La Moldoveni

Vers nalt de bucurie sa rasune mpregiur! Astazi gemetul Moldovei n armonii se preface, Astazi soarta mblnzita ni ureaza cu ogur, Si din clime seninoase se ntoarna lina pace, Se ntoarna snte drituri, ce-s odoare unui neam, Spre a carora domnire de mult rugi noi naltam. Pentru-a noastra fardelege, pre cetati si pre cmpii, Din a tunetului sfera, cu-nfocata aspra mna, Sageta a mortei nger mii de fulgere si mii Ce pre crestetele mndre sfarmat-au n tarna, ntr-atta ca urgia si vapaia nu a stns Calde ruri de crunt snge s-un amar noian de plns. nsa Domnul al puterei, ce pre omul pacatos Pentru lucrul cel nevrednic s-ovelite fapte cearta, mblnzitu-s-a acuma si, parintele duios, Spre a noastra vindecare, ni loveste si ni iarta; Dar la cuget si privire ni-a lasat un trainic semn De-nfrnare despre rele si spre dreptul de ndemn. Ca un calatori nemernic, zbuciumat de-al marei val, Cnd n noaptea-ntunecoasa nici o stea n ceri nu vede, Daca-aproape de pieire de-ntmplare afla-un mal Cu mni ambe l apuca s-abia sie nsusi crede; Dar saltnd pre el din unda, care moartea i minea, Domnului el da marire ca patria-si va vedea. O puternica fortuna pe Moldov-a fost mpins Sa pluteasca pe o mare de pericoli presurata, Si poporul fara crma, de mii tunete atins, Astepta a sa sfarmare si pieire-nfricosata; Obosite elemente mug si sun-azi mai ncet, Vntul sta, s-alina marea, de port ni-am apropiet. Ni s-arata la vedere un frumos liman vecin, Favorabil zefir sufla si lucesc senine stele; nsa cursul cela este de mii stnce nca plin Si trezvie cere dreapta, cu-ndoite opintele, Ca o luntre stralucita ce-a scapat din ocean, Daca uita privegherea, va pieri chiar n liman. Fericiti stramosii nostri, prin pazire-acestei legi,

Spre a patriei scutire nu crutau jerfiri, nici snge, Si n volbura turbata stat-au pururea ntregi, Ca o stnca-n miezul marei ce sumete ape-nfrnge; Ori de triumfuri sa fie a Moldaviei pamnt Viu izvor ntru vechime, iar acum uitat mormnt? Pe Moldova, cnd ferice era-n pace si-n razboi, Schiti, panoni, sarmati s-Asia n-a putut nicicum sa sfarme; Prin a ei virtute gusta nemurire ntre noi: nteleptul Alexandru, Stefan fulger ntru arme, Dar pe-a timpurilor aripi fericiri si mariri fug; Fii, Moldovo, nenvinsa, puind patimele-n giug! Patrioti, veniti cu totii lnga tronul cel dorit, Sa-ncheiem spre-a lui tarie giuramnturile sfinte! Dup-un curs de ani o suta, ziua ceea a venit, ntru care fiul patriei fi-va domn s-al ei parinte. Patria maica-n a ei floare a fost noua agiutori; Fericiti de fii cnd astazi vor fi ei cunoscatori! Auritele palaturi nalta turnuri catra nor S-a strabunilor marire din surpari vor sa rasara; Necurmat va sa raverse avutiilor izvor: nflorire, fericire si repaos preste tara, Cnd ni-a fi temei si crma, sub un domn bun, ntelept, Legea, patria, unirea si un cuget clar si drept.