Constructivismul

Constructivismul reprezinta una din cele trei mari paradigme ale invatarii alaturi de behaviorism si cognitivism (psihologie cognitiva). Constructivismul este definit de principiile educatiei centrate pe elev si pune accentul pe procesele de interpretare a stimulilor care au loc in mintea elevului. Elevul nu mai este vazut ca un recipient care absoarbe informatiile in mod pasiv, cunostintele nu sunt transmise prin simpla citire sau ascultare, ci prin semnificatia personala pe care o acorda elevul stimulilor educationali. Elevii isi dezvolta noi cunostinte in mod activ prin interactiunile cu mediul. Prin urmare, orice citeste, vede, aude, simte sau atinge elevul este analizat din perspectiva constructelor mentale

existente/cunostintelor anterioare, dezvoltand si intarind vechile structuri de cunostinte daca acestea pot fi aplicate in structurile de mediu mai largi sau modificandu-le pe cele vechi atunci cand noile informatii produc o stare de dezechilibru. Invatarea este vazuta ca un proces activ si social de construire de sensuri si sisteme de sensuri pe baza stimulilor senzoriali si este influentata in mare masura de limba de comunicare. Mediile constructiviste de comunicare se definesc prin urmatoarele caracteristici: ofera reprezentari multiple ale realitatii, evita simplificarea excesiva si reprezinta complexitatea lumii vii, pune accent pe solicitarile autentice in contexte semnificative, ofera medii de invatare naturale si bazate pe cazuri concrete, incurajeaza reflectia critica asupra experientei, permite construirea cunostintelor in functie de continut sau context, permite construirea in colaborare a cunostintelor.

Afirma ca invatarea devine mai eficace atunci cand elevul construieste ceva cu scopul de a transmite celorlalti intelesul pe care el l-a acordat unui lucru (prin simple afirmatii sau compozitii mai elaborate). Simpla citire nu este suficienta pentru a produce invatare, insa efortul de a explica in propriile cuvinte o idee unei alte persoane, sau de a face o pledoarie, va conduce la o mai buna intelegere a sarcinii didactice, aceasta fiind integrata in mod mai consistent propriilor idei. Aceasta este explicatia data de aceasta teorie faptului ca oamenii iau notite in timpul unei prelegeri desi nu intentioneaza in mod expres sa le reciteasca ulterior.

Constructivismul social este un curent care pune accent pe construirea de sensuri si semnificatii de catre membrii unor grupuri sociale, construind astfel in colaborare o cultura in miniatura de produse comune cu intelesuri comune. Participarea in astfel de grupuri genereaza situatii de invatare continue. Activitatile si produsele realizate in cadrul unui grup ca intreg ajuta la modelarea comportamentului membrilor in cadrul grupului.