Vad ca tusesti, asta mi-a spus bunicul inainte sa-si inceapa povestea, una dintre cele pe care simti

nevoia sa le impartasesti fiind atat de vii si deosebite. Continuarea a sunat cam asa: Aveam vreo 16 ani, si tata m-a trezit de dimineata sa duc vacile la pascut, era frig. In timpul ala, prin 44 Romania schimbase taberele in razboi si rusii treceau prin tara. Omorau tot ce prindeau pentru mancare asa ca tineam vitele destul de ascunse, cand am venit spre casa a trebuit sa beau apa dintr-un rau fiindca se terminasera toate resursele si mi-era foarte sete. Apoi m-am trezit tusind, era atat de rau incat uneori simteam ca imi vine sa vomit.Un barbat din sat m-a auzit si i-a spus tatei sa ma duca la doctor. Am fost in Targoviste si pe vremea aia nu erau lucrurile ca acum, mi-a facut insa radiografie si toate cele, apoi mi-a spus ca am tifos si mi-a interzis sa mai ies din casa.A vrut sa ma interneze, caci boala era contagioasa, dar tata a inteles ca voi muri asa ca m-a dus acasa. Era toamna si curtea era plina de femei care curatau porumbul si uneori mai ieseam sa ma bag in foile de porumb.Era cald acolo. Am fost rapus la pat vreo doua saptamani in care slabisem groaznic, apoi imi revenisem putin. Stii, eram printre singurii baieti din sat care erau la liceu, si in timpul ala a fost o nunta asa ca cei de varsta mea au venit sa ma ia si pe mine. Am plecat cu ei si tentat fiind, am mers cu ei la o vie. Nu aveam voie sa mananc struguri, dar mi-a fost prea pofta. A doua zi am luat-o de la capat, trei saptamani am stat iar in pat. Toate pana intr-o noapte cand Am avut un vis, un om din sat venise langa mine si imi lua sufletul, putin cate putin, il tragea din mine. In timpul ala a intrat o vecina, era asistenta parca si l-a vazut. A spus Nu ti-e ma rusine sa ii furi sufletul copilului?si a venit langa el si l-a lovit atat de tare incat l-a bagat sub pat. Atunci m-am trezit. In jur erau mama, tata si sora-mea. Mai erau o lumanare si chibriturile. Tata a spus Gata s-a dus baiatul!, mama plangea si sora-mea la fel. I-am intrebat ce s-a intamplat?si mi-au raspuns Fanica de cand te strigam si n-ai mai raspuns, am crezut ca gata ai murit, iar eu le-am zis de-acum nu mai mor. Eram atat de slabit incat nu puteam sa ma ridic din pat, nu aveam voie decat lactate asa ca i-am cerut sora-mii sa-mi aduca o cana cu lapte. De atunci am inceput sa-mi revin, si zi de zi ma simteam mai bine. Dupa trei zile am i-am spus mamei ca in doua saptamani ma intorc la liceu. Ea nu a crezut, spunea ca anul este pierdut. In aceeasi zi m-am ridicat din pat, am inceput sa merg, dar ma tineam de scaune si de pat. Aveam doua vaci pe vremea aia si intr-o saptamana nu imi mai ajungea laptele de la ele, recuperam ce am pierdut. Si m-am intors la liceu. Eram sef de clasa, nu puteam sa nu revin. Colegii cand m-au vazut s-au mirat, stiau ce mi se intamplase. Nu ma schimbasera din functie, asa ca incet incet am recuperat tot, era greu dar am reusit. Dupa ceva timp ma luasem ceva in greutate, si m-am intors acasa. Sor-mea mai mare se imbolnavise si ea, cand am ajuns a crezut ca m-am umflat, dar i-am spus ca doar ma ingrasasem. Dupa aceea a patit si cealalta sora la fel. Toate au trecut peste, dar singurul meu gand a ramas la mama, cat a plans un an de zile cu frica, gandindu-se ca pe rand, copiii ei pot muri.