Julius Evola REVOLTA impotriva - ~ LUMII MODERNE Editia a patra revizuta Studiu introductiv de Claudio Risé Anexe de A. Grossato, R. Melchionda, G. Monastra e _ Bibliografii ingrijte de G. Casalino, R. Fondi, A. Morganti, G. Monastra, C. Mutti, C. Risé, V. E. Vernole ae Traducere de: Cornel Nicolau ANTETCopyright © Editura ANTET XX PRESS pentru prezenta traducere in limba romana Copyright © 1969-1998 by Edizioni Mediteranee Titlul original: Rivolta contro il mondo moderne Redactor: Georgeta Geant Tehnoredactor; Aurelian Ardeleanu Coperta: Ion Nastise ~ ISBN 973-636-108-X*Nota Redactorului Sfargitul secolului douazeci — secolul ideologiilor, al totalitarismului, al celor dou ‘sgaaboaie apocaliptice, al exterminirilor fn masa — se fncheie cu un bilant care este si un prile} de meditatie. fn eiuda optimismului excesiv pe care-| afigim, respirém un aer de > eriza” care nu cuprinde numai aspectele politice, ci si pe cele economice gi sociale, mai -ales pé cele psihologice si spirituale. Orice s-ar spune si s-ar serie in legiturl eu aceste Tueruri, omul de la sfargitul celui de al doilea mileniu si-a pierdut acea incredere in el insusi gi tn propriile-i capacitati pe care o avea in momentul trecerii de la secolul al XIX-lea la sevolul XX, atunci cnd la orizont pareau a straluci ,niste destine minunate, pline de promisiuni", ce se voiau a fi sarbatorite prin acel Ballo Excelsior - Petrecere «Némaipomenita ~ pe care omul nostru ar vrea s-o repete ~ in totalul dispret al ridicolului ula trecerea dé 1a anul 1999 1a anul 2000 ... Numai cd — dupa cum o stim prea bine cu totii — aga ceva nu s-a intamplat. ath deci cd se cuvine si relndm discutia despre ceea ce a fost definits drept jliteratura de criah* — 0 intreagd serie de opere istorice, filozofice, sociologice dar gi cu “catatter naratiy, care au aparut intre sffrsitul primului rAzboi mondial si inceputul celui de al doilea si in care civilizatia occidental& era criticata pana in temelii, eran criticate realizirile $i perspectivele ei, opere cat se poate de actuale astiizi dar fiind cf ideile acelea au fost reluate, actualizate si dezvoltate de o noua generatie de autori Pentru acestia - scrie Michela Nacci in lucrarea sa Tehnica gi cultura crizei (Loescher, 1982) ,,investigatia in legatur’ cu timpurile in care traim facea ca optimismul 84 fie considerat drept ceva iluzoriu sau de-a dreptul criminal si la fel si increderea in vitor, speranta in viste schimbari. Cultura crizei are o viziune apocaliptica; aceasta pentru ci valorile pe care ea Je considera drept fundamentale pentru o civilizatie au disparut iar lustiea este bolnava pana in maduva caselor si nu existé decdt doua alternative, Este cu putint’ s& iesim din aceasta civilizatie, adic& s§ ne salvim intorcindu-ne la conditiile de mai foainte, altminteri ne asteapta catastrofa, prabusirea civilizatiei (aceasta in timp ce unii concepeau salvarea tocmai prin catastrofa la care se ajungea printr-un salt inapoi facut pe neasteptate)*. Acesti critici — spre deosebire de ceea ce se crede — nu apartineau uneia si aceleiasi ‘tadtrice culturale; acestia erau Mann si Zweig, Hesse si Schweitzer, Ortega y Gasset si Huizinga, Musil si Valéry, Spengler si Péguy, Benda gi Adorno, Freud si Berdjaev, Toynbee gi Sombart, Scheler si Weber, D.H. Lawrence gi Eliot, Bernanos gi Svevo, Mumford gi Carrel,’A. Huxtley si Burzio, Orwell si Keyserling, Rops si Heidegger. $i bineinteles c& mai erau si René Guénon gi Julius Evola care prin pregitirea lor se situau uneori pe pozitii asemandtoare, in parte, cu ale celorlalti iar alteori pe pozitii diferite. Dup’ cum se vede, niste personalitati demne de tot respectul ale c4ror puncte de vedere nu pot fi — astazi ~ in nici un caz ignorate dat find ea, in comparatie cu timpurile lor, lucrurile nu s-au schimbat in mai bine ci in mai rau. Revolta tmpotriva lumii moderne ocup’ in lumea criticilor civilizatiei contemporane itn loc si o importanti cu totul deosebite, o originalitate ~ s-ar putea spune ~ care a facut éa aceasti operd s& nu fie dat uitarii (istind ja 0 parte tipicele exceptii — Spengler, Ortega,