nr.
6/2009
Anul Sfintei Preoþii,
dupã Anul Sfântului Paul
Participând, pe 16 martie a.c., la o adunare plenarã a Congre-
gaþiei pentru Cler, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a fãcut cunoscutã
decizia sa de a consacra un an special Sfintei Preoþii, cu scopul de a
da preoþilor un nou impuls în a cãuta perfecþiunea spiritualã de care
depinde, mai ales, rodnicia slujirii lor.
Sfântul Pãrinte va deschide la Roma Anul Sfintei Preoþii la 19 iunie
a.c., când se împlinesc 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan Maria
Vianney ºi se celebreazã Sãrbãtoarea Inimii lui Isus ºi Ziua Mondialã
de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. La aceastã datã, în unire cu
întreaga Bisericã Catolicã, vom începe ºi noi anul dedicat preoþilor ºi
dorim ca acest an sã fie unul cu totul special, de intensã rugãciune a
întregului popor credincios pentru preoþi ºi cu preoþii, spre reînnoirea
spiritualitãþii întregii comunitãþi preoþeºti ºi a fiecãrui preot în parte. Vrem
ºi noi, aici în România, sã celebrãm anul preoþiei astfel încât în toate
diecezele, parohiile ºi comunitãþile cãlugãreºti, avându-i alãturi pe toþi
credincioºii catolici, sã se simtã cã îi iubim pe preoþii noºtri, cã vrem sã
fie fericiþi, senini ºi sfinþi în slujirea lor zilnicã.
Despre Anul Sfintei Preoþii am discutat ºi în cadrul Conferinþei
Episcopilor Catolici din România, care a avut loc la Cluj, la sfârºitul
lunii mai. În afara iniþiativelor pe care Episcopii le vor lua în diecezele
lor, s-a stabilit ca, la nivel naþional, sã aibã loc în acest An ºase întâlniri
ale preoþilor din toate diecezele romano- ºi greco-catolice. Întâlnirile
se vor desfãºura în ºase dieceze (de ambele rituri), la fiecare din ele
participând, de fiecare datã, peste o sutã de preoþi, cu menirea de a
favoriza o cunoaºtere ºi o comuniune cât mai mare între preoþii noºtri.
Aceste întâlniri vor avea loc în septembrie, octombrie, noiembrie
2009, ºi apoi în martie, aprilie ºi mai 2010.
În tot ce se va înfãptui în Biserica noastrã Catolicã localã ºi
universalã, vrem sã le spunem înainte de toate preoþilor, dar ºi tuturor
creºtinilor ºi lumii de astãzi de pretutindeni, cã suntem mândri de preoþii
noºtri, cã-i iubim ºi-i admirãm, recunoscându-le cu gratitudine munca
pastoralã ºi mãrturia vieþii de credinþã ºi generoasã abnegaþie. Cãci
preoþii sunt importanþi nu numai prin ceea ce înfãptuiesc, ci ºi prin
ceea ce sunt ºi cum sunt. E adevãrat cã sunt ºi la noi, ca ºi în alte pãrþi,
cazuri triste de abandon al vocaþiei preoþeºti sau de compromisuri
grave, de atitudini care nu sunt conforme cu darul Preoþiei. Dar aceste
cazuri reprezintã un procent foarte mic. În marea lor majoritate, preoþii
sunt persoane demne, dãruite slujirii, oameni ai rugãciunii ºi ai caritãþii
pastorale, care-ºi pun întreaga viaþã în slujba vocaþiei, adesea cu mari
Pãstorul Arhidiecezei 1
sacrificii personale, dar mereu cu adevãratã iubire faþã de Isus Cristos,
faþã de Bisericã ºi popor, în totalã solidaritate cu cei sãraci ºi suferinzi.
Iatã de ce Biserica este mândrã de preoþii sãi în toatã lumea.
Anul Sfintei Preoþii este o bunã ocazie de aprofundare a identitãþii
preoþeºti ºi a sensului vocaþiei ºi misiunii preoþilor în Bisericã ºi în
societate; un bun prilej pentru a vedea condiþiile concrete, spirituale
ºi materiale, în care trãiesc preoþii noºtri, care sunt uneori obligaþi sã
se confrunte cu situaþii de sãrãcie foarte mare; o bunã ocazie pentru
toate comunitãþile noastre catolice locale sã se roage pentru preoþii
lor, sã mediteze, sã-i sãrbãtoreascã ºi sã-i omagieze pe preoþi,
amintindu-ºi fiecare de Preoþia comunã la care participã toþi botezaþii.
Dupã ce, în anul închinat Sfântului Paul, Suveranul Pontif Benedict
al XVI-lea ni l-a propus ca model pe Apostolul Neamurilor pentru
neobosita lui slujire întru rãspândirea Împãrãþiei lui Dumnezeu, acum,
în Anul Sfintei Preoþii, ni-l propune ca exemplu pe Sfântul Ioan Maria
Vianney, preot declarat de Papa Pius al XI-lea, în 1925, „patron al
clerului”. ªi Paul ºi Ioan Maria Vianney au fost consumaþi de pasiunea
pentru mântuirea sufletelor. Exemplele lor ne pot întãri ºi inspira în
misiunea ºi vocaþia noastrã preoþeascã.
La 19 iunie, în toate parohiile ºi comunitãþile în care se celebreazã
Sfânta Liturghie se va face deschiderea solemnã a Anului Sfintei Preoþii.
Liturghia celebratã va fi aceea a Sãrbãtorii Inimii lui Isus: se vor face
rugãciuni pentru preoþi ºi li se va aminti credincioºilor cã tot în aceeaºi zi
este ºi Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. Pânã în 19
iunie, parohiile ºi comunitãþile cãlugãreºti vor primi o propunere de
program pentru întregul an consacrat Sfintei Preoþii.
Iubiþi credincioºi, sã implorãm harul lui Dumnezeu ca Anul Sfintei
Preoþii sã-i întãreascã pe toþi preoþii Bisericii noastre, sã-i încurajeze
cu exemplul Sfântului Ioan Maria Vianney ºi sã-i pãstreze senini ºi
generoºi în slujirea lor.
Dragi confraþi preoþi, sã primim cu bucurie propunerea Sfântului
Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea de a consacra în mod special anul
acesta Sfintei Preoþii ºi, mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru vocaþia ºi
harul acestei slujiri, sã reaprindem focul zelului nostru ºi al dãruirii
noastre fãrã rezerve lui Dumnezeu ºi aproapelui, Bisericii ºi poporului
nostru credincios.
Cu binecuvântare,
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti
2 Magisteriu

Alocuþiunea
Sfântului Pãrinte la
rugãciunea Regina Coeli
(31 mai 2009)
Iubiþi fraþi ºi surori,
Biserica rãspânditã în lume retrãieºte astãzi, în solemnitatea
Rusaliilor, misterul propriei naºteri, a propriului “botez” în Duhul
Sfânt (cf Fap 1,5) care a avut loc la Ierusalim, la cincizeci de zile
dupã Paºte, chiar în sãrbãtoarea ebraicã a Rusaliilor. Isus înviat
le-a spus discipolilor: “Rãmâneþi în cetate, pânã când veþi fi învestiþi
cu putere de sus” (Lc 24,49). Acest lucru a fost experimentat în
Cenacol, în timp ce erau adunaþi cu toþii în rugãciune împreunã cu
Maria, Fecioara Mamã. Aºa cum citim în Faptele Apostolilor,
deodatã acel loc a fost cuprins de un vânt puternic, ºi limbi ca de
foc s-au aºezat deasupra fiecãruia din cei prezenþi. Apostolii au
ieºit atunci ºi au început sã proclame în diferite limbi cã Isus este
Cristos, Fiul lui Dumnezeu, mort ºi înviat (cf. Fap 2,1-4). Duhul Sfânt,
care împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul a creat universul, care a cãlãuzit
istoria poporului lui Israel ºi a vorbit prin profeþi, care la împlinirea
timpurilor a cooperat la mântuirea noastrã, la Rusalii a coborât
asupra Bisericii care se nãºtea ºi a fãcut-o sã devinã misionarã,
trimiþând-o sã vesteascã tuturor popoarelor izbânda iubirii divine
asupra pãcatului ºi a morþii.
Duhul Sfânt este sufletul Bisericii. Fãrã El la ce s-ar reduce ea?
Ar fi, fãrã îndoialã, o mare miºcare istoricã, o instituþie socialã
complexã ºi solidã, poate un fel de agenþie umanitarã. ªi de fapt
în acest fel o considerã cei care nu o privesc din perspectiva
credinþei. În realitate, însã, în adevãrata sa naturã ºi în cea mai
autenticã prezenþã istoricã a sa, Biserica este fãrã încetare
plãmãditã ºi cãlãuzitã de Duhul Domnului sãu. Este un trup viu, a
cãrui vitalitate este tocmai rodul nevãzutului Duh divin.
Iubiþi prieteni, în acest an solemnitatea Rusaliilor cade în ultima
zi a lunii mai, în care în mod obiºnuit se celebreazã frumoasa
sãrbãtoare marianã a Vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta. Acest
fapt ne invitã sã ne lãsãm inspiraþi ºi, într-un fel, învãþaþi de Fecioara
Maria, care a fost protagonista ambelor evenimente. La Nazaret,
ea a primit vestea maternitãþii sale inedite, ºi, imediat dupã ce l-a
conceput pe Isus prin lucrarea Duhului Sfânt, a fost îndemnatã de
acelaºi Duh al iubirii sã meargã sã o ajute pe ruda sa mai în
vârstã, Elisabeta, atunci când ea a ajuns în luna a ºasea a sarcinii
ei miraculoase. Tânãra Maria, care îl poartã în sânul ei pe Isus ºi,
uitând de sine, aleargã în ajutorul aproapelui, este icoana
minunatã a Bisericii în tinereþea veºnicã a Duhului, a Bisericii
misionare, a Cuvâtului întrupat, chematã sã-L aducã în lume ºi sã
dea mãrturie despre El mai ales în slujirea caritãþii. Invocãm de
aceea mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, ca sã dobândeascã
pentru Biserica din timpurile noastre darul de a fi puternic întãritã
de Duhul Sfânt. În mod deosebit, comunitãþile ecleziale care suferã
persecuþie din pricina numelui lui Cristos, participând la suferinþele
sale, sã simtã prezenþa consolatoare a Mângâietorului, sã
primeascã din abundenþã Duhu slavei (cf 1 Pt 4,13-14).

Rãspunsul la telegrama trimisã Sfântului Pãrinte Papa cu ocazia sãrbãtorii Învierii Domnului

Vatican, 15 aprilie 2009

Excelenþa Voastrã,
Sfântul Pãrinte a primit cu multã bucurie urãrile pascale pe care i le-aþi trimis cu drag ºi în numele Episcopului Auxiliar, al preoþilor,
al persoanelor consacrate, bãrbaþi ºi femei, ca ºi în numele credincioºilor Scaunului Mitropolitan de Bucureºti.
Vã mulþumeºte ºi pentru rugãciunile ce le înãlþaþi pentru reuºita misiunii sale atât de grele de Pãstor Suprem ºi Pãrinte al întregii
Biserici Catolice.
Pentru aceastã mãrturie atât de frumoasã de respect, de încredere ºi de ascultare, Sfântul Pãrinte Vã este recunoscãtor. La rândul
Sãu, implorã de la Cristos-Învingãtor asupra morþii, prin mijlocirea Reginei Cerului, cele mai bogate daruri ale Iubirii Sale ºi Vã împarte
Binecuvântarea Apostolicã, mãrturie a iubirii Sale pãrinteºti pentru Excelenþa Voastrã, pentru Episcopul Auxiliar, pentru comunitatea
catolicã încredinþatã pãstoririi Voastre, dar ºi pentru întreaga naþiune românã, atât de dragã Lui.
Aducându-Vã la cunoºtinþã toate acestea, Vã salut cu multã bucurie pe Excelenþa Voastrã ºi pe Episcopul Auxiliar.
Al Excelenþelor Voastre, în Domnul,
Ferdinandus Filoni
Substitut la Secretariatul de Stat
nr. 6/2009
Papa Benedict al XVI-lea, în cea de-a XII-a cãlãtorie apostolicã, a fost ca pelerin al Evangheliei în Þara Sfântã, de la 8 la 15 mai,
cu etape la Aman, în Iordania, la Ierusalim, Betleem ºi Nazaret..
Succesorul lui Petru
în Þara Sfântã:
pelerinaj de credinþã,
pelerinaj de pace
Pelerin la Locurile Sfinte
Ce au în comun o cãlãtorie, o vizitã papalã ºi un pelerinaj? Toate
sunt complexe, intense, extrem de concentrate ºi, evident, istovitoare.
Dar existã o dimensiune, cea spiritualã, care dã pelerinajului un
caracter unic. Desigur, în cazul pelerinajului unui Papã sunt inevitabile
aspectele de ordin socio-politic, însã latura distinctivã rãmâne cea
spiritualã, de credinþã, de rugãciune, ºi este necesarã o astfel de
perspectivã pentru a interpreta ºi înþelege prezenþa lui Benedict al
XVI-lea în Iordania, Israel ºi Teritoriile Palestiniene. Aºadar, mult mai
mult decât o cãlãtorie apostolicã, mai exact un autentic pelerinaj în
þinuturi locuite de credincioºi a trei religii monoteiste: evrei, creºtini,
musulmani. De aceea etapele parcursului, simbolurile folosite ºi
mesajele transmise au fost destinate credincioºilor celor trei religii
prezente, precum vizita la douã moschei, rugãciunea la Zidul
Plângerii din Ierusalim sau popasul pe Muntele Nebo, de unde Moise
a privit spre Þara Promisã, celebrarea unei Sfinte Liturghii în Piaþa
Ieslei, din Betleem, sau vizita la tabãra de refugiaþi palestinieni Aida,
aproape de Betleem. Dar au existat ºi alte gesturi ale Succesorului
lui Petru care au vorbit evreilor, creºtinilor ºi musulmanilor mai mult
decât ar fi fãcut-o mii de cuvinte laolaltã: întâlnirea cu persoane cu
dizabilitãþi ºi sfinþirea primei pietre a Universitãþii din Madaba,
îndemnând ca acel loc sã devinã unul al cunoaºterii reciproce, în
spiritul dialogului ºi al respectului unora faþã de ceilalþi.
Un Papã care ºtie sã asculte
Dupã Paul al VI-lea în 1964, ºi Ioan Paul al II-lea în anul 2000,
Benedict al XVI-lea a fost al treilea Pontif roman care a mers în pele-
rinaj acolo unde „Dumnezeu a asumat în Isus din Nazaret
caracteristicile proprii ale naturii umane”, iar mesajul pe care l-a
dat Sfântul Pãrinte a co-
respuns celui pe care-l
anunþase, ºi anume
„pace”: între state, între
diferite religii, pace între
diferite confesiuni creº-
tine ºi diverse rituri ale
Bisericii Catolice. Dar nu
a fost doar o cãlãtorie a
unui Papã cu un mesaj
de transmis – cum a su-
bliniat pãrintele Federico
Lombardi, directorul Sãlii
Pelerin la Vatican 3
de presã vaticane – ci ºi una a unui Pontif care le vorbeºte celorlalþi
ºi care ºtie sã-i asculte, aºa cum s-a vãzut la Betleem, lângã zidul
despãrþitor dintre israelieni ºi palestinieni, locul în care Papa i-a
îndemnat pe toþi sã caute pacea prin metode nonviolente. Aºadar,
Benedict al XVI-lea, un Papã care a purtat, în acest parcurs, mantia
de pelerin al pãcii, dar ºi pe cea de pelerin al credinþei ºi de pãstor
al Bisericii universale, a vizitat ºi comunitãþile catolice din Þara Sfântã
ºi, preocupat fiind de realitãþile dificile cu care se confruntã mulþi
dintre credincioºii din Orientul Mijlociu, în special cei din Irak, i-a
îndemnat cu tãrie sã nu-ºi pãrãseascã þinuturile.
Shalom! Salam! Pace! într -un viitor fãrã ziduri
într-un
E dificil de individualizat momentul cel mai important sau cel mai
intens ºi mai emoþionant al acestui pelerinaj. Sã fie oare cel de la
Sfântul Mormânt, sau de pe Golgota? De ce nu cel de la Zidul Plângerii
sau de la celãlalt zid, cel despãrþitor ºi al disperãrii, care-i separã pe
israelieni de palestinieni? Ar putea fi momentul de profundã emoþie
al îmbrãþiºãrii unui copil prematur, la spitalul Caritas Baby Hospital,
din Betleem, sau cel al vizitei la Mausoleul Holocaustului de la Ierusalim
ºi întâlnirea cu liderii religioºi, evrei, creºtini, musulmani ºi druzi care,
þinându-se de mânã, cântã „shalom, salam, pace”. Esenþialã, cred,
nu este, însã, clasificarea ci mesajul lor ºi, mai ales, faptul de a nu le
reduce la momente ce s-au consumat, ci fãcând sã devinã eveni-
mente care sã intre în eternitate ºi sã lase un semn de neºters, reo-
rientând mersul istoriei în sensul voit de Dumnezeu ºi exprimat atât
de bine, la încheierea vizitei în Þara Sfântã, când Benedict al XVI-lea a
spus: „Cristos a înviat! Niciodatã sã nu mai fie rãzboi! Niciodatã,
terorism! Mã rog pentru un viitor fãrã ziduri”.
Semãnãtor de speranþã,
în aºteptarea roadelor
Cine se aºteaptã ca, imediat dupã vizita Papei
în Þara Sfântã, sã înceteze conflictele ce
însângereazã acest pãmânt, se hrãneºte cu iluzii.
Benedict al XVI-lea a semãnat – pe unde a trecut
ca pelerin – speranþã, curaj, dorinþã de pace; de
acum este rândul Domnului sã le facã sã creascã
ºi sã rodeascã dar, atenþie; aceste mari daruri de
la Dumnezeu nu-i pot fi date omului dacã acesta
nu întinde mâinile pentru a le primi, lãsând sã-i
cadã din braþe armele ºi din suflet ura.
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
4 Anul Sfântului Paul

Sfântul Paul ºi “Imnul iubirii”

Cu acest articol se încheie seria pre-
zentãrilor fãcute pe marginea scrierilor
Sfântului Paul, pe parcursul Anului Paulin,
ºi dedicate unei mai bune cunoaºteri a
Apostolului Neamurilor.
Fiind în luna iunie, lunã dedicatã în mod
deosebit Preasfintei Inimi a lui Isus, simbolul
iubirii divine faþã de noi oamenii, aº vrea sã
ne oprim asupra Imnului iubirii din 1Cor
12,31b-14,1a. Sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a
lui Isus ne îndeamnã sã reflectãm ºi sã con-
templãm darul total al lui Cristos care a iubit
oamenii pânã la sfârºit. Este sãrbãtoarea
iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru om.
Dumnezeu este bunãtate ºi îndurare ºi reali-
zeazã în Isus planul sãu pentru umanitate.
Scrisoarea cãtre Corinteni a fost
redactatã la Efes, în timpul celei de a treia
cãlãtorii misionare, la o datã ce oscileazã
între anii 53-57 d.Ch. Imnul iubirii nu este
un corp strãin scrisorii, ci o piatrã preþioasã
literarã perfect ziditã în interiorul textului.
Acesta face parte dintr-o secþiune mai amplã
care se referã la tema unitãþii în comunitate,
unitate ce trebuie sã se manifeste mai ales
în adunãrile liturgice. Prima manifestare a
unitãþii este cea euharisticã (cap. 11-17 º.u.);
apoi unitatea în disciplina folosirii mai ales a
carismelor (cap. 12,14). Versetul 31 al cap. al
XII-lea, în prima sa parte, face trecerea la
fragmentul nostru, Imnul dragostei „Voi însã
cãutaþi darurile cele mai bune”. Astfel se
închide chestiunea carismelor ºi se face
introducerea la aceea a caritãþii, prezentatã
ca darul „cel mai mare” de cãutat.
Textul are un mers liric intens. Imnul
este compus din patru strofe, cu
introducerea: „ªi eu vã voi arãta o cale ºi
mai minunatã”, ºi o concluzie (14-1a):
„Cãutaþi iubirea...”.
Prima strofã (v.1-3) este formatã de o
întreitã repetiþie condiþionalã introdusã prin
conjuncþia „dacã”. Fiecare verset, la rândul
sãu, se compune dintr-o propoziþie pozitivã,
„dacã aº vorbi...”, „dacã aº avea....”, „dacã
aº împãrþi...”, corelatã cu o propoziþie
negativã: „dar dacã nu am iubire..” ºi
concluzia: „nu sunt nimic..”. În timp ce
propoziþia negativã rãmâne, totdeauna,
neschimbatã „dar nu am iubire”, cea
pozitivã se schimbã, enumerând în
crescendo toate carismele diferite care pot
îmbogãþi viaþa unui creºtin: darul limbilor;
profeþia; cunoaºterea misterelor ºi credinþa;
„a sãrãci” pentru cei sãraci; ºi martiriul.
Strofa a doua, v. 4-7, este compusã
din 15 propoziþii sintetice pozitive ºi
negative, subiectul fiind totdeauna
dragostea, prezentatã în acþiunile sale:
„dragostea este rãbdãtoare, binevoitoare,
nu este invidioasã...”.
Mult mai complexã este strofa a treia
(v. 8-12), unde alterneazã trei subiecte:
dragostea, noi ºi eu. Se porneºte de la o
temã, propoziþia în formã negativã:
dragostea nu înceteazã niciodatã.
Aceastã temã este întãritã prin contrastul
ºi limita tuturor carismelor prezentate în v.
8: profeþiile, limbile ºi ºtiinþa. Versetele
9-12 demonstreazã aceastã temã,
arãtând creºterea naturalã ºi saltul
calitativ care se desãvârºeºte în progresul
vieþii, când se trece de la ceea ce este
parþial, imperfect ºi copilãresc, la
maturitate, la perfecþiune ºi la plinãtate.
Ultima strofã, v. 13, este punctul culminant
al imnului. În mod neaºteptat, autorul lasã
la o parte confruntarea iubirii cu carismele
pentru a o exalta pe aceasta din urmã mai
mult decât celelalte douã virtuþi teologale:
credinþa ºi speranþa. Între cele trei virtuþi
mãreþe, cea mai mare este iubirea.
Confruntarea nu mai este între cine e pe
locul întâi, ci între timp ºi eternitate.
Pr
Pr.. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

131Dacã aº vorbi limbile oamenilor ºi ale îngerilor, dar nu aº avea iubire, aº deveni o aramã sunãtoare sau un chimvala zãngãnitor. 2ªi dacã aº
avea darul profeþiei, ºi dacã aº cunoaºte toate misterele ºi toatã ºtiinþa, ºi dacã aº avea toatã credinþa aºa încât sã mut munþii, dacã n-aº avea
iubire, n-aº fi nimic. 3ªi dacã toatã averea mea aº da-o ca hranã sãracilor, ºi dacã mi-aº da trupul ca sã fie arsb, dar n-aº avea iubire, nu mi-ar
folosi la nimic.4Iubirea este îndelung rãbdãtoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasã, iubirea nu se laudã, nu se mândreºte. 5Ea nu se
poartã necuviincios, nu cautã ale sale, nu se mânie, nu þine cont de rãul [primit]. 6Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr. 7Toate le
suportã, toate le crede, toate le sperã, toate le îndurã. 8Iubirea nu înceteazã niciodatã. Profeþiile vor dispãrea, limbile vor înceta. ªtiinþa se va sfârºi.
9
Cãci noi cunoaºtem în parte ºi profetizãm în parte, 10însã când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ce este în parte va dispãrea. 11Când eram
copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lãsat de cele copilãreºti. 12Cãci acum
vedem ca în oglindã, neclarc, dar atunci [vom vedea] faþã în faþã. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaºte pe deplin, aºa cum am fost ºi eu
cunoscut pe deplin. 13Iar acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa ºi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea. (1Cor 13, 1-13)

nr. 6/2009
Anul Sfintei Preoþii
19 iunie 2009-19 iunie 2010
Pe 19 iunie 2009, Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea va inaugura Anul dedicat Sfintei Preoþii, cu celebrarea Vesperelor, în bazilica
Sfântul Petru. În discursul anunþãrii Anului Sfintei Preoþii, în timpul adunãrii plenare a Congregaþiei pentru Cler, la 16 martie 2009, Sfântul
Pãrinte a spus cã vrea cu acest an „sã se favorizeze aceastã tindere a preoþilor spre perfecþiunea spiritualã de care depinde mai ales
eficacitatea slujirii lor”.
De ce acum un An dedicat Sfintei Preoþii?
Un prim rãspuns ni-l sugereazã însuºi Sfântul Pãrinte Benedict
al XVI-lea: pentru a celebra 150 de ani de la moartea Sfântului
Ioan Maria Vianney, parohul de Ars, care a marcat, cu zelul ºi
sfinþenia sa, viaþa Bisericii în general ºi a Bisericii franceze, în mod
special.
Un An dedicat Sfintei Preoþii pentru ca „sã descoperim ºi sã
trãim cu toþii, cei care am primit darul Preoþiei, pasiunea pentru
mântuirea sufletelor pe care a avut-o ºi care a animat întreaga
viaþã a Sfântului Apostol Paul”, dupã cum se exprima
Înaltpreasfinþitul Ioan Robu, în cuvântul sãu, la celebrarea celor
douãzeci de ani de preoþie a promoþiei din 1989, celebrare care a
avut loc la sanctuarul marian de la Cacica.
Un An dedicat Sfintei Preoþii pentru ca sã aprofundãm ceea
ce Apostolul Petru ne transmite în calitatea sa de „întâi stãtãtor” al
Bisericii: „Aºadar, pe prezbiterii care sunt între voi, eu care sunt
prezbiter ca ºi ei ºi martor al suferinþelor lui Cristos ºi pãrtaº al
gloriei care se va arãta, îi îndemn: Pãstoriþi turma lui Dumnezeu
care v-a fost încredinþatã, supraveghind-o, nu cu silã, ci de
bunãvoie, aºa cum vrea Dumnezeu, nu pentru un câºtig necinstit,
ci din iubire; nu ca ºi cum aþi fi stãpâni peste cei care v-au fost
încredinþaþi, ci fãcându-vã exemple pentru turmã. Iar când va
În urmãtoarele douãsprezece numere ale
revistei noastre, tema Sfintei Preoþii va fi
aprofundatã de pr. dr. Veniamin Aenaºoaiei,
paroh la Parohia Romano-Catolicã Sfânta
Fecioarã Maria Reginã (Cioplea).
În parohia Sfânta Fecioarã Maria Reginã
(Cioplea) Anul Sfintei Preoþii va fi inaugurat printr-o
celebrarea solemnã în ziua de 19 iunie, la ora 18.00,
în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, în cadrul
cãreia pãrintele diacon Vârgã Sebastian va primi
Taina Sfintei Preoþii.
2009-2010
Anul Sfintei Preoþii 5
apãrea pãstorul suprem, veþi primi cununa mãririi, care nu se
veºtejeºte” (1Pt 5,1-4).
În sfârºit, un An dedicat Sfintei Preoþii pentru ca fiecare
credincios, în calitate de reprezentant al poporului lui Dumnezeu,
sã simtã propria responsabilitate pentru darul preoþiei, pentru
aceia care „poartã povara ministerului sacerdotal, au contactul
zilnic cu credincioºii, sunt miniºtrii Euharistiei, împãrþitorii milostivirii
divine în sacramentul pocãinþei, mângâietorii sufletelor ºi cãlãuzele
tuturor credincioºilor în dificultãþile furtunoase ale vieþii” – dupã
cum se exprima Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, în exortaþia
apostolicã Pastores dabo vobis.
ªi pentru ca aceste obiective sã fie realizabile, pe lângã
iniþiativele care vor fi propuse la nivel de Arhidiecezã, sau la nivel
de fiecare comunitate parohialã în parte, recomand cu cãldurã
citirea, meditarea ºi aprofundarea cât mai generoasã a douã
documente: decretul conciliar Presbyterorum ordinis ºi exortaþia
apostolicã Pastores dabo vobis. De altfel, ele vor constitui un fel
de ghid în alcãtuirea articolelor pentru fiecare lunã din acest An
pastoral dedicat Sfintei Preoþii.
Sfânta Fecioarã Maria, Mama Preotului veºnic, sã cãlãuzeascã
gândul, inima ºi paºii noºtri în noul itinerar spiritual pe care îl vom
începe pe 19 iunie, în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus.
Pr
Pr.. d
drr. Veniamin Aenaºoaiei
Veniamin
6 Din viaþa Arhidiecezei

Conferirea sacrmentelor Botezului, Mirului ºi

Euharistiei la Centrul Don Orione
Douãzeci ºi ºase de tineri ºi copii au primit sâmbãtã, 26 mai,
sacramentul Sfântului Mir. Celebrarea a avut loc în biserica Centrului
Don Orione din Voluntari (judeþul Ilfov) ºi a fost prezidatã de Înalt
Preasfinþitul Ioan Robu. Trei dintre candidaþi au primit ºi sacramentul
Botezului, iar alþi cinci – de la parohia Sfântul Anton de Padova, din
cartierul Colentina – au fãcut Prima Sfântã Împãrtãºanie.
Printre cei care au primit Sfântul Mir sunt ºi 18 fete crescute la
orfelinat care, dupã vârsta majoratului, au fost luate în grijã de cãlugãrii de la Centrul Don Orione, care le ajutã sã se integreze în
societate cãutându-le un loc de muncã ºi o locuinþã. “Biserica este formatã din mulþimea oamenilor care primesc Sfintele Taine ºi care
ºtiu cã fãrã Dumnezeu nu sunt compleþi. Sfintele Sacramente celebrate astãzi sunt ca niºte trepte pe care, urcând, înþelegem Providenþa
ºi Biserica, ce se nasc din credinþã ºi dau credinþa”, a explicat Arhiepiscopul Ioan Robu în timpul predicii. În dupã-amiaza aceleiaºi zile,
PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, a sfinþit staþia de autobuz care, în semn de preþuire pentru activitatea cãlugãrilor oronini,
a primit de la primãria oraºului Voluntari numele de Centrul Don Orione. Sãrbãtoarea a continuat apoi pânã seara târziu, cu cântece, jocuri
pentru copii ºi o tombolã.

Întâlniri vocaþionale la Nãvodari

Parohia Romano-Catolicã Fericitul Ieremia din Nãvodari a gãzduit
sâmbãtã, 23 mai, cea de a IV-a Întâlnire Vocaþionalã, la care au participat
16 fete (din clasele V – VIII) din Constanþa, Oituz ºi Nãvodari – aflãm dintr-o
corespondenþã de la Pr. Ion M. Solomon. Sub îndrumarea surorilor Esterina
Franchino ºi Iose Giorgis, din Congregaþia Surorile Sfântului Iosif din
Constanþa, ºi a sorei Francesca Piaggi, din Congregaþia Surorile Capucine
ale Maicii Francesca Rubatto din Nãvodari, fetele au încercat, prin rugãciune,
meditaþie, adoraþie, participarea la Sfânta Liturghie ºi diferite momente de
comuniune sã descopere cã fiecare are o vocaþie proprie, care trebuie
aflatã ºi trãitã. „Pe acest drum vrem sã ajutãm fetele în creºterea lor umanã
ºi spiritualã, în descoperirea ºi urmarea lui Isus Cristos”, au explicat surorile.
Reuºita acestei Întâlniri i-a determinat pe organizatori sã programeze un
Campus vocaþional în timpul vacanþei de varã.

Sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale Române

Eparhia Greco-Catolicã de Cluj-Gherla a gãzduit, în zilele de 25-27 mai, sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopilor din România
(CER), la care au participat episcopii greco-catolici ºi romano-catolici din þara noastrã, precum ºi E.S. Francisco-Javier Lozano, Nunþiu
Apostolic în România ºi Republica Moldova, ºi E.S. Anton Coºa, Episcop Romano-Catolic de Chiºinãu, în calitate de invitaþi. Întâlnirea a
început luni, 25 mai, cu o meditaþie tematicã, propusã de cãtre Pr. Olivo Bosa, SJ, dupã care a urmat Sfânta Liturghie, în Catedrala Greco-
Catolicã Schimbarea la Faþã din Cluj. Celebrarea, la care a asistat ºi Mitropolitul Bartolomeu Anania, a fost prezidatã de Preafericirea Sa
Lucian Mureºan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unitã cu Roma. Lucrãrile propriu-zise au început marþi dimineaþa, dupã Sfânta
Liturghie concelebratã, în ritul latin, în capela Centrului Pãrinþilor Iezuiþi „Manresa”. Episcopii au discutat despre constituirea Comisiilor CER
Pagini rãalizatã de CRISTINA GRIGORE

pentru pastoraþia migranþilor ºi pentru vocaþii, comisii aflate în

responsabilitatea ES Petru Gherghel, despre învãþãmântul religios în ºcoli
ºi despre viaþa consacratã. De asemenea, episcopii au propus ca, în
timpul Anului Sfintei Preoþii, sã aibã loc o serie de întâlniri, la nivel naþional,
între preoþii din toate diecezele, pentru o îmbogãþire reciprocã, în special
pe plan spiritual ºi pastoral. În ce priveºte situaþia conflictualã de la
Sãpânþa, episcopatul catolic din România, prin comunicatul de presã
publicat la încheierea lucrãrilor, sprijinã comunitatea greco-catolicã din
Sãpânþa ºi îºi manifestã preocuparea, întrucât autoritãþile locale nu
respectã ordonanþa prezidenþialã din data de 29.04.2009. Urmãtoarea
sesiune a Conferinþei Episcopale va avea loc la Satu Mare, în zilele de
5-7 octombrie 2009.
nr. 6/2009
Procesiune cu Preasfântul Sacrament
în Bucureºti
Cu ocazia solemnitãþii Trupul ºi Sângele
Domnului nostru Isus Cristos, duminicã, 14 iunie
2009, va avea loc în Bucureºti o procesiune solemnã
cu Preasfântul Sacrament, care va începe de la
Biserica Italianã (Bd. N. Bãlecscu, 28) la ora 16.00 ºi
se va îndrepta spre Catedrala Sfântul Iosif (str. G-ral
Berthelot, 19). La sfârºitul procesiunii va fi celebratã
o Sfântã Liturghie solemnã.
La procesiune, care este o manifestare publicã
a credinþei, sunt aºteptaþi preoþii catolici din parohiile
bucureºtene împreunã cu credincioºii lor.
Preasfântul Sacrament va fi purtat în procesiune
de cãtre Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu. Copiii
îmbrãcaþi în hãinuþe albe de sãrbãtoare vor presãra
petale de flori în faþa Preasfântului Sacrament.
Vã aºteptãm pe toþi cu mult drag!
Pr
Pr.. Daniel BULAI
Colecta pentru
Ziua Mondialã
a Comunicaþiilor
Sociale
Parohiile care au
oferit (pânã la data
publicãrii revistei) colecta
din 24 mai, Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, pentru
Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhidiecezei de Bucureºti:
Parohia Adormirea Maicii Domnului (Brãila) – 250 lei;
Parohia Adormirea Maicii Domnului (Bucureºti) – 600 lei;
Parohia Adormirea Maicii Domnului
(M. Kogãlniceanu) – 1000 lei;
Parohia Catedralei Sfântul Iosif – 2400 lei;
Parohia Cristos Rege (Ploieºti) – 650 lei;
Parohia Fericitul Ieremia Valahul (Nãvodari) – 159 lei;
Parohia Maica Îndureratã (Bucureºti) – 300 lei;
Parohia Preasfântul Mântuitor (Bucureºti) – 450 lei;
Parohia Sacre Coeur (Bucureºti) – 1150 lei;
Parohia Sancta Maria Gratiarum (Bucureºti) – 1000 lei;
Parohia Sf. Elena (Bucureºti) – 400 lei;
Parohia Sf. Fecioarã Maria Reginã (Bucureºti) – 700 lei;
Parohia Sf. Fecioarã Neprihãnit Zãmislitã
(Drobeta Turnu Severin) – 800 lei;
Parohia Sf. Tereza (Bucureºti) – 1100 lei;
Parohia Sf. Anton (Bucureºti) – 360 lei;
Parohia Sf. Anton (Constanþa) – 210 lei;
Parohia Sf. Anton (Râmnicu Vâlcea) – 200 lei;
Parohia Sf. Ioan de Capistrano (Tg. Jiu) – 110 lei;
Parohia Sf. Mihail Arhanghelul (Tulcea) – 160 lei;
Parohia Ss. Petru ºi Paul (Bucureºti) – 520 lei.
VÃ MULÞUMIM!
Diverse 7
Declaraþie privind alegerile europarlamentare
Episcopii catolici, reuniþi la Cluj în sesiunea de primãvarã, între 25 ºi 27
mai, îndeamnã pe fiecare creºtin ºi pe toþi oamenii de bunã credinþã sã îºi
exercite dreptul ºi responsabilitatea de a participa la vot, pentru alegerile
europarlamentare din 7 iunie 2009.
Creºtinii trebuie sã aibã un rol activ ºi esenþial în redescoperirea
“sufletului creºtin al Europei”. De aceea, vã îndemnãm sã participaþi la
alegeri ºi sã acordaþi votul Dumneavoastrã acelor candidaþi care
promoveazã valorile demnitãþii umane, sprijinã familia ºi respectã viaþa;
care promoveazã binele comun, dreptatea bazatã pe adevãr ºi
solidaritatea cu cei lipsiþi; care promoveazã pacea, valorile eticii creºtine
ºi Creaþia lui Dumnezeu.
Biserica Catolicã de ambele rituri recunoaºte dreptul fundamental al
oricãrui credincios ºi responsabilitatea asumãrii unei opinii politice proprii,
conform valorilor evanghelice ºi propriei conºtiinþe.
Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti,
preºedinte al Conferinþei Episcopilor Catolici din România
Concurs de Admitere la Institutul TTeologic
eologic
Romano-Catolic Sfântul Iosif din Iaºi
Pentru cei care au simþit chemarea Domnului Isus Cristos de a-l
urma ºi de a-l sluji pe calea sfintei Preoþii, Institutul Teologic Romano-
Catolic de Grad Universitar Sfântul Iosif din Iaºi anunþã cã, ºi în acest
an, va fi organizat un concurs de admitere.
În vederea admiterii se va þine cont de urmãtoarele:
I. În perioada 15-16 iulie 2009 va avea loc examenul de admitere
pentru absolvenþii de liceu cu Diplomã de Bacalaureat, care vin atât
de la Seminarul Liceal Sfântul Iosif din Bacãu, cât ºi de la alte licee.
II. Examenul de admitere se va susþine la urmãtoarele discipline:
- Limba ºi literatura românã (scris, materia de la bacalaureat);
- Mica Biblie. Istoria Sacrã a Vechiului ºi Noului Testament, ARCB,
Bucureºti 2004
- Catehismul Bisericii Catolice, ARCB, Bucureºti 1993
1. Partea I. Mãrturisirea de credinþã
2. Partea a II-a Celebrarea misterului creºtin
- Limba latinã, morfologia ºi sintaxa (pentru cei care vin de la
Seminarul Liceal)
- Limbã strãinã modernã (la alegere - scris); probã muzicalã.
III. Înscrierile se fac la secretariatul Institutului în perioada 6-11 iulie
2009.
IV. La înscriere, candidaþii vor prezenta urmãtoarele acte necesare
pentru dosarul personal: certificat de Botez; certificat de Mir; certificat
de Cãsãtorie religioasã a pãrinþilor; certificatul de naºtere (original ºi
fotocopie); diplomã de bacalaureat; 4 fotografii „tip legitimaþie”; fiºa
medicalã; caracterizare din partea pãrintelui paroh (obligatorie).
V. Absolvenþii Seminarului Liceal, în afara documentelor cerute
pentru candidaþii de la celelalte licee, vor trebui sã prezinte ºi o
caracterizare din partea superiorilor seminarului de la care vin.
Rector
Rector,,
Pr
Pr.. prof. univ
univ.. dr
dr.. Wilhelm Dancã
8 Biserica în lume

Indulgenþã pentru Anul Sfintei Preoþii Sprijinirea sãracilor nu este o opþiune,

Pentru a marca 150 de ani de la moartea Sfântului Paroh
de Ars, Ioan Maria Vianney, “luminos model de pãstor, dedicat
pe deplin slujirii poporului lui Dumnezeu”, Sfântul Pãrinte a
proclamat Anul Sfintei Preoþii, ce se va celebra între 19 iunie
2009 - 19 iunie 2010. Cu aceastã ocazie, Papa acordã
indulgenþã plenarã sau parþialã. Un Decret al Penitenþeriei
Apostolice precizeazã condiþiile pentru a dobândi indulgenþele.
Astfel, „preoþilor cu adevãrat cãiþi, care în oricare zi vor recita
cu devoþiune, cel puþin Laudele sau Vesperele în faþa
Preasfântului Sacrament, expus adoraþiei publice sau depus
în tabernacol, ºi se vor oferi cu suflet disponibil ºi generos
celebrãrii sacramentelor, mai ales al spovezii, le este împãrþitã
cu milostivire în Dumnezeu Indulgenþa plenarã, pe care o vor
putea aplica ºi confraþilor rãposaþi, în formã de mijlocire, dacã,
în conformitate cu dispoziþiile în vigoare, se vor apropia de
spovada sacramentalã ºi de Ospãþul euharistic ºi se vor ruga
dupã intenþiile Sfântului Pãrinte”.
Dacã îndeplinesc condiþiile stabilite de Bisericã - spovadã,
Împãrtãºanie, rugãciune pentru preoþi ºi dupã intenþia Sfântului
Pãrinte - toþi credincioºii pot beneficia de indulgenþa plenarã
„în zilele în care se deschide ºi se închide Anul Sfintei Preoþii, în
ziua celei de-a 150-a aniversãri a pioasei treceri din lume a
Sfântului Ioan Maria Vianney, în prima joi a lunii sau în oricare
altã zi stabilitã de Ordinarii locurilor pentru utilitatea
credincioºilor”. În decret se mai spune cã „este acordatã
indulgenþa parþialã tuturor credincioºilor ori de câte ori vor recita
cu devoþiune cinci Tatãl Nostru, Bucurã-te Marie ºi Slavã Tatãlui
sau o altã rugãciune aprobatã în acest scop, în cinstea
Preasfintei Inimi a lui Isus, pentru a obþine ca preoþii sã se
pãstreze în curãþie ºi în sfinþenie de viaþã”.
ci o datorie moralã
Într-un discurs þinut la
sediul Caritas din Vatican în
faþa ambasadorilor mai mul-
tor þãri europene, Cardinalul
Maradiaga, Arhiepiscop de
Tegucigalpa, Honduras, pre-
ºedinte al Caritas Internatio-
nalis, a fãcut un apel cãtre
þãrile bogate pentru ca, în acest timp de crizã economicã, sã
nu uite de cei sãraci, în principal prin pãstrarea sprijinului extern
pentru þãrile în curs de dezvoltare.
Prelatul a subliniat modul în care criza economicã, tãierea
ajutoarelor externe ºi schimbãrile de mediu îi afecteazã pe
cei sãraci, adãugând cã sãracii suferã pentru cã þãrile bogate
nu mai trimit bani în exterior pentru ajutor. Astfel, 400.000 de
copii riscã sã moarã anual dacã aceastã crizã economicã va
continua, iar milioane de oameni vor intra în categoria sãracilor.
“Teama noastrã este cã oamenii mai sãraci, care au beneficiat
cel mai puþin de creºterea economicã inegalã din ultimele
decenii, vor avea de plãtit preþul cel mai mare”, a susþinut
Cardinalul Rodriguez Maradiaga.
Cardinalul i-a îndemnat pe liderii internaþionali sã-ºi
foloseascã influenþa pentru a-i convinge pe votanþi cã
“sprijinirea sãracilor nu este o opþiune pentru vremuri bune ci
o responsabilitate moralã. Fiecare dintre noi are
responsabilitatea de a promova ºi apãra binele comun”.
Referindu-se la Anul Paulin, Cardinalul Rodriguez Maradiaga
ºi-a exprimat speranþa cã liderii þãrilor bogate vor experimenta
propriul “moment al drumului spre Damasc”.

www.Pope2Y
www.Pope2You.net
.Pope2You.net
Vaticanul a lansat aplicaþii iPhone ºi Facebook într-un efort de a-i ajuta pe catolici, mai ales tânãra generaþie, sã foloseascã noile
tehnologii pentru a crea o culturã a dialogului, a respectului ºi a prieteniei, . Dupã cum a spus Papa în Mesajul sãu pentru cea de-a 43-
a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, internetul este un loc în care mai ales tinerii trebuie sã ducã prietenia adevãratã care vine din
întâlnirea cu Cristos Înviat. Pe aceastã direcþie se înscrie proiectul www.Pope2You.net, care se naºte din dorinþa Consiliului Pontifical
pentru Comunicaþii Sociale de a furniza Bisericii ºi Papei noi ºi moderne spaþii de
comunicare.
Portalul, lansat la 24 mai 2009, în Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale,
este disponibil în 5 limbi ºi va permite tinerilor (ºi nu numai) sã urmãreascã ultimele
ºtiri din lumea catolicã ºi în special pe cele legate de activitatea pastoralã a
Sfântului Pãrinte, prin intermediul canalului YouTube ºi prin intermediul unei noi
aplicaþii create special de agenþia H2Onews pentru platformele iPhone ºi iPod
touch. Portalul Pope2You va putea fi accesat, în paralel, ºi din Facebook, prin
intermediul unei aplicaþii care va permite expedierea de felicitãri electronice
conþinând cuvintele Papei, urãrile sale ºi chiar mesajul Zilei Comunicaþiilor. Datoritã
colaborãrii cu Oficiul pentru Comunicaþii Sociale al Conferinþei Episcopale Italiene,
este pus la dispoziþie un suport util, în stil Wikicatch, pentru lectura ºi utilizarea
pastoralã a Mesajului Papei Benedict al XVI-lea.
Patru aplicaþii importante care deschid definitiv, pentru Bisericã, lumea
reþelelor sociale: un spaþiu în care Biserica va putea întâlni noi persoane ºi
reînsufleþi astfel cunoºtinþe, prietenii, dialog ºi solidaritate.
nr. 6/2009 Biserica în lume 9
Casa este un loc sfânt

Pe 25 mai a început, în Anglia ºi Þara Galilor, derularea primei Sãptãmâni Naþionale a Familiei, eveniment
ce le-a oferit episcopilor din aceste þãri posibilitatea de a promova sfinþenia caselor. Tema - Casa este un
loc sfânt - ºi-a propus sã ajute „parohiile sã celebreze prezenþa lui Dumnezeu-iubire în toate relaþiile de
iubire din familie” ºi „sã proclame sfinþenia caselor ca locuri ale vieþii, iubirii, slujirii, învãþãrii, prieteniei,
mãrturiei ºi rugãciunii”.
Episcopul John Hine, preºedinte al Comitetului pentru Cãsãtorie ºi Viaþa de Familie al Conferinþei
Episcopale, ºi-a exprimat speranþa cã acest proiect „va contribui la o conºtientizare mai mare a prezenþei
lui Dumnezeu acasã, nu doar din partea familiilor, ci ºi din partea tuturor acelora care le slujesc în cadrul
comunitãþii catolice”.
Arhiepiscopul Vincent Nichols de Westminster a declarat: „Pentru cei mai mulþi dintre noi, casa este locul E.S. John Hine
în care s-au pus bazele credinþei noastre. Casa este locul în care creºtem în înþelegerea a ce înseamnã
credinþa în rutina zilnicã. Casa este locul în care învãþãm sã fim rãbdãtori, iertãtori ºi plini de bucurie. Dar casa trebuie, de asemenea, sã
fie locul în care învãþãm cum sã ne rugãm, cum sã vorbim cu Dumnezeu ºi cum sã ne vedem pe noi înºine ca familie, trãind în prezenþa
lui Dumnezeu. Proiectul Casa este un loc sfânt va ajuta familiile sã aprecieze prezenþa lui Dumnezeu în viaþa lor ºi faptul cã a conºtientiza
aceastã prezenþã poate construi o viaþã de credinþã ca rãspuns la iubirea lui Dumnezeu”.

Conferinþã despre Galileo Galilei Spania, cea mai mare ratã

de îmbãtrânire în UE
Pe 25 mai, în Arhidieceza de
Florenþa s-a desfãºurat conferinþa Conform unui raport al Institutului pentru
internaþionalã a cãrei temã a fost Politica Familiei, Spania a pierdut peste trei
Cazul Galileo: o reexaminare istoricã, milioane de tineri în mai puþin de 30 de ani,
filosoficã ºi teologicã. Evenimentul a ajungând sã deþinã nedorita poziþie de þara
fost o iniþiativã a Fundaþiei iezuite Niels cu cea mai mare ratã de îmbãtrânire din
Stensen ºi s-a înscris în seria Uniunea Europeanã. Conform preºedintelui
celebrãrilor Anului Internaþional al Institutului, Eduardo Hertfelder, „politica
Astronomiei organizat de UNESCO. A înspãimântãtoare” în favoarea avortului a
reunit 33 de vorbitori ºi 18 instituþii, avut un „efect catastrofic” asupra populaþiei
printre care Consiliul Pontifical pentru Spaniei, care îmbãtrâneºte accelerat.
Culturã, Academia Pontificalã pentru „Peste trei milioane de tineri au fost
ªtiinþe ºi Observatorul Vaticanului. pierduþi în trei decenii, a declarat Hertfelder,
Întâlnirea de la Florenþa a început în Bazilica Santa Croce, unde este astfel cã populaþia tânãrã a scãzut de la 10
înmormântat Galileo. milioane în 1981 la 6,6 milioane în 2008. ªi
Cu aceastã ocazie, Arhiepiscopul de Florenþa, Giuseppe Betori, a susþinut aceastã cãdere ar fi fost de peste 4 milioane
ideea cã existã un dialog fundamental între credinþã ºi raþiune, iar o dacã nu ar fi fost numãrul foarte mare de
conferinþã internaþionalã despre Galileo poate demonstra, o datã în plus, tineri imigranþi care au atenuat în parte
acest lucru. Prelatul a vorbit despre Galileo ºi Bisericã, despre istorica lecturã fenomenul”.
greºitã a acestui caz ºi ºi-a exprimat speranþa cã Anul Astronomiei va Institutul pentru Politica Familiei susþine cã
“restabili ºi prezenta într-un mod creativ dialogul fundamental dintre credinþã situaþia actualã este „consecinþa logicã a
ºi raþiune, din perspectiva unei permanente colaborãri între Bisericã ºi politicii înspãimântãtoare îmbrãþiºatã de
instituþiile de cercetare ºtiinþificã, dezvoltare economicã ºi promovare socialã”. administraþiile recente în general ºi de acest
“Credinþa nu se dezvoltã respingând raþionalitatea ci se integreazã, de fapt, guvern în special”. Realitatea tristã este cã
într-un mai amplu orizont al raþionalitãþii”. Când raþiunea este separatã de „Spania este þara din Uniunea Europeanã
credinþã, apare riscul “reducerii ei la calcule, devenind oarbã faþã de care oferã cel mai mic ajutor familiilor, cu
întrebãrile vitale, valorile fundamentale ºi situaþiile umane dramatice”, a sume ridicole (33 dolari), mult sub media
adãugat Arhiepiscopul Betori. europeanã (172 de dolari) ºi cu venituri atât
Evenimentul “nu are doar o deosebitã valoare culturalã ºi simbolicã, ci de mici încât 90% dintre familii nu îºi permit
aratã, în acelaºi timp, care sunt condiþiile pentru o împãrtãºire constructivã sã ia credite, rezultând tot mai puþine naºteri
de responsabilitãþi”, a spus în încheiere Arhiepiscopul. ºi, drept urmare, pierderea tineretului”.
Întâlnirea de la Florenþa s-a încheiat la 30 mai, în ultima casã în care a
locuit Galileo.
Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Sfânta scripturã

Duminica Preasfintei TTreimi

reimi

În acel timp, cei unsprezece apostoli au mers în Prin sãrbãtoarea Preasfintei Treimi, Biserica ne invitã sã contemplãm
Galileea, la muntele unde le poruncise lor Isus sã Fiinþa divinã aºa cum Ea ne-a fost revelatã. Textul evanghelic, însã, al acestei
meargã. Când l-au vãzut, s-au aruncat la pãmânt, duminici nu-ºi propune sã ne dezlege enigma modului în care trei persoane
deºi unii dintre ei erau în îndoialã. Isus s-a apropiat distincte sunt ºi rãmân Fiinþa unicã a lui Dumnezeu. Cuvântul lui Isus Cristos,
de ei ºi le-a spus aceste cuvinte: "Mi s-a dat toatã adresat apostolilor, evocã noua identitate ce i-a fost conferitã odatã cu
puterea în cer ºi pe pãmânt. Mergeþi, aºadar, ºi faceþi glorioasa sa înviere din morþi: mi s-a dat toatã puterea în cer ºi pe pãmânt.
ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Acest cuvânt dominã întreg pasajul ºi ne reveleazã faptul cã, prin învierea
Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã sa, Isus Cristos, fiind fãcut pãrtaº al puterii nelimitate a lui Dumnezeu, a
pãzeascã toate câte vi le-am poruncit vouã ºi iatã, devenit Stãpânul cerului ºi al pãmântului. Or, revendicând aceastã stãpânire
eu cu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârºitul vea- universalã, Isus se prezintã pe sine ca Mântuitor al tuturor oamenilor. Prin
curilor. Amin" (Matei 28,16-20). urmare, trimiterea în misiune a apostolilor este legatã de aceastã putere:
mântuirea trebuie sã atingã dimensiunile întregului univers, pe toþi oamenii,
toate popoarele. Împlinirea aceste misiuni presupune trei etape: 1. faceþi ucenici… adeziunea la credinþa în Isus Cristos trebuie sã fie
rodul ascultãrii Evangheliei proclamate de apostoli ºi de urmaºii lor; 2. botezaþi-i… Prin botez, cei care au murit ºi au înviat împreunã cu
Cristos se „nasc” în Bisericã, în familia universalã a tuturor celor care sunt în comuniune cu familia divinã: Tatãl, Fiul, Duhul Sfânt; 3.
învãþaþi-i… adeziunea la Cristos îi cere ucenicului sã traducã în existenþa cotidianã aceastã viaþã nouã la care s-a nãscut. Mai precis, el
trebuie sã fie copil al lui Dumnezeu (v. lectura a doua), sã trãiascã în conformitate cu voinþa lui Dumnezeu, cu iubirea Lui aºa cum a fost
ea manifestatã în cuvintele, gesturile ºi în întreaga viaþã a lui Cristos. Astfel, Biserica în misiune nu face altceva decât sã reveleze prezenþa
lucrãtoare a lui Cristos în spaþiu ºi timp. Or tocmai acesta este momentul realizãrii depline a lui Cristos ca Emanuel (Dumnezeu cu noi):
prin Duhul Sfânt, Cristos face prezentã lucrarea Tatãlui în toate timpurile ºi în toate locurile, dar mai ales în Bisericã, pentru ca Ea sã-ºi
poatã împlini misiunea.

Duminica a XI-a

Revenind, cu aceastã duminicã, în
timpul de peste an, noi ne reîntâlnim cu
Isus Cristos în ipostaza de vestitor al
prezenþei Împãrãþiei lui Dumnezeu.
Aceastã temã a ocupat un loc important
în predica sa, iar pentru a defini cât mai
bine ce este ºi cum trebuie perceputã
Împãrãþia lui Dumnezeu, Mântuitorul s-a
folosit de parabole, acele mici scene
inspirate de viaþa cotidianã care ilustrau
unul sau altul din aspectele cele mai
caracteristice.
Parabolele propuse spre meditare în
aceastã duminicã sunt ultimele ale
capitolului patru – de cele precedente
ne-am ocupat înainte de Postul Mare –
iar ele ne prezintã, cea dintâi, modul tainic
în care Împãrãþia lui Dumnezeu se
„înfiripã” ºi se dezvoltã, aidoma unei
În acel timp, vorbind mulþimii în parabole, Isus spunea: "Împãrãþia lui Dumnezeu
se aseamãnã cu un om care aruncã sãmânþa pe ogorul sãu; zi ºi noapte, fie cã
doarme, fie cã e treaz, sãmânþa încolþeºte ºi creºte, dar el nu ºtie cum. De la sine,
pãmântul produce mai întâi paiul, apoi spicul ºi în sfârºit bobul plin în spic. Când
rodul este copt, pune mâna pe secerã, cãci a sosit timpul seceriºului". Isus a
continuat: "Cu ce putem asemãna împãrãþia lui Dumnezeu?... Ea este asemenea
unui grãunte de muºtar: când îl semeni în pãmânt este cel mai mic dintre toate
seminþele din lume, dar dupã ce l-ai semãnat, el creºte ºi depãºeºte toate plantele;
el face ramuri aºa de mari, încât pãsãrile cerului îºi pot face cuiburi la umbra lui".
Prin multe parabole de acest fel, Isus le vestea cuvântul în mãsura în care ei
puteau sã-l înþeleagã. Nu le spunea nimic fãrã sã se foloseascã de parabole,
dar, în particular, le explica pe toate ucenicilor sãi (Marcu 4,26-34).
seminþe aruncate în pãmânt, în uimirea ºi motiv de speranþã. Ca ºi contemporanii lui
satisfacþia semãnãtorului, în timp ce a Isus, noi suntem adesea nerãbdãtori sau
doua evocã începuturile foarte modeste chiar sceptici în creºterea Bisericii, a Bisericii
ale Ei cu asigurarea, însã, cã va deveni o noastre. Se impune atunci sã ne însuºim,
realitate viguroasã ºi primitoare, aidoma din Evanghelie, certitudinea creºterii Bisericii
unei seminþe de muºtar care, deºi cea mai prin puterea lui Dumnezeu chiar ºi-n vreme
micã dintre seminþele din lume, devine de furtunã. Aceastã certitudine de credinþã
mai apoi, un copac capabil sa strângã ne revigoreazã speranþa dând inimilor
între ramurile lui pãsãrile cerului. noastre elan ºi dinamism pentru o activitate
Într-o epocã de crizã, în care anumite eclezialã curajoasã. Aceastã speranþã
atacuri îndreptate împotriva Bisericii ori o lãrgeºte dorinþa, ne învaþã sã avem
slãbire a practicii religioase mascheazã rãbdare, sã admirãm lucrarea lui
efortul modest al sufletelor generoase, Dumnezeu, adesea ascunsã unor prime
aceste parabole ale creºterii ne oferã un priviri.
nr. 6/2009
Duminica a XII-a
Isus vorbise toatã ziua mulþimii în
parabole. Seara a spus ucenicilor sãi:
"Sã trecem pe malul celãlalt".
Pãrãsind mulþimea, l-au luat pe Isus
cu ei în barcã aºa cum era. ªi alte
bãrci l-au însoþit. Deodatã, s-a iscat o
furtunã puternicã; valurile loveau
barca atât de tare, încât a început sã
se umple cu apã. Isus dormea în
spatele bãrcii, pe un cãpãtâi. Atunci
l-au trezit ºi i-au spus: "Învãþãtorule,
nu-þi pasã cã pierim?" Trezindu-se, a
dojenit vântul ºi a spus mãrii: "Taci!
Liniºteºte-te!" Vântul s-a potolit ºi s-a
fãcut o liniºte deplinã. Isus le-a spus:
"De ce sunteþi aºa de fricoºi? Nu mai
aveþi credinþã?" Ei, fiind cuprinºi de o
mare teamã, îºi spuneau între ei:
"Cine este omul acesta, cã pânã ºi
vântul ºi marea îl ascultã?"
(Marcu 4,35-41)
Duminica a XIII-a
Reamintindu-ne cã episodul învierii
fiicei lui Iair, episod care include ºi
vindecare femeii bolnave de scurgere de
sânge, face parte din seria acelor minuni
menite sã manifeste prezenþa activã a
Împãrãþiei în lume, înþelegem atunci mai
uºor cã ucenicii care îl însoþesc pe Isus în
misiunea sa prin Galilea sunt chemaþi sã
verifice cu ochii lor (ºi prin intermediul lor
ºi noi) aceastã prezenþã. Într-adevãr,
tulburaþi de evenimentele ale cãror
martori sunt, ucenicii, pendulând între
teamã ºi credinþã, nu pot sã nu se întrebe
cine este, de fapt, Isus ºi cum trebuie sã
se situeze vizavi de El.
Cât priveºte, însã, minunile care
alcãtuiesc acest episod, se impune sã
facem câteva precizãri, pentru o mai
bunã înþelegere a lor. Astfel, sosirea la
Isus a ºefului de sinagogã nu poate sã
nu ne atragã atenþia. Prin cererea lui, el
manifestã o credinþã originalã de vreme
ce, în faþa pericolului care ameninþã grav
viaþa fiicei sale, renunþã la orice speranþã
omeneascã pentru a-ºi pune încrederea
totalã în Isus. ªi, chiar ºi atunci când
primeºte dureroasa veste a morþii fiicei,
Dupã primul grup de parabole (4,1-34),
sfântul Marcu ne prezintã o serie de patru
minuni sãvârºite de Isus, minuni care
manifestã puterea activã a Împãrãþiei. Este
vorba de episodul potolirii furtunii (4,35-
41), cel al vindecãrii omului posedat de
diavol (5,1-20), cel al vindecãrii femeii
bolnave de scurgere de sânge ºi al
învierea fiicei lui Iair (5,21-43). Toate aceste
fapte au avut un efect rãsunãtor asupra
contemporanilor sãi (4,41; 5,17.20.42) de
vreme ce Isus se dovedeºte a fi stãpân
peste forþele oarbe ale naturii, peste
Satana, peste boalã ºi chiar peste moarte.
Dintre episoadele care relateazã
potolirea furtunii de pe mare, episod care
se citeºte în duminica a XII-a de peste an,
cel al sfântului Marcu este, fãrã îndoialã,
cel mai viu prin precizia detaliilor: scena
se desfãºoarã în timpul nopþii, iar Isus,
care s-a suit în barcã imediat ce a dat
drumul mulþimii ce-l înconjura ºi care în
momentul izbucnirii furtunii este prezentat
ca dormind pe un cãpãtâi, este trezit de
încurajat fiind de Isus (“Nu te teme,
credinþã sã ai…”), Iair îl urmeazã cãtre
camera în care zace trupul ei mort, chiar
dacã trebuie sã înfrunte ºi el indiferenþa
celor din casã vizavi de persoana
Mântuitorului. În intimitatea pãrinþilor ºi
a trei dintre ucenicii sãi, Isus o recheamã
pe fetiþã la viaþa prin cuvintele Talita kum.
În aceastã sintagmã verbul aramaic kum
ar fi tradus în limba greacã cu acelaºi
verb cu care va fi exprimatã ºi învierea
lui Isus Cristos. Aºadar, instruiþi fiind de
glorioasa Înviere a lui Isus, ne putem uºor
da seama cã un astfel de episod este
dãtãtor de sens ºi totodatã prevestitor al
„traversãrii” morþii de cãtre Mântuitorul
dupã ce va fi murit pe cruce.
Acum, împreunã cu ucenicii, suntem
ºi noi chemaþi sã ne situãm vizavi de Isus,
mai ales atunci când suntem martori ai
intervenþiilor Lui pline de putere. Unde se
aflã în viaþa noastrã frontiera dintre
credinþã ºi necredinþã? Reuºesc inimile
noastre sã treacã de la teamã la credinþã
traversând orice fricã pentru a se
deschide, încet-încet, cãtre o credinþã
încrezãtoare?
Sfânta Scripturã 11
ucenicii înspãimântaþi. Modul în care El
mustrã ºi potoleºte furtuna îi impresio-
neazã atât de mult pe ucenici încât ei încep
a se întreba cine este omul acesta, cã
pânã ºi vântul ºi marea îl ascultã.
Aceastã scenã este pentru noi o
chemarea la credinþa în Cristos în cel puþin
douã sensuri ale cuvântului: recunoaºterea
puterii sale divine ºi adeziunea la persoana
sa cu o încredere totalã. Aceste douã
aspecte ale credinþei se completeazã
reciproc. Astfel, dacã eu cred în adâncul
sufletului meu cã Isus este Fiul lui
Dumnezeu, cred din toatã inima ºi în
puterea Lui ºi mã încred în ea (v. Rom 10,9)
deoarece puterea lui Isus se aflã în slujba
mântuirii oamenilor comunicându-le
iubirea Tatãlui: împreunã cu El, noi nu putem
pieri. Citit în aceastã perspectivã, strigãtul
ucenicilor exprimã tentaþia oricãrui om care,
în timp de nenorocire, se crede pãrãsit de
Dumnezeu. În acele clipe o umilã ºi totalã
încredere îi permite sã-ºi regãseascã
liniºtea ºi pacea pe care Isus i le dã.
(...) Pe când mai vorbea încã au
venit niºte oameni din casa ºefului
sinagogii ºi au spus: "Fiica ta a
murit..." Isus, care a auzit aceste
cuvinte, a spus ºefului sinagogii: "Nu
te teme, credinþã sã ai!"... Ajunºi la
casa ºefului sinagogii, Isus a vãzut
învãlmãºealã ºi lume care plângea
ºi bocea. El a intrat ºi le-a spus:
"Pentru ce atâta zarvã ºi plânset?
Copila nu a murit, ci doarme". Dar ei
l-au luat în râs. Atunci el a dat toatã
lumea afarã, a luat cu dânsul pe tatãl
ºi pe mama fetei ºi pe cei care îl
însoþeau, a intrat în camera unde
zãcea copila, a prins-o de mânã ºi
i-a spus: "Talita kum!", ceea ce
înseamnã: "Fetiþã, scoalã-te!"
Numaidecât fata s-a sculat ºi a
început sã meargã; ea avea
doisprezece ani. Cei de faþã au
rãmas înmãrmuriþi. Dar Isus le-a
poruncit cu strãºnicie sã nu afle
nimeni; apoi le-a spus sã dea fetei
de mâncare (Marcu 5,21-43).
Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
12 Biserica misionarã
Experienþã
misionarã
în Africa
În perioada 14 ianuarie – 5 aprilie 2009, doi
preoþi ai Arhidiecezei noastre, Pr. Liviu Bulai ºi Pr.
Eusebiu Gabor, au fãcut o experienþã misionarã în
misiunea din Maikona (Kenya, Africa), administratã
de preoþii Diecezei de Iaºi, experienþã despre care
ne vor relata, pe scurt, în cele ce urmeazã.
Dupã un zbor de 11 ore, am ajuns în ziua
de 18 ianuarie la Nairobi, iar de acolo am
plecat spre Maikona, la o distanþã de 14 ore
cu maºina, pe un drum accidentat. La
Maikona am fost întâmpinaþi de o echipã în
totalitate româneascã, fapt ce ne-a fãcut sã
ne simþim „ca acasã”: Pr. Eugen Blaj, parohul
misiunii, Pr. Isidor Mârþ ºi Pr. Victor Osoloº,
vicari, doi seminariºti ºi trei laici misionari.
Dupã ce am fost prezentaþi oficial
comunitãþii din Maikona, în cadrul Sfântei
Liturghii de duminicã, am intrat efectiv în
atmosfera de misiune. Pentru început am
învãþat sã celebrãm Sfânta Liturghie în limba
swahili, iar mai apoi ºi în borana, pentru a
celebra în filialele din apropierea parohiei
Maikona. În aceste „maniate” (mici sate de
Kenya, cu o suprafaþã de
582.646 km², este situatã în Africa de Est.
Religia predominantã este cea creºtinã, dar
se constatã ºi o mare prezenþã a religiei
islamice ºi a religiilor tradiþionale, care diferã
de la trib la trib. Parohia Romano Catolicã
din Maikona þine de dieceza de Marsabit ºi
se extinde pe o suprafaþã de 10.000 km2,
un teritoriu locuit de tribul Gabra (circa 11.000
de locuitori), ai cãrui membri sunt încã,
majoritatea, nomazi. În zonã predominã
religia tradiþionalã, monoteistã. Dumne-
zeu, Waaka în limba localã, este un
dumnezeu al bãrbaþilor, întrucât, tradi-
þional, femeile ºi copiii, nu au religie.
nomazi) am înþeles cu adevãrat cã întâl-
nirea cu Domnul este motiv de bucurie ºi
datoritã participãrii pline de voioºie ºi
entuziasm a celor prezenþi la Sfânta
Liturghie, în mare parte copii. Ei îl prea-
mãreau pe Dumnezeu cu tot trupul prin
rugãciuni ºi cântece animate de bãtãi din
palme ºi dansuri. Aceastã bucurie a lor este
într-un puternic contrast cu modul lor simplu
de viaþã, deoarece singura lor ocupaþie este
pãstoritul animalelor. Satele lor sunt situate
în plinã zonã pietroasã de deºert, unde
lipsa vegetaþiei ºi a apei potabile aduce
mari lipsuri ºi greutãþi în viaþa lor. Toate
aceste condiþii ne-au fãcut sã îi considerãm
oameni sãraci, dar intrând în dialog cu ei,
am aflat cã ei sunt, de fapt, oameni cãrora
nu le lipseºte nimic pentru cã îl au pe
Dumnezeu care le oferã, zi de zi, cele
necesare pentru viaþã, pentru care ei sunt
mulþumiþi. Astfel ne-au arãtat cã, de fapt,
noi suntem cei sãraci în faþa lui Dumnezeu
pentru cã, deºi avem o bunãstare mate-
rialã, nu ºtim sã fim recunoscãtori ºi sã-i
mulþumim Lui pentru tot ce primim.
Acest aspect al vieþii lor ne-a ajutat sã
mergem zilnic cu bucurie în satele lor pentru
a celebra Sfânta Liturghie, înfruntând cu mai
mare uºurinþã temperaturile ridicate din
timpul amiezii, care rareori scãdeau sub 40
de grade Celsius.
Un alt moment important al zilei îl
constituia rugãciunea de searã împreunã cu
„micile comunitãþi de bazã” numite în limba
lor jumuiya. Acestea nu sunt altceva decât
subdiviziunea geograficã a parohiei pe
sectoare, fiecare cu un reprezentant propriu
- cum ar fi feciorii de bisericã (epitropii) la noi
în România -, care cautã sã þinã vie flacãra
credinþei ºi datoriile faþã de Bisericã. Nu este
vorba de o subdiviziune adminstrativã, ci
spiritualã. O datã pe sãptãmânã, seara la
ora 20, ne întâlneam pentru rugãciune ºi
meditarea cuvântului lui Dumnezeu. În
fiecare zi într-o altã jumuiye.
Dificultatea principalã pe care am
întâlnit-o în aceastã experienþã a fost
comunicarea cu localnicii, atât la nivel de
limbã cât ºi la nivel de culturã. Diferenþele
mari care existã ºi lipsa, din partea noastrã,
a cunoaºterii lor ne-au fãcut sã ne dãm
seama cã orice misionar, la începutul
activitãþii lui, se aseamãnã cu un copil care
învaþã (limba ºi obiceiurile), cu un sãrac ce
are prea puþine pentru a se descurca. Acest
fapt nu ne-a fãcut sã ne pierdem speranþa,
ci cu gândul la scopul pentru care am mers
pe acest drum, ºi anume acela de a ne
deschide lucrãrii Domnului în lumea
întreagã, am reuºit sã compensãm aceste
lipsuri prin disponibilitate ºi sacrificiu.
Îi mulþumim bunului Dumnezeu pentru
darul pe care ni l-a fãcut ºi pentru dorinþa
misionarã pe care a sãdit-o în noi, dorinþã
ce poate anima inimile tuturor creºtinilor, în
virtutea botezului primit, fie laici, fie persoane
consacrate, fie preoþi. Mulþumim ºi pãrintelui
Eugen Blaj, parohul misiunii din Maikona,
pentru pilda ºi sprijinul acordat, ºi dorim ca
aceastã comunitate sã fie binecuvântatã de
Dumnezeu cu noi ºi noi fii.
Pr
Pr.. LIVIU BULAI ºi Pr
Pr.. EUSEBIU GABOR
nr. 6/2009 Eveniment 13

Preasfinþintul Cornel Damian,

doctor în Drept Canonic
„Concordatul dintre Sfântul Scaun ºi România. Studiu istorico- subiect nu vor putea sã nu
juridic” este tema tezei cu care, miercuri, 27 mai, Preasfinþitul Cornel þinã cont de ea”.
Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, a obþinut titlul de Doctor în Importanþa ºi origina-
Drept Canonic, din partea Universitãþii Pontificale Gregoriene litatea studiului realizat de
(Facultatea de drept canonic) din Roma (Italia). La dizertaþia doctoralã cãtre PS Cornel Damian
au asistat Arhiepiscopul italian Francesco Coccopalmerio, preºedinte constau, în primul rând, în
al Consiliului Pontifical pentru Interpretarea Textelor Legislative, 14 sursele inedite, descoperite
preoþi români ºi câteva persoane de origine italianã, interesate de de autor în arhivele române
subiectul tezei. ºi vaticane. Pe lângã aceasta,
Studiul realizat de PS Cornel sub îndrumarea profesorului aºa cum a arãtat PS Cornel
Carlos Corral Salvador evidenþiazã, pe de o parte, deschiderea ºi în prezentarea tezei sale de
interesul manifestate de Sfântul Scaun faþã de realizarea unui doctorat, „studiile efectuate
Concordat cu România ºi, pe de altã parte, interesul ºi dorinþa pânã acum pe tema Concor-
Statului Român de a semna acest tratat internaþional. Totodatã, datului, de altfel puþine la
lucrarea dovedeºte cã textul Concordatului a fost apreciat, la timpul numãr ºi care provin din ambiente politice sau religioase ostile
sãu, de ambele pãrþi ºi cã toate guvernele care s-au succedat în Bisericii Catolice locale ºi universale, au un caracter polemic ºi
România, pânã la instaurarea regimului totalitar comunist (în 1948), ignorã precizia ºtiinþificã ºi, prin urmare, adevãrul istoric”. În plus,
au recunoscut valoarea Concordatului. „pentru prima oarã, un studiu asupra Concordatului prezintã
Comisia care a evaluat studiul ºtiinþific realizat de PS Cornel a punctul de vedere al istoriografiei catolice ºi al Bisericii Catolice
fost compusã din prof. pr. Carlos Corral Salvador, coordonatorul locale”.
lucrãrii, prof. pr. Michael Hilbert S.J., decanul Facultãþii de drept În acest an se împlinesc 80 de ani de la ratificarea
Canonic din cadrul Universitãþii Pontificale Gregoriene ºi pr. Ottavio Concordatului cu Sfântul Scaun. Concordatul a fost semnat la 10
De Bertolis S.J., profesor de filosofie a dreptului la aceeaºi facultate. mai 1927 ºi ratificat de Senatul României la 25 mai 1929, iar de
Lucrarea despre Concordatul dintre Sfântul Scaun ºi România, aºa Adunarea Deputaþilor la data de 29 mai a aceluiaºi an. În iulie
cum au subliniat membrii comisiei, este „de un vãdit interes 1948, Concordatul a fost denunaþat, unilateral, de cãtre regimul
ºtiinþific”, iar „cei care vor dori de acum înainte sã abordeze acest comunist.

FELICITÃRI!
din partea colectivului de redacþie, a colaboratorilor ºi citiorilor revistei Actualitatea Creºtinã

CRISTINA GRIGORE
14 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea

Cu zece ani în urmã, la 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea sosea în România, prima vizitã
a unui Papã în þara noastrã ºi totodatã prima vizitã a unui Pontif într-o þarã majoritar ortodoxã

Ample manifestãri în zilele de 7, 8 ºi 9 mai 2009

în Bucureºti ºi alte oraºe ale þãrii

Joi, 7 mai 2009

2009, la Bucureºti au avut loc, în cursul dimineþii, trei
manifestãri aniversare, organizate la Academia Românã: o expoziþie
de fotografie, o lansare de carte ºi un simpozion aniversar. Galeria
Bibliotecii Academiei Române a gãzduit trei expoziþii de fotografie:
Ut unum sint – Ioan Paul al II-lea în România, cu imagini de arhivã
din þarã ºi de la Vatican; Papa Ioan Paul al II-lea vãzut de Arturo
Mari, realizatã de Arturo Mari (care a fost timp de 27 de ani fotograful
lui Ioan Paul al II-lea); Cracovia lui Ioan Paul al II-lea, adusã din 1
Polonia cu sprijinul Institutului Cultural Polonez.
La lansarea de carte au fost prezentate trei volume: albumul
aniversar Catedrala Sfântul Iosif, în limbile românã, englezã,
francezã ºi italianã; La revedere în Rai, de Arturo Mari; ºi Ioan
Paul al II-lea - un Papã Sfânt, de Nicolae Mareº. La Simpozionul
aniversar au fost adresate mesaje din partea Preafericitului Pãrinte
Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, ºi a Preºedintelui
2
României, Traian Bãsescu. Au susþinut comunicãri Înalt Preasfinþitul
Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, alãturi de
academicienii Eugen Simion, Nicolae Breban ºi Augustin Buzura.
În aceeaºi searã a avut loc, în Catedrala Sfântul Iosif, un concert
susþinut de Orchestra de Camerã dirijatã de Aurelian Octav Popa.
Tot în ziua de 7 mai au fost inaugurate expoziþii de fotografie în
alte opt oraºe ale þãrii, la Blaj, Bistriþa, Cluj, Iaºi, Roman, Oneºti,
Bacãu ºi Constanþa.

Vineri, 8 mai 2009

2009, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Patriarhiei
Ortodoxe Române a avut loc conferinþa cu tema „Credinþa creºtinã
ºi cultura europeanã azi. Moºtenire comunã, provocãri actuale ºi
perspective de cooperare“. Au luat cuvântul Înalt Preasfinþitul
Mitropolit Nifon Mihãiþã, Arhiepiscopul Târgoviºtei, Preafericirea Sa
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Preasfinþitul Ioan
Robu, Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de Bucureºti, domnul
Traian Bãsescu, Preºedintele României, Arhiepiscopul Dominique
Mamberti, reprezentantul Sfântului Pãrinte.
În cadrul conferinþei s-a lansat volumul Convivere (Despre
civilizaþia convieþuirii) al domnului Andrea Riccardi, fondatorul
Comunitãþii Sant Egidio, prezentarea fiind fãcutã de Ministrul Culturii
ºi Cultelor, domnul Theodor Paleologu, ºi a fost vizionat filmul
documentar Papa în România, realizat de postul de televiziune
4 Trinitas al Patriarhiei, în colaborare cu Televiziunea Românã.
nr. 6/2009 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea 15
Sâmbãtã, 9 mai 2009 2009, Biserica Greco-Catolicã a organizat
la ora 9 la cimitirul Bellu (catolic) un pelerinaj la mormintele
episcopilor martiri care ºi-au dat viaþa pentru credinþã în închisorile
comuniste. Pomenirea martirilor a început cu o Liturghie prezidatã
de PS Mihai Frãþilã, Episcop auxiliar al Arhieparhiei Greco-Catolice
de Alba Iulia ºi Fãgãraº cu sediul la Bucureºti.
În Catedrala Patriarhalã a avut loc o slujbã de pomenire pentru
Patriarhul Teoctist, la care a fost prezent Patriarhul Daniel împreunã
cu alþi ierarhi din Biserica Ortodoxã ºi i-a avut ca invitaþi pe ierarhii
catolici prezenþi la Bucureºti pentru aniversarea vizitei Papei.
Patriarhul Daniel le-a mulþumit tuturor pentru rugãciunea 5
împreunã în amintirea Preafericitului Teoctist, omagiindu-i pe cei
doi conducãtori de Biserici, Papa Ioan Paul al II-lea ºi Patriarhul
Teoctist, pentru marele eveniment al vizitei de acum 10 ani ale
cãrei roade se vãd astãzi în posibilitatea credincioºilor ortodocºi
de a se ruga în bisericile construite ºi sfinþite doar de romano-
catolici, în Italia ºi Spania.
În seara aceleiaºi zile, în Catedrala Sfântul Iosif episcopii ºi
preoþii au celebrat o Sfântã Liturghie solemnã prezidatã de
Arhiepiscopul Dominique Mamberti, delegat al Sanctitãþii Sale,
Papa Benedict al XVI-lea.
La sfârºitul Sfintei Liturghii au fost fãcute rugãciuni speciale
pentru ca slujitorul lui Dumnezeu, Papa Ioan Paul al II-lea, sã fie
ridicat cât mai curând la cinstea altarelor. La aceste rugãciuni a
fost prezentã ºi o delegaþie a Patriarhiei Ortodoxe Române, 6
condusã pentru prima datã în Catedrala Sfântul Iosif de însuºi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe, Preafericitul Daniel. La sfârºitul Mesajul Papei Benedict cu ocazia celebrãrilor aniversare
celebrãrii, Patriarhul Daniel a spus câteva cuvinte în care a evocat ”Am aflat cu bucurie cã Biserica Catolicã din România, Biserica
personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea ºi roadele vizitei acestuia Ortodoxã Românã ºi Statul Român, au vrut sã aminteascã
în România de acum 10 ani. împreunã a 10-a aniversare de la memorabila vizitã a Slujitorului
lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea pe pãmânt românesc”. Cu aceste
cuvinte îºi începe Papa Benedict al XVI-lea mesajul adresat
Arhiepiscopului Ioan Robu, cu ocazia celebrãrii aniversãrii vizitei
Papei Ioan Paul al II-lea, ”o interesantã iniþiativã care îi uneºte pe
credincioºii catolici ºi ortodocºi ai acestei þãri”.
Suveranul Pontif le ureazã românilor creºtini ”nu doar sã pãstreze
vii în memorie acele zile de neuitat”, ci ”sã se angajeze toþi în cãutarea
de cãi pline de curaj pentru a înfrunta împreunã, cu încredere, marile
provocãri ale zilelor noastre”. În acest sens, Papa Benedict al XVI-
lea aminteºte ”apãrarea vieþii umane în toate etapele sale”, ”tutelarea
familiei”, ”respectarea creaþiei”, ”promovarea binelui comun”. Pe
lângã aceasta, însuºindu-ºi ”dorinþa vie a iubitului Papã Ioan Paul
7 al II-lea”, actualul Pontif invitã la rugãciune ”ca sã se poatã ajunge
cât mai curând la deplina comuniune fraternã între toþi creºtinii, atât
în Occident cât ºi în Orient”.
Papa Benedict al XVI-lea îºi încheie mesajul binecuvântând
Legendã foto:
1. 7 mai 2009: Expoziþie de fotografie la Academia Românã.
”întreaga comunitate creºtinã din România” ºi transmiþând un salut
2. 7 mai 2009: Simpozion aniversar la Academia Românã. cordial ºi binecuvântat ”iubitului Patriarh ortodox ºi tuturor membrilor
3. 7 mai 2009: Concert aniversar în Catedrala Sfântul Iosif. acelei nobile Biserici”. Mesajul Suveranului Pontif a fost citit de cãtre
4. 8 mai 2009: IPS Ioan Robu la Evenimentul aniversar de la pr. Wilhelm Dancã, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din
Patriarhia Ortodoxã Românã. Iaºi, în cadrul Liturghiei celebrate pentru odihna sufletului Slujitorului
5. 9 mai 2009: Delegaþia Patriarhiei Ortodoxe Române asistã la lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea, în dupã-amiaza zilei de
requiem-ul pentru Papa Ioan Paul al II-lea, din Catedrala Sf. Iosif. sâmbãtã, 9 mai, în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti.
6. 9 mai 2009: Pr. Wilhelm Dancã citeºte Mesajul Papei Benedict al
XVI-lea. În fundal, ES D. Mamberti, trimisul Papei. A.C
7. 9 mai 2009: Sf. Liturghie solemnã în Catedrala Sf. Iosif.
16 Sfântul lunii în iconografie
Chipurile Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul
de la efigii la arta comunã
Bulele papale. Efigiile Sfinþilor Petru
ºi Paul de pe sigiliile papale numite
„bule”, începând cu pontificatul lui
Pascal al II-lea (1099-1118) sunt identice:
pe recto apar chipurile celor doi
apostoli, însoþite de scrierea „S(anctus)
PA(ulus) / S(anctus) PE(etrus)”; pe verso
este scris numele, titlul ºi numãrul de
succesiune ale Suveranului Pontif.
Privind cele douã figuri care apar pe
bule, remarcãm imediat diferenþa dintre
pãrul cârlionþat al lui Petru ºi cel lins al
lui Paul, ca ºi tipul diferit de tãieturã a
bãrbii etc.
Autorul primei efigii de acest fel s-a
inspirat, foarte probabil, din arta paleo-
creºtinã. La rândul lor, aceste imagini de
pe bulele papale au influenþat iconografia
referitoare la cei doi apostoli, în trãsãturile
generale la care ne-am referit, pânã în
zilele noastre.
Aºa apare Sfântul Petru în celebra
statuie din bazilica San Pietro, opera lui
Arnolfo di Cambio (sec. al XIII-lea), cea cu
vârful piciorului quasi consumat de
atingerea evlavioasã a credincioºilor.
Tot aºa sunt reprezentaþi cei doi
apostoli în statuile de secol al XIX-lea din
faþa aceleiaºi bazilici vaticane. Putem
vorbi, pe drept cuvânt, de o tradiþie
milenarã în reprezentarea artisticã a celor
doi „stâlpi” ai credinþei noastre creºtine,
Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul.
Sigiliul Papei Martin al V-lea (1417-1431)
Carlo Crivelli în tabloul „Sfinþii
Petru ºi Paul” (panou din Polittico di Porto
San Giorgio , datat 1470, acum dez-
Carlo Crivelli, Sfinþii Petru ºi Paul
membrat), aflat la „National Gallery” din
Londra, urmeazã modul oarecum
„comun” de a trasa feþele apostolilor.
Chipul lui Petru pare marcat nu atât
de vârstã, cât mai ales de „lacrimile
cãinþei”, conform hagiografiei comune.
La Paul, evident mai tânãr, abundenþa
bãrbii este accentuatã de calviþie, ca în
mai toate reprezentãrile plastice con-
sacrate lui. În timp ce pãrul lui Petru este
alb, notã a venerabilitãþii, podoaba
capilarã a lui Paul bate spre un negru-
roºcat, aluzie evidentã la originea
evreiascã a acestui strãlucit civis romanus
(cetãþean roman).
O emoþie aparte ne procurã chipurile
apostolilor din tabloul lui Alon Alonzo zo
Rodriguez
Rodriguez,, intitulat „Sãrutul de rãmas
bun al Sfinþilor Petru ºi Paul” (sec. al XVI-
lea), aflat în Muzeul regional de la
Messina (Italia). Cei doi protagoniºti, ale
cãror trupuri sunt pregãtite pentru jertfa
supremã, îºi apropie feþele cu o sfioasã
delicateþe, pentru ultimul sãrut al pãcii,
înainte de liniºtea veºnicã. Par douã
flãcãri ale aceluiaºi foc care, în ciuda
trudei apostolice, a suferinþelor de tot felul
ºi a vârstei, nu ºi-au pierdut puterea de
a lumina.
Alonzo Rodriguez,
Sãrutul de rãmas bun al Sf. Petru ºi Paul
A postolii care îmi vin în minte.
Când privesc o reprezentare artisticã a
Sfinþilor Petru ºi Paul, gãsesc acolo cel
puþin o trãsãturã din fizionomia preoþilor
(ce-i drept lipsiþi de podoaba bãrbii!) pe
care i-am cunoscut ºi ascultat la
Liturghiile de duminicã din satul natal,
la hramurile din parohiile vecine sau în
anii de seminar...
Pr
Pr.. IERONIM IACOB
nr. 6/2009 Oameni ai credinþei 17
Acvila ºi Priscila
(Fap 18,1-4; 18-19; 24-26)

”Acvila ºi Priscila,
colaboratorii mei în Cristos Isus:
aceºtia ºi-au pus în primejdie viaþa pentru mine
ºi le sunt recunoscãtor!” (Rom 16,3-4).
În Istoria Bisericii noastre de la început existã exemple cu
adevãrat înãlþãtoare. Un asemenea caz ni-l oferã Acvila ºi Priscila,
care ºi-au pus familia ºi bunul lor nume la dispoziþia lui Cristos Isus.
Despre aceastã familie creºtinã model ne dau mãrturie scrisorile
apostolului Paul, precum ºi un text mai unitar, în Faptele Apostolilor,
capitolul 18, pe care vã îndemn sã-l citiþi într-un chip deosebit.
Pentru început sã ne oprim la Fap 18, 1-4. Cine au fost Acvila ºi
Priscila ºi ce au fãcut ei extraordinar? Amândoi purtau nume latine,
deºi erau evrei; Acvila însemnã în limba latinã „vultur”, iar Prisca,
sau Priscila, forma diminutivã a acestui nume, însemna „cea
venerabilã” sau „cea nobilã”. Aceºti doi soþi model au fost nevoiþi
sã pãrãseascã oraºul Roma ºi sã se stabileascã la Corint, din la Efes; de aici îºi va continua drumul, în timp ce Acvila ºi Priscila
pricina împãratului Claudiu, care a domnit între anii 41-54dC. vor rãmâne pe loc. Pericopa relateazã un fapt surprinzãtor: ”Paul
Acesta a declanºat o prigoanã cruntã împotriva evreilor, în inima ºi-a tuns pãrul, pentru cã fãcuse un vot!” Paul este acela care
Imperiului, cetatea Romei, în anul 49. face un vot, ºi nu Acvila. Nu e clar dacã Paul, rãzând-ºi pãrul de
pe cap a depus vreun vot sau a marcat îndeplinirea lui. Avem un
Despre evenimentele triste ale prigoanei ne dã mãrturie scriitorul
caz similar, petrecut în Fap 21,23-27, unde Paul împreunã cu alþi
latin Suetonius, în Vita Claudii 25, unde scrie urmãtoarele: ”Deoarece
patru evrei îndeplineºte ritul de încheiere a unui vot asemenea
iudeii provocau într-una tulburãri din cauza lui Cristos, (Claudiu) i-a
celui din cazul de faþã.
alungat pur ºi simplu din Roma!” La Corint, familia lui Acvila ºi a
Priscilei gãsesc un oraº plin de viaþã fiind, în acelaºi timp, ºi port. Era În cel de al treilea text ºi ultimul, Fap 18, 24-26, Acvila ºi
un oraº cu moravuri uºoare, un oraº al plãcerilor nepermise ºi al Priscila intervin din nou, în mod salutar, de data acesta în
îmbogãþiþilor peste noapte. În acest oraº, Acvila ºi Priscila au norocul favoarea unui evreu numit Apolo, originar din Alexandria. El a
sã-l întâlneascã pe apostolul Paul cu care leagã o prietenie trainicã fãcut o impresie bunã asupra lor, fiind instruit în “ calea
ºi durabilã. Întâlnirea aceasta fericitã le va marca viaþa pentru Domnului”, dar nu cunoscuse decât “botezul lui Ioan”. Atunci cei
totdeauna! Ei aveau aceeaºi meserie ca ºi Paul ºi, în plus, îi vor oferi doi s-au decis sã-l ia cu ei acasã ºi ”sã-i arate mai amãnunþit
gãzduire în casa lor, timp de un an ºi ºase luni. Acvila ºi Priscila i-au calea!” Ne putem închipui atmosfera înãlþãtoare ºi binecuvântatã
oferit lui Paul de lucru, iar el a muncit, cot la cot cu ei, în calitate de de Dumnezeu care domnea în casa lui Acvila ºi a Priscilei în
confecþioner de corturi. Nu dispunem de prea multe detalii despre timpul discuþiilor cu Apolo.
natura acestei activitãþi. ªtim, însã, cã la confecþionarea corturilor se
folosea pielea; de aceea, atât sfinþii Pãrinþi, cât ºi mulþi exegeþi de Iatã cum au înþeles sã gândeascã ºi sã se comporte Acvila
mai târziu sunt de pãrere cã meseria apostolului Paul era aceea de ºi Priscila, aceºti doi înfocaþi urmaºi ai lui Cristos, care s-au
lucrãtor în piele ºi nu de þesãtor de pânzã. convertit cu trup ºi suflet, la creºtinism dând mãrturie despre
Cristos Isus ºi despre faptele Sale. Comportarea lor ne duce cu
În finalul acestei prime pãrþi, se noteazã urmãtoarele: ”În fiecare gândul la multele familii care îºi deschid uºa casei oferind
sâmbãtã, discuta în sinagogã ºi-i convingea pe iudei ºi pe greci!” ospitalitate celor de o credinþã cu noi. Acvila ºi Priscila ne aratã
Aºa cum Paul avea obiceiul ºi în alte cetãþi, sâmbãta era o zi cu cã acest lucru este posibil. În umbra propriului cãmin, vestea
totul specialã, pe care o dedica activitãþii sale misionare. Munca cea bunã este nu numai ascultatã, ci ºi trãitã. Ce s-a întâmplat
nu era în zadar, cãci mulþi dintre iudei ºi greci se converteau în la începutul Bisericii noastre ne apare drept calea de urmat ºi
focul acestor discuþii aprinse cu Paul, iar acesta “le demonstra aºteptatã de Bisericã ºi pentru al treilea mileniu. Numai astfel
iudeilor cã Isus este Cristos!”. Astfel, s-au pus bazele comunitãþii Biserica îºi poate recâºtiga credibilitatea în vremuri ca ale
din Corint (1Cor 1,26-29). Acvila ºi Priscila aveau un model viu de noastre. Acvila ºi Priscila ne-au oferit un exemplu viu în timpurile
viaþã creºtinã chiar în casa lor, în persoana lui Paul. de început ale Bisericii, dar actual ºi astãzi.
În cel de-al doilea text (Fap 18,18-19), pe care suntem chemaþi
sã-l meditãm, aflãm cã Paul, însoþit de cei doi, pleacã de la Corint Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ
18 Universul familiei

Reformarea
cuvintelor
(XVIII) Sentimentul

Episodul anterior se încheia cu o serie de întrebãri inspirate din enciclica Deus caritas est a Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea.
Întrebãrile porneau de la douã importante observaþii. Cu prima se arãta cã „iubirea e traversatã de sentiment”. A doua, strict legatã de
prima, era cã sentimentul nu trebuie înfrânt, reprimat, tãgãduit, ci valorificat. De aici se desprindea întrebarea: cum ar putea sentimentul
sã grãiascã în toatã mãreþia? Dãm rãspunsul fãcând apel la Vladimir Soloviov ºi la câteva învãþãturi din Deus caritas est.

Sentimentul - o forþã creatoare. De la marele gânditor rus,
Vladimir Soloviov, aflãm cã sentimentul nu e atât o realitate suferitã,
ci miºcarea cea mai adâncã ºi mai creatoare din om. În articolul
sãu, intitulat „Înþelesul iubirii“, filosoful rus vorbeºte de profunda
necesitate a omului de a ieºi din hotarele personalitãþii sale ºi de
a ajunge la o unire desãvârºitã cu fiinþa iubitã. Necesitatea aceasta
atât de adâncã a iubirii este dovada imposibilitãþii noastre de a
rãmâne în întregime în sinea noastrã; este necesitatea renunþãrii
la sine, tendinþa cuiva de a se dãrui cu totul altei fiinþe cãtre care
se simte atras de iubire, ºi de a se uni cu ea.
Adâncimea spiritualã ºi sensul creator al iubirii se descoperã
nu numai în aceasta, ci chiar ºi în structura însãºi a emoþiilor iubirii.
Iubirea îi descoperã sufletului nostru o fericire nemaiîntâlnitã, îi
comunicã o stare de însufleþire nespus de mare, o bucurie
neasemãnatã. Este întocmai ca ºi cum ne-ar da aripi sufletului,
deoarece atunci când iubim pe cineva, începem sã-i iubim pe toþi,
ºi totul în lume se umple pentru noi de luminã, totul capãtã o nouã
înfãþiºare ºi începe sã strãluceascã. În iubire se gãsesc ascunse
germenul ºi puterea aceea enormã de transformare, datoritã cãrora
tot ce ajunge la poarta simþurilor noastre este recepþionat într-un
chip “poetic”, cãci iubim tot ceea ce este în jurul nostru, ne bucurãm
de toate ºi suntem deschiºi faþã de tot ce ne înconjoarã.
Iar fiinþa iubitã se gãseºte în centrul însuºi al acestei stãri
sufleteºti, ca ºi cum de la ea purced mii ºi mii de raze, care revarsã
bucurie ºi luminã de jur-împrejur ºi pun o adevãratã pecete de
frumuseþe pe chipul fiinþei iubite.
Cei mai reci ºi mai aspri oameni, când simþãmântul iubirii
începe sã prindã viaþã în sufletele lor, se schimbã; rãceala ºi
asprimea lor încep sã se topeascã, încep sã devinã buni ºi blânzi
ºi sã simtã o bucurie pe care n-au simþit-o niciodatã. Fiinþa iubitã,
cu toate cã din punct de vedere exterior este o fiinþã comunã pentru
ceilalþi oameni, pentru noi apare ca ceva unic, incomparabil ºi de
neînlocuit. Este o “idealizare” a fiinþei iubite, iar aceastã idealizare
se datoreazã faptului cã simþãmântul iubirii ne face sã vedem
persoana iubitã mai frumoasã ºi mai bunã decât o vãd ceilalþi,
care nu se simt legaþi de ea prin aceleaºi sentimente ca ale
noastre.
Sentimentul ºi frumuseþea. Cãutând sã adânceascã
problema acestei idealizãri, Soloviov a observat, în chip deosebit
de just, cã, în lumina iubirii, noi depãºim aspectul exterior al
persoanei iubite, care uneori ar putea sã nu fie perfect, ºi ne
atingem de partea idealã care se aflã ascunsã în fiinþa iubitã,
venim în contact cu acel chip al lui Dumnezeu din om, care este
acoperit de un exterior material ºi care, de multe ori, poate fi chiar
înãbuºit de acel exterior.
Forþa iubirii constã tocmai în aceea cã, datoritã sentimentului
iubirii, noi trãim în chip viu ºi nemijlocit, prin simþirea noastrã,
frumuseþea aceea ascunsã în persoana iubitã, ca pe o realitate
cât se poate de adevãratã ºi de autenticã a omului, cã nu putem
sã ne desprindem de ea, cã am vrea sã fim întotdeauna ºi
pretutindeni laolaltã cu persoana iubitã.
Când se aprinde în noi iubirea, toate celelalte trec, pentru noi,
pe al doilea plan. Tot ce ne ajutã sã ne apropiem de fiinþa iubitã
ne este scump ºi drag; tot ce ne desparte de ea ne supãrã ºi ne
întristeazã.
În iubire se descoperã o plenitudine de viaþã atât de mare, o
fericire atât de adâncã, încât ajungem la convingerea cã nimic în
lume nu este mai frumos decât iubirea, cã, în afarã de iubire, sufletul
trãieºte o viaþã lipsitã de luminã, o viaþã ºtearsã, posomorâtã ºi fãrã
conþinut, cã drumul iubirii este singura cale de care are nevoie sufletul
omenesc pentru a-ºi motiva prezenþa în lume.
nr. 6/2009 Universul familiei 19
Iubirea adevãratã salveazã. Persoana umanã ( mai ales cea
tânãrã) cu sufletul nepervertit se dãruieºte cu o prospeþime uimitoare Vacan
Vacanþþa mare la mare
imboldului iubirii, în timp ce toate izbucnirile sexualitãþii, în sine, le
considerã ca pe ceva nefolositor, ca pe ceva fals. Cu cât este mai
dogoritoare flacãra iubirii, cu atât mai slab pulseazã sexualitatea.
Faptul acesta, cu totul uimitor, care a fost analizat amãnunþit pânã
la sfârºit de Vladimir Soloviov, are o însemnãtate extraordinarã pentru
tineret, cãci iubirea îi salveazã pe tineri de sâcâielile de tot felul ale
sexualitãþii, ca ºi cum ar îndruma toatã energia sexualã în direcþia
necesitãþii iubirii, iar cu aceasta, corpul se liniºteºte. Iubirea aduce
în sufletele adolescenþilor ºi tinerilor un parfum suav, care purificã ºi
lumineazã sufletul, îl înnobileazã, îl propulseazã cãtre idealurile cele
mai înalte, îi comunicã suflu poetic ºi aprinde în el forþe creatoare. E
vorba desigur de o iubire castã.

O inimã care vede. Completãm învãþãtura lui Soloviov cu cea

a Magisterului Bisericii. Deus caritas est pune accentul pe viziune.
Papa nu vorbeºte atât de o inimã care simte cât de una care
vede. „Programul lui Isus - este o inimã care vede” (DCE 31). Între
simþãmânt ºi vedere e o diferenþã profundã. În plus, se
recupereazã o noþiune biblicã cheie: inima. Astfel, sentimentul
priveºte inima nu doar din latura sa senzitivã, emotivã, afectivã, ci
mai ales în latura sa raþionalã, cognitivã, dar ºi a luminãrii harice.
La lumina credinþei, sentimentul priveºte inima în funcþie de
adevãrul integral al persoanei: chemarea sa la viaþa veºnicã. Chiar
dacã ar fi o stare afectivã stabilã, profundã ºi de duratã,
sentimentul nu poate descrie îndeajuns experienþa iubirii, pentru
cã nu este totalitatea iubirii. Are nevoie de raþiune ºi credinþã. O
inimã care vede e aceea care îºi cunoaºte propria istorie. Care ºtie sã
priveascã la viaþa proprie. Care ºtie sã citeascã printre rânduri.
O inimã care vede e conºtientã cã iubirea naºte dintr-o Iubire
care o precede. Din iubirea lui Dumnezeu care „ne-a iubit ºi
continuã sã fie primul care ne iubeºte” (DCE, 17). Faptul cã am fost
chemat(ã) la existenþã din nimic este primul mare act de iubire.
Atunci a început istoria mea. Aceastã istorie nu este izolatã.
O inimã care vede „învãþã sã priveascã cealaltã persoanã nu
doar cu ochii ºi sentimentele proprii, ci în perspectiva lui Isus Cristos”.
Cred cã acesta este aportul decisiv al enciclicei. Admiþând cã senti-
mentul recunoaºte ºi genereazã frumuseþea celuilalt, cum frumos
descrie Soloviov, nu am spus totul. Sentimentul trebuie sã ducã la
acea dislocare a persoanei proprii cãtre persoana celuilalt ºi, în
ultimã instanþã, cãtre Altul. În limbaj scolastic putem spune cã Isus
Cristos este cauza exemplarã a frumuseþii realizate de sentiment.
Parohia Romano-Catolicã Fericitul Ieremia din Nãvodari
oferã posibilitate de cazare pe perioada sezonului estival
ºi nu numai.
Mansarda casei parohiale, amenajatã pentru oaspeþi,
dispune de 8 camere: trei cu 2 paturi, trei cu 3 paturi ºi douã
cu 4 paturi. Fiecare camerã are baie ºi televizor.
La demisol este amenajat un spaþiu pentru navigarea
pe internet, o bucãtãrie ºi o salã de mese de circa 100 de
mp, oaspeþii putând sã-ºi pregãteascã singuri masa.
Accesul la camerele de la mansardã este separat de
restul casei parohiale. În curte existã ºi un teren de joacã,
ce poate fi folosit pentru diferite activitãþi cu grupuri de copii
ºi de tineri.
Distanþa pânã la mare este de 1,5 km, iar pânã la
staþiunea Mamaia de 8 km.
Preþul pentru cazare este de 40 RON pe zi/persoanã.
Programul Sfintelor Liturghii:
- duminica ºi în sãrbãtorile de poruncã: ora 9,00 (în
perioada sezonului estival) ºi orele 18.00.
- în cursul sãptãmânii: orele 18.00.
Pentru cazare ºi alte informaþii:
Tel.: 0241-762607; 0721-770020;
E-mail: pr_solomon@yahoo.com
Pr
Pr.. ION M. SOLOMON

Inima care vede, alege. Existã un curent de gândire pentru

care iubirea trebuie sã corespundã exigenþei universalitãþii.
Conform acestui curent, iubirea divinã ºi umanã trebuie sã fie în
mod egal repartizatã (equal regard ) faþã de orice fãpturã.
Dimpotrivã, Papa Benedict vorbeºte de o iubire de alegere (electivã)
(DCE, 9). Iubirea autenticã nu este egalitarã. Ea înþelege toate
diferenþele personale, în toatã bogãþia lor. În cazul lui Dumnezeu,
iubirea are o amplitudine universalã; dar în cazul omului? E
electivã. Adicã presupune, pe lângã sentiment, voinþa ºi raþiunea,
deliberarea… În urmãtoarele episoade ne vom opri asupra lor.

Pr
Pr.. FFABIAN
ABIAN MÃRIUÞ
20 Arta de a trãi

Pledoarie

Foto © Bogdan Moisa

pentru
BÃTRÂNEÞE
BÃTRÂNEÞE
Într-o carte a sa, Novello Pederzini spunea cã doar cine este bãtrân poate sã vorbeascã despre bãtrâneþe. Mi s-a pãrut un pic exageratã
afirmaþia; acum, însã, cred cã autorul avea dreptate. Nu e chiar uºor sã vorbeºti despre bãtrâneþe, deºi este un anotimp firesc al vieþii pe care,
mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi îl va strãbate. Vrând-nevrând, cu toþii plãtim tribut trecerii timpului. Cu toþii îmbãtrânim; este o
lege a firii. Când suntem copii, ne dorim sã ajungem cât mai repede la maturitate, ºi când realizãm cât de repede trece timpul ºi cum
greutãþile vieþii se abat uneori asupra noastrã, tânjim dupã vremea în care joaca ne era singura înþelepciune. Cu toate acestea, timpul îºi
urmeazã cursul sãu firesc, chiar dacã, de mii de ani, se cautã secretul tinereþii fãrã bãtrâneþe ºi al vieþii fãrã de moarte.

Visul tuturor: sã rãmânã tineri!
Dintotdeauna, omul a cãutat remedii mi-
raculoase care sã rãstoarne inexorabila lege
a timpului. Una dintre cele mai arzãtoare
aspiraþii ale tuturor popoarelor, de la triburile
primitive ºi pânã la naþiunile cele mai dezvolt-
ate, a fost aceea de a încetini fatala coborâre
spre bãtrâneþe, de a reda vigoarea bãtrânilor
ºi de a face sã întârzie, chiar ºi pentru puþin,
suferinþele ºi neputinþele vârstei a treia.
Speranþa în gãsirea unui elixir care sã
procure o viaþã lungã se regãseºte în
vrãjitoriile ºi în miturile legendare ale
tuturor culturilor primitive. Iar astãzi, mai
mult decât oricând, aceastã speranþã este
prezentã în milioane de bãrbaþi ºi femei.
Îmbãtrânirea
Sã îmbãtrâneºti înseamnã sã parcurgi
acel drum, descendent din punct de
vedere al datelor din registrul de stare
civilã, cãruia i se spune vârsta a treia,
senectute, toamnã a vieþii, bãtrâneþe.
Nu existã o definiþie a bãtrâneþii. Con-
ceptul de bãtrâneþe este unul extins ºi
foarte greu de delimitat, iar fenomenul de
îmbãtrânire este unul personal, pentru cã
fiecare dintre noi are modul sãu de a
îmbãtrâni.
Dar când începe îmbãtrânirea? Astãzi
se considerã cã îmbãtrânirea este un
proces treptat, care nu se limiteazã la
anumite perioade din viaþã, ci depinde de
contextul vieþii. Astfel, se poate afirma cã
bãtrâneþea începe atunci când omul
adoptã un nou mod de a privi viaþa, timpul
ºi, mai ales, condiþia de persoanã limitatã.
Trebuie spus cã bãtrâneþea fiecãrei
persoane este influenþatã în mod hotãrâtor
de istoria sa personalã: familie, prieteni,
gradul de socializare, viaþa profesionalã,
educaþia. Acestea sunt ºi aspectele
care-l fac pe cel nãscut mai demult sã
simtã bãtrâneþea fie ca pe o povarã, fie
ca pe o etapã pozitivã sau ca pe o resursã
pentru ceilalþi.
Unii îi considerã o povarã…
Oricât de optimiºti am fi, nu putem
sã vorbim despre bãtrâneþe fãrã sã
amintim spectrul stãrilor mai puþin
plãcute care pot sã o caracterizeze
uneori, cum ar fi: dependenþa de cei din
jur, lipsa de productivitate, neputinþa
fizicã, angoasa.
Societatea noastrã, producãtoare ºi
consumatoare, a exaltat atât de mult
frumuseþea, puterea ºi talentul tinereþii, încât
sensul ºi valoarea îmbãtrânirii au ajuns sã
fie desconsiderate. Iar bãtrânii, despre care
se spunea cã ar trebui sã ni-i cumpãrãm
dacã nu-i avem, devin, tot mai des, o
povarã pentru fiii prea ocupaþi sau prea
puþin dispuºi sã acorde din timpul lor
pãrinþilor ajunºi la vârsta neputinþei. Pe
lângã neputinþele sau neajunsurile specifice
vârstei, cel mai greu pentru bãtrâni este sã
suporte singurãtatea. Singurãtatea
persoanei în vârstã este una cu caracter
afectiv, este lipsa afectivitãþii familiale. În
nr. 6/2009
singurãtate, omul nu se mai simte iubit ºi
atunci celui în vârstã îi este întãritã
convingerea cã a devenit inutil ºi o povarã.
…dar ei sunt o bogãþie umanã ºi
culturalã
ªi totuºi, prezenþa atâtor persoane în
vârstã în societatea noastrã nu este doar
o resursã ºi o valoare, ci, mai ales, un dar
pentru cei tineri ºi pentru societate, o bo-
gãþie umanã ºi culturalã.
Fiecare etapã a vieþii este unicã ºi
irepetabilã; fiecare etapã a vieþii are
valorile ºi capacitãþile ei. Vorbind despre
bãtrâneþe, putem spune cã experienþa
persoanelor în vârstã poate fi de mare
folos tinerilor ºi societãþii, dacã ºtim sã
valorificãm „carismele” acestei vârste:
Gratuitatea. Bãtrânul, aflat la vârsta
disponibilitãþii maxime, poate sã aducã în
atenþia unei societãþi prea ocupate nevoia
de a rupe barierele indiferenþei care
depreciazã, descurajeazã ºi opreºte iniþiativa
impulsurilor altruiste.
Memoria. O societate care minima-
lizeazã sensul istoriei îºi ignorã misiunea
de formare a tinerilor. O societate care îºi
ignorã trecutul riscã sã-i repete cu uºurinþã
greºelile. Minimalizarea sentimentului
istoric poate fi imputatã unui sistem care
a îndepãrtat ºi a izolat bãtrânii,
împiedicând dialogul între generaþii.
Experienþa. Trãim într-o lume în care
rãspunsurile tehnicii ºi ale ºtiinþei par sã fi
înlocuit experienþa de viaþã acumulatã de
persoanele în vârstã de-a lungul existenþei
lor. Aceastã barierã culturalã nu trebuie sã-
i descurajeze pe cei în vârstã, pentru cã ei
au multe lucruri de spus tinerelor generaþii,
au multe de împãrtãºit..
þea
Tinere sã la chip,
oa
e f r u m neþea
râ
iar bãt s ã l a s u f l e t .
oa
e frum rþin
a
Dar ap i persoane!
º retragã cu smerenie, cu seninãtate ºi în
aceleia rb sue
dez)
(prove
Interdependenþa. Nimeni nu poate trãi
singur, dar indivi-dualismul rãspândit pe
scarã largã cautã sã infirme acest adevãr.
Bãtrânii, cãutând compania celorlalþi,
contestã o societate în care cei mai slabi
sunt, adesea, lãsaþi în voia sorþii ºi aduc
din nou în atenþie natura socialã a omului
ºi necesitatea de a înnoda relaþiile
interper-sonale între generaþii.
O viziune completã asupra vieþii
Bãtrâneþea este vârsta simplitãþii, a
contemplaþiei, a credinþei. Valorile afective,
morale ºi religioase pe care le trãiesc
persoanele în vârstã sunt o adevãratã
bogãþie, indispensabilã pentru echilibrul
tinerilor ºi al familiilor. În relaþiile cu ceilalþi,
bãtrânii se dovedesc a fi responsabili,
prietenoºi, prudenþi, înþelepþi, pacificatori.
Ei înþeleg superioritatea lui „a fi” faþã de „a
face” sau „a avea”.
Ultima etapã a vieþii rãmâne un mister
pentru toþi, chiar ºi pentru cei care strãbat
acest drum. Unii dintre ei, chiar dacã
nu-l înþeleg, îl strãbat cu înþelepciune ºi
demnitate. Este un mister cu infinite
implicaþii greu de prevãzut ºi, deci,
inexplicabile.
Noi îi putem ajuta
Familia, printr-o atitudine plinã de
afecþiune ºi de înþelegere, poate sã-l facã
pe cel bãtrân sã se simtã util ºi apreciat, îi
poate însenina bãtrâneþea. Chiar ºi la
aceastã vârstã, persoana poate sã se
implice în dialog ºi într-o participare activã
ºi solidarã în evenimentele persoanelor
care-i sunt dragi.
Persoanele în vârstã ar trebui sã fie
ajutate sã se menþinã tinere, fãcându-le
sã se bucure în continuare de lucrurile
mãrunte de fiecare zi, care pot însenina
existenþa. Ar trebui sã fie ajutate sã nu le
lipseascã conºtiinþa cã mai pot fi utile
altora, dãruindu-le din înþelepciunea ºi
experienþa lor. Ar trebui sã fie ajutate sã
se elibereze de regretele trecutului ºi, mai
ales, de prezumþia de a fi indispensabil.
Ar trebui sã fie aju-tate sã înþeleagã legea
timpului ºi ce se întâmplã dupã o anumitã
vârstã. Astfel, într-o zi, ele vor putea sã se
liniºte din acele locuri ce trebuie sã fie
ocupate de noile generaþii.
CRISTINA ªOICAN
Arta de a trãi 21
Sfatul Medicului
Osteoporoza reprezintã o temã foarte
actualã. Este o boalã a scheletului ºi se carac-
terizeazã prin scãderea masei osoase, cu
modificãri în duritatea ºi rezistenþa oaselor.
Evoluþia ei este lentã, insidioasã
evidenþiindu-se abia la apariþia unor fracturi.
Cele mai frecvente localizãri se constatã
la nivelul coloanei vertebrale, la ºold, la articu-
laþiile pumnului. Incidenþa ei este semnalatã
la una din trei femei ºi la unul din cinci bãrbaþi
cu vârsta peste 50 de ani. Fracturile verte-
brale pot fi mult timp nedureroase ºi duc lent
la reducerea înãlþimii persoanei respective.
Este un prim semnal de alarmã, care trebuie
sã determine prezentarea la medic ºi
instituirea tratamentului. Osteoporoza de tip
1, postmenopauzã, la femei între 55 si 70 de
ani, are drept cauzã deficitul de hormoni es-
trogeni. Osteoporoza de tip 2, senilã, de invo-
luþie, este întâlnitã atât la femei cât ºi la
bãrbaþi cu vârsta peste 70 de ani. Este
importantã cunoaºterea factorilor de risc în
osteoporozã pentru a se lua mãsuri de
profilaxie.
Sãnãtatea osoasã poate fi alteratã prin
diferite mecanisme, indiferent de vârstã. De
asemenea medicamente administrate
cronic au efect direct asupra masei ºi calitãþii
oaselor, de exemplu cortizonul. Alcoolismul,
fumatul, alimentaþia deficitarã în calciu,
vitamina D ºi proteine, bulimia ºi anorexia,
sedentarismul ºi lipsa de miºcare sunt factori
de risc. Cãderile frecvente datorate unei
deficienþe de vedere, tulburãrile de echilibru,
afecþiunile musculare ºi articulare, obezitatea
duc la pierderea mobilitãþii ºi a siguranþei de
sine ºi sunt, de asemenea, factori de risc.
În tratamentul osteoporozei intervin, cu
pondere mare, pe lângã medicaþia
recomandatã de specialist, modificãrile
stilului de viaþã prin controlul factorilor de risc
ºi o alimentaþie corectã, conþinând proteine,
calciu ºi vitamina D. Laptele, legumele verzi,
peºtele, nucile, alunele, sunt surse accesibile
de aport de calciu alimentar alãturi de ouã,
ficat, cereale. Exerciþiul fizic prin mersul pe
jos, posturã corectã ºi echilibru contribuie ºi
ele la tratamentul osteoporozei.
În concluzie, se recomandã evaluarea,
o datã pe an, a sãnãtãþii prin controlul
greutãþii corporale, mãsurarea înãlþimii ºi
revizuirea profilului patologic general ºi a
medicaþiei respective.
Dr
Dr.. BEATRIX P
BEATRIX AL
PAL
22 Istorie ºi spiritualitate - Vladimir GHIKA

Monseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarte

(16 mai 1954 - 16 mai 2009)
Comemorare la Bologna...
Monseniorul Vladimir Ghika a fost
comemorat, la 55 de ani de la moarte, la
Bologna, în Italia. Totul a început cu
audienþa pe care Eminenþa Sa, Cardinalul
Carlo Caffarra, Arhiepiscopul Bolognei, a
acordat-o grupului de organizatori ºi
conferenþiari. Având, aºadar, binecuvân-
tarea sa ºi pe a episcopilor noºtri, Arhie-
piscopul de Bucureºti Ioan Robu, ºi
Episcopul de Oradea, Virgil Bercea, în
seara zilei de 16 mai a avut loc o conferinþã
în memoria Principelui român, Monse-
niorul Vladimir Ghika, organizatã de
asociaþiile Democrazia e liberta din Roma
ºi Vasile Alecsandri din Bologna.
Evenimentul a avut loc la sediul
Pãrinþilor Dehonieni, prin
amabilitatea pãrintelui Luca.
Serata s-a bucurat de pre-
zenþa unor moderatori de o-
noare: domnul consul George
Teseleanu ºi pãrintele protopop
Marinel Mureºan. Iar invitaþii au
fost dintre cei mai de seamã. În ordinea
intervenþiilor, au luat cuvântul: aca-
demicianul Constantin Bãlãceanu Stolnici,
care ne-a împãrtãºit din amintirile per-
sonale despre Monseniorul Ghika,
Preasfinþitul Siluan ªpan, Episcopul Ortodox
român pentru Italia, care ne-a povestit cum
a auzit pentru prima oarã de Vladimir Ghika
în Franþa, ºi Excelenþa Sa Marius Gabriel
Lazurca, Ambasadorul României la Vatican,
care a subliniat virtuþile Monseniorului.
Subsemnatul, în calitate de postulator al
cauzei lui Vladimir Ghika, am fost invitat sã
vorbesc despre suferinþele preoþilor în
închisorile comuniste din România. Mai
apoi, imaginile documentarului „Fratelui
meu din exil”, prezentat de autoare, Anca
Berlogea, au dus trãirea spiritualã a serii
foarte aproape de comuniunea cu martirul
Vladimir Ghika ºi, împreunã cu acesta, la
comuniunea cu Dumnezeu, pe care l-am
chemat cu toþii Tatãl Nostru, într-un moment
de rugãciune.
Duminicã, 17 mai, cu gândul la
Monseniorul care celebra atât în ritul latin
cât ºi în cel bizantin, am celebrat Sfânta ºi
Dumnezeiasca Liturghie în comunitatea
Greco-Catolicã din Bologna. De altfel,
aceastã comunitate a fost gazda întregului
eveniment. „Cuvinte de învãþãturã ... cuvinte
de rugãciune”. Folosind cuvintele, ne-am
apropiat de personalitatea ºi învãþãtura
Monseniorului ºi prin rugãciune ne-am unit
lui dând laudã lui Dumnezeu. Numai uniþi
în rugãciune ºi în cunoaºterea Monse-
niorului vom reuºi sã îl propunem ca model
societãþii noastre atât de încercate.
Pr
Pr.. FRANCISC UNGUREANU

... ºi la Bucureºti
Duminicã, 17 mai, Asociaþia Familiilor Catolice Vladimir Ghika a
organizat comemorarea a 55 de ani de la trecerea la Domnul a
patronului sãu spiritual. Manifestarea a început la ora 17:00, cu
recitarea rugãciunii Rozariului ºi cântarea Litaniei Lauretane la mor-
mântul Monseniorului, din cimitirul Bellu Ortodox, moment la care au
participat aproximativ 50 de persoane, sub îndrumarea pr. Fabian
Mãriuþ (responsabil cu pastoraþia familiilor), pr. Niculae
Farcaº (paroh, Sfânta Tereza a Pruncului Isus), pr.
Petricã Boroº (vicar, Sfânta Tereza a Pruncului Isus).
A urmat Sfânta Liturghie în biserica parohiei
Sfânta Tereza a Pruncului Isus, prilej cu care, la
predicã, pãrintele concelebrant Fabian Mãriuþ a
evocat figura martirului Vladimir Ghika, prinþ, preot
ºi apostol al lui Isus Cristos, torturat ºi ucis pentru
fermitatea mãrturisirii credinþei creºtine în temniþa
comunistã de la Jilava.
Dupã Liturghie, participanþii la comemorare, în
numãr de aproximativ 80, s-au întâlnit în amfiteatrul
Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif pentru a
asculta mãrturiile impresionante a trei persoane care
l-au cunoscut, direct sau indirect, pe Mons. Ghika.
Prima dintre acestea, sr. Josefa Erdeº, cãlugãriþã
oblatã asumpþionistã, a revelat figura Monseniorului
ca personaj erudit ºi carismatic, aºa cum a avut privilegiul sã-l
cunoascã prin participarea la catehezele pe care el le prezenta
tineretului catolic, spre sfârºitul anilor ’40, prin vizitele fãcute bolnavilor
din spitalul Panduri (unde sr. Josefa slujea ca sorã medicalã), prin
influenþa avutã asupra unor convertiri. Al doilea invitat care a evocat
figura Monseniorului a fost domnul Emanuel Cosmovici, care l-a
cunoscut indirect, din relatãrile pãrinþilor sãi,
fii spirituali ai acestuia. La final, domnul doctor
Yves Cernea a depus o mãrturie deosebit de
emoþionantã, în care a rememorat anii
studenþiei, care i-au prilejuit nu numai intrarea
în cercul de fii spirituali ai Monseniorului, ci ºi
o convertire profundã la Cristos, prin mijlocirea
aceluiaºi slujitor al lui Dumnezeu.
Toþi cei trei invitaþi l-au evocat pe
Monsenior ca pe un preot exemplar, cu o
viaþã de o sfinþenie unanim recunoscutã,
cinstindu-i jertfa pentru credinþa catolicã,
emblematicã pentru mãrturisirea creºtinã în
vremurile comuniste ºi exprimând nãdejdea
cã Biserica îl va ridica pe Monsenior, cât mai
curând, la cinstea altarelor.
CLAUDIA STAN
STAN
nr. 6/2009
 Psihologul rãspunde
Trecem printr-o perioadã dificilã, din cauza problemelor
adolescentine ale fiicei noastre de 15 ani. În ultima vreme a devenit
de necontrolat. A început o transformare care, din nefericire, ne
gãseºte nepregãtiþi ºi confuzi. Are prieteni noi, pe unii îi cunoaºtem,
pe alþii nu. Acceptãm destul de greu cererea sa de libertate pe
care o pretinde de la noi. Îi cerem sã ne vorbeascã despre
problemele ºi frãmântãrile sale, dar ne izbim de refuzul ºi
încãpãþânarea ei, reproºându-ne cã, oricum, nu i-am înþelege prea
mult gândurile ºi dorinþele.
Nu ºtim ce atitudine sã adoptãm! Ne este fricã sã nu greºim!
Ce ne sfãtuiþi sã facem?
Un risc major, în aceste situaþii, este acela de a face compara-
þii între generaþiile anterioare (raportându-ne la situaþiile dinainte de
1989 mai ales) ºi generaþiile de astãzi. La prima vedere, suntem
tentaþi sã spunem cã ºi atunci, ca ºi acum, tot copii ºi adolescenþi
erau, dar nu se manifestau nicidecum ca astãzi. Nu trebuie sã uitãm,
însã, cã ceea ce atunci era impus de ºcoalã, respectiv de rigoarea
socialã resimþitã din plin, nu mai este valabil acum. Informaþia la
care aveau acces copiii în acele vremuri este incomparabil depãºitã
de oportunitãþile de astãzi. De altfel, aspectul cel mai important pe
care trebuie sã-l luãm în calcul este cel al influenþei mass-media.
Aici ei gãsesc tot felul de „modele” ºi „învãþãturi”, pe internet, în ziare
sau la televizor (care, de foarte multe ori, nu este doar un membru
al familiei, ci chiar „capul” ei).
Chiar ºi în privinþa dezvoltãrii fizice, adolescenþii de astãzi sunt,
se pare, cel puþin cu un an înaintea celor din generaþiile anterioare.
În plus, la vârsta de care vorbiþi, tinerii trec prin schimbãri
hormonale serioase. Din cauza asaltului de estrogen ºi
progesteron asupra organismului, fetele experimenteazã
schimbãri importante, fizice ºi psihologice, care duc la stãri de
confuzie, de teamã, la o nevoie de a se face remarcate.
Din pãcate, în aceastã etapã a vieþii lor, adolescenþii sunt foarte
uºor influenþabili. Ceea ce vãd la alþii, cu precãdere în grupul de
prieteni, le poate servi cu uºurinþã drept model. Tot în cadrul întâlnirilor
de grup, încurajându-se unul pe altul, pot sã aparã diverse tentaþii
ºi curiozitãþi, dorinþa de a încerca þigãri, bãuturã, droguri, atingeri
intime. Studiile aratã cã tot mai mulþi tineri îºi încep viaþa sexualã în
adolescenþã, iar acestea sunt aspecte asupra cãrora, odatã
întâmplate, nu se mai poate reveni, oricât de mari ar fi regretele.
În abordarea socialã de astãzi, copilul are drepturi, iar pãrinþii
au, de prea multe ori, doar obligaþii. Într-adevãr, nu putem impune
unui adolescent, acum, sã se îmbrace sau sã se poarte aºa cum
o fãceam noi, în urmã cu 20 de ani. Asta nu înseamnã, însã, cã
ªcoala Biblicã Nazaret din Bucureºti
organizeazã cursuri la zi ºi pe internet pentru toþi creºtinii care doresc sã aprofundeze
Cuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul studiului Bibliei.
Înscrieri sesiunea mai- iunie: 25 mai-19 iunie 2009;
Înscrieri sesiunea septembrie: 1-20 septembrie 2009
Începutul ºcolii:10 octombrie 2009. Pentru detalii, consultaþi site-ul: www.nazareth.ro
Social 23
putem accepta îmbrãcãmintea indecentã sau vulgaritãþile de tot
felul. Dacã în dezvoltarea umanã a copilului nu s-au fundamentat
ºi valori creºtine, pseudo-valorile oferite de societate nu vor reuºi
sã ajute familiile cu aspiraþii normale, decente, morale.
Ce ar fi de fãcut? Întotdeauna strategiile sunt adaptate în funcþie
de ansamblul problemei ºi de particularitãþile persoanei. De preferat
ar fi sã purtaþi o discuþie foarte serioasã cu ea, într-un context familial,
în care sã se simtã iubitã ºi protejatã. Iar aici sã se discute despre
importanþa comunicãrii ºi despre intenþiile bune ale familiei. Fãrã
reproºuri, fãrã agresivitate, fãrã ameninþãri. Cu cât va simþi mai repede
ºi mai intens cã este în interesul ei ceea ce îi spuneþi, cu atât mai
repede se va vedea ºi o schimbare de atitudine. Nu vã aºteptaþi la
minuni, dar nici nu disperaþi. Nu-i interziceþi sã iasã cu noii prieteni,
pentru cã reacþia poate fi una de înverºunare. Insistaþi, în schimb,
sã-i cunoaºteþi. Invitaþi-i într-o zi la dumneavoastrã acasã, la un suc,
de exemplu. Încercaþi sã-i povestiþi despre momentele mai dificile pe
care le-aþi trãit, la rândul dumneavoastrã, în adolescenþã – nu ca sã
vã prezentaþi propria atitudine ca model, ci ca sã o determinaþi sã fie
deschisã ºi sã vã împãrtãºeascã problemele pe care le are. Dacã
refuzã în continuare, înseamnã cã undeva existã o problemã. La 15
ani, nu poate sã pretindã libertate deplinã. Ca pãrinþi, aveþi tot dreptul
sã ºtiþi unde merge, cu cine merge, când se întoarce. Dacã simþiþi cã
anturajul în care se aflã este unul nesigur, nu ezitaþi sã-i impuneþi
unele restricþii.
Cu toate acestea, indiferent ce se va întâmpla, va rãmâne
copilul dumneavoastrã ºi va fi important sã îi rãmâneþi aproape.
Aceastã atitudine din partea ei ar trebui sã fie depãºitã într-un
timp oarecum scurt (maxim 2 ani), dupã care va fi pregãtitã,
sperãm, sã abordeze viaþa obiectiv, în realitatea pe care o
cunoaºtem cu toþii.
Psiholog, Pr
Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE
24 Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine/ri

Dragã prietene,
Când eºti la spital ºi cineva stã la marginea patului,
lângã tine, simþi cã te însãnãtoºeºti.
Când un copil traverseazã strada
ºi þine mânuþa de mâna mamei, se simte în siguranþã.
Când ai cãzut la un examen ºi un prieten te scoate
la plimbare, treci cu uºurinþã peste acea zi apãsãtoare.
A fi om înseamnã a avea nevoie de alþii.
A fi om înseamnã a avea nevoie de lumea
care sã-þi întindã o mânã de ajutor.
A fi om înseamnã a avea pe cineva
care sã te înþeleagã ºi sã te ajute sã speri.
A fi om înseamnã sã creºti.
A fi om înseamnã sã te interesezi activ de cel izolat.
A fi om înseamnã sã te jertfeºti pentru aproapele.
A fi singur în suflet înseamnã chin.
A fi singur între amici înseamnã înjosire.
A fi singur în propria casã
înseamnã un dezastru de neimaginat.
A fi respins de familie înseamnã tragedie.
A fi respins de prieteni înseamnã trãdare.
A fi respins de cei apropiaþi
înseamnã durere de neconceput.
ATENÞIE!
A fi uitat de cei dragi înseamnã tristeþe adâncã. Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic de la Baia Mare se apropie,
A fi uitat de prieteni înseamnã minciunã. ºi mai sunt parohii din Arhidiecezã care încã nu au trimis lista cu tinerii
A fi uitat de cei responsabili care doresc sã participe. Grupul de tineri din Arhidieceza Romano-
înseamnã o dramã ce nu poate fi descrisã. Catolicã de Bucureºti va cãlãtori în mod organizat, cu trenul. Mai multe
„Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, detalii privind transportul sunt disponibile pe internet: http://www.tic.ro/
încât l-a dat pe Fiul sãu, Unul Nãscut, int.html. Termenul limitã pentru înscrieri ºi pentru achitarea
ca oricine crede în El sã nu piarã, cheltuielilor de transport este 15 iunie
iunie.
ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3, 16). Pentru informaþii vã stã la dispoziþie, din partea Centrului Diecezan
pentru Pastoraþia Tineretului, Claudiu Roznovszky: tel. 0724.376.455,
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
0758.040.503, email roznovszky@yahoo.com .

Echipa de fotbal a ARCB, vicecampioanã 2009

Nouã echipe de fotbal, alcãtuite din tineri din Bucureºti, Iaºi, Oradea,
Satu-Mare, Cluj, Timiºoara, Lugoj, Câmpia Turzii ºi Alba-Iulia, reprezentante
ale diecezelor ºi eparhiilor catolice din þarã, s-au întâlnit, în perioada 14-17
mai, pe terenul de fotbal de la Buºteni, pentru a-ºi disputa Cupa Campio-
natului Interdiecezan de Fotbal. Ajuns, în acest an, la cea de a VII-a ediþie,
Paginã realizatã de CRISTINA GRIGORE

Campionatul a fost organizat de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia

Tineretului al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti. Arhidieceza
noastrã a fost reprezentatã în teren de Pavel Ivan – golgheterul Campio-
natului, cu 16 goluri –, Ambroze Marius, Vasile Anton Dãnuþ, Miºescu Alin,
Vasile Mihai, Albert Ionuþ, Cazacu Robert, Roznovszky Claudiu, Puºcaºu
Marius, care au condus echipa pânã în finala Campionatului, obþinând
titlul de vicecampioanã, în faþa echipei din Câmpia Turzii, care a dus acasã
trofeul. Campionatul interdiecezan de fotbal le oferã tinerilor din diecezele
ºi eparhiile catolice oportunitatea de a se cunoaºte mai bine ºi de a-ºi
forma un spirit de competitivitate ºi comuniune prin intermediul sportului.
Mai multe detalii ºi fotografii sunt disponibile pe pagina Clubului Sportiv
Foto © Raimondo-Mario RUPP Român (al Centrului Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului): www.csr-org.ro.
nr. 6/2009 Suflet tânãr 25

Festivalul Tinerilor
Momente
de
neuitat…

10 ani de la vizita
Sf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în România
În data de 16 mai, tinerii ºi copiii din Arhidieceza de Bucureºti s-au adunat sã sãrbãtoreascã
10 ani de la vizita Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în România, participând la diverse
activitãþi.
Începând cu ora 10.00, tinerii ºi copiii ºi-au îndreptat paºii, plini de emoþie, spre Academia
Românã, unde au vizionat o expoziþie de fotografii, organizatã în cinstea acestui eveniment.
Tinerii de azi erau copii acum zece ani, astfel încât expoziþia a constituit un bun prilej pentru
a afla mai multe despre Papa Ioan Paul al II-lea ºi vizita lui în þara noastrã. 16 mai 2009,
A urmat dupã aceea, de la ora 12.15, Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif. În timpul Sfânta Liturghie din Catedrala Sf. Iosif,
predicii, Preasfinþitul Cornel Damian, Episcopul Auxiliar, a þinut sã aminteascã îndemnurile Bucureºti
adresate de Papa Ioan Paul al II-lea tuturor tinerilor, pe care îi plãcea sã-i numeascã “viitorul
La concursul naþional de la Baia
Bisericii”. „Tinerii au un cuvânt important de spus ºi, în acelaºi timp, o misiune frumoasã - a
Mare, din timpul Întâlnirii Naþionale
spus Preasfinþitul Cornel – aceea de a da mãrturie în lume despre cuvântul Mântuitorului
a Tineretului, din 22-26 iunie,
nostru”. Episcopul a subliniat necesitatea educaþiei tinerilor „în spiritul þelurilor îndrãzneþe”,
Arhiepiscopia Romano-Catolicã de
pentru a respinge iluziile facile ale consumismului. Preasfinþitul Cornel a amintit ºi “visul” pe
Bucureºti va fi reprezentatã:
care Papa Ioan Paul al II-lea l-a încredinþat tuturor tinerilor: „Ca toþi oamenii sã facã parte din
* de formaþia Suflet Tânãr, la
familia lui Dumnezeu, ca toþi creºtinii sã fie una”.
categoria imnuri ;
Dupã terminarea Liturghiei, în curtea Catedralei a avut loc un Festival, care a durat aproape
* de grupul de tineri de la parohia
douã ore. Tinerii ºi copiii s-au bucurat, sãrbãtorind împreunã acest frumos eveniment. La
Adormirea Maicii Domnului din
festival a fost prezent ºi Excelenþa Sa Ioan Robu, Arhiepiscopul nostru. El le-a povestit tinerilor
BucureºtI, la categoria scenete.
ºi copiilor prezenþi cã cea mai frumoasã amintire a sa legatã de Papa Ioan Paul al II-lea este
aceea când l-a primit în propria sa þarã.
În cadrul festivalului a avut loc ºi concursul de imnuri ºi scenete: câºtigãtorii la aceste
categorii vor reprezenta Arhidieceza, la concursul naþional de la Baia Mare, din timpul Întâlnirii
Naþionale a Tineretului. La concursul de imnuri au participat tinerii de la parohia Adormirea
Maicii Domnului din Capitalã, tinerii de la Catedrala Sfântul Iosif ºi tinerii din formaþia Suflet
tânãr. De altfel, formaþia Suflet tânãr a fost cea care
a acompaniat cântecele la Sfânta Liturghie din
Catedralã. La categoria scenete au participat tinerii
din parohiile Sfânta Cruce ºi Adormirea Maicii
Domnului din Bucureºti.
Pe scenã au urcat - în afara concursului – grupul
de tineri de la Oratoriul Don Bosco din Constanþa,
grupul de copii de la Parohia Sfinþii Petru ºi Paul din
Bãneasa, un grup de tineri de la parohia Toþi Sfinþii
din Craiova, tinerii de la Oratoriul Leonard Murialdo
din Popeºti Leordeni, tinerii din Miºcarea Focolarã ºi
prietenii lor, ºi tinerele din partea surorilor
Asumpþioniste din Bucureºti.
ANDREEA IMBRIªCÃ
26 Lecturi
Antonio Rosmini
Cele cinci plãgi ale Sfintei Biserici.
Principii pentru desãvârºirea creºtineascã.
Tratat dedicat clerului catolic
Institutul European 2007, 328 pag.
Antonio Rosmini-Serbati s-a nãscut, la
25 martie 1797, în localitatea Rovereto, Italia,
dintr-o familie nobilã. Încã de mic alege
calea preoþiei ºi, dupã studii la Pavia ºi
Padova, este hirotonit preot în 1821. ªapte
ani mai târziu, la numai 31 de ani, înfiinþeazã
un ordin religios, Institutul Caritãþii, mai
cunoscut azi sub numele de Ordinul Rosmi-
nienilor, deschis atât clerului cât ºi laicilor.
Preot ºi filosof în acelaºi timp, spirit
reformator ºi conºtiinþã acutã a vremii sale,
Rosmini s-a implicat profund în frãmântãrile
culturale ºi politice ale timpului. Ia parte la
miºcarea de eliberare ºi unificare a Italiei,
pe care o vedea ca o federaþie sub condu-
cerea Papei. Scrie mult, lãsând în urma sa
peste 30 de titluri din domeniile: teologic,
ascetic, filosofic, politic, juridic ºi pedagogic,
remarcându-se ca unul dintre cei mai
cunoscuþi gânditori europeni de orientare
catolicã.
Deºi apropiat unora dintre Pontifii
Romani, cum ar fi Pius al VIII-lea, Grigore al
Paginã realizatã de LIANA GEHL
XVI-lea ori Pius al IX-lea, iniþiativele sale
politice ºi îndrãzneala intelectualã au fãcut
din Antonio Rosmini o personalitate
controversatã. Tocmai cartea pe care o
prezentãm aici, Delle cinque piaghe della
Santa Chiesa. Massime di perfezione
cristiana, publicatã în tumultuosul an 1848,
va fi, un an mai târziu, pusã la Index ca
rezultat al receptãrii ei negative la momentul
respectiv. Condamnarea avea sã fie revocatã
doi ani mai târziu, iar ca dovadã cã aceasta
se referea doar la publicaþii, ºi nu la autor,
stã faptul cã, pe când douã din lucrãrile sale
se aflau încã la Indice, Rosmini a fost solicitat
de Papa Pius al IX-lea sã participe la comisia
care pregãtea textul faimoasei dogme a
Neprihãnitei Zãmisliri.
Totuºi, ideile reformatoare ale lui
Rosmini – despre care s-a spus cã au
anticipat, în unele aspecte, Conciliul Vatican
II –, erau cu mult înaintea timpului lor ºi au
continuat sã provoace controverse, astfel
cã lucrarea menþionatã, împreunã cu o alta,
La costituzione secondo la giustizia sociale,
au fost, din nou, puse sub interdicþie pânã
în anii ‘60 ai secolului XX. Abia în 1967, sub
Papa Paul al VI-lea, opera sa va fi
reevaluatã complet ºi definitã drept „un
triumf al raþiunii”. Cât despre autor, acesta
se retrãsese supus la Stresa, pe Lago
Maggiore, unde a continuat sã scrie ºi sã
se roage pânã la moarte, survenitã la 1 iulie
1855. Pe patul de moarte, Rosmini i-a
încredinþat prietenului sãu, marele scriitor
Alessandro Manzoni, urmãtorul testament
spiritual: sã adori, sã taci, sã te bucuri. În
urma cauzei de beatificare, deschisã în
1994, Antonio Rosmini a fost declarat Fericit,
de cãtre Benedict al XVI-lea, la data de 18
noiembrie 2007.
***
Publicarea volumului Delle cinque
piaghe della Santa Chiesa, în versiune
româneascã, de cãtre Institutul European
este fãrã îndoialã, un act de restituire. În
traducerea Ralucãi Popescu, sub titlul Cele
cinci plãgi ale Sfintei Biserici. Principii pentru
Semnal editorial
Nicolae Mareº, Ioan Paul al II-lea. Un papã sfânt
Curtea veche, Bucureºti 2009, 500 pag.,
cu ilustraþii.
Cuvânt înainte de Arhiepiscop Ioan Robu.
desãvârºirea creºtineascã. Tratat dedicat
clerului catolic, volumul este însoþit de un
cuvânt-înainte semnat de Arhiepiscopul
Ioan Robu, cu titlul „De la condamnare la
beatificare”, ºi de un amplu eseu introductiv
al prof. dr. Gheorghe Lencan Stoica, de la
Universitatea din Bucureºti.
Dezvoltând un amãnunþit studiu socio-
istoric, teologic ºi politic, Rosmini cautã sã
defineascã „starea” Bisericii timpului sãu
pornind de la o analogie: aceea dintre cele
cinci rãni ale lui Cristos rãstignit ºi rãnile1 care
sfâºiau Biserica, mireasa Sa. Lucrarea se
structureazã astfel în cinci mari pãrþi, fiecare
capitol corespunzând uneia dintre rãni:
Plaga din mâna stângã a Sfintei Biserici:
despãrþirea dintre popor ºi cler în timpul
serviciului divin; Plaga din mâna dreaptã a
Sfintei Biserici: insuficienta educaþie a clerului;
Plaga din coasta Sfintei Biserici, care este
lipsa de unire dintre Episcopi; Plaga din
piciorul drept al Sfintei Biserici, care este
numirea Episcopilor lãsatã în seama puterii
laice; Plaga din piciorul stâng: servitutea
bunurilor ecleziastice. Discursul este
completat cu zece „lecþii”de desãvârºire
creºtineascã precedate de un cuvânt
introductiv în care autorul explicã „modul în
care se pot învãþa cu folos lecþiile din aceastã
carte”. În lumina consideraþiilor ºi a hotãrârilor
Conciliului Vatican II, multe din cuvintele
acestei cãrþi, aºternutã pe hârtie în
îndepãrtatul an 1832, au o aurã profeticã.
„Toþi creºtinii, deci ucenicii lui Isus
Cristos, indiferent de starea ºi condiþia în
care se gãsesc, aratã Rosmini, sunt
chemaþi sã atingã desãvârºirea, dupã
cum sunt chemaþi sã asculte vocea
Evangheliei care este legea desãvârºirii.
Învãþãtorul dumnezeiesc le-a spus
tuturor: Voi fiþi dar desãvârºiþi, dupã cum
ºi Tatãl vostru cel ceresc este desãvârºit”
(Mt 5,48).
1
Traducerea foloseºte aici termenul de „plãgi”,
dar a nu se confunda cu cele zece plãgi abãtute
asupra Egiptului, despre care se relateazã în
Vechiul Testament.
nr. 6/2009
Mami (tati),
pot sã mã uit la televizor?
Dacã fiul sau fiica dumneavoastrã vã
adreseazã aceastã întrebare, înseamnã
cã e pe drumul cel bun, ºtie cã lumea
imaginilor electronice este un teritoriu
misterios pe care ar fi bine sã-l parcurgã
þinând pe cineva de mânã. Un sondaj
recent aratã care sunt reacþiile pãrinþilor
când copiii îi întreabã: „Pot sã mã uit la
televizor?” 32% dintre ei nu-ºi fac niciun fel
de scrupule ºi acceptã imediat; 23%, iritaþi
de întrebare, încearcã sã impunã anumite
reguli, de exemplu, „Da, dacã þi-ai fãcut
temele!” sau „Da, dacã nu te mai cerþi cu
surioara ta!”; 5% simt nevoia sã defineascã
„dieta” consumului de televizor spunând
„numai o orã „ sau „dupã prânz”, ori
specificând genul de program pe care sã-
l urmãreascã: „numai desene animate sau
un documentar”; 8% simt aceastã cerere a
copiilor ca o trãdare afectivã ºi nu ºtiu ce
sã facã; 22% anticipeazã întrebarea copiilor
ºi iau mãsuri de precauþie, ascunzând
telecomanda sau fixând televizorul în locuri
mai puþin accesibile copiilor, dar nu-ºi dau
seama cã fiii lor vor „fura” raþia de televizor
de la bunici sau de la prieteni.
A trãi „în direct” propria viaþã
este mai interesant decât
„ficþiunea înregistratã” a altora
Existã ºi mulþi copii care nici mãcar nu
mai pun aceastã întrebare pãrinþilor,
televizorul este la îndemâna lor, îl închid
ºi îl deschid când vor. Pãrinþii ºi-au pierdut
credibilitatea în faþa lor pentru cã una cer
dar alta fac, de aceea n-ar strica câte un
examen de conºtiinþã serios, n-ar fi rãu
sã facem o reflecþie în acest sens. Pãrinþii
sunt primii care considerã televizorul ca
pe o „baby sitter” cu care lãsã copilul
pentru a avea un moment de relaxare sau
pentru a putea termina treburile prin casã
fãrã sã trebuiascã sã stea cu ochii pe copil.
Nu mai au timp; de dimineaþã pânã seara
târziu au atâtea lucruri de fãcut cã nu-ºi
mai vãd capul.
Ar trebui, însã, sã ne gândim mai
bine la ceea ce este cel mai important
pentru copil. El va renunþa imediat la
televizor dacã i se oferã o alternativã
validã. Pentru copil, ca ºi pentru noi,
televizorul este, de multe ori, un mijloc
de combatere a plictiselii. Copilul trebuie
sã înþeleagã cã viaþa este mai vastã
decât televiziunea, chiar dacã aceasta
are multe canale ºi cã a trãi „în direct”
propria viaþã este mai interesant decât a
vedea „înregistrarea” altora.
Dacã ne intereseazã viitorul copiilor, ar
trebui sã redescoperim gustul întrebãrilor
lor încuietoare. Aceste întrebãri sunt
provocatoare pentru noi, chiar dacã ne pun
în dificultate, dar ne fac sã gândim ºi sã
fim mai responsabili. Chiar ºi aceastã
simplã întrebare „pot sã mã uit la televizor?”,
este ca o invitaþie la a vã redescoperi rolul
de pãrinte ºi responsabilitatea pe care v-
o asumaþi atunci când luaþi decizia ca el sã
se uite sau nu la televizor.
Aºazã-te lângã copilul tãu
ºi ajutã-l sã înþeleagã ceea ce vede!
Întrebându-l pe copil: „De ce vrei sã te
uiþi la televizor?” sau „Ce este acum la
Educaþie media 27
televizor? sau, ºi mai bine, „Ce þi-a plãcut
din ceea ce ai vãzut?” sau „Þi se pare
interesant programul? Dar acest perso-
naj?” poate pãrea un lucru banal, însã
fiecare dintre aceste întrebãri declanºeazã
un dialog care, încetul cu încetul, îl va ajuta
pe copil sã înþeleagã ce este important sã
vadã.
A-l ajuta sã descopere motivele
pentru care urmãreºte un anumit
program ºi sã aleagã ceea ce îi foloseºte,
educându-l sã aibã un simþ estetic,
cultural ºi etic faþã de ceea ce îi trece prin
faþa ochilor la televizor, nu este o muncã
imposibilã, nici simplã, dar, mai ales, nu
este inutilã.
Nu putem sã ne aºteptãm la rezultate
imediate, important este sã începem sã
luãm atitudine. Aºa cum îi învãþãm sã
meargã pe bicicletã, sã-ºi lege ºireturile,
sã citeascã sau sã scrie, tot aºa trebuie
sã-i ajutãm sã înþeleagã ceea ce vãd la
televizor. Dacã tele-vizorul funcþioneazã
de dimineaþã pânã noaptea târziu, nu
veþi auzi niciodatã întrebarea: „Mami (tati)
pot sã mã uit la televizor?” Stingeþi
televizorul când nu se uitã nimeni la el,
iar când copiii vã vor adresa aceastã
întrebare nu vã ascundeþi în spatele unui
„da!” grãbit sau al unui superficial „nu!”
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
28 Din istoria Bisericii

Secolul al X-lea,
un veac întunecat din istoria Bisericii?
Istoriografie a secolului al X-lea
„Priviþi, începe un veac nou, veacul numit de fier, datoritã asprimii
sale nefaste, de plumb, datoritã rãutãþii ce abundã ºi întunecat din
lipsã de autori”. Aproximativ cu aceste cuvinte îºi începe descrierea
secolului al X-lea, fãcutã în anul 1602, eruditul cardinal Cezar
Baronius în monumentala sa lucrare de istorie a Bisericii, intitulatã
Annales ecclesiastici. La fel de însemnate, ca aport istoriografic, sunt
ºi aºa-numitele Centurii de la Magdeburg, redactate în deceniile
ºase ºi ºapte ale secolului al XVI-lea de cãtre Matthias Flacius Illyricus,
dar ºi Historia Ottonis a lui Liutprand (920-972), cronicar italian.
Considerat de Baronius saeculum obscurum (secol obscur),
veacul al X-lea a fost apãrat de istoricul Gottingen Johann Cristoph
Gatterer (1727-1779), care a insistat asupra faptului cã secolul nu
era atât de lipsit de scriitori cultivaþi ºi învãþaþi pe cât afirmase
Baronius, ºi l-a numit drept exemplu pe Gerbert d’Aurillac (viitorul
papã Silvestru al II-lea), geniul universal al epocii respective.
Faptul cã în acest veac au existat laolaltã aspecte luminoase
ºi aspecte mai sumbre nu constituie un specific al Evului Mediu, ºi
acesta considerat de unii „întunecat”. În oricare alt secol se poate
pune întrebarea: cât de întunecatã este o epocã fãrã luminã ºi
cât de luminoasã este una însoritã?
Cãlãtorind în timp, din epoca modernã spre antichitate, istoricul
zilelor noastre întâlneºte veacul al X-lea la jumãtatea drumului dintre
prezent ºi epoca împãratului Augustus Caesar, consideratã începutul
unei ere noi. Este ºi cazul istoriei Romei ºi a Bisericii în secolul al
X-lea, care îi pãruse atât de întunecat lui Cezar Baronius.
Situaþia papalitãþii în saeculum obscurum
Dupã cum în Evul Mediu comentariile critice la adresa vremii erau
nuanþate prin contrastul dintre luminã ºi întuneric, preluat din limbajul
biblic, tot astfel ºi denumirea saeculum obscurum este atestatã în
renumita cuvântare rostitã la conciliul francez (þinut la mãnãstirea Saint-
Basle-de-Verzy, Reims) din 991, în care se aratã cã Roma, cea care
le-a oferit odinioarã strãmoºilor privilegiul de a se bucura de lumina
curatã, rãspânditã de pãrinþii Bisericii (clara patrum lumina), a învãluit
prezentul într-o beznã înfricoºãtoare (monstrosa tenebra).
Spre nenorocirea papilor din aceastã perioadã, Imperiul lui
Carol cel Mare care, conform planului pentru care se nãscuse, ar
fi trebuit sã susþinã papalitatea ºi s-o ajute în caz de necesitate,
nu mai era în mãsurã sã-ºi îndeplineascã misiunea, fiind împãrþit
între numeroºii sãi succesori ºi pierzându-ºi astfel puterea.
În acest context ºi asociat cu cel al familiilor nobiliare romane
care ºi-au disputat întâietatea pentru scaunul papal pânã în
deceniul ºapte al veacului, avem o succesiune de papi dintre care
unii au condus ºi câteva sãptãmâni sau câteva zile, iar despre
unii nu putem spune dacã au fost papi legitimi sau nu. Desigur
acest fapt se datoreazã ºi lipsei de izvoare istorice autentice.
Succesele misionare - propagatio doctrinae
ºi „renaºterea ottonã”
Notabile pentru sfârºitul de secol sunt noile naþiuni creºtine,
Polonia ºi Ungaria; apoi, în anul 1000, este consemnat schimbul
de delegaþii între Roma ºi Kiev. Mai trec la creºtinism Suedia, prin
activitatea misionarã germanã ºi englezã, Danemarca prin
miºcarea misionarã a Hamburgului, Norvegia ºi chiar îndepãrtata
Islandã, prin misionarii irlandezi.
Toate aceste lucruri s-au petrecut în perioada unui climat liniºtit
în Bisericã, asigurat de dinastia ottonilor.
Dinastia germanã, care va deþine tronul începând cu anul 961,
era o familie de sfinþi. Matilda, mama lui Otto I, ca ºi soþia lui,
Adelaida, sunt ridicate la cinstea altarelor. La fel este fratele sãu,
Bruno, episcop de Köln. Nepotul lui Otto I ºi al treilea sucesor al
sãu, sfântul Henric, împãratul, s-a cãsãtorit cu sfânta Cunegunda.
Sora lui Henric, sfânta Gisela, s-a cãsãtorit cu sfântul ªtefan I, regele
Ungariei, ºi a fost mama sfântului Emerich etc.
Secolul al X-lea a început sub auspicii sumbre, dar nu a fost
nici pe departe întunecat aºa cum a încercat unul din
contemporanii lui, Cezar Baronius, sã îl prezinte ºi cum a încercat,
practic, sã îl lase posteritãþii. Cred cã greºeala a constat în faptul
cã i-a lipsit detaºarea de evenimentele la care a luat parte în felul
sãu. ªi îmi vine în minte cuvântul preºedintelui României cu care
l-a întâmpinat pe Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea la Otopeni:
„Sfinte Pãrinte, [...] vizita excelenþei voastre este un eveniment de
care suntem prea aproape pentru a-i înþelege valoarea.”
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU

File de istorie
Pãrintele Lucius Fetz
Nãscut la Ems, cantonul Graubünden (Elveþia), tânãrul Lucius Fetz a intrat în anul 1889 în Ordinul Benedictin, fiind sfinþit preot la 27
mai 1894 la Einsiedeln. A activat alãturi de arhiepiscopul Raymund Netzhammer în douã rânduri, la Bucureºti ca profesor ºi spiritual
la Seminarul „Sfântul Duh” (1900-1902) ºi secretar arhiepiscopal (1905-1924). În anul 1924 a pãrãsit România, dupã demisia arhiepiscopului
R. Netzhammer, iar ultimii ani din viaþã i-a petrecut la Einsiedeln, unde moare la 28 noiembrie 1931.
Pr. Lucius Fetz a fost omagiat de cãtre arhiepiscopul R. Netzhammer într-o lucrare tipãritã în 1933, cu titlul Mein Sekretär (Secretarul
meu), ºi care s-a dorit a fi semnul gratitudinii arhiepiscopului faþã de dragostea ºi fidelitatea, „absolut unice”, ale fostului sãu secretar.
Pr. Lucius Fetz a rãmas, într-adevãr, în istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti drept o personalitate de excepþie.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª