ECONOMIA SANITARA SI PIATA LIBERA

Economia, este stiinta care se ocupa cu studiul productiei si alocarii bunurilor si serviciilor in conditiile unor resurse limitate. Se bazeaza pe doua lucruri universale: - dorintele si nevoile oamenilor, nelimitate; - resursele disponibile pentru a le satisface, limitate. Economia studiaza modul in care resursele sunt folosite pentru satisfacerea dorintelor ( stiinta saraciei).

 Intrebarile fundamentale care stau la baza economiei sunt:

- ce bunuri si servicii trebuiesc produse? - in ce mod trebuiesc produse aceste bunuri si servicii? - catre cine trebuiesc repartizate aceste bunuri si servicii?

 Economia poate fi: - pozitiva, care studiaza: - ceea ce exista in realitate; - ce bunuri sunt produse; - catre cine sunt distribuite; - normativa, care studiaza: - ceea ce ar trebui sa fie; - modul de a pune in practica;

 Economia sanitara studiaza modul in care sunt produse si furnizate ingrijirile de sanatate in conditiile unor resurse limitate. Cele trei intrebari fundamentale ale economiei sunt valabile si pentru economia sanitara, cu specificatia ca bunurile si serviciile sunt reprezentate de ingrijirile de sanatate. Economia sanitara este denumita si economia ingrijirilor de sanatate.

 Economia sanitara s-a dezvoltata puternic in ultimele decenii, cand teoria conform careia resursele pentru sanatate nu trebuiesc limitate numai este de actualitate.

Conform acestei teorii, resursele pentru sectorul sanitar nu trebuiesc limitate si ca in viitorul preveizibil, nevoile de sanatate vor putea fi acoperite de resursele disponibile.

Aceasta situatie nu este previzibila, deoarece nevoile pentru ingrijiri de sanatate cresc continuu ( imbatranirea popultiei, descoperirea noilor tehnologii cu scop de diagnostic si tratament, cresterea asteptarilor populatiei, etc). Este evident, ca nicio tara nu poate aloca resurse nelimitate pentru ingrijirile de sanatate, indiferent de nivelul dezvoltarii sale economice. Exista o corelatie intre resursele alocate ingrijirilor pentru sanatate si celalalte domenii economice.

 Starea de sanatate este conditionata si de alti factori decat ingrijirile de sanatate, factori care au rol decisiv sau foarte important in definirea stariide sanatate a fiecarui individ. Un sisitem economic coerent, trebuie sa raspunda celor trei intrebari fundamentale: - ce producem? - cum producem? - pentru cine producem?

 Exista doua sisteme distincte care incearca sa rspunda acestor deziderate: - Sistemul economiei centralizate, in care statul evalueaza nevoile consumatorilor si decide ce bunuri sa fie produse, cum si cine distribuie aceste bunuri. - Sistemul economiei de piata libera, in care statul permite indivizilor ce bunuri sa fie produse in concordanta cu distributia initiala a resurselor ( statul poate avea rol de redistribuire a resurselor intiale pentru atingerea obiectivului de echitate).

 Piata libera, reprezinta locul in care producatorii si consumatorii se intalnesc si au loc schimburile.
Pentru ca bunurile sa fie schimbate, ele trebuie sa aiba un pret.

Pretul reprezinta valoarea monetara pe piata a unui produs in momentul tranzactiei.

 Fiecare tranzactie de piata prezinta doua aspecte: - cererea, cantitatea de bunuri pe care cumparatorii sunt dispusi sa le cumpere la un pret dat la un anumit moment; - oferta, cantitatea de bunuri pe care producatorii doresc sa le vanda la un pret dat la un anumit moment. Pretul de echilibru, este pretul pentru care cantitatea de bunuri pe care furnizorii o aduc pe piata ( oferta) este egala cu cantitatea de bunuri dorita de consumatori ( cererea).

 Cererea, este atributul consumatorilor. Cumparatorii isi folosesc veniturile astfel incat sa obtina un maxim de utilitate, care se realizeaza prin cumpararea unor bunuri si servicii, in functie de venitul disponibil, plecand de la ideea ca fiecare consumator isi cunoaste modul in care sa-si realizeze bunastarea si ce anume sa cumpere. Cumparatorii, cauta furnizorii cu preturile cele mai mici pentru acelasi produs.

 Cand vorbim de cerere ne referim la cererea efectiva, adica cantiatatea de bunuri pe care cumparatorii sunt dispusi sa le cumpere la un pret dat, daca au posibilitatea financiara pentru a cumpara bunul respectiv. Cererea pentru un bun este determinat de doua grupe de factori: - factori specifici individuali; - factori externi individuali, dar comuni societatii.

FACTORI SPECIFICI INDIVUDUALI

Varsta; Sexul; Obiceiuri; Cultura; Educatie; Mediul de rezidenta.

FACTORI EXTERNI

Pretul bunului; Pretul celorlalte bunuri ( substituibile si complementare); Pretul viitor al bunurilor crestere previzibila; Veniturile indivizilor; Marimea pietei; Distributia veniturilor in interiorul pietei.

 Cu cat pretul unui produs este mai mare, cu atat cantitatea ceruta este mai mica. Cu cat pretul este mai mic, cu atat cantitatea ceruta este mai mare. Oferta este atributul furnizorilor. Furnizorii intr-o piata libera doresc sa-si maximizeze profitul ( vor produce ceea ce vor sa cumpere consumatorii, sau vor produce la costuri minime).

 Factorii care influenteaza oferta de servicii:

- Maximizarea profitului; - Exista si firme non profit; - Forma de proprietate ( firmele private doresc maximizarea profitului); - Schimbarile tehnologice; - Taxe, subventii; - Schimbari in pretul celorlalte bunuri

 Pe o piata libera, pretul unui bun este cel care aduce in balanta cererea si oferta, determinand echilibrul pietei. Pretul la care cererea pentru un bun este egala cu oferta pentru acelasi bun, se numeste pret de echilibru. Elasticitatea, reprezinta modul in care cantitatea ceruta sau oferita variaza la modificarea unuia dintre factorii care o influenteaza ( pret, venituri).

 Conditii necesare pentru ca o piata sa functioneze libera:

- existenta unui grad mare de competitie intre furnizori; - existenta unei piete complete.Pietele incomplete sunt acelea in care pretul bunurilor de pe piata nu reflecta exact toate costurile implicate.

 Competitia intre furnizori se poate realiza prin: - Intrarea libera pe piata; - Cunoasterea perfecta a tranzactiilor de pe piata; - Stimularea a cat mai multi furnizori, astfel incat niciunul sa nu poata influenta singur pretul; - Costuri egale de transport si tranzactie; - Mobilitatea factorilor de productie; - Un grad mare de omogenitate a bunurilor; - O scala a costurilor de productie constanta, sau descrescatoare.

 Factorii care stau la baza pietelor incomplete: - externalitatile; - bunurile publice ( bunuri care nu pot fi excluse) - bunurile valoroase bunuri de care decidentii nu sunt neutrii; - necesitatea consumatorilor de a avea si a fi capabili sa inteleaga informatiile despre pret, eficacitate si calitatea bunurilor; - existenta unei distributii echitabile a veniturilor;

EVALUAREA ECONOMICA A INGRIJIRILOR DE SANATATE

 Evaluarea economica a ingrijirilor de sanatate, reprezinta o modalitate prin care se doreste oferirea unor raspunsuri la cele trei intrebari fundmentale ale economiei sanitare. Evaluarea economica se mai denumeste si evaluare a eficientei. Pentru abordarea acestui subiect este necesara definirea termenilor: eficacitate si eficienta.

 Eficacitatea, reprezinta gradul in care o anumita activitate produce rezultatele care sunt asteptate ( indifierent de resursele folosite). Eficienta, implica nu numai abordarea rezultatelor unei activitati ci si a resurselor utilizate: - eficienta tehnica, care evalueaza rezultatele folosind cat mai putine resurse; - eficienta alocativa, in care rezultatele depind de modul in care sunt folosite resursele, obtinandu-se maximul de rezultate.

 Evaluarea ingrijirilor de sanatate poate fi impartita in: - evaluare a eficacitatii ingrijirilor respective; - evaluare a eficientei, cand se iau in calcul atat costurile, cat si beneficiile. Evaluarea eficacitatii clinice nu face obiectul evaluarii economice, si reprezinta baza medicinei bazate pe dovezi. Eficacitatea si eficienta pot fi evaluate atunci cand exista in prealabil o demonstrare a eficacitatii interventiilor respective.

 Evaluarea economica reprezinta procesul prin care se compara doua sau mai multe alternative comparand resursele consumate si rezultatele obtinute. Implica doua laturi indispensabile: - pe de o parte analizarea a cel putin doua alternative, - pe de alta parte, analizarea simultana atat a costurilor cat si a rezultatelor obtinute.26

 In momentul realizarii unei evaluari economice, este nevoie de identificarea: -tuturor resurselor necesare, - tuturor efectelor rezultate. Nivelul resurselor utilizate se exprima prin costuri implicate, costuri care pot fi de mai multe feluri: - costuri oportunitatii; - costuri directe; - costuri indirecte; - costuri totale; - costuri fixe - costuri variabile - cost mediu; - cost marginal.

DETERMINAREA COSTURILOR

Costurile pot fi abordate din mai multe perspective. In contabilitate apar sub aspectul de bani ( plati reale). Intr-o evaluare economica, vorbim de costul oportunitatii.

COSTURILE OPORTUNITATII

Reprezinta beneficiile care ar fi putut fi generate prin folosirea resursei in cea mai buna alternativa posibila ( ce oportunitate am ratat, folosind resursa respectiva in modul in care am decis sa o facem). In cazul serviciilor de sanatate, costul oportunitatii, il reprezinta serviciile de sanatate care nu pot fi prestate si, care este consecinta acestuia asupra societatii.

 O prima clasificare a costurilor: directe si indirecte. Costurile directe, sunt costurile determinate efectiv de furnizarea unui serviciu. Ele reprezinta totalitatea costurilor folosite pentru realizarea activitatii respective. Tot din costuri directe mai fac parte si platiile facute de pacienti, alte resurse folosite de pacient si familie pentru tratament. In cazul spitalului, costul total implica: cheltuieli de hrana, medicamente, utilitati, etc.

 Costurile indirecte, sunt costurile care nu sunt date de furnizarea efectiva a serviciului respectiv, dar se asociaza cu acesta.

In costurile indirecte intra: absenta de la locul de munca, costuri psihice, cheltuieli efectuate de spital pentru acel pacient, care nu pot fi identificate direct ca fiind folosite pentru pacientul respectiv ( apa, cheltuieli de administrare a spitalului, etc).
Costurile directe si indirecte ajuta pentru a putea interveni in controlul costurilor, aferente unui pacient

 Costurile totale, sunt formate din: costuri fixe, costuri semivariabile si costuri variabile. Costurile fixe, sunt cele care raman independente fata de nivelul serviciilor realizate ( costul de inchiriere a unui spatiu, costurile de personal). Costurile variabile, sunt dependente de nivelul serviciilor produse, pentru spitale, aceste costuri depinde de numarul si tipul de bolnav tratat in spital. Costurile semivariabile sunt acelea care se inregistreaza numai in realizarea unor anumite nivele de productie ( necesitatea angajarii de personal suplimentar).

 Costul mediu, reprezinta costul producerii unei unitati dintr-un anumit serviciu, si se obtine prin impartirea costurilor totale la numarul de unitati produse. Costul marginal, este costul suplimentar, necesar producerii unei noi unitati dintr-un produs ( costul tratarii unui pacient in afara contractului cu CAS). Costul mediu include atat costuri fixe cat si variabile. Costul marginal, apare numai in cazul cresterii numarului de servicii.

TIPURI DE ANALIZE ECONOMICE

Minimizarea costurilor. Analiza cost eficacitate; Analiza cost utilitate; Analiza cost-beneficiu.

 Analiza de minimizare a costurilor, reprezinta cel mai simplu tip de evaluare si presupune ca rezultatele interventiei sa fie identice. O astfel de analiza, compara costurile pentru chirurgia de o zi inc azul herniilor, comparativ cu internarea continua.

 Analiza cost-eficacitate, permite compararea mai multor alternative care ating aceleasi obiective, intr-o masura diferita. Conditia esentiala este ca beneficiile sa se exprime in aceleasi unitati de masura ( analiza cost-eficacitate, pentru a compara consecintele transplantului renal cu cele ale dializei spitalicesti, exprimate in ani de viata castigati). Analiza cost eficacitate ia in considerare numai un aspect al imbunatatirii starii de sanatate ( prelungirea vietii fara sa tina cont de calitatea vietii)

 Analiza cost-utilitate, masoara interventiile si utilitatiile generate de fiecare dintre costuri. Aceasta tehnica incearca sa evalueze consecintele calitatii vietii. Un punct comun este acela al combinarii prelungirii vietii cu calitatea vietii. Marele neajuns al metodei este acela al identificarii pentru fiecare stare specifica de sanatate ( dupa transplant, persoana traieste 10 ani, dar calitatea vietii este influentata de medicatia imunosupresoare).

 Analiza cost-beneficiu, sunt analizate atat costurile cat si beneficiile, toate transformate in termeni monetari. Este dificil de facut o asemenea analiza. Avantajul metodei consta in faptul ca pot fi comparate interventii, indiferent de tipul rezultatelor. Marele dezavantaj, este acela al aprecierii in termeni monetari a consecintelor. Dupa identificarea costurilor si beneficiilor, se pot exprima printr-un raport cost/beneficii.

 Analiza economica este doar un instrument tehnic care poate sta la baza luarii deciziilor.
Ea nu poate inlocui logica, responsabilitatea, sau riscul ce se asociaza procesului de luare a deciziei.