Audiograma tonala este cu siguranta cea mai cunoscuta si mai raspandita investigatie din domeniul audiologiei.

Ea ofera o imagine sintetica despre auzul urechii investigate, bazata pe inregistrarea separata a 6-7 frecvente ale spectrului auditiv uman, cuprinse intre 125Hz si 8000Hz. Acest test este efectuat cu ajutorul unui aparat denumit audiometru, capabil sa sintetizeze tonuri auditive pure (asemanatoare notelor muzicale) de o intensitate precisa. Sunetele sintetizate sunt oferite pacientului fie prin intemediul unor casti auditive (cand se studiaza performata auditiva a urechii externe si medii), fie prin intermediul unor vibratoare plasate direct pe craniu (in spatele urechii) care au rolul de a transmite sunetele direct la urechea interna, pentru a obtine informatii precise despre nivelul de auz al acesteia. Intregul test este efectuat intr-o camera insonora (antifonata). Sunetele au o intensitate succesiv crescatoare, iar pacientul trebuie sa semnalizeze cea mai mica intensitate la care aude sunetul. Rezultatul obtinut pentru fiecare frecventa (atat pentru cele acute, cat si pentru cele grave) este denumit prag auditiv si se noteazat pe un grafic (audiograma). Aceasta reprezinta o adevarata radiografie calitativa a pierderilor auditive pe fiecare frecventa. Mai mult, inregistrarea succesiva a auzului prin stimulare la casca, apoi la vibrator, permite o estimare destul de precisa a sediului unde s-a instalat leziunea care a provocat scaderea auzului. Din acest motiv, audiograma este considerata si astazi drept cel mai util test in audiologie, si trebuie efectuata in absolut toate situatiile cand dorim sa evaluam auzul (urmarirea hipoacuziilor, aprecierea eficientei interventiilor chirurgicale sau a protezarii auditive.

Din pacate testul are si o serie de dezavantaje. In primul rand, este influentata de capacitatea de colaborare a pacientului (fiind uneori dificil sau imposibil de inregistrat la copii sau varstnici). Acesta trebuie sa fie odihnit si capabil sa se concentreze asupra stimulilor din casca. Aparatura trebuie sa fie perfect calibrata, iar camera bine insonorizata. Nivelul de pregatire profesionala a personalului care efectueaza testul poate influenta din pacate intr-o mare masura corectitudinea inregistrarii, deoarece in aprecierea corecta a pragului auditiv intervin o serie de fenomene fizice complexe: transmiterea diferita a sunetului prin structuri gazoase (aer -in urechea externa si medie), lichide (in urechea intena), sau solide (prin cutia craniana), transmiterea directa a sunetului de la o ureche la cealalta, mascarea sunetelor prin zgomote, etc. Insistam asupra acestui aspect, deoarece astazi inca intalnim in Romania audiograme efectuate de personal slab instruit, care ofera o imagine falsa despre nivelul auzului si cauza pierderii auditive, diminuand astfel sansa unui tratament eficient. In final, audiograma permite stabilirea localizarii sediului pierderii auditive: atunci cand este afecatat urechea externa sau medie, vorbim de o hipoacuzie de transmisie . De regula, in aceasta situatie pacientul isi poate recapata auzul printr-o interventie chirurgicala. In cazul in care audiograma indica afectarea urechii interne sau a nervului auditiv, vorbim de o hipoacuzie neurosenzoriala . In aceste cazuri este necesara compensarea pierderii auditive cu ajutorul unor amplificatoare de sunet: aparatele (protezele) auditive.