Sunteți pe pagina 1din 8

CRTI LEGIONARE SUFLET SI GND LEGIONAR DESPRE VIATA NOASTR de Ion Veverca Colectia "Omul Nou", Salzburg, 1952

Nu cred s fie pentru noi, cei tineri, o ntrebare mai struitoare, azi, ca aceea a ntelesului vietii noastre. Cnd ncepem noi, ntr'adevr s fim? Cnd putem sti unde se sfrseste partea noastr? Astea mi se par mie cele doua datorii ce ni le-am luat, dela nceput, asupra noastr si cari, fr ndoial, ne cer nespus de mult, att de mult c numai prin ele noi ajungem s ne lmurim ce este al nostru si ce ne este dat sa stim. Dela nceput trebuie s aflm c, nu e cu putinta s rspundem cu totii n acelas fel. Dar asta nu inseamn, de bun seam, c nu ne e dat o posibilitate de a ajunge acolo. Fiindc sunt fapte date care nchid n miezul lor -mai presus de noi- taina trecerii noastre prin lume. O ncercare de a desprinde ntelesul acestor fapte ne va putea arta calea de urmat. Lucrurile stau, dup credinta mea, astfel. Noi nu suntem stpni pe viata noastr si nu putem face cu ea ce vrem. Nu ne putem juca cu soarta noastr. Dar nu numai att. Noi nu putem fi nici in afar de viat. Avem o cale anume -care, grea sau usoar, trebuie urmat pn n ceasul din urm. Asa a fost hotrt. - De aci credinta c noi suntem predestinati pentru ceva. Asupra noastr zace o mostenire de ndeplinit. Noi ncepem s fim abia n momentul cnd pricepem ca nu putem tri singuri in lme.Cnd marturisim a crede: n Dumnezeu si n rnduiala lumii Sale. Cnd urmm cuvntul Su. A fi, nseamn recunoasterea acestei legturi tainice a vietii tale cu nssi isvorul credintei. Asadar credinta, n Dumnezeu n primul rnd. Pe Dumnezeu nu e cu putint ns a-L cunoaste singur. Nu ti-e dat tie a-I deslusi marginile. Dumnezeul ti se desvluie prin neamul tu. Deci numai prin mijlocul unei rnduieli care te cuprinde si care e mai presus de tine. Inteles viata ta are numai atunci cnd e crescut din ndejdile si focul legturii acesteia cu viata vesnic a neamului. Asadar credinta n neamul tu si n vesnicia sa. Ce ne arat aceste lucruri? Ne anunta, mai nti, c fr credint omul nu are cuprins. Si apoi, c fr neam omul nu poate ajunge nicaieri. Asta e intreaga conditie a vietii noaste. Neamul nostru al romnilor, din grija lui Dumnezeu pe care o poart fat de rosturile creatiunii sale, isi cauta, azi, radcinile sale originare de viat, pentruc printr'o intoarcere la fiinta proprie sa-si ndeplineasca, insarcinarea ce i-a fost dat. Faptul este att de cuprinzator nct toata viata noastr se aseaz alturi. Stim noi s urmm cu totii calea cea dreapt? Iat ntrebarea ultim. Din cele spuse nu mai rmne nici o indoial c aci st toata cheia vietii noastre, a tinerilor. A crede si a participa istoric la soarta neamului romanesc.Vom putea nsemna ceva dac renuntm la bunurile noastre si dac inlesnim, cu pretul vietii, cauza cea mare a neamului. Cci asta ni-e soarta. De a fi purttorii unui destin al neamului; de a purta pe umerii nostri ndejdile si sfortarile istoriei. Stradania noastr de a framnta tot ce avem mai bun pentru o ct mai luminoas deslegare, este singura putint, de a avea un rost in lume si de a merge pe linia de fort a destinului. Si s nu ne plngem de conditii prielnice. Fiindc, de bine de ru, Dumnezeu nu ne-a uitat. Noi stim bine c istoria noastr romneasc o face acum insusi mna aceasta Dumnezeeasc. Cei tineri nu putem cu adevarat crede dect asa. Asta inseamn ins mult. Inseamn natia care se regaseste. Adic totul. Rmne doar s vedem ce se alege, cu viata noastra a fiecruia.

1 din 8

SENSUL ROMNESC IN LUME Cile unui neam pot fi cuprinztoare, legate de o prezent fireasc si trudnic, si ntmpltoare. Ritmul istoric se fixeaz n neam: uneori firesc, uneori nefiresc. Existenta nu e real ntotdeauna. Neamul poate fi cluzit de adevr; dar nu numai de adevr. Adeseori drumul este o eroare - neamul: dus n eroare. Temeiurile vietii romnesti ascund dou putinti: trinicie si pcat; expresivitate, n etnic, prin crestere organic, inexpresivitate, n lume, prin nstrinare, folosind isvoare strine. Drumurile aduc adevr si eroare: cuprins si necuprins. Istoric si real, calea romneasca de azi e inc ntmpltoare: continu pcatul instrinrii. In intentii ca si in realizri, este stpnit de formule apusene. De aceea, nu este legat de o valabilitate. Neamul romnesc este cluzit, prin ea, spre continuturi primejdioase. Existenta romneasca nu creste din ceeace a realizat trecutul origimr; si nu aduce un adevr; nu indeplineste o soart. Ea cuprinde o renuntare, o acceptare a momentului. Lucrul acesta dovedeste c, ritmul istoric nefiresc, e fatal: nu exist cumpn in hotar; neamul este dus in eroare. Un neam nu poate tri ins in eroare. Drumul rtcirii este un pacat. Eroarea este pentru neam pierderea centrului su de sustinere: pribegie si rtcire - moarte. A fi pe drumuri streine inseamn a nu crede in soarta ta, in posibilitatea ta de a fi: si de a realiza; inseamn a nega destinul si unicitatea istoric. Astfel, un neam care treste n eroare, este un neam pierdut. Este covrsit de greul vremii. De fapt, starea de azi a vietii romnesti, nu indic dect lipsa ei de sens, lipsa unui inteles luntric: o lupt de mentinere prin moarte. De niceri nu vezi ivindu-se senintate luminat istoric, nici echilibru, nici credint. Un neam st s se prbuseasc. Cineva, opreste totusi aceast prbusire. Din dragostea nealterat si creiatoare, nlesneste drumul revenirii: caut o reactualizare n adevr. Cci sensul natiei creste din sensul lui Dumnezeu, Dumnezeu a rnduit fiinta natiei ca s aduc n lume o a numit insarcinare. "Vremile si anii sunt pusi in puterea lui Dumnezeu" si nici un neam nu-l scap din un sens - nu n timp, care e fr valoare ci vedere. Exist in lume adevrul fundamental, ca: inaintea omului st Natia si inaintea Natiei, Dumnezeu. Putinta natiei romnesti de a fi si de a avea in vesnicie, si deci in lume si cer - sta in implinirea Cuvntului lui Dumnezeu. "Pentru c a pzit cuvntul rbdrii Mele, si Eu te voiu pzi pre tine de ceasul ispitei, ce va s vie peste toat lumea, ca s ispiteasc pre cei ce locuiesc pre pmnt". Ornduit pentru o anumit soart, romnimea este chemat s realizeze adevrul, prin ceeace i s'a dat la inceput Ea prezint o anumit virtualitate a creatiei ceresti. Dar ce inseamn a implini cuvntul lui Dumnezeu? A rtci pe poteci strine? A promova rul? A implini cuvntul lui Dumnezeu inseamn a fi in orice act si orice gest un simbol in har: o unitate de simtire si cunoastere. A crede intr'o soart si a cuta un sens. "Celui ce crede, i se vor da lui toate; si viata de veci". Aceasta inseamm c fiecare neam este chemat s aibe un crez al sau, este sortit s triasc ursita sa proprie. Dumnezeu cheama in Imprtia Sa toate popoarele cu un dar si o misiune aparte. A asculta cuvntul lui Dumnezeu nseamn pentru natia romneasc a tri prin isvoarele sale, a desprinde din trecutul su un semn cluzitor, a nu fi dect ceeace ngdue sufletul si pmntul romnesc. Vigoarea unei natii se cere rupt in Europa si indreptata spre Romnia. Sensul romnesc in lume inseamn putinta Romnilor de a tri prin ceeace este al lor: de a fi Romni (n cultur si civilizatie), de a se mntui in calea sufletulul, de a-si justifica viata pe ci proprii. Aci st semnificatia noastr: de a prezenta ideea romneasc ca o unitate fat de Dumnezeu; de a creia cu aceast unitate valori de legtura ale pmntului cu cerul. Orientarea pe aceste baze a vietii romnesti exclude putinta "sincronismului" formelor sociale. A fi Romn inseamn, a putea tri intr'o lume romneasc, adevrat; a avea un rost in comunitate. Cci omul nu are semnificatie prin el; ci cu semenii si prin comunitatea national. Civilizatia strin, nu poate fi introdus in cercul vietii noastre, dac nu are puncte de contact si putinti de adaptare. Fiindca nimic nu e mai trist si mai coplesitor dect a tri in 2 din 8

imprejurri asemantoare cu acelea ale Exchimosilor, cari in locul imbrcmintei locale au imprumutat pe cea european - degernd de frig. Civilizatia strin nu ne poate interesa dect n msura n care pstreaz echilibrul lor genic. Ea este distrugtoare n genere. Pentru cultura strin ni se cere aceiasi pozitie. Cu nici un pret nu ne putem nsusi valorile unei culturi strine. Din acest punct de vedere, ele nu ne intereseaz. Ne intereseaz doar ca puncte de plecare, ca posibilitti de fecundare. Gndurile si adevrurile strine nu ne pot folosi dect ca pretexte pentru gndurile si adevrurile noastre. Sensul romnesc cere o cultur realizat pe cont propriu; cu adevruri, intrevzute in sbucium si trire adevrat. Aici se cere partea noastra de gnd si simtire; experienta spiritual realizat in margini locale. Nu cunostinta abstract si doctoral; ci adevr viu, chinuit, destinuitor. Sensul romnesc n lume pune astfel problema unei inftiseri noui a cadrului nostru sufletesc si geografic. Avem: ideea unui drum personal, generator si idea unei prezente locale organice. Viziunea ultim cuprinde unitatea romneasc n cer si pe pmnt. Se cere spiritualitate, cultur, civilizatie romneasc. Viata noastr pretinde margini etnice si hotare sufletesti nealterate, originare. Exist deci posibilitatea de a fi si de a ne regasi: e drumul spre adevr. A crede in adevr nseamn a astepta un sens. Sensul romnesc e n adevr si vine dela Dumnezeu. Intre adevr si eroare, cutm adevrul. Eroarea ne copleseste: e a diavolului. Adevrul ne nviaz: e harismatic. Asteptm venirea omului romnesc! PENTRU OMUL ROMNESC "Din fundul sufletului tu isbucneste glasul secular al neamului tu". Lumea nou romneasc se va implini in ziua venirei omului romnesc. Nasterea sa e conditionat. Cnd in pragul ndejdilor vom recunoaste omul cu infatisare luminat, apropiat de duhul pamantului, cu bucuria sufletului regasit: atunci se va redeschide drumul acestui neam, neam al rbdrii si ndejdii. Asa, uneori, la inceputul veleatului, se iveste aceiasi imprtie a naivului, apropiat de vraj, nu indeprtat: dup ruptura cea mare. Omul romnesc este o vestire, un hotar. El este chemat s inftiseze on drum: revenirea la caracterul secular al neamului; si apoi, sa aduc un isvor de viat: simtul omului originar, omul dacic, pretuitor al sufletului nemuritor. Aci, se intrevede piatra vietii romnesti ce va s fie. Nimicitor al insusirilor coplesitoare, omul acesta caut o dinuire fireasc: nzuieste pentru realizarea unui cuprins istoric adevrat, conturat de ethosul local. Astfel omul romnesc nu cuprinde, dar presupune realizarea fireasc sensului romnesc in lume. El este o punte a istoriei: o integrare. Deaceea omul romanesc - care este romnesc fiindca sintetizeaz suflul romnescului, conditioneaz cadrul lumei noastre viitoare; este un hotar, un inceput. Incercrile de renastere romneasc, dorit convulsionar astzi, vor rmne zadarnice, dac nu presupun omul nou, omul romnesc, care sa le sustin cu crezul si viata sa. Noi, cei tineri, nu putem avea un alt ideal si o alt chemare; dincolo de formule si teorii ni se cere s pregatim venirea omului romnese: care aduce sentimentul etnic fat de viat si lume. Problema omului romnesc este pentru noi problema de cpti, care, nainte de programe, se cere nlesnit prin trire, jertfind snge si suflet. Omul romnesc? Ce este omul romnesc? Nu putem sti precis care este inftisarea intim a omului romnesc - fiindc el va fi abia: nu este cuprins in datele de azi: va apare conturat abia mine, dintr'o rsturnare. Inlesnit de necunoscuta ornduial a lui Dumnezeu. Omul acesta nu va fi ins desigur cel de azi; nici nu va cuprinde sentimentul su fat de viat si lume. El va inftisa, mai mult, ceeace vor zmisli vremurile, prin voia Celui de Sus. Dar va fi si ceeace vom nlesni noi prin realizarea si cresterea noastr. Adic, creatie si trire: creatie prin voia Celui de toate le face; trire prin noi cei de azi, care cunosc aceast voie creatoare. 3 din 8

Omul romnesc va anunta o nastere. Dar nu numai att.Va anunta si un apus: apusul omului singur si ngmfat, omul care n'a crezut si n'a cunoscut taina neamului: omul contemporan, egoist, cosmopolit, ateu. Aparitia sa va hotr o cale spre ceeace a ramas neatins n nsusirile primare ale fiintii romnesti: cuprinderea n echilibrul religios si nvingerea abstractizrii si mecanizarii. Nu va fi subjugat de anarhia interioara; va fi cu constiinta cadrului cosmic, pornind dela perspectiva imediat a vietii, rentors spre experienta faptelor si spre datele tririi. Deaceea, omul romnesc va fi o nviforare a instinctului titanic de renastere: o tragica imbinare pentru cuprins sntos, in cadrul organic. El adast vitalitatea tarneasc a romnului, crescut la munte si la ses: pstor si plugar. Nu doreste realizarea n timp - crede n nemurirea sufletului. Cresterea sa e mai mult pentru ceasul judectii din urm. Nicicnd nu-i veti recunoaste omului romnesc slbiciunea vointei si a demnittii: nu va sti s fie supus mldierilor unduioase de trestie. Dintr'o bucat i va fi cugetul - ncreztor n demnitatea misiunii pmntesti. Va sti s se integreze ierarhiei transcende: nici cnd apropiat conspiratiei, disciplinat n nediscutat cadru social . Presimtim, mai mult, aceste insusiri cu care se va prezenta omul romnesc; nu putem recunoa ste nici icoana vie, nici ndejdea ultim. Ceea ce musteste in noi tulbure din adnc, ne cznim a mprumuta imaginei acestui om nou. Prin curmezisul nostru recunoastem svonurile ce-l anunt. Cel ce se va sti om romnesc nu va complica desigur geneza valorilor; nici nu va avea dimensiuni complexe. Ca o izbucnire de brazd, va recunoaste doar centre de orientare, care vor directiona faptele si gndirea. Deasupra: cerul, credinta intr'o realitate care nu este a fi nteleas prin mintea sa. La mijloc: neamul romnesc, forta colectiv care mprtseste sens si semnificatie real. Jos, la stnga: pmntul stramosesc, cu izvorul vietii si al traiului de toate zilele, mprtsind prietenia si lupta cu realitatea nconjurtoare. Jos, in dreapta: casa, familia,cu bucuriile si ndejdile reculegerii, cu mngierea prtasului de viat si ncrederea celui din leagn. Omul romanesc va fi, fr indoial, de natur vertical: cladit pe suport religios. Va crede dintr'o nevoie luntric, imediat. Nu vrea rtcire n btaia vntului si nici siguranta stpnirii sale n lume. Existenta lui Dumnezeu n mntuirea omului prin Christos, cel ce a nvins moartea, este pentru el realitatea imediat, grija de recunoastere a zilnicei strdanii de comuniune cu vesnicia. Omul romnesc va crede fiindc axa sufletului su nu va ncerca reazim, n lipsa tainei suprafiresti. A fi nseamn a crede: a participa integral n isvorul vietii supreme. Dumnezeu este realitatea unic: scop si temeiu. Putinta omului romanesc de a fi nu este ns izolat; nu este cuprins n singurtate si orgoliu: este ecumenic. Prezenta comunittii nationale recheam viata ierarhic a tririi prin suflul neamului. A fi om romnesc nseamn a fi ptruns de realitatea neamului tu: a fi dispus oricnd s mori pentru dinuirea sa. Tu nu-ti apartii tie: deasupra ta este natia, este ideea si prezenta romaneasc. Inaintea omului st natia si naintea natiei st Dumnezeu. De aceea, constiinta legturii vesnice cu natia presupune acceptarea unei subordonri si a unei discipline suprapersonale. Omul romnesc nu poate fi las si nu poate ntelege o viat fr mantuire national. Deaceea tot ce poate dori mai adnc omul romnesc este s asigure, cu viata sa, libertatea si neatrnarea politic a natiei romnesti. El se vrea rzboinic, viteaz, bine asezat trupeste, sntos, plin cu demnitatea cinstei, uneori mndru si netnguitor: om cu simtul realittii si cu constiinta datoriei. Din aceast cauz se las de egoism, de compromis si slugrnicie: se druieste unui ideal eroic. Ca s afirme vigurozitatea rasei si virtutile ei cardinale, omul romnesc va cuta prietenia si cldura pmntului strmosesc, apropierea de duhul tarinei si a colnicului. El se vrea tran, aplecat peste toiagul ciobnesc sau peste truda sapei si a plugului, refuznd tot ce vine din lumea mbcsit a orasului cosmopolit. Vrea s rmn in general om necrturar dar nealterat, viu. Nu doreste s cunoasc viata din crti si nici sa-si formuleze un cosmos doct. Vrea judecat direct, crescut pe o trire sufleteasc real - chinuit, revelatoare. 4 din 8

Lng vraja pmntului st cultul casei si al familiei, cu senintatea reculegerii, cu bucuria odihnei, cu plintatea nesigurantei. Omul romnesc si cere viata lng intimitatea acestei familii, alturi de prtasul vietii sale si de aceea care i continu mostenirea. Familia este astfel o unitate adic, care singura exprim sentimentul plinttii, al vietii si al cresterii. Omul acesta romnesc ne nftiseaz singurul prag spre o lume romneasc adevrat. In simbioza firii sale musteste virtutea sensului romnesc n lume. El conditioneaz renasterea romneasc ce se asteapt. Este singura posibilitate de a nvinge prpastia si eroarea de a asculta cuvntul lui Dumnezeu, nu este o nadeide, un dor, este o cerint, o hotrre. Ne vom prbusi dac nu se va ivi omul care s prezinte firea, viata, sbuciumul romnesc ca expresie a unui destin unic, ca o justificare a prezentei romnesti n lume. Deaceea omul acesta este oarecum predestinat. Il cerem fiindc ni-l reveleaz Cel din voia cruia existm ca neam. Acolo, sus, s'a hotrt despre omul romnesc. Adevrat: Al simtim n noi. Cci noi cei tineri din aceast cauz ne gsim tulburati, din aceast cauz clocotul nostru e fr rgaz. Arderea noastr ne spune taina unei vieti noi, dorurile ne rzbesc lumina deslusirii. Destinul omului romnesc ne arat ca tineretul este o nadejde hotritoare. Noi, sau suntem vestitorii omului romnesc sau nu suntem niciodat! Inteleas astfel chemarea noastr, dou sunt putintele de nfptuire. -nti, de a ne strdui zi de zi, s ne nsusim virtutile cardinale ale omului romnesc ntrevzut; -al doilea, de a transforma si a pregati corpul nostru social pentru omul romnesc. Astfel ni se cere tuturor s fim sau s devenim: -oameni de actiune, care s afirme o voint neclintit si un curaj fizic; -oameni morali, care s fie stpniti de simtul cinstei, al onoarei, de simtul rspunderii si al curteniei; -oameni de experient, cu disciplina nenfricat a muncii, hotrti pentru eforturi, cu anumit mndrie si neatrnare; -oameni realisti, cu ntelegere fat de cele ce se petrec in jurul nostru si deci cu simtul prezentei nealterate. Scopul ultim s ne fie nzuinta de a ne regsi centrul de sustinere n crestinism si de a inlesni o lume romneasc care s traiasca, pe isvoarole sale autohtone. Dumnezeu si Natia romneasc! Ni se cere, pe de alt parte, curtenia corpului social romnesc: -lupta mpotriva occidentalizrii si a mecanizrii burgheze a vietii noastre; -inlturarea elementelor strine care demoralizeaz si continu distrugerea omogenittii si vigurozittii blocului etnic; -intoarcerea la isvorul trnesc si la organizarea steneasc a vietii. In felul acesta, omul romnesc nu va ntrzia s se iveasc, si nu va ntrzia s se mplineasc nici lumea nou romneasc, att de mult dorit si ntrevzut. Se va regsi un neam ce se caut zadarnic. Dar nc odat: nimic nu se va face pentru renasterea romneasc dac ndrt nu st omul care s o sustin cu crezul si viata sa. Cci asa a rnduit Dumnezeu lumea: s nu fie nimic fr voia si cuvntul Su si nimic fr omul ce le intrupeaz. CALEA RENASTERII NOASTRE NATIONALE Existenta n istorie a fenomenului romnesc presupune o pozitie de viat n conformitate cu destinul lumii - cuprinznd si limitnd datele destinului ce i este anume hotrt. Cci exist o solidaritate si o dependent istoric, n care destinul neamului si prinde firul devenirii sale cu ritmul vietii mondiale. Taina lumii, podoab a lui Dumnezeu, ascunde si atrage "drumul" local ndeplinind o armonie de nceput. Aceast solidaritate istoric ridic azi, n constiintta noastr, imperativul renasterii nationale. La ndemnul fortelor ascunse ale devenirii, ne resimtim nviforati pentru un sens al neamului. Creste deodat n adncime istoria romneasc: n cursul istoriei lumii. 5 din 8

Ritmul unui drum convulsionar si acea sumbr viziune escatologic o resimtim n jur si o vedem ntrupat n ntreaga realitate mondiala. Mersul lumii se recunoaste tulburat n limitele sale initiale. Este, parc, un Semn de Sus, dat pentru toti, c "cer nou si pmnt nou" se va arta, c "cerul cel dinti si pmntul cel dinti au trecut si marea nu mai este". Starea neamurilor si putintele lor de devenire recunosc, acum, o limit care presupune hotrrea cea nou. Eforturile si ncercrile nzuiesc hotarele lumii acesteia. Adevrul "Ierusalimului celui de sus" nmuguresste n sufletul tuturor, asteptnd ceasul "cnd se va sterge toat lacrima dela ochii lor". Fat cu aceast realitate - nnoitoare de gnd si de suflet - nimic nu pare mai plin si mai luminos dect tendinta general spre "ecumenism national". Semnul zodiei este plin cu ndemn spre aceasta integrare n realitatea natiei, cuprinztoare si de scmnificatie transcendent. Neamurile si caut valentele. Incep a-si recunoaste misiunea specific n lume; se apleac n a regsi soarta lor, rnduit sus n cer. Neamurile cresc, acum, din nou, din grija si dragostea cu care Stpnitorul lumii rnduieste crugul vremii. Fiecare neam ns se gaseste ntr'o pozitie special a momentului si fiecare poart cu sine un drum si-o istorie trecut - de care este rspunztor. Din aceast cauz fiecare si are local su aparte si problemele sale specifice, crora este dator a le da deslegare. De felul cum va ntelege acest lucru atrn continutul istoriei sale viitoare, Trezit pentru o nou misiune si integrat n duhul cutrii de sine, neamul romnesc si caut, prin noi cei tineri, participarea la ritmul istoriei. Eforturile spre o renastere national le resimtim ca o chemare ce vine din adncul dinuirii. Nevoia nu o stim ca fiind intmpltoare ci ca o revelare n noi a misiunii si a datoriei suprafiresti. Este o participare solidar la manifestarea vointei lui Dumnezeu spre a rndui cetatea cea sfnt: "Ierusalimul cel nou", despre care Sfntul Ioan Teologul spune c a vzut-o "pogorndu-se dela Dumnezeu din Cer, gtit ca o mireas mpodobit brbatului su". Suntem, astfel, astzi, n marginea aceluias hotar, chemati de ritmul istoric, spre a ne rndui o viat nou si spre a ne tlmci n forme firesti rostul. Problema renasterii noastre nationale ne pune n fat problema vietii noastre: situatia particular si constiinta drumului specific. Desigur, une este situatia si problematica n apusul Europei si alta la noi n Romnia. Diferenta este de cadru istoric si de pozitie spiritual. Noi nu putem s ne plasm in calea renasterii noastre nationale - solidar in ritmul vietii - din punctul de vedere italian de pild, sau german. Pentruc pentru noi problemele sunt altele si altul drumul ce trebuie urmat. In apus problema ecumenismului national se pune pentru a salva forta ratiunii, ca existent unic n lume, dela prbusire - datorit unei civilizatii coplesitare si datorit unei culturi ce a stilizat omul, reusind a-i da o nftisare abstract, nefireasc. Sentimentul general ncercat n Apus este acela al istoriei negatoare de sens, al formelor distrugtoare de viat. Prin "mecanizarea" vietii, prin trecerea treptat la "automatizarea" spasmodic , prin "materializarea" neuman si dureros mplinit, lumea Apusului a ajuns firesc la usa prbusirii, la constiinta sectuirii toturor fortelor vii, la ceeace, n termeni de profet, unul din ei a numit "declinul Occidentului". Acolo se simte o moarte n rdcinile de sustinere ale omului, o anchilozare a tuturor fortelor sufletesti, o strpiciune anuntat n scepticism si dispret nihilist. Deaccea pozitia Occidentului fat de escatologia istoric presimtit ca nmugurind pretutindeni - este aceea a unui efort colosal de protestare mpotriva mortii organice, de regsire n mistica fortei si a violentei, de rentoarcere la datele biologice primare: ncordat crispare de a arunca tot balastul cultural si civilizatoriu, pentru a prilejui ivirea unui tip nou, nealterat, viguros. Aici este vorba de lupta intre viat si moarte, de un proces de autodistrugere - acel "Untergang" torturant si plin cu nostalgiile "paradisului pierdut". Pozitia Occidentului fat de ritmul istoric convulsionar si are astfel marginile sale particulare si o grije proprie. Cursul pe care l-a urmat istoria acestei prti din lume a adus realitti ce au crescut si s'au mplinit si mpotriva crora se ncearc eforturi de convingere. Sbuciumul mussolinian si strigtul hitlerist tlmcesc procesul unei lumi agonice, efortul neuman de a scpa din ghearele mortii, dorind o auror si un nceput nc neexistent si 6 din 8

nemplinit. Nu este vorba de un drum oarecare ci de un drum ultim, de o istorie incercata, cu date noi, cu isvoare noi, cu pretexte noi, cutnd posibilitatea dinuirii. In aceast pozitie, teama ecumenismului national din Apus este firesc a fi aceea a "activismului disperat", a strigtului crispat mpotriva ndoielii coplesitoare, a nebuniei si a efortului prometeic. Este viziunea iadului si nostalgia raiului. Problema renasterii noastre nationale e cu totul alta: att prin cadrul istoric pe care-l inftiseaz ct si prin pozitia spiritual proprie. Avnd o istorie cu totul distinct in realitatile fundamentale, si fiind aplecat n sbuciumul nefiresc, Romnia nu ne ofer tabloul unei vieti covrsit de mecanizare, materializare sau atomizare, nici duhul abstractizrii esentiale si al sterilizarii intelectuale. Starea sa este nu de "mplinire" a unei istorii ci de "intrare", deabia deacum ncolo in marginile unei istorii. La noi nu se pune problema unoi morti organice si nici a unei sectuiri printr'un proces ascensional firesc, ci accea a regsirii n datele proprii, a renuntrii la ceeace nu ne apartine - la trirea prin altii si cu valorile altora. Pozitia noastr cere o revenire la isvoarele autentice, la o integrare n destinul ce ne-a fost hotrt: o constiint a unicittii existentei noastre n lume. Deaceea nou nu ni se cere protestare impotriva mortii, fiindc suntem n esent vii, nesectuiti, ci renuntare la lucrurile moarte, pe care ni le-am nsusit dela altii: efort de a arunca tot ce ne este strin, de a refuza tot ce nu a crescut organic. Problema ce ni se pune nu este de a tipa impotriva fortelor mplinite si de a cuta o nvingere, ci accea de a ne regsi in apele noastre de a afirma romanismul ca o entitate unic de viat, cutnd a creia o istorie plin cu efortul si sbuciumul nostru. Pe cnd n Apus problema care se pune este aceea a renuntrii la ei nsisi, pentruca au atins ultimile margini, la noi problema este dimpotriv accea a renuntarii la Apus, pentru a putea fi noi nsine. Diferenta este de evolutie istoric si de cadru spiritual. In fata acestei situatii cu totul particulare n care se gseste problema renasterii noastre nationale, tema ecumenismului national romnesc mbrac forma sa specific de chemare la viat proprie. Noua nu ni se cere strigtul si efortul prometeic al omului fr suport axal, ci ncordarea de a refuza ceeace nu ne apartine: grija de a ne integra ntr'o istorie conturata de ethosul local, aducnd toat mretia unei natii care stie de o misiune anume n existenta sa pmnteasc. Astfel noi nu ne putem opri nici la Stat, si nici la ras, ci trecem dincolo, la credinta n sufletul nemuritor, continund mostenirea dacic si n sensul crestin al unei lumi ascultnd voia celui de Sus. Dar dac aceasta este pozitia si calea renasterii noastre nationale, este evident ca ea nu poate cuprinde problema ancorrii n sfortarea Apusului si nici solidarizarea cu nzuintele ntrevzute. La noi este vorba de un ecumenism rational care s "integreze" o natie, si nu s o solidarizeze mpotriva unei morti firesti. Deaceea ntre miscarea national romneasca si miscarea national apusean nu pot s existe identitti si nici idealuri comune. Cci dac miscarea noastr national ar cuprinde aceste identitti, ea ar fi o parodie si ar lucra impotriva momentului istoric. Iat de ce calea renasterii noastre nationale - n solidarizare cu ritmul istoric. rscolit prin voia Celui Atot-puternic,- este calea noastr proprie, personal si unic. Renasterea national romneasc nzuieste s restabileasc romnismul in apele sale si c creeze un sens romnesc in lume. DE CE VOM INVINGE? Vom nvinge nu fiindc stpnim viata cu tineretea si vointa noastr, ci fiindc suntem predestinati. Noi nu facem voia noastra, ci suntem din acei care urmm soarta ce ni s'a dat. Fapta noastr nu este o lupt pe cont propriu, ci lucrarea unei asezri tainice care ne-a hotrt chemarea n lume. Noi suntem instrumentul acestei asezri; ne punem n slujba procesului - nu suntem rnduirea lui. Dar fapta noastr este, deaceea, consfintit - este cuprins n indeplinirea si isbnda luptei.

7 din 8

Doua idei centrale reactualizeaz puterea noastr de a avea sau de a nu avea un rost: constiinta permanent ca neamul romnesc are o misiune a sa in lume si renuntarea la noi, jertfirea pentru realitatea neamului. Rscoala sufletului nostru cuprinde rscoala unui suflet national care se vrea stpn in asezmintele sale. Cine nu pleac dela adevrul unicittii vietii romnesti si nu se simte solidar cu drumul reactualizrii valori lor originare este strin de procesul studentesc pentru regsirea romaneasc. Fapta noastr a studentimii romnesti, se aseaz in istoria neamului ca o fapt unic, atat prin drumul nasterii sale ct si prin ndatorirea ce o are de a aseza din nou romnimea n granitele vietii organice. Noi nu ne facem din crezul nostru o idee si crezul nostru este: ideea vietii pe care cineva mai presus de noi ne-a artat-o. Luptm pentru o Romnie nou fiindc n noi aceast Romnie exist ontologic. Noi purtm n fapta noastr grija lui Dumnezeu care ne-a creiat neamul. Nu fapta noastr ne-a dat misiunea, ci misiunea ne-a creiat fapta, prin care abia noi ntelegem c avem un rost. Procesul faptei noastre recheam legtura noastr cu o voint care nu este a noastr si care ne transcende. Noi nu suntem prin noi, ci prin ceeace este voint revrsat n constiinta noastr. Drumul pe care-l ia fapta noastr este acela al jertfei, al mortii pentru crez. Noi stim c indeplinim e chemare a noastr prin faptul mortii. Nu fiindc dispretuim viata pur si simplu, ci fiindc atunci cnd ni se cere moartea, noi murim n constiinta vesniciei, rmnnd deasupra noastr crezul n nemurirea sufletului pe care-l purtau cu ei strmosii nostri si pe care noi l regsin viu n toat fibra simtirii noastre. Dar moartea, noastr este moartea pentru izbnda crezului.Ceeace presupune ca noi nu ne regsim n moarte disperarea; ci granitele vietii romnesti noui. Noi avem constiinta c aceast glie romneasc nchide pe strmosi si c Romania nou se ncheag din legtura cu firea strmosilor si cu mrturia vietii lor si a obiceiurilor lor locale si autentice. Cauza studentimii romnesti este regasirea natiei n apele sale firesti, afirmarea existentei romnesti ca o unitate de simtire si de asezare n lume. De aceea, moartea care ne-o aflm n aceste nprejurri se nchide cu aurori si nu e niciodat mai plin de vesnicie. Cci jertfa noastr nu nseamn moarte, ci nastere. Inseamna nasterea noastr cea adevrat si prologul Romniei ce va s fie. Faptele studentimii romne vin s consfinteasc si s rennoiasc de fiecare dat legtura cu jertfa trecutului, s-si nsuseasc mostenirea si s dinamizeze constiinta colectiv pentru misiunea cea mare. Noi ne regsim unitatea rostului nostru n ceasul n care ne repunem mrturia pentru solidaritatea faptei. Vesnic e atunci n noi drumul dintre cer si pmnt. Acest drum stabileste ntre fostii lupttorii si studentii de azi acea comuniune aproape mistic care arat c miscarea studenteasc e una si c aceasta miscare va fi singur n stare, cu toate trdrile, s duca la o istorie romneasc. Slujitori ai unui destin, noi studentii romni afirmm un crez de viat national, desvrsim o lupt nceput acum 15 ani si credem n zbnda cauzei noastre, fiindc e a unui neam si e hotrt de Sus. Izbnda noastr este dat n crezul nostru, iar lupta noastr cuprinde renuntarea noastr la noi. Fapta noastr este o misiune. Noi credem ntr'o istorie romneasc! Ion VEVERCA

8 din 8