TRADITIONAL SI MODERN IN ACTUALELE PROGRAME SI MANUALE DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA Prof. Gr. I LUKACS MARIA Scoala generala nr.

I Pantelimon Judetul Ilfov Motto: Spune-le si vor uita, Arata-le si isi vor aminti, Pune-i sa faca si vor intelege. (Confucius) Demersul nostru se intemeiaza pe ideea ca in ultimele doua decenii, in invatamantul romanesc s-au produs schimbari fundamentale ca urmare a reformei, cu toate slabicinile ei.Se aud voci ale unor sceptici care considera ca reforma se situeaza intre doi poli intre care nu exista comunicare.Acestia afirma ca planurile de reforma se fac pe hartie doar,fara sa existe conditii concrete.Nu putem ignora faptul ca se manifesta inca o serie de neajunsuri, dar este evident ca asistam la un complicat, dar necesar proces de regandire a curriculumului scolar.Dupa cum se subliniaza in Cartea alba a reformei(1995),procesul de elaborare a noului Curriculum national pentru invatamantul obligatoriu a avut in vedere trei repere fundamentale: -raportarea la dinamica si la necesitatile actuale,precum si la finalitatile de perspectiva ale sistemului romanesc de invatamant,generate de evolutiile societatii si formulate in diverse documente de politica educationala; -raportarea la tendintele actuale si la criteriile internationale general acceptate in domeniul reformelor curriculare; -raportarea la acele traditii ale sistemului romanesc de invatamant care sunt pertinente din punctual de vedere al reformei in curs. Suntem constienti ca scoala este un important factor al educatiei sistematice si continue, alaturi de familie, biserica, institutiile culturale,mass-media.De aceea cei care realizeaza procesele formative sunt cadre specializate ce detin ,pe langa competente disciplinare(academice) si pe cele de ordin psihologic,pedagogic si metodic.Toti acesti factori trebuie sa actioneze simultan,prin impletirea functiilor lor si nu independent,izolat.In mod justificat, asteptarile cele mai mari sunt de la scoala,intrucat educatia si instructia ajung intrun stadiu de maxima dezvoltare prin caracterul programat,planificat si metodic al activitatilor instructiv- educative.De aceea profesorul pus in fata unor procese complexe si noi este determinat a se adapta noilor realitati(e drept ca nu toti reusesc,iar altii nici nu incearca) Este evident pentru oricine ca nu mai este suficienta o simpla formare,ci este nevoie de crearea unei fiinte capabile de autoperfectionare.A preda, a invata si a memora nu mai sunt astazi suficiente.Trebuie sa invatam si sa-i invatam pe elevi si altceva: a invata invatarea.Asta insemna ca educatia nu este limitata in timp(varsta scolara)si inchisa in spatiu(cladiri scolare) La intrebareaCe se transmite in procesul de invatamant?(ca educatie institutionalizata )raspunsul este simplu:un continut.Continutul invatamantului se obiectiveaza in documentele scolare,care au rolul de a norma si imprima procesului de invatamant un 1

caracter planificat si unitar.Aceste documente scolare sunt:planul de invatamant, programa scolara,manualul scolar si alte suporturi curriculare(ghiduri,softuri educationale,alte auxiliare didactice) Se impune sa ne referim mai intai la reforma Curricumului,inteles ca totalitate a proceselor educationale desfasurate in scoala. In acest domeniu s-au schimbat multe in sensul focaliazarii pe procesul invatarii si nu numai pe produs.De asemenea se pune accent pe competentele proprii,care inseamna rezolvarea de probleme intr-un sens mai larg.De pilda in cadrul disciplinei Limba si literatura romana,competente de comunicare inseamna deprinderea unor structuri discursive pentru a comunica si in afara disciplinei.In acelasi timp se pune accent pe folosirea strategiilor participative,care implica comunicarea.Din studierea Curricumului se constata flexibilizarea ofertei de invatare.Daca programele vechi erau o lista de continuturi, astazi profesorul are mai mare libertate,dar asta implica si o mai mare responsabilitate in incercarea de personalizare a programei,ceea ce nu este comod,pentru ca presupune asociere,ordonare,alegere. O noutate a Curricumului actual este racordarea competentelor invatarii la realitatea cotidiana, cu intentia de a rupe prapastia dintre scoala si realitate.Poate de aceea ar fi necesara abordarea unor teme actuale(sa foloseasca lucrurile invatate in afara scolii),introducerea in manuale a mai multor texte nonliterare de diferite tipuri.Tinem sa facem observatia ca nu toate manualele de limba si literatura romana sufera de acest pacat.De exemplu manualul de clasa a-V-a de la editura Humanitas propune texte nonliterare de cele mai diferite tipuri:textul stiintific,articolul de ziar,buletinul meteo,legitimatia de calatorie,retete de bucatarie, reclame, cuvinte incrucisate,jocuri distractive etc.Teoretic,obiectivele si continuturile sunt organizate conform principiuluinu mult,ci bine,astfel incat elevul sa inteleaga de ce invata si la ce-i serveste mai tarziu ceea ce a invatat in scoala.Nu impartasim intru totul acest punct de vedere si continuam sa sustinem(am facut-o si alta data in cadrul activitatilor metodice) ca programa este incarcata,ca ea trebuie rarefiata si in unele puncte chiar adaptata la nivelul de varsta si la interesele copiilor.Vom da exemplu tot programa de clasa a-V-a care la domeniul Elemente de constructie a comunicarii,notiunile sunt prea abstracte, numeroase si dificile pentru copiii de aceasta varsta.Nu consideram ca este necesar a se include in programa de clasa a-V-a diftongul, triftongul, hiatul,ca este suficient sa deosebeasca vocalele, cosoanele si semivocalele,sa deprinda regulile de despartire in silabe.La capitolul Verbul lucrurile se complica si mai mult,caci aici se studiza modurile personale si nepersonale,toate timpurile indicativului,verbele auxiliare,predicative si copulative.Se face atat de multa teorie in dauna exercitilui practic de cultivare a limbii.Manualul la care ne-am referit incearca o rezolvare a acestui neajuns propunand exercitii de tip analitic(de recunoastere,de grupare de motivare,de descriere,de diferentiere)si de tip sintetic(de modificare,de completare,de exemplificare de constructie).E drept ca programa spune explicit ca profesorul are libertatea de a ordona,de a combina si a trata didactic unitatile de continut.Desigur ca nu este comod, ca implica mult timp si multa munca. Comparand Curriculumul de limba si literatura romana, elaborat in1992 cu cel din 1999 aprobat prin Ordinul ministrului cu nr.4237 din 23.08.1999,observam cateva salturi calitative.Dominantele noului Curriculumsunt enumerate in Nota de prezentare sunt: -definirea domeniilor disciplinei exclusiv in termeni de capacitati:receptarea mesajilui oral,receptarea mesajului scris,exprimarea oral si exprimarea scrisa; -prezentarea comunicarii in calitatea sa de competenta umana fundamentala,acoperind deprinderi de receptare si de exprimare orala si scrisa; -reechilibrarea ponderii acordate exprimarii orale fata de cea scrisa,precum si mutarea accentului pe ponderea unor mesaje proprii; -centrarea obiectivelor pe formarea de capacitati proprii folosirii in contexte concrete de comunicare; 2

 -adaptarea continuturilor la nivelul de varsta si la interesele copiilor. Modelul Curriculumului la Limba si literatura romana este cel respectat la toate disciplinele,respectiv modelul pe obiective-cadru(generale)si obiective de referinta.Obiectivele-cadru formulate pentru disciplna LLR sunt: 1.Dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral; 2.Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala: 3.Dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris: 4.Dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa. Acestea constituie,in fapt, finalitatile studiului limbii si literaturii romane.Din aceste obiective-cadru deriva obiectivele de referinta pentru fiecare nivel de invatamant,insotite de exemple de activitati de invatare.In programa de LLR:Elemente de constructie a comunicarii,Lectura si Practica rationala si functionala a comunicarii. In locul compartimentarii artificiale in Limba si Literatura,se propune un model nou, cel ,comunucativ-functional,asa cum reiese si din obiectivele-cadru.Profesorului ii revine sarcina de a crea o punte de legatura intre cele trei domenii si,pana la urma,in asta consta eficienta muncii lui.Profesorul va incuraja elevii sa transfere cunostintele teoretice din domeniul limbii in practica comunicarii curente,sa poata intelege si sa interpreteze diferite texte,cu alte cuvinte sa poata gandi autonom.In clasa, in cadrul orei de limba si literatura urmarim formarea unor competente,in primul rand ,in comunicarea orala.Regulile gramaticale nu sunt invatate pur si simplu,ci pentru a fi folosite in exprimarea orala ori scrisa.Tot astfel, textele literare nu sunt studiate doar pentru a cunoaste scriitorii,ci si pentru a discuta despre un text.In acest scop ,manualele alternative aloca un spatiu suficient de mare comunicarii prin organizarea unor lectii dupa urmatoarea structura; Observarea textului,Explorarea textului,Interpretarea textului.Pentru formarea de competente in comunicare se organizeaza si ateliere in care elevii invata cum sa comunice.Ex. organizarea dialogului urmareste:cum cerem o informatie,cum oferim o informatie, cum convingem.Comunicarea orala are metode si activitati specifice:lectura orala,ascultarea activa,jocul de rol,dramatizarea,explorarea unor teme,lectura si rezumatul continutului in perechi ,prelegerea intensificata,predarea reciproca.Dupa slabele performante in comunicare ale majoritatii elevilor, deducem ca prea putini profesori folosesc si alte metode in afara lecturii orale la orele de literatura.Am constatat in practica scolara ca sunt foarte agreate de elevi jocul de rol si dramatizarea De aceea am infiintat in scoala un cerc de teatru in cadrul caruia am dramatizat schitele lui Caragiale(Vizita,D-l Goe).Am organizat o activitate metodica pe sector cu tema Tehnici de comunicare orala in cadrul orelor de literatura la clasa a-VIII-a. Am ales ca activitate Cafeneaua literara si am ales ca punct de plecare in discutia noastra scena VI,actul II din comedia O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale,scena interpretata de membrii trupei de teatru <A la cub> Programele actuale trateaza comunicarea orala si scrisa separat, intrucat prezinta principii didactice distincte.Pana in1990, scoala romaneasca a acordat extrem de putina atentie comunicarii orale,exagerandu-se rolul comunicarii scrise.Exista atunci ideea ca este important sa se scrie frumos si despre textul literar.Astazi se recomanda sa se pastreze un echilibru intre comunicarea orala si cea scrisa, avand intelegerea faptului ca o imbogatire a comunicarii orale conduce,implicit, la o mai buna comunicare scrisa.La clasa,activitatile de comunicare orala sunt urmate de activitati de redactare.Manualul de clasa a-V-a ales de noi (editura Humanitas),prezinta avantajul ca este foarte riguros in a combina cele doua tipuri de comunicare De exemplu r edactarea rezumatului unui text literar este precedata de rezumatul oral.In programele vechi,se rezumau doar textele literare,in vreme ce astazi se cere elevilor sa rezume un meci de fotbal,un film etc.In cida faptului ca se acorda asa de mare importanta comunicarii,justificata ce-i drept,se constata ca elevii nu au prea mari performante in acest

sens,lucru care se vede mai ales la examenele de sfarsit de ciclu(de capacitate sau bacalaureat)Aceste rezultate indoielnice,dupa parerea noastra, nu pot fi puse decat in seama profesorului care nu are permanent in vedere finalitatile comunicarii scrise: -familiarizarea elevilor cu formele comunicarii scrise(a sti): -dezvoltarea capacitatilor de exprimare scrisa(a sti sa faci): -formarea unei atitudini pozitive fata de cultura scrisa(a scrie si despre sine): -folosireascrierii ca mijloc al invatarii(a sti sa inveti) -inducerea unor atitudini(a sti sa fii) Profesorul poate si trebuie sa-l incurajeze pe elev sa-si examineze memoria, sa decanteze unele cunostinte, sa-l invetesa priveasca,sa-l stimuleze sa aiba conversatii de idei,sa foloseasca informatiile din mass-media,sa consulte o bibliografie etc.Toate aceste operatii tin de alegerea si delimitarea subiectului.Urmeazaformularea tezei,aflata la inceputul lucrarii,apoi descoperirea ideilor si alcatuirea planului.Urmatoarele etape sunt:redactarea pe ciorna,revizuirea textilui, forma finala si confruntarea cu cititorul. Aceste etape sunt prezentate chiar din clasa a-V-a.Orice redactare presupune: -o dimensiune lingvistica(vocabular, morfologie, sintaxa) -o dimensiune textuala(sa structureze corect tipuri textuale diverse) -o dimensiune discursiva(sa ancoreze orice tip textual intr-un discurs) Elevii, indiferent ca sunt la gimnaziu sau la liceu, trebuie sa deprinda cu ajutorul profesorului modalitati de organizare a textului dupa: -ordinea de prezentare a ideilor,fie ea naturala, fie ea logica. -tehnicile de prezentare a ideilor:detalierea,exemplificarea,comparatia,contrastul,analogia,clasificarea etc. Elevii trebuie sa cunoasca care este structura textului scris:una globala si una locala.Structura globala le este cunoscuta inca din ciclul primar:introducerea, cuprins si incheierea.Solutia ca elevii sa capete deprinderi de comunicare scrisa este sa consruim impreuna cu ei un plan bun,nu o singura data,ci ori de cate ori este nevoie,mai ales in clasele gimnaziale.Exista,desigur, o serie intreaga de tehnici de redactare ,intre care:redactare pe baza unor cuvinte-cheie, jurnalul dublu,eseul de cinci minute.In manualul de clasa a-V-a exista ateliere de scriere,care dispar in clasele urmatore,presupunandu-se ca au invatat deja tehnicile de redactare. In ceea ce priveste Lectura,respectiv receptarea textului literar, exista in didactica de specialitae trei modele cu avantajele si dezavantajele lor: modelul cultural, modelul lingvistic,modelul dezvoltarii personale.In invatamantul romanesc a predominat si inca mai predomina modelul cultural centrat pe profesor.Cu toate ca in Programa se recomanda folosirea armonioasa a celor trei modele, este preferat cel cultural in virtutea traditiei.De vina este conceptia noastra despre literatura,motivata pana in 1990,cand literatura a avut alte scopuri decat cele estetice si anume sa fim patrioti,sa fim buni cetateni.Dupa 1990 s-a produs o deplasare de la valorile morale la autonomia literaturii, care nu s-a mai dorit subordonata politicului.Nici aceasta atitudine nu este mai putin daunatoare,pentru ca in felul acesta literatura nu mai are legatura cu viata.In ceea ce priveste lectura textului,se fac in general doua greseli: -parafraza-elevii reproduc cu alte cuvinte textul,fac un rezumat care este un ecou degradat al textului,fara ca ei sa observenimic in legatura cu textul. -elevii fac un fel de analiza gramaticala, adica identifica figuri de stil,tehnici narative,elemente de prozodie etc.Ambele tipuri de abordare au consecinte grave,caci in felul acesta opera se dilueaza,energia interogativa a elevului este slabita si nu vorbeste despre opera literara in nume propriu.Astfel in loc de demonsratie avem o repetitie a textului.Elevul este avantajat cand face comparatii cu situatii de viata si de aceea sa-i incurajam sa le faca.In

manualul de clasa a-V-a ,este un fragment din Amintiri din copilariede Ion Creanga, in care se povesteste despre furtul cireselor.Unii copii judeca gestul lui Nica, categorisindu-l drept hotie.Apar argumente pro si contra.Nica n-ar fi capatat in veci cirese de la matusa Marioara sau de la unchiul sau, pentru ca erau carpanosi si zgarie-branza.Altii considera ca Nica nu trebuie judecat prea aspru,pentru ca regreta fapta si inplus isi primeste pedeapsa.Sunt si copii cu principuu morale mai puternice si care socotesc ca nimeni nu trebuie sa-si insuseasca un bun care nu-i apartine.Acestia ofera si solutii:sa fi facut Nica un serviciu matusii ca sa primeasca cirese. De asemenea este avantajos pentru elevi sa compare opera literara tot cu ceva din domenilul literaturii,realizand astfel o paranteza mai mare.Profesorul realizeaza in clasa ceea se cheama receptare dirijata,adica ii invata pe elevi cum sa citeasca un text sau o tipologie de texte literare(narative,descriptive,poetice)sau nonliterare.Desigur ca exista mai multe modalitati de abordare pe care ne limitam sa le enumeram numai: -abordarea ilustrativa -abordarea centrata pe punctele tari -abordarea problematizata -abordarea tabulara -abordarea din perspectiva comunicativa -abordarea structurala -abordarea lineara -abordarea afectiv-emotionala. Ca profesori nu ne este straina nici una dintre etapele pe care le presupune receptarea textului: -intrarea in text -discutarea textului care se face in tri etape(observarea,explorarea,interpretarea textului) -iesirea din text. Exista si in cadrul acestui domeniu al Literaturii o serie de activitati si metode specifice la care nu ne vom opri din motive de spatiu.Le vom aminti insa:lectura anticipativa,diagrama,eseul de cinci minute,cubul palariile ganditoare,jurnalul cu dubla intrare etc. Profesorul care intelege cat de importanta este munca sa, trebuie sa cunoasca foarte bine continuturile curriculare,ca sa evite improvizatiile.Totodata profesorul trebuie sa dispuna de suficienta mobilitate si autonomie in adecvarea permanenta a continuturilor stipulate prin documentele scolare,la nevoile elevilor,pentru ca oricat de bine sructurat ar fi un cotinut,acesta va inregistra intotdeauna un decalaj intre ceea ce este nou si ceea ce se ofera realmente elevilor.Profesorul va discerne ce continuturi se preteza la situatiile didactice pe care le creaza sau coordoneaza,evitand supraincarcarea programelorsau a lectiilor,provocarea unor discrepante intre finalitati si obiectivele operationale,diminuarea caracterului formativ al activitatilor didactice. Bibliografie Cerghit, C.,Metode de invatamant,Editura Polirom,Iasi,2006 Cocos,C.,Pedagogie,editia a-II-a,Editura Polirom,Iasi,2006 Cornea,P.,Introducere in teoria literaturii,Editura Polirom,Iasi,1998 ******Gramatica limbii romane ,vol. II,Editura Academiei Romane,Bucuresti,2005

Serbanescu, A.,Cum se scrie un text ,

Editura Polirom,Iasi,2006