RECUNOTIN Era urat i srac, in schimb lene i ghinionist. De asta nu se indoia nimeni, dar s le iau pe rand.

. Avea o uraenie particular, care izbea, i, din acest punct de vedere, devenea remarcabil, era imposibil s treac neobservat. In alt epoc, ar fi putut trece drept interesant, ins in anii aceia, cand triumfau frumuseile drglae cu gropie i nuri de ppu a la Nicole Courcel sau foarte tanra, pe atunci, Liz Taylor, se prea c Daniela n-are nici o ans. oca, inainte de toate, pielea extrem de intunecat, destul de rar intalnit chiar printre romi. Cu alte trsturi, ar fi putut fi confundat cu o mulatr. Aa, era confundat cu un chip desprins de pe o fresc bisericeasc, innegurat de funinginea veacurilor. Avea toate caracteristicile picturilor de odinioar, cu figuri prelungi, lipsite de carnalitate, ochi bulbucai, accentuat sprancenai, i buze zgarcite, toate figurile semnand intre ele, ctitori, sfini i sfinte, pan la neidentificabil. Un nas prea lung i prul cre, lanos, lipsit de strlucire, nu adugau farmec obrazului tuciuriu. In ansamblu, putea fi definit drept o uraenie, dar, incontestabil, original. In ce o privete, Daniela avea propria ei oglind, care glsuia altfel. Se considera o frumusee (a rmas la aceeai prere pan in ziua de azi), o frumusee de tip special, se simea i se comporta ca atare. Singurul minus pe care i-l cina era lipsa "oalelor", considerand, ca cele mai multe tinere de altfel, c o garderob ic i modern i-ar desvari look-ul i i-ar asigura succesul. Eram cu toii foarte sraci pe atunci, adevrai bogtai, ins, fa de mizeria familiei Zega, amandoi soii provenind din gospodrii complet nruite de evenimente, de marile rsturnri social-economice de dup rzboi. Taic-su, Iurie Zega, ii lsase tot avutul in Basarabia, mama, refugiat din Polonia, adusese cu ea o caset de argint cu amintiri: cateva fotografii, documente, scrisori i un ceas medalion. Sraci ca doi oareci de biseric, n-aveau dou ceti de acelai fel in cas i mi-amintesc c la ei am vzut, cu stupoare, pentru prima oar in via, un dulap chiop sprijinit pe o crmid invelit in ziar... D-i incolo, c i prea se puseser pe plodit, patru copii, Daniela fiind cea mai mare, cand cele mai multe cupluri se incumetau la unul singur, cel mult doi! Probabil tot incontiena care caracteriza intreaga familie operase i aici, pentru c in epoc raclajele erau libere, nu ineau de cultul baptist nici unul dintre ei, iar veniturile pe care se puteau bizui, aleatorii, abia le asigurau masa zilnic, i aceea pe sponci. Practic, doamna Zega esea covoare la domiciliu pentru diverse cooperative, in vreme ce brbatu-su, mai mult omer, fcea pe paznicul de noapte. in minte c intr-o var gsise un post de morar, undeva pe la Dunre; cuptorul duduia non stop, iar mirosul de paine cald ajungea pan in strad. Incontiena de care pomeneam ins, le permitea s treac prin via cu pai dezinvoli, aproape nepstori i fr mahniciuni. Nu susin c la ei in cas era atmosfer de carnaval, dar se putea vorbi despre o venic duminic insorit. Nu i-am auzit niciodat certandu-se, plangandu-se, copiii nu primiser in viaa lor o singur palm, in ciuda rezultatelor colare dezastruoase. Domnul Zega prea definitiv instalat deasupra evenimentelor, nimic nu-l atingea; cu judecata de azi, a fi

inclinat s cred c ceea ce-l salva era contiina propriei sale valori. In ce o fi constat aceasta, habar nu am, tiu doar de la alii c posedase in Basarabia moii intinse, aducand a latifundii. Mama muncea enorm i era fericit cand putea oferi familiei o mas gustoas i indestulat. Ii adora brbatul i toate acestea se prea c-i sunt de-ajuns pentru a se simi mulumit. Cat ii privete pe copii, nu le cerea nimic altceva decat s fie sntoi, iar necazurile Danielei le percepea cu rbdare i inelepciune: "Va veni i randul tu, aa se intampl in via, cine incepe prea bine termin ru, uit-te la taic-tu, cine incepe mai prost, e fericit mai tarziu." Nu cred s fi cunoscut persoan mai ghinionist decat Daniela! Era suficient s pun mana pe ceva ca s se sparg, perechea de Kapron pstrat pentru ocazii se aga de la primul purtat, nimnui nu i se fura buletinul mai des, la examene ii cdeau intotdeauna subiecte din materia necitit, iar in iarna care urmase operaiei estetice fcute la nas alunecase pe ghea i czuse... tot in nas. In ceea ce privete dantura, bunul ei cel mai de pre, incredibil de alb (funciona i contrastul cu faa oache), de frumoas i de strlucitoare, care ar fi fericit i un star de cinema, la abia treizeci de ani era ameninat de paradontoz. Asta se intampla prin ultimii ani de facultate, cci Daniela ddea impresia c nu se grbete s-i termine studiile. Constituia un exemplu tipic de student intarziat, cu zeci de restane la activ i vreo trei repetenii. La vremea respectiv, se putea luda c-i cea mai btran student de la cursurile de zi ale Facultii de Filologie din Bucureti, iar eu nu incetam s m minunez de gigantica iresponsabilitate pe care o vehicula. Mi-amintesc, de pild, c, la finele anului IV, la sesiunea din var, avea patru restane din iarn, mai adunase acum cinci (dintr-un condei, nou boabe pentru toamn) i, cum ar fi maine, trebuie s se prezinte la ultimul examen. Am trecut pe la ea s iau o carte, decis s nu zbovesc mai mult de cateva minute. Eram convins c o gsesc cu compres ud pe frunte, lang o stacan de cafea, trgand cu disperare pe ultima sut de metri. Am gsit-o, dar nu luand cu asalt materia in cea mai mare parte virgin (nu se pregtea pentru seminarii sau, i mai simplu, lipsea), ci gata s ias pe u. Am simit c m ia cu ameeal: Unde naiba te duci?! La trand. E o zi superb. M, tu ai innebunit? Rmai cu zece restane la toamn? Mcar pe sta s-l fi luat! Ce mi-s nou, ce mi-s zece! Oricum, am parcurs o jumtate de materie. La noapte fac fiuici pentru restul... Degeaba te chiorti la mine, nu m pot concentra pe o zi ca asta, cand tiu ce bine e acum la trand... Cam in aceeai perioad, avea s ia plas alt ghinion! i de la Dorin. Nu mai trec in revist celelalte aventuri, toate penibil euate, m opresc la cea mai spectaculoas. Dorin era medic, cu caiva ani mai in varst, i fcea o navet uoar la Titu. Legtura depise un cincinal ca vechime i, dup prerea mea, se ajunsese la stadiul acela in care incepuse s se

autodizolve. Din constatri personale i statistici, dac o relaie amoroas nu se concretizeaz intr-un an i jumtate, cel mult doi din clipa in care partenerii tiu cum le st in acelai pat i fr pijamale, anevoie se mai ajunge la Primrie. Daniela, pe de alt parte, se indrepta spre treizeci i unu de ani, intrase in panica de varst a fetelor btrane, inea la Dorin de altfel, i o partid i dorea s se cazeze. Refuzul lui Dorin rmanea ins ferm. In afar de faptul c mama lui ii visa altfel de nor frumoas, de familie, doctori sau arhitect i bogat , Dorin nutrea un singur vis: s emigreze in Canada. Ii depusese de ani de zile actele in Nicolae Iorga, scrisese i la Europa liber, dar in ciuda demersurilor, a memoriilor i audienelor, autoritile refuzau s-i dea un rspuns concret. Eu aici nu rman! S tiu c trec Marea Neagr inot i tot mcar! Sunt gata s te urmez in orice condiii, il asigura Daniela. Legale sau clandestine. Trebuie s m intrebi i pe mine dac sunt de acord. Plec in necunoscut, in aventur, fr bani, fr relaii. Crezi c am nevoie de o povar in plus, de responsabilitatea unei familii? Nu tiu cum m voi descurca eu singur, in cazuri din astea, la nevoie faci un compromis, o cstorie din interes, sau pe gigolo-ul, obligatoriu e s fiu liber! Anii treceau ins, rbdarea lui Dorin incepuse s se toceasc, iar Daniela devenea tot mai convingtoare. In sfarit, pe la mijlocul unei toamne "mizerabile", precoce i deprimant, dup o pneumonie care-l intuise la pat ase sptmani, stul de ateptare i vlguit de boal, Dorin accept s se fac nunta... Povestea, in epoc, Daniela: ...Eram in culmea fericirii! Imi comandasem un deux-pieces galben pai pentru cununia civil i m zgaiam prin vitrine dup o rochie alb, elegant, pentru sear, ceva care s pot folosi i ulterior. Toate se aranjau de minune, lucrurile curgeau de la sine, maic-sa cartea mai puin i aveam promisiuni ferme pentru obinerea unui apartament... Nu pot s uit seara aceea! Ne aflam in garsoniera lui i leneveam in pat, ascultand ploaia i nu tiu ce concert parc de fierstraie, avea damblaua lui cu muzica de camer. Dar eu n-o auzeam, in cap imi zornia obsesiv "ia-i, mireas, ziua bun, de la frai, de la surori", bucata aia a lui Constantinescu. A doua zi, dimineaa, urma s mergem impreun s ne facem analizele la Witting, unde Dorin avea o ust i putea grbi lucrurile. Cand s-a terminat concertul... Dorin trase halatul de cas peste pijama i se opri in faa oglinzii, trecandu-i degetele prin pr. Daniela se intinse somnoroas: Nu ne culcm? Maine avem o zi incrcat. Cobor numai o secund, s vd dac nu am ceva la cutia potal. Cand am venit de la serviciu, am uitat... Dac nu i-e lene, rase Daniela, du-te. Eu n-a cobori din pat pentru nimic in lume! Se intorsese cu un plic in man, desfigurat, dand senzaia c intreaga lui fptur arde, c-i gata s se prbueasc: E de la Paapoarte. Mi-au admis plecarea. Daniela suferi mult. Se ataase de Dorin, il iubea din toat inima,

edificase perspective, se obinuise cu gandul c face parte definitiv din viaa ei i c, in general, a reuit in sfarit s se aranjeze, c s-a orientat pe partia cea bun. Mai grav ins era credina c, o dat cu Dorin, pierduse unica i ultima ans de a fi fericit, iar ghinionul, bine cunoscutul ei ghinion, ieea deja din sfera umoristicului, urmrind-o cu fidelitate; dovedit i rzdovedit, se constituia in dominanta existenei sale. In acele zile, bilanul i se prea dezastruos. Implinise treizeci i unu de ani, contemporanii ei se cazaser toi, rmseser liberi doar putii sub douzeci i cinci, i primea din ce in ce mai des oferte de "clandestinitate" din partea moilor de patruzeci cu burticic, nevast i copii. In rest, srcia cea de toate zilele, groaza insoind fiecare schimbare de anotimp care presupune obligatoriu i cea a vestimentaiei, mai cu seam acum, in prag de primvar "scoi paltonul i ce te faci, c se vede totul?" , mai avea in fa un an intreg de facultate, urma repartiia... De aici incolo nici nu indrznea s se gandeasc! Cu palmaresul ei de restane, repetenii i note la limit, o atepta o bomboan de stuc infundat in cel col de ar unde nu scoi "cauciucurile" din picioare tot anul, un WC cu faian de brad i mute grase, verzi, inevitabila relaie jalnic, promiscu, cu agronomul, zootehnicianul sau preedintele CAP... A fost o vreme, povestea ulterior Daniela, cand m gandeam serios la sinucidere. Mai mult decat lipsa de soluie a momentului, m panica ideea c lucrurile nu se vor schimba niciodat, c sunt iremediabil nscut sub o constelaie blestemat; nimeni nu-i poate indrepta destinul cu umrul, iar cand acesta i-e potrivnic, nu-i rmane mare lucru de fcut. M simeam condamnat pe nedrept la perpetu nefericire, era in dreptul meu s renun la calvar. Mai aveam dinaintea ochilor i soarta maic-mii, doar mizerie i munc de condamnat la galere, o singur pereche de chiloi buni pentru doctor, un palton mai btran ca mine i un caiet gros cu reete economice i-mi spuneam c, decat o astfel de via, mai bine m spanzur in clipa urmtoare, de primul pom ieit in cale. A urmat un an greu. N-ar fi fost mai greu ca alii, dar starea de deprimare a Danielei ddea relief i amplifica necazurile cat de mrunte, care alt dat treceau neobservate. Familia atepta nerbdtoare s-i termine studiile, tria cu sentimentul nelmurit i nemrturisit c diploma universitar a Danielei, ca un soi de talisman magic, le va schimba cursul existenei, va aduce in sfarit soarele i pe ulia lor. Dar, pan la miracole, diploma presupunea avantaje concrete i imediate. Dintai, un suflet mai puin in grija i la masa familiei, un ajutor financiar cat de modest. i pe urm, Daniela avea suflet bun, o s-i trag i fraii dup ea. Cand se inal unul in neam, vin umbr i ceilali... De la Dorin primi o singur felicitare de Crciun. Convenional, laconic. Era bine i ii dorea i ei tot bine. Ii telefon, in schimb, maic-sa. Exulta i, de atata fericire, ziceai c o s plesneasc la toate incheieturile. Dorin ii luase examenele pentru recunoaterea diplomei de medic, intalnise o americanc foarte bine situat, se cstoriser i se stabiliser in California. Peste caiva ani, Daniela avea s-i viziteze, exultand ea de data

aceasta. Alt poveste... Ultimul an de facultate, ultimul examen dintre cele de absolvire. Mai urma, desigur, diploma, dar hopul cel mare aproape c fusese trecut. Danielei nu-i venea s cread. Pentru prima oar in cariera ei de student, era integralist, in fine, aproape, nu mai conta un examen, i simea, ca un fel de premoniie, c lucrurile sunt pe cale s se indrepte. Oricum, privea la ce se petrece in jurul ei dintr-o perspectiv mai luminoas. Un necaz, valabil pentru toi studenii, de altfel, interveni chiar in preziua examenului. Titularul catedrei de "Universal" fusese chemat la o conferin la Praga i ii inea locul asistentul lui, Petrescu, figur de trist amintire pentru multe generaii. Din relatrile Danielei, am recunoscut imediat genul. Nu exist promoie, indiferent de profilul facultii, care s nu numere printre dasclii si i cate un dobitoc sinistru, de obicei incompetent, proletar incult ("blio", "sanvi", "plovr") cu o excelent prere despre sine insui i totdeauna sadic. Tipul de examinator care ateapt cu sufletul la gur ca studentul s-o incurce, radiaz cand aceasta se intampl i trantete cu satisfacie pervers. Daniela rspunse modest, de apte. Un profesor mai pretenios ar fi notat-o cu ase, in nici un caz mai puin. Bref, Petrescu a trantit-o. La treizeci i doi de ani, in anul V, la ultimul examen dinaintea celui de diplom. Deci, la toamn, din nou student. Ce conteaz!