Nicolae Labi

Meterul
Meter valah, azi nume de fntn, Crescut din lutul ce l-ai plmdit n sprinten zidire cu trei turle i ce dantelat de granit, Din cntece pierdute pn astzi i din puterea visului vnjos Ai nchegat, cu palme btucite, Minunea de la Arge mai n jos. Un om brbos inea o floare alb n aspre palme, mngind-o blnd... Czut n iarb i secat de vlag, O doin trist ngna n gnd. Priveai. i-un dor tulburtor te-ncinse Lui s-i nchini nemaivzut altar, S stea pe plaiul aspru, precum floarea n palme btucite de plugar. Visai s vezi sub bolile rotunde i-n fumul plpit de lumnri, Pe lemnul zugrvit cu lut i soare Chipul plmailor acestei ri. nfrigurat de-un singur gnd, smulgndu-i Ca zdrene vii prerile de ru, Tu i-ai strivit sub talpa mnstirii Inima ta, tot ce-ai avut al tu. Dar i-ai simit-o renscnd cu larm n dangtul de clopot, presimit Al veacurilor multe, viitoare, Tu, prometeu romn, purtnd alt mit Cnd ridicat pe cea mai-nalt turl, Cu glas profetic, domnului despot, De-ai s mai poi cldi la fel minune, I-ai dat rspunsul rzvrtit: - Mai pot!

Orbind cu pirozeaua de pe cum, i ndreptnd hangerul de la gt, Domnul intea profilul pietrei, fraged, Cu ochi pizmuitor i mohort. El jinduia numai a lui s fie Tot ce-ai putut, pltind din tine, da. Ca piatra de pe frunte s-i luceasc Rugul unic suit pe jertfa ta. Cnd schelele curmate se surpar Preai att de nenvins sub nori, nct cu slabe aripi de indril Ai fi putut spre alte zri s zbori. Dar dragostea pmntului i-a rii Te-a prvlit pe cmpul fumuriu, Ca s neti n veci de veci, fntn, De jertf i de cntec pururi viu. S-a destrmat sub piatr-n mnstire Cel ce demult a poruncit ca domn, Fntna curge-n brazde i-n ulcioare, Fr odihn, fr uitare, fr somn.