REVISTA
Artã poeticã
Vicente Huidobro (1839-1948), Chile
Versul sã fie o cheie
Mii de porþi sã deschidã.
O frunzã cade; ceva trece în zbor;
Sã fie creat cât cuprind ochii,
Iar sufletul în ascultare sã se
cutremure.
Inventeazã lumi noi ºi pãzeºte-þi
cuvântul;
Adjectivul ucide când nu dã viaþã.
Ne aflãm în ciclul nervilor.
Muºchiul atârnã
Ca o amintire în muzee;
Dar nu de asta vom fi slabi:
Adevãrata vigoare
Sãlãºluieºte în creier,
De ce cântaþi trandafirul, o, poeþi !
Faceþi-l sã înfloreascã în poem;
Numai pentru noi
Trãiesc toate aceste lucruri sub
Soare.
Poetul este un Demiurg.
(traducere Dinu Flãmând ºi Omar
Lara)
Cãrþile mele
Jorge Luis Borges (1899-1986),
Argentina
Cãrþile mele (care nu ºtiu cã eu exist)
Fac parte din mine la fel ca acest
chip
Cu tâmple ºi ochi cenuºii
Pe care în zadar îl caut în oglinzi
ªi-l pipãi cu mîna fãcutã cãuº.
Nu fãrã-ndreptãþitã amãrãciune
Mã gândesc cã toate cuvintele mele
esenþiale
Care mã exprimã se aflã în aceste
zile
Care nu ºtiu cine sunt eu, nu în cele
pe care le-am scris.
E mai bine aºa. Cuvintele morþilor
Mã vor exprima pentru totdeauna.
(traducere Andrei Ionescu)
Tres caras
Lucian Blaga (1895-1961)
El niño ríe:
„¡La sabiduría y mi amor es el
juego!”
El joven canta:
„¡El juego y mi sabiduría es el amor!”
El niño ríe:
„¡El amor y mi juego es la sabiduría!”
(în traducerea lui Omar Lara)
Cai
Murilo Mendez (1901-1975), Brazilia
Pe întinsul câmpiei pustii trec în
galop caii.
Unde se duc ?
Merg sã caute capul Delfinului
rostogolindu-se pe trepte.
Nervoºii caii-ºi scuturã-n aer
coamele lungi-albastre.
Unul o þine-n dinþi pe alba actriþã
moartã pe care-a scos-o din ape.
Ceilalþi duc exporatorilor dispãruþi
mesaje ale vântului.
Sau duc grâu populaþiilor
abandonate de ºefii lor.
Zvelþii cai albaºtri nechezã cãtre
avioane
ªi bat pãmântul aspru cu copitele
strãlucitoare.
Sunt rãmãºiþele unei rase vechi
tovãraºã cu omul
Care îi va schimba cu cai mecanici
ªi îi va arunca în abisul isoriei.
Nerãbdãtorii cai albaºtri închid curba
orizontului,
Trezind clarinete în zori.
(traducere Dinu Flãmând ºi Omar
Lara)
Paºii îndepãrtaþi
César Vallejo (1892-1938), Perú
Tatãl meu doarme. Chipul lui
prestant
O inimã aratã, liniºtitã.
E-acum atât de bun... Doar eu sunt,
De-o fi ceva amar în el.
Singurãtate-n casã; rugãciuni;
ªi despre fii nu-i astãzi nici o veste.
Tatãl meu se trezeºte ºi ascultã
Fuga-n Egipt, nesfârºitul adio.
E-acum atât de-aproape...
De-i ceva-ndepãrtat ãn el, doar eu
sunt?
ªi mama rãtãceºte acolo prin
gradinã
Simþind un gust ce nu mai are gust.
E-acum atât de dulce, de-ndepãrtatã,
blândã, drãgãstoasã.
(traducere A.E. Baconsky)
UN HOMBRE SE INCLINA SOBRE
EL BORDE
Lucian Blaga (1895-1961)
Me inclino sobre el borde:
no sé -¿es el borde del mar
o del pobre pensamiento?
Cae mi alma en las profindidades,
resbalando como el anillo
de un dedo enflaquecido por las
enfermedades.
Ven, final, extiende tu ceniza sobre
las cosas.
Ningún sendero es ya muy largo
Y ningún llamado me ahuyenta.
Ven, final.
Sobre los codos otra vez
me levanto a un palmo de la tierra
y escucho.
21 Martie - Ziua Internaþionalã a Poeziei
El agua azota los acantilados.
Fuera de esto nada, nada,
nada.
(în traducerea lui Omar Lara)
Am venit din exil
Carlos Augusto Leon (1914),
Venezuela
Din lung exil eu m-am întors în þarã,
Dar sunt ºi azi în þara mea strãinul;
Îngãduit e inimii doar chinul
Când al plãcerii fruct mi-l depãrtarã.
A' noatre baºtini de rãzboi scãparã
ªi dragostea-mi din ele-ºi soarbe
vinul,
Dar credincios pãmântului simt
spinul
În suflet ºi mã simt strãinul, iarã.
În minerale,-n animale,-n plante
E frumuseþea vie, larg cuprinsã,
ªi-n cerul liber, vast ºi nepãtat,
Dar dublu, chipul vieþii un talant e;
Tristeþe, plâns, neliniºte nestinsã
ªi-n þara lui poporu-i exilat.
(Radu Boureanu)
Inima mea
Raúl González Tuñón (1905-1974),
Argentina
Luaþi-mi totul – cãrþile,
lampa, condeiul
ºi aerul din plãmâni;
ºtergeþi-mi de pe retinã
peisajele þãrii,
din amintire –
feþele neaburite de vreme,
strãzi, trenuri, vitrine.
Gãuriþi-mi haina cu gloanþe,
înãbuºiþi-mi glasul curat.
Chiar de-ar fi sã nu mai existe în veci
nici dangãt de clopot,
nici vin,
nici micuþe corãbii cu pânze,
vârâte în sticle – jucãrii de matrozi –
inima mea va bate ca ºi mainainte
în front
cu inimile soldaþilor Libertãþii.
(Traducere Romulus Vulpescu)

Talion
Gellu Naum (1915-2001)
Ojo por nariz diente por flor
cal por sangre hombre por fruto
luego existía aquella casa ininterrumpida
y el cuchillo de fieltro de agua
existían muchos cajones llenos de niebla
existía una silla y se hacía una virtud
luego existían los casilleros llenos de
hojas
y los píes y los botines y la melancolía
y unas cuantas palabras en un tubo de
madera
y ya no sé dónde y ya no sé por qué
y todas se compensaban se
compensaban
(în traducerea lui Omar Lara)
Pot sã scriu versurile cele mai triste
acum
Pablo Neruda (1904-1973), Chile
Pot sã scriu versurile cele mai triste
acum.
Sã scriu de pilda :”noaptea-i înstelatã
ªi tremurã sub gheaþã, in depãrtare,
aºtrii
Vântul nopþii se roteºte prin ceruri ºi
cântã”.
Pot sã scriu versurile cele mai triste în
noaptea asta.
Da, am iubit-o ºi, uneori, ºi ea m-a iubit.
In nopþi precum aceasta, am avut-o în
braþele mele
ªi, sub cerul fãrã margini, am sãrutat-o
de atâtea ori.
Ea m-a iubit ºi, uneori ºi eu am iubit-o ;
Cum sa nu fi iubit nemiºcarea
marilor sãi ochi.
S-ascult imensa noapte,
mai imensã fãrã ea.
ªi versul cade-n suflet ca roua peste
iarba.
Ce importanþã are cã dragostea mea n-o
mai poate pãstra ?
Noaptea e plinã de stele ºi eu sunt fãrã
ea.
Aceasta-i tot. În depãrtare cineva cantã.
În depãrtare.
Cu aceasta pierdere sufletul meu
nu se poate împãca.
Ca ºi când ar dori s-o apropie, ochii mei
o cautã.
Inima mea o cautã, ºi ea nu e cu mine.
Aceasta noapte leagãnã aceiaºi arbori,
Numai noi, cei de atunci,
nu mai suntem aceiaºi.
N-o mai iubesc, e adevãrat,
Dar cât am iubit-o !...
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
2 * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
Zona Interferenþelor Poetice
Marea
Jorge Luis Borges (1899-1986),
Argentina
Mai înainte de a þese visul
(Ori spaima) mituri ºi cosmogonii
ªi de-a se scurge timpul zi de zi,
Ea, marea, exista, cu-ntreg abisul.
Dar marea cine-i? Ce fiinþã oare
Din veac pãmântu-l sapã-n temelie
ªi una-i ºi multiplã, agonie,
Abis ºi vânt, sclipire ºi-ntâmplare?
Cine-o priveºte o vede-ntâia datã
Mereu, cu încântarea ce o lasã
Doar lucrurile simple, o frumoasã
Amiazã, luna, zarea-mpurpuratã.
Dar marea cine-i? Cine-s eu? Voi ºti
Când se va scurge cea din urmã zi.
(Traducere Andrei Ionescu)
TODO HOMBRE
Geo Bogza (1908-1993)
Todo hombre a quien no puedo amar es
para mí una
fuente de profunda tristeza.
Todo hombre a quien he amado y ya no
puedo amar,
significa para mí un paso hacia la
muerte.
Entonces cuando ya no pueda amar a
nadie, moriré.
Vosotros, los que sabéis que merecéis
mi amor, tened cuidado
para no matarme.
(în traducerea lui Omar Lara)
Oglinda
Jorge Luis Borges (1899-1986),
Argentina
De mic copil de-oglindã mã speriam,
Temându-mã alt chip sã nu-mi arate
Ori o anostã mascã ce ascunde
Ceva îngrozitor. Ori nu cumva
Tãcutul timp ce-adastã în oglindã,
Ieºit din matcã, sã inunde malul
Închipuirii mele ºi sã scoatã
Tot felul de dihãnii din adâncuri.
(N-am spus la nimeni, cãci eram sfios.)
Acum mã tem ca nu cumva oglinda
Adevãratul chip sã mi-l arate,
De umbre rãvãºit ºi de pãcate.
Speriatu-mi suflet Domnul doar îl ºtie.
(Traducere Andrei Ionescu)
Optzeci de balcoane
Baldomero Fernández Moreno (1886-
1950), Argentina
Sunt optzeci de balcoane
ºi nici o floare nu-i,
Sunt optzeci de balcoane
în tot acest imobil...
Ce se petrece, Doamne, cu locatarii lui?
Nu pot iubi culoarea,
urãsc parfumul nobil?
Se pleacã piatra nudã la trista ei ursitã...
Balcoanele cu gratii ce mari
tristeþi exprimã!
Nu locuieºte-n casã vreo fatã logoditã?
Poetul cu iluzii visând, pierdut, o rimã?
Nu vrea sã vadã nimeni,
privind de la fereastrã,
În cópii micºorate, grãdina, prin perdele;
Ascensiunea rozei,
muºcate într-o glastrã
ªi gura iasomiei zâmbind între zãbrele?
Deteºti un crin – pe zborl
de pasãre þi-e ciudã,
De prozodii ºi cântec ºi
dragoste nu-þi pasã!
Clavir n-o sã rãsune,
sãrut n-o sã se-audã...
... Sunt optzeci de balcoane ºi nici o
floare-n casã!
(Traducere Romulus Vulpescu)
De centenares de mástiles
Mihai Eminescu (1850-1889)
De centenares de mástiles
Que les puertos abandonan,
¿Cuántos serán abatidos
Por los vientos, por las olas?
De los pájaros de paso
Que van cruzando los cielos,
¿A cuántos extraviarán
Ya las olas, ya los vientos?
Que la buena suerte ahuyentes,
O el ideal de que gozas,
Te siguen a todas partes
Ya los vientos, ya las olas.
Borrosa queda la idea
Que atraviesa por tus versos,
Vuela siempre confundida
Por las olas, por los vientos.
(în traducerea lui Omar Lara)
Am întâlnit pe drum o fatã
Omar Lara (1941), Chile
Nu-þi mai cer nici mãcar sã te odihneºti,
micuþa
mea femeie de neamânat.
Cãci gluma asta a iubirii, aceastã
mãiastrã loviturã de a ne ºti necesari
a câºtigat teren, ne-a împresurat cu
bunã-ºtiinþã:
noi minþile ni le-am pierdut.
Am hotãrât cã asta e iubirea.
Rãmâne de ºtiut cum o vom folosi
în ce chip fericit pentru toatã lumea
ºi înainte de a fi prea târziu.
 Zona Interferenþelor Poetice
Dulcele blestem
Alfonsina Storni (1892-1938), Argentina
Case-nºirate, case-nºirate, case-
nºirate,
case-nºirate.
Pãtrate, pãtrate, pãtrate,
case-nºirate.
Popoarele-au acuma suflete pãtrate,
ideile-n ºirag înºirate
cu colþurile date pe spate.
Pânã ºi eu, biata fatã-a mãmuchii,
am plâns ieri, vai mie, o lacrimã
în patru muchii.
(Traducere Ion Frunzetti)
El nacimiento de la perla
Aurel Rãu (1930)
En el grano duro de la arena
En el grano duro de la arena de los
días y las noches
En la carne como una bala,
Gota de hielo se hace la lágrima,
Globo celeste, ínfimo cielo – y el faro
grita,
El mar acuna.
(în traducerea lui Omar Lara)
Pregãtirea de moarte
Manuel Bandeira (1886-1968), Brazilia
Viaþa e un miracol.
Fiecare floare,
Cu a ei formã, culoare, aromã,
Fiecare floare e un miracol.
Fiecare pasãre,
Cu penajul, cu zborul, cu cântecul ei,
Fiecare pasãre e un miracol.
Spaþiul, infinit,
Spaþiul e un miracol.
Timpul, infinit,
Timpul e un miracol.
Memoria este un miracol.
Conºtiinþa e un miracol.
Totul este miracol.
Totul, mai puþin moartea.
- Fericitã moartea, cãci este þinta
tuturor miracolelor.
(traducere Dinu Flãmând ºi Omar Lara)
Înserare
Gabriela Mistral (1889-1957), Chile
Îmi simt inima în duioºie
Topindu-se precum ceara:
Sunt un ulei întârziat
ªi vinele mele nu sunt un vin,
ªi simt cã viaþa mea pleacã în fugã
Tãcutã ºi dulce precum gazela.
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
* Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
PARA ALABARTE...
Geo Bogza (1908-1993)
Para alabarte basta un solo verso:
por tu boca me besa todo el universo
(în traducerea lui Omar Lara)
XXXIII
César Vallejo (1892-1938), Perú
Dacã-ar ploua în noaptea asta, m-aº
retrage
Cu o mie de ani înapoi.
Mai bine cu o sutã, nu mai mult.
Ca ºi când n-ar fi fost niciodatã-ar
rãmâne
Povestea ce-o mai trãiesc.
O, fãrã mamã, fãrã iubitã, fãrã doinþa
De-a mã pleca iscodind pânã-n fund
Adâncimile negre,
Ar sta-n noaptea asta torcând
Fibra vedicã,
Lâna vedicã a sfârºitului meu, firul
Diavolului, întins ºi trecut prin urechile
A douã limbi
Ce-n dezacord cu timpul bat în acelaºi
clopot!
De-mi povestesc viaþa mea
Sau povestesc cã nici n-am fost
vreodatã,
n-am sã ajung sã mã eliberez.
Nu va fi cel ce încã n-a venit, ci doar
Acela ce-a sosit ºi-a ºi plecat,
Acela ce-a sosit ºi-a ºi plecat.
(traducere A.E. Baconsky)
Cavalerul fuge de ce i-e scris
Omar Lara (1941), Chile
Pânã ºi frunzele acestei dimineþi
vor cãdea în cele din urmã
pe iarba umedã ori pe ciment.
Automobile le vor face una cu
pãmântul
de la primele ore
þâºnind cu viteze ameþitoare.
Emoción de otoño
Nichita Stãnescu (1933-1983)
Ha llegado el otoño, cuida mi corazón,
Con la sombra de un árbol o mejor con
tu sombra.
Tengo temor a veces que
ya no te veré,
Que alas me crecerán agudas
hacia el cielo,
Que te vas a esconder en
algún oho extraño
Y que se cerrará como hoja ajenjo.
Me acerco entonces
a las piedras, callo
Tomo las palabras las ahogo en el mar.
Y le silbo a la luna,
la saco y la transformo
En un imenso amor
(în traducerea lui Omar Lara)
Cuvintele mamei mele
Alfonsina Storni (1892-1938), Argentina
Nu marile-adevãruri eu þi le cer. La ce?
Tot nu mi-ai ºti rãspunde.
Aº vrea sã-mi poþi doar spune
ee m-ai fãcut, luând martor
lucirea blândei lune
prin curþile cu leandri-nfloriþi
plimbându-se...
ªi de cumva, când sânu-þi,
ars de fiori latini,
mi-adãposti lin somnul, talazele sonore
te legãnarã noaptea,
ºi-ai stat sub aurore
sã vezi cum scaldã-n aur
mari albatroºi marini.
Cãci inima mi-e toatã
fantasticã, fugarã,
ºi-un nor de nebunie
subtilã o-mpresoarã
când luna nouã suie pe cer,
în plin senin.
ªi-i place, când ºi-aprinde
cãþuile ei marea,
sã-i dea drept vãl matrozii,
strãlimpede, cântarea,
ºi albatroºi sã vadã,
cum trec fãrã destin.
(Traducere Ion Frunzetti)
Cunoaºtere
Murilo Mendez (1901-1975), Brazilia
De mine mi-e mai teamã ca de lume.
Sunt smuls dein ce þãrânã,
ce rãu astru?
Ce forþã-a frumuseþii, strânsã-n moarte,
Mã-ncercuie cu braþele-i de fulger?
Când mã privesc, eu simt
mai multe forme
Nãscute-n timp ca sã mã plãsmuiascã.
Ghicesc Erínii, care din infernuri
Loviri de bici de urã îmi trimit
Oprind astfel deodata semnul florii.
Mã vãd strãin de mine, de-a mea voce,
ªi de tãcerea mea, de mers, de gesturi.
Ce-aºteaptã Focul sã mã
limpezeascã?
Ce-aºteaptã Focul ca sã mã topeascã?
(traducere Dinu Flãmând ºi Omar Lara)
3

– de miºc o roatã ori de caut metale –
ªi drept porumb sta astru lângã astru,
AUTORRETRATO
Nichita Stãnescu (1933-1983)
Yo no soy otra cosa
Que una mancha de sangre
Que habla.
(în traducerea lui Omar Lara)
Ioan fãrã de cer
Jorge Carrera Andrade (1903-1978),
Ecuador
Ce-mi stã pe umeri atârnând stingher...
Ioan mã cheamã, sunt locuitorul
Pãmântului ori poate prizonierul,
Sunt umbrã-n haine,
praful, cãlãtorul,
Eu toþi la fel, un biet Ioan Oierul.
* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! *
4 * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
* BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *
Zona Interferenþelor Poetice
Doar mâna mea la trebi,
la fiecare
mi-e slugã, pentru ca sã rup
o floare,
sã rãsucesc, pãmânt, cheile tale.
Averea-mi plugãritã sus pe cer
– aveam din nouri mari
o holdã, douã -
Da pace ºi azur,
cât vream sã cer,
ªi mãrunþiº de cer:
boabe de rouã.
Moºia mea era fãrã hotare,
Întinse porumbiºti
de câmp albastru,
Iar norii erau turma mea
cea mare.
Lucram cu pãsãri,
iar grânarul meu
Era deschis tot timpul pe luminã –
De rodul bucuriei era greu.
Apusul se cocea ca o grãdinã.
Viclene precupeþe, vânãtori
De îngeri au venit cu spada ºi
În schimb pentru moºia-mi – mãri de
flori –
Dãdurã cioburi, fum care pieri...
Omorâtori de lebede, coþcari,
Geambaºi ai vorbei,
ciocli-ntunecaþi
Îmi scuturarã grânele de mari
Luceferi – azi sub lunã îngheþaþi.
Pierdui albastra-mi
fermã din azur
– cirezi de nori, semãnãturi
de stele -
ªi tot ce-am fost muncit
jur-împrejur
s-a-nmormântat în spaþiul
gol cu ele.
Pierdui al asfinþirii înþeles
– mi-e numele Ioan Desmoºtenitul -
ªi-n loc de rouã viermi
aflai în ºes.
Comoara-mi de vecii gãsi sfârºitul!
O cârpã de azur mi-a mai rãmas,
Eu sunt Ioan, atât,
pe sfoarã tras,
Pe veci rãnit, Ioan-fãrã-de-cer.
(traducere Mihai Beniuc)