P. 1
04-2 - Termodinamica biologica

04-2 - Termodinamica biologica

|Views: 24|Likes:
Published by morometed
termodinamica
termodinamica

More info:

Published by: morometed on May 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/14/2014

pdf

text

original

1

Biofizica - Conf. Dr. Constanta GANEA - Curs 4.2

ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ BIOLOGICĂ
Noţiuni generale. Definiţie. În accepţiunea originală, termodinamica este acea ramura a fizicii care se ocupă de relaţiile între căldură (Q) şi lucru mecanic (L), dar într-un sens mai larg, ea este ştiinţa care studiază transformările reciproce ale diferitelor forme de energie în sistemele naturale şi în cele construite de om. Termodinamica biologică se ocupă cu studiul transformărilor de energie în sistemele biologice. Sisteme termodinamice. Sistem - ansamblu de componente aflate în interacţiune, delimitate de mediul extern care îl înconjoară. Sistem termodinamic - sistem macroscopic alcătuit dintr-un număr foarte mare de atomi şi molecule, aflate în interacţiune energetică atât între ele cât şi cu mediul exterior. Clasificarea sistemelor termodinamice: -deschise - schimbă cu exteriorul atât energie cât şi substanţă - închise - schimbă cu exteriorul numai energie - izolate - nu au nici un fel de schimburi cu exteriorul, de care sunt separate prin pereţi adiabatici. Sistemul izolat este o abstractizare, caz limită, util numai pentru simplificarea unor raţionamente. În natură nu există sisteme izolate.

Ele pot fi : . . Dacă se schimbă semnul parametrilor termodinamici.este reprezentată de totalitatea parametrilor săi de stare (care sunt mărimi fizice măsurabile) Parametrii de stare sunt de două feluri: . .producerea de entropie este minimă.intensivi .parametrii de stare sunt constanţi în timp.ireversibile – sunt. .depind de dimensiunile sistemului şi de cantitatea de substanţă existentă în sistem (volumul. în orice moment sistemul este în echilibru termodinamic. sistemul evoluează de la starea finală spre starea iniţială pe acelaşi drum.dezordinea este maximă (entropia termodinamică este maximă). fără a fi egală cu zero. . .parametrii intensivi sunt constanţi în spaţiu (omogenizare). Starea staţionară se caracterizează prin: . . proce se necvasistatice. . Revenirea la starea iniţială (dacă este posibilă) se face pe alt drum şi pe seama unei intervenţii active din exterior (nu poate decurge de la sine). .treceri ale sistemului termodinamic de la o stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) la altă stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) prin modificarea în timp a parametrilor termodinamici. care nu depind de dimensiuni (presiunea. concentraţia.au valori definite în orice punct al sistemului. . în general. Starea de echilibru termodinamic este caracterizată de următoarele proprietăţi: . masa.parametrii de stare sunt constanţi în timp. temperatura).2 Starea sistemului termodinamic .reversibile . . atât între componentele sistemului. cât şi cu mediul înconjurător încetează.schimburile de substanţă şi energie între componentele sistemului şi cu mediul extern nu încetează.sunt procese cvasistatice.producerea de entropie încetează.parametrii intensivi nu sunt constanţi în spaţiu. Procese termodinamice .schimburile de energie şi substanţă.extensivi . numărul de moli).

R. Deci în sistemul izolat U = 0 . În 1840. Hess a formulat regula după c are căldura eliberată sau absorbită într-o reacţie chimică nu depinde de etapele intermediare prin care poate decurge această reacţie ci numai de starea iniţială şi cea finală a reactanţilor . H. J. ci pentru furnizarea unei energii este necesară consumarea alteia. ci aceasta trece dintr-o formă în alta şi de la o parte a sistemului la alta. Helmholtz) au descoperit echivalenţa dintre lucru mecanic şi energie şi au determinat echivalentul mecanic al caloriei. odată pornită.Li O a treia formulare: în orice proces care are loc într-un sistem izolat nu se pierde. Principiul I al termodinamicii sau principiul conservării energiei. H.3 PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII În urma eşecurilor de a construi o maşină care. Mayer. electric etc) schimbate de acest sistem cu exteriorul. numit energie internă (U) a sistemului. Conform unei alte formulări a principiului I. U = Q + Li sau conform convenţiei de semn în care se consideră negativ lucrul mecanic primit şi pozitivă căldura primită: U = Q . chimic. osmotic. variaţia ener giei interne a unui sistem la trecerea dintr-o stare în alta ( U) este egală cu suma algebrică dintre cantitatea de căldură (Q) şi toate formele de travaliu (mecanic. Între 1842 şi 1850 o serie de cercetători (J. Joule. nu se creează energie. să funcţioneze la nesfârşit fără a consuma energie (perpetuum mobile de speţa I-a) s-a ajuns la concluzia că nu se poate “crea” energie. parmetru care exprimă capacitatea totală a sistemului de a efectua acţiuni de orice tip şi are o valoare bine determinată în fiecare stare a sistemului. postulează existenţa unui parametru caracteristic oricărui sistem.

pV cantitatea de căldură Q va fi: Q = U + pV = (U + pV) = H. APLICAŢII ALE PRINCIPIULUI I IN BIOLOGIE . H: Dacă scriem expresia principiului I: U = Q . în raport cu exteriorul). În acest caz.L = Q . variaţia energiei interne poate fi măsurată în mod practic prin intermediul schimbului de căldură al sistemului considerat cu exteriorul. în locul energiei interne U se introduce mărimea numită entalpie. Când H > 0 sistemul primeşte căldură (reacţii endoterme) şi când H< 0 sistemul cedează căldură (reacţii exoterme). luat ca întreg.4 Energia internă a unui sistem reprezintă suma energiilor cinetice şi potenţiale ale particulelor ce alcătuiesc sistemul (în aceasta nu este inclusă energia cinetică şi potenţială a sistemului. transport de sarcină electrică într-o diferenţă de potenţial etc. deci: H = Qizobar (căldura schimbată de sistem izobar) Mărimea H = U + pV se numeşte entalpia sistemului şi este foarte utilă în studiul termodinamic al reacţiilor chimice. presiunea este constantă (condiţii izobare). variaţii de suprafaţă contra unei tensiuni superficiale. atunci când acesta nu efectuează nici un lucru mecanic. iar lucrul mecanic L .) În cursul transformărilor chimice. Cantitatea de căldură Q reprezintă variaţia energiei interne prin mişcări dezordonate ale moleculelor (agitaţie termică).variaţia energiei interne prin mişcări ordonate la scară macroscopică (variaţii de volum contra unei presiuni exterioare. Pentru procesele care au loc în atmosferă liberă. aşa cum sunt sistemele biologice. volumul său rămânând constant (într-un proces izocor).

molecula de ATP este scindată enzimatic. Aplicând principiul I în cazul unui organism. astfel încât problema conservării energiei se pune numai pentru sistemul închis format din organismul respectiv împreună cu mediul său înconjurător. Pentru a aplica corect principiul I în cazul organismelor. este un . se poate formula următorul bilanţ energetic: energia preluată din mediu = travaliul mecanic efectuat + căldura degajată + energia depozitată în rezevele organismului. starea fiziologică etc. energia eliberată astfel fiind folosită pentru producerea de lucru mecanic. iar procesele biologice sunt procese termodinamice ireversibile. Testul clinic al intensităţii metabolismului bazal. Bilanţul energetic al organismului. un procent redus este captat de plantele fotosintetice şi folosit pentru sintetizarea din CO 2. chimic. trebuie să se ţină seama de faptul fundamental că ele sunt sisteme deschise care iau şi degajă în exterior energie. H2O şi săruri minerale a substanţelor organice bogate în energie. Cloroplastele. alte organite din celulele organismelor heterotrofe (dintre care face parte şi omul). produşii rezultaţi din fotosinteză sunt utilizaţi ca sursă de energie pentru sinteza ATP. captează radiaţii din spectrul vizibil. prin care se stabileşte valoarea de referinţă la care să fie raportat efectul diferiţilor factori care influenţează metabolismul energetic. Circuitul energiei în biosferă. La rândul ei. organite din celulele plantelor verzi. Principala sursă de energie pentru lumea vie în ansamblu este radiaţia solară.polizaharide (C6H12O6)n şi degajă oxigen. Organismele vii sunt sisteme a căror energie internă poate creşte sau scădea în funcţie de diferite condiţii (vârsta.5 Sistemele biologice sunt sisteme termodinamice deschise. În mitocondrii.). Din fracţiunea de energie solară care cade pe suprafaţa Pământului. construiesc din H2O şi CO2 molecule complexe . osmotic etc.

Conform acestei variante. constatarea de practică a imposibilităţii ca o maşină termică să transforme integral căldură randamentul transformare fiind întotdeauna subunitar. bilanţul energetic se poate scrie: căldura degajată = . se defineşte o funcţie de stare S. unul macroscopic (Clausius)(1) şi unul microscopic (Boltzmann)(2).6 exemplu de asemenea bilanţ în condiţii simplificate. Există mai multe formulări ale principiului II. În acest caz. principiul II se numeşte principiul creşterii entropiei. Entropia este un parametru de stare care măsoară gradul de dezordine a unui sistem termodinamic. Subiectul este în repaus (nu efectuează lucru mecanic) şi nu a mâncat 12 ore (nu preia energie din mediu). În varianta care indică sensul spontan al desfăşurării proceselor termodinamice. Dacă . dacă o cantitate de căldură Q este absorbită reversibil de către un sistem. (1) Conform modului în care a fost introdus iniţial acest concept. procesele ireversibile care se desfăşoară spontan în sistemele termodinamice izolate au acel sens care duce la creşterea entropiei. la temperatura T (izoterm).energia depozitată = energia utilizată PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII Principiul o cantitate de II al termodinamicii în lucru generalizează mecanic. în modul următor: S = Q/T (2) Boltzmann a arătat că entropia exprimă în mod nemijlocit alcătuirea atomo-moleculară a sistemului şi anume. Ea poate fi definită în două moduri. care creşte cu S. gradul de ordonare a ansamblului de particule din care este alcătuit.

o abstractizare.numărul de aranjamente ale particulelor care dau aceeaşi stare. toate sistemele biologice sunt . sau atunci când sistemul trece printr-o succesiune continuă de stări de echilibru. Dar procesele reversibile ce nu reprezintă îşi poate doar găsi o noţiune decât ideală. În particular.k ( Ni/N) ln (Ni/N) unde k = 1.38 10-23 J/K (constanta lui Boltzmann). suferind o transformare reversibilă. = Ni = 1.7 avem N particule identice (atomi. cu Ni = N.probabilitatea de ocupare a nivelului i.. obţinem: S = -k pi ln (pi) Într-un sistem foarte ordonat sunt posibile foarte puţine stări. Într-un sistem dezordonat există o distribuţie haotică a particulelor. În cazul unui sistem perfect ordonat (cristal perfect) : S = . şi în acest caz: S = k ln N N . molecule) distribuite pe M nivele energetice distincte. entropia ansamblului va fi: S = .. Pentru un sistem total dezordonat N 1 = N2 = . corespondente aproximative în natură. câte Ni pe fiecare nivel.k ln N/N = 0 APLICAŢIILE PRINCIPIULUI II ÎN BIOLOGIE Termodinamica clasică se ocupă cu relaţiile existente între parametrii unui sistem atunci când acesta se găseşte în stare de echilibru termodinamic.probabilitatea termodinamică a stării . iar N i/N = pi . Înlocuind în funcţie de probabilitate. numărul de stări posibile este foarte mare şi S va avea o valoare maximă. deci când nu se desfăşoară nici un fel de proces. doar câteva probabilităţi sunt diferite de zero şi S va avea o valoare foarte mică.

Variaţia entropiei unui sistem cu dQ > 0 în care au loc procese legate de această parte a ireversibile constă. variaţia entropiei este determinată numai de schimbul de căldură cu exteriorul. având loc permanent schimburi de substanţe şi energie cu exteriorul. Deci. aplicarea efectivă a termodinamicii în biologie a fost posibilă numai după apariţia în ultimele decenii a termodinamicii proceselor ireversibile . entropia unui sistem izolat nu se modifică într-un proces reversibil şi creşte într-un proces ireversibil. Pentru sistemele în care au loc procese reversibile. şi care se adaugă la căldura schimbată cu exteriorul: dS = (dQ/T)irev + dQ/T. Procese reversibile şi ireversibile. deci. Într-un sistem izolat entropia creşte în . din schimbul de entropie cu exteriorul d eS. datorită schimburilor de căldură (dQ)irev şi din producerea de entropie în sistem diS datorită ireversibilităţii proceselor care au loc în el (dQ). Se impune. iar aceste schimburi reprezintă în mod esenţial procese ireversibile. dar dS = d iS > 0. care este întotdeauna pozitivă. dS = deS + diS cu condiţia ca diS > 0 Pentru un sistem izolat deS = 0. deci. trecerea în revistă a unor noţiuni termodinamicii. În cazul unui astfel de proces: dS = (dQ/T)rev Pentru un sistem izolat dS = 0 Dacă ne referim la procesele ireversibile (reale) variaţia entropiei sistemului este întotdeauna mai mare decât cea produsă de schimbul de căldură: dS > (dQ/T)irev Se poate defini astfel o cantitate de căldură dQ (căldură necompensată) care a rezultat în sistem prin degradarea energiei libere (datorită faptului că au loc procese ireversibile).8 “deschise”. Datorită acestui fapt.

Deci. Dacă scriem: F = (U .TdiS/dt deoarece dU/dt = 0 Expresia : = T diS/dt se numeşte funcţia de disipare a lui Rayleigh. Capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic în condiţii izobare este numită entalpie liberă (Gibbs) G: G = H . în care U = ct. În sistemele izolate. în care toată energia internă a sistemului a fost degradată la căldură.ST Dacă vom considera energia liberă F a unui sistem izolat: F = U . Deci. numai o parte poate fi convertită în travaliu: F = U .TS TS 0 se degradează în mod ireversibil în căldură.ST Această mărime exprimă capacitatea efectivă a sistemului de a efectua diferite acţiuni. în care mărimea : = di S/dt . evoluţia sistemului fiind către starea de entropie maximă. fără a mai putea fi convertită într-o formă de travaliu util. din energia internă U a unui sistem..ST) se defineşte ca energie liberă mărimea: F = U. o formulare mai completă a principiului II ar fi: Toate procesele care au loc în sisteme izolate decurg în sensul creşterii entropiei şi al scăderii energiei libere (al scăderii capacităţii de a efectua lucru mecanic).9 timp.TdiS/dt = . U = 0 şi : F = .ST şi calculăm izoterm variaţia ei în timp: dF/dt = dU/dt .TS < 0 deoarece S > 0.

în general Ji. Fluxurile se numesc influxuri. de la o regiune la alta a unui sistem. fie de căldură. căldură. un proces atrage după .) se constată că fluxul este proporţional cu forţa termodinamică: XV = V/x (gradient de J X sau J = LX L se numeşte coeficient fenomenologic. De exemplu: Xc = c/x (gradient de concentraţie) potenţial) Ei joacă acelaşi rol în termodinamică ca şi forţa în mecanică. fluxul de căldură Jq (J/m2s) etc.10 se numeşte sursă de entropie. intensitatea producerii de entropie în unitatea de timp exprimă viteza de scădere a energiei libere a sistemului în urma degradării ei de către procesele ireversibile. XV). orice proces constă din trecerea fie a unei cantităţi de substanţă. Într-un sistem pot exista simultan mai multe tipuri de procese şi acestea nu sunt independente. electricitate etc. Fluxul termodinamic reprezintă variaţia în unitatea de timp a cantităţilor de substanţă.. fluxul de electricitate Je(unitate C/m2s). temperatură. fie de electricitate. Fluxul de substanţă se notează cu Js şi are ca unitate Kg/m2s sau Kmol/m2s. XT. Aceşti gradienţi sunt desemnaţi drept “forţe termodinamice” şi se notează cu Xi (Xc. dacă se face spre exterior. Fluxuri termodinamice şi forţe termodinamice În sistemele fizice. care traversează unitatea de arie.. între diferitele regiuni ale sistemului. Deci. potenţial electric etc.. Fluxurile sunt determinate de existenţa unor gradienţi (diferenţe ale unor parametri intensivi de stare) de concentraţie. Pentru a exprima cantitativ aceste deplasări se introduce noţiunea de flux termodinamic. legea Poiseuille etc. dacă deplasarea se face spre interiorul sistemului şi efluxuri. Uneori. Din diferitele ecuaţii care descriu procese de transport (legea lui Ohm.

. Acesta. determină apariţia unui flux conjugat J s care să egaleze concentraţia ş.. De exemplu. într-un sistem pot exista mai multe forţe Xi care determină fluxurile respective Ji.d.. iar ecuaţiile se numesc ecuaţiile fenomenologice lineare... deci apare o cuplare a proceselor. Deci forţa X T a antrenat şi un flux de substanţă J s (de difuzie). demonstrează că intensitatea producerii de entropie.. Ji depind de toate forţele termodinamice din sistem : Ji = f(Xi) astfel încât relaţia de proporţionalitate J = LX devine în cazul general: J1 = L11X1 + L12X2 +... J2 = L21X1 + L22X2 +. Onsager a găsit o relaţie de simetrie între coeficienţii fenomenologici: Lij = Lji Fluxurile termodinamice (de exemplu L12 = L21 etc. dacă într-o soluţie există un gradient de temperatură. Deci.11 sine alt proces. termodinamice ireversibile. numita sursă de entropie = dS/dt. poate fi reprezentată printr-o sumă de produse ale fluxurilor şi forţelor conjugate..a..).......m.. Jq tinde să egaleze temperaturile dar Js determină apariţia unui gradient de concentraţie Xc.. . Pe baza unor constatări experimentale şi a unor consideraţii statistice... sunt asociate de cu procese Se generatoare entropie.... La aplicarea ecuaţiilor de mai sus... = (1/T) JiXi = J i Xi Observaţie. Dar acesta duce la un transport al moleculelor înseşi ca purtători ai acestei energii. la rândul sau.. Ji = LijXj Lij sunt coeficienţii fenomenologici...... forţa termică X T determină fluxul de căldura Jq... trebuie să se ţină seama de exprimarea corectă a expresiilor fluxurilor şi forţelor ..

dacă între două compartimente separate de o membrană permeabilă se creează un gradient de concentraţie al unei substanţe (X c . Întotdeauna. un gradient de temperatură determină un flux de căldură de la temperatura superioară la cea inferioară până când acestea se egalează şi gradientul dispare. Se ajunge la un echilibru termodinamic: Xc = dc/dx Jc = d/dt Jc = 0 XcJc > 0 =0 S = maximă. Aceasta este starea de echilibru termodinamic în care. De exemplu. anumite forţe din sistem sunt menţinute la valori constante. sistemul nu va putea ajunge în starea de echilibru. prin introducerea unui coeficient adecvat care să asigure coerenţa relaţiilor (corectitudinea dimensională). Ecuaţiile fenomenologice permit verificări ale corectitudinii măsurării fluxurilor şi forţelor termodinamice ce acţionează într-un sistem şi estimarea sensului de evoluţie a sistemului la un moment dat. încetând toate procesele din sistem (J 1 = J2 = . deci disiparea de energie şi producerea de entropie nu sunt zero. dar au valoarea mini mă posibilă în condiţiile date.12 termodinamice. încetează şi producerea de entropie echilibru = 0. ci prin intervenţia unor cauze externe. Stări staţionare şi procese cuplate în sistemele biologice. în el se vor produce fluxurile corespunzătoare până când toate forţele devin nule. numită . Astfel.forţa termodinamică) va apărea un flux Jc de particule (difuzie) care tinde să egalizeze concentraţiile. existenţa unei forţe determină apariţia unui flux care tinde să o anuleze.= 0). există la un moment dat mai multe forţe. adică într-un sistem izolat.. iar valoarea entropiei devine şi se menţine maximă. însă. Când într-un sistem care evoluează spontan (fără intervenţii din exterior). un sistem deschis nu este lăsat să evolueze spontan. Aceasta este starea staţionară. La echilibru Xc = 0 Când..

se realizează în organism prin mecanisme homeostatice. Dacă vom lua în considerare sistemul alcătuit din organismul viu dSstationar/dt = 0 . I. cel puţin în prima parte a vieţii lor.diSstationar/dt Deci. în sistem ia naş tere un flux care tinde să anuleze perturbaţia şi să-l readucă în starea staţionară anterioară. Este însă posibil ca în acelaşi sistem să se desfăşoare simultan mai multe procese. Acest mecanism explică aparenta funcţionare antientropică a organismelor vii. S staţionar = ct. Prigogine a demonstrat că şi stările staţionare au această proprietate: atunci când apare o perturbaţie (forţele trebuie însă menţinute constante). Cum însă dS/dt = deS/dt + diS/dt rezultă: deSstationar/dt = . Principiul lui Le Chatelier arată că stările de echilibru sunt stabile faţă de perturbaţiile mici. sunt constante în timp. organismul îsi menţine constanţi. în ansamblu. iar entropia lor în loc să crească. se numesc procese cuplante.13 uneori şi starea de echilibru dinamic. mărindu-şi gradul de ordine. nu un consum de entropie. deci şi entropia. producerea de entropie are o valoare minimă în situaţia impusă de condiţiile la limită (Prigogine) Starea staţionară. să fie o producere. un sistem aflat în stare staţionară elimină în exterior toată entropia ce se produce prin procesele ireversibile care au loc în el. iar cele prin care entropia scade sunt procese cuplate. Procesele prin care entropia creşte. prin procesele care au loc întrun sistem diS > 0. entropia sa rămânând astfel constantă. cu consum de energie metabolică. parametrii mediului său interior . acestea se organizează. Prin aceste mecanisme. Conform principiului II al termodinamicii. Dar organismul viu nu este un sistem izolat. În stări “aproape de echilibrul termodinamic” în care sunt valabile relaţiile lui Onsager. scade. Astfel. în care toate caracteristicile sistemului. dintre care unele pot determina scăderea entropiei diS(1) < 0. astfel încât. de mare stabilitate. dar cu condiţia ca altele să crească entropia diS(2) > 0.

Se pot produce două tipuri de structuri: structuri de echilibru. Pe baza acestor considerente. cu biosinteza de produşi complecşi. pe când cele catabolice. cr escând entropia mediului. În ansamblu. Pe măsura scăderii entropiei unui sistem se produce o structurare din ce în ce mai avansată a acestuia. În organismul viu. Starea departe de echilibru. Produşii de ardere sunt eliminaţi prin respiraţie. Se spune că organismul preia din mediu entropie negativă (numită şi neg-entropie) şi elimină în mediu entropie pozitivă. deci. vom observa ca entropia lui scade pe seama creşterii entropiei mediului. se poate spune ca procesul de îmbătrânire a organismului se datorează unei evoluţii înspre creşterea entropiei acestuia. sunt procese cuplate consumatoare de entropie. procesele anabolice. de degradare a substanţelor organice prin ardere. O formulare locală a principiului II spune că desfăşurarea unui proces ireversibil într-un domeniu cât de mic al unui sistem termodinamic este însoţită întotdeauna de producere de entropie chiar în acel loc. macromolecule şi structuri biologice complexe.. care odată apărute se menţin indefinit fără schimb de substanţă sau energie cu exteriorul (de exemplu cristalele).14 împreună cu mediul său înconjurător. sunt procese cuplante. generatoare de entropie. excreţie etc. sistemul organism . Organismele vii preiau din mediu (sub forma de hrană) molecule complexe cu entropie scazută şi elimină în exterior moleculele simple ce rezultă din arderea acestora.mediu nu încalcă principiul II al termodinamicii. şi structuri disipative. care apar şi se menţin numai în condiţiile unui schimb continuu de energie (şi uneori de substanţă) cu exteriorul (ele pot exista numai pe seama unei permanente disipări de energie). .

cu un înalt grad de ordonare spaţială şi cu o dinamică temporară specifică a proceselor care se desfăşoară în interiorul lor. constituie structuri disipative. calitativ diferit de starea staţionară. Acest concept a fost introdus de I. corespunzător producerii minime de entropie. . cât şi regimuri departe de echilibru. ducând la formarea unor structuri disipative. The entropy of a system approaches a constant value as the temperature ap_ proaches absolute zero_ The third la w is relatively easy to understand from a statistical point of view in which entropy is associa ted with disorder_ As absolute zero is approached_ all thermal motions cease_ and any system must approach an ordered state in which the particles do not move_ Hence_ the entropy of a system is de_ned only to within an arbitrary constant_ and only changes in entropy have physical signi_cance_ The changes in entropy become negligibly small as absolute zero is approached_ The entropy of a system approaches a constant value as the temperature ap_ proaches absolute zero_ The third la w is relatively easy to understand from a statistical point of view in which entropy is associa ted with disorder_ As absolute zero is approached_ all thermal motions cease_ and any system must approach an ordered state in which the particles do not move_ Hence_ the entropy of a system is de_ned only to within an arbitrary constant_ and only changes in entropy have physical signi_cance_ The changes in entropy become negligibly small as absolute zero is approached_ The entropy of a system approaches a constant value as the temperature ap_ proaches absolute zero_ The third la w is relatively easy to understand from a statistical point of view in which entropy is associa ted with disorder_ As absolute zero is approached_ all thermal motions cease_ and any system must approach an ordered state in which the particles do not move_ Hence_ the entropy of a system is de_ned only to within an arbitrary constant_ and only changes in entropy have physical signi_cance_ The changes in entropy become negligibly small as absolute zero is approached_ The entropy of a system approaches a constant value as the temperature ap_ proaches absolute zero_ The third la w is relatively easy to understand from a statistical point of view in which entropy is associa ted with disorder_ As absolute zero is approached_ all thermal motions cease_ and any system must approach an ordered state in Principiul III al termodinamicii Entropia unui sistem tinde spre o valoare constantă atunci când temperatura se apropie de zero absolut. Într-un asemenea regim.15 Dacă într-o stare staţionară apar fluctuaţii mari ale forţelor termodinamice. În organismele vii se pot întâlni atât stări staţionare aproape de echilibru. agitaţia termică se reduce şi sistemul tinde să devină ordonat. Odată cu aceasta fluctuaţiile de entropie se reduc şi ele. Pe măsură ce sistemul se apropie de zero absolut . acestea nu mai pot fi compensate şi sistemul evoluează către un nou regim. se poate afirma că din punct de vedere termodinamic biosistemele care sunt sisteme deschise.două lanţuri de reacţie îsi activează reciproc sinteza). depăşind o anumită valoare critică. apare în mod spontan un proces de autoorganizare. Asemenea structuri apar şi se menţin numai în condiţii departe de echilibru. provenită din exterior. În concluzie. Ecuaţiile fenomenologice lineare nu mai sunt valabile ca în cazul structurilor de echilibru.produşii de reacţie catalizează sau inhibă propria sinteză . În organismele vii. traversate în permanenţă de fluxuri de materie şi în care au loc procese ireversibile disipative de energie. prin aceste mecanisme se asigură reglarea funcţiilor metabolice (bucle autocatalitice . Se spune că apare un regim “ departe de echilibru”.şi cataliza încrucişată . Prigo gine. pe seama disipării de energie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->