Zona Interferenţelor Poetice – 21 septembrie 2008
Aici nu este vorba nici despre argou,
nici despre jargon sau limbaj familiar.
Este vorba de un limbaj tehnic,
expresiv, inventiv, liber şi în măsura în
care cuvinte şi expresii argotice din
toate categoriile pătrund în limbajul
familiar şi de aici în limba comună,
uzura lor este compensată prin apariţia
unor forme noi.
Nu se poate să nu ne întrebăm ce se
întâmplă, din cauza cui se degradează
cuvântul românesc, de unde vine
poluarea vorbirii cu expresii şi cuvinte
străine spiritului limbii române.
Neatragerea atenţiei la timp în şcoală
sau în familie asupra folosirii unei
expresii incorecte, acceptarea ca
amuzante a unor cuvinte, în timp pot
lăsa urme greu de depărtat în fondul
principal lexical.
Dacă Ministerul Educaţiei şi Cercetării
scoate din programa de bacalaureat
studiul clasicilor, dacă în şcoli limba
română nu se studiază decât până la
nivelul ultimei clase de gimnaziu, dacă
televiziunea este un nesecat izvor de
greşeli gramaticale, indiferent dacă
urmărim VIP-urile, prezentatorii
emisiunilor sau pe invitaţii acestora din
orice categorie, dacă Universităţile scot
pe bandă rulantă profesori de limbă
română care, odată ajunşi la catedră,
nu ştiu ei înşişi să folosească
vocabularul limbii române în modul cel
mai corect, dacă presa scrisă este
reprezentată de foarte multe ori de
„jurnalişti” care de-abia au terminat
cursurile liceale şi nu au o pregătire
adecvată şi nici cunoştinţele necesare
din domeniul lingvistic, etc. atunci să nu
ne mai întrebăm cât de gravă este
această poluare lingvistică.
În cele ce urmează voi exemplifica
ideile expuse mai sus, permiţându-mi
să prezint citate din diferite medii.
Spuneam că jurnaliştii sunt un
permanent izvor de gafe lingvistice.
Spre exemplu, un jurnalist preciza cu
ocazia decesului lui George Pruteanu:
1. „Doctorii au făcut toate
posibilităţile…”.
Corect ar fi fost: „Doctorii au făcut tot
posibilul, (adică tot ceea ce au putut ca
să-l salveze). Ei nu puteau face toată
posibilitatea, posibilitatea este un mijloc
de realizare a ceva, o modalitate şi
expresia uzuală este: ”în limita
posibilităţilor”.
2. Cu ocazia summit-ului
NATO, se afirma la un post de
televiziune:
„Angela Merkel şi Sarkozy sunt nevoiţi
să stea la aceeaşi masă deşi nu au
aceleaşi păreri comune”. Părerile
comune pe care le au două sau mai
multe persoane sunt aceleaşi păreri,
deci vorbitorul trebuia să opteze pentru
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
una din variante.
Dorinţa de a face, cu orice preţ, cuvinte
sau forme noi de la unele deja
existente, aparţine în primul rând noii
generaţii, care se vrea mai altfel decât
vechea generaţie, se vrea mai inventivă
şi vrea să se facă simţită în toate
domeniile, ceea ce nu-i reuşeşte
întotdeauna. Spre exemplu:
3. Sexapiloasă, de la sex-appeal din
engleză care înseamnă farmec,
păstrează grafia din limba engleză, este
un adjectiv inventat şi lăsând deoparte
scrierea cuvântului, dă naştere la
confuzii deoarece pilos (care aparţine
părului) îi imprimă un alt sens care nici
pe departe nu corespunde intenţiei
autoarei.
4. Folosirea cuvântului gadgetărie de
la gadget este tot atât de nereuşită, iar
pe deasupra sună şi foarte urât. Nici
abuzul unor cuvinte din limbi străine,
atunci când avem echivalentul în limba
română, cum este cazul cuvântului plot
– intrigă, icon –imagine, idol, etc.,
provenite din limba engleză, nu este
indicat a fi folosite şi numai un snobism
exacerbat îi poate îndemna pe tineri,
sau pe cei mai puţin tineri, să facă
acest lucru. Este regretabil că, atât timp
cât limba maternă posedă echivalentul
cuvintelor respective, nu sunt folosite.
Prin nefolosire, un organ se atrofiază,
tot aşa şi în limbă, dacă lexicul nu mai
este folosit, într-o bună zi va ieşi din uz.
5. Şi pentru că spuneam că mass-
media poartă o parte din vina folosirii
unor cuvinte „poluante”, alături de alţi
factori, vă dau 2 exemple de la postul
Realitatea:
- Într-o emisiunea deosebit de
interesantă despre poeţii Şt. O. Iosif şi
Dimitrie Anghel din data de 18 ianuarie
a.c. se afirma la un moment dat despre
muza şi iubita celor doi, Natalia Negru,
că „a fost snobată de toată
societatea…”. Este o invenţie
hazardată şi neavenită, arătând, o dată
în plus, lipsa stăpânirii unui lexic corect,
altfel s-ar fi ştiut că snob, snoabă este
o persoană care admiră şi imită fără
discernământ tot ce este la modă, or în
cazul muzei celor doi, ea a fost
denigrată, îndepărtată, dispreţuită şi
expulzată din lumea bună, dar nu…
snobată!
- Iar pe data de 15 ianuarie, pe
acelaşi post, se vorbea despre ziare de
compromatare, probabil fiind vorba
despre ziare care compromit pe cineva,
ziare de scandal, cuvântul neexistând
în limba română.
Fiecare cuvânt are sensul sau
sensurile sale, care nu pot fi neglijate.
Chiar dacă ni se pare că am creat un
cuvânt nou după toate regulile
gramaticale, el poate da loc la confuzii,
pagina 7
aşa că trebuie foarte multă atenţie când
ţinem neapărat să creăm cuvinte sau
să introducem unele din alte limbi.
Ar fi necesar o igienizare a graiului
nostru românesc de marea de cuvinte
străine, mai exact englezeşti, care ne-
au „inundat” vocabularul, după cum
igienizare ne-ar trebui şi pentru
cuvintele prost folosite, pentru cele
vulgare cu care ne este lovit zilnic
auzul. Ce facem însă când populaţia
care nu este licenţiată în proporţie de
100% vrea să înţeleagă ce se vorbeşte
la televizor sau se scrie în presă? Ce e
un blog, blogger, dar un brand de
ţară? De ce rating şi nu audienţă? De
ce am demarat o activitate şi nu am
început o activitate? De ce flyere
electorale şi nu fluturaşi?
Timpul le rezolvă pe toate, dar pentru
asta ne trebuie şi răbdare, iar noi
suntem agresaţi din ce în ce mai mult
cu snobisme, cu neştiinţe, etc. Trăim
într-o perioadă în care suntem copleşiţi
de invenţii tehnice, al căror nume nu-şi
are echivalentul în limba română, în
acest caz, cuvintele străine care le
denumesc capătă valoare
internaţională şi îşi au o explicaţie,
unele nu ar putea fi înlocuite decât cu
lungi perifraze, dar de aici până la
avalanşa actuală… Această atitudine
poate fi explicată şi printr-o insuficientă
educaţie a celor ce folosesc cuvinte de
genul celor mai sus arătate, uneori
pentru a face impresie sau pentru a-şi
ascunde ignoranţa.
Dar ce ne facem cu aceşti factori
poluanţi ai lingvisticii atâta timp cât nu
sunt luate măsuri radicale de
„deratizarea” lor, altfel spus, atâta timp
cât Academia Română reacţionează
prea puţin, cât lingvişti importanţi ai ţării
continuă doar „duelul” opiniilor lor
teoretice, fără a se implica şi a lua
atitudine contra folosirii abuzive a
englezismelor sau a cuvintelor greşit
folosite, cât Ministerul Educaţiei şi
Cercetării scoate din programa şcolară
multe ore de limbă română, aceasta
studiindu-se doar până în clasa aVIII-a?
Limba, fiind în neîncetată evoluţie,
probabil că va accepta doar cuvintele
care se pliază pe fondul nostru
românesc şi va face o triere naturală a
lor, aşa cum s-a întâmplat întotdeauna.
-„Au făcut doisprezece popasuri…”.
Numeralul doisprezece se acordă cu
substantivul - un popas, două popasuri
- deci pluralul corect este
douăsprezece popasuri;
„Ca şi profesor, a făcut tot ce a ştiut”;
este aici una din erorile cel mai des
întâlnite în ultimul timp, eroare făcută
din ignoranţă, iar uneori din dorinţa unei
hipercorectitudini.
Corect este ca profesor, căci nu e
pagina 8
vorba de o cacofonie şi nici de o
enumerare unde substantivul ar trebui
articulat: „Ca şi profesorul Ionescu, ca
şi profesorul Georgescu, toţi am mers
la simpozion…”
-„Fiecare negustor şi-a adus
contribuţia…”, corect fiind formularea
„a contribuit „ căci contribuţie
înseamnă a aduce ceva cuiva, undeva;
-„Pentru a vedea nivelul de acceptanţă
al populaţiei”. Această formă nu există,
poate nivel de acceptare, de
acceptabilitate.
-„Nu se vor mai depăşi 10-12
grade…”, forma corectă ar fi fost nu
vor mai fi depăşite…;
-„Tânărul Alexandru Tomescu este
meritoriu”, spunea un domn deputat la
un post de televiziune despre prestaţia
de la Ateneu a tânărului violonist care
tocmai primise vioara Stradivarius.
Adjectivul meritoriu (pentru acţiuni sau
realizări ale oamenilor) care este
vrednic de apreciere, care are merite,
bun, valoros, reuşit. Cum tânărul este
un om, nu poate fi meritoriu, ci prestaţia
sa a fost meritorie, nu el ca persoană.
-„Marea majoritate a celor care vin…”,
o expresie des folosită în ultimul timp,
cauzată tot de o necunoaştere a
sensului exact al cuvântului. Majoritate
înseamnă cea mai mare parte dintr-un
întreg, deja cuvântul înglobează în sine
ideea, corect este „Majoritatea celor
care vin…” ;
-„Eram precisă…”, după cum sună o
reclamă de la televizor. Corect ar fi fost
„eram sigură”;
Pentru a arăta cât de poluată devine
limba română, am mai ales o serie de
cuvinte rare, ciudate sau chiar
inexistente, folosite totuşi la rubrica de
comentarii din publicaţia „Timpul liber”
asupra noilor producţii cinematografice
de către două autoare, amatoare de
cuvinte bombastice, colorate, forţate,
inexistente în vocabular, căutând să
dea textului un caracter vioi, antrenant.
Din păcate nu reuşesc decât s-o facă în
detrimentul calităţii, corectitudinii şi
eleganţei limbajului:
-film oscarizat, adică nominalizat la
multe premii Oscar;
-actriţă boccie;
-aneantizare ( a unui personaj de către
celălalt);
-pontos (despre un personaj);
-magnitudinea unor momente din film;
-lemuri, adică strigoi;
-plot (adică intrigă, subiect);
-sedată (apariţia unui actor);
-noctambulă (poezia imaginii din film);
-un rol rufos, auto-torturat;
-edulcorată (o parte din epocă);
-icon (despre un actor
-fâsâitor de senzual;
-jigodie abisală; tradiţie distopică, etc
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6
Zona Interferenţelor Poetice – 21 septembrie 2008
Este o îndatorire elementară a
oricărui ziarist de a folosi cuvinte
decente, cu sens bine definit, existente
în dicţionarele curente limbii române,
căci cei tineri, încă neformaţi, pot prelua
cu uşurinţă limbajul, stilul şi vocabularul
din presa pe care o citeşte.
Ne dăm seama din ce în ce mai
mult că poluarea poate fi în varii
domenii şi nu numai cea cunoscută de
toţi, poluarea mediului. Poate s-a făcut
mai mult, sau s-a vorbit mai mult
despre această ecologizare, au apărut
cărţi în domeniu, a fost înfiinţată Poliţia
pentru apărarea mediului. Dar ce Poliţie
pentru apărarea lexicului român ar
trebui înfiinţată pentru ca limba să
reflecte într-adevăr poporul, spiritul său,
frumuseţea şi melodicitatea cuvântului
românesc?
Gândindu-ne că limba română
nu trăieşte într-un mediu virtual sau
aseptic şi că nu e nici corect să
calificăm apriori drept toxină sau factor
poluant ceea ce este străin unei limbi şi
exercită, într-un fel sau altul, presiuni
asupra ei, poate e bine să reluăm
problema poluării lingvistice şi s-o
facem sub rezerva că vitalitatea unei
limbi se testează prin puterea ei de
asimilare a elementelor străine şi prin
deschiderea pe care o are spre
aceasta. Limba română este un
exemplu redutabil de vitalitate fiind,
poate componenta cea mai de seamă a
identităţii noastre ca naţiune. Şi asta nu
ţine nici de nivelul intelectual, nici de cei
şapte ani de acasă, nici de conştiinţa
naţională. E un fenomen uimitor, dar
spontan şi natural ca respiraţia.
prof.Mariana SAVA -Bârlad
Înfrângere
Pierdusem un război cu mine însumi
Şi junghiuri sub armura
De sânge şiroind
Mă legănau
Dar feţele ciuntite
Fixându-mă cu trudă
Suflau prin cheag în ultimă zvâcnire
În ultimul îndemn
La nou asalt
Şi corturile arse tremurau.
---------------------------------
* atinge din nou apa.
Adu-ţi aminte tot ce-ai vrut să vezi
La ceasu’ -n care ochiul de-ntuneric
Veghează strâmb bătăile de inimi !
Prin geamul tău lichid trecând o mână
Zadarnic pipăiai după un reazem
În golul amândurora,
Iubito...
Robert Toma
Cum s-a
născut viaţa pe Pământ?
De vrei să găseşti fericirea, caută în
suflet, copilă!
Aşa-mi spunea bătrâna în clipele de
dor.Mai întâi de toate s-a născut
Nimicul. Plictisit fiind de atâta
singurătate, a pornit hoinar prin
pustietate întâlnind Speranţa.Aşa s-a
născut Dorinţa. Dorinţa nu face decât să
spere.Din Dorinţă s-a născut astfel
Visul.
Istoria Visului este una mai simplă.Un
singur vis nu poate exista niciodată.Sunt
miliarde de vise.Sperând şi dorind ca
Visul să devină realitate, s-a născut
Creaţia. Creaţia uneşte speranţe,
transformate în dorinţe, ajunse vise,
adunate în gânduri şi desemnate Viaţă.
Aşa a apărut viaţa pe Pământ…din
fericirea sufletului tău!
--------------------------
Nu uita să dai viaţă !
Soarele a obosit să tot lumineze
ţinutul uitat de lume. Tărâmul, captiv
unei bolţi, hotar altui univers, se îneacă
în lacrimi fierbinţi.Păcura fumurie ce se
desfăşoară-n unduiri ademenitoare,
învăluie-n mrejele sale tot ce a însemnat
odată viaţă; iar tot ce-i teluric se
destramă în bolul de cristal al amintirilor.
Impenetrabila faţadă a norilor masivi,
ascunde o fragilitate greu de pătruns.
Întunericul domneşte asupra unei
nelumi unde speranţa orbecăie în
căutarea luminii tămăduitoare.
Culorile acestui tablou devin tonuri
închise ale unei zugăveli
murdare.Pictura uitată-n gândurile triste
ale unui pictor, tânără speranţă, îşi
dizolvă nuanţele vii în mirosul putrezit al
uleiurilor vechi.Pensula lăsată pe
marginea şevaletului a uitat să mai
creeze viaţă.
Roşul uscat, asemeni sângelui închegat,
Cu mâini sfinte azi pictorul dă naştere
din nou.În universul uitat, speranţa ce-şi
mai caută încă lumina azi întâlneşte
prima rază...Curând însă, Soarele va
lumina din nou.
Laura Botuşan
C.d.S. Bucureşti
*
 Zona Interferenţelor Poetice – 21 septembrie 2008 pagina 9

Amintiri Bacoviene umbre

Gabriel Marcel Hosu

Era o toamnă Plouă simplu

Prea bogată Bacoviene umbre
Mustind de struguri daţi în pârg Se-adună
Aievea ne-am iubit odată În nouri plumburii
dragostea de poet Si de atunci intruna cânt Din bolţi plumburii
identitate
Erai desprinsă Când uşa
înstrăinaţi dar ne-am iubit Dintr-o carte De la dormitor
pe Dumnezeu îl durea neştiind ce suntem Parcă pluteai prin cerul ud Se-nchide-n
în majuscule si-atunci Nu mai ştiam din care parte Urma ta
oasele trosneau pe cine am iubit Glasul sirenelor l-aud Femeie
atipic trecând sclipirile Iar duşumele plâng
sub tălpile vremii in umbre Se prăvălise Prin umbrele-ţi
si-apusurile-n Tot eterul Violacee
in vitro răsărit Ca o citire din amvon Miresme adulate
berzele nu mai vin Nu-ntelegeam deloc misterul Din paşii tăi
curios în fiecare zac Atâtor jumătăţi de ton Târzii
poveştile mor în direct apostoli Mă-nvăluie ciudate
sub lupa de sticlă atât de mulţi Parcă mai sună În gânduri
mamă! că nu-i mai ştii Deşteptarea Plumburii
se-vârt în cercul Vibrând prin aerul timid
de la iubire la senzualitate ecumenic Un sol diez din aşteptarea Şi
muzele trec zâmbind Ce-ascunde trupul tău în vid Tâmplele adânc
dragostea de poet te sfâşie-ntr-o zi Mă dor
Încă nedrepte M-apăsa zarea
-------------------- necunoscând Intonaţii Descompusă
in tine calea Poruncă-i sunetul perfid În piramide de cristal
cel care eşti Adună sufletu-n vibraţii Pe care stau incolăcite
jocul de-a virgula guşti ne-ncetat Adoarme clipa într-un rid Îngrămădite
ciudate mere Suprapuse
altoite Astăzi mereul Ciorchine albe
ca o anexă a propriului eu între virtute Înconjoară De opal.
din ultimul tras cu ochiu’, hărţuit şi păcat Tot ce ai fost şi încă eşti
cad intrat în metaforă Aromă-i fiinţa ta fugară Gabriel Marcel Hosu
până la genunchi de vrei cu îngeri Închisă-n cartea cu poveşti.
să te-asemeni
prin amăgeli
Unora le place sexy Teatru vesel şi trist de
determinat bărbat
cioplind idolii tribului în nefericiri cumplite măşti Florin Iordache (continuare din pagina 1)
bigote din aripi cad
Din toată această succesiune non-dramatică de replici, reiese faptul,
întâmplarea-mi părea seducătoare vândute pene
semnificativ, că evenimentele narate sau plănuite se fac şi se desfac
cozile de topor împletind flexibil printre corniţele până la sau după Revoluţia din ’89.
în psihologii drăceşti Nu mai puţin pretenţios este limbajul Sevastiţei Procopie, limbaj
de masă invers proporţional cu gradul de cultură, odată ce, intrând, se scuză
amanetând în engleză cu „please me”, în loc de „scuse me”: „Viorel nu-mi lasă
ca un vers lăsat nelămurit astăzi victorii niciodată cheile... ca să nu mă supăr şi să nu purtăm discuţii
accident de interpretare infrângeri mâine- neprincipiale...” Snobismul e vădit.
-ademeneşti Din păcate, autorul însuşi o caracterizează drept „paparudă”, într-o
viaţa
prin pământene paranteză explicativă de natură regizorală. De altfel, Sevastiţa e un
ne-a luat prin nume a cărui sonoritate facilă aminteşte teatrul satiric mai vechi, al
surprindere purgatorii
lui Alecsandri. Ridicolul personajului e concentrat în „ocupaţia” sa:
deprinzi cărările „specialistă în spiritism!” Dan Vintilă (doct) se „dizolvă” şi el în ridicol,
cereşti zicând cu pompă: „Sunt un specialist în industria chimică”. Altfel
nu-i nimic spus, scriitorul Florin Iordache manifestă oroare de „specialiştii” fără
mai amânăm răstignirea iubirea tace adevărat orizont spiritual, înfierând semi-doctismul, pretenţia de
până duminică inhumată cultură, spoiala, savantlâcul şi, de ce nu, autorlâcul – elemente
suflete! in tine strigă-atât ostile, alienante, şi cât se poate de actuale.
de mulţi Radu Vakarm (director), care intră în scenă, reia o modalitate
mai rabdă şi tu
ai vrea să ştii verbală şi atitudinală specifică lui Caragiale: „Dane, ne cunoaştem
câteva ceasuri de o viaţă, între noi nu pot avea loc „machiavelâcuri”. După
măcar o dată
franţuzismele şi englezismele de până acum, Radu Vakarm
la care piept îndeamnă şi el, la un moment dat, într-o limbă străină: „Andiamo,
Dan Tristian să te asculţi. amici!”Cel mai izbutit personaj al piesei îmi pare a fi Straboniu
Târgu-Jiu
Stratulat, creator închipuit, dependent de whisky, cu nume nevrednic
Gabriel Marcel Hosu de el. Robert Toma
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
 pagina 10
Mândria şi mâhnirea mea de femeie cu
destule întrebări abandonate în
buzunarul pijamalei abia smulsă din
măseaua maşinăriei ce-mi spală gândul
cu reacţie automată ar putea fi temă
favorită pentru încă o carte criticată cu
artă.
Îmi repet întruna prosteşte că… aş putea
avea parte mea din insomnia generală aşa
ca un frison nou pe sub cămaşă roz de
naylon şi dinaintea foii de termopan ce mă
desparte de prostituata şi mareşalul ce
privesc spre stele cu acelaşi ochean.
Umblu ca liliacul orb prin burta balenei din
care Iona îmi cere hârtie… masă de
lucru… pixuri moderne.
La capâtăiul scării mele stă Precista cu
tulpan de mătasă şi tălpile-i aşezate direct
pe covorul ce sugativează ploaia de stele.
-----------------------------
Decupez din îngerul de sacrificiu doar
fulgii sintetici şi ceea ce a mai rămas
din coiful de bronz ce strălucea ca
soarele în efigia domnitorului singur.
Medalii de bună purtare şi imni zornăitori
în asalt aşteaptă semnalul din armura
roasă de târâş pe genunchi şi pe coate. În
piaţa oraşului meu e caldarâmul pleznit şi
paharul pe masa de cină miroase a vin
oţetit.
Piatra din stradă şi cea din inel în pecete
jeleşte ca puiul de câine rănit.
Undeva între cer şi pământ… cerşetorul
din rege sparge în măsele piperul de indiii
şi ceaiul se bea fără miere îndulcit.
Dimineaţa asta-i bună de-o razie prin os
de porumbel voiajor şi de împăturit
distanţele în tus’patru colţurile gurii-lumii
ce strigă după ajutorul ce vine cu
ambulanţa conquistei de ieri.
Eu continui să cred în prostie că zbor…
stăpână pe sacul cu oase zdrobite de
gheata ce loveşte şi intră în ou de termită
vopsit chinoroz .
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6
Zona Interferenţelor Poetice – 21 septembrie 2008
It is my woman Pride and grief with quite
many questions left in the pocket of my
just rended pyjamas from the tooth of the
machinery which washes my self-reaction
thought that could be a favourite subject
for another artistically criticized book.
I keep saying to myself foolishly that... I
could have my share of the general
sleeplessness such as a new shiver under
my pink nylon nightgown and in front of
Melania Cuc the tiny coldproof window pane which
separates me from the prostitute and the
-Bistriţa -Năsăud marshal who are looking at the stars
through the same small telescope.
I am walking like the blind bat through the
belly of the whale from where Iona is
asking me for paper... working desk...
modern ball pens.
The Virgin with a raw silk headdress
round Her head, Her soles put right on the
carpet which absorbs the multitude of the
falling stars, is staying at the top of my
staircase
I am cutting out only the synthetic flakes
of the sacrifice angel and the remains of
the bronze helmet which was shining like
the sun on the effigy of the sole prince.
Medals of good behaviour and jingling
psalms under attack are waiting for the
signal of the armour corroded by crawling
on the knees and on the elbows. The
pavement in the market of my city is
cracked and the glass on the dinner table
smells like a sour wine.
The stone in the street and that sealed on
the ring is lamenting like the wounded
puppy.
Somewhere between the sky and the
earth... the beggar in the king is cracking
the Indian pepper with his teeth and the
tea is being drunk without being honey-
sweetened.
This morning is good for a razzia within a
bone of a carrier pigeon and to fold the
distances in the four corners of the talk of
the town which is crying for the help that is
coming by the ambulance of yesterday’s
conquist.
I keep thinking foolishly that I am flying...
aware of the sack full of bones broken by
the ice that hits and gets into a China pink-
painted termite egg.
(trad. Diana Şuşman)
*
 Zona Interferenţelor Poetice – 21 septembrie 2008
Debut
Mihaela Hriţcu
Fericire
Îmi pare rău. Pentru tine.
Continui să urci pe treptele nenorocitei aste vieţi
Şi crezi c’atunci când se vor termina
Îţi vei întinde aripile şi vei zbura.
Numai că ele se vor rupe-n zbor
Şi vei cădea. Tu ai crezut în multe
Dar multe-au dispărut.
Atunci când o s-atingi pământul
Te va durea. Şi poate atunci o să-ţi aduci aminte
Ce ţi-am spus eu despre fericire.
Erai atât de fraier şi credeai în ea
Şi-ai încercat să mă salvezi de mine însumi.
Dar într-o zi ai să-nţelegi
Că doar ceea ce faci fără să vrei înseamnă perfecţiune.
Nu stai să te gândeşti dacă e bine sau rău,
Ci te înalţi la mii de metri deasupra solului
Şi plutesti…
Cu toate că ştii că ai să cazi. Şi că va fi al naibii de mult
până jos.
Când te izbeşti de sol deja nu mai contează.
Eu m-am lovit de prea multe ori şi am pierdut aproape tot
din mine.
Au mai rămas doar nişte cioburi a caror singură putere,
Şi destinaţie, este să taie adanc şi să lase urme
Care nu vor dispărea niciodată.
Prin aripile mele aproape că trece vantul.
Ai încercat să mă faci să zbor şi ne-am prăbuşit amandoi.
Eu aproape că m-am resemnat.
Doar că tu mai ai mult de zburat,
Şi de căzut.
În curs de apariţie
la Editura Z.I.P.:
1.Tiparele iubirii – poezii, Florin Iordache
2. Miercurea prin cenuşă– roman, Melania Cuc
3. Primăvară târzie - poezii, Mihail Tănăsescu
4. Cătuşe însângerate -roman, Mihail Tănăsescu
5.Acele lucruri aiuritoare care se petrec în
spatele scenei - jurnal, Candid Stoica
6. Antologia Vulcanului de poezie
Editura Z.I.P. Str Ion Ţuculescu,nr.19, bl. C37, parter sect 3
Bucureşti, România
editurazip@yahoo.com, editurazip@gmail.com
tel 0728586680
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6
pagina 11
Pe urmele unor poeţi persani
Omar Khayam are un punct de vedere acut, concepţia lui despre
viaţă e mai sobră decât a lui Hafiz, bunăoară.
La autorul „Rubaiate”-lor sentimentul zădărniciei apare mai
pregnant, neliniştea metafizică – mai accentuată:
„Am venit pe lume – mai bogată-i ea? / Voi pleca din lume –
pierderea-o fi grea? / Vai, cine-mi va spune, pentru ce din pulberi /
M-am iscat, şi-n pulberi mă voi spulbera... ? /”. Sau: „Colo, unde-n
vremuri sta palatul falnic, / şahii petrecură în şirag zburdalnic... /
Colo-ntre ruinuri, zboară-o turturea: / Unde-s, unde-s, unde? –
plânge cântu-i jalnic. /” (trad. George Dan).
Însă ambii poeţi cântă vinul – sursă de vitalitate creatoare, beţia
fiind o stare de comuniune cu ordinea cosmică. Ambii exaltă, ca şi
anticii (latinii, de pildă) dragostea şi prietenia, detestând, în schimb,
ipocrizia, habotnicia, excesele de orice fel.
Cu toate acestea, nici unul, nici celălalt nu adoptă acea cumpătare
în toate, acel echilibru superior de tip horaţian...
Hafiz observă forfota lumii cu o mai îngăduitoare participare
afectivă decât Omar Khayam. Ca şi acesta, îşi pune întrebări
istovitoare privind rostul existenţei (aşteptarea unui răspuns
rămâne inutilă, odată ce nu primeşte nici măcar ecoul acestora)
dar, pe de altă parte, se lasă lesne ademenit de orele „dulci”, de
nurii „oacheşi” ai iubitei, de parfumul rozei sau lalelei: „Când
noaptea răposează în zori de-apoteoze, / Mă fură iar parfumul din
roua de pe roze /”. Sau: „Pururi frumuseţea vie să-ţi înfloare! /
Pururi să-ai obrajii proaspeţi la culoare / - Rumene lalele – ochii să-
mi robească... / Pururi, stea în minte-mi, dragostea-ţi lucească! /”
Desigur, poetul, înfiorat, se cufundă, la propriu, în mireasma
crinului, a zambilei, a lalelei, a trandafirului.
Dar e demn de reţinut faptul că trandafirul, laleaua, zambila, crinul
intră, cumva, în însăşi alcătuirea iubitei...
Nu avem de-a face cu un stil afectat. Hafiz cultivă un lait-motiv, are
predilecţii pentru esenţele rare (ca, mai târziu, Eminescu, al cărui
lirism este impregnat de aroma teiului, a bradului).
Poetul persan e un cântec zglobiu („tutto tremante”), adică o
privighetoare („biul-bul”) mereu trează... Heine va fi obsedat şi el, în
chip graţios, de privighetori şi trandafiri.
În fond, Hafiz e parcă mai blând cu sine, şi nu-i deloc străin de un
anume narcisism. Se arată conştient de puterea seducţiei pe care o
emană asupra femeilor, deşi recunoaşte că e „sărac”, şi e sensibil
la gloria sa de artist rafinat. Conştient de propria-i valoare, Hafiz
ironizează subtil, totuşi, „renumele” – pe care-l numeşte
„deşertăciune” în raport cu precaritatea condiţiei umane:
„Deşertăciune-s toate: orice-am trudi, ce-am spune / Dă-mi vin căci
focul lumii e doar deşertăciune. /” (trad. George Dan)
Omar Khayam nu pare să zâmbească. Bând vin clocotitor, îşi
descreţeşte fruntea, monologhează amabil şi profund – un Hamlet
încă neajuns la paroxism... Sunt şi clipe în care întrezăreşti un
zâmbet: degetul arătător al poetului trasează prin aer, ca pe nisip,
dâre de văpaie...
Catrenele au ceva şi din decepţia reţinută a „Glossei” eminesciene.
Hafiz, ridicând cupa cu vin, îşi arcuieşte buzele, pe care le bănuim
moi, voluptoase, într-un zâmbet plin de semnificaţie. Aşezat ca un
şah sărac, în divanul său, îi ascultă pe toţi, încuviinţează, neagă
afirmă, glumeşte.
Apoi, nu vrea decât puţină singurătate. S-a îndrăgostit. Pentru a
câta oară? Pe bună-dreptate Goethe a văzut în înaintaşul său un
emul... Robert Toma
*
 pagina 12 * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Zona Interferenţelor Poetice – 21 septembrie 2008
Strigăt de dincolo...
(Paranoia)
Nu, fără flori pe mormânt,
stropiţi mai bine glia cu vin
cinstiţi-mi oasele cu-n cânt
e singurul remediu anti-chin.
Nu, fără lacrimi reminescente
plângeţi, poate, aşa: sonatul
cu multe regrete ’eminente’.
vă acuzaţi! Lăsaţi păcatul,
E-al vostru, nu al meu
morţi sunteţi voi,voi toţi!
eu voi continua să fiu mereu
în ciuda unor vii sau morţi,
ne-toţi.
Mihail Tănăsescu 1970
* Numim tot mai des ,,poezie modernă”
obscuritatea târâtă înaintea coalei de
hârtie...
* Încununat cu paie, regele Lear e de o
sminteală de proporţii cosmice.
* În literatură, ironia pare a fi cel mai
bun condiment: aţâţă simţurile, dă
naştere unui râs interior – un fel de
strănut spiritual...
* De s-ar opinti tot râsul din lume, şi n-
ar putea ridica o lacrimă vărsată.
Robert TOMA
Amurgul Lupilor
de pe stânci lupii ne cântă
crugul vremii fără frâu,
viaţa liberă şi sfântă
murgii galopând prin grâu.
şeile ne sunt cărare,
noi ne-ncălarăm pe ele
viaţa-i, parcă, o ninsoare.
prin poeni dansează iele.
şeile ne poartă-n zare
pe spinări de murg noptatic,
n-are frâu şi nici zăbale
în galopul lui sălbatic,
lupii fulgeră din colţi
sub scânteie de potcoavă,
decât robi mai bine morţi
! tatăl meu cosea otavă...
Murgii, Lupii, Noi şi Codrul
am legat sub veac frăţie
iar când ne încearcă dorul
coborâm din haiducie.
ion gabriel puşcă-lupişor
un metru şi şaizeci
când îmi citesc poemele cu tine
se face linişte monumentală
tonul meu devine grav
iar pielea mea uscată de catifea
aproape crapă
aproape că ieşi prin pori, din mine
dar mă abţin, îmi stăpânesc un fel de
mare
ce mă umple, să nu curgă prin ochi
să nu-ţi dau drumul din mine
oamenii rămân cu gândurile
suspendate
printre cuvintele agăţate de tavanul
încăperii
aplaudă întotdeauna la final
în timp ce eu stau oarbă câteva clipe
apoi se minunează ei
cum încape îndesată atâta iubire
doar într-un metru şi şaizeci
Adina Ungur
Victoria Milescu, Florin Iordache, Floarea Necşoiu
Elena Gane la Bahna, foto Adina Stoicescu
Pentru a putea apărea în paginile revistei noastre aşteptăm materialele
dumneavoastra pe adresa de mail editurazip@gmail.com
Caseta Redacţiei Z.I.P. Nr. 3-06-2008
Director : Ion Gabriel Puşcă tel: 0728586680
email: europolis.edit@yahoo.com
Redactor şef: Adina STOICESCU
email: cenacluldeseara@gmail.com
Redactori: Ana COJOCARU, Ştefania VÂRBAN, Robert TOMA,
Ioana RĂŢOI, Laura BOTUŞAN
Grafică: BOLOHAN Cătălin
Contact: str. Ion Ţuculescu, nr. 19, bl.C37, ap.7, Bucureşti,
sect.3. - tel 0728586680
Editura Z.I.P. Bucureşti Tipar executat la tiografia
SC NoraTipcom SRL
issn : 1844 - 6701
editura Z.I.P.
e-mail editurazip @yahoo.com,
editurazip@gmail.com, 0728586680
NUMELE TĂU, BASARABIE.
Nişte politicieni trădători,bolnavi de rabie,
Ne-au interzis să-ţi rostim numele tău,
Basarabie!
Nişte politicieni trădători, plini de scabie,
Ne interzic să-ţi rostim numele tău,
Basarabie!
Numele tău ne este sfânt, Basarabie!
E Ştefan cel Mare cu cruce şi sabie!
Sunt Soroca,Hotinul şi Cetatea Albă,
Sunt codrii şi Nistrul şi lacurile tale, o
salbă!
Nişte migratori roşi şi verzi şi cu tichie,
Te vor, Basarabia mea, pusă pe năsălie!
Dar numele tău îl vom rosti mereu,
Basarabie,
Într-un ocean de furtuni, învingătoare
corabie!
Nişte politicieni trădători, cocoţaţi pe
cenzură,
Rostesc numele tău cu teamă şi ură!
Dar veni-va şi ziua aceea, atât de dorită,
Când pe vecie vei fi cu românii,
nedespărţită!
Florin Iordache C.d.S.Bucureşti
când tu îţi marchezi teritoriul
când ea e apărată de regele meu
pulsează în noi, oriunde am fi
când simt cum dragostea noastră
îţi arunci un lasou de cuvinte
tu de departe
şi poate de două ori mai mult, atunci când
leoaică
dar tresar tulburată şi te iubesc ca o
deloc sângeroasă
seamănă cu mine, atât doar că eu nu sunt
ador
am pe lângă casă patru feline pe care le
femina felina
Adina Ungur C.d.S.Cluj
Vă aşteptăm!!!