi acum ºi în românã. Episcopului Dominic Jaquet, Administrator Apostolic al
Însoþit de fotografii reprezentative, din cei 27 de ani de pontificat, volumul Arhidiecezei de Bucureºti, în perioada 25 iunie 1895 –
poate fi considerat un portret în prim-plan al lui Ioan Paul al II-lea, realizat – de 31 martie 1896.
data aceasta – nu doar cu obiectivul aparatului de fotografiat, ci ºi cu amintirile În secþiunea dedicatã „istoriei rezistenþei
unui om care l-a cunoscut îndeaproape ºi l-a preþuit într-atât încât l-a considerat anticomuniste”, pr. prof. dr. Wilhelm Dancã semneazã
ca pe un tatã. “ªtiam cã Arturo este excepþional în munca sa de fotograf – aratã un articol interesant, dedicat împlinirii a 120 de ani de la
cardinalul Dziwisz – dar nu ºtiam cã reuºeºte sã ºi povesteascã cu aceeaºi naºterea Episcopului martir Anton Durcovici: „Moartea
mãiestrie.” Sunt pagini emoþionante prin simplitatea ºi acurateþea relatãrilor, Episcopului Anton Durcovici. O introducere în teologia
evenimentele fiind surprinse de o “prezenþã mereu discretã, imperceptibilã, în creºtinismului contemporan”. Articolul este conceput –
virtutea cãreia Ioan Paul al II-lea nu s-a simþit niciodatã fotografiat, ºi nici mãcar dupã cum aratã ÎPS Ioan Robu în prefaþã – „pe baza unei
observat. Împreunã cu fidelitatea, afecþiunea ºi absoluta dãruire, tocmai aceastã bibliografii mereu mai bogate pe aceastã temã ºi, înainte
discreþie i-a adus recunoºtinþa Sfântului Pãrinte, pecetluitã de acel “Mulþumesc!”, de toate, pe baza unei perspective originale privitoare la
rostit cu câteva ore înainte de a muri. “Dupã lectura acestei foarte frumoase cãrþi – suferinþa martirilor de la Sighetul Marmaþiei”.
aratã în continuare cardinalul –, þin ºi eu sã-i spun “mulþumesc” lui Arturo cã ne-a Revista conþine ºi câteva recenzii ale celor mai recente
fãcut pãrtaºi la amintirile sale, dedicate unei Persoane dragi nouã tuturor, cãrþi ºi publicaþii din domeniul istoriografiei ecleziastice.
într-un moment în care memoria sa este încã atât de vie printre noi. ªi cã le-a Îmbogãþitã cu numeroase fotografii de arhivã, unele dintre
exprimat cu atâta graþie, naturaleþe ºi precizie.” ele inedite, revista se prezintã ca o mãrturie-document,
Ediþia în limba românã a oferind o panoramã incitantã asupra trecutului
fost îmbogãþitã cu o serie de Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.
note menite sã-i dea cititorului „Pro Memoria” este o publicaþie care se adreseazã
explicaþii privind locuri ºi nume cercetãtorilor ºi celor interesaþi de diferite aspecte ale
proprii, cuvinte sau fraze în alte trecutului Arhiepiscopiei ºi, totodatã, credincioºilor
limbi, cu intenþia de a înlãtura Arhidiecezei, care sunt datori, în conºtiinþã, sã-ºi
orice obstacol posibil din calea cunoascã trecutul ºi sã mediteze la exemplul dat de
lecturii. înaintaºi în pãstrarea credinþei.
Traducãtoarea, ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI (A.C.)
Educaþie media 27
„Curs intensiv”
de comunicare pentru episcopi
În perioada 9-13 martie, aproximativ o ºi va face istorie. Ce s-a întâmplat acum
sutã de episcopi ºi preoþi – printre care ºi la Roma seamãnã cu ceea ce episcopii
arhiepiscopul de Bucureºti, Dr. Ioan Robu lumii au trãit la Conciliul Vatican când au
–, au participat, la Roma, la un seminar compus ºi, ulterior, au aprobat decretul
internaþional cu tema: Schimbãrile în conciliar Inter mirifica. Acum, la Roma, nu
domeniul tehnologiilor ºi în cultura s-a redactat vreun document, dar s-a
comunicaþiilor. început - putem spune - schiþarea unui
Întâlnirea a fost promovatã de document care sã ducã mai departe
Consiliul Pontifical pentru Comunicaþii evoluþia gândirii ºi practicii Bisericii în
Sociale ºi a pornit de la mesajul Papei: privinþa noilor mijloace de comunicare,
„Noi tehnologii, noi relaþii. Pentru o culturã aºa cum a fost reflectatã în documentele
a respectului, dialogului ºi prieteniei” Inter mirifica din 1963, de care am amintit ºi capacitãþii lor de a fi protagoniºtii „erei
pregãtit pentru cea de-a 43-a Zi Mondialã deja, Communio et Progressio din 1971 ºi digitale”, acordând mare importanþã
a Comunicaþiilor Sociale. Episcopii ºi Aetatis novae din 1992. responsabilitãþii, aspectului etic ºi moral
preoþii, responsabili cu pastoraþia comuni- Ar fi vorba, deci, de un nou în folosirea mijloacelor de comunicare,
caþiilor, au aprofundat, cu ajutorul unei document de bazã despre noile respectând drepturile religioase ºi
echipe de experþi internaþionali de la mijloace de comunicare, menit sã libertatea de expresie. Noile mijloace de
diferite universitãþi pontificale, importanþa adopte un limbaj simplu, sã facã o comunicare sunt o ºansã pentru
artei comunicãrii ºi potenþialul ei de trecere în revistã a mijloacelor de Bisericã, pentru comuniunea pe care se
„bombã mediaticã”. comunicare socialã, sã schiþeze un bazeazã ºi care nu poate exista fãrã
ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit program de formare a tuturor celor care comunicare. Comunicarea este izvor de
de Bucureºti ºi responsabil pentru sectorul lucreazã în pastoraþie – preoþi, persoane creºtere. Cum va creºte Biserica noastrã
pastoral al comunicaþiilor sociale, într-un consacrate, laici – sã promoveze mâine? Rãspunsul depinde de felul în
interviu pentru Radio Vatican a sintetizat comuniunea în Bisericã, sã punã accent care vor fi folosite aceste mijloace noi
astfel finalitãþile acestui „curs intensiv”: pe mãrturia catolicã, aºa încât de comunicare”.
„Întâlnirea de la Roma a episcopilor din identitatea noastrã sã fie clarã. În
toate Conferinþele episcopale din lume a acelaºi timp, documentul ar urma sã Adaptare dupã Radio V atican
Vatican
fost un eveniment, cu siguranþã, care face dea mare atenþie tinerilor, limbajului lor Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

BLAJ: Planificarea birourilor de presã, în atenþia operatorilor media catolici


Operatori din sectoarele presã scrisã, birouri de presã, audio-vizual ºi internet
din diferite eparhii ºi dieceze ale Bisericii Catolice din România s-au reunit la Blaj,
în perioada 26-28 martie 2009, în cadrul celei de a IX-a Întâlniri Naþionale a
Operatorilor Media Catolici (INOMC). Gãzduitã de Biroul de Presã al Arhiepiscopiei
Majore de Alba-Iulia ºi Fãgãraº, întâlnirea a avut ca temã „Metodologia planificãrii
strategice a activitãþilor birourilor de presã catolice”.
Cu aceastã ocazie, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti,
Preºedintele Comisiei Media din cadrul Conferinþei Episcopale Române, le-a transmis
participanþilor un mesaj video în care subliniazã importanþa educaþiei media ºi a
responsabilizãrii, nu doar a consumatorilor, ci ºi a comunicatorilor prin media.
Arhiepiscopul a lansat, totodatã, ºi propunerea de a crea un flux intern de ºtiri,
pentru o mai bunã comunicare între dieceze.
Au participat reprezentanþi din Arhiepiscopia Majorã de Alba Iulia ºi Fãgãraº,
Eparhia Greco-Catolicã de Maramureº, Eparhia Greco-Catolicã de Oradea Mare,
Eparhia Greco-Catolicã de Lugoj, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti,
Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Alba Iulia ºi Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi.
CRISTINA GRIGORE
28 Din istoria Bisericii

ICONOCLASMUL (I)
Disputa care a izbucnit în lumea teologicã desigur, teologicã, împotriva lumii creºtine. La
a Imperiului Bizantin cunoscutã sub numele baza acestei ascensiuni a islamului a stat
de iconoclasm nu a fost doar o simplã ceartã unificarea clanurilor rãzboinice de nomazi din
între teologi sau între diverse curente de deºerturile Arabiei, cãrora noua religie a lui
opinie, ci a avut ºi un puternic substrat Mahomed le-a dat un steag ºi un þel.
teologico-politic. Au intrat în joc mai mulþi În jurul anului 630 - atunci când Mahomed
factori istorici ºi sociali, alimentaþi de disputele începe a propovãdui noua religie destinatã, în
cristologice ce au divizat creºtinismul rãsã- opinia lui, sã converteascã lumea întreagã -,
ritean pe parcursul secolelor V-VII. Constantinopolul ºi statul sasanizilor se aflau la
Pentru creºtinãtatea rãsãriteanã, cinstirea capãtul unui conflict istovitor, derulat în spaþiul
imaginilor implica dimensiunea sacrului la nivel ocupat odinioarã de civilizaþiile antice, dar acum
ontologic, adicã punea în joc însãºi mântuirea apuse. Învins de cãtre împãratul Heraclius,
celor care se declarau pro sau contra. Pentru imperiul persan, cu o economie ruinatã, traversa Dicþionar
Roma ºi Occident, prezenþa imaginilor sacre o crizã ºi o instabilitate internã profunde, instabi-
era justificatã doar prin utilitatea lor cateheticã litate accentuatã, printre altele, ºi de intrigile politice Termenul iconoclasm
ºi pedagogicã. generate de lupta pentru putere. Cu toate acestea, provine din alãturarea a douã
În acest sens, Papa Grigore cel Mare, nici învingãtorii nu se aflau într-o situaþie cu mult cuvinte greceºti sau, mai bine
venerat de altfel de ambele pãrþi ale mai bunã. Imperiul Bizantin, pe lângã problemele zis, a unui substantiv ºi a unui
creºtinãtãþii ca sfânt, îi scria, cãtre anul 600, economice, era mãcinat ºi de certurile teologice verb: eikon (imagine) ºi klao (a
episcopului Serenus de Marsilia, explicându-i interne, generate de erezia monotelitã, precum sparge, a rupe, a distruge).
acestuia cã, pentru cei neinstruiþi, imaginile ºi de influenþele teologice islamice. La toate În plan teologic, expresia
sacre sunt ceea ce reprezintã Scripturile pentru acestea trebuie adãugatã moºtenirea spiritua- desemneazã criza ivitã în
cei culþi; de aceea, ele nu trebuie distruse, dar lismului elen. Acest lucru este important ºi pentru sânul Bisericii care a dus la
nici cinstite în chip special. Aceastã poziþie va raportarea la islam, deoarece a condus la un soi lupta împotriva icoanelor ºi la
rãmâne, de fapt, atitudinea fundamentalã de iconoclasm „pur elen”. distrugerea lor.
pentru Biserica Romei. Ceea ce a fãcut împãratul bizantin Leon al III- În plan istoric, termenul
lea Isaurul (717-741), atunci când a declanºat desemneazã faptele prin care
Premise ºi declanºarea crizei iconoclaste persecuþia iconoclastã, a fost, în acelaºi timp, un o atare doctrinã s-a exprimat
Dupã cum au relevat studiile istorice – atac la dogma cristologicã, clarificatã deja în sau s-a concretizat, nu doar
inspirate în ultimã instanþã nu doar din sursele primele Concilii ecumenice ºi pentru care Biserica prin intermediul formulelor
specifice unei astfel de cercetãri, ci ºi din scrierile suferise aºa de mult în secolele precedente. doctrinare, ci ºi prin acþiunile
cu conþinut teologic ale timpului –, criza Raþionalizarea credinþei – cãci acesta era, la care au ajuns pânã la distru-
iconoclastã a fost, din anumite puncte de vedere, urma urmei, scopul acþiunii iconoclaste – nu s-a gerea violentã a imaginilor ºi
în strânsã legãturã cu ascensiunea fulgerãtoare oprit la jumãtatea drumului, la simpla înlãturare la persecuþia celor care le
a lumii islamice, cu ofensiva acesteia împotriva a icoanelor din biserici, ci a mers mult mai departe, venerau.
a ceea ce ea considera a fi lumea necredincioa- condamnând venerarea Evangheliei, a crucii, a
sã, deci cu ofensiva politicã, socialã, militarã ºi, moaºtelor ºi a altor relicve sfinte. Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU

File de istorie

Emanuel Zak (1861-1946)


S-a nãscut la 20 decembrie 1861, la Hulice (Boemia), ºi a murit la 20 aprilie 1946, la Bucureºti. De profesie grãdinar, s-a remarcat
ca unul din cei mai activi laici din Bucureºti, fondând, în 1891, alãturi de pãrintele Joseph D’ Ester, Congregaþia marianã a bãrbaþilor din
Bucureºti. Cronica Congregaþiei mariane consemna, la data morþii lui Emanuel Zak, urmãtoarele: „Cu el a plecat dintre noi cel din urmã
vechi colaborator al veneratului fondator, pãrintele D’ Ester. Deºi a trãit în Congregaþie trei ani mai puþin decât primul ei prefect, Emil
Frollo, totuºi, întrucât n-a lipsit nici un an din capitalã, Emanuel Zak este, poate, congregaþionist care a frecventat cel mai mult Congregaþia
marianã a bãrbaþilor din Bucureºti, aºa cã va putea rãmâne pentru confraþii sãi o pildã excelentã a perseverãrii sale”.
Emanuel Zak a fost, totodatã, membru fondator al Conferinþei Sfântului Vincenþiu de Paul, alãturi de alte figuri ilustre precum
pãrintele Joseph D’ Ester ºi Waldemar Hoeflich. Rãmâne în istoria Bisericii noastre locale ca o figurã legendarã a laicatului catolic.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª