Clipa dă sens!

ZONA
Interferenţelor
POETICE
File de jurnal poetic al Cenaclului de Seară.

ZIP nr. 7- 8 / 21.11.2008

Burebista ţinând mâna pe umărul pământului românesc.

Tabăra de sculptură de la Măgura-Buzău . Foto: Lupişor
Publicaţie tipărită în 4000 de exemplare distribuite gratuit

Pălăria de fetru Drumul oricărui scriitor trece inevitabil prin jocul dulce amar creat de seriozitatea
veselă a unui cenaclu literar. Conversaţia critică, şarjele ironice, lectura în faţa confraţilor scriitori, marile prietenii literare şi
micile invidii subiective, contactul cu creatorii altor universuri decât cele tipărite deja aduc în viaţa unui artizan al condeiului nu
numai o cizelare a spiritului dar şi un plus în atitudinea cu care se prezintă la întâlnirea cu Măria-sa Cititorul. Astăzi, cu voia
dvs îmi voi scoate pălăria de fetru în faţa grupului de clujeni care cu entuziasmul propriu oamenilor inteligenţi participă la
întemeierea unui nou cenaclu literar: Cenaclul de Seară Cluj. Prieteni inimile cenacliştilor de la Bucureşti vă sunt aproape!
Clujul are valori incontestabile ale literaturii actuale şi Cenaclul de Seară Cluj reprezintă un pas înainte pentru promovarea lor,
pentru formarea şi şlefuirea tinerilor talentaţi, dar şi pentru cei care -lipsiţi de flacăra neastâmpărului creator- sunt Cititorii
noştri. CdS Cluj va deveni prin Oamenii prezenţi la sesiunile de lectură şi conversaţie critică un ‘spaţiu liber de cercuri’ , un
spaţiu de care avem atâta nevoie, acum, la începutul mileniului trei, pentru a nu fi decimaţi de inaniţia intelectuală.
Deşi nu vreau să stric frumuseţea acestui editorial, trebuie să îl salut pe amicul Marko Bela trăgându-mi adânc pălăria de fetru
pe ochi şi, amintindu-i prieteneşte că, la fel ca şi mine, domnia sa este cetăţean ROMÂN care trăieşte în Republica ROMÂNIA,
să îl anunţ că Ardealul, Moldova dimpreună cu sora ei dintre Prut şi Nistru, cu Oltenia, Bucovina, Banatul şi Ţara Romanească,
Dobrogea, Cadrilaterul vlah dar şi Covasna sau Harghita, toate sunt pământ Românesc. Pe acest pământ pruncii au învăţat,
învaţă şi vor învăţa doar în grai Românesc să spuna: dimineaţă, lup, roşu,Srâmbă-Lemne , amiază, galben, Sfarmă-Piatră,
Făt Frumos, albastru, Cosânzeană, seară, Luceafăr, curcubeu! Marko Bela, nu muşca, prietene, mâna care te-a hrănit, pentru
că Dumnezeul nostru niciodată nu bate cu parul! Ion Gabriel Puşcă-Lupişor

ŢARA LUI ANTI-ORICE

De aproape 19 ani de la evenimentele sângeroase din CARTE în curs de apariţie
decembrie1989, care orice au fost, numai revoluţie nu, poporul l a E d i t u r a Z . I . P .
român trăieşte într-un haos permanent pus la cale de şmecherii,
borfaşii şi criminalii care au înhăţat puterea printr-o mistificare
istorică incredibilă. Asasinarea cuplului dictatorial Ceauşescu, TIPARELE IUBIRII
chiar de către subordonaţii acestuia, în frunte cu Victor Atanasie EDIŢIE REVĂZUTĂ I ADĂUGITĂ
Stănculescu şi Ion Iliescu a avut un unic scop: să se arunce vina
numai pe cei doi, iar ciracii lor să înhaţe averea României!
i au înhăţat-o prin aşa-zisa alternanţă la putere a unor partide
trădătoare ale interesului naţional. Ultima şmecherie a acestora poezie, autor : Florin IORDACHE
este votul nominal, prin care aruncând la grămadă: manelişti,
piţiponci şi piţipoance, sportivi, gazetari rataţi, gangsteri financiari
prefaţă : Robert TOMA
şi tot felul de mutre dubioase cu cefe groase şi violenţă cât poate responsabil
cuprinde un creer de rinocer, se va ajunge la un parlament docil de carte: Adina Stoicescu
condus din spate de actualii mahări politici. i poporul român Editor: Ion Gabriel Puşcă
trăieşte în continuare în mahmureală!
S-a ajuns la această situaţie prin politica lui anti-orice, dirijată de tipar: Euro Print Company, Buzău
forţe obscure din afara României, având strânse legături cu
cercurile masonice. S-a început cu o cultivare a antipatriotismului
şi a fărămiţării regionale sub presiunea Ungariei şi a organizaţiei
iredentiste UDMR. Mai nou duşmanii seculari ai românilor cer
ca populaţia vorbitoare de limbă română să înveţe
obligatoriu ungureşte! S-a continuat cu politica anti-
industrializare, care a dus la şomaj, recesiune, traiul din
expediente, migraţia forţei de muncă, haosul imobiliar, inflaţie la
comanda BNR, polarizarea artificială a averilor. La o minimă
analiză nici o avere considerabilă nu are la bază o activitate
cinstită! De la antipatriotism şi antiindustrializare s-a ajuns la
anti-morală, anti-cultură, anti-credinţă, anti-educaţie, anti-
învăţământ, anti-cercetare, anti-valoare, anti-familie, anti-justiţie,
anti şi numai anti…
Dar, vorba lui Caragiale: ”până când stimabililor, până când?”

conf.dr.ing. Florin IORDACHE

 pagina 2
Semn de carte
Ioana RĂŢOI
„Umbra marelui protector” cel mai recent
titlu publicat de scriitorul Daniel Drăgan
este un roman desfăşurat într-o atmosferă
lipsită de un dinamism constructiv, în care
predomină activitatea previzibilă a fantastică a romanului este însă Marcel, la
„logofanilor” şi a „cocârţarilor”. Toate
personajele operei (cu excepţia
enigmaticului Marcel şi a Necunoscutei)
experimentează aceeaşi senzaţie de
saturaţie şi neîmplinire.
Matei Filipescu este imaginea omului
îngropat în cotitian, obosit, nemotivat,
aparent indiferent şi insensibil dar care
are îndrăzneala de a pretinde că este mai
deranjat de pasivitarea şi nefericirea celor
din jur decât de propria-i condiţie :„Aştept
un om fericit”.
Relaţiile sale funcţionează pe principiul „nu
am cerut niciodată să mi se dovedească
nimic” şi sub acest pretext se sustrage
oricărui adevăr stabilit prin convenţii
morale, sociale sau religioase.
Protagonistul reflectă deseori indignat,
simţind însă întotdeauna nevoia
concretului şi reducându-şi momentele de
meditaţie la întrebări infantile: „i este bine,
oare, să nu mai exişti?”.
Într-un asemenea cadru, dominat de
banalitate, Daniel Drăgan inserează
fantasticul evident fără a-i ataşa prea
multe elemente care să-i dovedească
apartenenţa la un alt plan.
Această Umbră a Marelui Protector
(numită pe parcursul romanului şi Marcel)
studiază „dinamica dorinţelor omeneşti” şi
găseşte în tânărul Filipescu clientul
perfect, după cum o şi mărturiseşte.
Bântuit de neputinţa asumării totale a
consecinţelor propriilor acţiuni încă din
copilărie când, într-un mod atât de
simbolic, „şi-a vândut zeii” pentru a scăpa
de de batjocura şi bătaia de care a bănuit
că va avea parte, inginerul pare şi este,
într-adevăr, vulnerabil.
Chiar şi la vârsta de treizeci de ani Matei
refuză, aproape inconşient, să-şi asume
vreo responsabilitate în ceea ce priveşte
efectele interacţiunii sale cu lumea inclusiv
în raporturile cu femeia alături de care
trăieşte. Domnul Filipescu este, în aceste
condiţii, atras intr-un mod inexplicabil de o
necunoscută, care va fi numită într-un final
„plăsmuirea viselor sale” .
Necunoscuta, femeia etern fericită,
necondiţionat fericită şi drept urmare cea
asupra căreia nici o intervenţie negativă
(vezi corecţia fizică aplicată de Marcel) nu
are efect iar de aici rezultă, poate, şi o
inutilitate a responsabilităţii de care
protagonistul se teme atât de mult. Ea este
Absenta , adică cea -sau mai bine spus
ceea- ce îi lipseşte şi –probabil- că cel
vizat nu va ajunge să aibă vreodată.
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
Zona Interferenţelor Poetice – 21 noiembrie 2008
„Agentul” Marelui
Doi ochi
Protector explică
prezenţa sa tânarului doi ochi, două mâini,
inginer într-o singură
o singură inimă.
frază: „este creaţia două vieți, două suflete,
ta”.
o singură cale.
Prezenţa cu adevărat
te privesc și mă privești
care deşi se întâlneşte supranaturalul (are o răscolindu-mi simțirile,
forţă zdrobitoare, este uşor ca un fulg,
învăluindu-ți privirile,
modifică materia, dispare brusc etc.) nu se te privesc și mă privești.
identifică neapărat şi caracteristici
demonice. Matei însuşi îl numeşte vrăjitor
închis într-o inimă albastră,
nu demon. De altfel, întregul context este sunetul ce nu s-aude,
tratat cu foarte multă seninătate, Umbra
și glasul ce nu răspunde,
Marelui Protector ajungănd să reprezinte înnoată iar printre gânduri.
serviciile unei „agenţii de asigurări”.
ai aruncat blesteme grele
Pe de altă parte, semnarea „contractului” peste mine, peste tine,
propus de Marcel nu presupune „vânzarea
peste orele de mâine,
sufletului” pentru că nu se cumpără nimic de o mie de lanțuri,
la beneficiar: ’E gratis! Gratis!’. Scopul
o singură iubire.
Marelui Protector este, după cum explică şi
agentul său, de a câştiga pariul pierdut cu
să vină noaptea peste noi,
Iov . și luna să ne prindă-n mreje,
Inginerului i se oferă „ceea ce îi lipseşte”,
să doarmă lumea toată,
este protejat de dezastru pentru că „cine doar stelele treze
gustă suferinţa începe s-o iubească”, după
zidindu-ne nemurirea
cum s-a dovedit în „cazul” anterior. și drumul printre ele.
și Dumnezeu să ne zâmbească,
Asumându-şi de această dată consecinţele în fiecare zori de zi,
acţiunii („Câte milioane de nefericiţi vor
în timide, nesfârșite sărutări,
compensa fericirea cu care vreţi să mă în minunate, nesperate fericiri.
blagosloviţi?”) Matei Filipescu refuză
„oferta”şi este predispus la decădere.
doi ochi, două mâini,
Finalul este relatat de către un autor o singură inimă.
omniscient si omniprezent (deşi în cadrul
două vieți, două suflete,
romanului predomină naraţiunea la o singură cale.
persoana I) şi este lăsat –intenţionat,
desigur- deschis deoarece protagonistul
Roxana SAVA - Constanţa
pleacă „strângând la piept o poşetă goală”.
-----------------------------------------------------------
Semne
Creşte, se încreţeşte scoarţa pământului, oasele ies frânte din rădăcina
stejarului , din locul unde Iuda şi-a ascuns de lumină arginţii. E vreme de luptă şi
solul tresare ca pasărea cu grumazul subţiat de tăişul cuţitului mare. Sânge
nevăzut pătează pereţii cămării şi urcuşul se face invers pe harta adâncului
ciuruit de gloanţele oarbe, ale întrebării.
Tremură apa şi iazul iar moare cu peşti şi cu ştime crescute pe valuri ca pliscul
unui vultur, în soare. Mi-e teamă de friguri şi ierni colosale, de centrifuga ce
duce gozul şi aurul umanităţii la vale…
Curg râuri de pietre şi muntele sare de pe şina răbrădii cu tot cu vagoanele
pline cu arme mortale.
-----------------------------
Timp
Vântoasa se întoarce şi cerul meu crapă ca o coajă de alună ţinută la apă.
Menghina asta, unsă cu ură, e strachina peste care punem alt strat deţărână şi
rânezită untură. Vijelii şi valuri de ţărm se tot sfarmă, porumbul din bob în cerneri
de sită ne cheamă. Un fir de aer se toarce în cer şi îngerii umblă desculţi şi-n
cămaşă de frig prin eter. Mi-e frică de cea ce nu pricepe o minte întreagă, de
iarna din vară ce mereu mă destramă. Arşiţa rupe în dinţi toată zarea când
melcii de apă dau spre plajă năvala. E veste de ducă în gest şi-n suflare, ceasul
meu fuge cu un sfert din răbdare
Melania CUC
Zona Interferenţelor Poetice – 21 noiembrie 2008 pagina 3

S F E R T U L A C A D E M I C Amintirea
O C T O M B R I E 2 0 0 8 Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare.

Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.

Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdelele lungi ţin calea către soare ...
Păianjenii şi-au întrerupt urzirea.

Privindu-se în cupă ofilite,

Din miezul veşted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mută iroseală

Picând domol în umbra liniştită ...

i floarea amintirii, părăsită,
Se scutură petală cu petală

În apa vremii veche şi clocită.

Vasile Voiculescu s-a născut, potrivit mărturiilor

celor din familie, în noaptea de 12 spre 13
octombrie 1884, în familia lui Costache şi Sultana
Voicu. Numele de Voiculescu îl va căpăta din
primele foi matricole şcolare.
Moare în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, la
Bucureşti

Grai valah

Grai tamâiat, cătuie de petale,

Foto: Lupişor – 26.09.2008
Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.

Umblă singur pe munţi de sare,

Sunt culmi înfricoşate Vânt bătrân cu miere-n spinare.

Sunt culmi înfricoşate în sufletele noastre, Serpi de răcoare verde-n pârâie,

Dar nimeni nu le suie şi nimeni nu le-atinge, Cărări de bucium lung te stretaie.
Deasupra, peste neguri, furtună şi dezastre
Pe ele niciodată lumina nu se stinge ... Granguri de aur boabele-ţi ciugul',
Seşul ţi-l ară dorul cu plugul.
Acolo răsăritul trimite-ntâia rază,
Amurgul tot acolo lucirea lui din urmă, Calc des cu sufletul arsu-ţi coclaur,
Pe fruntea lor lumina de-a pururi scânteiază Din fund oftează srămoşii de aur.
În chip de sărutare, ce-n veci nu se mai curmă.

Arareori un vultur cu aripe bălane „Cu cât sunt mai rari poeţii care au lăsat
Rătăcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboară, numele lor la veacuri, atât mai numeroşi
Căci prins adânc de vraja senilelor arcane, aceia care s-au pierdut în adâncul uitării.”
Rămâne sus acolo şi nu se mai coboară. Grigore Alexandrescu

* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
 pagina 4 EVENIMENTE Zona Interferenţelor Poetice – 21 octombrie

L A N S Ă R I
• Bârlad, 21 sepembrie 2008
Lansarea volumului ’Unora le place sexy’
Teatru vesel şi trist editura EuropolisEdit
2008, autor Florin Iordache.
Organizatori: Casa de Cultură a Sindicatelor
’G.Tutoveanu’ Bârlad şi Asociaţia Culturală
ADSUM. Invitaţi : prof. Virgil Giuşcă,
scriitorul Simion Bogdănescu, prof. Mariana
Sava, tefania Vârban, poeta Adina
Stoicescu, artistul popular Dan Horgan,
sculptor de măşti din lemn.
Mulţumiri deosebite d-lui prof. GRUIA NOVAC
Sr. care a făcut o recenzie exhaustivă pentru
volumul lansat.
D E C A R T E cenacluri literare
Cenaclul de Seară Bucureşti
al Asociaţiei Culturale ADSUM.
Frecvenţă: săptămânală, sâmbăta,
orele 17.00 în sala 10 a C.N.B.
’G.Coşbuc’ , str. Olari nr 29-
31(Foişorul de Foc) Coordonator:
Ion Gabriel Puşcă-Lupişor
scriitoarea VICTORIA MILESCU
• Bucureşti , 16 octombrie 2008
Lansarea volumului ’Conspiraţii celeste’
autor VICTORIA MILESCU Editura Dominor,
2008.
Organizatori: Uniunea Scriitorilor şi Editura
Dominor. Invitaţi: Radu Cârneci, Mariana
Ionescu, Florentin Popescu, Radu Voinescu.

Sâmbătă 08.noiembrie 2008 a fost

lansat în Sala Oglinzilor de la
Uniunea Scriitorilor volumul bilingv de
poezie al actriţei Lidia LAZU:
de la stânga la dreapta: FLORIN IORDACHE, Mariana
Sava, Simion Bogdănescu, Stefania Vârban, Adina Cuvântul care stă să mă
Stoicescu. In faţă se văd măştile lucrate de artistul nască , editura Vinea 2008
popular DAN HORGAN . Cenaclul de Seară Cluj

CARTE în curs de apariţie Deschidere pe data de

15.11.2008
la Editura Z.I.P. Loc de întâlnire Casa
Municipală de Cultură din Cluj
Napoca. Frecvenţă bilunar,
Miercurea din cenuşă sâmbăta de la orele 17.00.
Coordonator: Daniela Gâfu.
roman, autor : Melania CUC Dintre membri activi, amintim:
prefaţă : Aureliu GOCI Constantin Cubleşan, Adina
Ungur, Ion Cristofor, Dan Marius
responsabil Drăgan, Marcel Mureşanu,
de carte: Adina Stoicescu Adrian Ţion, Mircea Sabin Rus,
Editor: Ion Gabriel Puşcă Florin Verdeş, Paul Duma,
Horea Muntenuş

În prim plan dl.Constantin Constantinescu,

primarul municipiului Bârlad, în plan secund prof.
GRUIA NOVAC Sr. în timpul discuţiilor.

* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
 Zona Interferenţelor Poetice – 21 noiembrie 2008
ÎNTÂLNIREA CU SCRIITORI
Seara ION MURGEANU
,,…N-a ruginit frunza din vii..., doar
rândunelele-au plecat!‘‘
E 2008, şi e septembrie, Răpciune, şi e ziua a
douăzecişinoua, zi frumoasă şi liniştită
precum sufletele noastre, ale celor care ne
îndreptăm către strada Take Ionescu nr. 4, la
sediul Bibliotecii Metropolitane ,,Mihail
Sadoveanu‘‘, Bucureşti, unde are loc o nouă
,,Întâlnire cu scriitori‘‘, eveniment organizat de
poeta Victoria Milescu, în ultima zi de luni din
fiecare lună.
Invitatul special este scriitorul Ion Murgeanu.
I s-au alăturat prieteni, colegi, cunoscuţi,
necunoscuţi, cu toţii având aceleaşi idealuri:
,,îmbogăţirea literaturii române prin creaţii de
valoare‘‘. Printre participanţi se află condeieri
de seamă: Radu Cârneci, Gheorghe Istrate,
Ion Lazu, Mariana Ionescu, Iuliu Raţiu,
Dumitru Bălăeţ, Crina Bocşan Decusară,
Monica Mureşan şi mulţi alţii. Cei trei, poetul
Ion Murgeanu, ,,sărbătoritul‘‘, Gheorghe
Istrate şi Ion Lazu, ca vechi prieteni formează
o adevărată tripletă de aur a prieteniei, a
literaturii, fiind cunoscuţi şi ca ,,Grupul de la
Neptun‘‘.
Prietenia lor care şi-a păstrat strălucirea, chiar
dacă peste ea a vremuit vremea, aduce o
notă intimă, aproape de familie.
,,Debutând în ,,Flacăra Iaşiului‘‘ la vârsta de
19 ani (1959), iar botezul literar făcându-i-l
marele George Călinescu în anul 1962 –
spune poeta Victoria Milescu –, scriitorul Ion
Murgeanu are o activitate literară diversă şi
bogată. A participant direct la evenimentele
din 21-22 decembrie 1989, fiind arestat,
torturat alături de alţi revoluţionari, iar dintre
scriitori alături de Florin Iaru şi Alecu Ivan
Ghilia. Cartea sa reprezentativă este Turnul
Onoarei, şi dacă există un cuvânt potrivit
pentru întreaga sa operă şi activitate acela ar
fi onoare. Este scriitorul şi jurnalistul incomod
pentru unii, dar iubit şi preţuit de mulţi alţii‘‘.
Că este preţuit o spune şi numeroasa
prezenţă în sala ,,Mircea Eliade‘‘ a Bibliotecii
Metropolitane ,,Mihail Sadoveanu‘‘, dar, mai
ales, cuvintele ce-i sunt adresate din suflet.
,,Sunt bucuros că aducem un elogiu lui Ion
Murgeanu, poet care nu se confundă cu alţii,
are un tot al său; i se potriveşte această
zicere cu ,,Turnul onoarei” care vorbeşte nu
numai de onoarea lui, ci şi de cea a
creatorului de frumos. Este un distins coleg,
mare poet, sonetist, puternic prin sine, prin
munca sa, prin creaţia sa. Îl iubesc şi-l
preţuiesc!‘‘ a spus scriitorul Radu Cârneci,
adăugând că se află în plin program de lucru
la «Antologia sonetului», proiectată în trei
volume.
Cuvintele colegului şi prietenului Gheorghe
Istrate unduiesc în sală precum o adiere de
vânt peste lanul de grâu: ,,Ion Murgeanu este
un om al simfoniilor celeste…, parcă l-au
născut mânăstirile bucovinene ducându-l
apoi din clopot în clopot.
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
pagina 5
Este un poet de o sobrietate metalică; Îşi exprimă mulţumirile pentru serile
poet al lirismului distilat; are o poezie organizate de poeta Victoria Milescu, dar
gravă; este cel mai apropiat mag al lui cu o undă de amărăciune pune accent pe
Cezar Ivănescu. Prin poezia Prânz a faptul că tinerii nu mai dau importanţă
creat un adevărat prânz poetic, precum valorilor culturii române. ,,La optsprezece
un tablou al lui Corneliu Baba…‘‘ Reacţia ani – spune domnul Iuliu Raţiu –, eram
sărbătoritului Ion Murgeanu n-a întârziat. redactor la o revistă şi mi-am mărturisit
Chiar în timpul discursului s-a ridicat dorinţa de a-l cunoaşte personal pe
brusc de pe scaun şi cu o blândă dojană Arghezi. Am fost luat de mână şi dus să-l
i-a zis: ,,Ce mă lauzi, aşa?‘‘ cunosc pe poetul Tudor Arghezi. L-am
Spre deliciul audienţei, scriitorul Ion Lazu cunoscut pe Călinescu la catedră, l-am
îi face o surpriză citind ,,Sonetul invidiei cunoscut pe Zaharia Stancu... ‘‘
robuste‘‘, unul dintre cele trei sonete
dedicate colegului şi prietenului Ion Rugat să citească o poezie care-l
Murgeanu, ocazie cu care acesta din reprezintă cel mai bine, poetul Ion
urmă declară cu nostalgie: ,,Am fost cu o Murgeanu alege ,,Scara la cer‘‘. Deosebit
bursă la Neptun împreună cu Gheorghe titlu, deosebite versuri pentru încheierea
Istrate şi Ion Lazu şi acolo am făcut duel unei seri deosebite!
de sonete‘‘
O altă intervenţie a domnului Ion Lazu a Ioana STUPARU
fost prezentarea detaliată şi sensibilă a
romanului Eden, apărut la Editura Cartea
Românească, 1980. ,,Este o carte
construită într-un mod magistral de către O decriptare pe marginea
omul cu o intuiţie genială şi care a citit ,,Istoriei secrete a literaturii
foarte mult. Este o carte puternică, române”
personajele nu sunt oamenii unei epoci,
ci oamenii dintotdeauna, scriitorul având
Robert TOMA
ceva de spus despre realitatea dură a
acelor vremi de după război, făcând Surprinzătoarea ,,Istorie secretă a
totodată trimitere spre legendă...‘‘ literaturii române”, de Cornel
Poeziile lui Ion Murgeanu, citite de Ungureanu, apărută la Editura Aula,
doamna Lidia Lazu, ne-au purtat ca o Braşov, 2007, este divizată în două
vrajă spre un amurg liniştit de vară. mari sectoare: cel dintâi, coagulant,
Vocea blândă ca atingerea unui val abordează ,,aşezarea hotarelor”; al
visător, faţa radioasă cu ochi ce exprimă doilea, elegiac – ,,destrămarea lor”. Se
prin strălucire bucuria descoperirii observă numaidecât că titlul volumului
tărâmului mirific, ne conving că în orice e deconspirator, insinuant-detectivist.
moment putem atinge Cerul. Ne aşteptăm deja să întrezărim şi să
La rugămintea doamnei Mariana Ionescu parcurgem, în labirintul istoriei noastre
de a povesti o întâmplare din viaţa politico-literare, firul izbăvitor al
literară, scriitorul Ion Murgeanu, deşi Ariadnei.
pare să ancoreze la mal, se lasă purtat Dezvăluind secrete, în paginile acestei
pe marea învolburată a vieţii: ,,Nu am cărţi de o spirituală erudiţie, Cornel
fost un personaj. Nu m-am lipit de nicio
Ungureanu re-scrie, practic, istoria, fără
gaşcă, ci de un prieten. Am aşteptat să
a confunda lacuna de ordin documentar
vină viaţa la mine. Am ajuns să scriu
bine, pentru că sunt foarte bine cunoscut
cu absenţa valorilor estetice precedente
şi contemporane.
de îngerul meu, de Dumnezeu.
Cu Ion Lazu m-am împrietenit mai târziu. (continuare în pagina 6)
A fost trimis de îngerul meu tocmai când
mi s-au refuzat cărţile din cauza titlurilor
incomode. Legătura cu divinitatea o
putem găsi tot timpul… Tinereţea literară
a fost fascinantă. Au fost lucruri Înfrângere
mirabile… Atunci am făcut cunoştinţă cu
poetul Radu Cârneci şi i-am mulţumit în
scris pentru colaborarea cu domnia sa. Pierdusem un război cu mine însumi
La ,,Tribuna României‘‘, am cunoscut cea i junghiuri sub armura
mai mirifică pajişte literară! Sunt plin de De sânge şiroind
nostalgie pentru perioada de dinainte de Mă legănau
1989, fiindcă atunci eram tineri, eram Dar feţele ciuntite
iubiţi, atunci am făcut copii, atunci i-am Fixându-mă cu trudă
cunoscut pe Călinescu, pe Arghezi… Am Suflau prin cheag în ultimă zvâcnire
fost la Arghezi acasă şi am plecat cu o În ultimul îndemn
dedicaţie de la el!...” La nou asalt
Cuprins de nostalgie pentru perioada
i corturile arse tremurau.
anilor tinereţii este şi scriitorul Iuliu
Raţiu.
Robert Toma
 pagina 6
O decriptare pe marginea ,,Istoriei
secrete a literaturii române”
(continuare din pagina 5)
Meritul de căpetenie al ,,Istoriei...” îl
constituie umanismul ei, facultatea de a se
fixa în ,,bătaia soarelui”, încurajând astfel
germinaţia de idei.
Sobru şi maliţios, autorul pare a ,,rezolva”
pas cu pas complicata cazuistică a unei
inchiziţii subterane longevive, făcând tabula
rasa dintr-o serie de ipoteze şi convingeri
avizate sau nu, cu privire la fenomenul
cultural românesc. Sarcina asumată este
direct proporţională, prin gravitatea ei, cu
efortul documentării atente şi al sintezei.
Cornel Ungureanu este, în esenţă, un
scriitor raţionalist, înzestrat cu spirit polemic
şi luciditate carteziană; argumentele,
strecurate peste tot în demonstraţia critică,
au rolul de a compromite atitudinile
dogmatice. Nu întâmplător, deci, prefaţa se
intulează ,,Scrierea şi rescrierea istoriilor”,
precizând ab initio tematica şi, implicit,
independenta nuanţă intelectuală a la concluzia că un şir de importanţi
,,Istoriei...”.
Amintind faptul că Monica Lovinescu a
folosit, în ,,Cuvânt înainte” la volumul
,,Unde scurte” sintagma ,,cifru al prudenţei”
– definitorie pentru orice iniţiativă culturală
sau civică sub regim totalitar, Cornel
Ungureanu îşi propune, în replică, să nu
treacă nimic sub tăcere, proiectând astfel,
printr-o lege a compensaţiei, avantajul
,,mărturisirii” pe fundalul sinistru al cenzurii
pre-, dar şi post-decembriste. Referirea la
,,Istoria...” lui G.Călinescu, cât priveşte
respectarea unui anume ,,cifru al prudenţei”
în epocă se impune de la sine, dar nu în
intenţa unei acuzări sau scuzări a criticului,
după caz, ci în aceea de a explica, prin
prisma politicii agresive a momentului,
strădania spitritului călinescian de a-şi
menţine verticalitatea. Astfel că, sub
auspiciile fenomenului de ,,criză identitară”,
,,Istoria...” de faţă urmăreşte să readucă în
discuţie termenii identităţii culturii
româneşti, cu un punct de plecare atât în
teoria ,,Galaxiei Guttenberg”, cât şi în
teoria, mai recentă, a ,,Galaxiei Imaginilor”.
Punctul nodal al ,,dezbaterii” îl formează
posibilitatea transcenderii ,,tiparelor” de
interpretare propagate atât prin scris, cât şi
prin imagine. Aceasta pentru că istoricul îşi
propune să înfăţişeze lucrurile aşa cum
sunt, nu aşa cum ni s-a transmis că sunt.
Iar o asemena realizare presupune, în
prealabil, înţelegerea relaţiei de
interdependenţă între ,,geopolitică” şi
,,geografia literară”, ca să utilizăm chiar
noţiunile adoptate de către autor.
Cornel Ungureanu, prudent, ne atrage
atenţia că ,,suntem, prin scris, vorbire, prin
istorie şi geografie, cetăţeni ai Europei
Centrale, dar ai unei Europe Centrale care
nu are dreptul să-şi refuze momentele ei
de solidaritate cu culturile greacă, slavă
sau turca”.
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
Zona Interferenţelor Poetice – 21 noiembrie 2008
Autorul, tranşant, îşi defineşte aportul
documentar în relaţiile cu istoriile,
literare şi nu numai, din ultimele
decenii: ,,sunt aşezate mereu înainte
stările conflictuale, despărţirile,
anatemele, selectate cu insistenţă de
mass-media în căutare de senzaţional.
Interferenţele / alianţele româno-sârbe
sau româno-bulgare au fost mai puţin
puse în evidenţă decât stările
conflictuale: de multe ori, aromânii au
constituit punţi importante între sârbi,
maghiari, austrieci şi români, şi chiar
între albanezi şi români”. Regretul
istoricului privind înstrăinarea
generaţiei tinere actuale de vechea
cultură românească, este vecin cu
stupoarea. Dez-rădăcinarea – centru înseamnă, desigur, a re-găsi,
simptom contemporan – e cât se
poate de palpabilă: ,,coala Ardeleană
începe să fie aşezată în spaţiile
moarte ale bibliotecilor putem ajunge
cărturari vor alimenta fondul secret al
culturii române. Iată de ce «O Istorie
(secretă) a literaturii române» ar trebui
să insiste asupra corifeilor colii
Ardelene”.
Fapt cu totul remarcabil, ,,Istoria...”
îmbină scrupulozitatea cercetătorului
ştiinţific cu neliniştea anticipativă a
exploratorului, pasul bine măsurat cu
respiraţia sacadată, voluptatea
urcuşului anevoios cu răgazul bucolic,
necunoscutul cu originile. În altă
ordine de idei, putem afirma că
,,Istoria...” nu este atât estetică (deşi,
principial, esteticul este însăşi condiţia
de existenţă a istoriei literare), cât
etică. Într-un sens mai larg, ,,Istoria...”
îşi revendică înţelesurile tragice, în
mod conştient sau nu, de la celebra
exclamaţie a lui Nietsche: ,,Dumnezeu
a murit”. În plan imediat, politico-
social, ,,Istoria...” impune, succesiv, de
la un capitol la altul, atenţiei cititorului
insipida doctrină oficială, de partid, în
jurul căreia gravitau victime ilustre sau
nu tocmai bine definite din punct de
vedere artistic. Aşa încât, un
asemenea tip de reevaluare, care
semnifică şi o recuperare (axiologică,
morală) are loc ,,de la origini până în
prezent” (ca să parafrazăm, de dragul
continuităţii, subtitlul ,,Istoriei literaturii
române” din 1941, a lui G. Călinescu).
Aş înclina să recunosc în volumul
semnat de Cornel Ungureanu, nu doar
o istorie echilibrată şi cursivă, ci şi o
carte-frescă, balzaciană, de un realism
infinit nuanţat afectiv. Anumite capitole
sunt tot atâtea medalioane obsesive,
adevărate figuri emblematice
surprinse în actul indirect, dar şi direct
al mărturisirii: Eminescu, V.
Voiculescu, M. Sebastian, N. Labiş.
Apare apoi frecvent în paginile
,,Istoriei...” de mai sus simbolul
Centrului, împrumutat cu naturaleţe de
la M. Eliade – spirit avid de prezenţa
sacrului într-o lume tot mai vizibil
desacralizată. Pe de-o parte, autorul
are în vedere Centrul literaturii române,
altfel zis matca (matricea) ei stilistică,
după expresia lui Blaga, capabilă să-i
determine configuraţia (specificul); pe
de altă parte, sunt indicate unele
posibilităţi de ,,înaintare” spre centrul
fiecărui scriitor emblematic,
reprezentativ – înaintare ce are loc
odată cu aşezarea anumitor elemente
de biografie şi de creaţie sub lumina
crudă a documentelor. A ajunge la
eliberat de contingenţa interpretărilor
parţiale sau denaturante. Iată, spre
exemplu, cazul Eminescu: ,,Există o
presiune a imediatului care caută
senzaţionalul în biografia eminesciană.
Dacă Eminescu a participat la
societatea secretă «Carpaţii», spun noii
exegeţi, înseamnă că împotriva lui s-au
îndreptat fulgerele Imperiului Austro-
Ungar. Iar dacă s-au îndreptat aceste
fulgere, înseamnă că trădătorii care se
numeau Carol I (şi curtea regală), Titu
Maiorescu, Junimea, cu toţii germanofili
înrăiţi, nu şi-au propus altceva decât
să-l elimine pe Eminescu din scrisul
românesc. Din scrisul, dar şi din
civilizaţia românească. Pentru toţi,
Eminescu devenise insuportabil!”. În
biografia călinesciană apărută în 1932,
asasinarea poetului pare a fi rămas o
bănuială (de pildă, bănuiala Hariettei,
sora ,,ţintuită departe”, bolnavă), doar o
ipoteză, cutremurătoare ce-i drept, dar
atât. În ultima vreme însă, susţine
autorul, ,,Primele documentare ale
hermeneuticii exaltate, fanatice
supralicitând informaţii corecte sunt
volumele «Recurs Eminescu». Chiar pe
coperta unui volum al «Conjuraţiei»
putem citi un şir de avertismente. Faceţi
dreptate! este strigătul care ar trebui să
trezească din adormire Academia,
savanţii, cititorii, iubitorii culturii
române.”
În pofida caracterului secret, nelămurit
al vieţii lui Eminescu, percepem
intensitatea etică extraordinară a
personalităţii poetului. Eminescu, în
definitiv, poate fi recuperat numai din
unghiul unei reale cunoaşteri a operei
sale, fără apoteoză sterilă.
În ceea ce-l priveşte pe V. Voiculescu,
poetul suav-ermetic, situat la antipodul
exaltării senzoriale blagiene sau
pillatiene, printr-o alunecare predilectă
către meta-fizic (înrudită cumva cu
fervoarea de tip neoplatonic), Cornel
Ungureanu îşi comunică astfel uimirea:
 Zona Interferenţelor Poetice – 21 octombrie 2008
,,Nu ştiu dacă există în literatura română
un hombre segreto mai convingător. i
totuşi, o simplă excursie printre
numeroasele studii, biografii, bibliografii,
broşuri apărute în momentele aniversare
sau comemorative lasă impresia că ştim
despre el tot ceea ce s-ar putea şti. i încă
altele”. Figura lui V. Voiculescu, interiorizată
parcă la modul primitiv creştin, devine,
treptat, un portret pe care contemporanii
,,voiau să-l fixeze într-o serie şi o definiţie a
sfinţeniei”. Ei bine, accentuarea acestei
dimensiuni morale severe a fost şi o
consecinţă a suferinţei (iniţiatice, ar fi zis,
probabil, Eliade) îndurate în închisorile
comuniste: ,,Prozele, dar şi poeziile,
alimentau vâlva în jurul unui autor care
trăieşte, după arestarea sa din 1958,
momentul cel mai înalt al martiriului său.”
Un farmec straniu emană, în spaţiul de
cultură interbelic, personalitatea lui Mihail
Sebastian – scriitor evreu, de o inteligenţă
înaripată, pozitivă-complementară aceleia
disimulate, mefistofelice, a maestrului său
N. Ionescu (brăileanul cu ,,sofistica subţire”,
cum îl aprecia G. Călinescu). Existenţa
fulgurantă a lui Sebastian stârneşte
controverse încă: ,,Când în amiaza zilei de
29 mai 1945, autoduba condusă de
cetăţeanul Ion Zăpodeanu îl accidenta
mortal, nimeni nu mai avea timp să se
întrebe dacă e vorba de un accident sau de
o crimă. Cine avea interesul ca Mihail
Sebastian, aflat pe valurile suitoare ale
celebrităţii, atât de agreat de cei care
diriguiau treburile momentului, să dispară ?”
Se desprinde totuşi, din aceste rânduri,
subînţelesul asasinării scriitorului, din
motive politice. Sebastian devenise, la
sfârşitul anului 1944 ,,om al zilei pentru
vedetele stângii”, dar şi ,,om al zilei pentru
filo-americani, pentru iubitorul democraţiilor
occidentale, pentru cercurile de intelectuali
rafinaţi, care vedeau în el, dacă nu un lider,
o umbrelă protectoare.” Cel ce-a scris
,,Moartea căprioarei” ar fi fost şi el ucis.
Bănuiala omorului dă ocol biografiei sale
succinte, ca o ,,pasăre cu clonţ de fier”; dar
nimeni nu poate pune, deocamdată cel
puţin, punctul pe ,,i”. Două variante ale
morţii poetului sunt mai răspândite: luarea
pripită, din mers, a tramvaiului, mintea
având reflexele încetinite de alcool, şi,
respectiv, gestul ajutător, tot în direcţia de
mers a tramvaiului, al vreunui confrate
literat invidios. Anul în care poetul nu a mai
putut ,,lupta cu inerţia” (1956) circumscrie,
providenţial, în memoria generaţiilor
succesive de cititori, o entitate lirică precoce
şi gravă, deloc străină însă de zâmbetul
amar-ironic, de ,,pitic tragic”, al lui Fr. Villon.
În cel de-al doilea compartiment major al
,,Istoriei...” un capitol aparte îl constituie cel
intitulat ,,Vârstele erotice ale literaturii şi
cele pornografice”. Discuţia se poartă pe
terenul capricios al postmodernismului.
Ajuns aici, autorul menţionează
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
pagina 7
cu gratitudine isprăvile unor
teoreticieni în linia investigării
curentelor de avangardă, ivite la
început de secol XX, ca o expresie a
furiei negativismului, a noutăţii, şi sub
tutela manifestelor incendiare
conţinutistic, retoric sau laconic-
enunţiative, şocante prin radicalismul
lor estetic. Această revoluţionară
decapitare a modelelor consacrate, a
convenţiilor, s-a prelungit, sub o formă
sau alta, până în pragul Mileniului III,
în plină eră a Internet-ului, a ceea ce
se cheamă ,,Galaxia Imaginilor”.
Înainte de toate, Cornel Ungureanu
aminteşte în al său ,,Dicţionar de idei
literare”, A. Marino vorbeşte nu despre
avangardă, ci despre avangarde. O
denumire generică nu s-ar putea da
masei informe de programe şi de
manifeste radicale.Nu este uitat
percutantul Ion Pop, comparatistul de
o fineţe clasică Matei Călinescu
(,,Cinci feţe ale moderniţăţii”) şi nici
aulicul Marin Mincu, antologator cu
aură ezoterică, de Sfinx.
Ideea esenţială care alimentează
capitolul (savuros prin înregistrarea “Mirii” sculptura din colecţia ”Tabăra de
,,complice” a anecdoticului şi a sculptură de la Măgura” foto : Lupisor
pitorescului, la Creangă, bunăoară)
este totuşi aceea că post- Creaţie
modernismul (adică, într-un fel, post-
bunul-simţ) e un anotimp al Numai file albe rămân dintr-o carte şi
desacralizării galopante şi al situării la litera ţipă, ucide făcându-şi dreptate.
rangul de ,,estetic” a elementului pur Moare o lume de umbre şi valuri de iarbă
instinctual; un anotimp controlat de în toamna albastră şi vena golită toată
satyri, demenţial şi carnavalesc. de vlagă. Scriu peniţele-n rânduri despre
,,Epoca postmodernă, ni se spune, vara pierdută şi computerul creşte pe
este legată de un şir de deschideri dinăuntru, gestează de vestea tăcută.
succesive spre imagine, iar în cadrul Mor oameni de seamă şi lumea-i săracă,
acestor deschideri filmul, revistele, cu lacul de aur mai mic decât încape
ziarele, televiziunea comercializează pescarul în barcă. La masa de taină scriu
atât imaginile-şoc, cât şi textele care litere şchioape şi vântul de seară îmi
să-i tulbure, excite, confişte pe cititorii ciupeşte din pleoape. Bucuria-i departe
ceva mai firavi.” şi vremea împleteşte cosiţa de albe
bumbacuri în lebede triste. E vesel
Ca o subspecie a postmodernismului,
tiparu-n cerneală subţire când scrisul
este menţionat aşa-numitul fracturism.
rămâne doar un joc bombardând liliecii
Aflăm că, după dizolvarea cenaclului cu mingi de hârtie. Trag iarăşi puşcaşii
LITERE, prin 2001 a luat naştere un cu gloanţele oarbe şi scriu tinerii imne
alt grup literar, având ca punct de unei ierni ce se prelinge din sobele albe.
plecare ideile unui ,,disident”, poetul -----------------------
Marius Ianuş. Acesta a înfiinţat, alături
Atac
de basarabeanul Dumitru Crudu,
fracturismul. Toată filosofia unui astfel Plouă în deşert cu foc şi cu smoală ,
de ,,curent” literar poate fi restrânsă la muniţia păcii din cămară e goală. Mor
noţiunea de ,,anti-oglindă”, aşezată în inamicii şi luptătorii de pace că lumea
faţa lumii bolnave în care am trăit în dintr-o sticlă cu lapte nu face cât metalul
’90 şi la începutul anilor 2000. Pe din două pârdalnice ace. Feregeaua
scurt, fracturismul poate fi numit un fel cade pe geamuri şi ochiul lăuntric
de postmodernism scindat sau hard- priveşte copiii mergând în cătuşe la
core, fără şanse reale de şcoala răbdării.
supravieţuire. Nisipul pe rană arde ca sarea-n tigaie
În final, autorul ,,Istoriei...” îndeamnă când cerul nu ştie de trebuie or ba să
faustian: ,,Turnaţi aici !” Ideile trebuie întoarcă în pace uitarea. E vreme a luptă
vărsate în ISTORIE. Niciodată la prostească şi biruri în sânge, lampa în
periferia ei. corturi din piele de sagri de stinge.
Robert Toma Melania Cuc
 pagina 8 Zona Interferenţelor Poetice – 21 noiembrie 2008

Cuvântul!
E
El
De
De
De
De

…………………………………………………………………………..
De
De
De
De
El
E
Cuvântul
trei cinci opt
Clipă
[ joc în oglindă ]
împietrită-n sărut

lege
mă
tine,
noi,
ceea
ceea

ceea ce
ceea ce
noi,
tine,
mă
lege
El hombre
Lunec pe plaja pustie...
e plecat la studii

leagă.
de
de
ce
ce

de
de
leagă
Ȋn lumina prelinsă-n cristale de nisip de fezabilitate.
Retina-mi sparge privirea-n ţăndări
Adunȃnd-o, tăcut, în cioburi de lacrimi. ***

toate,
sufletul meu,
este
este

este
este
sufletul meu,
toate,
Într-o zi - jumătate februarie, jumătate
Două inimi, pietre zăvorăte-n sărut, martie -
Catarg neştiut am crestat pe mielină un text hieroglific
în cale de valuri. cu arătător de copil.
Năluci ce-şi ţes umbra din soare,

iubire eternă,
veşnic în

veşnic în
iubire eternă,
Primele alineate desenau păsări şi căni
dăruiesc iubire de veacuri de apă sub un soare închis la culoare
în mare, mi-am însuşit critica artiştilor plastici -
in valuri obiectele apropiate privirii

C.D.S. Bucureşti
Delia Dacscălu
se văd mai mari
şi sus,

în aripi de pasari,
spre soare-rasare.
SIMETRIE
decat cele din spatele paravanelor.
Ciclicitatea anotimurilor cheamă de trei
ori vara :
franjuri de trupuri dezgolite

Univers,

Univers.
Și toate vor sti
croiesc abisuri în duoden.
şi veacul
şi clipa, O zi pe săptămână adormeam înainte de
ca vie a fost ora 11.
Buchiile stâlcite se înşirau pe sfori la
Pasărea
şi vie mai arde,
uscat
iubire, în ordine sisifică : Zbori spre lumi îndepărtate.
un vis un cârlig o literă un cârlig şi tot Te îndrepţi spre soare,
căci ea,
aşa până când Jucându-te în ale sale plete calde.
doar iubirea,
graficele nopţilor injective
va arde Zbori... zbori …
dispăreau din orizontul
dincolo de vant, thebec.
În vidul existenţei caste săruţi stele şi
dincolo de soare,
Aştept o secundă anume de octombrie- mângâi
dincolo de cer, Luna cu ale tale pene.
noiembrie
dincolo de mare... o aştept cu unghiile vopsite în roşu Prinzi în tine mii de unde,
aprins. Le închizi şi zbori spre ele.
tii, port decolteuri adânci pe sânii Te îndrepţi spre depărtare,
Culeg ȃn priviri valuri şi păsări,
contrafăcuţi Distanţându-te de pământ prin uitare.
ridic lava topită de suflet,
mi-am luat chiar blugi pană să fiu în
trezesc vulcani ai erei uitate tendinţe Lumini străvechi clipesc şi tremură,
să topească pietrele lumii zâmbetul din colţul gurii îmi şopteşte Vestindu-ţi naşterea unor noi sori
că n-o să mă recunoşti. Ce sunt liberi, puri şi calmi.
în lavă de iubire,
Abisul se luminează în depărtare,
sa nu mai existe, Iar tu zbori spre el cu nerăbdare.
***
nicicand, Mii de stele se nasc din nimic,
clipe uitate de veacuri Dimineaţa, la prânz şi de trei ori seara Aruncând lumina libertaţii
te strig Peste al tău chip scârbit de a sclaviei
…in pietre…
hombre. furie.
Nicoleta Grădinaru Hei tu, pui ce ai ieşit din găoace,
Mirela Nicoleta Hîncianu
Ai visat la un univers perfect de
libertate !
* Pentru incultură, o compensaţie ar putea fi vorbele de duh. AFORISME Tot ce ai văzut s-a născut cu un scop
precis,
* Insignifianţa multor zile te-ar exaspera, dacă nu le-ai atribui un anume sens. Să piară în haosul sfărâmat de
mediocritate.
* Ceva urât gâlgâie adesea în vinele noastre, ca o apă murdară, tocmai atunci când facem Cristian Alexandru Groza
apologia sângelui proaspăt de Robert TOMA C.D.S. Bucureşti

* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
Zona Interferenţelor Poetice – 21 noiembrie 2008
Ameţitoarea clipă
Florin Iordache
CDS Bucureşti
O, de-aş fi Lucifer, să văd ce nu se vede,
Ameţitoarea clipă în ritmul ei letal...
Să mă disec pe mine, ca pe o veche Vede
i să-nţeleg misterul spaimei de oval.
Aş fi atunci miracol şi aş umbla prin tine,
Ca-ntr-un Olimp mirific din ziua de apoi
i n-aş mai fi mirare şi aş vedea cum vine
Dragostea în flăcări, în braţe când te-ndoi!
O, de-aş fi Lucifer, din zi aş face noapte,
Binele şi răul prin tine le-aş privi.
Ne-am undui prin spaţii în adieri de şoapte,
Eterna-mbrăţişare, iubirea ne-ar zidi!
Aş pune Universul pe umeri de Atrizi,
De dragoste se moare, dar tu să nu ucizi!
------------------------
Sic Transit
Prin noi trecut-a lava pacificelor mări...
Am fost vulcanii tineri în nopţile de vis
i călărind centauri, tărâmuri de chemări,
Ne-am dăruit iubirii floarea de cais!
Dar a venit prin ceţuri un vrăjitor sihastru
Cu glasul mieros şi gustul rafinat...
La el ţi-a rămas gândul, la tâmpla de
jugastru
i-ncet mă dai uitării, mă vrei îmbălsămat!
Dar eu, ce-am fost pe lume flămândă
rătăcire,
La Steaua ta aflat-am lumina mea polară!
i vreau pe totdeauna spectrală a mea fire
i-n clonţ să mă sfâşie pasărea hilară!
Prin noi reînvia-va Religia iubirii...
Am răzbunat păcatul şi arta amăgirii!
Florin IORDACHE CDS Bucureşti
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! *
* Aso cia ţia ADS UM * Cont IB AN RO57 RNCB0 72 20 991 691 00 00 1 * BCR Agenţi a Tudo r Vla dim irescu, Bucureşti, Sector 6 *
pagina 9
Toamna festivalurilor de teatru pentru copii
Adina Ungur
Toamna se numără bobocii, dar şi festivalurile de teatru naţionale şi
internaţionale. După ce spectacolul ”Albă ca Zăpada” al Teatrului de
Păpuşi ”Puck” din Cluj-Napoca a participat în septembrie la prestigiosul
Festival Internaţional de Teatru pentru copii PIF, din Zagreb, Croaţia,
spectacolul a fost prezentat şi la primele festivaluri de gen din ţară. Dar cum
două dintre ele s-au suprapus ca dată, într-o singură săptămână, spectacolul
a parcurs un drum de care copiii spectatori s-au putut bucura din plin. În
prima parte a săptămânii, piesa teatrului clujean a fost jucată pentru publicul
ieşean în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii şi Tineret,
organizat în perioada 5-10 octombrie de Teatrul „Luceafărul” din Iaşi.
Manifestarea s-a aflat la prima ediţie şi a fost organizată sub semnul
„Diversitate şi dialog” în Anul Dialogului Intercultural. Pe lângă teatrele
„Ţăndărică” din Bucureşti, Teatrul „Ariel” şi cel Naţional din Târgu Mureş,
Teatrul „Gulliver” din Galaţi, Teatrul „Vasilache”, din Botoşani sau Teatrul
„Gong”, din Sibiu, au participat trupe din Cipru, Sion (Elveţia), Villeneuve
d’Ascq, Paris (Franţa), Volgograd (Rusia), Barcelona (Spania), New York
(SUA), Vinniţa (Ucraina). Au avut loc reprezentaţii variate din punct de
vedere repertorial, dar şi ca genuri, care etalează o gamă largă de mijloace
de expresie artistică: animaţie (marionete, Karaghioz, păpuşi de foarte multe
tipuri, umbre chinezeşti, măşti), teatru, dans, instalaţii video etc. Spectacolele
prezentate în festivalul de la Iaşi se adresează atât copiilor cât şi tinerilor
fiind prezentate atât în cele două săli ale Teatrului “Luceafărul” cât şi în aer
liber. Festivalul a fost deschis cu două premiere ale gazdelor: ”FURTUNA”
de W. Shakespeare (sala mare; regia Bogdan Drăgulescu; scenografia
Daniela Drăgulescu) şi ”VRÂJITOAREA POFTICIOASĂ” de Dan Lungu (sala
mică; regia Ion Ciubotaru, scenografia Mihai Pastramagiu) şi de o paradă a
personajelor. Pe parcursul Festivalului au fost organizate întâlniri ale
artiştilor, dezbateri etc. Spectacolul clujenilor a fost primit miercuri de
dimineaţă cu succes, de către un public format din câţiva participanţi la
festival şi o mulţime de copii, care au participat activ la poveste, iar în final au
urcat pe scenă şi le-au oferit actorilor braţe de flori.
În prag de prăznuire a Sfintei Paraschiva, după acest scurt periplu ieşean,
spectacolul „Albă ca Zăpada” a fost jucat sâmbătă la ediţia a treia a
Festivalului „Poveşti pentru Copii şi Oameni Mari”, organizat de Teatrul
„Prichindel” din Alba Iulia, în perioada 8-12 octombrie şi care a avut loc de
miercuri până duminică, un eveniment de mare amploare, care aduce în
oraşul istoric Alba Iulia spectacole de marcă ale teatrelor pentru copii, dar şi
ale teatrelor dramatice din ţară şi de peste hotare. Regizori precum Cristian
Pepino, Horaţiu Mălăiele, Robert Raponja, Gavril Cadariu, Oana Leahu şi
mulţii alţii şi-au prezentat spectacolele la acest prestigios festival, care a
propus printre altele numeroase ateliere sau workshopuri pentru participanţi
şi oamenii de breaslă. Producţia Teatrului „Puck”, „Albă ca Zăpada”, este un
spectacol cu limbaj inventat, regizat de Decebal Marin, jucat în scenografia
lui Marian Sandu şi muzica scrisă de Corina Sîrbu. Distribuţia este formată
din Laura Corpodean, Angelica Lupeanu, Frunzina Anghel, Adina Ungur,
Doina Dejica/Viorica Varga, Ramona Atănăsoaie, Călin Mureşan.
Toamna festivalurilor de teatru pentru copii nu s-a încheiat aici.
Teatrul ”Puck” a urmat a fi gazda ediţiei a şaptea a Festivalului Internaţional
al Teatrelor de Păpuşi şi Marionete, în 20-24 octombrie, la care au participat
douăsprăzece trupe din ţară şi şase din străinătate. În afară de spectacolele
trupelor româneşti şi ale celor din Belgia, Italia, Portugalia, Albania şi
Ungaria, în cadrul festivalului au avut loc diferite conferinţe susţinute de
personalităţi ale artei teatrale un workshop adresat actorilor păpuşari şi
studenţilor, pe tematici specifice. „Lumea lui Pulcinella” a fost un workshop
tematic, condus de Gaspare Nasuto din Napoli, Italia. În festival au fost
programate 29 de reprezentaţii, cu spectacole pentru copii şi adulţi pe
scenele Teatrului Naţional „Lucian Blaga”, Teatrului de Păpuşi „Puck”, în sala
Cercului Militar, sala Fundaţiei „Casa Tranzit” şi sala Casei de Cultură a
Studenţilor. Juriul Festivalului, Ion Parhon, Margareta Niculescu, Eugenia
Tărăşescu Jianu, Roxana Croitoru şi Zsehransky Istvan au acordat
numeroase premii multora dintre artiştii prezenţi în festival.
i nu în ultimul rând, copiii din Bucureşti se vor putea şi ei bucura de o nouă
ediţie a Festivalului Organizat de Teatrul Ţăndărică, cel al spectacolelor de
colecţie, organizat la început de decembrie şi la care, multe dintre aceste
spectacole vor fi prezentate pe scena teatrului organizator, din Bucureşti.
 pagina 10 Zona Interferenţelor Poetice – 21 noiembrie 2008

Omenirea fără titlu de fabricaţie

D Scriitorul Florin IORDACHE
Sunt mâini întinse
Spre Ea...
Spre El...
Doare această literă
Precum dragostea!
-Dăruie-te mie!
Strigă Demonul!
După...
În van e iubirea!
-Taci!...
-Auzi?
Suntem acelaşi
trup de gânduri!
IBROHORUL IUBIRII
De va veni la noapte ibrohorul,
Să ne arunce vălul despărţirii...
Vom alunga întru vecie corul
De corbi ciopliţi, stegari ai împietririi!
i ne vom strânge nemurirea-n lacrimi
Cu-n firebinte iarăşi să mă vrei
i-n braţe ne vom strânge patimi,
Ce zămislitu-ne-a idei din stei.
Iar de-o veni la noapte ibrohorul
Ca să ne ardă-n văluri de mirese...
Să laşi să ne cuprindă dorul,
Strigoi să joace-n alte piese
i să rămânem singuri, singuri...
Înlănţuiţi, acelaş trup de gânduri!
Florin Iordache şi poetesa Monica Mureşan la
CABOTINII
Parafrază eminesciană
Se prind în horă cabotinii
Pentr-un papuc de curtezană…
i-nchin poemele găinii,
Aprinşi de mândra lor codană!
Ea, în ovalul fin al mâinii,
Îi joacă bine pe sprânceană…
Se prind în horă cabotinii
Pentr-un papuc de curtezană…
Pe seama ei se nasc opinii
În aburii din damingeană…
i vin de la Paris străinii…
Pentr-un papuc de curtezană!
AMEŢITOAREA CLIPĂ
O, de-aş fi Lucifer, să văd ce nu se vede,
Ameţitoarea clipă în ritmul ei letal...
Atenţie, nu se mai deschid uşile!
S-au pus în funcţiune motoarele
fotonice…
Cu viteze astronomice ne îndreptăm spre
porţile Raiului!
Atenţie, pregătiţi-vă sufletele!
În curând va începe Judecata de Apoi
În Procesul trădării naţionale al
fantomelor!
Televiziunile Raiului sunt cu ochii pe voi
ţigani de la Roma
i latini de la Paris…
Pe Pământ a căzut asteroidul 2012…
Fierb mările şi oceanele, mor oamenii.
Supravieţuiesc gândacii şi scorpionii!
Oricum trebuia să fie şi un sfârşit pentru
un nou început!
Supravieţuitori,
Atenţie, nu se mai deschid uşile!
Pentru Judecata de Apoi aşezaţi-vă în
poziţie de front,
de la stânga la dreapta:
criminali, violatori de prunci, ucigaşi de
bătrâni, .
conducători de rase şi popoare, şireţi ai
lumii, şuţi,
hoţi de neam mare cu acte în regulă,
vameşi şi cămătari...
urmaţi voi adultere şi adulteri, închinători
la idoli pop, rock, metalic, bum-bum,sex-
simbolurile Dietrich şi Monroe...
drogaţi şi renegaţi, soldaţi înebuniţi în
Irak şi Afganistan...
Voi care v-aţi născut şi nu aţi crezut în
Puterea Universală!
Urmaţi la rând poeţi ai lumii cu poetesele
voastre plângăreţe pentru iubiri eşuate!
Voi condeieri de sentimente şi
sentimentalisme,
Trebuia să daţi omenirii soluţii şi disoluţii
şi să nu aşteptaţi Judecata de Apoi!
Pe Pământ au explodat toţi vulcanii,
Scoarţa a luat foc!
Nu mai e nimic de făcut!
Dacă nu mai sunt oase…
Nu va mai fi nici Învierea morţilor!
Atenţie, nu se mai deschid uşile!

Să mă disec pe mine, ca pe o veche Vede Supravieţuitori,

i să-nţeleg misterul spaimei de oval. Vom trece pe lângă Porţile Raiului!....
Rai din Rai se face Rai!
Vulcanii noroioşi, Buzău. . Foto:Lupişor

Aş fi atunci miracol şi aş umbla prin tine, S-au pus în funcţiune motoarele

Ca-ntr-un Olimp mirific din ziua de apoi fotonice…
i n-aş mai fi mirare şi aş vedea cum vine Cu viteze astronomice ne îndreptăm ,
Dragostea în flăcări, în braţe când te-ndoi! Atenţie,
Spre o Nouă Putere Universală!
O, de-aş fi Lucifer, din zi aş face noapte, Pocăiţi-vă!
Binele şi răul prin tine le-aş privi. De ce l-aţi ucis pe Eminescu?
Ne-am undui prin spaţii în adieri de şoapte,
Grupaj preluat din volumul
Eterna-mbrăţişare, iubirea ne-ar zidi! TIPARELE IUBIRII, în curs de
Aş pune Universul pe umeri de Atrizi, apariţie la Editura ZIP
De dragoste se moare, dar tu să nu ucizi!

* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! *
* As o c i a ţ i a ADS UM * Con t I B AN RO 5 7 RNCB0 7 2 2 0 9 9 1 6 9 1 0 0 0 0 1 * B CR A g e nţ i a T u d o r Vl a d im i r e sc u , B uc u r e şt i , S e ct o r 6 *
 Zona Interferenţelor Poetice – 21 noiembrie 2008
Preotul şi computerul
Continuând bogata şi îndelungata tradiţie
a preoţilor cărturari ardeleni, părintele S.C.
din Cluj-Napoca se remarcă nu doar prin
activitatea plină de har dăruită Sfintei
Biserici, dar şi prin implicarea sa
permanentă în viaţa culturală a al Elenei Marinescu, volum apărut la Editura House of Guides, în 2008, având 127
municipiului. Este o încântare pentru
enoriaşii Sfinţiei Sale să-i asculte predicile
inspirate, care nu sunt bogate doar în pilde
şi citate biblice, ci şi în interesante şi
adesea surprinzătoare incursiuni în
literatura naţională şi universală, în referiri
la personalităţi sau evenimente definitorii
pentru istoria, cultura şi spiritualitatea
poporului român.
Puţini sunt cei care cunosc unele lucruri
despre Sfinţia Sa, care ni se par extrem de
interesante, aproape singulare în mediile
ecleziastice. Între altele, părintele este, de
ceva timp, foarte pasionat de calculator.
Petrece, zi de zi, ore întregi în faţa
acestuia. Adesea, târziu în noapte, dânsul
se trezeşte părându-i-se că, potrivit
propriilor lui mărturisiri, acesta îl cheamă,
îl ispiteşte să îl deschidă din nou, să
navigheze pe internet sau doar să scrie
vreun text pentru nevoile, culturale sau
bisericeşti, de a doua zi etc.
Nu se simte bine atunci când, din varii
pricini, trece o zi fără să fi deschis
calculatorul. „Mai mult de o zi nu rezist să
stau departe de el”, mărturisea părintele
unor apropiaţi.
Părintele S.C. este, după ştiinţa noastră,
unicul preot din lume care, în pomelnicile
făcute la slujbele pe care le oficiază se
roagă, zi de zi, inclusiv pentru cei care au
inventat şi perfecţionat calculatorul. În
opinia sa acesţia au adus extraordinare
servicii omenirii, contribuind substanţial la
progresul tehnico-ştiinţific extrem de rapid
la scară mondială.
În plus, tot fapt unic şi el, credem noi,
părintele S.C. se roagă, tot zilnic, şi pentru
Mihail Gorbaciov, ultimul preşedinte al
fostei URSS. Sfinţia Sa consideră, pe
bună dreptate, credem, că fără contribuţia
decisivă a lui Gorbaciov prăbuşirea
regimului comunist nu s-ar fi produs sau ar
fi avut loc mult mai târziu şi cu consecinţe
greu de calculat.
Dan BRUDACU- Cluj
* ACEAST Ă PUBLICAŢ IE POAT E FI SPONSORIZAT Ă I DE T INE! * ACEAST Ă PUBLICAŢ IE POAT E FI SPONSORIZAT Ă I DE T INE! *
* Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *
pagina 11
Despre FOAMEA SUFLETULUI autor Elena Marinescu
Moto: „i eu încă îl caut în delir
Critică de întâmpinare pe Dumnezeu, într-o călimară…”
În lumea trepidantă în care trăim şi în care ne mişcăm contra cronometru, în care
nu mai avem timp de lectură şi nu mai avem timp nici de noi, iată că se iveşte din
când în când ocazia să ne „împiedicăm” de poezie, de puritate, de romantism.
Este exact ceea ce am găsit în volumul de poezie intitulat FOAMEA SUFLETULUI
de pagini. Cartea, frumos şi simbolic copertată, cuprinde 60 de poezii.
Prima copertă îţi sugerează prin perspectiva unei cruci masive, profilate pe un cer
senin, aspiraţia spre înalt, spre ideal, spre Dumnezeu, iar cea de a doua copertă
ne face cunoştinţă cu autoarea prin intermediul unei fotografii bine alese: în
spatele ei se află marea şi cerul - simboluri ale neliniştii, al furtunilor interioare, al
imensităţii, dar şi al genezei, al libertăţii într-un spaţiu necuprins.
Cartea poartă ca pe un blazon simbolul Casei de editură, House of Guides, blazon
pus tot pe prima copertă, ca un antet important, iar în josul paginii, unde de obicei
este scris numele editurii, apare, modest, numele autoarei. De abia foaia de titlu
repune „în drepturi” legile editării…
Trecând peste Dedicaţia făcută de autoare unor persoane dragi sufletului ei, peste
Introducerea semnată Dan Mircea Cipariu şi peste Cuvântul înainte al autoarei,
ajungem la poezie.
Elena Marinescu, tânăra poetă, jonglând cu cuvintele, asta şi prin natura profesiei
sale, îşi sondează sufletul şi se analizează obiectiv: „Mai sunt atâtea fapte
neîntâmplate / ce fi-vor zămislite în cuvinte”. (Poetul) Această primă poezie este
un adevărat crez poetic care va fi desăvârşit în timp.
Se pare că tăcerea şi singurătatea se completează reciproc şi fac casă bună cu
autoarea: „…cugetă sinele-i pătruns de haos / doar în singurătate /şi numai în
afară, (…) / îşi leapădă tăcerea …” (Poetul) sau: „…un bulgăre de cuvinte se va
rostogoli / în al tăcerii abis”. (Dincolo de nimic) sau: „… spintecându-mi tăcerea
din gând, / de dincolo de sunt …” (Când şi când)
Crucea, păcatul, misterul vieţii, chipul de lut, apocalipsa, etc. sunt temele ce se
regăsesc în poezia tinerei Elena Marinescu, de unde, poate, şi titlul volumului:
Foamea sufletului – foame de absolut, de credinţă, aspiraţia către Dumnezeu.
Aceste teme profunde asupra cărora au meditat îndelung poeţii de-a lungul
timpului, sunt azi, la început de mileniu III, iată, din nou în prim-plan. Poezia Elenei
Marinescu tinde spre o interiorizare, spre o căutare a unui alt bine decât cel
terestru, spre o reîntoarcere spre Edenul pierdut. În volumul aici citat există un
triptic aparte, voit sau doar întâmplător: titlul poeziei, imaginea crucii de pe coperta
1 şi imaginile reieşite din poezii. Când citeşti poezia religioasă a unui Pillat, a unui
Voiculescu, a lui Arghezi sau a lui Radu Gyr, etc. ai impresia că s-a cam spus tot
pe această temă, dar uite că tinerii vin din urmă, cu alte trăiri, cu alte întrebări, dar
toate adresate aceluiaşi Dumnezeu. Dar poezia Elenei Marinescu nu înseamnă
numai o căutare a unui Eden, dispărut de mult şi căutat încontinuu, ci este şi o
căutare a iubirii, a eului în iubire: „Mai trece o noapte / cu lună plină / şi-o iubire de
neînţeles / îmi lasă sub pleoape /Lacrimi”. (Anamneză)
Citindu-i poezia, ai impresia la un moment dat că te afli în plin tablou bacovian, ca,
de exemplu, în poezia „Mă împiedic iar…”
„E ceaţă, pustiu şi plouă mărunt./ Pasul mă poartă spre tine iar / să simt mirosul de
trandafir //… cu un singur cuvânt / ce nu se mai iartă / sub călcâie spini îmi arunci
/ şi nu mă-mpiedic iar / de propria-mi soartă, /sângerând ca şi atunci…” Imaginile
vizuale sunt aproape palpabile, atmosfera de toamnă fiind adusă în prim-plan încă
din primul vers: „E ceaţă, pustiu şi plouă mărunt”, iar olfactivul devine pregnant,
fiind suficient să ne imaginăm trandafirul pişcat puţin de frigul toamnei. Culoarea
trandafirului – ni-l imaginăm roşu-nchis - împletită cu „roşul cristal” al buzelor şi cu
roşul sângelui împreună cu griul toamnei realizează una din cele mai frumoase
imagini ale poeziei Elenei Marinescu.
Citind versurile tinerei poete, treci de la o atmosferă de linişte, în alta plină de
întrebări asupra existenţei, te simţi la un moment dat suspendat în golul interior al
propriei fiinţe:„ mă aplec să văd mai bine / în jos, dincolo de mine … (Rătăcire).
Volumul se încheie într-un ton optimist, revelând experienţa poetei şi planurile sale
de viitor, încrederea în propriile-i forţe, depăşirea îndoielilor şi, mai ales, legătura
sa, de „simplu călător” cu credinţa până la atingerea Adevărului Divin:
„Poteci de vise / şi cărări de speranţă / mă poartă către cer / cu braţele deschise
(…) acum ştiu de la mine ce să cer” (Dincolo de final)
Personal, cred în poezia Elenei Marinescu, în talentul său şi în viitorul care va
aduce şi alte creaţii ale tinerei jurnaliste.
Prof. Mariana Sava 12 oct. 2008, Bârlad
 pagina 12 * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Zona Interferenţelor Poetice – 21 noiembrie 2008

Caseta Redacţiei Z.I.P. Nr. 7 21-11-2008

Palma de dor ARTISTUL Alex Tripon
Director : Ion Gabriel Puşcă tel: 0728586680
Stătea singur în cameră şi picta. Unica
email: europolis.edit@yahoo.com
În noi, sursă de lumină era veioza de langă planşă. Îi era greu să Redactor şef: Adina STOICESCU
E o palmă de dor termine, cuiele din mână îl dureau. Voia să le scoată, dar email: cenacluldeseara@gmail.com
i fiecare secundă nu putea. Desena un înger crucificat, un înger al cărui păr Redactori: Mariana SAVA, Ana COJOCARU, tefania VÂRBAN,
lung trecea de umeri, aripile erau lăsate, fără putere, fără Robert TOMA, Ioana RĂŢOI, Laura BOTUAN.
Ne naşte Grafică: BOLOHAN Cătălin
pene. Corpul îi era plin de tăieturi şi lovituri, murdărind
Foşnet de aripi. cârpa de pe el cu sânge. Cuiele din picioare, încheieturi şi
Contact: str. Ion Ţuculescu, nr. 19, bl.C37, ap.7, Bucureşti,
sect.3. - tel 0728586680
mâini îi aminteau Artistului de propria durere. Continua să Editura Z.I.P. Bucureşti Tipar executat la tiografia
În noi, picteze. Uneori îi dădeau şi lacrimile. Privi pictura. Părea SCNoraTipcom SRL
E crâmpeiul de zbor terminată, dar El simţea că ceva lipseşte. A început apoi să
i-n orice foşnet picteze o cruce întoarsa pe pieptul îngerului. Picta un
issn : 1844 - 6701
E travaliul Lucifer. Plătea păcatele sale, plătea pentru că a pierdut o
Din care se naşte luptă dusă fără voia lui. Lăsa cerneala neagră să curgă pe editura Z.I.P.
Palma de dor. corpul celui căzut. Al doilea dumnezeu al lumii, cel ce a e-mail editurazip @yahoo.com,
cunoscut şi raiul şi iadul. Artistul începu să plângă. 0728586680
Durerea era mare de fiecare dată. Nu putea picta nimic
tefania Vârban altceva, iar suferinţa celui din pictură era simţită şi de el.
Era un Artist. Diferit faţă de ceilalţi...

Destinul unui nor Autolimitare

Delia DASCĂLU
Linia argintie, conturează norul într-o aură Cu cât acumulezi mai multă informaţie, cu atât realizezi că ţi-e imposibil
angelică. În formele sale pline şi rotunjite, să o atingi pe toată. O rază de lumină în Univers nu e o stea, dar ar vrea să fie.
norul de ceaţă se răsfaţă într-o baie de O energie, orice formă ar lua ea, visează să fie ceva perfect, sublim.
lumină. Acum Soarele îi încălzeşte spatele Poate nu ştie ea exact cum arată acea perfecţiune, dar tinde către ea. i e atât
iar ghemotocul de puf se alintă în unduiri de aproape, atât de aproape încât... poate să o simtă. O simte că e pe undeva
calde, în timp ce aburi străvezii i se alături şi nu o poate atinge.
desprind de trup, urmând calea veşniciei. Pur şi simplu nu poate. i atunci simte că e atât de departe încât... probabil că
Baia de lumină îşi prelungeşte satisfăcător nu o va atinge niciodată.
clipele, conturându-şi linia arigintie din ce Dar nu se descurajează.Visează la ea. Se extinde şi cuprinde din ce în ce mai
în ce mai mult. Aura se măreşte mult, iar multă informaţie, dar tot la începutul ei rămâne. Vrea să poată cuprinde tot
cocloşul de pâclă desfătându-se-n fericire Universul, dar tot o undă limitată este. i devine din ce în ce mai conştientă de
devine din ce în ce mai străveziu. asta. i se simte mai mică, din ce în ce mai mică dar... nici mică nu poate spune
Curând conturul nu demult al norului se că e. Orientează toată informaţia într-un punct, în centrul ei, şi o strânge acolo
transformă într-un bol de cristal ca scos mult... mai mult... şi simte că o poate strânge la nesfârşit. Universul este infinit şi
după jăratic ce sta sa-nghită săculeţul de în sus, dar şi în jos, în toate direcţiile.
aburi. Brusc se opreşte. Nu mai pulsează. Nu se mai extinde. Nu se mai
În clipele de fericire maximă, norul de strânge. Nu e pregătită pentru infinitatea acestui Univers. Dar ştie că într-o zi va
făină, îşi urmează destinul său, fi gata să cuprindă infinitul de informaţie. Dar nu poate sta pe loc fără nişte limite.
prefăcându-se-într-o boare străvezie, i atunci şi le creează singură. Se închide într-un corp. i în acest corp sclipeşte
urmându-şi şi ea calea nemuririi. tot ce a acumulat până acum. Pulsează asemenea unei inimi. Da! O inimă. O
Laura Botuşan inimă care se prelungeşte. Astfel, îşi face mâini ca să poată atinge, picioare, ca
să poată merge, ochi, ca să vadă, gură, ca să împărtăşească, creier, ca să
Doină de Sec. gândească.
Iar inima... nu închide în interiorul ei tot Universul Cunoaşterii. În schimb,
prutule, plodi-ţi-ar prundul închide în ea întregul univers al sentimentelor. Iar această limitare, atât de
prunci de piatră şi de salcă, infinită în complexitatea ei, a numit-o simplu: OM.
sa te văd cu o rusalcă
prinsă-n coaste, cum stă RECULEGERE
în latura unui cub *****
junghiul…
să te văd Prutule-atunci -------------- Arzând se roteşte azurul creştin
Să mergem împreună
cum ţi se roteşte crugul, i buzele-mi crapă
Pe latura cubului. Se împlântă ca o gheară
soarele când face rugul La-ndemnul spre rugă
Să ne ţinem de mână, Vorba ta.
printre zările adânci… Urc treptele tale
Să ne strigăm numele, Clonţul se prăvale-n carne.
căci rusalcă-ţi stă călare Mai urc
Cuprinşi de un imprevizibil Cine să m-audă, cine ?
peste drumurile ude Prin gol de cupolă cu aer străvechi
avânt. i pe ochii mei – o pleavă.
şi te face ca niciunde Rotund rătăceşte
Să mergem, Cine să mă vadă, cine ?
să mai poţi a prinde stare… O pasăre neagră
Să mergem până acolo A căzut cu şuier frunza
să rămâi printre noroaie Altarul mânjind cu penele sale
Unde începe cuvântul ! apte zile. Grijile
la taifas cu mâlul dulce În ziduri de piatră
i în sfârşit Să îţi soarbă de pe buze
ori să spumegi la răscruce Odihna pulsează prelung
Să ne topim cugetul Cine să mai poată, cine ?
când iubeşti vre-un drac de i umblă ca umbre
În latura unui cub…
ploaie. Cuvintele.
Robert TOMA Robert Toma
Prutule plodi-ţi-ar prundul…
tefania Vârban
prunci de piatră c-o rusalcă… Pentru a fi publicaţi în paginile revistei ZIP aşteptăm materialele
dumneavoastra pe adresa de mail editurazip@gmail.com Vă aşteptăm!!!
ion-gabriel puşcă-lupişor