Daniel Barbu - Republica absent

Democraia nu poate fi gndit dect ca o politic de societate ntemeiat pe dreptate. Politica de societate cu referire la cazul tranziiei romneti reprezint ansamblul de politici sociale i economice care n temeiul dreptii ar constitui o republic - baza procedural a binelui comun. Dac ne uitm ns la Constituia din 1991, statul nu apare ca produs juridic al voinei suverane a cetaenilor de a tri mpreun sub aceleai legi n vederea realizrii unui destin colectiv. Statul e doar o form de protecie juridic : acord drepturi, impune obligaii i transform o etnie majoritar n naiune. De aici, statul romn postcomunist e o republic absent. Prin revoluie comunismul a inventat societatea civil i a asigurat continuitatea. Macroschimbarea politic a fost nsoit de o microcontinuitate individual. Faptul c declinul i prbuirea comunismului nu i+a determinat pe romni s recldesc republica poate fi explicat prin tehnica despririi de comunism, iar de aici indiferena. Preul acestei indiferene colective fa de trecut e i continuarea unei anumite logici istorice a statului naiune. Astfel apar ndoieli privind reapariia politicului. Postnomenclatura include cei mai muli politicieni dar i membri ai elitei intelectuale i culturale. Limbajul dublu este dovada moral a separrii dintre sfera public si cea privat iar adncirea clivajului ntre ele explic n mare parte prbuirea comunismului prin pierderea sprijinului popular. Att din pct d vd instituional ct i prin practicile de guvernare ceteanul romn rmne un obiect politic neidentificat. Presa de tranziie este una de autoritate. Ea nu afl ci tie. Este un substitut al opiniei publice. Dar nu exist o opinie public pentru c nu exist un singur public. Singura opinie autentic a unei naiuni este cea a Parlamentului. Daca n societatea occidental discursul naionalist este indispensabil i inevitabil, n Romnia denunarea lui red ataamentul autentic fa de democraie. Comunismul ca etic a responsabilitii Analiznd totalitarismul din perspectiva modelului Hirschmanian (abandon/exit , contestare/voice) autorul afirm c medelul funcioneaz att n cadrul organizaiilor concureniale dar i n cele de monopol, aici fiind vb de un caracter lene al organizrii monopoliste a autoritii politice (autoritatea prefer un abandon limitat dect contestare virulent din interior). n Romnia abandonul chiar i contestarea nu au fost niciodat excluse. Dar nu ele au ameninat totalitarismul. Este vb mai degrab de faptul c societatea civil nu a reuit s determine ca la nivel macro+social opiune voice s prevaleze asupra opiunii exit. Dincolo de mecanica exit/voice, totalitarismul romnesc a permis inexistena unor concureni ideologici periferici lipsii de putere real (biserica, uniunea scriitorilor). n final, abandonarea sistemului n favoarea modelelor economice i politice occidentale a fost complet astfel nct socialismul nu a fost reformat ci prsit. Sub comunism, cenzura a fost metoda prin care s+a creat un spaiu public unificat i o cultur comun. Este demonstrat inutilitatea afirmaiei rezistena prin cultur, mbriat de unii intelectuali postcomuniti, ntreaga cultur a celor 5 decenii de comunism a fost produsul ideologiei i mecanismelor cenzurii prin care nici un autor nu trece neobservat. Vina cea mai grav este starea de emigraie moral a societii vreme de 5 decenii (dezinteres fa de viaa comunitii, nencredere, neimplicare, urmrirea interesului personal). Astfel, dup 1989, nu exist o traum colectiv a societii. Pentru c totalitarismul e vzut ca rezultatul acumulrii i instituionalizrii unor acte personale, responsabilitatea nu revine sistemului ci activitilor partidului, indiferent de poziia ocupat. Prin trecerea de la mobilizarea social (politici de consolidare a propriei puteri) la includere, PCR cunoate la nceputul anilor 80 procentul cel mai nal de adeziune a populaiei din statele comuniste din zon. Dac n socialismul real fidelitatea nu e datorat unei idei ci unei colectiviti simbolice (popor, partid, naiune socialist etc) paradoxul subliniat de autor const n definirea totalitarismului comunist ca cel mai eficient productor istoric de individualism i naionalism. O societate cu slabe nclinaii asociative, rareori capabil s se solidarizeze n numele unor principii civice/politice comune, se federalizeaz spontan n jurul ideii naionale ntruct naiunea este singurul proiect colectiv care nu presupune o raportare personal la valori. Acestea sunt gata fcute i nimeni nu trebuie convins n particular de validitatea lor. Apoi, naionalismul pe lng securitate i apartenen, furnizeaz o identitate individual cu sursa n afara subiectului. Ideea e c istoria comunismului romnesc trebuie deconstruit. Ea nu o istorie global a industrializrii, represiuniii, colectivizrii, etc ; ci o sum de istorii concrete, incoerente ale unor oameni 1
Cu multumiri celor care le-au scris (si nu s-au semnat)

reali, ale unor interese specifice i cariere individuale, a modului n care oamenii s+au descurcat n comunism, niciodat mpotriva lui. n ultim instan, a te descurca e un alt mod de a numi participarea la putere. Romnia este prima ar est european n care guvernul comunist i+a asigurat controlul statului. Cum?. Prin colonizarea instituiilor publice ,prezena militar i presiunea autoritilor de ocupaie. Cauzele secundare: neputina partidelor istorice de a forma o opoziie coerent, stabilirea social democraiei, adeziunea masiv a intelectualilor, incapacitatea de reacie a maselor, atitudinea oscilant a Regelui i oportunismul Bisericii. Partidul unic nu trebuie privit doar sub aspectul monopolului exercitat asupra statului i societii, ci i n postura de mediator ntre cele 2. Asta n msura n care deciziile luate la vrf erau aplicate la baz n mod haotic astfel nct birocraia de stat i de partid de la nivelurile intermediare i de la baz a nceput s_i exploateze poziia n interes personal. Pe de alt parte, o evaluare a cifrelor diferitelor statistici arat c regimul totalitar a reprezentat o ameninare/povar/pericol pentru 6%-12% din populaie n timp ce 20%_70% consider c regimul a nsemnat o schimbare pozitiv a vieii, venit stabil, acces la educaie superioar. Puterea totalitar este una de tip pastoral care supravegheaz, hrnete i pedepsete, ntemeiat pe factorul economic. Regimul a czut nu din cauza funciei represive ci crizei care atinsese capacitile de producie. Anticomunismul postcomunist reprezint cea mai comod atitudine intelectual. Pentru faptul c anticomunitii postcomuniti caut excluderea trecutului din analiza comunismului, ei nu pot fi nici rspunztori nici responsabili _ de aici, imposibilitatea formulrii problemei vinoviei. ntre 1948-1989 atitudinile i comportamentele romnilor por fi clasificate n : rezisten, supunere pasiv i activ i angajament (culp criminal). Dac n alte societi europene ideile supravieuiesc istoriei, n Romnia acestea devin rareori convingeri pentru a supravieui oamenilor care leau produs (justificarea dispariiei ideilor de stnga dupa 1989). n ceea ce privete intelectualii romni, acetia sunt n opoziie doar cnd opoziia e tolerat dar i din dorina de a ajunge mai repede la putere. De aici concluzia c regimul a czut printr-o revoluie pentru c elita comunist nu a avut cu cine s negocieze succesiunea. Revoluia a fost forma prin care totalitarismul a inventat societate civil. Tranziia sau economia politic a nerbdrii Un model de a nelege tranziia postcomunist este aplicarea metaforei tunelului (A.Hirschman) pentru a ilustra economia politic a rbdrii. 2 iruri de maini strbat n aceiai direcie un tunel, dac se blocheaz traficul i una din coloane nainteaz, nerbdarea unor oferi din cealalt coloan poate duce la o nou blocare iar ansa celor aflai n tunel s-l prseasc scade drastic cu alte cuvinte tranziia se bazeaz pe raionalitatea actorilor sociali. Din aceast perspectiv Romnia ar putea fi descris ca o economie politic a nerbdrii. Motive: a)inta nu e stabilit din interior ci din exterior copierea modelelor occidentale, b)nici un actor nu vrea s se situeze n coloana care va prsi ultima tunelul, c)clasa politic nu e pregtit s joace rolul controlorului de trafic intransingent i raional. n Romnia tranziia s-a caracterizat, cel puin n primii ani, printr-o puternic activitate de legiferare precum i prin tendina permanent de a reforma ce a fost reformat. Guvernarea s-a fcut mereu cu faa spre trecut. Responsabilitatea constituirii politice revine elitelor. Sarcina etic fundamental pe care ar trebui s i-o asume tranziia este articularea echilibrului ntre libertate i echitate. Succesul pe termen lung al elitelor excomuniste const n disjuncia ntre guvernare i poltic. Dac sarcina guvernrii e s fac reform, rolul politicii e de a unifica societatea prin impunerea rolului conductor al unui/unor partide i de a vedea c acest partid/partide s fie controlate de o oligarhie. n societile democratice moderne politica const n nelepciunea de a construi un proiect de societate care s menin guvernarea ct mai aproape de intersecia dintre libertate i egalitate n timp ce actul guvernrii este modul n care guvernanii calculeaz locul social al acestei intersecii. Ori n Romnia, politica postcomunist e departe de a fi metoda cu care romnii s-i poat gndi relaiile reciproce i destinul colectiv n cadrul unei legi generale. Statul de drept modelat de Adunarea Constituant din mai 1990 se alimenteaz din Constituia din 1965la care sunt adugate cteva principii liberale. Astfel, Constituia din dec 1991 este conceput pentru a asigura continuitatea statul i i elitelor care au nvat s-l guverneze. Statul totalitar nu a fost dobort ci reamenajat cu asentimentul opoziiei din acel moment. Inflaia legislativ generat de statul de drept postcomunist caut ntrirea contrulului juridic asupra segmentelor societii i nu limitarea puterii prin norma de drept. Apoi, statul modern este unul de hrtie, el rezist ntro civilizaie a scrisului (Constituie, legi, norme, dispoziii, avize, facturi etc) care nlocuiete angajamentul direct ntre persoane. Statul devine o ficiune care pentru a funciona are nevoie de aceste simboluri, texte. Pentru majoritatea romnilor statul e ntrupat n persoanele cu care poi trata prin 2
Cu multumiri celor care le-au scris (si nu s-au semnat)

negociere direct, oamenii sunt cei care se bucur de autoritate = bazele corupiei. El nu poate deveni un stat de hrtie dac guvernele nu incit activitatea de spoliere (a reforma ceea ce a fost reformat anterior). Faptul c adversarii coereni a clasei conductoare comuniste au fost intelectualii are 3 consecine: a) naterea unui bipolarism ideologic ei dei participau la guvernarea provizorie, se constituiser i ca opoziie anti-neo-comunist, b) bipolarismul ideologic duce la reinventarea partidelor istorice, de aici ncurajarea transferului de competen din spaiul ideologiei anti-comuniste spre cel politic, c)primatul ideologiei asupra politicii i importana memoriei colective au blocat pe termen lung reforma statului. O piedic n cale reformei a constituit-o i populismul prin care clasa conductoare n conflict cu elita intelectual a guvernat n regim de front propriu. Populismul romn a fost mai degrab ohlocraie (democraie trunchiat poporul i impune uneori violent suveranitatea pentru a da o lege). Constituirea sistemului de partide i declinul bipolarismului ideologic au produs prbuirea FSN i a nfruntrii ntre popor i elite. n Romnia statul are elemente de coeziune de natur etnico-lingvistic. Astfel, interesul naional este definit i promovat sub forma interesului etnic. De altfel, dac ne uitm la Constituia din 1991 cetenii romni sunt: poporul romn i persoanele cu identitate etnic minoritar. De aici, naionalitatea romn are o natura etnic (nu civic). Mai mult, localitile romneti sunt spaii geografice nentemeiate pe solidaritate sau pe bine comun, cei mai muli locuitori fiind legai etnic. Apoi dac interesul naional e n cazul societilor moderne o problem etnic i de politic intern. Pentru Romnia acesta e un atribut al politicii externe, un caz particular fiind tratamentul extern aplicat minoritilor din interiorul statului. Autorul pune ctigarea alegerilor din 1990 de FSN pe seama ignoranei invincibile a poporului romn (el poate grei n alegerea reprezentanilor ns nu poate s se justifice din moment ce a respectat regulile electorale).Cutnd s afle dac n Romnia putem vb de partidocraie autorul afirm c scrutinul proporional transform democraia reprezentativ n partidocaraie. Ori Constituia din 1991 se consacr principiul reprezentativitiivoinei generale asigurat de partide, fiind inventat i algoritmul proporional (ceea ce rezerva FSN jumtate din puterea de reprezentare). Partidocraia postcomunist cere partidelor de la putere s nlocuiesc aplicarea unor politici (policy based perspective) cu acapararea funciilor (office-seeking perspective). Partidocraia nu se reduce doar la controlul executivului i legislativului i la alegerea premierului n mod extraelectoral. E vb i de o colonizare a societii economice de acel partid sau coaliie. De aici clientelismul partizan ce a caracterizat epoca PDSR 1992-1996 (ntre 2000-2004 clientelismul devine mai tradiional, raional). Partidele politice postcomuniste domnesc dar nu guverneaz, clasa politic de tranziie nu poate fi tras la rspundere pentru c nu face ceva anume. Pe de alt parte partidele nu se reprezint dect pe ele nsele pentru c sunt partide de patronaj, ele caut n permanen clieni iar cnd pierd voturi nu mai rmn cu nimic. Paradoxul partidocraiei postcomuniste este c alegtorii sunt chemai s aleag Parlamentul destinat s delege suveranitatea puterii executive/partidului din care provine majoritatea parlamentar. Acest partid asigur medierea ntre stat i interesele particularilor ntruct partidocraia exist doar cnd statul e opozabil cetenilor. Se pune problema dac alternativa este compatibil cu principiul democraiei. Democraiile continentale stabile funcioneaz ntr-un sens potrivnic principiului alternanei fiind mai degrab democraii consociaionale. n Romnia dup alegerile din 1992 sistemul politic mbin elemente din ambele (alternan i consociaionalitate). Aceasta e caracterizat de Liphart prin : guvern de larg coaliie, autonomie pentru grupurile minoritare, drept de veto pentru minoriti, scrutin proporional.. n Romnia e mai degrab guvern de coaliie restrns cu slab reprezentativitate social. Datele arat ca partidele din coaliiile formate dup 1992-1996, 1996-2000 au obinut 30% sau mai puin din sufragii reuind s controleze Parlamentul doar prin metoda reprezentrii proporionale. Referitor la descentralizare Constituia, chiar i revizuit nu difereniaz ntre stat i formele de autoguvernare locale. Minoritilor politice le-a fost refuzat dreptul de veto astfel ncat singura trsatur a consociaionalitii pare s fie modul de scrutin proporional adoptat din 2 motive: tradiia romneasc interbelic i convingerea c astfel apare o reprezentare mai just a principalelor curente de opinie ntr-o societate. Dac scrutinul proporional are efecte dar i finalitate proporional, cel majoritar are doar efecte. El corespunde de regul unor sisteme de alternan politic, cel proporional fiind pentru sisteme de cooperare partizan. Dei guvernele postcom sunt formate din Parlamente alese prin scrutin proporional, practica constituional a adoptat logica majoritate/opoziie (scrutin majoritar). Partidele guvernamentale nu sunt formal avantajate de reprezentarea proporional dar nu insist pentru schimbare pentru c introducerea scrutinului majoritar ar produce bipartidism i instaurarea alternanei. Astfel se menin alegerile pe liste dei guvernarea prin coaliie e dificil. Explicaia ine de rolul partidelor politice n sistemul politic romnesc, acesta fiind cel care adopt o modalitate anume de desfurare a alegerilor. 3
Cu multumiri celor care le-au scris (si nu s-au semnat)

Absena subiectului politic Revoluia din 1989 e mai degrab revolt pentru c nu a fost sistematic ci spontan i critic, nu a recurs la structuri i instituii ci la gesturi i cuvinte, nu a aparinut elitelor ci societii. E o non revoluie violent pentru c nu a existat o contraelit, teorie, organizare, proiect revoluionar. Singurul aspect sub care poate fi numit revoluie: atunci cnd privarea societii de accesul la bunurile sociale cele mai apreciate devine rspndit i intens. Statul, dup revoluie, e unul monarhic n msura n care orientrile politice sunt croite n funcie de compatibilitatea caracterelor, succesul grupurilor politice se datoreaz oamenilor care susin programele iar judecata aparine persoanelor nu ideilor. Ideea e susinut i de Constituia din 1991. Apoi, romnii sunt pentru politicienii lor o simpl populaie i nu membri ai societii politice > relaiile ntre alei i electorat se bazeaz pe populism iar de aici, reaciune. Diferena ntre ele: primul admite participarea unor categorii sociale la viaa public n mod extraelectoral, a II a confisc n favoarea clasei politice toate instrumentele de decizie politic de care rspunde societatea. Ca practic social, tranziia e blocat ntr-o contradicie: pe de-o parte statul trebuie s devin un stat de drept, neutru care s se asigure c nici un cetaean sau grup nu e favorizat n raport cu alii, iar pe de alt parte statul de tranziie trebuie s incite apariia i consolidarea economiei de pia, s resuscite capitalismul (prin privatizare va favoriza cativa cetateni in detrimentul altora). Contradicii rezolvate doar prin echitatea actului politic i administrativ. Relaia ntre lege i echitate n societatea romnesc este legat de economia social a darului.n final, sarcina statului de tranziie e de a se afirma ca stat al unei naiuni integrate i s se manifeste ca stat de drept i stat democratic. Pe de alt parte, n numele principiilor economiei de pia el nu poate fi un stat al bunstrii. Ori micrile sociale din Romnia, n special mineriadele din 1999, au evideniat faptul c societatea nu e autorul tranziiei ci obiectul ei de aciune iar statul este slab i nu deine instrumentele necesare pentru a-i impune voina. Defectul satului romn postcomunist este faptul c arhitectura constituional e de tip reprezentativ iar instituia pe care aceast arhitectura ar trebui s o reprezint, ceteanul, lipsete, societatea funcionnd ca o societate de stri entiti cooperante cu mijloace i interese proprii. Absena democraiei cretine a fost o alt cauz a continuitii statului comunist.Dificultatea naturalizrii acestei doctrine ine de felul n care Biserica Ortodox a premers, anticipat i dizolvat politic n statul modern. Ori n compoziia cretinismului romn, statul i biserica se includ reciproc, iar cretinismul e gndit de cei mai muli romni nu ca persoan sau comunitate ci ca naiune. ntr-un anume fel, Biserica ortodox, ca i naiunea, e produsul statului, statul liberal i-a dat autocefalie i dominaie asupra altor confesiuni iar cel totalitar a scutit-o de concurena bisericii catolice n schimbul unei retrageri pariale din sfera public. Postcomunismul Una din sursele caracterizate ambiguu i incomplet ale cderii totalitarismului este rzboiul rece. Acesta, spre deosebire de cele 2 rzb mondiale, nu s-a terminat printr-un sistem negociat de pace prin care nvingtorii s-i impun voina. Cu referire la politica extern, aderarea la nato, spre deosebire de integrarea european, a reprezentat o int politic capabil s produc imagine rspunznd dorinei de recunoatere nutrite de naiuni i politicieni. E confirmarea confirmarea pentru democraie i economia de pia, chestiunea securitii fiind secundar. Integrarea european presupune o reconstituire a statului n numele unui viitor a crui form e recunoscut doar prin analogie. Izbnda sau eecul aparine numai societii. Integrarea nu se poate face fr respectarea unor minime criterii de convergen economic i social. Ea aparine politicii interne, nu se joac la nivelul imaginilor ci structurilor, nu e o problem de credibilitate politic ci de compatibilitate economic i social.

Cu multumiri celor care le-au scris (si nu s-au semnat)

############################################ ### (VARIANTA II) ### ############################################ Termenul de postcomunist este inca actual, in msura in care exercitiul politicii nu se defineste in ruptur, ci mai egtab in continuitate cu trecutul. Intr-o democratie, convergenta celor doua procese de facere a politicii si a societtii, este mediat de echitate. Democratia nu poate fi gandit decat ca o politic de societate intemeiat pe dreptate in calitatea acesteia de intalnire social a liberttii cu egalitatea. Comunismul a fost demis in cele din urm tocmai pentru c incetase (dac a reusit vreodat) s fie privit ca expresie politic a unui proiect comun si echitabil de societate. Politica de societate= ansamblu de politici sociale si economice care, comandate de exigentele drepttii, ar duce la constituirea unei republici (inteleas ca temei procedural al binelui comun res public sau commonwealth) Romania (judecat dintr-o perspectiv constitutional) nu poate fi descris drept o republic, ci doar ca un stat cu form e guvernzmant republican. Statul roman se prezint ca o form de protectie juridic a poporului roman. Prin acordarea de drepturi si impunerea de obligatii, transform o etnie majoritar si dominant in natiune. El nu apare ca produs juridic al vointei suverane a cettenilor Romaniei. Statul roman este o republic absent. SOLUTIE: numai o politic de societate organizat in jurul cetteanului ar putea realiza simultan atat modernizarea societatii, cat si democratizarea politicii. INTRODUCERE Romanii au abandonat comunismul nu numai pentru c a fost un proiect global gresit formulat si aplicat, ci pentru c nu si-au dorit in fond, s participe la nici un fel de proiect social. Romanii au resimtit politica comunist ca pe o povar de aceea s-au grbit sa stearga totalitarismul din memoria lor colectiv si au ezitat pan acum s se angajeze in elaborarea unui proiect alternativ de societate. In Centrul si Estul Europei, democratia nu este produsul unei alegeri colective ci rezultatul sperat dar neasteptat al unei infrangeri. In romania comunismul nu s-a transformat in opusul su deocrata, ci a iesit pur si simplu din scen. Vechea clas conductoare nu a fost parte a unei negocieri, ci chiar albitru al schimbrii. Membrii elitelor comuniste au trecut in tranzitie cu titlu individual, dar cu intreg patrimoniul lor de resurse, relatii si retele. Prin aceastz strategie, societatea civil a fost nevoit s adopte pozitia unui actor implicat in jocul politic si nu pe cea a mediatorului care stabileste regulile acestui joc. Partidul Comunist nu dorea s reprezinte societatea cat s devin societatea inssi. Cu un an inainte de disparitia sa, partidul ajunsese s inroleze in randurile sale 23% din pop adult si 33% din cea activ. Comunismul a incercat astfel s genereze o comunitate politic intr-o societate care nu cunoscuse pan atunci nici o alt form de solidaritate civic cu exceptia etnicittii. Presa este atacata in continuate de autor. PRESA se doreste purttoate de cuvant a societtii, dar nu face in realitate, ecat s inventeze cuvinte in numele unei societti pe care nu se strduieste s o cunoasc si din partea creia nu a primit nici un fel de mandat care s contin temei de reprezentativitate. PARLAMENTUL este singura instant autorizat s dea glas unor opinii cu adevrat publice in materie politic. CAPITOLUL I Comunismul ca etic a iresponsabilittii . Dintr-o perspectiv economist oarecum elementar, totalitarismul poate fi descris ca monopolul politic al unui partid unic. A lazy monopoly nu numai c nu mpiedic abandonul si contestarea, dar le si admite n anumite limite prin favorizarea aparitiei unei concurente periferice. Un monopol lenes prefer s suporte abandonul limitat al unui numr restrans de consumatori unei confruntri cu posibilitatea nasterii unui curent masiv de contestare din interior. In anumite conjuncturi, totalitarismul a preferat apelul la exit recursului la represiune. Totalitarismul romansec a permis existenta periferic a unui anumit numr de concurenti ideologici: biserica Ortodox, Uniunea Scriitorilor. Insulele de societate civil ce au subzistat n totalitarism nu au fost cauzele prbusirii sale. Periferia nu a devenit niciodat suficient de semnificativ pentru a pune n cauz monopolul partidului unic. A face cultur nu a constituit o form de rezistent, ci una de participare la dinamica spatiului 5
Cu multumiri celor care le-au scris (si nu s-au semnat)

public comunist. Acuzati de ceea ce s-a ntamplat n timpul comunismului nu sunt doar: sistemul, regimul, partidul, ci si oamenii care au colaborat , timp de 45 ani, la instalarea sistemului. Romania a cunoscut procentul cel mai nalt de adeziune la Partidul Comunist, asa cum arat datele din 1983 (14,6% din pop). Strategia comunist de preluare a controlului asupra statului nu a fost una de tip precumpnitor si declarat represiv, ci a adoptat un caracter care ar putea fi denumit politico-juridic. Din 1944 pan in 1948 PCR s-a servit de drept pentru a aboli drepturile. Confiscarea statului s-a fcut prin procedee legale. Cum a fost posibil? Nu exist nici un fel e ndoial c, pretutindeni n Europa de Est, preconditian necesar pt instalarea regimurilor comuniste a fost ocupatia militar sovietic. Pe plan politic, momentul n care comunistii reusesc s impun antiteza ideologic reformisti (FND) reactionari (PNL, PNT), antitez fondatoare a mitologii politice totalitare, este cel al reformei agrare. Inc de la nceput, comunistii nu au promis o viata politica democratic ci doar o mai bun guvernare. Din acest refuz explicit al politicii democratice s-a limentat 5 decenii forta mesajului totalitar. Dup 1948, urmrirea, arestarea, judecarea, condamnarea, internarea si ntemnitarea s-au cinstituit n practici sociale capabile s defineasc natura totalitar a regimului. Maxim 12% din pop au fost afectata de represiune ceilalti s-au bucurat de o crestere a calittii vietii. Modernizarea interprins de comunism a produs o schimbare radical a tesutului social prin creerea unei noi clase muncitoare. Revolutia national, desvarsirea procesului de nation-building a avut eci loc n acelasi timp cu revolutia industrial, breakthrough economico-social al unei societti insuficient si incomplet modernzare. Cultivnd o anumit egalitate a sanselor, totalitarismul a laminat diferentele sociale, economice si culturale pe care le mostenise si prin a cror critic si-a justificat vocatia istoric. Locuitorii totalitarismului vor fi definiti in principal ca oameni ai muncii si nu drept cetteni. Statutul lor politic este conferit de participarea, cu titlul individual, la constituirea societtii socialiste si nu de asentimentul dat unui pact constitutional de baz. Munca era contractul social al socialismului de stat. Guvernarea comunist era o guvernare pentru popor, dar nu una prin popor sau cu acesta. In comunism , arta guvernrii era deci condamnat s se confunde cu buna gestiune a productiei si a redistributiei. Puterea pastoral produce bunuri, securitate, locuri de munc, comportamente si adevr. Din pcdv politic si juridic , individului nu i se inerzicea nimic si i se oferea totul. Dar n schimbul unei supravegheri individualizate si atente. Represiunea era efect al delatiunii, rezultat al supravegherii reciproce a indivizilor, al chemrii fiecruia n parte la vigilent si actiune. Politia politic nu avea atat functia de a adeverii prin probe cine sunt si unde se ascund inamicii regimului, cat mai ales, pe aceea de a produce inamici prin adevruri mrturisite. Pentru ea mrturisirea tinea loc de adevr. 4 tipuri de atitudini si comprtamente publice intre 1948-1985: 1. supunere pasiv (culp politic) 2. supunere activ (culp moral) 3. angajament (culp criminal) 4. rezistent Discursul politic al socialismului de stat, la care au participat, n forme institutionalizate, patru mil de romani, nu-si mai revenic azi un autor. Capitolul II Tranzitia sau economia politic a nerbdrii Reforma nu se prezint ca un proiect de viitor, capabil nu numai s restructureze economia, dar si s induc dezvoltarea, ci ca o critic a esecului ncercrilor precedente de reform. Guvernarea nu face catalogul unor obiectice, ci bilantul unor nereusite. Reforma se defineste prin ceea ce nu izbuteste s devin, si mai putin prin ceea ce I se cere s fie. Libertatea se arat a fi o valoare negativ, definit prin limitele ei, pe cand egalitatea este o valoare pozitiv, care solicit o disciplin permanent a actiunii sociale, disciplin investit n proceduri. Libertatea nsamn protectie a sferei individuale private, egalitatea presupune multiplicarea voluntar a procedurilor de participare n toate domeniile n care se joac destinul comun al membrilor unei societti. Potrivit lui Bobbio libertatea si egalitatea sunt, fiecare n parte, valorile centrale ale 6
Cu multumiri celor care le-au scris (si nu s-au semnat)

liberalismului si respectiv, democratiei. Ca atare ele nu sunt consubstantiale. Liberalismul este mai degrab o linie major, care este ns departe de a fi de dreapta, a gandirii politice, n vreme ce democratia este o metod de guvernare. Libertatea are n vedere ngrdirea puterii n scopul promovrii individului ca figur a liberttii, pe cand democratia are drept scop promovarea individului concret, prin lrgirea accesului acestuia la putere. Din acest punct, cele 2 notiuni par, in acelasi timp, ireconciliabile si convergente. Privite istoric, liberalismul si democratia se arat drept dou procese antitetice: liberalismul si propune ca tinut ngrdirea drastic a domeniului de exercitiu al puterii, n schimb democratia vizeaz permanenta extindere a acestui domeniu pn la completa sa suprapunere. Autorul vede n libertate si lolidaritate condittii pentru o tranzitie usoar. Statul de drept este expresia juridic a liberalismului politic, cu ntreita conditie ca rolul legii s fie acela de a marca cu precizie frontiera dintre domeniul statului si cel societtii civile. Dreptul devine limit a puterii. Puterea si afirm legitimitatea prin respectul dreptului. Statul este de drept pentru c se manifest drept unicul autor al dreptului, pentru c numai el poate pune si spune dreptul. Statul romanesc de tranzitie este deja un stat minim. Eficienta sa este inexistent, iar autoritatea sa aproape absent. Populismul nu este dect incapacitatea sau lipsa intentiei de a discerne, att n actul de guvernare, ct si n strategia de cstigare a puterii., ntre interesele poporului (trebuiesc slujite) si nclinatiile poporului (trebuiesc opuse), potrivit unei distinctii fondatoarea doctrinesi clasice a democratiei reprezentative. (The Federalist Paper) Dac ideologia conduce rar ctre solutii politice, populismul, ca strategie de legitimare politic, se hrneste adesea din ideologie. Frontul Savrii Nationale a deschis succesiunea politic a Partidului Comunist n calitate de mostenitor firesc tocmai prin organizarea consensului popular mpotriva intelectualilor. In 1990-1991 Ion Iliescu este seful unui aparat politico-birocratic care strneste masele, ngrijorate de soarta umilelor privilegii pe care le acumulase n epoca totalitarismului, mpotriva intelectualilor. In 1992 frontul popular a fost nlocuit de o partidocratie pentru care tactica coalitiilor si tehnica utilizrii majorittii parlamentare a decenit principiul fundamental de guvernare. Pentru romni, STATUL nu a fost si nu este un nume dat modului n care se organizeaz si functioneaz puterea n snul unei comunitti politice, ci idealul mesianic, unitar si indivizibil al comunittii politice. Atta vreme ct statul nsusi este definit nm constitutie ca fiind un stat national, rezult c, n pofida oricror garantii juridice, cettenii romni de alt etnie dect cea majoritar sunt deposedati de stat, devin stateless persons. Dac popoarele sunt produsul obiectiv al unui parcurs istoric, natiunile nu pot fii dect rezultatul subiectiv al unui demers constitutional. Constitutia identific 3 categorii de subiecti politici: 1. poporul romn (unitar, suveran si purttor al unei identitti etnice, culturale, lingvistice si religioase) 2. cettenii romani (care beneficiaz de drepturi si libertti si au obligatii prevzute de lege) 3. persoane apartinnd minorittilor national (la rndul lor purttoare a unei identitti specifice) Cettenii romni sunt definiti din perspectiva drepturilor si obligatiilor, n vreme ce att poporul romn, ct si persoanele apartinnd minorittilor nationale sunt definite pe temeiul identittii etnice, culturale, lingvistice si religioase. Nationalitatea romn pate fi deci interpretat, chiar n termenii sugerati de legea fundamental, ca fiind de natur etic si nu civic. Cu alte cuvinte, atta timp ct avem un popor, nu ne mai trebuie o societate. Interesul national este, fundamental si simultan, o problem etic si o chestiune de piolitic intern. In Romnia, interesul national este de obicei un atribut al politicii externe. Scrutinul de list aplicat n Romnia mai nti ntre 1919 si 1937, apoi dup 1990, confer aparatelor de partid o covrsitoare influent asupra procesului electoral. Lista presupune un sistem partizan de selectie a candidatilor ce premiaz atasamentul fat de partid. Modul de scrutin proportional transform, n plan concret, democratia reprezentativ ntr-o democratie a partidelor. PARTIDOCRATIA (ex Italia, Belgia)= o form de guvernare n care partidele detin monopolul absolut al personalului, resurselor si politicilor guvernamentale. Se deosebeste de traditionalul party 7
Cu multumiri celor care le-au scris (si nu s-au semnat)

government, n sensul n care partidele nu exploateaz doar temporar si ciclic un anumit regim politic, ci se confund cu nsusi regimul, se dizolv n toate structurile si entittile publice. Constitutia din 1923 a consfintit regimul dualist (instaurat n 1866), regim politic n care puterea era mprtit ntre rege si parlament. Tipul de alternant permis de un astfel de regim a fcut ca niciodat guvernele s nu fie produsele alegerilor , ci, dimpotriv, ca alegerile s fie ntodeauna rezultatul vointei executive. Regimul totalitar s-a acomodat fr dificultti structurale cu cel putin trei din componentele vechiului regim politic dualist cu tendinte partidocratice: dominatia indiscutabil a unui partid (alternant eliminat), fuziunea dintre puterea legislativ si cea executiv , precum si preeminenta sefului statului asupra parlamentului si guvernului. La 3 noiembrie 1996 a avut loc o primenire de personal politic, poate si o modificare de sens al politicilor, nu ns si otransformare structural a regimului politic perceptibil la nivelul eticii si practicilor de guvernare. Dimpotriv, partidocratia a iesit ntrit din aceste alegeri. PARTIDOCRATIA reprezint colonizarea societtii economice de acel partid sau coalitie, adic un transfer sistematic si continuu al deciziilor politice n sfere nepolitice. Aceasta se poatedovedi un obstacol n calea modernizrii, nteleas att ca proces politic, ct si ca program economic. Posturile sunt cerute pentru a consolida pozitia politic a partidului cu ajutorul celor mai fideli militanti de care acesta dispune. PCR era definit drept forta politic conductoare a nregii societti. S-ar putea spune c spre deosebire de actualele partide, care au pudoarea domniei legii, PCR si asuma deschis caracterul su de instant sopra legem. Critic acid la adresa partidelor, politicienilor, opiniei publice, asazisilor analisti politici veti ntlni pe parcursul crtii. Partidele romnesti postcomuniste se aseamn cu un monarh constitutional: ele domnesc dar nu guverneaz. Clasa politic de tranzitie nu poate fi tras la rspundere pentru c n fapt nu face ceva anume. Partidele romnesti nu se reprezint dect pe ele nsele. In calitate de partide de patronaj sunt constrnse s se afle ntr-o permanent cutare de clienti. Principiul alternantei existenta unui sistem bipartizan stabil ncredere ntre cele 2 partide partidul cstigtor ocup pozitia de comand opozitia functie critic, neconstructiv Democratii consociationale : Belgia, Olanda, Luxemburg, Elvetia, Austria grand coalition governments. Regimul pol romnesc s-a organizat, dup alegerile din 27 septembrie 1992, ca un sistem hibrid, n care vocatia clar a alternantei convietuieste cu anumite elemente de consociotionalitate: guvern grand coalition autonomie pt grupurile minoritare, drept de veto al minorittilor n chestiunile pol fundamentale, mod de scrutin proportional. Reprezentativitatea proportional a fost instrumentul cu ajutorul cruia aceste formatiuni au izbutit, n conditii de reprezantativitate destul de precare, s controleze parlamentul. Modurile de scrutin proportionale se caracterizeaz prin aceea c au nu numai efecte proportionale, dar si finalitate proportional, ele comportnd un algoritm n temeiul cruia justa proportie dintre voturile obtinute si mandatele atribuite trebuie s fie garantat n vederea realizrii unui pluralism al reprezentrii politice; in schimb, modul de scrutin majoritar este lipsit de finalitate, fiind doar o tehnic de atribuire a mandatelor parlamentare. Reprezentarea proportional (96 primari-maj si consilieri-prop) difuzeaz voturile, n timp ce sistemul majoritar favorizeaz partidele mai puternice, menajnd totusi un loc relativ important pentru candidatii independenti cu o solid notorietate local. Capitolul III Absenta subiectului politic In Romania, revolutia a fost modelul social al delegitimrii totalitarismului, revolutia a fost mijlocul prin care fostele elite comuniste au procedat la reforma proproolor structuri si ierarhii, revolutia a fost instanta care le-a permis intelectualilor s se impun ca unic purttor de cuvnt ai societtii civile. Schimbarea nu s-a situat la captul unui proces revolutionar, ci a fost mai curnd punctul culminant al unei crize interne generalizate. Comunismul nu a czut, nu a fost dobort, ci a putrezit, s-a descompus. Nevoia de echitate constituie o societate politic. Aceast nevoie este aceea care face ca domeniul politic s se nasc prin creerea unei res-publica, a unei sfere autonome de societate. Cu multumiri celor care le-au scris (si nu s-au semnat) 8

Mostenirea politic cea maigreu de administrat pe care totalitarismul a lsat-o epocii de tranzitie a fost tocmai ethos-ul dependentei fat de stat si precaritatea spatiului social amenajat n beneficiul justitiei civice, al justitiei de tip comutativ, capabil s gestioneze raporturile dintre indivizi pe baz contractual. In limbajul comun al politicianului tip, vocabula societate este nlocuit fie de populatie, fie de popor. In primul caz, politicianul si reprezint societatea ca pe o realitate pur demografic, n cel de-al doilea, ca pe o entitate ideal si idealizat. Dreptul de vot poate fi nteles si ca un drept subiectiv si natural, ce precede orice formulare pozitiv si normativ a unor obligatii de ordin politic. Gestul cu adevrat civic este cel prin care cetteanul se nscrie pe listele electorale, exprimndu-si vointa de a participa la viata politic, chiar absenta de la urne putnd fi interpretat, la rndul ei si n aceast lumin, drept un comportament dac nu pe de-a-ntregul rational, n orice caz eminamente politic. Clivajul de nezdruncinat dintre clasa politic romaneasc si societate poart dublul nume al partidocratiei si al reprezentrii proportionale. Tranzitia este locul n care se confrunt 2 logici opuse : democratizarea este un proces istoric guvernat de imperativul mobilizrii sociale, n timp ce liberalizarea economic conduce pe cale natural la diferentiere si discriminare. Problema dosarelor nu este de natur politic ci moral. Actuala lege a dosarelor nu penalizeaz adeziunea constient la comunism, ci slbiciunea unora din cei care nu au vrut, nu au putut sau nu le-a fost ngduit s adere. Societatea nu este autorul tranzitiei, ci, pur si simplu, obiectul ei de actiune. Romnii nu fac tranzitie, ci o suport, o ndur. Un stat este UNITAR nu pentru c exlude, de pild, existenta unui bilingvism partial si local, ci pentru c administreaz uniform si fr discriminare, pe ntreg teritoriul national, aceeasi ordine de drept. Cetteanul nu este n societtile moderne, o entitate natural si spontan, ci rezultatul, unei acumulri de practici si garantii politico-judiciare. In societtile moderne, post-revolutionare, suveranitatea apartine cettenilor. Institutiile publice nu au dect functia, extrem de limitat, de a reglementa practica suveranittii. Cetteanul are o ntietate n raport cu statul. Dac sfera liberttilor cettenesti este larg si solid, institutiile vor fi, la rndul lor, temeinic construite. In constitutie, Romnia nu este definit ca o comunitate de cetteni, adic o republic, ci ca un stat ce se hrneste dintr-o materie organic si etnic care este poporul romn. Autoritatea judectoreasc nu este o instant de mprtire a drepttii, ci de aplicare a legii. Justitia romn opereaz exclusiv cu texte, fiind indiferent de echitate. Ortodoxia a fost, la romni, o comunitate politic, nu una religioas. Ea s-a manifestat, alturi de limb, ca cea de-a doua form de a fi mpreun a romnilor. Intr-un anumit fel, Biserica Ortodox, ca si natiunea de altfel, este produsul statului. Statul totalitar a scutit-o de concurenta Bisericii Greco-Catolice si I-a garantat supravietuirea n schimbul unei retrageri partiale din sfera public. Principiul subsidiarittii este prghia prin care societatea se elibereaz de sub tutela statului, este modul prin care cettenii convin s articuleze si s supravegheze puterea statului n asa fel nct acesta s nu mai fie n situatia de a nutri el nsusi ambitia de a-si produce si controla cettenii.

Cu multumiri celor care le-au scris (si nu s-au semnat)