Sunteți pe pagina 1din 3

Litispendena reprezint situaia procesuala n care doua sau mai multe instane de fond, deopotriv competente, sunt sesizate

cu aceeai cauza civila. Ea reprezint o mprejurare anormala n opera de nfptuire a justiiei, ntruct poate determina pronunarea unor hotrri judectoreti contradictorii. Mijlocul procedural destinat a nltura o atare situaie care poate dauna procesului firesc de administrare a justiiei este tocmai excepia de litispenden. ntr-adevr, potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat n judecata pentru aceeai cauza, acelai obiect si de aceeai parte naintea mai multor instane. Din textul comentat rezulta ca litispenden implica cu necesitate existenta unei triple identiti de pri, obiect si cauza ntre cele doua aciuni. De fapt litispenden anticipeaz asupra lucrului judecat. Este si motivul pentru care unii autori considera ca litispenden este guvernata de aceleai principii ca si autoritatea lucrului judecat. ntr-adevr, litispenden si autoritatea lucrului judecat corespund unor finaliti comune: evitarea soluionrii repetate a unor litigii si a posibilitii pronunrii unor hotrri judectoreti contradictorii. Ele realizeaz un obiectiv de interes public: protecia securitii si stabilitii raporturilor sociale. Cu toate acestea, cele doua instituii nu pot fi confundate. Litispendena este destinata a evita soluionarea cauzei de ctre doua sau mai multe instane (bis de eadem re ne sit actio). Autoritatea lucrului judecat are efecte juridice mai puternice, ea avnd ca scop si conservarea drepturilor recunoscute printr-o hotrre judectoreasc definitiva si irevocabila. Deosebirile dintre cele doua instituii vor fi puse n evidenta si pe plan strict procedural, astfel cum se va vedea n continuare. Litispendena implica urmtoarele condiii, ce trebuie ntrunite n mod cumulativ: a) Existenta unei identiti de pri, obiect si cauza. Identitatea dintre cele doua aciuni trebuie sa fie totala: existenta unei strnse legturi ntre cele doua aciuni nu poate determina starea de litispenden, ci numai aceea de conexitate. Prile, obiectul si cauza sunt elementele eseniale prin care se identifica orice aciune civila. Ele au fost studiate deja. Totui, si n acest context se impun cteva precizri suplimentare. Exista litispenden si n cazul n care obiectul unei aciuni este subneles n cadrul altei aciuni. n acest caz exista doar o identitate parial de obiect ntre cele doua aciuni. Situaia este identica n ipoteza n care n cadrul unei aciuni sau formulat mai multe capete de cerere, iar unul dintre acestea este identic cu cel formulat n cadrul celei de a doua aciuni. Este aa numita litispenden parial, admisa att de jurisprudena noastr mai veche, ct si de doctrina. b) Cele doua aciuni trebuie sa se afle pe rolul unor instane deopotriv competente. Litispendena se poate ivi n cazul sesizrii concomitente sau simultane a doua sau mai multe instane deopotriv competente. Daca una dintre instanele sesizate este necompetenta nu funcioneaz excepia de litispenden; ntr-o asemenea mprejurare se va invoca excepia de necompetenta care primeaz fata de aceea de litispenden. Aceasta nseamn ca litispenden se poate ivi numai n cazul competentei relative, iar nu si n cazul competentei absolute.

Pentru a funciona litispenden mai este necesar ca cele doua sau mai multe cereri sa fie de competenta instanelor romne. Litispendena nu funcioneaz n situaia n care una dintre instanele sesizate aparine unei jurisdicii strine. Soluia se ntemeiaz, n opinia noastr, pe faptul ca instanele romne nu pot sa-si decline competenta n favoarea unor instane strine, ntruct n caz de necompetenta ele trebuie sa resping aciunea (art. 157 din Legea nr. 105/1992). Prin urmare, instanele romne nu pot ordona soluionarea unei cereri de o alta jurisdicie, ntruct altminteri s-ar nesocoti principiul suveranitii statelor. Cerina enunat mai sus implica si existenta a doua sau mai multor aciuni pe rolul instanelor sesizate. Prin urmare, daca n una din aciuni reclamantul a renunat la cerere sau la dreptul subiectiv ori daca procesul s-a perimat starea de litispenden nu mai funcioneaz. n fine, mai este necesar, astfel cum rezulta n mod expres din dispoziiile art. 163 C. proc. civ., ca cele doua sau mai multe aciuni sa fie pendinte pe rolul unor instane diferite. Daca cele doua sau mai multe aciuni se afla pe rolul unor secii ale aceleiai instane nu funcioneaz instituia litispendenei. n mod evident, nici aceasta situaie nu este fireasca si ea trebuie nlturat, dar nu pe calea excepiei de litispenden ci prin "reunirea" cauzelor la secia competenta potrivit legii. c) Pricinile trebuie sa se afle n fata instanelor de fond. Aceasta cerina nu este prevzut n mod neechivoc de art. 163 C. proc. civ. Totui ea a fost desprinsa de doctrina din nsi scopul instituiei, acela de a evita pronunarea unor hotrri contradictorii. Prin urmare, daca una din cauze se afla n fata instanei de fond, iar alta n fata instanei de recurs nu se va putea invoca litispenden, ci excepia puterii lucrului judecat. n schimb, litispenden funcioneaz n ipoteza n care o cauza se afla n faza judecaii n fond, iar cealalt n apel. Soluia este fireasca ntruct apelul este o cale de atac devolutiva. Litispendena constituie o instituie procesuala care este destinata sa contribuie la o mai buna administrare a justiiei. Datorita acestui fapt normele care o consacra trebuie considerate ca avnd un caracter imperativ. Precizam ca n trecut s-a considerat de ctre unii autori ca litispenden este o instituie de interes privat. n prezent, n raport de dispoziiile art. 163 C. proc. civ. si de finalitatea litispendenei, aceasta nu poate fi caracterizata dect ca o instituie de ordine publica. Natura litispendenei va rezulta cu evidenta si din consideraiile procedurale privitoare la modul de invocare si la efectele litispendenei. Fiind o excepie absoluta litispenden poate fi invocata de oricare dintre pri, de procuror si de instana din oficiu. De asemenea, potrivit art. 163 alin. (2) C. proc. civ., litispenden poate fi invocata "n orice stare a pricinii n fata instanelor de fond". Observam ca dei are un caracter absolut, excepia de litispenden poate fi invocata numai n fata instanelor de fond. Aceasta este una din particularitile importante ale excepiei de litispenden n raport cu celelalte excepii absolute. Exista nsa si autori care susin ca litispenden poate fi invocata n fata instanelor de fond, dar numai in limine litis. n ceea ce ne privete consideram

nefondata o atare susinere. ntr-adevr, fata de precizrile clare ale art. 163 alin. (2) C. proc. civ., potrivit crora litispenden poate fi ridicata "n orice stare a pricinii n fata instanelor de fond", soluia contrara nu face altceva dect sa adauge o restricie neprevzut de lege, ceea ce ni se pare inadmisibil. Pe de alta parte, opinia pe care o susinem este conforma si cu finalitatea instituiei, aceea de a evita pronunarea unor hotrri judectoreti contradictorii. Litispendena trebuie invocata la instana cea din urma nvestita cu soluionarea cauzei. n acest scop, instana trebuie sa verifice data nregistrrii cererilor n raport cu actele de la dosar. Ce se ntmpla n cazul n care cererile aflate n situaia de litispenden au fost nregistrate n aceeai zi? Legea noastr procesuala nu ne ofer un rspuns la aceasta ntrebare particulara. Totui asemenea situaii se pot ivi uneori n practica. De aceea s-a opinat de doctrina mai veche ca ntr-o asemenea situaie prioritatea trebuie acordata instanei "mai naintata n actele de procedura". Opinam si noi ca soluia enunat este singura raional, caci altminteri este aproape imposibil de determinat ntietatea n timp a unei aciuni fata de alta. n cazul admiterii excepiei de litispenden cauza se va trimite la instana mai nti nvestita. Aceasta regula este enunat n mod expres de art. 163 alin. (3) C. proc. civ. Textul menionat face si o excepie de la aceasta regula. Excepia vizeaz situaia n care au fost sesizate cu aceeai pricina instane de grad diferit. n acest caz dosarul se va trimite spre soluionare la instana mai mare n grad. Hotrrea privitoare la trimiterea cauzei la instana mai nti nvestita are efecte asemntoare cu aceea privitoare la declinarea de competenta. De aceea s-a si subliniat n doctrina ca efectul hotrrii de admitere a excepiei de litispenden este declinatoriu. Soluia se ntemeiaz pe constatarea ca hotrrea de admitere a excepiei determina deznvestirea instanei n fata creia s-a invocat situaia de litispenden. Daca instana constata ntrunirea tuturor condiiilor cerute de lege pentru existenta litispendenei trimiterea cauzei la instana mai nti nvestita, respectiv la instana mai nalta n grad, este obligatorie. Litispendena presupune ns ca ambele instane sa fie deopotriv competente, ntruct n caz contrar va avea prioritate excepia de necompetenta. Prin urmare, noi apreciem ca un examen sumar al competentei instanelor se impune din partea instanei n fata creia s-a invocat excepia de litispenden. De aceea, n cazul cnd se constata ca instana mai nti nvestita nu este competenta n mod absolut excepia de litispenden urmeaz sa fie respinsa. Hotrrea prin care se dispune trimiterea cauzei la instana mai nti nvestita nu este si nici nu poate fi obligatorie pentru instana mai nti nvestita. Aceasta deoarece fiecare instana este suverana n a statua asupra propriei sale competente. Hotrrea de admitere a excepiei de litispenden poate fi atacata prin intermediul cailor ordinare de atac, potrivit regulilor de drept comun. n cazul respingerii excepiei de litispenden instana se va pronuna printr-o ncheiere. Nici aceasta ncheiere nu este supusa unor reguli derogatorii de la dreptul comun. Prin urmare, ncheierea de respingere a excepiei de litispenden va putea fi atacata cu apel sau recurs, dar numai o data cu fondul cauzei.