REVISTA
Anul II, Nr. 10 / 21.03.2009
Cuprins
Lansare de carte .......................................... pag. 02
Invitaþie la operã ........................................... pag. 03
Evenimente ................................................... pag. 04
Poezie ........................................................... pag. 05
Fragment de roman....................................... pag. 06
Breasla Cuvântarilor ......................................pag. 07
Prozã...............................................................pag. 08
Sfertul Academic ............................................pag. 09
Prozã...............................................................pag. 10
Prozã............................................................. pag. 11
Pagina Cenaclului de Searã .............................pag. 12
ZIPpoemul
gheaþa mea botezatã
în noaptea de boboteazã am dormit pe sãrite
m-am tot trezit ºi m-am rugat aproape
de fiecare datã la dumnezeu
am deschis cuptorul ºi din ruladã
mi-a cãzut între palme un bãrbat
nu erai tu, apoi în frigider am gãsit altul,
pe soba de teracotã, în ghiveci
cam peste tot mã împiedicam de ei,
unul îmi repara siguranþa
altul îmi izola fereastra,
celãlalt mi-a reinstalat telefonul tãiat
nici unul nu erai tu ºi deja începusem
sã plâng în hohote
nu mai ºtiu cum, dar m-am trezit
într-un loc îngheþat
aveam mâinile albastre de frig
parcã tot lacul din parcul mare
se mutase în apartamentul cinci
cineva îmi fãcuse ordine în bucãtãrie,
toate erau la locul lor
chiar ºi tu, cu toate cã gheaþa
de pe ciment arãta încã o parte
din coºmarul meu pe care între timp l-am ºi botezat
dar de ce-am plâns eu în somn
când trebuia sã ºtiu cã nu voi visa cu tine
cã de fapt tu locuieºti între niºte pereþi
cu forme curbate
cã nu stai cu mine în casã, nu aveai cum
nu se iese aºa uºor dintr-o inimã
Adina Ungur
loteria
românã
ona nterferenþelor oetice
Publicaþie culturalã tipãritã în 4000 de
exemplare distribuite gratuit.
ªi au mai fost nopþi ºi au mai trecut zile!
Fiecare dintre noi se aflã acolo unde trebuie sã fie.
Sunt doi ani ºi trei luni de când un proiect frumos, pornit boem
dar continuat metodic, a început sã ºteargã din inimile si
cugetele unor oameni graniþele ridicate de omniprezenta
File de jurnal poetic al Cenaclului de Searã.
societate de consum în care trãim. Nu am scris întâmplãtor
”unor”. Sunt doi ani ºi trei luni plini doar de realizãri ºi de
bucurii. Un timp petrecut frumos într-o harnicã activitate din
care condeiele noastre au cãpãtat o mai mare precizie ºi o
vigoare sãnãtoasã, demonstraþia acestei afirmaþii fiind cãrþile
publicate de membri Cenaclului de Searã .
Aºa începea prima Pãlãrie de fetru, acum un an! Dupã cum a
demonstrat timpul, intr-adevãr
Fiecare dintre noi se aflã acolo unde trebuie sã fie!
Jocul timpului ne-a adus ºi bune ºi rele, mai mult bune dacã
este sã punem în balanþã cele întâmplate. De la Evenimentul
Marca Adsum organizat la Palatul ªuþu pe 21 Martie 2008 am
ajuns la în Rotonda Bibliotecii Naþionale a României (unde
suntem în continuare Liberi de cercuri!). De la o paginã A3 a
Revistei ZIP am ajuns la formula de astãzi. De la un Cenaclu
de Searã susþinut de o echipã relativ micã am ajuns la un
Cenaclu de Searã cu douã filiale, fiecare cu peste 25 de
membri.
ªi au mai fost nopþi ºi au mai trecut zile!
Au fost puse în practicã visuri din perioada de început a
Cenaclului. Unul dintre ele este Editura ZIP, o editurã tânãrã
dar care a pornit cu dreptul propunând titluri valoroase
semnate de membri ai Breslei Cuvântarilor: Melania Cuc,
Florin Iordache, Candid Stoica, ºi urmeazã romanul lui Mihail
Tãnãsescu, poemele lui Srba Ignatovici, prof Mariana Sava,
poetul Cãtãlin Bolohan, Antologia Cenaclului de Searã-
Bucureºti ºi multe, multe altele.
Am diversificat ºi aria lansãrilor de carte. Dacã acum un an nu
îndrãzneam sã lansãm decât cãrþile prietenilor apropiaþi ai
Cenaclului de Searã, acum –dupã ce am demonstrat cã avem
o echipã puternicã ºi creativã- suntem solicitaþi sã organizãm
lansãri pentru poeþi de talie europeanã. De exemplu, în luna
aprilie vom lansa împreunã cu Editura Proema, trilogia
Asimetria durerii a Marelui Vultur Adam Puslojic.
Undeva în a doua decadã a lunii mai vom lansa un volum de
poezii al altui mare poet, Srba Ignatovici.
De la serile în care prieteni ai Asociaþiei Adsum veneau la
sesiunile deschise de lucru cu tabloul sau sculptura sub brat,
acum avem posibiliteatea sã organizãm vernisaje ºi expoziþii
internaþionale cum va fi Atelierul de Creaþie Agrij 2009 (cu
invitaþi din Germania, Franþa ºi România) sau Expoziþia
Foºnet Luminos în cadrul Festivalului de la Canterbury, Anglia.
Astãzi, prieteni, îmi voi scoate pãlãria de fetru în faþa
partenerilor nostri, fãrã de care nu am fi reuºit sã realizãm
toate acestea: Colegiul Naþional Bilingv G.Coºbuc, Biblioteca
Naþionalã a României, Librãria Eminescu, Casa de culturã
G.Tutoveanu Bârlad, Casa Municipalã de culturã Cluj dar ºi în
faþa sposorilor care au ajutat material întreprinderile noastre:
Viveo Technology, Loteria Naþionalã, Marshal Turism,
Algernon.
Mulþumim celor care ne-au fost alãturi ºi sã ne vedem sãnãtoºi
la anul mai liberi de cercuri ca oricând!
Hai, la bunã recitire!
 OPINII
Zona Interferenþelor Poetice
Lansarea de carte Candid Stoica - Un Eveniment Marca Adsum
de Searã. Cunoscãtorii îl
ºtiu deja, iar cei care nu,
au ocazia sa descopere
acum. Dumnealui a fost
ºi editorul cãrþii lansate
vineri, aparutã la editura
ZIP, o parte integrantã a
asociaþiei ADSUM.
Pentru apariþia acestui
volum, domnul Puºcã a
lucrat cu “cel mai bun
tipograf al ultimilor ºi
urmãtorilor 20 de ani”,
cum l-a numit pe domnul
Cornel Stanciu,
directorul tipografiei Euro
Pe data de 20 februarie 2009, într-o
frumoasã zi de vineri, când afarã “ninge
liniºtit”, în foaierul Teatrului de Comedie,
a avut loc lansarea volumului “Acele
lucruri aiuritoare care se petrec în
spatele scenei”, semnat de actorul
Candid Stoica. La eveniment au
participat diverse personalitãþi din lumea
literarã ºi a teatrului, dintre care
amintesc pe domnul profesor Florin
Iordache, doamna profesor Floarea
Necºoiu, dramaturgii Constantin
Turturicã ºi Dinu Grigorescu, directorul
Teatrului de Comedie, George Mihãiþã,
care a avut ºi un moment comic, ºi mulþi,
mulþi alþii.
Print Company din
Buzãu.
Doamna Adina Stoicescu
apare pe prima pagina ca
“responsabil de carte”.
Ceea ce dumneaei a avut
de fãcut a fost poate una
dintre cele mai grele
sarcini: s-a ocupat de
corectura
textului final
ºi, dupã cum
ea însãºi a
declarat, “a
fost o sarcinã
destul de
Dar s-a tot vorbit despre lansarea grea, mai ales cã maestrul
acestei cãrþi. Eu aº dori sã spun câteva Candid tot fãcea schimbãri
cuvinte despre cei care au stat în spatele asupra textului”.
acestui eveniment ºi în spatele acestei Editura Zip este relativ
cãrþi. În primul rând, dupã cum au putut tânãrã. A apãrut în anul 2008
observa ºi invitaþii, acesta a fost un ºi deja au apãrut 3 titluri
eveniment marca ADSUM. Acesta este importante: “Miercurea din
numele asociaþiei condusã de domnul cenuºã”, a prozatoarei
Ioan Gabriel Puºcã, cel care este ºi Melania Cuc, volumul de
coordonatorul ºi fondatorul Cenaclului poezii “Tiparele iubirii” al
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
2 * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
domnului profesor Florin Iordache ºi
cartea de faþã, “Acele lucruri aiuritoare
care se petrec în spatele scenei” a lui
Candid Stoica.
Evenimentul în sine a fost unul bine
organizat ºi, de asemenea, destul de
bine mediatizat. Au fost prezenþi
reprezentanþi de la Radio România ºi de
la Televiziune Românã, care, însã, nu au
menþionat deloc numele organizatorilor
sau al editurii la care a apãrut cartea.
Acest lucru nu îl voi comenta mai mult
aici ºi acum. Doresc doar sã mai adaug
cã publicul participant la lansare a fost
unul foarte numeros, fiind prezenþi ºi
diverºi artiºti. Lumea a fost foarte
entuziasmatã de
discursurile þinute de
invitaþi, în special de
micul sketch improvizat
pe loc dintr-un dialog
din carte de cãtre
George Mihãiþa si de
Candid Stoica.
Aºteptãm cu nerãbdare
noile evenimente
organizate de Asociaþia
ADSUM, mai ales cã, la
fel ca ºi anul trecut, pe
21 martie are loc
celebrarea Zilei
Internaþionale a Poeziei
ºi se va celebra cu
aceastã ocazie creaþia
poeticã a unor mari
autori sud-americani, o literaturã prea
puþin cunoscutã. De aceea este foarte
binevenitã o asemenea iniþiativã
culturalã.
Mult succes ºi la cât mai multe lansãri de
volume ºi la cât mai multe eveniment
culturale de marcã.
Tudor Sicomaº
Foto: Roxana Tache
 Zona Interferenþelor Poetice
“Bunã seara doamnelor ºi domnilor! Este
foarte neplãcut ºi neobiºnuit pentru un
actor, cum sunt eu, sã iasã în faþa
publicului înainte de a juca un rol.” Aºa
începe Florin Piersic introducerea la
spectacolul “Strãini în noapte”, comedia
romanticã a scriitorului francez Eric
Assous ce se reprezintã în anumite seri
de luni în sala Operei Naþionale din
Bucureºti. Trebuie sã menþionez cã
aceastã introducere a fost inclusã în
spectacol în urmã cu vreo lunã, în urma
unui eveniment destul de neplãcut care a
avut loc la Constanþa ºi care este legat de
telefoanele mobile. De aceea, echipa
acestei piese, adicã maestrul Radu
Beligan, regizorul, ºi actorii Florin Piersic
ºi Emilia Popescu au hotãrât sã facã
acest gest de atragere a atenþiei asupra
închiderii telefoanelor mobile îinaintea
începerii spectacolului. O iniþativã foarte
bunã, de altfel, nerespectatã întodeauna,
însã.
Comedia “Strãini în noapte” a lui Eric
Assous a avut premiera în 2002 la Teatrul
Marigny din Paris, cu Alain Delon ºi Astrid
Veillon. Iatã cã dupã aproape 50 de ani
de film, idolul tinereþilor multor doamne s-
a hotãrât sã joace ºi pe o scenã de lemn
în faþa unui public. ªi asta la vârsta
frumoasã de 70 de ani. În jurul aceleiaºi
vârste, marele nostru Florin Piersic a luat
ºi dumnealui o hotãrâre: sã revinã pe
scena teatrului românesc. ªi nu numai cã
a revenit, dar a fost o revenire în plinã
forþã ºi martore stau biletele vândute cu
câte o lunã înainte la aceastã piesã.
Florin Piersic face deliciul spectatorilor
interpretându-l cu mult profesionalism ºi
haz pe Pierre, un bãrbat de vârsta a treia,
care întâlneºte într-o searã, într-un bar
din Paris o frumoasã fatã, mult mai tânãrã
decât el. Maestrul începe prin a creiona
un bãrbat foarte sigur pe el, cãruia îi place
sã vorbeascã despre el însuºi, cãsãtorit
ºi având ºi un bãiat de 14 ani. Dupã cum
declarã chiar el în începutul piesei, are o
cãsnicie modernã, liberã, în care soþii nu
se suspecteazã între ei, ba mai mult, nici
nu se interogheazã: “Dacã am eu chef sã
îi povestesc ce s-a întâmplat azi, bine!
Dacã nu, nu! ªi nu facem din asta o
dramã!”. Iatã, deci, prototipul cuplului
modern: ea tânãrã ºi frumoasã, el, mult
mai în vârstã, au un copil ºi trãiesc
împreunã, dar în acelaºi timp separat.
Pe parcursul piesei, Florin Piersic trece
cu foarte mare uºurinþã de la o stare la
alta. De unde la început era atât de
încrezãtor în propriile forþe, ajunge
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
* Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
“Strãini în noapte” la Operã
încet, încet sã se îmbete pânã în
momentul când adoarme, iar a doua zi,
trezindu-se, nu îºi mai aminteºte foarte
mult din seara trecutã. Se vede în jocul
maestrului Piersic experienþa de 40 de
ani pe scenã, maturitate lui ca actor, dar
ºi ca bãrbat trecut prin viaþã ºi mereu
îndrãgostit. Finalul piesei il creeazã
extraordinar, trecând cu naturaleþe de la
enervare, la situaþii comice, la plâns ºi, în
cele din urmã, la fericirea supremã, când
Juliette îºi dezvãluie adevãrata
identitate.
Emilia Popescu este la fel de
fermecãtoare ºi in rolul Juliettei ca ºi în
toate celelalte jucate de dumneaei de-a
lungul anilor în filme ºi în teatre. Doamna
Popescu are un farmec aparte care se
desluºeºte în toate prestaþiile ei. În
“Strãini în noapte” iese la ivealã
versatilitatea acestei actriþe talentate.
Trece de la o personalitate la alta cu cea
mai mare uºurinþã pe care am vãzut-o
pânã acum: începe cu tipul “fetei
cuminþi”, continuã cu “femeia uºoarã”,
lipsitã de orice scrupul, “prostituata de
lux”, cu alte cuvinte, apoi este “ziarista
sub acoperire”, “manichiurista”, pusã de
nevasta lui Pierre sã îl spioneze ºi
terminã prin a îºi dezvãlui adevãrata
identitate, pe care nu o voi da de gol aici.
Atât voi mai spune despre Emilia
Popescu. Cã vãzând-o în atâtea roluri
diferite (“Marlene”, “Chiriþa”, “Mariana”
din “A douãsprezecea noapte”) îmi dau
seama într-un final cã este una dintre
cele mai bune actriþe românce din
actualitate, care poate rivaliza cu actriþele
de la Holywood foarte uºor.
Comedia “Strãini în noapte” prezentatã la
Opera Naþionalã din Bucureºti este un
mare success de public. Poate datoritã
distribuþiei, care readuce pe scenã doi
mari artiºti ai teatrului românesc. Poate ?i
datoritã regiei semnate de maestrul Radu
Beligan, veteranul scenei româneºti, un
mare actor ºi om de culturã ce nu poate fi
uitat niciodatã ºi pe care trebuie sã îl
respectãm mereu. Sau poate cã acest
success este datorat necesitãþii
publicului român de a asista la un act
cultural complet ºi, în acelaºi timp, de a
scãpa de problemele zilnice prin râs,
modul cel mai sãnãtos de a te relaxa ºi de
a învãþa.
Nu putem ºti sigur, deoarece ar trebui
fãcut un sondaj printre spectatori, lucru
destul de dificil. Dar cel mai îmbucurãtor
fapt este cã teatrul are public ºi mai ales
public tânãr .
CRONICÃ
“TEATRALÔ
În final, vã doresc sã veniþi la teatru cât
mai des, pentru cã el ne învaþã multe
lucruri bune, el ne relaxeazã ºi ne
întinereºte prin zâmbetele prin care le
aduce in suflete. Veniþi la “Strãini în
noapte”, mãcar pentru a îl revedea pe
“Mãrgelatu'” scenei, Florin Piersic.
Tudor Sicomaº
"Trebuie sã încerci necontenit sã urci
foarte sus, dacã vrei sã poþi sã vezi foarte
departe" Constantin Brâncuºi
pace
odatã cu mine s-a nãscut pãmântul
din apã,
la început era o câmpie limpede,
- aºternut neatins de visul mizer -,
lumina era planã ºi … oricât ai fi mers
înainte, nu-þi regãseai paºii
cum a îndrãznit sã moarã Columb,
se spune cã am crescut,
poate din aceasta pricinã
þãrâna apãsatã se-ntoarce în apã,
câmpia magnetizatã de lanuri în vânt se
micºoreazã
lumina e pe undeva rotundã în gând,
odatã cu fiecare asfinþit
încerc sã mor cu ochii largi
mã întind în aºternut boþit de mersul
vieþii
mã plouã inima-n blândeþe ºi-mi spun
banal fãrã a fi neapãrat religios:
nu lãsa dragostea sã se stingã de tot.
obsesie
am un fel de obsesie
a somnulului
când mã întrec prin labirint
cu cineva de sus,
întunericul inundã oasele
începând de la gleznã,
pe coridoare dau de þeasta mea
oferitã soarelui de alte
ºi alte palme,
vãd un cal prãvãlit pe nisipul vieþii
într-un þarc cu vedere nocturnã
la fereastra ce muºcã din tãlpi
cu maxilare de iarbã,
am un fel de obsesie.
Dan Iordache
3
 EVENIMENTE
Zona Interferenþelor Poetice
Candid Stoica. Cartea este un
jurnal savuros al întâmplãrilor
consemnate de autor timp de 19
ani. Prefaþa volumului este
semnatã de maestru Radu
Beligan ºi este o realã
recunoaºtere a meritelor
autorului, a talentului pe care
Candid Stoica îl trece de pe
02.03.2009
În fiecare lunã, în prima zi de luni,
vine KARMA! Aºa s-a întâmplat ºi
în data de 02 Martie când prietenii
noºtri de la formaþia de muzicã
folk au dãruit tuturor
domniºoarelor ºi doamnelor din
salã câte un mãrþisor ºi tuturor
celor prezenþi câte un exemplar
din Revista ZIP.
Un gest frumos care aduce
primãvara mai devreme în inimile
noastre.
scenã pe teritoriul deloc uºor de
stãpânit al suportului de hârtie.
Volumul poate fi achiziþionat de
doritori de la Librãria Eminescu ºi
Compania de Librãrii Bucureºti.
Filmul lansãrii îl puteþi viziona pe
www.asociatiaadsum.ro.
20.02.2009
În foaierul Teatrului de comedie
EdituraZIP a lansat volumul
Acele lucruri aiuritoare care se
petrec în spatele scenei autor
11.04.2009
A doua sâmbãtã din lunã
înseamnã o nouã sesiune
deschisã a Cenaclului de Searã
Bucureºti. Manifestarea are loc
începând cu orele 17.00. Locul
de desfãºurare este Sala 10 a
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
4 * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
Colegiului Naþional Bilingv
G.Coºbuc, strada Olari, nr 29-31.
(punct de reper Foiºorul de Foc.)
Nu uitaþi de sfertul academic! Dar
mai ales nu uitaþi cã existã douã
tipuri de sferturi academice : cel
european care înseamnã cã poþi
întârzia 15 minute peste ora
întâlnirii ºi cel englezesc care
presupune sã vii cu un sfert de
orã mai devreme. Noi preferãm
sfertul academic englezesc !
Intrarea este liberã de cercuri　
!
ÎNTÂLNIRE
Sub talpã sfârâind prundiºul
Vin înspre tine mai curat
Cu o mirare
ªi mi-e sete
Lãsând în urmã chipurile moarte
Pãrerile cu noduri strânse lacom
Izbânzile târându-se ca ºerpii
Rãcoarea mâinii tale
Scrâºnirile alungã
Ce-aproape eºti acum
Frumoaso
Cã s-a-nclinat ºi cerul
Chiar trebuia s-ajung
Sã las în urmã veºtede surâsuri
Pãrerile
Izbânzile
De aºteptare buzele crãpate
Sã-þi murmure
ªi-mi pare cã te ºtiu
Demult de tot când lumea se zbãtea
Într-un grãunte fãrã de prihanã
Plutind în beznã muzical
Îndrãgostito.
PRIETENIE
Prietenie,
Apã vie...
Dacã te beau, dau celuilalt un nume
Strãvechi, fãrã de murmur.
E cum aº frânge-o pâine...
Prietene,
Sã scrijelim în scoarþa
Stejarului cu frunza de aramã
Un glas. Un jurãmânt.
Tu, încrustatã àripã de fluture
În ranã!
Robert Toma
 Zona Interferenþelor Poetice
Plajã
pe cearºaful alb
lumina mirosea a valuri, a vânt
ºi a leandri.
steagul acela vorbitor era sufletul meu
împãienjenit de fericire.
cãutam poezia de nicãieri în oglinda
soarelui.
pe buzele ei
setea îºi aruncase nãvodul rãdãcinilor
în carne.
voluptatea umbrei
era atât de blândã încât dumnezeu,
pe un mãgãruº,
râdea ocolind smârcurile.
Dan Iordache
ÎNSINGURAT
Însingurat fãrã pricine,
Uitat în mine însumi chiar de mine,
Atâþia m-au vãzut fãr' sã mã vadã,
M-au ascultat þinând aceeaºi sfadã.
Frânturi de fricã ºi de vorbe reci
Prin lume umblã coperind poteci
ªi-aº vrea sã recunosc mãcar un jind,
O strângere de mânã licãrind.
Dar nu-i nimic decât auzul meu –
Plesnit cãrbune într-un ºemineu.
PRESIMÞIRE
Pe la ureche pliscul
Tot ºuierã flãmând,
Sã-mi cearã, poate, numele.
Cere-mi orice, fãptura toatã, anii
Sau vorbele care se frâng pe-ntinderi
De oase ºi zãpezi necunoscute,
Dar nu-mi ucide gândul,
Nemiºcat
În sinea lui,
Prea bucuros pe sine
Întrebându-se.
FEMEIE
Femeie, tu,
Cu mâinile tale
Mirosind prefãcut a zãpezi,
Cu focul tãu cu tot
Suind ºerpesc!
Pe umãrul meu gârbovit de ispitã
Nu-þi mai culci tâmpla cu griji
ªi-n graba ta veselã abia recunosc,
Abia mã cunosc,
Femeie.
Robert Toma
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
* Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
Rondelul frunzelor uscate
Grãmezi stau frunzele uscate
Printre copaci un trist decor...
Sã fi avut ele pãcate
În lunga varã de amor?
În timpul ãsta, verzi ca ace
Stau frunzele pe crengi de brad
În munþi e liniºte ºi pace
În plinã noapte stele ard.
Sunt brazii logodiþi pe viaþã
Cu frunzele ca niºte ace...
Grãmezi stau frunzele sub ghiaþã
Ca-ntr-o imensã carapace...
Pãcatul lor se pierde-n ceaþã!
Florin Iordache
…paºi
Lumina îþi învãluie chipul;
Rãsfiratã printre degetele perdelei
Se aºeazã liniºtitã în palma mea.
În glasul adierii
Vin paºii ce-mi vor dãrui
O îmbrãþiºare.
Picurã urmele pierdute
Prin fardul risipit pe obraz
mã sãruþi cu ochii închiºi.
Braþul mov al apusului mã refuzã
Ochii rãsar pe ºevaletul ultimei raze
Din ziua ce se sfarmã la orizont.
Te aud cum alergi prin mine,
Te simt în tremurul pleoapei.
Nu existã umbre ale
cuvintelor
Luna plinã din ceruri e smulsã
De braþele crescute în mine
Din dorinþa de a nu exista umbre
Ale cuvintelor ºoptite,
Din dorinþa de vorbi de sãrutul
Ascuns în razele ei.
Petalele irisului se frâng în cãutare,
Sub paºii femeii.
Izvoare ascunse lumineazã tãcerea
Ce m-a ascuns de mine
În macabrul timp al celor ce regretã.
POEZII
Ura ºi neîncrederea împietrite în
plãmâni
s-au dizolvat în privirea ta
ascultând înscrisurile trupului astral.
În urmele spiritului posedat de umbre
acum este viaþã.
Cãtãlin Bolohan
Doinã la puterea a doua
bogãþiile din toamnã
se strecoarã prin canea.
ca-ntr-un joc înc-o petalã
strânge sâmburii de nea.
împletind dorinþe grele,
pruncii stau lipiþi de geamuri,
codrii zornãie de stele,
caii se spetesc în hamuri...
iernile îºi cern pe sticlã
Vinovate stãri de ghiaþã
priponind pentru o clipã
limba flãcãrii, semeaþã...
lemnul cântã lângã sobã
zgândãrind fumul din horn,
cand Moºnegii stau de vorbã
ºi vorbind, parcã, adorm...
Pedigree
Þi-am povestit cum te iubeam asearã?
cum îþi sfâºiam cu dinþi albi, de lup
tânãr ºi iute...(la mânie, doar!)
gleznele inspirate de dorinþe?
cum fãceam piruete impecabile
de matador -aproape- neînvins?
*
Þi-am povestit cum zâmbeam superior,
strivind -între dinþii mei albi, de lup
tânãr ºi iute...(la mânie, doar!)-
un chelãlãit de cãþelandru ud
ori de câte ori sãrutul tãu mã rata,
ricoºând elegant pe alte buze?
*
Þi-am povestit de ce eu
-cu dinþii mei, atât de albi,
de lup tânar...(la mânie, doar!)-
mã pierd, dupã toate uzanþele,
în menuetul tremurãtor
din privirile tale?
*
Þi-am povestit? ce dreptate avea tata,
cu dinþii lui, cândva albi,
de lup (la mânie, doar!):
"iar te împiedici în cerurile din fântani?
împiedicã-te, lupiºorule,
poate rãmâi aºa!"
Ion Gabriel Puºcã
5
 FRAGMENT
DE ROMAN
În timp ce în România anului 1988 se mai
dãrâmau biserici ºi se sistematizau sate,
la comanda istericã a soþilor Ceauºescu,
Gorbaciov a surprins lumea printr-o
nouã iniþiativã ºi anume renunþarea
statului sovietic la politica ateistã. Cu
mare fast Biserica Ortodoxã Rusã a
aniversat 1000 de ani de la creºtinarea
ruºilor. Reprezentanþii clericilor ruºi de
pe Mapamond au fost invitaþi la
Moscova. Erau vizaþi cu deosebire
clericii Bisericii de rit vechi ai lipovenilor,
aºa numiþii raskolnici. Printre ei s-a aflat
ºi teologul Andronic Bobrescu din Brãila,
cumnatul Iuliei Semionovna. În vara lui
1971, înainte de perfectarea cãsãtoriei,
lui Florin Genoiu i s-a fãcut o propunere
nãucitoare ventitã din partea
h a b o t n i c u l u i c l e r i c .
-Domnule Florin,cel mai bine pentru
dumneata ºi trãinicia unirii cu Iulia ar fi ca
sã treci la Biserica noastrã de rit vechi
prin rebotezare...Vei avea numai de
c â º t i g a t
Propunerea a declanºat o furtunã în
familia Genoiu, mama Geta ameninþând
cu sinuciderea dacã se va întâmpla aºa
ceva. ªi nu s-a întâmplat, dar relaþiile lui
Florin Genoiu cu cumnatul teolog au
rãmas de atunci tensionate. Andronic
Bobrescu ºi-a continuat planul de
prozelitism cu ªtefãniþã, pe care se
poate spune cã la vârsta de 3 ani l-a þinut
ostatec la Brãila mai multe luni...Numai
ameninþarea cu divorþul l-a adus pe
copilul ªtefãniþã în sânul familiei de
d r e p t . . .
Acum ,când relaþiile cu lipoveanca
deveniserã ºi mai tensionate, Florin
Genoiu se apucã sã studize la Biblioteca
Academiei date despre istoria
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
6 * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
Zona Interferenþelor Poetice
Preambul la o acþiune de divorþ
lipovenilor, cu speranþa cã va înþelege în arderea pe rug a patronului lor spiritual
sfârºit mentalitãþile ºi obiceiurile Avakum în 14 aprilie 1682. O bunã parte
a c e s t o r a . . . din ei migreazã din Rusia în mai toatã
Aºadar cine erau lipovenii?...Rãspunsul lumea. Cei ajunºi la gurile Dunãrii, în
este indubitabil: ruºi refugiaþi din Imperiul Otoman se vor numi lipoveni
Imperiul Rus în mai multe valuri datoritã codrilor de tei pe lângã care s-au
succesive din cauza persecuþiilor aºezat. Îndeltnicindu-se cu pescuitul, ei
religioase. Mai în glumã mai în serios ºi-au confecþionat lotcile din lemn de
descoperind faptele istorice, Florin t e i . . .
Genoiu îºi zise în sinea lui...”cât se poate -Vezi tatã, aceasta este istoria adevãratã
de ciudat, dacã ruºii nu l-ar fi avut Þar pe a lipovenilor ºi nicidecum bazaconia cã
Alexei Mihailovici Romanov (1629- sunt niºte barbari cu bãrbi, beþivi ºi care
1676), care a domnit 31 de ani (1645- castreazã bãrbaþii dupã ce au fãcut un
1676), n-aº fi dat peste lipoveancã ºi nici n u m ã r d e c o p i i . . .
ªtefãniþã nu s-ar fi nãscut… “ Chiar ºi -Mãi bãiatule aici nu e vorbã nici de
relatatã pe scurt, domnia ºi faptele istorie ºi nici de literaturã!...Lipoveanca
Þarului Alexei Mihailovici, tatãl lui Petru ta nu se comportã ca o norã
cel Mare, sunt impresionante. Dupã ce a adevãratã!...Cum sã ne interzicã sã
preluat domnia la vârsta de 16 ani, vizitãm apartamentul fãcut cu bani
tânãrul Þar a trebuit sã înfrunte o munciþi de mine ºi de maicã-ta?...Cum
rebeline antiboiereascã în 1648, cu sã-i interzicã nepotului nostru sã ne
consecinþe dramatice pentru stabilitatea viziteze când l-am îngrijit ºi i-am salvat
tronului sãu. Un sprijin neaºteptat dar ºi viaþa când avea 10 luni?...Nu mai e de
condiþionat i-a venit din partea suportat!... Cu lipoveanca la divorþ,
Mitropolitului Nikon al mãcar sã-i tragem o sperieturã!
Novgorodului(1605-1681) devenit
Patriarh la 1 august 1652. De la 1652 Florin Iordache
pânã în 1658 Þarul ºi Patriarhul Nikon au
condus Rusia împreunã ºi în urma
rãzboaielor cu Polonia ºi Suedia, au OCHIUL PAMÂNTULUI
alipit Rusiei: Smolensk, Ucraina ºi o
parte din Belarus. Pentru a îndepãrta
influenþa catolicismului, Nikon a introdus Ochiul solar al Pãmântului
ritualul grecesc-bizantin prin reformele Ne vede prin oceane,
sale religiase. Cea mai controversatã Prin mãri albastre
mãsurã a fost obligarea credinciosului ªi ne plânge
ortodox de a se închina cu primele trei Prin fluvii ºi izvoare.
degete de la mâna dreaptã, strânse ªi, uneori, îl doare
mãnunchi, simbolizând în acest fel pe Nisipul deºertului
Tatãl, pe Fiul ºi Sfântul Duh. Mulþi Care îi intrã în ochi.
crdincioºi ruºi refuzau acest rit ºi În ochiul solar,
rãmâneau la cel vechi, închinându-se cu Neînchis niciodatã...
douã degete de la mâna dreaptã.
Reformele lui Nikon au fost respinse de o RITUAL
. parte a Sinodului, cel mai vehement
cleric arãtându-se Protopoul Avakum Eu am dorit mereu sã-mi fac
Petrovici(1620-1682). Sinodul din 1658 Bisericã dintr-un copac,
ºi unii prieteni ai Þarului au reuºit sã-l Cu-altar de frunze
înlãture din Scaunul Patriarhal pe Nikon, ªi de crengi foºnind.
Rusia râmânând timp de 6 ani fãrã ªi-asupra mea
Patriarh. Discuþiile canonice ºi Cruce sã-mi steie
frãmântãrile populare continuã pânã în Calea Lactee.
anul 1666 (numãrul Fiarei, 666) când Clopote sã-mi fie
reformele lui Nikon sunt adoptate de Þar Tunete de vijelie
ºi Sinod, iar raskolnicii sunt anatemizaþi. ªi cu lumânãri din fulgere
La rãscoala atamanului cazacilor de pe La slujba de ungere.
Don, Stenka Razin, raskolnicii participã Astfel sã simt ºi eu
în numãr mare ca duºmani ai Þarului. Degetul lui Dumnezeu.
Înfrângerea lui Razin ºi decapitarea lui în
Piaþa Roºie în 16 iunie 1671, atrage ºi
represiunile þariste împotriva Costache Popescu
raskolnicilor, care au culminat cu
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
 Zona Interferenþelor Poetice
Stãtea în aºteptarea startului în poziþia aceea
devenitã pentru el aproape fireascã, cu un
genunchi pe linia de start ºi cu cele douã
palme alãturi pe aceeaºi linie. ªi ca
întotdeauna îºi privea pantofii aceia speciali,
gândiþi de alþii a fi numai buni pentru alergare,
pentru a fi ocrotitorii picioarelor care trebuiau
sã doboare recorduri. Aveau niºte tãlpi foarte
subþiri, apoi pe deasupra erau tot felul de
dungi ºi de petice în culori de obicei vii ºi
clare, mai totdeauna trimiþând cãtre firmele
care sponsorizau jocurile sportive. Asta
pentru cã nimic nu se mai putea desfãºura
fãrã bani ºi sponsori, iar el acum se gândi ce
bine ar fi fost sã alerge desculþ, chiar pe pista
de beton aspru. I se pãru o idee bunã ºi se
gândi sã ridice mâna dreaptã în sus, aºa se
vedea cã el cere încã un moment de
amânare a startului ºi arbitrii trebuiau sã þinã
seama de el. Se duse pe marginea pistei ºi se
descãlþã. I se pãru imediat cã e mult mai uºor,
se întoarse ºi privi pantofii aceia cu o
curiozitate nouã, vãzu culorile de pe fondul
alb de piele finã ºi uºoarã ºi îi veni în minte iar
visul repetat de mai mult timp. Zâmbi ºi
confirmã cã acum startul poate avea loc, se
aºezã la locul lui pe un genunchi ºi pe palme,
se simþea privit de toþi ºi ºtia cã dacã va
învinge se putea ca arbitrii sã îi conteste
victoria din cauza vreunor prevederi de
regulament neºtiute de el. Dar dacã nu îi
atrãseserã atenþia acum, el se considera apt
de cursã ºi o va alerga. O mie de metri, de
zece ori câte o sutã, de o sutã de ori câte
zece, de o mie de ori câte unul. Doar atât ºi
vãzu iar pentru o clipã vaporul lui alb din vis.
Acum, cu auzul atent, asta îl fãcu sã se
gândeascã la o pãdure ºi nu putea sã
înþeleagã prea bine legãtura dintre aceastã
pãdure ºi vaporul lui alb, visat de câtva timp
noapte de noapte. Pãdurea ºi pãmântul,
copacii ºi frunzele, apa ºi cerul, vaporul lui cu
pânzele albe ca laptele, umflate în vântul
blând. O plutire linã aºa cum presimþea cã va
fi aceasta cursã de o mie de metri.
Era finala cursei la acea olimpiadã ºi chiar în
ziua aceasta el împlinea douãzeci ºi unu de
ani. Îi vorbiserã toþi ceilalþi de semnificaþia
aceasta, de acea stare de majorat care se
acorda altãdatã la vârsta asta, de maturitate,
de tinereþe, de multe altele. El asculta aºa
cum ascultase de când avea ºapte ani, atunci
i se privise trupul la ºcoalã ºi fusese
comparat cu un cal slab. Apoi fusese dus sã
alerge ºi pe la paisprezece ani simþise cã
devine cu adevãrat un cal slab ºi ºtiu cã va
alerga. Nu avea importanþã unde ºi cum, el
va alerga. Îl cãlãuzirã spre club, antrenorii îl
adulmecarã cu simþuri numai de ei
cunoscute, lui nu-i pãsa, va alerga ºi atât.
Mai pe urmã se trezi cum ascultã cu atenþie
pe Bach ºi arta fugii, ca un fel de ironie
istoricã a lui, ºtia cã se poate alerga ºi pe
clapele pianului ºi ale orgii, asta îl ajutã ºi
mai mult ºi observarã asta ºi antrenorii lui,
aceia care credeau cã ºtiu totul. El râdea în
sinea lui aºa cum râd poate caii tineri.
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
* Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
VAPORUL ALB
Pe mãsurã ce se apropiase de ziua asta
aflase cã cele trei cifre de ºapte adunate de
cei douãzeciºiunu de ani ai lui aveau puteri
nebãnuite. Cã poate chiar în clipa asta,
auzind focul cel orb al pistolului de start, se
realiza semnul acestor de trei ori ºapte, cã
poate acele puteri magice ale visului vor
umfla pânzele albe ale vaporului lui, la fel de
albe cu maioul lui, cã poate alt cal aleargã
odatã cu el în alte lumi. Porni cu piciorul puþin
dezechilibrat, se forþã sã îndrepte, efortul lui
se simþi, pe alãturi se vedeau trecând ceilalþi,
strânse din dinþi ºi recuperã. I se pãru un
semn rãu chiar de ziua asta numai a lui.
Depãºi cu aerul în piept, sub presiune ca într-
un cazan, ºtia cã alergarea asta cere oxigen
cu o foame de neînchipuit, ºtia ºi cã muºchii
lui sunt la apogeul vârstei lui magice de trei
ori ºapte în aceastã zi ºi la aceastã olimpiadã
a lui. Auzi de alãturi suflul neritmic al celui
care se apropia ºi înþelese cât de greu alerga
acela din cauza culorilor de pe trupul lui, nu
erau decât o sumã de reclame þipãtoare. Asta
îl îngreuna ºi atunci simþi ce bine e sã ai
pânzele albe ale corãbiei tale cu tine mereu,
ce bine e sã simþi bucuria vântului care îþi
dãruie aerul atât de necesar în fuga asta
destinatã nu numai þie, ci ºi altora, dar poate
fãrã acelaºi sens cu al tãu. Culoarele, da,
culoarele de alergare, culoarele sau culorile,
un joc la care se gândi la prima sutã de metri.
Era primul.
La paisprezece ani se schimbase. Picioarele
i se lungirã deodatã, capul crescu ºi el, iar
dacã se privea în oglindã se strâmba ca
atunci când era mic ºi îºi scotea limba. Dar
era altcineva ºi se agita fãrã sã ºtie de ce
trebuie sã devinã o maºinã de alergat
impecabilã, aºa cum i se spunea, lui îi plãcea
totuºi asta ºi se vedea alergând ca pe o vale
de munte cu gura larg deschisã, uneori
chiuind de o bucurie fãrã margini, alteori
gemând din adâncul pieptului cu o durere
necunoscutã. Simþea cã creºte ºi mai simþea
cum cresc ºi cerinþele de la el, noi limite, noi
performanþe ºi recorduri, mereu mai repede,
mai iute, mereu alte secunde împuþinate,
zecimi, miimi ºi alte diviziuni ale acelui ceva
cu care se lupta parcã toatã lumea ºi cãruia ei
îi spuneau timp. El de-abia începuse sã
viseze corabia sau vaporul lui alb.
κi simþea sudoarea curgând contra
curentului de aer pe faþa lui ºi ºtia cã e bine,
asta reducea frecarea cu aerul ºi sporea
viteza. ªtia multe despre ceea ce trebuia sã
facã. Mecanica acestei alergãri era în
genunchii lui fini, dar puternici, în fibrele
muºchilor supli ºi în gleznele lui. Acum era
desculþ ºi alerga liber. Fãrã nimic altceva
decât ceea ce era de folos acestei mecanici.
Genunchii lui erau asemenea unor roþi de
locomotivã, iar viteza doar el o doza cu
mãiestria celor mai buni mecanici. O
mecanicã biologicã în care ceilalþi se
grãbiserã sã investeascã. Gândul acesta îl
pãtrunse acum cu tristeþe ºi nu-ºi mai dori
decât sã se simtã cu adevãrat un cal cu suflet
BREASLA
CUVÂNTARILOR
de om. Se bucurase mereu de trupul lui,
suplu ºi atletic, slab ºi cu plãmânii tari, cu
oasele asemenea celor ale pãsãrilor, uºoare
ca fulgul de parcã ar fi avut aer în loc de
mãduvã. Fusese comparat cu o pasãre dupã
recordurile lui, iar odatã a fost întrebat de un
reporter cât de sus poate sã mai zboare ºi nu-
ºi mai amintea decât cã la auzul întrebãrii
timpul se oprise. El însã nu se putea opri,
ajunse tot primul la douã sute de metri. Zbura
cu adevãrat ºi auzea mulþimea de pe acel
stadion la fel cum auzea cântecul brizei mãrii.
Paºii lui se desfãºurau normal, deºi era
desculþ. Clipele astea de oprire din gândurile
lui supravegheau adrenalina ºi ceilalþi
hormoni. Oxigenul ºi apa din muºchi, totul
trebuia sã-l asculte, acum la aproape trei sute
de metri. Corabia lui se pregãtea sã atingã
viteza maximã ºi încãlzirea se apropia de
sfârºit.
Se apropie iar un altul, din partea dreaptã, cu
un suflu care i se pãru foarte regulat ºi
uniform încã la trei sute de metri. Dar acela
nu-l depãºi, doar i se alãtura ºi simþi cum
încearcã sã-i dubleze ritmul picioarelor ºi
apoi pe acela al respiraþiei. Era mult mai mare
ca el, mult mai greu ºi simþea cã nu-l va
depãºi din cauza asta. Patru sute de metri.
Urma o cotiturã a pistei ºi vãzu deodatã chiar
în lumina ochilor lui fulgerul blitz-ului de
reporter scãpat probabil din vedere de
oamenii de ordine. Lacomi de imagini ºi de
dureri vândute bine, reale ºi transparente ca
sudoarea, dar mereu sudoarea altora. Îi
cunoºtea bine, nu-l lãsaserã nici o clipã în
pace. Acum auzi numai trosnetul sec al
genunchiului drept spart de asfaltul pistei,
doar acel sunet rupse totul în aºchii mici ºi
mai simþi curentul de aer al celor din urmã
sãrind peste trupul lui asemene unor cai.
Calul nu calcã niciodatã un om cãzut pe
pãmânt, asta o ºtia bine ºi el. Calul e o fiinþã
nobilã din altã lume ºi gândul ãsta îi alina
durerile de parcã ar fi plutit pe corabia lui
albã. Se mai gândi cã la cinci sute de metri se
oprise totul, dar cã aceste cinci sute de metri
fuseserã doar ale lui ºi nu mai aveau nimic în
comun cu cei trei de ºapte ai zilei lui. Ceilalþi
alergau, el nu.
Cel care câºtigã cursa lui rupse panglica de
la capãt cu pieptul. Arena vuia ºi dupã aceea
lui i se înfãºurã genunchiul cu o altã panglicã,
tot albã, la fel ºi coatele. Iar cursa lui abia
acum începea. Cu tot felul de metale nobile
purtate pentru tot restul vieþii în piciorul lui
drept.
Nu-i nimic, pe vaporul lui alb va putea sã þinã
timona cu ambele lui braþe ºi i se va pãrea cã
vântul îi duce corabia prin pãdurile în care
crescuse tocmai lemnul acelei corãbii. ªi va
respira aerul bogat ºi curat cu plãmânii lui de
alergãtor. Sub copacul cerului.
Abia atunci se va opri cu adevãrat.
Costache Popescu
7

Cocoºi, floricele, pop-corn….
Primentuþa era o þigancã încã tânãrã ºi
ar fi putut fi ºi frumoasã, dacã albeaþa nu
i-ar fi cotropit ochiul stâng, reumatismul
nu i-ar fi îndoit ºira spinãrii ºi nu ar fi
umblat cu mâna întinsã, pipãind aerul,
nu cerând pomanã. Era sãracã dar
mândrã, nu venea la noi decât sã ne
spele rufele, sã ºteargã sticla de lampã,
sau, în Postul Mare sã facã floricele
(cocoºi) din porumb. 'merican. Atunci,
Primentuþa purta ciurul, larg cât gura
fântânii, pe umeri, ca pe o cobliþã îl cãra
ºi, cu bãþul de alun fãrã noduri ne bãtea
în poarta, care nu era nicicând încuiatã.
Aºa era ritualul.
- La coocoocoºi, copii! ….Cocoºi.
Mama lãsa þesãtura-n rãzboi, bunica
plãcinta pe vatrã, tata … ei, tata lãsa
paharul cu vin nebãut, ºi urca în pod
dupã ºtiuleþi, care trebuiau sã fie uscaþi
cum îi, sfarogul. Ce-o fi „sfarogul” nu
ºtiam atunci, nu ºtiu nici acum.
Între timp, în tinda cu tavanul înãlþat
peste vatra cuptorului, mama aþâþa focul
cu fuior de cânepã peste care arunca
vreascuri anume adunate din gardul
vechi al grãdinii.
Mirosea a licheni ºi iarbã topitã în apã de
varã, a sudoare de om sãnãtos, a lapte
dulce de vacã ºi respiraþie de copil.
Apoi, focul devenea vâlvãtaie, sare roºie
pe rana jãraticului pe care Primentuþa îl
înteþea suflându-i aer proaspãt cu foiul.
Când limbile se întindeau cât nu îi era
voia, lua apã în gurã apoi o þâºnea
printre dinþi, potolind cu ea vâlvãtaia.
Descânta mai întâi boabele, apoi le
turna ca pe o apã, în ciur. Îl ridica pe
braþele ei slabe ºi dezgolite de mânecile
cãmãºii subþiate de atâta purtat. Îl
legãna, îl balansa ca dansatoarea din
Orient o tamburinã pe care a aºezat în
strat subþire, o avere de preþ. Þinea ochii
închiºi, cu genele fardate de funingini ºi
obrajii vopsiþi în culorile focului care, o
urmãrea, i se supunea ca un amant
obiºnuit cu toanele femeii.
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
8 * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
Zona Interferenþelor Poetice
κi unduia ºoldurile, zvâcnea din buric,
ridica ºi-ºi lãsa fruntea în flãcãri doar cât
sã-i sarã sãmânþa scandalului sau, sã-l
domoleascã, sã-l stingã, dupã cum
cerea lucrarea aia de împlinit.
Þiganca borborosea întruna
descântecul trecându-ºi umbra de
zeitate pãgânã peste peretele nostru dat
în var coºcovit.
Era o fãrâmã din vremurile care
trecuserã peste locul în care oamenii se
priveau în oglindã o datã pe an ºi fãrã sã
se mai recunoascã. În prezenþa ei
nimeni nu dorea nici nu îndrãznea sã
scoatã un cuvânt nici bun, nici rãu.
Apoi, la un semn doar de ea ºtiut, primul
bob, al doilea, zeci de boabe plezneau,
împroºcau miez diafan în falduri de
ninsori ºi petale ca din flori de spin
sãlbatic.
Tinda bunicii se umplea de poveºti
nespuse, de taine gata sã fie destãinuite
ºi, de la un capãt la altul al cãtunului,
câinii începeau sã latre, sã-ºi transmitã
mesaje.
Peste noi toþi trecea Îngerul.
Îngerul? Nu l-am vãzut niciodatã la faþã ,
dar îl ºtiam acolo, sus, ca pe un copil în
cãmaºã lungã ºi albã.
Acum ºtiu, trebuie cã va fi fost doar o
boare de aer, un fuior de omãt venit
dinspre Nord, peste ciurul în care
cocoºii Primentuþei cuceriserã spaþiul,
nu mai aveau loc sã se învârteascã, sã
se ia la bãtaie.
- Fãrã sare, cã-þi asudã picioarele!
Repeta aceeaºi povaþã, cam arþãgoasã,
bunica. Apoi, fugea la cuibar, de unde se
întorcea, în ºorþ, cu ouã de puiucþã. Câte
unul pentru fiecare „pocniturã”.
Primentuþa rãsturna cocoºii din ciur în
ligheanul cu email roºu. Singurul lighean
de pe uliþa noastrã, ce-ºi avea un loc al
lui printre copãi, coveþi ºi albiile care,
toate s-a evaport mai apoi, ca un strop
de rouã stins de soare.
Þiganca sta cu noi la aceeaºi masã.
Morfolea în gingii floricelele de porumb ºi
ne bea delevarul, cu care, tata nu uita
niciodatã sã o cinsteascã.
Când se lãsa fumul serii peste zãpada
de pe acoperiºuri, Primentuþa îºi lua
ciurul la spinare, legãtura cu cele câteva
ouã de gãinã tânãrã ºi, cu ghetele ei
uriaºe ºi scâlciate, se îndrepta spre
prãvãlie, unde, negocia pentru un
pachet de „Naþionale”.
În lumea aia, banii, ca monedã de
schimb, nu se inventaserã.
Melania Cuc
Eterna Evã
de Floarea Necºoiu
Se zice cã Dumnezeu, dupã ce l-a
plãmãdit pe Adam, i-a dat în stãpânire
grãdina Edenului, observându-l clipã de
clipã – ca orice Pãrinte dornic sã-ºi vadã
odrasla în evoluþie ...
L-a vãzut cã a mirosit florile, a pipãit
corolele, de care ºi-a apropiat obrazul ...
A mâncat pe alese fructele, s-a jucat cu
gâzele ... S-a împrietenit cu toate
animalele cu care se zbenguia. A bãut
apã la toate izvoarele, s-a scãldat în
oglinda lacurilor, a admirat rãsãritul ºi
apusul soarelui,a alergat prin ploaie
întrecându-se adesea cu vântul ...
În nopþile cu lunã plinã se juca de-a v-aþi
ascuns cu umbrele. Când Selena arãta
ca o secere, tãia snopi de raze din stele
ºi le arunca pe ape, cãci nu avea cui sã le
dãruiascã. În nopþile de varã se urca în
Carul Mare, vizitând în iureºul trãsurii
celeste constelaþiile ...
În lungile nopþi de iarnã colinda cerurile
în Carul Mic. Se apropia ºi de Pãmânt ...
dar aici era liniºte ... Uneori Adam cãdea
pe gânduri, mai ales când vedea cum se
jucau mâþele cu pisoii lor, cum îºi hrãnea
leoaica puii, cum îºi alãpta orice femelã
progeniturile. A vãzut Tatãl Creator
tristeþea din ochii lui Adam ºi a înþeles cã
suferea din cauza singurãtãþii ...
ªi i-a venit ideea: a luat un pumn de tinã,
pe care l-a frãmântat cu migalã ºi
dragoste. A adãugat un strop din
gânguritul porumbeilor, un ciripit din
gãlãgioasa ceartã a vrãbiilor, ceva din
zborul diafan al fluturilor, un crâmpei din
grija cloºtii pentru puiºorii ei din puf de
aur, o parte din hãrnicia ºi tenacitatea
furnicii, puþin din priceperea albinei.
A adãugat maiestuozitatea si puterea
leoaicei, unduirea ºerpilor, zvelteþea ºi
agerimea veveriþei,arcuirea ºi torsul
pisicuþei, ºiretenia vulpii,
neastâmpãrul maimuþei, ataºamentul
ºi devotamentul câinelui, docilitatea
mãgarului, rezistenþa ºi elasticitatea
calului, blândeþea oii ...
Continuare în pagina 10
 Zona Interferenþelor Poetice
Noi va propunem, dumneavoastra decideti!
Dragi prieteni,
Mai aveti cateva saptamani in care puteti
decide spre ce activitati de interes public
sa fie directionata o mica parte din
impozitul pe care il platiti la bugetul
statului.
Acest lucru nu cere nici un efort financiar
din partea dumneavoastra, banii fiind
oricum retinuti sub forma de impozit. Dar
puteti decide ca un mic procent, 2% din
acesti bani, sa intre in bugetul unei
anumite organizatii neguvernamentale,
a carei activitate doriti sa o sprijiniti.
Noi va supunem atentiei Asociatia
Adsum, organizatie care isi propune sa
promoveze cultura. Puteti afla mai multe
despre activitatea Asociatiei pe
www.asociatiaadsum.ro
Pentru a veni in intampinarea
dumneavoastra, in caz ca va decideti sa
ne sprijiniti, v-am atasat si formularul
230, completat cu datele noastre.
De asemenea puteti trimite si altora
aceasta solicitare, orice contributie este
binevenita.
Va multumim,
Asociatia Adsum
Despre sistemul 2%
Sistemul "2%" permite contribuabililor
persoane fizice sa directioneze 2% din
impozitul lor pe venit catre o organizatie
neguvernamentala.
Acum aveti posibilitatea sa va implicati si
sa decideti în mod direct ce se întâmpla
cu impozitul dumneavoastra.
Ce este sistemul 2%?
- Este un sistem prin care avem
posibilitatea de a decide în mod direct la
cine ajung 2% din impozitele platite anul
trecut.
- O posibilitate de a sprijini financiar
asociatii si fundatii cu programe de
interes public.
- O optiune personala, confidentiala, de
a întari financiar organizatii civile pe care
le cunoastem si avem încredere ca pot
face ceva pentru comunitatea în care
traim.
Ce nu este sistemul 2%?
- Nu este o sponzorizare.
- Nu este o donatie sau contributie.
- Nu influenteaza impozitul de
recuperat de catre cetatean în urma
regularizarii, acolo unde este cazul.
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
* Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
- Nu ne costa nimic, doar efortul de a
completa un formular simplu.
Direcþionarea a 2% din impozitul pe venit
nu vadã dreptul de a cere vreun
beneficiu financiar sau de altã naturã de
la organizaþia în cauzã, însã puteþi
urmãri activitatea acesteia ºi puteþi
decide dacã o veti sprijini ºi în anii
urmãtori.
Nu trebuie decât sa completati
formularul atasat cu datele personale,
conform explicatiilor de mai jos si astfel
ne sprijiniti în munca noastra de
promovare a culturii romanesti.
Cum trebuie procedat?
Daca aveti venituri din salarii:
Completati declaratia 230 (punctele A si
B). V-am atasat formularul, in format
PDF, completat cu datele Asociatiei. Nu
trebuie decat sa il printati si sa il
completati cu datele dumneavoastra. Nu
va faceti probleme daca nu cunoasteti
suma corespunzatoare a 2% din impozit.
Va fi calculata de catre organele fiscale.
La formularul completat atasati fisa
(fisele) fiscale primite de la angajator
(formularul 210) si le depuneti la
administratia financiara pâna pe 15 mai
2009.
Daca aveti venituri din alte surse:
Completati declaratia 200, punctul III.
Cei care obtin, pe lânga salarii, si alte
venituri,
vor completa declaratia 200 "Declaratie
speciala privind veniturile realizate în
anul 2008",
la toate capitolele aferente tipului de
venit obtinut, inclusiv capitolul III.
Destinatia sumei reprezentând 2% din
impozitul pe venitul anual datorat.
Formularul poate fi descarcat aici.
La formularul completat atasati fisa
(fisele) fiscale primite de la angajator
(formularul 210) si le depuneti la
administratia financiara pâna pe 15 mai
2009.
Sfertul Academic
Ion Pillat (n. 31 martie 1891, Bucureºti - d.
17 aprilie 1945, Bucureºti), poet, membru
corespondent al Academiei Române. A fãcut parte
din cercul „Gândirea”, colaborând cu principalele
reviste literare din epocã. A condus, împreunã cu
alþi scriitori, revistele „Flacãra”.
Lalele
De pe podele urca valuri moi
De umbra si pe masa se intind.
Oglinda-si limpezeste iazul mort
Intr-un izvor cu seara cristalin.
Lumina zboara vie peste geam.
Amurgul din afara le-a uitat
Lalelele ce galbene mai ard
In sfesnicul subtirelui pahar.
Potirul nou al florilor e pumn
Inchis usor pe cate-un licurici,
Potirul lor de portelan acum
Isi strange-n umbre focul licarit.
Lalele stinse din odaie fug,
Oglinda-n apa mortilor le ia,
Naluca lor, in vis, ramane fum.
Asa doresc si sufletu-mi sa stea.
Poemul într-un vers
Un singur nai, dar câte ecouri în paduri.
Trecutul
În ochii verzi porþi marea spãlatã de
furtuni.
Ciocârlia
Din praºtia câmpiei lumina cântã sus.
Zvon
E roiul de albine sau numai amintiri?
Întâlniri
O piersicã pufoasã ºi fraged un obraz.
Amurg
Iubirea ta m-ajunge cu umbre tot mai
lungi.
Plaja
Nisip, talazuri, spume ºi scoici – tu,
nicãieri…
9

Eterna Evã
A amestecat totul picurând aromele
lanurilor de grâu ºi floarea soarelui, ale
ierburilor, ale apei, ale tuturor florilor,
impregnându-i-le în piele ºi în plete ... A
luat un strop de cer ºi i-a dat culoarea
ochilor, o razã de soare i-a pus-o în
priviri, o picãturã de ploaie i-a aninat-o în
colþul ochilor, iar pe buze i-a fixat râsul
stelelor ºi zâmbetul zorilor ... ªi i-a suflat
duh de viaþã minunii zãmislite din toate
ale cerului ºi pãmântului, Dumnezeu
insuºi iubind aceastã creaþie.
L-a chemat pe Adam:
- Uite, Adame, ca sã nu mai suferi de
singurãtate, îþi dãruiesc prima femeie, pe
care am creat-o anume pentru tine. Ia-o,
cunoaºte-o, iubeºte-o ºi fiþi fericiþi .. Se
numeºte Eva – adicã viaþã, pentru cã, o
sã vezi, împreunã veþi da naºtere vieþii,
dar numai ea va purta în pântecele ei
copilul vostru – puiul de om cu care veþi
popula Pãmântul..
A luat Adam mâna Evei ºi a pornit-o pe
întortocheatele cãrãri ale Edenului. Eva
s-a agãþat naivã ºi jucãuºã de o creangã
ºi s-a dat huþa, apoi s-a cãþãrat în pom ºi
þintea coºul pe care-l þinea Adam ...
râdea când fructele cãdeau alãturi ...
Apoi Eva se tãvãlea prin iarbã, se arunca
în valurile apei, se bãlãcea fericitã ...
Dispãrea o vreme ...
Au trecut aºa câþiva ani ºi intr-o zi Adam
a luat-o de mânã pe Eva ºi s-a dus la
Dumnezeu.
- Doamne, te rog, ia-o înapoi pe
Eva!
- De ce? A întrebat mirat ºi
contrariat Tatãl Ceresc.
- De când mi-ai dãruit-o, nu i-a tãcut
gura o clipã, m-a alergat prin toatã
Grãdina, nimic nu-i place, mereu vrea
altceva, e zvãpãiatã ... Ce mai! N-o
înþeleg nicicum! Nu-i ghicesc gândurile
ºi intenþiile ... Nu-i ºtiu dorinþele ... Nu-i
pricep nici plânsul, nici râsul ... Cert este
cã Eva este o mare pacoste pe capul
meu ...
S-a uitat Dumnezeu la cei doi,
admirându-le tinereþea, trupurile
vânjoase ºi frumoase, pãrul ce le
strãlucea în soare, ochii cu priviri
drãgãlaºe...
- Dar de iubit, ai iubit-o, Adame, pe Eva
ta?
- Ce este aceea – iubire, – Doamne?
- Nu cred cã ºtiu, Adame! Vezi tu, eu sunt
cel ce v-am plãmãdit pe voi din lut ºi v-
am duh de viaþã din chiar duhul meu.
Speram sã-mi spuneþi voi cum este când
iubeºti ... Eu vã iubesc ca Pãrinte ºi
Creator – voi vã veþi iubi ca bãrbat ºi
femeie. Adam a cãzut pe gânduri. Eva,
nemulþumitã ºi rãvãºitã, a plecat
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
10 * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
Zona Interferenþelor Poetice
singurã, fãrã chef, sã colinde grãdina.
Era preocupatã, îngânduratã. „Ce a vrut
sã spunã Dumnezeu? Ce nu am fãcut
noi în rãstimpul în care am zburdat pe
malul izvoarelor, prin poieniþe, prin
tufiºuri?” A strãbãtut aleile, s-a uitat la
fiecare copac ºi, deodatã, s-a trezit în
faþa unui pom din ale cãrui roade nu se
înfruptaserã nicicând ºi, cu agerimea
maimuþei, s-a cãþãrat în pomul
necunoscut, care a îmbiat-o cu fructele
lui roºii ca apusul, galbene ca luna ...
A rupt fructul cel mai mare ºi ºi-a înfipt
dinþii în coaja lui, în care zãceau arome
necunoscute ... „Ce zemos! Ce
parfumat! Ce gust rãscolitor! ªi întreaga
fiinþã a Evei a fremãtat! Mintea s-a agitat,
inima a bãtut altfel, mai repede, mai
puternic! A luat câteva fructe ºi a fugit sã-
l caute pe Adam. L-a gãsit ghemuit
undeva, nãpãdit de tristeþe. „Adame, uite
ce fructe am cules eu astãzi! Vezi, noi, în
jocul nostru, n-am ajuns niciodatã la
acest pom cu roade atât de ...”ªi Eva,
uitându-se la Adam, a rãmas
înmãrmuritã. Îl vedea parcã pentru prima
datã pe cel cu care se jucase pânã
acum. I-a cãutat ochii lui negri, ºi-a
adâncit privirea în profunzimea lor ºi o
altã lume s-a deschis: sufletul lui Adam.
La rându-i, acesta a mâncat fructul adus
de Eva ºi ... deodatã, ca într-o
strãfulgerare, a privit o altã Eva. Mai întâi
i-a luat mâna ºi i-a mângâiat-o pentru
prima datã ... ªi un fior i-a strãpuns
inima. S-a oglindit în ochii ei ºi a vãzut
parcã cerul cu toate stelele lui ... I-a atins
pãrul ºi pielea ºi toatã fiinþa a tremurat:
„Aceasta-i Eva de ieri? Dar eu de ce nu
am vãzut-o astfel atâta amar de ani?” ªi,
într-un colþ al minþii lui rãscolite de zeci
de întrebãri, un gând i-a rãspuns:
„Pentru cã nu mâncaseºi din pomul
cunoaºterii!” „Ce este pomul cunoaºterii,
Doamne?” „Este acela care face poame
din al cãror miez vor izvorî toate
întrebãrile tale referitoare la ceea ce vei
vedea, vei auzi, vei simþi, vei pipãi, vei
gusta ... Te vei strãdui eoni ani sa capeþi
rãspunsuri. Vei trãi mii ºi mii de vieþi,
încercând sã te cunoºti pe tine ºi pe cei
ce te vor urma, cãci tu ca spirit eºti deja
veºnic!”
ªi, deodatã, s-a luminat! Avea ce sã
facã. Se plictisise sã tot alerge dupã
umbre ºi dupã Eva, sã se scalde, sã ia
totul din pom fãrã grija ... Eva mesteca
alene un sâmbure din fructul acela
miraculos ... S-au privit îndelung ºi au
vãzut cã sunt diferiþi în anumite zone ale
trupului. „De ce?”, a fost prima întrebare.
ªi nu se ºtie din ce colþ de trup a zvâcnit
dorinþa de a se apropia altfel decât pânã
acum. Adam era încântat de ce vedea.
Eva avea umeri rotunzi, sâni tari,
asemãnãtori fructelor din care mâncase,
ºolduri bine arcuite .... ochi senini ...
privire ademenitoare, pãr din soare ...
Eva îi simþise toate furnicãturile din
suflet, din minte ºi din piept.
Adam încerca sa pãtrundã misterul
fiinþei de lângã el. „De ce plângea uneori
Eva? Dar când râdea, ce voia sã spunã?
Când stãtea îngânduratã, ce se
petrecea în fiinþa ei? Trupul ei îºi dorea ºi
altceva în afarã de hranã, somn ºi apã?
Dar sufletul ei dupã ce tânjea?” I-a
mângâiat atunci trupul ce vibra sub
atingerea lui ... Ochii strãluceau ... Inima
bãtea nebuneºte ...
Buzele s-au apropiat ... ªi amândoi au
auzit ºoaptele venite de undeva din
suflet... ªi atunci au descoperit cã în
corpul lor sãlãºuieºte în abis un alt eu –
îºi spuneau ce nu-ºi ziseserã niciodatã
pânã atunci .... Erau nãpãdiþi de emoþii
necunoscute, care nu aveau nici mãcar
nume: erau dorinþe, pãreri, chemãri
tainice ale hãului interior.
Peste câtãva vreme, trupul Evei se
rotunjea altfel. Într-una din zile, Eva a
luat mâna bãrbatului ºi i-a pus-o pe
pântecele ei.
O zvâcnire dinlãuntru i-a provocat o
necunoscutã tresãrire: simþise inima
micului Adam ce pulsa în una viaþã. L-au
copleºit emoþii ºi a fremãtat de fericire.
„Aha! Iatã primul locuitor al Pãmântului
... Minunata mea Evã!” ªi o cãldurã l-a
învãluit, l-a ameþit, l-a înalþat. „Aceasta
sã fie iubirea?”, s-a întrebat Adam.
„Toatã aceastã emoþie ce te ridicã lângã
Dumnezeu simþindu-se tu însuti
Dumnezeu? Toatã aceastã luminã in
care sclipesc florile pãmântului? Acest
zbor de rândunele ºi de fluturi?
Ameþitorul cântec al îngerilor ºi freneticul
dans al stelelor? Susurul izvoarelor ºi
freamãtul pãdurilor? Rãcoarea zãpezii ºi
zbaterea vântului? Miracolul ploii ºi
murmurul spicelor? Focul macilor ºi
cerul albãstrelelor?”
Peste alte câteva luni, Adam si Eva s-au
dus în faþa lui Dumnezeu, ducând în
braþe o micã fripurã!
- Þi-am adus, Pãrinte, viaþã nouã, pe
care noi am zãmislit-o din dragoste, cu
dragoste!
- Aºa, carevasãzicã, acum ºtiþi ce este
dragostea!
- Pãi, Doamne, nu este starea aceea
sublimã ce nu poate fi spusã în
cuvinte?
continuare în pagina 11
 Zona Interferenþelor Poetice
Continuare din pagina 10
-　Nu ºtim cum s-o exprimãm,
Stãpâne al nostru, dar simþim cã
numai Tu eºti iubire ºi ce naºte din
Iubire.
- Dacã voi aþi dat viaþã puiului de
om cu iubire, înseamnã cã ºi el e
Dumnezeu, cosubstanþial mie! ªi,
când toþi locuitorii Terrei vor
înþelege asta, pe Pãmânt va
dãinui Iubirea!
Naivul Adam ºi curata sa Evã au
înþeles ei atunci ceva, dar micul
Adam a luat povestea de la capãt,
aºa ca pãrintele sãu. ªi toþi
bãrbaþii de la al doilea Adam
încoace se întreabã ce este, cu
adevãrat, Iubirea. Dar Eva? Cine-
Ce este Eva? ªi toþi sunt nãpãdiþi
de întrebãri ºi dorinþa de a ºti. A
fost bine sau rãu cã Eva a gãsit
Pomul Cunoaºterii?
Întrebãri ... Rãspunsuri ...
Experienþe ... Viaþã ... Dragoste ...
Destin ...
ªi uite aºa avem ce face, mai ales
cã fiecare Adam ºi fiecare Evã tot
se mai strãduiesc sã ºtie ce este
dragostea, pentru cã va trebui sã
spunã cândva lui Dumnezeu.
E stare sau sentiment? E cântec
sau strigãt? E ºoaptã sau þipãt de
dor al fiinþei? E „întâmplare” ori ne
este întreþesutã în toatã fibrele
vãzute ºi nevãzute ale trupurilor
noastre? E jar ºi gheaþã sau
luminã ºi tenebrã? E cu adevãrat
Dumnezeul Suprem în al cãrui
spaþiu trebuie sã trãim? E sete de
tine sau foame de celãlalt? E
înplinire sau dezamãgire? E
triumf sau înfrângere? E umilinþã
sau demnitate? Este drumul spre
tine sau spre Dumnezeu? E
marea tainã a vieþii noastre? E
lacrimã ºi zâmbet? E zbor ºi
prãbuºire? E doar o aprindere a
simþurilor? E dorinþã sau vis? E
realitate sau fantasmã dupã
care alergãm? E amãgire sau o
certitudine? E joc sau trãirea cea
mai complexã a noastrã? Este
experienþã ºi devenire? Este
modalitatea de a ne re-crea pe
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
* Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
noi prin noi? E singulara cale de
acces la infinita sursã de
cunoaºtere a Spiritului Universal?
E furie ºi calm? E sângerarea
urcuºului pe brânci spre a atinge
sublimul? Poate câte puþin din
toate. Dacã chiar Dumnezeu nu
ne-a spus ce este, atunci
înseamnã cã drumul cãtre luminã
este lung ºi greu, dar va fi fericit
cel care îl va parcurge ºi va
înþelege – ºi în final îi va spune lui
Dumnezeu:
- Oh, Doamne, ce bine cã am
ajuns la Tine. Tu eºti Iubirea,
Doamne, dar ne-au trebuit mii de
ani sã te gãsim!
Primeºte-ne, aºadar, în Cerurile
Tale, precum ºi noi Te primim în
sufletele noastre!
Îþi mulþumim pentru tot CE ESTE!
Floarea Necºoiu
Pãsãrile Zaki
Pãsãrile Zaki începuserã sã-mi
trimitã semne în acele ore ale
nopþilor întunecate ºi fãrã lunã.
Sunete ascuþite pe care numai ele
le trimiteau ºi numai pentru mine,
cel care eram capabil sã le
înþeleg. ªtiam de mult cã vor veni
acele cântece, la fel de bine cum
ºtiam cã pãsãrile Zaki nu puteau
zbura singure. Aveau nevoie
pentru asta de oameni ºi tocmai
de aceea cântecul lor pãtrundea
asemenea aerului mai întâi prin
nas, apoi prin plãmâni ºi de acolo
creºtea prin sânge ºi se
rãspândea pe linia ºirei spinãrii.
Când pasãrea ºtia cã are gata un
asemenea cuib, atunci prin
mâinile omului treceau fiorii unor
aripi ºi cântecul pãsãrii primite se
fãcea zbor.
ªi dacã omul acela era însoþit în
viaþa lui de întuneric, deºi nici o
viaþã de om nu este cu totul
întunecatã, atunci pãsãrile Zaki îl
ridicau foarte sus, aproape de nori
ºi-l lãsau apoi sã cadã de acolo.
Fãceau lucrul acesta pentru cã
era necesar sã fie aºa, pentru ca
omul sã cadã, sã se loveascã ºi
sã-l doarã. Le durea ºi pe ele
atunci, aºa cum îl durea pe omul
acela. Dar numai aºa omul se
trezea, numai aºa putea vedea
stând la cãpãtâiul lui pasãrea Zaki
având grijã de el. Atunci omul
învãþa sã-ºi descopere mai mult
forþa spiritului decât puterea
braþelor. Putea acum sã audã
cântecul fluierat de trei ori doar
pentru el de pasãrea Zaki.
Niciodatã pãsãrile Zaki nu
zburaserã altfel.
Când omul era destul de crescut
ºi înþelegea, aºa cum
înþelesesem eu, cã poate zbura
cu pasãrea aceea care se dãruia
numai lui, atunci pasãrea Zaki se
bucura. Iar eu mã bucuram la fel
de mult, însemna cã eram pregãtit
pentru zbor ºi nu voi mai fi trântit
de pãmânt ca sã mã trezesc. Asta
probabil cã se întâmplase
altãdatã ºi dacã eu nu-mi mai
aminteam nu avea nici o
importanþã.
Pãsãrile Zaki aveau aripi mari ºi
verzi, fosforescente, iar trupul lor
era roºu ca sângele arzând.
Atunci când cântau, un sunet
întreit ºi ascuþit ca o tânguire,
trupul ºi aripile lor erau numai
setea de oameni ºi zbor. Pentru
cã niciodatã nu puteau zbura
singure.
Iar câteodatã, destul de rar însã,
omul era dus în zbor acolo sus, în
lumea de deasupra norilor, în
lumea pãsãrilor Zaki. Acolo omul
era adoptat, îngrijit într-un mod cu
totul ºi cu totul deosebit ºi
devenea ºi el pasãre Zaki. Pentru
lucrul acesta, toate pãsãrile Zaki
se fãceau cu mult timp înainte
mult mai frumoase ºi penele lor
fosforescente luminau nopþile
fãrã lunã în culori nemaivãzute
vreodatã.
11
 REVISTA
Zona
Interferenþelor
Poetice
Dumnezeu trecând prin vine
Eu sunt amantul vagabond
Atâta vreau ºi pentru mine :
ªi þinându-mã, gând viu,
Doar cu gândul mijlociu.
eu sunt amantul vagabond mereu
ce calc pe buzele-þi încireºate
ºi mã încurc -nemernic derbedeu!-
în aurul întunecat din pãrul tãu
ºi-n ochii tãi cu strãluciri de noapte.
Costache Popescu
eu sunt -sã nu mã bei cu cana!-
fântâna ta cu apã vie
iar unda mea îþi rãcoreºte geana
ºi-þi înfioarã sânii pe sub ie.
* Iar eu nu vreau sã fiu la modã.
Ce-am sã te fur o datã, Cosânzeanã,
ºi-am sã te duc în satul meu
ca sã-nþelegi ºi tu ce-nseamnã
tãrâm uitat de timp ºi Dumnezeu.
Un vameº sau un podar
Dintr-o lume în zadar.
acolo-s oamnenii mai blânzi, mai buni
Trecãtor peste hotar
iar ploaia parcã-i de mãtase
Cãlãtorului hoinar
castele de furnici stau sub goruni
ºi toate-s, Cosânzeano, mai frumoase.
în satul meu ºi iarna ºi furtuna
sunt dulci ca pruncul alãptat la sâni.
moºnegii povestesc la foc într-una
de Fãt-Frumos ºi zmei hapsâni.
acolo sunt copacii în pãdure
Gând Viu
mai deºi ca boabele pe un ciorchine
la fiecare pas e câte-un rug de mure
Un gând viu, gând mijlociu,
iar moartea ne-a uitat ºi nu mai vine.
De un gând intermediar...
Pãrere suflatã în suflet,
ªi ºoptitã mult prea rar
când te-oi fura- mai fatã- am sã te ascund
în cea mai depãrtatã poeniþã
unde un râu danseazã gol în prund
iar cerbii au pe coarne coroniþe.
* Pe data de 11 aprilie vã aºteptãm la o nouã
ºi pot sã fac acestea toate
cãci sunt amantul vagabond mereu
ce calc pe buzele-þi încireºate
ºi mã încurc -aºa sunt eu!-
în aurul întunecat din pãrul tãu.
Leucemie mieloblasticã
este maladia de care suferã Micu ªtefan Cãtãlin din Bârlad.
Colegii lui de liceu au strâs 70 000 de euro din cei 120 000 de
euro necesari operaþiei de transplant de mãduvã care îi poate
da ºansa sã ajunga ºi el cap de familie. ªI TU ÎL POÞI AJUTA SÃ
TRÃIASCÃ!
BRD Sucursala Bârlad, titular Micu ªtefan Cãtãlin, Cont
RO21BRDE380SV22091683800 ºi Banca Transilvania
Sucursala Bârlad, titular Micu Elena, Cont în RON
R098BTRL03801201822962XX sau în Euro
R047BTRL03804201822962XX
issn : 1844 - 6701
Pentru a fi publicaþi în paginile
revistei ZIP aºteptãm materialele
dumneavoastrã pe adresa de mail
editurazip@gmail.com
iar de þi se-nfioarã sânii pe sub ie.
cãnd apa crudã-þi rãcoreºte geana
sunt eu! -fântâna ta cu apã vie-
ºi nu cumva sã nu mã bei cu cana!
Ion Gabriel Puºcã
CANCER
Se poartã cancerul acum, iubita mea,
Tu, de-ai veni acum la mine,
Îmbracã-te în moda veche,
E pentru tine floare la ureche.
Culorile modei înghit tot mai mult,
Actori, scriitori, oameni politici
ºi proºti deopotrivã.
Nu-i sta-mpotrivã acestui val
de modã în vigoare.
Se poartã cancerul acum, iubita mea,
Hai, noi sã fim de modã veche,
Restul e floare la ureche,
O rimã ticluitã ºi frumoasã
Peste moderna lume canceroasã.
　
Nu vreau sã port vreun cancer de comandã,
Doar poezia mea aduc ofrandã
ªi-s îmbrãcat în ea de mult, de ani.
Pentru costumu-acesta nou n-am bani.
Costache Popescu
sesiune deschisã de lucru a Cenaclului de
Searã. Lucrãrile au loc începând cu orele
17:00 la Colegiul Naþional Bilingv George
Coºbuc, strada Olari nr. 29 - 31. Punct de
reper: Foisorul de foc.
Director : Ion Gabriel PUÞCÃ
Redactor þef: Adina STOICESCU
Redactori: Mariana SAVA,
Tudor SICOMAª, Lia STOICESCU
Graficã ºi DTP: Cãtãlin BOLOHAN,
Crãiþa-Silvana ªERBÃNESCU
Contact
editura Z.I.P.
tel: 0728586680
e-mail: editurazip@asociatiaadsum.ro
str. Ion Þuculescu, nr. 19, bl.C37, ap.7
Bucuresti, sect.3, cod: 031611
Tipar executat la tipografia
SC NoraTipcom SRL.
Clipa dã sens!