Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ZONA
ZIP Interferenţelor
POETICE
”Când nu mai suntem copii suntem deja morţi!”
21.04.2008
ZIP nr. 1
Brâncuşi
Iluzia și literatura
Robert Toma
Don Quijote şi Doamna Bovary au ca rădăcină comună înclinaţia
constantă spre evadarea din „cercul strâmt”. Persistenţa iluzei este
vădită şi într-un caz şi-n celălalt, diferenţa nu e de intensitate.
Distingem însă între viziunea „urieşească” a lui don Quijote şi viziunea
„telurică” a doamnei Bovary. Cel dintâi are facultatea de a modifica
Pălăria de fetru
subit datele realităţii prozaice (morile de vânt se transformă în uriaşi; o
turmă de oi şi una de capre se înfruntă ca două teribile armate etc.), În copilărie mă întrebam adeseori ce vrea tata (Ionel Pușcă) de la mine
asimilându-le eroismului cavaleresc. A doua se remarcă prin obsesia de mă tot ceartă ba că nu citesc, ba că nu îmi fac fișe de lectură și - mai
concretului, a trăirii plenare, „hic et nunc”. Avântul imaginaţiei lui don mult - ajungea pana la a provoca discuții pe marginea lecturilor făcute
Quijote atinge propoţii cosmice; imaginaţia doamnei Bovary nu la un nivel care mă depășea net. Atunci era o muncă greu de suportat,
depăşeşte cadrele fenomenalităţii, e o replică „romantică” dată acum aș da orice din lume pentru a schimba lucrurile.
simţurilor tocite de obişnuinţă. Romantismul donquijotesc este însoţit Dar nu părintele meu drag este subiectul zilei de 21 aprilie ci inflația
parcă de un râs concentrat, caragialian; acela aparţinând doamnei literară.
Bovary prezintă accente vicioase, de bal a cărui frivolitate e înfierată la Eu cred, prieteni, că indiferent cine va spune în șoaptă sau în gura
modul eminescian („Albumul? Bal mascat, cu lume multă / Unde cu toţi mare că există retorte ascunse în care se pregătesc cu minuțiozitate și
pe sus îşi poartă nasul, / Disimulânduşi mutra, gândul, glasul, / Cu toţi cu luciditate intenționată elementele unei noi Literaturi sau ale unui
vorbesc şi nimeni nu ascultă.”). curent literar capabil să devina o chintesență a valorilor de până acum
Don Quijote şi Doamna Bovary caută aventura. Dar pe când viteazul este un farsor sau un visător malign. Trăim vremuri de inflație literară!
este ridicol printr-o asemenea interpretare a realităţii, eroina lui Avem un exces de carte în librării, raportul dintre cantitatea de carte și
Flaubert nu poate fi decât uşuratică, pin cultivarea convenţiei valoarea ei este net in defavoarea valorii iar numărul de scriitori pe
metru pătrat crește cu o viteză demnă de mileniul trei. Curând vom
deveni o țară cu 22 de milioane de scriitori (afirmația nu îmi aparține dar
aristocratice înţelese ca scop în sine. Însă don Quijote pune aberaţia în slujba
reflectă foarte bine situația creată în România).Toate bune și frumoase
nobleţei de caracter, iar aceasta încetează a fi un ideal cavaleresc întârziat,
dar partea întunecată a situației este că literatura, la ora actuală, a
devenind o atitudine semnificativă în raport cu existenţa. Doamna Bovary
devenit doar decorativă și inutilă. Lipsa autocenzurii creează valuri
ridică imoralitatea la rangul de experienţă sublimă, ameţindu-se şi râzând, într-
întregi de maculatură aranjată după o estetică aleatorie în standurile
o stare de semi-inconştienţă duios-poetică.
librăriilor, maculatură pe care nimeni nu o va citi vreodată. Este foarte
bine că se scrie pentru că numai exersând poți atinge drumul spre
Pentru don Quijote, lumea înconjurătoare înfăţişează o serie de limite,
perfecțiune. Dar în același timp dacă tot ceea ce se produce, ca
asumate în specificul lor numai de către Sancho Panza, om cu capul pe umeri.
exercițiu, este oferit publicului ajungem exact la inflația literară despre
Cavalerul ignoră cu obstinaţie încorporarea sugestiei, actul propriu-zis, spre a
care vorbim. În concluzie se scrie mult dar se citește foarte puțin.
vorbi ca Aristotel; în schimb se arată absorbit de potenţă. „Posibilităţile”
O altă față a acestei inflații este scindarea claselor sociale pe criterii
doamnei Bovary se materializeaza, fiindca ea nu vede hiperbolic, precum
financiare ceea ce atrage după sine dispariția rapidă și sigură a clasei
purtătorul de coif şi spadă, ci se adaptează unei conjuncturi normale, deşi
mijlocii - care atât în domeniul economic cat și în cel literar ar trebui să
pretenţioase. Ion al lui Rebreanu face şi el parte din categoria personajelor
fie principalul producător și consumator. În ultimii 18 ani am fost martori
care, după vorba lui Caragiale, „simt enorm şi văd monstruos”. Setea de
–fără voie- la decapitarea cu buna știință a tuturor încrcărilor de a crea
pământ îi întunecă treptat perspectiva, doborându-l în cele din urmă.
un mediu propice dezvoltării literaturii și de a cultiva dragostea pentru
Avariţia – formă de existenţă maladivă – atinge şi ea, desigur, ridicolul şi
frumos, dragostea pentru arta scrisului. Peste tot se pune problema
grotescul. Costache Giurgiuveanu, eroul călinescian, va fi pândit energic de
aparteneței la grup. Accepti sa devii ilustrul servitor al unui grup cu
rude, prudenţa sa balzaciană căzând, în final, pradă lăcomiei acestora.
influență ai șanse reale de a deveni scriitor cunoscut care la
O asemenea îngroşare a percepţiei sensibile echivalează cu o dezechilibrare
următoarea carte poate primi unul sau mai multe pemii literare. Iată de
sufletească pe care indivizii mediocri n-o cunosc decât în miniatură. Dacă don
ce eu sunt reticent cand văd pe unii cum își etalează premiile și
Quijote e departe de a fi mediocru, Sancho Panza în schimb expune
nominalizările la diverse premii pentru a demonstra –vezi, Doamne!-
sistematic punctul de vedere al mediocrităţii. Doamna Bovary, deşi
valoarea enunțurilor literare propuse publicului. Refuzi sa fii aservit esti
respectabilă, detestă mediocritatea soţului ei, medicul Charles, amabil şi
înlăturat indiferent de valoarile pe care le promovezi. Și poate că nu ar fi
înţelegător până la prostie, ca şi Albert, soţul lui Lotte. De altfel, pasional cum
atât de rău dacă cei care se doresc elitiști și-ar folosi sferele de
e, şi aventurat în ceva interzis, Werther o anticipează pe femeia aceasta
influență pentru a face câte ceva ca să depășim această fază a
otrăvită de prezenţa unui om bun, însă previzibil, prin excelenţă casnic.
ignoranței, indolenței și a jocului în scris trecând la o literatură
on, s-a afirmat, e o „brută”; un astfel de statut îl salvează însă de mediocritatea
valoroasă și constructivă. Așa că astăzi îmî trag adânc pălăria de fetru
unui băiat de ţară sensibil. Mediocră, în pofida nedreptăţii care i se face,
pe ochi pentru că nu prea mai avem pe cine saluta în peisajul elitist al
rămâne totuşi Ana lui Vasile Baciu. Antenele delicate ale flăcăului pentru
scriitorilor bucureșteni.
Florica, nu interesează aici, fiindcă, în definitiv, nu dragostea, în înţelesul
Și iar mi se face dor de tata și de povețele lui pe care de fiecare dată –
erotic, formează substanţa cărţii. Gerge, alesul Floricăi, lovindu-l mortal pe Ion
cam rar , trebuie să recunosc – când le-am urmat mi-a mers bine!
cu sapa, este şi el mediocru. Ceea ce ne sufocă e pământul...
La buna vedere!
Spânul Costache Giurgiuveanu luptă cum poate spre a-şi păstra banii, odată
agonisiţi; nu pentru a-i agonisi, deci, cu orice preţ, ca Stănică Raţiu. Avariţia Ioan Gabriel Pușcă
devine ea însăşi raţiunea de a fi a personajului care nu-i lipsit, totuşi, de unele aka Lupișor
predispoziţii afective. Omniprezentul avocat însă cultivă „cameleonismul”,
lucrează fără scrupule, apare chiar simpatic şi deci, e mediocru. Avariţia, în
cazul de faţă, poate fi considerată un scop în sine; Stănică Raţiu însă, e un SPONSORUL ACESTUI NUMĂR ZIP ESTE:
amestec de mijloace dubioase, o continuă încordare spre atingerea scopului.
Mediocritatea nu desemnează niciodată o însuşire predominantă, un aspect,
fie şi negativ, al intensităţii trăirii, ci o perpetuă posibilitate de adaptare la
cerinţele vieţii practice.
Nu tot ce se aruncă la gunoi este irecuperabil: nerecunoscătorul NOI FACEM CĂRȚILE! e-mail europolis.edit@yahoo.com
aruncă, flămândul reciclează. Robert Toma - Aforisme tel. 7044 665 126 / 0728 586 680 str. Ion Țuculescu nr. 19, parter,
ap 7 , sector 3, București, România.
pagina 2 Zona Interferențelor Poetice - 21 aprilie 2008
SFERTUL ACADEMIC
- Lucian Blaga -
La obârşie, la izvor
nici o apă nu se-ntoarce,
decât în chip de nor.
La obârşie, la izvor
nici un drum nu se-ntoarce
decât în chip de dor.
O, drum şi ape, nor şi dor,
ce voi fi, când m-oi întoarce
la obârşie, la izvor?
Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor?
Cântecul obârsiei
Jurnal bucureştean
Mortul viu (fragment)
Între cer şi pământ fulgii
O conştiinţă atât de sensibilă precum cea a omului nefericit va duce la mulţumirea cu destramă productiv spaţiul urbei
sine, într-un fel sau altul, şi la tendinţa de a se autoobserva în adâncime, poate şi găurindu-l cenuşiu ca un nor de lăcuste
datorită incapabilităţii de a găsi vreo plăcere în lumea din jur. Descoperirea dualităţilor vântul sfâşiat, căzut pe asfalt
care îl alcătuiesc va reprezenta un şir de şocuri existenţiale, care vor transforma pe agonizează bolborosind
acest om într-o carcasă impură a nerealizării.
între pneuri surescitate de jeepuri
Acest om veşnic trist este sau va deveni egoist. Orice mică nereuşită va fi exagerată
până la stadiul de eşec total, iar atitudinea pe viitor va fi aceea de a evita toate
ninsoarea claxonează la stopuri
posibilele lipsuri sau complicaţii. Repetarea trecutului este singura continuare a vieţii înca o dată blocaj pe ambele sensuri
acestui om, prin refuzul de a-şi alina sinele îndrăgostit de propria lui boală, dar în la Bucur Obor
acelaşi timp rămâne cea mai mare temere. Poate susţine că a uitat trecutul, că acesta poliţistul trasează zigzaguri din coate
nu are nici o importanţă reală, dar simpla amintire a tuturor lucrurilor din trecut îl fac să se-ncruntă traspirând sub chipiu
îi fie frică de viitor. El va acumula inutilităţi, cu gândul că poate îi vor folosi la un mustaţa-i ţepoasă înjură nonşalantă
moment dat, şi că el oricum nu are mult pe lumea asta, dar că puţinul acela contează. de mamă, de tată, de pămătuful cuiva
În tot acest timp va critica pe cei ce au multe sau de toate, orice ar presupune aceşti şi de iarnă
termeni, îi va acuza de lăcomie fără să realizeze că şi sărăcia poate sa însemne limuzine în coloană, vârtejuri de ciori
lăcomie. Nefericirea te face să te ingrijorezi pentru ce vei mânca a doua zi, atunci când
croncănind între blocuri
ai musafiri şi îi vezi că îţi mănâncă din farfurie. Orice grijă inutilă este acaparată şi
astfel devine „utilă”. schema săptămânii de lucru, articolul unu
Egoistul va critica pe oricine şi pentru orice motiv, dar va evita să fie criticat, motiv din click net, articolul doi, în schiţă
care uneori poate să se facă plăcut şi dorit. Urăşte să i se facă program, să primească pe geamul tramvaiului 16
sfaturi sau directive de orice fel, însă se imaginează a fi conducător peste noapte, afară un câine floriu, cu coada covrig
pentru comoditatea de a nu mai fi dirijat de oameni pe care îi consideră nevrednici. A căutând într-o pungă, pe stradă
nu se înţelege greşit, el nu este incapabil sau ineficient. Este doar neputincios în faţa iubitul străin, pierdut între două bătăi
lui însuşi. Iubirea lui de sine este un lucru ciudat: este nemăsurată şi totuşi scurte de pleoape
insuficientă.
Egoistul azi pretine că iubeşte, este fascinat de dăruirea unei persoane noi. Se bulevardul Unirii, staţia veche
complace în braţele cuiva care are ceva în plus faţă de el, deşi tocmai plusul acesta îl
deranjează enorm. Mâine, mânat de grija propriului suflet şi uitând de cel alături de
serviciu, o ‘neaţa sau două
care trece prin viaţă, va face un inventar cu defectele aceluia, neputând sa găsească fântânica, biroul
nici o trăsătură asemănătoare cu ale sale. A treia zi, mânat de frica de a nu rămâne computerul adormit
singur, va începe să se mintă singur că iubeşte acea persoană aşa cum este ea („că între ficus şi ziare
doar nimeni nu e perfect”), însă în orice situaţie se consideră superior ei. A patra zi va
minţi, va dezamăgi, va înşela, sub pretextul că acea persoană nu îl făcea fericit, şi că îi …căscând
este mai bine singur. Dar pe el nu îl poate mulţumi nimeni şi nimic, el nu poate mulţumi a lehamite
pe nimeni şi nimănui niciodată, si nici măcar pe sine însuşi nu se poate mulţumi sau ziua de luni
ferici în vreun fel, cu toate că se iubeşte nemărginit. Ceea ce îi oferă alinare din când ca o cămilă şi toantă
in când este şansa de a consuma ceva sau pe cineva, o dăruire necondiţionată, iertare
bătrână
şi răbdare, adică lucruri pe care nu le poate regăsi în sine. După ce a savurat toate
acestea, subit dispare. Sau vorba aceea, „i s-a urât cu binele”, pentru că nimic nu îl Silvia Van
satisface pe termen lung.
Ionelia LIA
pagina 4 * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară *Pagina Cenaclului de Seară Zona Interferențelor Poetice - 21 aprilie 2008
Conştiinţa necesităţii morţii este o aură cu rol Caseta redacției Director Ion Gabriel Pușcă e-mail europolis.edit@yahoo.com
educativ- ea mereu împrejmuieşte creştetul şi Z.I.P. NR. 1/04/2008 Redactor șef Adina Stoicescu,
judecata omului, ea este singura care poate Redactori Robert Toma, Ștefania Vârban, Ioana Rățoi
însufleţi corpul spre un ţel măreţ. Contact Grafică Cătălin Bolohan
Robert Toma - Aforisme str Ion Tuculescu, nr 19, bl. C37, ap 7. sect 3, București , tel.0728586680 / 0744665126
Editura EuropolisEdit București Tipar executat la tipografia Akron București
drumurile
în jurul căreia
ce este așteptarea
nu întreabă
O ușă indiferentă
nu mai dansează
sau de ce cuvântul tată
peste secunde
când a crescut iarba
când s-a oprit ploaia,
nu întreabă
e întotdeauna deschisă,
O ușă indiferentă
la marginea nopților.