Mit = Model exemplar Mitul relateaz o ntmplare sacr, adic un eveniment primordial care sa petrecut la nceputurile Timpului, ab initio.

10 Relatarea unei ntmplri sacre echivaleaz ns cu dezvluirea unui mister, pentru c personajele mitului nu snt fiinte umane, ci zei sau Eroi civilizatori, asa c gestele lor snt asemenea unor taine, pe care omul nu lear fi putut cunoaste dac nu iar fi fost dezvluite. Mitul este deci povestea a ceea ce sa petrecut in illo tempore, relatarea a ceea ce zeii sau fiintele divine au fcut la nceputurile Timpului; a povesti un mit nseamn a spune ceea ce sa petrecut ab origine. O dat spus, adic dezvluit, mitul devine adevr apodictic, temei al adevrului absolut. Asa este pentru c se spune c asa este, afirm eschimosii netsilik pentru a dovedi temeinicia istoriei lor sacre si a traditiilor lor religioase. Mitul consemneaz aparitia unei noi situatii cosmice sau a unui eveniment primordial, fiind asadar, ntotdeauna, relatarea unei creatii: mitul spune cum anume sa fcut un lucru, cum a nceput s fie. Iat de ce mitul este legat de ontologie, pentru c nu vorbeste dect de realitti, de ceea ce sa petrecut cu adevrat, de ceea ce sa manifestat din plin. Este vorba, fr ndoial, de realitti sacre, pentru c sacrul este realul prin excelent. Nimic din ceea ce tine de sfera profanului nu ia parte la Fiint, pentru c profanul nu a fost ntemeiat ontologic de mit, nu are un model exemplar. Cum vom putea constata n cele ce urmeaz, munca agricol este un rit dezvluit de zei sau de Eroii civilizatori, fiind asadar un act real si totodat semnificativ. ntro societate desacralizat, munca agricol este un act profan, justificat doar de profitul economic. Pmntul este lucrat pentru a da foloase, hran si cstig. Golit de simbolismul religios, munca agricol devine opac si istovitoare, nu are nici o semnificatie si nu ngduie nici o deschidere ctre universal, ctre lumea spiritual. Nici un zeu, nici un Erou civilizator na dezvluit vreodat un act profan. Tot ceea ce au fcut zeii sau Strmosii, deci tot ceea ce istorisesc miturile despre activitatea lor creatoare, tine de sfera sacrului, deci ia parte la Fiint. n schimb, ceea ce oamenii fac din proprie initiativ, fr a urma un model mitic, tine de profan, fiind asadar un lucru zadarnic si iluzoriu, prin urmare ireal. Cu ct omul este mai religios, cu att are la ndemn mai multe modele exemplare pentru comportamentele si actiunile sale. De asemenea, cu ct omul este mai religios, cu att este mai integrat n real, riscnd mai putin s se risipeasc n fapte neexemplare, subiective n cele din urm aberante. Exist un aspect al mitului care se cuvine subliniat: mitul nftiseaz sacralitatea absolut, pentru c relateaz activitatea creatoare a zeilor, dezvluie sacralitatea lucrrii lor. Altfel spus, mitul nftiseaz izbucnirile diverse si adesea dramatice ale sacrului n lume. Din acest motiv, la multi primitivi, miturile nu pot fi rostite oricum si oricnd, ci doar n cursul anotimpurilor mai bogate sub aspect ritual (toamn, iarn) sau ntre ceremoniile religioase, deci ntrun rgaz de timp sacru. Lumea este ntemeiat de fapt prin izbucnirea sacrului, istorisit de mit. Fiecare mit arat cum anume o realitate a ajuns s existe, fie c este vorba de realitatea total, Cosmosul, ori de o parte a acesteia o insul, o specie vegetal, o institutie uman. Cnd se arat cum anume au ajuns lucrurile s existe, se ofer si o explicatie a acestei existente, precum si un rspuns, indirect, la o alt ntrebare: de ce exist aceste lucruri? Acest de ce este ntotdeauna legat de cum, pentru c atunci cnd se arat cum a luat nastere un lucru, se nftiseaz si izbucnirea n Lume a sacrului, cauz ultim a oricrei existente reale. Pe de alt parte, fiind o lucrare divin, deci o izbucnire a sacrului, orice creatie este n acelasi timp o izbucnire de energie creatoare n Lume. Orice creatie este rodul unui preaplin. Zeii creeaz dintrun exces de putere, dintro energie nestvlit. Creatia este rodul unui prisos de substant ontologic. Din acest motiv, mitul care povesteste aceast ontofanie sacr, aceast manifestare victorioas a preaplinului fiintei, devine modelul exemplar al tuturor activittilor omenesti: doar el poate dezvlui ceea ce este real, supraabundent, eficient. Trebuie s facem ceea ce au fcut zeii la nceput, spune un text indian (Satapatha Brahmaa, VII, 2, I, 4). Asa au fcut zeii, asa fac oamenii, adaug Taittriya Brahmaa (I, 5, IX, 4). Cea mai important functie a mitului este deci de a fixa modelele exemplare ale tuturor riturilor si ale tuturor activittilor omenesti semnificative: hran, sexualitate, munc, educatie etc. Comportnduse ca fiint uman pe deplin responsabil, omul imit gesturile exemplare ale zeilor, le repet actiunile, fie c este vorba de o simpl functie fiziologic, precum alimentatia, ori de o activitate social, economic, cultural, militar si asa mai departe. Numeroase mituri din Noua Guinee vorbesc despre lungi cltorii pe mare, oferind astfel modele pentru navigatorii actuali, dar si pentru orice alt activitate, fie c este vorba de dragoste, de rzboi, de

pescuit, de aducere a ploii sau de orice altceva Povestirea ofer precedente pentru diferitele momente ale constructiei unei corbii, pentru tabuurile sexuale pe care le implic si asa mai departe. Cpitanul care porneste pe mare l ntruchipeaz pe eroul mitic Aori. Poart mbrcmintea pe care o purta Aori, potrivit mitului; ca si Aori, are chipul nnegrit, iar n plete, un love asemntor cu acela pe care Aori la smuls de pe fruntea lui Iviri. Dntuieste la poalele muntelui sisi ntinde bratele tot asa cum Aori si ntindea aripile Un pescar mia spus c, atunci cnd se pregtea s prind pesti (cu arcul), se credea Kivavia. Nu cerea mila si ajutorul eroului mitic, ci se identifica dea dreptul cu acesta.11 Acest simbolism al precedentelor mitice se regseste si n alte culturi primitive. J. P. Harrington scrie, cu privire la tribul karuk din California: Tot ceea ce fcea indianul karuk urma ntocmai pilda a ceea ce fcuser ikxareyavii n timpurile mitice. Acesti ikxareyavi locuiau n America naintea sosirii indienilor. Nestiind cum s redea acest cuvnt, indienii karuk din zilele noastre propun termeni ca printi, conductori, ngeri Nau rmas alturi de ei dect att ct a fost nevoie ca si nvete toate obiceiurile, spunndule de fiecare dat celor din tribul karuk: Iat cum ar face oamenii. Faptele si vorbele lor snt si astzi pomenite n formulele magice ale indienilor karuk.12 Aceast repetare fidel a modelelor divine are un dublu rezultat: pe de o parte, imitndui pe zei, omul se mentine n sacru si, prin urmare, n realitate; pe de alt parte, datorit reactualizrii nentrerupte a gesturilor divine exemplare, lumea este sanctificat. Comportarea religioas a oamenilor contribuie la mentinerea sfinteniei lumii. Reactualizarea miturilor Se cuvine s amintim aici c omul religios si asum o umanitate al crei model este transuman, transcendent. El nu se recunoaste ca fiind cu adevrat om dect n msura n care imit zeii, Eroii civilizatori ori Strmosii mitici. Altfel spus, omul religios se doreste altfel dect este pe planul experientei sale profane. Omul religios nu este dat, el se fureste pe sine, apropiinduse de modelele divine, care snt pstrate de mituri, de istoria gestelor divine. Prin urmare, omul religios se socoteste si el furit de Istorie asemenea omului profan, cu deosebirea c singura Istorie care l intereseaz este Istoria sacr dezvluit de mituri, adic Istoria zeilor, n vreme ce omul profan se vrea constituit doar de Istoria uman, adic tocmai de totalitatea faptelor care nu prezint pentru omul religios nici cel mai mic interes, pentru c este lipsit de modele divine. Trebuie spus c, nc de la nceput, omul religios si asaz modelul pe un plan transuman, cel dezvluit de mituri. El nu devine cu adevrat om dect dac se supune nvtturii miturilor, daci imit pe zei. O astfel de imitatio dei implic uneori, pentru primitivi, o mare responsabilitate. Dup cum am vzut, unele sacrificii sngeroase si gsesc justificarea ntrun act divin primordial: in illo tempore, zeul a ucis monstrul marin si la sfrtecat pentru a crea Cosmosul. Omul repet aceast jertf sngeroas, cteodat omeneasc, atunci cnd trebuie s ntemeieze un sat, un templu ori o cas. Consecintele posibile ale unei imitatio dei reies destul de limpede din mitologiile sau ritualurile a numeroase popoare primitive. De pild, dup miturile paleocultivatorilor, omul a ajuns ceea ce este astzi muritor, sexualizat si silit s munceasc n urma unui omor primordial: nainte de epoca mitic, o Fiint divin, uneori o femeie ori o fat, alteori un copil sau un brbat, sa lsat cuprins de flcri pentru ca din trupul su ars s creasc mai apoi tuberculi sau pomi fructiferi. Acest prim omor a schimbat cu totul modul de a fi al existentei omenesti. Arderea Fiintei divine a inaugurat att nevoia de hran, ct si fatalitatea mortii, precum si sexualitatea, unicul mijloc de a asigura continuitatea vietii. Trupul divinittii arse a devenit hran, iar sufletul a cobort pe Pmnt, unde a ntemeiat mprtia Mortilor. Ad. E. Jensen, care a dedicat un studiu important acestor divinitti, numite de el dema, a artat foarte limpede c omul, hrninduse sau murind, ia parte la existenta acestor dema.13 Pentru toate popoarele paleocultivatoare, evocarea periodic a ntmplrii primordiale care a ntemeiat actuala conditie uman este de cea mai mare important. Toat viata lor religioas este o comemorare, o rememorare. Amintirea reactualizat prin rituri (prin repetarea omorului primordial) detine un rol hotrtor: nu trebuie uitat ceea ce sa petrecut in illo tempore. Adevratul pcat este uitarea: fata care rmne singur vreme de trei zile ntro colib ntunecoas, la primul ciclu menstrual, fr s poat sta de vorb cu cineva, se comport astfel pentru c fata mitic ucis si preschimbat n Lun a rmas timp de trei zile n ntuneric; dac tnra catamenial ncalc regula tcerii si vorbeste, se face vinovat de uitarea unei ntmplri primordiale. Memoria personal nu intr n joc: unicul lucru important este rememorarea evenimentului mitic, singurul cu rol creator. Doar mitul primordial poate pstra istoria

adevrat, istoria conditiei umane, si doar aici trebuie cutate si gsite principiile si paradigmele oricrui comportament. n acest stadiu de cultur se ntlneste canibalismul ritual. Prima grij a canibalului pare s fie de natur metafizic, pentru c el nu trebuie s uite ceea ce sa petrecut in illo tempore. Volhardt si Jensen au artat foarte bine acest lucru: uciderea si devorarea scroafelor cu prilejul srbtorilor, consumarea primilor tuberculi din recolt nseamn, de fapt, osptul din trupul divin, acelasi cu osptul canibalilor. Jertfirea scroafelor, vntoarea de capete, canibalismul se leag n chip simbolic de strngerea tuberculilor ori a nucilor de cocos. Volhardt14 a fost cel care a descoperit sensul religios al antropofagiei si responsabilitatea uman asumat de ctre canibal. Planta comestibil nu este dat n Natur, ci este rodul unui asasinat, pentru c astfel a fost ea creat la nceputurile Lumii. Vntoarea de capete, jertfele omenesti, canibalismul au fost acceptate de ctre om, care sia asumat astfel viata plantelor. Volhardt a subliniat acest lucru pe bun dreptate: canibalul si asum responsabilitatea n lume, canibalismul nu este un comportament natural al omului primitiv (si nici nu se regseste de altfel la nivelurile cele mai arhaice de cultur), ci un comportament cultural, ntemeiat pe o viziune religioas a vietii. Pentru ca lumea vegetal s poat supravietui, omul trebuie s ucid si s fie ucis; el trebuie de asemenea ssi asume sexualitatea pn la limita extrem, adic orgia. Este ceea ce spune un cntec abisinian: Cea care nc nu a zmislit, s zmisleasc; cel care nc nu a ucis, s ucid! Este un fel de a arta c ambele sexe snt condamnate ssi asume destinul. nainte de a ncerca s judecm canibalismul, trebuie s ne amintim c acesta se datoreaz Fiintelor supranaturale, care lau ntemeiat ns pentru a le permite oamenilor ssi asume o responsabilitate n Cosmos, pentru ai obliga s asigure continuitatea vietii vegetale. Responsabilitatea este asadar de natur religioas. Este ceea ce afirm canibalii din tribul uitoto: Traditiile noastre snt mereu vii, chiar atunci cnd nu dansm; dar facem ceea ce facem numai pentru a putea dansa. Dansurile constau n repetarea tuturor evenimentelor mitice, deci si a primului omor urmat de antropofagie. Am amintit acest exemplu pentru a arta c imi-tatio dei nu este conceput, la primitivi si n civilizatiile paleoorientale, n chip idilic; dimpotriv, ea implic o mare responsabilitate uman. Chiar atunci cnd considerm o societate slbatic, nu trebuie s uitm c faptele cele mai barbare si comportamentele cele mai aberante urmeaz modele transumane, divine. Aceasta este ns o alt problem, pe care nu o vom aborda aici, pentru c nu ne propunem s aflm cum anume, n urma cror degradri si nentelegeri, unele comportamente religioase ajung s se deterioreze si s devin aberante. Ceea ce trebuie subliniat este c omul religios dorea si imite pe zei si credea c o face chiar atunci cnd faptele sale ajungeau la nebunie, josnicie si crim. MITURI ROMANESTI Reflectnd asupra semnificaiei filozofice a celor dou mari creaii ale spiritului popular romnesc, Meterul Manole i Mioria, Eliade observ c acestea se ncadreaz perfect n viziunea cunoscut privind regenerarea periodic a Cosmosului i contopirea omului cu el. Meterul Manole, de pilda, reprezint moartea ritual, imit gestul care a nsufleit naterea Cosmosului ntr-un timp imemorial. "Teoria pe care aceste rituri o implic poate fi concentrat astfel: nimic nu poate dura dac nu este animat, dac nu este nzestrat printr-un sacrificiu care a avut loc la ntemeierea lumii". n general n istorie, omorurile rituale, n scopul regenerrii fertilitii sau a puterii fizice, au fost un fenomen obinuit. Aa cum este nfiat n Meterul Manole, moartea ritual, ca rit al construciei, "este creatoare, pentru simplul motiv ca ea ntrerupe firul unei viei care nu i-a consumat toate posibilitile, care nu i-a ndestulat destinul; de asemenea, moartea ritual (i, prin generalizare, orice moarte violent mplinit cu sens - adic un sacrificiu, iar nu un accident), declaneaz o for care nu numai c face posibil transmiterea vieii, ci asigur perenitatea noii creaii creia i-a dat natere". Polemiznd cu o prere ca aceea a lui E. Cioran despre aceste legende i n special despre Mioria, Eliade opineaz: "Numai pentru un cercettor superficial, care ar judeca prin criterii empiriologice, prezena aceasta a morii ar putea nsemna ns o viziune pesimist a lumii, o rarefiere a debitului vital, o deficien psihic. Meditnd asupra semnificaiei filozofico-religioase a Mioriei, filozoful menioneaz c ea "este una dintre creaiile populare care surprinde cel mai bine atitudinea sufletului romnesc n faa morii. Nu este considerata ca o dispariie n neant, nici ca o pseudo-existen de larv ntr-un subteran i nici ca o existena chinuit ntre cer i pmnt, ci o cstorie mistic, prin care omul este reintegrat Naturii". i ntruct natura este parte a creaiei lui Dumnezeu, nseamn c "prin actul morii, sufletul se reintegreaz marii familii cosmice, opera Creatorului n totalitatea sa".

Artnd c romnii au motenit credina n fora primenitoare i izbvitoare a morii de la strmoii lor geto-daci, care credeau c erau nemuritori, Eliade demonstreaz c aceast credin a alctuit unul din temeiurile rezistenei n trecut a poporului romn. "Nici un alt popor mai mult dect romnii - i, ntr-o anumit msur, celelalte popoare sud-estice - nu aveau un prilej mai nimerit de a-i valida, la fiecare pas, concepia lor c numai moartea ritual, numai jertfa poate asigura existena i durata unui lucru". Importana tiinific general a cercetrii mitologiei romne pentru valoarea ei de document cultural-istoric se vdete n faptul c "creaiile populare romneti se articuleaz ntr-o perspectiv mult mai vast, cci ele nu erau numai romneti; mai precis, dimensiunile lor nu erau provinciale, nu se limitau la frontierele neamului romnesc", ntruct aceast cultur popular reflect "un anumit tip de civilizaie, adic un mod specific de a exista n lume... care caracterizeaz de altfel, genul creaiilor populare pretutindeni n lume". Reflectnd asupra semnificaiei filozofice a celor dou mari creaii ale spiritului popular romnesc, Meterul Manole i Mioria, Eliade observ c acestea se ncadreaz perfect n viziunea cunoscut privind regenerarea periodic a Cosmosului i contopirea omului cu el. Meterul Manole, de pilda, reprezint moartea ritual, imit gestul care a nsufleit naterea Cosmosului ntr-un timp imemorial. "Teoria pe care aceste rituri o implic poate fi concentrat astfel: nimic nu poate dura dac nu este animat, dac nu este nzestrat printr-un sacrificiu care a avut loc la ntemeierea lumii". n general n istorie, omorurile rituale, n scopul regenerrii fertilitii sau a puterii fizice, au fost un fenomen obinuit. Aa cum este nfiat n Meterul Manole, moartea ritual, ca rit al construciei, "este creatoare, pentru simplul motiv ca ea ntrerupe firul unei viei care nu i-a consumat toate posibilitile, care nu i-a ndestulat destinul; de asemenea, moartea ritual (i, prin generalizare, orice moarte violent mplinit cu sens - adic un sacrificiu, iar nu un accident), declaneaz o for care nu numai c face posibil transmiterea vieii, ci asigur perenitatea noii creaii creia i-a dat natere". Polemiznd cu o prere ca aceea a lui E. Cioran despre aceste legende i n special despre Mioria, Eliade opineaz: "Numai pentru un cercettor superficial, care ar judeca prin criterii empiriologice, prezena aceasta a morii ar putea nsemna ns o viziune pesimist a lumii, o rarefiere a debitului vital, o deficien psihic. Meditnd asupra semnificaiei filozofico-religioase a Mioriei, filozoful menioneaz c ea "este una dintre creaiile populare care surprinde cel mai bine atitudinea sufletului romnesc n faa morii. Nu este considerata ca o dispariie n neant, nici ca o pseudo-existen de larv ntr-un subteran i nici ca o existena chinuit ntre cer i pmnt, ci o cstorie mistic, prin care omul este reintegrat Naturii". i ntruct natura este parte a creaiei lui Dumnezeu, nseamn c "prin actul morii, sufletul se reintegreaz marii familii cosmice, opera Creatorului n totalitatea sa". Artnd c romnii au motenit credina n fora primenitoare i izbvitoare a morii de la strmoii lor geto-daci, care credeau c erau nemuritori, Eliade demonstreaz c aceast credin a alctuit unul din temeiurile rezistenei n trecut a poporului romn. "Nici un alt popor mai mult dect romnii - i, ntr-o anumit msur, celelalte popoare sud-estice - nu aveau un prilej mai nimerit de a-i valida, la fiecare pas, concepia lor c numai moartea ritual, numai jertfa poate asigura existena i durata unui lucru". Importana tiinific general a cercetrii mitologiei romne pentru valoarea ei de document cultural-istoric se vdete n faptul c "creaiile populare romneti se articuleaz ntr-o perspectiv mult mai vast, cci ele nu erau numai romneti; mai precis, dimensiunile lor nu erau provinciale, nu se limitau la frontierele neamului romnesc", ntruct aceast cultur popular reflect "un anumit tip de civilizaie, adic un mod specific de a exista n lume... care caracterizeaz de altfel, genul creaiilor populare pretutindeni n lume".