MEMORIALISTICA LEGIONAR: NICU IANCU - SUB STEAGUL LUI CODREANU Momente din trecutul legionar Editura DACIA - Madrid,

1973 -fragmentePREFAT de Horia Sima Nicu Iancu este unul dintre martorii cei mai pretiosi ai perioadei legionare dintre cele dou rsboaie. Intrat in Legiune de timpuriu, a cunoscut miscarea dela primele ei manifestri politice si spirituale si dela primele ei ncercri de a prinde cheag in viata neamului nostru. Lund lumin din lumin din metropola legionarismului, Iasii, a rspndit crezul legionar in orasul si judetul Sibiu. Pe atunci, in toamna anului 1931, se afla singur in mijlocul unei lumi desorientate de partide, creia voia s-i deschid orizontul unei noi sperante ntr'un viitor romnesc mai bun. Si a isbutit in aceast ntreprindere grea, de destelenire a judetului, creind primele cuiburi si punnd fundamentele organizatiei locale. Ce-a devenit mai trziu Sibiul, pe urmele muncii de pionerat a lui Nicu Iancu, o stie toat lumea: un centru legionar de important national, ale crui reflexe se propagau in toat tara. Organizatia de Sibiu a fost epicentrul ctorva sguduiri mari din istoria Legiunii si aceste momente decisive le reinvie, cu deosebit miestrie si cldur, Nicu Iancu. Domin mai ntiu (in) peisagiul amintirilor lui, figura luminoas a lui Ion Banea. Oridecteori i ngduiau studiile universitare, descindea dela Iasi pe pmntul natal pentru a aprinde in sufletele desndjduite ale tarnimii credinta in omul chemat s o mntuiasc: Corneliu Zelea Codreanu. Ion Banea a polarizat ca un magnet energiile sntoase ale acestui judet si lupta lui a avut vaste repercusiuni pe aria Ardealului ntreg. Aceast organizatie a fost apoi aleas de puterile oculte pentru a nscena odioasa afacere a fabricei legionare de bani falsi dela Rsinari. Nicu Iancu desvluie dedesubturile acestei infamii si modul strlucit in care organizatia local a dat replica cuvenit uneltitorilor, fcndu-i s amuteasca. Poposim apoi ntre zbrelele nchisorii din Sibiu, unde asistm la scena busculadei dintre legionari si jandarmi in Ajunul Crciunului 1933. Legionarii detinuti au fost victima unei agresiuni din partea autorittilor, cari voiau s scindeze grupul in dou, elibernd o parte si retinnd pe conductori. In acest tumult, se ridic peste capetele tuturora, ca o forta a naturii, ca un Ion milenar, npraznica aparitie a lui Corneliu Georgescu, un om calm dealtminteri. Vestea despre ciocnirea din nchisoarea Sibiu, avnd ca protagonisti pe Corneliu Georgescu si Ion Banea, s'a rspndit ca fulgerul in toat tara si nu putin a contribuit la crearea atmosferei apstoare, preludiu al desnodmntului din 29 Decembrie. Chiar evenimentele generale, trite concomitent de mii de legionari, in cursul prigoanei din 1933-1934, sub pana lui Nicu Iancu iau o alt viata si semnificatie. Nu numai c vibreaz de toat gama suferintelor omenesti, dar din ele picur, la fiecare pas, mesagii si interpretri politice juste, cari dovedesc o profund cunoastere a situatiei interne si externe a Romniei. Citind capitolul Din nchisoare in nchisoare, respiratia se opreste nfiorat de ce va urma, ca un mare roman de aventuri. Cine nu va simti, mpreun cu Nicu Iancu, singurtatea de plumb din celula nchisorii din Arad; cine nu va fi cuprins de aceleasi nelinisti ca si el cnd, smuls depe patul spitalului, va fi purtat spre necunoscutul unei alte nchisori; cine nu va fi ncercat de aceleasi presimtiri sumbre, ca apropierea unui final, cnd va fi inghitit de cazematele Jilavei? Cine nu se va revolta, cnd, ca bun cunosctor al legii, autorul va pune diagnosticul precis al frdelegilor si abuzurilor svrsite de autoritti si cine nu va surde, satisfcut, cnd Nicu Iancu va refuza s-si rscumpere libertatea semnnd o declarafie degradant? Pe o treapt de existenta mai sus, descoperim in toate gndurile, proectele si povestirile autorului prezenta factorului spiritual. Realitatea mistic nvluie si ptrunde realitatea concret. Minunea dela Sadu nu este o inventie, ci expresia interventiei Divine in lupta miscrii, demonstrnd c idealurile si mplinirile ei sunt fapte plcute lui Dumnezeu. Insfrsit, valoarea documentar a lucrrii este imens. Sunt pagini aici de care orice istoric constiincios trebue s tin seam. Trebue s se pun cel mai mare temeiu pe relatarea ntmplrilor din Ianuarie 1941, care demonstreaz clar existenta unei lovituri de Stat a 1 din 15

Generalului Antonescu si nu o asa zis rebeliune legionar; nu se poate trece cu vederea peste cele petrecute in lagrul Trgu-Jiu, unde un complot urzit chiar dela Presidentia Consiliului urma s provoace uciderea in mas a legionarilor internati; nu se poate ignora nici ncercarea temerar a unui grup de legionari refugiati la Trgu-Mures de a opri puhoiul bolsevic pe Carpati, dup trdarea dela 23 August. Rezumnd impresiile culese din citirea acestei lucrri, care captiveaz atentia dela primele pagini, ea sa distinge prin: - ptrunztoarea analiz politic a evenimentelor trite de autor, - prin fondul adnc omenesc care d povestirii culoare si voiciune, - prin arta expunerii, care o aseaz printre lucrrile remarcbile ale genului memorialistic. Din imensa bogtie a trecutului legionar, Nicu Iancu a salvat dela naufragiu aceste momente, cari, fr ndoial, vor servi posterittii nu numai ca indicatoare pentru reconstruirea a ceeace a fost, dar si ca impulsuri si inspiratii pentru a zidi ceeace va veni. HORIA SIMA 30 Noembrie 1972 -ICUIBUL AVRAM IANCU In toamna anului 1931, dupce mi-am dat ultimele examene de anul ntiu la Facultatea de Drept, n'am mai rmas in Bucuresti dect timpul strict necesar pentru procurarea crtilor de care aveam nevoe in anul urmtor, dup care am luat primul tren ntorcndu-ma la Sibiu. De astdat, plecam acas cu ferma hotrre de a nu m rentoarce la Bucuresti nainte de a traduce in fapt gndul care ma muncea deja de luni de zile, dar pe care, din cauze streine de vointa mea, nu-l putusem duce la ndeplinire pn acuma: de a crea o organizatie legionar in orasul meu natal. Deocamdat nu aveam la Sibiu dect pe Ionel Aldea care s m ajute la o astfel de treab. Nu stiam dac l voiu gsi acas. Avusese de gnd s plece la Cluj pentru a se nscrie la Facultatea de Drept. Pe Aldea il cunosteam din anii de Liceu. Amndoi urmaserm cursul secundar la Liceul Gheorghe Lazr din Sibiu, eu terminndu-l cu un an naintea lui. Fusesem mai degraba buni cunoscuti dect prieteni. Asa c, odat terminat liceul, era foarte putin probabil ca drumurile noastre s se mai ncruciseze vreodat. Dar soarta hotrse pe semne altfel. Fusese in vara anului trecut cnd, ntr'o Duminic, l-am ntlnit cu totul ntmpltor in Parcul Arinilor. Din vorb'n vorb, nu stiu cum, am ajuns s-i vorbesc despre Corneliu Zelea Codreanu. La pronuntarea acestui nume, Aldea a tresrit si fata i s'a luminat dintr'o dat. Am constatat atunci c ambii nutriam aceleasi idel, acelasi ideal. De atunci ne-am ntlnit mai des. Intr'o zi i-am mprtsit planul meu de a infiinta si la Sibiu o organizatie legionar. Aldea s'a artat entuziasmat de acest plan. De comun acord ne-am propus s trecem la fapte. Dar cum? Ne-am hotrit atunci s-i scriem direct Cpitanului, cerndu-i s ne primeasc in Legiune si s ne dea permisiunea ca s organizm Sibiul. Scrisoarea, expediat pe adresa Str. Florilor, Nr. 20, Iasi, a rmas fr rspuns. S'o fi pierdut pe post, ne-am spus. Totusi aceasta nu ne-a descurajat. Ne-am dat ns seama c pentru a porni la treab, nu puteam rmnea pe mai departe numai noi doi. Trebuia neaprat s mai gsim cteva elemente de-un gnd si de-o simtire cu noi, pentru a putea forma un cuib. Ceeace ne preocupa ns mai mult, era c nu aveam sigurant dac un astfel de cuib, adic un cuib, nfiintat fr stiinta si aprobarea Legiunii -a Cpitanului sau a vreunui comandant legionarva fi recunoscut valabil sau toat munca noastr va fi zadarnic, fcandu-ne pn la urm doar de rsul celorlalti camarazi. Astfel ne-am propus s cutm a descoperi dac nu cumva exist deja vreun legionar in Sibiu, unul cu mai mult experient dect noi. Dar cutarea noastr, a fost zadarnic. N'am reusit s descoperim niciunul. Aceasta. din simplul motiv c pe area vreme, intr'adevr, nu exista niciun legionar in orasul Sibiu. Dup cum am aflat abia mai trziu, existau totusi ctiva simpatizanti mai in vrst dect noi, dar acestia, se mentineau in umbr, necuteznd a-si manifesta simpatia ce-o nu treau pentru miscarea nationalist a lui Codreanu. Existau si la Sibiu o seam de elemente, dar cum puteam 2 din 15

noi s le descoperim din moment ce se pastrau in anonimat? Erau elemente cari, in anii de studentie, luaser parte la misc.rile din 1922. Acestia, ntre timp tati de familie, si vedeau acum de profesiunea ce-o nbrtisaser pentru agonisirea painei cea de toate zilele. Intre aceste elemente, despre a cror existent n'am avut cum lua cunostint in anul 1931, au fost avocatii Dr. Augustin Bidean si Dr. Ion Fleseriu, cari, ndat ce-au aflat despre nfiintarea organizatiei legionare la Sibiu, s'au grbit s se ncadreze ntr'nsa. Intre fostii mei colegi de scoal, ca si ntre tinerii din orasul Sibiu pe care i cunosteam, n'am gsit la nceput niciunul care s fi manifestat vreun interes pentru miscarea nationalist legionar. Totusi cteva luni mai trziu, lucrurile au nceput s se schimbe, iar dup un an s'au schimbat in chip radical. Doar inceputul a fost greu. Si ca s putem face acest nceput, n'am lsat nimic nencercat. Fr a nutri mari nadejdi, m'am decis pn la urm ca s-mi ncerc norocul in snul unei altei categorii de tineri, si anume, printre prietenii si fostii mei colegi, ai cror printi apartineau asa zisei protipendade a orasului. Pentru a putea sta de vorb cu ei, a trebuit s-i caut prin cafenele, pe corso sau pela baluri si petreceri. Dar cum nu putea fi altfel, tot ce le-am spus, cu ardoarea credintei si convingerii de care eram stpnit, n'a avut darul s-i impresioneze, cu att mai putin s trezeasca vreun entuziasm in inimile lor. Acestia erau cu desvrsire surzi fat de chemarea ce, venind din strfundul fiintei neamului nostru, rsuna ca o trmbit de desteptare peste pmntul Romniei. Anticipnd, mentionez c trei sau patru ani mai trziu, ctiva din acesti apatici si desinteresati de soartea neamului lor, trecnd pintr'o prodigioas metamorfoz interioar, au venit s ngroase rndurile miscrii legionare. In ceeace priveste restul judetului Sibiu, auzisem ca ar fi existnd ntr'adevr cteva elemente legionare, si anume fii de trani, nscrisi ca studenti la Universitatea din Iasi. Acestia ns si petreceau tot timpul la studii, venind numai rar de tot in satul lor natal. Unul din acestia aflasem ca ar fi Ion Banea, originar din comuna Vurpr. Numele lui nu-mi era necunoscut. Pe Ion Banea l cunoscusem, ca s zic asa, numai dela distant, pe vremea cnd eram nc la liceu. Eu eram abia in clasa a IV-a, in anul in care el si fcea bacalaureatul. Dar ntrebarea ce mi-o puneam, mpreun cu Aldea, era cum s-l ntlnim pentruca s-i cerem sfatul si in acelasi timp aprobarea pentru a ne putea apuca apoi, in mod legal, de organizarea Legiunii in orasul si judetul nostru...? Cam aceasta era situatia la ora in care soseam la Sibiu, dup terminarea examenelor. Deja a doua zi dup sosire, m'am dus s-l caut pe Aldea. Spre marea mea satisfactie l-am gsit acas. Nu plecase nc la Cluj. La rndul lui, Aldea mi-a comunicat un lucru mbucurtor: reusise sa conving pe amicul V. T. -pe acea vreme controlor financiar, coleg de serviciu cu tatl lui Aldea de a ntra alturi de noi, in lupta de care ne pregteam. Personal aveam o foarte bun prere despre acest nou camarad pe care ni-l cstigasem. Dealtminteri, la ora in care astern pe hrtie aceste rnduri, am marea satisfactie de a putea spune c acest al treilea element ntrat in grupul cu care am turnat temeliile Legiunii si Grzii de Fier la Sibiu, s'a mentinut pn in zilele de fat asa cum l-am cunoscut si apreciat, in pofida groaznicelor furtuni pe cari le-a nfruntat pe pmntul patriei noastre crucificate de comunisti... * * *

Aflnd c proximul congres studentesc se va tinea in orasul Sibiu, ne-am hotrt ca s folosim acest prilej pentru a lua contact cu Ion Banea, sau fie chiar si cu alt element de rspundere din cadrul Legiunii, cu scopul de a obtine cuvenita aprobare pentru realizarea planului nostru. Intr'adevr, congresul studentesc a avut loc in luna Decembrie 1931. Studentul Ion Morosan -un bucovinean- a fost acela care ne-a ajutat s intrm in contact cu Comandantul Legionar Ion Banea. Intrevederea a avut loc in cursul cinei oferite studentilor congresisti in restaurantul Hotelului Impratul Romanilor. Ion Banea, in costum national, -parc l vd aevea, sedea la o mas situat in fundul slii, pe dreapta. Cnd i-am fost prezentati de studentul Morosan, a strns 3 din 15

un moment pleoapele ca si cnd ar fi vrut sa spun: par'c v cunosc -de unde v cunosc? In clipa urmtoare fata i s'a destins, lund o expresie prietenoas -Da, mi aduc aminte... Eu eram in clasa a VIII-a, voi trebue c atunci erati pe a IV-a sau a V-a, nu-i asa? La gimnastica erati, ca si mine, la aparate: sul, paralele, inele... Profesorul C. M. Ionescu -oare mai treste?- vroia sa fac artisti de circ din noi... Ne-am tras fiecare cte un scaun si ne-am asezat la masa lui. -Bine, leilor, dati-i drumul, despre ce e vorba? Aldea mi-a fcut un semn ca s vorbesc eu. Nu m'am lsat rugat de dou ori, ncepnd imediat s-i explic, in cuvinte scurte dar clare, ceeace m ardea pe inim. Rzimat de speteaza scaunului, cu degetele minilor vrte in subtiorile bunditei lui moldovenesti, Ion Banea m'a ascultat cu toat atentia, fr a m ntrerupe. La sfrsit, ochii i s'au luminat. -Bravo, beti, asta mi place sa aud. Vd c aveti stof de romni in voi. Ati nteles marea chemare... V felicit ! Dar un lucru s stiti: hora in care v'ati hotrt sa ntrati, nu e pentru mirese, -e hora aspr in care numai suflete vnjoase pot intra. Dac vreti s luptati pentru faurirea Romniei noi, pentru o Romnie in care tot romnul, mic sau mare, bogat ori srac, s se simt la el acas, trebue sa stiti c v asteapt grele ncercri. Legiunea e nconjurat de dusmani... De bucurii nu veti avea parte, dect in ziua marei biruinti... Aceste lucruri va trebui s le spuneti, s le explicati, fr nconjur, si prietenilor pe cari vreti s-i aduceti sub steagul Legiunii... In felul acesta ne-a vorbit aproape un sfert de or. Apoi ne-a dat toate instructiunile de cari aveam nevoe pentru a ne putea duce la ndeplinire misiunea ce ne-o luasem asupra noastr. Din servieta de piele neagr ce-o avea la el a scos apoi cteva numere din Pmntul Strmosesc si o brosur cu coperta de culoare portocalie, ntitulat Portul National, dndu-nile. -Cititi-le cu luare aminte si dati-le apoi s le citeasc si prietenii vostri. Eu o s v trimit regulat tot ce Legiunea va mai publica. Si-a insemnat ntr'un carnetel adresa mea, la care ne-a promis c ne va scrie, iar eu mi-am notat adresa lui, dela Iasi. -Cu Dumnezeu nainte, beti ! Si tineti-v bine. Pe drumul pe care ati pornit, s nu v lsati mpiedecati de nimeni si de nimic!... * * *

In dup masa aceea de iarn, strada Avram Iancu era aproape pustie. Inainte de a ajunge in dreptul Scoalei Primare de Stat -n fata creia hotrsem a ne intlni cu totii la orele dou dup mas- l-am zrit pe Ion Aldea, sosind cu pas grbit din celalt capt al strzii. Cteva clipe mai trziu, si face aparitia Alexandru Cornea, urmat la ctiva pasi de nvttorul Dumitru Nedelcu. Ne salutm in tcere. Aldea arunc o privire spre ceasu-i de mn: -Mai lipsesc trei minute... Dinspre Strada Grii sosesste acum si Ioan Mitea. Rsuflu linistit, cci ma temusem c nu va putea veni. E functionar la Uzina Electric, de unde foarte greu poate lipsi in timpul orelor de serviciu. In turnul Bisericii Evanghelice din Piata Huet bate ora dou. Insfrsit, apare si Viorel Tnase. Ne salut cu o clipire din ochi. -Veniti dup mine, ne spune cu voce sczut, dar pe rnd. E mai bine s nu intrm cu totii deodat... Aldea ne atrage atentia c mai lipseste unul. Tnase. Il linisteste: -Nu te ingriji, a sosit naintea noastr. Ne asteapt in Strada Zidului. Prin trectoarea ce leag Strada Avram Iancu cu Strada Zidului, ajungem la poarta din dos a scoalei, pe care camaradul Tnase o deschide cu o cheie de dimensiuni enorme. Unul cte unul ne strecurm tcuti in cldirea Scoalei Primare, al crui director era pe acea vreme nsusi tatl lui Viorel, nvttorul Ion Tnase, figur arhicunoscut in cercurile romnesti din Sibiu. Am urcat apai scrile de serviciu, dar n'as mai putea spune la care etaj ne-am oprit. Miaduc ns aminte c din ferestrele clasei pe care camaradul Viorel o alesese pentru memorabila 4 din 15

sedint ce urma s'o tinem, se putea privi spre Internatul Ursulinelor. Deasemeni se putea vedea o portiune din Strada Grii, pe care din cinci in cinci minute, urca sau cobora cte-un tramvaiu. S'au scurs multi, foarte multi ani de atunci; totusi, o seam de amnunte mi-au rmas adnc ntiprite'n memorie. Din geanta ce o adusesem cu mine, am scos dosarul cu coperte verzi in care pstram tot ce putusem aduna pn atunci cu privire la Legiunea Arhanghelul Mihail si Garda de Fier : cteva numere din Pmntul Strmosesc, dou brosuri, diverse tieturi din ziare, din anii 1930 si 1931 (referitoare la ntrunirea legionar din Cahul, la arestarea Cpitanului si la dizolvarea Grzii de Fier din Ianuarie 1931, etc.) ; apoi textul ctorva cntece legionare. Tot in acest dosar se gsea corespondenta ce-o avusesem pn la acea dat cu dl. Banea. Pe o coal de hrtie alb, redactasem nc din ajun procesul verbal de nfiintare al cuibului nostru -cuibul Avram Iancu -, primul cuib legionar din Sibiu. Am dat cuibului numele tribunului Avram Iancu, pentru a cinsti astfel memoria marelui iupttor ardelean si pentru c am fost cu totii de acord c asa cum el s'a ridicat, din dragoste pentru neamul lui obidit si persecutat, mpotriva asupritorilor unguri, tot asa si noi ne adunam acum pentru a lupta, sub steagul ridicat de Corneliu Zelea Codreanu, pentru dreptatea neamului nostru romnesc, clcat in picioare de o ceat de ciocoi si venetici. Personal, tinusem si dintr'un alt motiv ca acest prim cuib al nostru din Sibiu s poarte numele craiului muntilor apuseni -motiv pe care ins nu l-am destinuit in acele momente, ci l-am pstrat in sufletul meu : stiam dela bunicul meu, descendent din printi originari din regiunea Abrudului, c eram inruditi, in linie colateral, cu Avram Iancu. Dealtfel prea deosebit de semnificativ coincidenta c sedinta de constituire a acestui cuib avea loc ntr'o cldire din Strada Avram Iancu. Acest amnunt noi l-am interpretat ca pe un semn bun, ca o ncurajare si aprobare ce venea de undeva, dintr'o alt lume, nenteleas si necuprins de mintea si simturile noastre. Binenteles, dup att amar de timp, nu-mi mai pot reaminti textul integral al acelui proces verbal in care a fost consemnat actul de temelie si'nceput al miscrii legionare din orasul si judetul Sibiu. Cum ins anumite fragmente ale acestui document -am putea spune istoric pentru Sibiul legionar- mi strue nc vii in minte, voiu ncerca a le reproduce mai jos, chiar asa lacunare cum sunt, nlocuind cu puncte cuvintele uitate. PROCES VERBAL Azi 23 Februarie 1932, orele 14, in orsul Sibiu, Str. Avram Iancu Nr... Subsemnatii romni crestini din orsul Sibiu, nsufletifi de dorinta de a lupta pentru nltarea Neamului si nflorirea Patriei noastre romnesti... am nfiintat cuibul "Avram Iancu" sub conducerea camaradului Nicu Iancu, secretar fiind... iar casier Ioan Mitea... Sedinta a fost scurt. Dup isclirea procesului verbal de toti cei prezenti (n numr de sapte), m'am simtit dator, ca sef al cuibului, s rostesc cteva cuvinte. Cum nu prea eram orator, am spus pur si simplu ceeace simteam nevoia de a spune ntr'un moment att de important ca acesta. Stiu c am insistat asupra camaraderiei: De aci inainte, in orice mprejurri, la bine si in momente grele, s fim ca fratii. Un trup si-un suflet. Uniti si solidari in toate cte vom intreprinde... Lupta in care ne angajm, va fi grea la nceput, cci vom fi singuri, numai noi sapte, nconjurati de o lume nentelegtoare si dusmnoas. Aceast lume ns va trebui s'o convingem de cauza dreapt pentru care luptm, aducndu-o, ncetul cu ncetul de partea noastr. Iar pe dusmanii si trdtorii de neam, cari ne duc tara la ruin, trebue s-i combatem si sa-i nvingem. Ca ncheiere, am citit cu voce tare ultima scrisoare primit dela dl. Banea, din Iasi, si care termina astfel: ... Dar odat ce ati pornit pe acest drum, nu mai exist nici oprire nici ntoarcere. Legionarul nu cunoaste dect biruint sau moarte. In aceasta sedint am luat o singur hotrre, si anume fiecare din noi va sta de vorb cu prietenii pe cari i are, alegnd dintre acestia pe cel mai bun, mai viteaz si mai cu dragoste de tar. Acesta, dupce va fi pregtit sufleteste ndeajuns, va fi adus in cuib. Dupce am fixat data si locul sedintei urmtoare, camaradul Mitea, casierul cuibului, a procedat la strngerea primelor cotizatii. Senini la suflet si plini de ncredere in viitorul spre care ne ndreptam, ne-am desptrtit apoi cu salutul nostru: Triasc Legiunea!... 5 din 15

* *

Dela Iasi, dl. Banea continua s ne trimit, cnd si cum putea, cte-o brosur, cte-un ziar sau orice alt tiparitur cu con~inut doctrinar sau propagandistic. Dar mai cu seam ndemnuri si cuvinte de imbrbtare. Scrisorile lui Ion Banea aveau darul de a inclzi inima cui le citea; simteam cum ne cresc aripile sufletului, cum, sub flacra cuvintelor sale, ni se clea vointa de lupt si ncrederea in biruinta Legiunii. Mi-aduc aminte c in anii de liceu am avut, pe rnd, doi profesori de religie; unul, paremi-se, era doctor in teologie si filosofie. Trebue s mrturisesc c niciunul dintre ei n'a reusit s m fac s inteleg ce este credinta, cum si in ce fel un om poate deveni cu adevrat credincios. A reusit ns Ion Banea. De fapt nu stiu dac credinta mea ajunsese a fi ct un bob de mustar, -stiu doar c pe acea vreme m simteam in stare s misc muntii din loc. Cel putin aceasta era sensatia pe care o triam. Inaintea oricrei actiuni la care porneam, m rugam ntiu lui Dumnezeu. N'as vrea s fiu nteles gresit, lsnd impresia c pn aci as fi fost ateu. Doamne fereste! Dar nevoia profund, as putea spune irezistibil, de a cuta ajutor si ntrire in rugaciune, n'o simtisem in acest fel mai inainte niciodat. Iar acea asurare, acea senintate dtatoare de ndejdi, dup un dialog intim cu Creatorul nostru, nu-mi amintesc s'o fi avut nainte vreodat. Credeam in Dumnezeu, in buntatea si dreptatea lui suprem. Dar in acelasi timp mi iubeam neamul din care ma nscusem si sufeream din cauza strii de umilint si mizerie in care se gsea, din cauza nedrepttilor pe cari nici dup un deceniu dela nfptuirea Romniei Mari nu ncetase s le ndure -de astdat din partea propriilor lui conductori. Intuitiv, recunosteam in Corneliu Codreanu omul trimis de Dumnezeu a scoate neamul romnesc din marasmul in care se gsea astzi, omul chemat a furi o Romnie nou, o tar cu adevrat romneasc, mndr, cinstit si puternic. O tar cum, de altminteri, orice romn de bine o dorea. Ca ostas al lui, ca legionar, ma simteam dator si in acelasi timp mndru si fericit de a ajuta la nfptuirea acestei opere mrete, pentru care eram sigur c ntr'o zi -mai apropiat sau mai indeprtat- ntreaga suflare romneasc i va aduce cea mai adnc recunostinta. Aceast credint, aceste convingeri ce prinseser adnci rdcini in sufletul si constiinta mea, am cutat in mod necontenit s le rsdesc in sufletul camnarazilor mei de cuib. Mare mi-a fost bucuria si satisfactia vznd cum incoltea smnta aruncat, dnd rod mai vremelnic chiar dect ndjduisem. Avntul cu care acesti beti s'au pus pe treab, destelenind ogorul Sibiului -pn aci arid si refractar ideologiei nationaliste legionare- era de mai mare dragul ! Nu trecuse bine o lun si cuibul nostru numra zece membri. Astfel nu e de mirat c nainte de a se mplini dou luni dela nfiintarea cuibului Avram Iancu, Sibiul legionar dispunea deja de 4 cuiburi, o Frtie de Cruce si un cuib de surori legionare. In afar de cuibul-matc, luaser fiint urmtoarele cuiburi, formate din meseriasi si muncitori : cuibul Vlad Tepes, avnd ca sef pe Chiril Pavel; cuibul Tudor Vladimirescu -sef Luha Ion; cuibul Mihai Viteazu- sef Florea Aurel; Frtia de Cruce Martirii Credintei, format din studentii Academiei Teologice Andreene -sef Beleut; in fine, cuibul de femei si fete Ecaterina Teodoroiu . In interiorul judetului, cu exceptia satelor din imediata apropiere a orasului (Gusterita, Bungard, Mohu), nc nu apucasem s ptrundem. Nici n'am fi avut cnd si cum in scurtul rstimp de dou luni. Deasemeni, nu luasem nc niciun contact cu avocatul Corneliu Georgescu, unul dintre cei patru cu care Corneliu Codreanu ntemeiase in 1927 Legiunea Arhanghelul Mihail, si care, dup 8 ani de sbucium, persecutii si nchisori, se stabilise in Miercurea Sibiului -n apropiere de Poiana, satul su natal- profesnd avocatura. Urmasem sfatul d-lui Banea: Pe Corneliu Georgescu ar fi mai bine s nu-l tulburati deocamdat. Abia a prins chiag in Miercurea. N'aveti grije, vine vremea in care va fi nevoie de dnsul si-atunci, sunt sigur, nu va ntrzia niciun minut dela datorie...

6 din 15

Ion Banea a avut dealtminteri perfect dreptate. Cteva luni mai trziu, adic in Iulie 1932, Legiunea intr'adevr s'a vzut nevoita a apela la prezenta sa in prima linie de lupt, iar Corneliu Georgescu a fost prezent la datorie. Cam aceasta era situatia in luna Aprilie 1932, adic dou luni dup ntemeierea primului cuib. Dar in aceeasi lun nc o echip compus din legionarii Dumitru Banea, Neculai Strugaru si Aurelian Teodorescu, venind din Moldova, apare pe neasteptate in Sibiu, btnd la usa locuintei mele. -Ne-a trimis dl. comandant Banea ca s v ajutm la destelenirean judetului!... A doua zi am pornit s bttorim satele. Dup o serie de peripetii, suntem arestati de dou ori, iar cei trei camarazi pe cari ni-i trimesese Ion Banea ca s ne ajute, sunt trimisi in judecat, dup Legea Micului Parchet. Aprarea o face avocatul Bidian. Procesul -primul de acest fel la Sibiu- strneste mare vlv. Dar Tribunalul nu poate stabili nicio vin in sarcina inculpatilor. Cei trei legionari sunt achitati. Dup proces ins, politia i-a trimis la urm. In Iunie cade dela putere guvernul Iorga-Argetoianu, nlocuit fiind de un guvern nationaltrnist, in frunte cu Alexandru Vaida Voevod. Se fixeaz ca dat pentru noile alegeri ziua de 17 Iulie. Soseste din Iasi Ion Banea: Ce ziceti, leilor: intrm sau nu ntrm in alegeri...?. Dup o serie de consftuiri, Sibiul legionar se hotarste a participa la alegerile generale. Noi marsuri de propagand prin judet. Btatorim pe jos sute de kilometri. Din judetul Trnava Mare vin s ne ajute studentii legionari Eugen Brsan si Alexandru Barani. Insfrsit, soseste ziua alegerilor. Si-apoi numrarea voturilor. Nu mai tin minte cte partide au depus liste la Sibiu. Stiu c au fost multe. Dar spre mirarea multora, Garda de Fier ajunge a se clasa in al treilea loc, imediat dup national-trnisti si liberali. - II DOMNUL BANEA -Vine domnul Banea! -Adevrat...? -Da, soseste mine dup, mas cu personalul de Copsa. Anunt n grab bietii: mine, Smbt, orele 8 seara adunare la sediu. Ochii lui Banta strlucesc de bucurie. Ghicesc din privirea lui c ar vrea s-mi mai pun o seam de ntrebri. Eu ns, i-o iau pe dinainte: -Lumea trebue avizat fr ntrziere. Timpul e scurt. Ai mult de alergat... -Am nteles... Legionarul Aurel Banta, unul dintre primii zece tineri cu care am njghebat organizarea noastr la Sibiu, salut scurt, cu mna pe inim si-apoi spre cer, si, renuntnd la ntrebrile ce-ar fi dorit s-mi mai fac, pleac cu pas grbit s execute ordinul. Pentru lumea legionar din orasul nostru, venirea d-lui Banea era un eveniment deosebit de important, lund caracterul unei adevrate srbtori. Ion Banea fusese nsrcinat de Cpitan cu organizarea si conducerea judetului Sibiu, dat fiind faptul c era originar din acest judet, nscut fiind in fruntasa comun Vurpr si, in acelasi timp, unul dintre cei mai valorosi si dinamici stegari ai Legiunii. Cum ns pe acea vreme era obligat a-si petrece cea mai mare parte din timp la Iasi, unde isi fcea studiile (tocmai isi luase licenta in Drept, aflndu-se acum in ajunul examenelor de doctorat in Medicin), nu avea posibilitatea de a fi intre noi dect din cnd in cnd, adic in sptmnile sau lunile de vacant. In timp ce se afla la Iasi, nu inceta ins de a se ngriji de bunul mers al tinerei noastre organizatii dela Sibiu, trimitndu-ne regulat scrisori cu sfaturi si instructiuni, precum si pachete ntregi cu reviste si brosuri de doctrin nationalist. Potrivit cu necesittile acelei epoci de inceput -mai ales c efectivul organizatiei de Sibiu se compunea pe acea vreme aproape exclusiv din tineret- posturile de comand si rspundere, cu exceptia aceluia al conducerii judetene, detinut de comandantul Ion Banea, nu erau dect dou, si anume: acela de sef al Corpului Legionar, adic al totalittii cuiburilor de tineri, care mi fusese ncredintat mie, si acela de sef al propagandei legionare la sate incredintat lui Dumitru Banea (Mitu), fratele comandantului Ion Banea. De Frtiile de Cruce si Cettui, ma ocupam 7 din 15

deocamdat tot eu. Postul de sef al organizatiei orsenesti (sau al garnizoanei, cum s'a chemat mai trziu) nu era nc ocupat, cci nu se nfiintaser pn atunci asa zisele cuiburi de btrni, desi contam deja cu un mare numr de prieteni si simpatizanti din rndurile celor mai vrstnici dect noi... Vestea c a sosit dl. Banea si c mine il vom avea in mijlocul nostru va strni si de data aceasta mare bucurie in rndurile legionarilor din Sibiu. Eram sigur c nu va lipsi niciunul dela adunarea anuntat. Prezenta domnului Banea avea asupra noastr efectul unui magnet, cruia nimeni nu-i putea rezista. Toti vor dori s-l vad, s afle din gura lui nouttile ce ni le aducea dela Iasi si s-i asculte minunatele povestiri despre Cpitan si despre isprvile nzdrvane ale camarazilor moldoveni. Cei cari nu-l vzuser nc pe domnu' Banea, cunoscndu-l doar din nflcratele descrieri ale camarazilor mai vechi, erau nerbdtori de a-l vedea in fine in carne si oase. * * *

A doua zi, cam pela orele patru dup mas, m aflam impreun cu Ion Aldea pe peronul grii. Amndoi imbrcati de srbtoare, in costume nationale, suntem tinta privirilor lumii dimprejur. Dac am fi venit in frac si joben, fr ndoial am fi strnit mai putin senzatie. Cei doi curcani, cari fac de serviciu pe peronul grii, ne arunca priviri piezise. Li se pare, pe semne, c e ceva suspect la mijloc, ceva subversiv. Insfrsit, unul dintre ei se hotrste, pentru orice eventualitate, a raporta cazul Comisariatului grii. Intre timp aflm dela un impiegat de miscare c personalul de Copsa Mic va sosi astzi cu ceva ntrziere. Timpul trece ncet, minutele ne par ceasuri. Cutm s ne calmm nerbdarea plimbndu-ne cu pasi rari dela un capt la altel al peronului, fr a ne sinchisi de lumea care se uit la noi ca la urs. Auzim, in mai multe rnduri, explicatia dat in soapt: Astia sunt din garda lui Zelea Codreanu... Insfrsit soseste trenul. Cltorii ncep s coboare din vagoane. -Uite-l colo! Il vezi...? Aldea l-a descoperit cel dintiu. M trage de mnec cuprins de nerbdare. Ion Banea a cobort dintr'un compartiment de clasa a treia, urmat de doi trani, cari, dup port socotind, par a fi de prin prtile Ocnei Sibiului. Observm c st de vorb cu ei. Insfrsit, le ntinde mna. Cei doi steni l salut respectuos, pierzndu-se apoi in mijlocul multimii ce tinde spre iesirea grii. Imi dau seama c din aceast clip judetul Sibiu numr cu doi legionari mai mult. Aceasta este propaganda dela om la om , despre care ne vorbise dl. Banea in repetate rnduri si pe care el nsusi o cultiva cu asiduitate, folosind orice prilej ce i se oferea... Noi ne opriserm la vreo zece pasi de scrile vagonului din care coborse, pentru a nu-l stnjeni in conversatia sa cu cei doi trani. La un moment dat observm c si dnsul ne-a zrit. Poart aceeasi cmas in care l-am cunoscut la congresul studentesc din 1931. O recunosc dup custura cu pui albastri. Pe reverul bunditei lui moldovenesti, strluceste un mic gard, iar geanta mare, roas pela colturi, pe care o poart in mna stng, o cunosteam, de asemeni, de demult. E plin doldura. Ne aduce manifeste si brosuri -mi sopteste Aldea, in timp ce ne indreptm spre al intmpina. Lund pozitia reglementar, il primim cu salutul nostru legionar, urndu-i bun sosit. -Ura leilor! Ma bucur c v vd sntosi. Ne strnge pe rnd minile. Pe sub borurile largi ale plriei lui negre, doi ochi senini imprstie lumin si voie bun. Apoi, cu un oftat de usurare: -Ehei, iac-ma din nou la Sibiu ! Mi-a fost dor de voi... Da' pe aici ce mai este nou? Cum merge treaba? Unde e Mitu? Dece n'a venit si el cu voi? -Mitu a plecat la Vurpr s pregtesc terenul. Socoteam c vei vrea s te odihnesti, cel putin vreo dou-trei zile, acas, in Vurpr, si asa ne-am gndit, cum mine e Duminic, s pornim dis de dimineata cu totii ntr'acolo, ca s apucm din vreme la Biseric, iar, dup slujb, s tragem o ntrunire in mijlocul satului... -Bravo leilor ! Ati avut o bun idee, m declar complet de acord. Pornim spre oras. 8 din 15

La vreo 20 de pasi dup noi, agentul de politie Ion Finichiu ne urmeaz neobservat. Cnd, la un moment dat, ne-am intors toti trei, privind inapoi, s'a prefcut c priveste interesat la vitrina unei prvlii de unelte agricole. -Am fost supraveghiati tot timpul, observ camaradul Aldea. Peste fata lui Ion Banea trece o umbr fugar, iar vocea lui moale si voalat, sun de astdat aproape metalic: -Caraghiosii de ei ! * * *

Micul si srcciosul nostru sediu din Trgul Pestelui n. 9 s'a umplut de lume. In afar de legionari, fuseser invitati a lua parte la adunare deasemeni prietenii si simpatizantii Legiunii. Era dorinta d-lui Banea ca s-i vada strnsi pe toti, s poat vorbi tuturor, iar la urm sa se intereseze de fiecare in parte, intretinndu-se mai mult cu simpatizantii dect cu noi, legionarii. Dealtfel, numrul acestora crestea mereu. Unii dintre ei, cei mai tineri, vor ingrosa ca mine rndurile noastre, ncadrndu-se in cuiburile Corpului Legionar. Altii, mai in etate, vor nfiinta cuiburile lor, iar cel mai vrednic si capabil dintre ei va fi seful organizatiei orsenesti, in timp ce prietenii si simpatizantii, a cror situatie ar putea fi periclitat in momentul in care s'ar afla c sunt gardisti, se vor multumi cu aceea de a ne putea ajuta materialiceste, sprijinind din umbr lupta noastr. Un vnt de primvar pornise s bat dela un capt la altul al trii. Vnt ce aducea cu el mireasma unei vieti noi. Poporul ncepuse s se trezeasc. Tineri si btrni, impinsi de o tainic forta, vin sa-si astmpere setea lor de dreptate si adevr la isvoarele cristaline ale Legiunii. Neamul romnesc, cu intuitia lui sntoas, ncepe a recunoaste in persoana Cpitanului omul trimis de Provident pentru a- l scoate din marasmul in care zace si a-l conduce pe crri de culmi insorite spre un viitor mret si luminos. La Sibiu, abstrgnd tineretul, cei cari au venit printre primii la chemarea Legiunii au fost, in general, oameni mai simpli, umili cetteni ai orasului nostru. Iat, spre exemplu, din grupul celor cinci care sed pe banca din fundul slii, primul, cel in costum cenusiu, cu fruntea inalt de poet, nu este cum s'ar putea crede vreun director de banc, vreun medic sau advocat, ci croitorul Dumitru Dusleag, al crui modest atelier de croitorie se gseste doar la ctiva pasi de sediul nostru; lng el, brbatul inalt si robust, ncruntit pela tmple, este comerciantul Cotrus (fratele poetului Aron Cotrus), membru in Comitetul de 1000, care dela inceput ne-a ajutat cu bani pentru a ne putea tipri primele noastre manifeste. Al treilea in grup este cismarul Vasile Buta, care, pentru a putea participa la sedintele noastre, face de fiecare dat o cale de cinci kilometri pe jos. Dar printre acestia, iat si o exceptie: btrnelul acela simpatic, cu mustata crunt, cu ochi vioi, neastmprati, mereu anturat de tineri, in mijlocul crora pare a se simti mai bine dect printre cei de o vrst cu el. Este dl. Mandan, profesor in pensie, care se poate mndri de a fi fost primul intelectual intrat in organizatia legionar dela Sibiu. Zilnic si manifest marele regret c nu e cu 40 de ani mai tnr; ar vrea s mbrace si el cmasa verde si s mrsluiasc in rnd cu noi. Un caz cu totul aparte, si in acelasi timp misctor, l constitue acea femeie firav si usctiv, mbrcat in negru, care sade lng geam -locul ei predilect. Privirea-i voalat rtceste in lumi deprtate. Ceeace vd ochii ei, in acele tainice lumi, nou ne rmne ascuns. Trebue c sunt lucruri minunate, cci pe figura ei s'a asternut lumina unei adnci pci sufletesti. E oarb. Vine regulat s asculte cntecele noastre legionare, pe care le cunoaste de-acum p-e toate pe dinafar. De data aceasta a venit s auda glasul drag al nepotului ei, Ionel. E mtusa lui Banea... In turnul Bisericii Luterane clopotul a btut ora opt. Camaradul Vasile Vlad, care a fcut de planton afar, intr grbit anuntnd: -Vine domnu' Banea ! Betii, in cmsi verzi, formeaz careul, pe cuiburi: cuibul de comand Avram Iancu, primul cuib nfiintat la Sibiu, apoi cele trei cuiburi muncitoresti: Mihai Viteazu, Tu dor Vladimirescu si Vlad Tepes. Cuibul Martirii Credintei, care, in anii ce-au urmat, a dat alesi lupttori si adevrati martiri pentru cauza legionar -un Ion Faur s. a.- este reprezentat prin doi 9 din 15

delegati, studenti teologi. Din Frtiile de Cruce Gheorghe Lazr si 24 Ianuarie n'au venit dect doi elevi de fiecare Frtie. S'au travestit ca nu cumva s fie recunoscuti de vreun ruvoitor si prti profesorilor, in care caz i astepta eliminarea din toate scolile. Acesti patru elevi indrzneti Ionel Rodeanu, Petre Fleschin (care, in ciuda primejdiei, isi mbrcase, sub veston, camasa verde), Munteanu si Nicolae Popovici, nesocotind ordinul nostru, si-au luat asupr-si acest risc, din dorinta arztoare de al cunoaste pe comandantul Banea... In fine, ultimul flanc l formeaz Cettuia Ecaterina Teodoroiu. Intr dl. Banea. Comenzi scurte, date in surdin. Peste cincizeci de brate pornesc dela inim, svcnind spre cer. Ies in fata frontului si dau raportul. La salutul Comandantului Ion Banea, legionarii rspund, prnd un singur glas: Triasc Legiunea! Cu acel surs, plin de lumin, care avea darul de a inspira simultan simpatie si o nemrginit ncredere, dl. Banea si plimb cteva clipe privirea peste cei prezenti in sa1, cutnd s ne cuprind pe toti. Apoi, ca de attea alte ori, sprijinindu-si degetele in subsioarele bunditei, priveste ctva timp la pmnt, pentru asi aduna gndurile. Ochii i se ndreapt apoi spre peretele din fat si rmn pironiti pe chipul Cpitanului, care atrn aci, mpodobit cu panglici verzi si tricolore. Insfrsit, in tcerea plin de asteptare ce s'a asternut in sal, ncepe a vorbi, cu glas rar si domol. Dela primele cuvinte, multimea este cucerit. In momentul in care ajunge s ne vorbeasc despre dusmanii nempcati ai Legiunii, despre clii tineretului nationalist, cari din nou s'au npustit cu ur asupra legionarilor, ntemnitndu-i si schingiuindu-i, vocea lui devine aspr, iar inimile noastre vibreaz de revolt. Tot el ns ne-o potoleste, nvtndu-ne s rbdm cu eroism toat ocara si prigoana nedreapt deslntuit de puterile ntunericului, cci deasupra noastr exist un Dumnezeu care vede toate si-un Arhanghel care ne ocroteste cu spada lui de foc. Soarele drepttii va rsri in curnd pentru ntregul neam romnesc, rspltind toate suferintele si jertfele noastre... -Iar dac o fi s cdem cu totii sub loviturile dusmane, s nu ne nspimnte acest lucru: sngele nostru nu va curge n zadar. Peste mormintele noastre vor duce altii lupta mai departe, pn ce ntregul neam va deveni legionar. Pentru infptuirea Romniei noi, a Romniei Legionare de mine, nicio jertf nu ne va fi prea scump... Micul nostru sediu rsun apoi de mndre cntece legionare: Sculati-v din munti si vi, urmasi ai sfintilor eroi...., Legionari s'ntindem hora... si Marsul legionarilor Sibieni: Se trezesc mrete umbre pe-al selimbrului plaiu... * * *

In pdurea cu fiare slbatice, pe care a trebuit s'o strbatem in anii ce-au urmat, coasa mortii a rrit inspimnttor rndurile noastre. Sibiul i-a dat si el cu drnicie contributia in snge si morminte: Ion Banea... Petre Fleschin, Ion Faur, Ionel Rodeanu, Vasile Vlad, Aurel Banta... Sunt doar ctiva din cei multi. Dar jertfa lor nu va fi n zadar. Peste mormintele noastre vor duce altii lupta mai departe... pentru nfptuirea Romniei noi, a Romniei legionare de mine... Acestea au fost cuvintele Comandantului Legionar Ion Banea, n care a crezut. In aceast credint si-a dat viata, cznd sub gloantele ucigase comandate de un regim criminal si corupt. Noi, cari cu voia lui Dumnezeu am supravietuit groaznicului mcel, s nu uitm aceste cuvinte, s nu desmintim credinta in care a murit unul dintre cei mai de seam ostasi ai Cpitanului. Destinul ne-a rezervat privilegiul si sfnta datorie de a duce mai departe lupta neamului romnesc pn la biruinta final... - III PRIMA MEA INTLNIRE CU CPITANUL 10 din 15

Sosind la Bucuresti cu vreo zece zile inainte de nceperea examenelor, am tras, ca deobiceiu, la unchiul meu Simion, care locuia pe strada Virgiliu, n apropierea cazrmii Corpului de Gard al Palatului. Eram student in Drept, n anul al treilea, n ajunul examenelor de licent. M nscrisesem la trei din cele cinci examene, rmnnd ca la celelalte dou s m prezint n proxima sesiune. Desi timpul ce-l avusesem la dispozitie pentru a m pregti fusese relativ scurt si plin de momente agitate, m simteam totusi destul de tare n dou materii; n ceeace priveste a treia, Dreptul Comercial si Finante, nu eram deloc sigur c voiu reusi la examen, cci, pe lng faptul c nu citisem ndeajuns materia, se mai intmpla c din toate disciplinele predate in Drept, aceasta era unica pentru care nu aveam niciun fel de nclinatie. Astfel reusita la aceast a treia materie depindea mai mult sau mai putin de ceeace mai puteam inmagazina cerebral in urmtoarele opt sau zece zile ce-mi rmneau pn la examen. Ceeace m mpiedicase de a m prepara mai temeinic, fuseser mai cu seam cele dou arestri suferite in decursul ultimelor luni; la urma urmei, nimic neobisnuit in viata unui student legionar. Fusesem purtat dela o inchisoare la alta, mpreun cu alti camarazi, bine inteles, ca de attea alteori, fr nicio baz legal. Motivul arestrii a fost faptul de a fi tinut ntruniri in cteva sate din judetul Sibiu. Dar, cum spuneam, accidente de acest gen erau ceva comun si in acelasi timp inevitabile in viata sbuciumat pe care am dus-o noi, legionarii, iar dac -din cine stie ce cauze- omisesem a include in calculele mele probabilitatea unor astfel de accidente, apoi a fost, desigur, datorita in mare parte indestructibilului optimism de care eram nsufletit in acei ani ai tineretii mele. Cum la Facultatea de Drept din Bucuresti frecventa nu era obligatorie, odat cu terminarea primului an, in care frecventasem simultan Academia de Bele-Arte, am renuntat la sederea mea in Bucuresti, dndu-mi perfect seama ca aceasta era mpreunat cu o seam de cheltueli, crora tata, de aci nainte, nu le-ar mai fi putut face fata. Greuttile financiare in care intrase familia mea, in mod neasteptat, in timpul acelor bine cunoscuti ani de criz ce-a sguduit ntreaga tar, determinnd guvernul de a interveni prin legea conversiunii datoriilor, m'a fcut s renunt la Bele-Arte, unde frecventa era, natural, obligatorie, si, reintors in orasul meu natal, Sibiu, s-mi caut un serviciu, pentru a putea contribui cu leafa mea la usurarea greuttilor familiale. Astfel, la Bucuresti nu mai cltoream dect cel mult de dou ori pe an, in timpul sesiunii examenelor la Facultatea de Drept. Activitatea, as putea spune neintrerupt, ce-o desfsuram in acesti ani ai tineretii mele in cadrul Legiunii, ca si obligatiile de functionar ce le-am avut timp de un an (cat am lucrat ntr'un birou al Cilor F'erate Romne), aproape nu-mi mai lsau rgaz pentru a m putea tinea de carte. Totusi, preocuparea mea -partea cea mai de cpetenie- pe acea vreme, era aceasta: terminarea cat mai grabnic a studiilor universitare. Tineam cu tot dinadinsul s-mi iau licenta in Drept cat mai curnd posibil, pentruca, in calitate de avocat, sa m pot ocupa, cu un ceas mai de vreme, de procesul complicat in care se gsea tata cu niste Bnci, datorit contractrii unor mprumuturi agricole, proces ce adusese in casa noastr multe griji si suprri. Pierderea acestui proces ar fi nsemnat ruinarea familiei noastre din punct de vedere economic. Ma simteam dator s-l ajut pe tata, s-l descarc, cel putin partial de grija si rspunderea ce le ducea singur si in acelasi timp sami apr familia de nenorocirea ce-o ameninta. Dar cum? Nu vedeam alt cale dect aceea de a deveni ct mai repede avocat si... a cstiga procesul ! Plan cu adevrat simplist, ba chiar nstrusnic, izvort si alimentat exclusiv din ncrederea si optimismul caracteristic tineretii. Oricare om matur ar fi zmbit cu scepticism in fata acestui plan, oarecum copilresc, avnd la ndemn destule motive pentru a se ndoi de rezultatele lui practice, afar doar, dac Dumnezeu ar fi intervenit cu vreo minune. Ei bine, aceast minune s'a realizat. Cci, in treact fie zis, lundu-mi licenta, m'am nscris fr ntrziere in Baroul avocatilor *). M'am ocupat, in acelasi timp, cu toat seriositatea de procesul mai sus amintit. Am apucat sa-l desbat, n faza lui final, alturi de un avocat mai btrn, care a fost bucuros de a mprti cu mine rspunderea unui eventual insucces. Procesul a fost cstigat!

11 din 15

Tot n treact fie, zis: la cstigarea btliei ce-am dus-o pentru a face posibil minunea, a contribuit in mare parte Cpitanul... Dar toate acestea se vor desprinde cu mai mult claritate din cele ce voiu povesti mai la vale. *) -Stagiul mi l-am facut in biroul avocatului Bidian, impreuna cu camaradul Lae Lupu din Alba Iulia. * * *

Ajuns in strada Virgiliu si sunnd la portita de lemn deasupra creia niste trandafiri agttori formaser in cursul anilor un baldachin viu, ascunznd cu desvrsire tblit cu numrul casei, mi-a iesit in ntmpinare mtusa Florica. Unchiul meu, care era ofiter -pe acea vreme avea gradul de Colonel- nu sosise nc dela serviciu. Specializat in geodezie si cartografie, ndeplinea deja de multi ani functiunea de sub-director al Institului Geografic al Armatei. In mod aproape obisnuit, sosea foarte trziu acas. Vrul meu, Mircea Traian, elev la liceu pe acea vreme, deasemeni nu era acas. Mtusa m'a instalat in cmruta de lucru a unchiului Simion, o ncpere mic si modest -nepretentioas ca si mine, obisnuia s spun unchiul meu- care, in afar de o mas de scris, un scaun si o etajer de crti, nu mai continea decat un vechiu pat de campanie, cu o saltea att de vrtoas de-ai fi zis c-i umplut cu ciment. Patul era de fier, demontabil, si servise unchiului meu in timpul primului rzboiu mondial, in anii in cari a stat pe front, ca ofiter comandant al unei unitti de pionieri. Tinea la acest pat ca la un vechiu si bun camarad, iar dac nu s'ar fi insurat, cum obisnuia s-l tachineze mtusa Florica, ar fi continuat s doarm ntr'nsul pn la sfarsitul vietii. In acest pat-relicv, pies demn de un muzeu, dormeam eu cnd veneam pe timp mai scurt la Bucuresti. S-mi fie iertat atentia neobisnuit acordat unui obiect mort, unui nensemnat pat de campanie, pe care oricine, in afar de unchiul meu, bine nteles, l-ar fi aruncat la fier vechiu. Am insistat doar din cauza amintirilor ce m leag de acest pat vechiu, natural amintiri de alt natur dect acelea ce i le purta unchiul meu. Sunt aduceri aminte din anii de prigoan ce-au urmat zilelor nsorite de care m ocup aici, in cari soarta m'a purtat in repetate rnduri pela Bucuresti. Am venit atunci, in felurite mprejurri, ca s-mi odihnesc pe acest modest pat de campanie, pentru o noapte sau dou, trupul slbit si istovit de inchisori. Asa, spre exemplu, dup eliberarea mea din nchisoarea Jilava, in primvara anului 1934, apoi cnd mi-au dat drumul din lagrul dela Vaslui, sau un an mai trziu cnd, in cea mai aspr epoc de prigoan, venisem s iau legtura cu Comandamentul Miscrii, etc. In acest pat, in seri trzii, am rostit in gnd cele mai fierbinti rugciuni pentru salvarea Cpitanului, ori am implorat ajutorul ceresc mpotriva primejdiilor de moarte ce ne ddeau trcoale, in acei ani de trist memorie, in ntunecata padure cu fiare salbatice, in care se transformase pentru noi, legionarii, pmntul tarii noastre rornnesti... Dar despre toate acestea, despre toate cte aveam s mai ptimesc ca legionar in anii cari au urmat, nu bnuiam din fericire nc nimic pe vremea aceea... * * *

In acea sear, dup sosirea mea la Bucuresti, fiind obosit de drum, m'am culcat ceva mai de vreme, fr s mai astept sosirea unchiului meu. In pofida vrtoseniei patului spartanic, am adormit imediat. A doua zi m'a destepat ciripitul psrilor cari se alungau in sbor sglobiu prin frunzisul copacului din fata ferestrei. M'am trezit din somn cu o curioas senzatie; era ceva plcut, linistitor, dar imposibil de definit. Aveam impresia ca in cursul noptii as fi fcut o lung cltorie, undeva, prin locuri cu totul necunoscute, din care aduceam ca singur reminiscent viziunea unei vaste grdini cu ciresi nfloriti, al cror parfum dluce-amrui prea c mi strue nc in nri. Dar toate eforturile pe care le-am fcut pentru a-mi reaminti mcar crmpeie din visul avut in acea noapte, au rmas zadarnice. Imi amintesc in schimb foarte bine de senintatea si buna dispozitie ce mi-au stpnit sufletul in acele ore de dimineat, premergtoare primei mele intdlniri cu Cpitanul... 12 din 15

Nu btuse nc ora opt cnd am pornit spre centrul orasului. Vroiam s trec mai ntiu pela Facultate, pentru a m incredinta de data exact a fiecrui examen. De aci, conform cu planul ce mi-1 fcusecm nc din ajunul plecrii mele la Bucuresti, intentionam s m duc la sediul Grzii de Fier, din strada Aurel Vlaicu. Aduceam din Sibiu un raport scris, pe care tineam s-1 predau, dup putint, Cpitanului in persoan. In acelansi timp vroiam s aflu ultimele noutti, lund cu mine, pentru a duce la Sibiu, eventuale ordine sau dispozitii. Nutream speranta de a-l ntlni pe Cpitan la sediu, desi habar n'aveam dac se gsea la Bucuresti sau in cu totul alt parte a tarii. Activam de peste doi ani in rndurile Miscrii, dar nu mi se ivise nc prilejul de a putea vorbi cu Cpitanul. Il vzusem de dou ori, dar numai dela distant. Cpitanul, la rndul su, nu m cunostea dect din rapoartele si relatrile d-lui Banea, pe acea vreme seful organizatiei legionare Sibiu. Dorinta de a-l cunoaste pe Cpitan, desigur, o aveam, cum oricare alt legionar in locul meu la fel ar fi avut-o. Dar, ca si pn aci, nu m gndeam si nu vroiam s fortez acest prilej; gseam c e mai bine s las totul pe seama destinulu. Cam acestea mi erau gndurile in momentele in care, dup terminarea treburilor la Facultate, m ndreptam cu pasi largi spre prima statie de tramvaiu, pentru a m duce la sediu. Nu-mi mai amintesc dac pentru a ajunge la sediu am luat unul sau dou tramvaie. Tin ns foarte bine minte c la vreo dou sau trei statii, nainte de a ajunge la destinatie, a urcat in acelasi tramvaiu -cine credeti?- Profesorul Ion Zelea Codreanu, tatl Cpitanului, Mos Zagreb, cum i spuneam noi, legionarii. Purta obisnuitu-i costum national moldovenesc, pe cap o plrie neagr cu boruri moi, iar subsoar o serviet mare de piele si aceasta tot de culoare neagr. Exact cum l-am cunoscut cu un an nainte, cnd, pentru prima (si ultima) dat, a venit s ne viziteze la Sibiu. La ndemnul insistent al taxatorului, avansati nainte dom'lor!, cci tramvaiul se umpluse de lume, iar locuri de sezut nu mai erau, Mos Zagreb si face loc prin multimea nghesuit, ajungnd nsfrs in fat, aproape de locul unde sedeam eu. Imediat m'am sculat in picioare, salutndu-l si oferindu-i locul meu. Profesorul Codreanu s'a uitat lung la mine, apoi deodat i s'a luminat fata: Ehei, imi pre c te cunosc, camarade. Nu esti mata Nicu Iancu dela Sibiu?. Am rmas surprins c-si mai amintea de mine. L'am rugat s ia loc, dar a fost zadarnic. A refuzat categoric. Cum, adic, scoal tu ca s sed eu? Nu, eu nu fac una ca asta. Pstreaz-ti locul, camarade ! Si-apoi s stii c nu-s asa btrn ca su nu mai m tin picioarele...! Pus in incurctur de vorbele profesorului, am ncercat totusi s mai ndrug ceva, dar Mos Zagreb mi-a pus mna pe umr si apsndu-mga cu energie, vrnd-nevrnd m'a fortat s-mi reiau locul pe banc. Revederea neasteptat cu profesorul Zelea Codreanu m'a bucurat sincer. Am aflat dela dnsul c zilele acestea Cpitanul s'ar gsi in Bucuresti, dar nu stia dac l vom putea intlni la sediu. In tot cazul eram bucuros c nu voiu sosi singur la sediul legionar, pe care-l vizitam pentru ntia oar, ci ntovrsit de insusi tatl Cpitanului. Din imaginea exterioar ca si interioar a sediului din strada Aurel Vlaicu nu mi-a mai rmas pstrat in memorie aproape nimic. In schimb imi amintesc c la intrare am ntlnit ctiva legionari si dou surori legionare. Imi erau cu totii necunoscuti. Un tnr de statur mijlocie, cu prul blond, mprtea la alti doi sau trei camarazi niste imprimate. Un altul era ocupat cu impachetarea imprimatelor -probabil vreun manifest sau circular. Dup ct am nteles, ctiva dintre betii prezenti aci veniser pentru a se aproviziona cu tiprituri legionare. Nu-mi mai amintesc precis, dar imi face impresia c ntre camarazii pe cari i-am cunoscut personal cu aceast ocazie a fost si Gheorghe Furdui, presedintele Centrului Studentesc, precum si Decebal, fratele Cpitanului, pe care, in cursul anului, l-am rentlnit apoi de cteva ori pe coridoarele Facultttii, fiind si el student in Drept. Profesorul m'a prsit pentru cteva clipe, reaprnd apoi cu stirea mbucurtoare pentru mine: Cpitanul e sus, asa c poti s te duci s vorbesti cu dnsul. Dar grbeste-te, altfel l scapi.... Imi aduc vag aminte c am iesit intr'o curte, iar de aci am urcat o scar, ajungnd ntr'o camer modest mobilat. La dreapta, o use intredeschis. Am fost ntmpinat de doi legionari, 13 din 15

mai in vrst dect mine, unul dintre ei fiind Mihail Polihroniade. Am aruncat o privire fugar prin usa ntredeschis, dar n'am reusit s zresc nimic. Incperea prea goal, dnd probabil spre alt odaie, de unde veneau niste sunete slabe, ca de farfurii sau pahare. Explicatia mi-a dat-o pn la urm chiar Misu Polihroniade: Cpitanul era dincolo, in buctrie, unde, nu mai tin minte cari legionari, veniti de nu stiu unde, luau ceaiul de dimineat. In timp ce conversam cu Polihroniade, vd deodat aprnd in pervazul usii figura inconfundibil a Cpitanului (acest moment mi-a rmas adnc gravat in memorie). Ca electrizat, am luat pozitia de drepti, salutndu-l cu salutul nostru legionar. -Aa, mata esti Nicu Iancu... ? E bine ca ai venit, mi pare bine c te pot cunoaste... Mi-a strns mna, privindu-m adnc in ochi. Eu de fapt te cunosc demult, din povestirile lui Banea. Dnsul mi-a vorbit des de d-ta. N'am uitat si n'o s uit niciodat acea privire fascinant, a ochilor lui de culoarea adncimilor mrii. Nu sunt in stare de a gsi cuvintele potrivite pentru a descrie acea emotie, acea curioas tulburare ce m'a cuprins in momentul in care mi-a strns mna si m'a privit in ochi. Ea m'a stpnit aproarpe tot timpul ct am stat in fata lui. Prea ca toate cte erau in jurul meu se sterseser, scufundndu-se ntr'o ceat deas; pn si vocile legionarilor din curte si toate celelalte sgomote mi preau c vin de departe, de foarte departe. Inssi propria-mi voce, cnd rspundeam ntrebrilor puse de Cpitan, mi suna att de curioas si distant, nct imi fcea impresia c nu e a mea. Din ceata care se lsase in juru-mi, doar fata Cpitanului mi aprea clar si luminoas, ca sub lumina unui reflector puternic, doar cuvintele lui le mai auzeam... Totusi, lungul sir de ani ce s'au scurs de atunci mi-au sters din memorie multe din cuvintele pe cari le-a rostit in acea zi memorabil pentru mine. M gseam, nsfrsit, aproape pe neasteptate in fata aceluia pe care l cutasem nc din timpul adolescentei, fr s fi avut pe acea vreme mcar certitudinea c ar putea exista aevea. In ultimii mei ani de liceu, incepusem s-mi dau seama c acel personagiu legendar, ce de mult l purtam in mintea si sufletul meu, nu putea fi doar o simpl plsmuire a imaginatiei mele de adolescent. Aceasta m'a indemnat s nu desist de al cuta. Pn la urm un instinct sntos m'a ajutat s-l gsesc. Cci in momentul in care am auzit despre Corneliu Zeiea Codreanu, Capitanul, mi-am dat seama imediat c numai el putea fi acela pe care ani dearndu-l l cutasem. Si, nainte de a-l fi vzut mcar, l-am urmat. Fr nicio ezitare, fr nicio rezerv... Astzi, cnd astern pe hrtie aceste amintiri -la aproape patru decenii dela data ntrrii mele in Legiune- pot mrturisi in mod deschis si din tot sufletul c sunt fericit de a-l fi gsit si de a-l fi urmat. Voiu incerca, n cele ce urmeaz, s redau, cel putin n parte, adic n msura 4n care m ajut memoria, acea prim conversatie pe care am avut-o cu Seful Legiunii. Dup ce i-am predat raportul scris ce-1 adusesem dela Sibiu, Cpitanul m'a ntrebat cte zile aveam de gnd s stau la Bucuresti. I-am rspuns c venisem pentru a-mi da examenele. Timp de o clip, privirea i s'a fixat asupra unui punct invizibil mie, situat undeva in deprtare; apoi a spus, ca pentru sine, un da, casicnd si-ar fi confirmat un gnd nerostit. Cine stie unde il purtaser gndurile in acele cateva clipe. Privindu-m din nou, m'a ntrebat: Ce face Corneliu, Corneliu Georgescu? E tot la Miercurea...? I-am rspuns c l-am ntlnit cu vreo sptmn nainte si c deocamdat i merge bine. Cea mai mare parte din timp si-o petrece in Miercurea, dar, din cnd in cnd, vine la Sibiu, pentru a desbate cte-un proces la Tribunal. Corneliu Georgescu se stabilise cu vreo doi-trei ani nainte, ca avocat, in MiercureaSibiului, orsel situat in apropierea comunei lui natale, Poiana-Sibiului. Dup o foarte scurt perioad de viata oarecum mai linistit, intrase din nou in lupt, cu ocazia alegerilor generale din 1932, figurnd pe lista candidatilor Grzii de Fier la Sibiu... Cpitanul m'a ntrebat apoi de Bidian si despre cum o duc printii lui Ionel Banea. Avocatul Dr. Augustin Bidian intrase in Legiune scurt nainte de alegerile din 1932, figurnd apoi si dnsul pe lista candidatilor nostri la Sibiu. In ce-i priveste pe printii comandantului legionar Ion Banea (si ai lui Mitu Banea), iar, mai trziu, deasemeni socri comandantului legionar Nicolae Petrascu, trani fruntasi ai comunei Vurpr, desi la o vrst la care ar fi avut tot dreptul de a se bucura de zile mai senine si tihnite, avuseser de ndurat nc in acea epoc nenumrate neplceri si suferinte, descinderi in miez de noapte, perchezitii, etc. Dar toate acestea n'au reusit s-i frng, ci i-a otelit, pregtindu-i pentru acea grea lovitur sufleteasc ce aveau s'o 14 din 15

ndure, ctiva ani mai trziu, prin pierderea fiului lor iubit, Ionel... Din conversatia ce-a urmat, am observat numaidect c despre toate cte se petrecuser la noi, in orasul si judetul Sibiu, Cpitanul era mult mai la curent decat putusem bnui. Deasemeni am inteles c dac mi retinuse att de bine numele, desi nu ma vzuse nc, pn astzi, faptul se datora, mai cu seam a trei momente sau amnunte din scurta-mi activitate legionar de pn atunci, si anume: nfiintarea primului cuib la Sibiu; manifestul meu din 1932, adresat tineretuiui din Sibiu (pe care, dupcum se vede, Cpitanul l gsise bun, cci autorizase reeditarea si rspndirea lui in cteva judete din Moldova si Muntenia), si marsul Echipa Mortii, pe care l scrisesem la nceputul lui Mai 1932 si care, ntretimp, se cnta n ntreaga tar. Abia ctre sfrsitul conversatiei, care, de fapt, n'a durat dect vreo douzeci de minute, Cpitanul a revenit brusc la examenele mele. -Asa, vaszic, ai venit la examene...! Vezi, dusmanii Legiunii spun despre noi c am fi niste neisprviti. E o insult si totodat un mare neadevr. Dac acesti domni cari ne batjocoresc la orice ocazie ar fi trebuit s-si fac studiile cum ni le-am fcut noi, mereu loviti si tinuti in nchisori, desigur c ar fi rmas niste neisprviti. Noi nu. Noi am rsbit prin toate greuttile ce ni s'au pus in cale... Elevii si studentii nostri nu e voie s-si neglijeze invtatura. Dar nu numai ei; la fel meseriasul trebue s invete s ajung un foarte bun mester in meseria lui. Ca in toate celelalte, legionarul s fie si la nvttur intotdeauna intre cei dinti... Apoi m'a ntrebat: -Esti pregtit pentru examene? Eram hotrt s nu-i ascund nimic. I-am spus cum stau lucrurile, c la unul din cele trei examene nu eram ndeajuns de pregtit. M'a ascultat atent, apoi, uitandu-se drept in ochii mei, mi-a spus: -Va fi mai bine dac vei da trei in loc de numai dou examene. Nu crezi? Noi nu stim niciodat ce ne aduce ziua de mine... F un efort, legionarul e doar nzdrvan...! In timp ce imi intindea mna pentru desprtire, m'a privit din nou in adncul ochilor si, sacadnd cuvintele, mi-a zis: -Va s zic iti iei toate trei examenele...? Tonul in care a pronuntat aceste cuvinte era in acelasi timp ntrebtor si oarecum poruncitor. Eu am interpretat cuvintele Cpitanului ca, fiind o intrebare, la care, bine inteles, eram dator s dau un rspuns. Timp de dou-trei secunde am privit n pmnt, gndind intens ce s raspund. Apoi, ridicndu-mi privirea, am rspuns cu glas hotrt: -Da, Cpitane ! Aceasta a fost -si asa a decurs- prima mea ntlnire cu Cpitanul. * * *

Nu-mi mai amintesc cum am ajuns din nou in strad, cum am luat tramvaiul si cum am ajuns acas. Ceeace stiu, este ca in dup amiaza aceleiasi zile inc am nceput s citesc intens din cursul sapirografat de Drept Comercial. O sptmna ntreag am citit mereu, pn noaptea trziu, de mi s'au nrosit si au nceput s m usture ochii. Cnd uneori ma apuca lehamitea si simteam ispita de a ma lsa pgubas, auziam parc, de departe, propriu-mi glas, rostind hotrt Da, Cpitane ! Si aceste dou cuvinte magice, cari aveau valoarea unei promisiuni fcute nsusi Cpitanului, mi d deau de fiecare data noi puteri... Insfrsit, sosind momentul, m'am prezentat la examen, la toate trei... Si am reusit la toate trei ! Mai mult nc: tocmai Dreptul Comercial, la care nu ma ncumetasem la nceput s m prezint, din cauza sanselor foarte reduse de a reusi s-l trec, l-am luat cu bila alb. Multumind lui Dumnezeu, gndul mi-a sburat la Cpitan si am retrit infiorat acele momente, cnd, la desprtire, privindu-m n adncul ochilor, mi spusese: F un efort, legionarul e doar nzdrvan! Pcat ca tocmai El, care m'a ajutat s cstig aceast btlie, n'a mai avut cnd s afle de biruinta pe care o repurtasem. Nori negri si amenintatori incepuser s ntunece din nou orizonturile Legiunii, prevestind sosirea unei furtuni... O nou frdelege se punea la cale mpotriva miscrii legionare. Nicu IANCU 15 din 15