Familia ca grup social In societate, familia are drept functie esentiala asigurarea securitatii membrilor sai si educarea copiilor.

Acestia dobandesc aici limbajul, obiceiurile si traditiile grupului. Prin jocul imitarii si identificarii cu parintii, ei isi elaboreaza personalitatea, isi formeaza caracterul si trec de la egoism la altruism. Familia functioneaza triadic, intre urmatorii poli: tatal - principiul autoritatii, mama-principiul afectivitatii, fratii si surorile - principiul rivalitatii. Familia influenteaza nu numai formarea personalitatii copilului, sub diversitatea aspectelor sale, dar si calitatea si valoarea fondului sau cultural. La varsta prescolara copilul beneficiaza de o ambianta riguros structurata cu un stil oarecum imperativ de conducere din partea familiei, in perioada scolaritatii mici devine prioritara consilierea si ajutorul, iar la varsta gimnaziala, individul preia treptat o serie de responsabilitati, iar, in final, incepand cu adolescenta si tineretea, misiunea familiei se eclipseaza treptat. Este foarte important nivelul cultural al membrilor familiei care este de dorit sa fie cel putin mediu. S-a constatat ca mamele copiilor superior inzestrati sunt mai cultivate, mai ingaduitoare, cu aspiratii care depasesc rolul de simple casnice, deci copiii superior dotati provin din familii cu studii medii si superioare unde au acces la mai multe si diverse informatii. Un rol important il are si numarul membrilor familiei deoarece creativitatea este dependenta de acest lucru, prezenta competitie fraterne dovedindu-se stimulativa. Efecte utile are si plasarea cat mai timpurie a copilului intr-o forma de invatamant prescolar, datorita completarilor si retusarilor pe care le aduce educatiei din familie. Parintii trebuie sa stie ca niciun copil, indiferent de capacitatile sale, nu reprezinta o ,, procura prin care ei sa-si recupereze visele ce le-au ramas suspendate. Multe studii atesta rolul decisiv al mamei, in compania careia copilul descopera primele experiente de viata. Astfel, mama are un rol decisiv si in achizitionarea limbajului iar deschiderea spre lume si increderea in fortele proprii, depind in mare masura de relatiile tandre dintre mama si copil in primii ani. Mama este cea care intretine o atmosfera toleranta, calda, dar nu sufocanta prin afectiune si care se abtine sa-i regizeze fiecare pas al copilului, lasandu-i o rezerva de initiativa. Ea trebuie sa stimuleze, inca de la cea mai frageda varsta, initiativa si independenta intelectuala si de actiune a copilului, mama fiind primul dascal al copilului, respectiv al individului. De asemenea, familia trebuie sa stimuleze libertatea de comunicare a copilului, dorinta de a pune intrebari. In acest scop, parintii sunt datori sa nu ignore sau sa evite intrebarile (chiar si pe cele mai indiscrete) si, cu atat mai putin sa ironizeze copilul. Ori de cate ori este posibil, imaginatia copilului trebuie sa aiba camp liber de desfasurare deoarece apetitul si respectul acestuia pentru cultura se exerseaza mai intai in familie. Chiar si instruirea scolara este cu atat mai eficienta cu cat copilul beneficiaza de o serie de antecedente solide in familie. Pe parcursul scolarizarii, familia trebuie sa manifeste un interes rezonabil fata de randamentul scolar al copilului, sa nu emita pretentii exagerate, dar in acelasi timp, sa fie plina de bunavointa cand i se cere ajutorul. Pe fondul incurajarii permanente, copilul isi poate dezvolta increderea in sine, atat de necesara creatiei. In fata abaterilor si esecurilor inerente copilariei, parintii trebuie sa manifeste o critica binevoitoare. Conteaza, de asemenea, sistemul de pedepsire si recompensare, care trebuie sa fie corect, nuantat si flexibil.
1

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influenteaza si modeleaza persoana umana. Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor, dezvoltarea intelectuala, educatia morala a copiilor, contribuind si la educatia estetica a copilului. Parintii sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii (culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.). Daca familia este completa si climatul moral din ea nu lasa de dorit, ea este un bun mediu educativ care va da societatii un individ cu valoare. Interpretarea sociologica a familiei Termenul de ,, familie provine din latinescul ,,famulus, care in sens larg semnifica ,,supus, ,,ascultator, iar in sens restrans ,,sluga, ,,slujitor. Dictionarul de sociologie mentioneaza doua sensuri ale termenului de familie: Familia: un grup social al carei membri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptie, care traiesc impreuna si coopereaza sub aspect economic si au grija de copii; Familia, in sens restrans desemneaza cuplul casatorit si copiii lor.

Familia este vazuta drept o forma de comunicare umana intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe descendentii lor prin relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic si spiritual. Familia este o form de comunitate uman, un grup primar cu toate caracteristicile lui, dar care se deosebeste de celelalte grupuri primare prin cateva note specifice: Uneste membrii prin relatii de casatorie, consangvinitate sau adoptie; Membrii unei familii traiesc impreuna (de regula), alcatuiesc un singur menaj; Desfasoara o activitate economica comuna; Membrii sunt legati prin anumite relatii de ordin biologic, spiritual si ideologic, mentinand si perpetuand cultura societatii date; Isi acorda sprijin emotional - afectiv, interactionand in cadrul rolurilor de sot-sotie, mama-fiu.

Acest grup se intemeiaza pe anumite reguli, prevazute in acte oficiale, in conditiile statului si dreptului. Tipologii ale familiei In rapot cu gradul de cuprindere al sistemului familial, exista: familia nucleara (familia simpla) - alcatuita dintr-o singura pereche maritala si urmasii lor, care locuiesc si gospodaresc impreuna. In familiile nucleare incomplete se stabilesc diade: sot-sotie, tata-copil, mama-copil; familia extinsa, largita este tipul de familie ce cuprinde pe langa nucleul familial si alte rude si generatii, constituite din cuplul conjugal si copiii lor la care se pot adauga: parintii sotului si/sau sotiei, bunicii acestora, fratii si surorile sotului si/sau sotiei, copiii lor, unchi, matusi ai cuplului.

De rgula, in familia largita traiesc trei generatii. Exista familia extinsa propriu-zisa, familia liniara si familia tulpina.
2

Functiile familiei Familia are mai multe functii sociale i biologice. Functia biologica de reproductie umana a familiei este controversata. Ca baza biologica o familie depinde de capacitatea de reproductie (fecunditatea) sotiei si barbatului. In prezent acest punct nu mai este concludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin reproductie de fapt se intelege capacitatea de a produce urmasi pentru asigurarea generatiei urmatoare. Functiile sociale elementare ale familiei sunt: Funcia de socializare, ca si acea de educare, prin formarea capacitatii de adaptare si motivare in convietuirea sociala. Functia economica, o functie importanta pentru multe familii, prin care se realizeaza asigurarea materiala si protejarea copiilor fata de lipsuri si boli. Funcia politica, ce asigura copiilor o pozitie legitima in societatea existenta. Din aceste trei functii se pot distinge si: functia religioasa a familiei, care de fapt joaca un rol in functia de socializare a familiei, prin transmiterea la generatia urmatoare a traditiilor religioase. functia juridica a familiei, care este cuprinsa in constitutie, si care are scopul protejarii familiei in societate (platirea alocatiilor, intretinerii copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau mostenire etc.). functia economica a familiei este intregita de functia de timp liber si recreere a familiei (de ex. sport).

Modele alternative ale vietii de familie Din anii 1970, au inceput sa se extinda puternic si sa fie acceptate alternative de viata fata de modelul familial clasic: Celibatul sau viata de unul singur Este intalnit in istoria tuturor societatilor, dar in societatile traditionale era un mod de viata marginala. In ultimii zeci de ani celibatul s-a extins rapid in vestul Europei si in S.U.A. ca rezultat al unor optiuni individuale si nu al unei constrangeri (de ex. religioase sau datorita incapacitatii biologice), sau ca rezultat al unei dezamagiri. El include atat persone care nu intretin relatii sexuale permanente, cat si personae care au relatii sexuale regulate. Toleranta sociala fata de acest stil de viata a crescut. Factorii care conduc la alegerea modului de viata de unul singur sunt: Dorinta unei cariere profesionale; Tendinta indivizilor de a se casatori la o varsta mai tarzie; Cresterea ratei divorturilor; Cresterea numarului vaduvelor si vaduvilor.

Coabitarea consensuala Este o forma de cuplu a unor personae de sexe diferite care convietuiesc fara a fi casatorite. Pana nu demult, un asemenea mod de viata parea scandalos. Dupa 1980 a devenit insa foarte raspandit. Acest mod de viata aduce avantajele casatoriei fara sentimentul unei legaturi totale sau costurile unui eventual divort. Concubinajul reprezinta un model de asociere, un mod de a trai impreuna al cuplurilor heterosexuale, in afara contractului casatoriei. Nu se deosebeste foarte mult de familia nucleara deoarece realizeaza majoritatea functiilor si se confrunta cu aceleasi probleme cu care se confrunta cuplurile casatorite. Casatoriile fara copii In mod traditional, familiile aveau copii, principiul intemeierii lor fiind procrearea. Cei fara copii erau obiect al compatimirii daca nu-i puteau avea, ori al dezaprobarii cand nu-i doreau. Cuplurile fara descendenti au depasit stadiul dezaprobarii deoarece s-a schimbat insasi filosofia asupra rolului copiilor in cadrul vietii de familie. Copiii nu mai reprezinta axul central al vietii familiale, ci cuplul sot-sotie a devenit centru de greutate in jurul caruia graviteaza dorintele, asteptarile, sperantele, placerile. Menajele monoparentale Familiile monoparentale se refera la menajele formate dintr-un singur parinte si copiii acestuia. Sunt in cea mai mare parte rezultat al divorturilor, apoi al deceselor unuia din parteneri, a adoptiei realizate de o persoana singura sau nasterilor din afara casatoriei. Majoritatea acestor menaje sunt formate din mame si copiii ei minori, foarte putine grupand tatal si copiii acestuia. Se sustine ideea ca menajele monoparentale se confrunta cu dificultati economice si socializatoare mai mari decat familiile complete. Familiile reconstituite Reprezinta modele de convietuire in care partenerii au mai fost casatoriti si au descendenti din mariajele anterioare. Cuplul reconstituit reuneste, astfel, copii din mai multe uniuni familiale, la acestia adaugandu-se proprii descendenti. Familiile reorganizate se aseamana cu cele reconstituite, insa ceea ce le deosebeste, in mod special este faptul ca cel putin un partener nu are copii din mariajele anterioare. Familiile reorganizate sunt mai dinamice si, din punct de vedere statistic, sunt mai frecvente decat cele reconstituite. Vaduvia Este rezultatul decesului unuia dintre partenerii de viata in cadrul casatoriei monogame. Efectul cumulativ al dezorganizarii familiei si al pierderii sotului, respective sotiei, face ca vaduvia sa fie un stagiu dramatic, uneori devastant al schimbarii rolului si statusului supravietuitorului. Formele comunitare ale vietii de familie Prin secolul al XIX-lea, unele culte religioase au realizat casatoria tuturor femeilor si barbatilor din comunitatea respective. Ulterior, in anii 1960-1970 s-a produs o revigorare a ,,comunelor familiale in tarile dezvoltate economic, permitand relatii sexuale de grup, in ideea libertatii individuale afisate public, in contrast cu infidelitatile tainuite din familiile considerate respectabile.
4

Cuplurile de unisexuali In prezent, multi barbati si femei traiesc cu parteneri de acelasi sex, unele tari permitand casatoria lor (Olanda, de exemplu). Homosexualitatea este practicata uneori in alternanta cu heterosexualitatea.